BusinessMagazin

Category: Panorama

  • Si fotbalistii s-au ‘ars’ in imobiliare

    Constienti de averea lor si manati de orgoliu, fotbalistii nu se
    dau in laturi de la acumularea de proprietati cu care sa
    impresioneze, platind insa adesea mai mult decat merita. Cel mai
    recent exemplu in acest sens este o proprietate scoasa la vanzare
    de cuplul, actualmente despartit, format din cantareata Cheryl Cole
    si Ashley Cole, jucator al echipei Chelsea, pe care cei doi au
    platit 3,5 milioane de lire sterline la achizitie, cheltuind
    ulterior o suma insemnata de bani pentru a-si amenaja casa dupa
    gusturile lor.

    Acum casa e la vanzare, dar, din nefericire, situarea sa in
    apropiere de o sosea si o pasarela nu o face prea atragatoare
    pentru cumparatori, asa ca daca ar vrea sa gaseasca repede un
    client, proprietarii vor iesi in pierdere.

    Si alti fotbalisti ajung sa regrete achizitiile la care i-a impins
    dorinta de a epata sau capriciul de a-si cumpara o casa chiar
    atunci cand si-au dorit, fara a asculta de sfatul expertilor
    imobiliari. Capriciul a fost speculat la vremea respectiva de
    vanzatori, care au tinut la pret cand au aflat ce profesie are
    potentialul cumparator.

    Printre cei iesiti in paguba se numara Phil Neville de la Everton,
    care, dupa ce si-a aranjat casa de secol XVIII in stil Versace, a
    vandut-o cu 1,5 milioane de lire, mult sub pretul de 4 milioane de
    anul trecut. O surpriza neplacuta a avut si fostul fotbalist Jamie
    Redknapp: dupa ce s-a mutat in locuinta moderna mult dorita, a
    constatat ca se simte in ea ca intr-un acvariu din cauza
    bovindourilor mult prea mari de la primul nivel.

    Nici Didier Drogba de la Chelsea nu a facut o alegere prea
    inspirata cu vila lui, pe care si-a dorit-o neaparat intr-o zona
    preferata si de alti sportivi, cum ar fi capitanul echipei sale,
    John Terry, sau jucatorul de tenis Andy Murray. Drogba a priceput
    insa abia dupa ce si-a cumparat locuinta ca aceasta nu-i oferea
    prea multa intimitate din cauza situarii la colt de strada.

  • Oferta speciala pentru alesi

    Cautatorii de pachete turistice la preturi bune au mai putine
    sanse sa gaseasca vacanta dorita pe site-urile consacrate gen
    Expedia sau Kayak, cele mai bune oferte fiind disponibile in alte
    zone pe internet, unde insa nu are acces oricine.

    Site-urile cu oferte turistice accesibile doritorilor doar pe baza
    de invitatie au cunoscut o dezvoltare semnificativa in ultima
    vreme, fiind chiar preferate de hoteluri de lux importante, pentru
    ca le permit sa se promoveze cu reduceri tentante, fara a-si stirbi
    imaginea prin asociere cu site-uri de vacante ieftine.

    Ofertele disponibile pe asemenea site-uri nu sunt insa pentru
    pachete turistice achizitionate in ultimul moment, ci se adreseaza
    celor ce isi rezerva vacantele cu luni bune inainte.Reducerile
    oferite nu se gasesc nicaieri altundeva, nefiind publicate nici
    macar pe site-urile hotelurilor, astfel incat cei ce beneficiaza de
    ele au un sentiment de apartenenta la un club exclusivist.

    Vacantele sau pachetele de cazare la hoteluri de cel putin patru
    stele nu sunt disponibile prea multa vreme, site-urile din domeniu
    practicand asa-zise “vanzari fulger” – oferte cu durata de
    valabilitate de doar cateva zile.

    Printre cele mai importante astfel de site-uri sunt Voyage Privé,
    pornit din Franta in 2006, sau Jetsetter.com, specializat pe
    discounturi pentru iahturi, vile sau hoteluri, ori Tablethotels.com
    din New York a carui specialitate o reprezinta hotelurile
    boutique.

    In cazul acestuia, inscrierea ca membru pentru a beneficia de
    ofertele speciale exclusive se poate face si prin rezervarea unor
    camere la hotel prin intermediul site-ului, nu numai pe baza unei
    recomandari de la un membru.

  • Gastronomie – sunt broastele in pericol?

    Recent au fost prinsi un numar mare de braconieri care, in
    functie de verdictul instantei, pot ajunge fie sa plateasca o
    amenda de mii de euro sau sa chiar faca inchisoare. Cum insa o
    echipa de patru persoane poate castiga chiar si 50.000 de euro pe
    luna, riscul nu pare sa-i descurajeze pe cei implicati in prinderea
    si comercializarea ilegala de broaste.

    Piata neagra din domeniu a luat amploare in ultimul deceniu,
    dupa impunerea unor reglementari menite sa protejeze populatiile de
    broaste de balta comestibile. Reglementarile ii privesc nu numai pe
    ranicultori, ci si restaurantele, care sunt obligate sa cumpere
    numai din surse autorizate.

    Cum insa cererea pentru pulpe de pui de balta este mai mare
    decat oferta, iar cele de import nu-i multumesc pe clientii
    pretentiosi, care se plang ca gustul nu este la fel de bun ca al
    broastelor din Franta, restaurantele ajung sa cumpere de la
    braconieri, care prind zeci de mii de broaste pe luna. Fenomenul,
    se tem autoritatile, ar putea duce la disparitia acestor animale
    din Franta.

  • Hamburgerul te duce la faliment

    Studiul intreprins in cadrul Universitatii Toronto din Canada
    arata ca mancarea de tip fast-food ii poate face pe oameni sa
    tanjeasca dupa recompensa imediata, pana acolo incat acestia ajung
    din aceasta cauza din ce in ce mai nerabdatori si chiar incapabili
    sa gandeasca in perspectiva cand vine vorba de finantele personale,
    de exemplu.

    Motivul ar fi, sustine unul dintre cercetatorii implicati in
    studiu, ca oamenii asociaza mancarea la un restaurant fast-food cu
    gestionarea eficienta a timpului. Daca aleg sa consume o astfel de
    mancare nu mai trebuie sa astepte prea mult intre momentul cand le
    e foame si potolirea foamei, avand parte de asa-numita recompensa
    imediata, de care vorbesc psihologii, si astfel ajung sa fie din ce
    in ce mai putin capabili sa astepte pana se realizeaza un anumit
    lucru.

    Cercetatorii Universitatii Toronto au efectuat studiul pe un
    grup de voluntari, relevand ca pana si simpla expunere la vederea
    siglei unui lant de restaurante de tip fast-food ii facea sa devina
    nerabadatori, chiar daca nu erau presati de timp. Voluntarilor li
    s-au aratat imagini in care apareau siglele a sase retele cunoscute
    din domeniu, fara a li se permite insa sa le vada suficient de bine
    incat sa constientizeze ce vazusera, efectul fiind doar subliminal.
    Pentru a se verifica ipoteza cercetatorilor, subiectii au fost pusi
    sa citeasca un text inainte si dupa ce li s-au prezentat imaginile
    cu sigle si s-a constatat ca, dupa expunerea la acestea, viteza de
    lectura crescuse.

    In cadrul altui experiment, li s-au aratat iar fugitiv aceleasi
    imagini si li s-a cerut sa spuna ce decizie ar lua daca le-ar
    propune cineva sa aleaga intre a accepta o suma de bani pe care sa
    o primeasca imediat si una mai mare pe care ar urma sa o primeasca
    dupa o saptamana. Toti participantii au optat pentru recompensa
    imediata.

  • Ce marci de lux preferati?

    Studiul, aferent anului 2010, a fost intreprins de catre Luxury
    Institute, o firma de cercetare axata pe domeniul produselor de
    lux, care publica in fiecare an un asa-numit index ce reflecta
    statutul marcilor de lux din domeniul modei si al bijuteriilor in
    randul consumatorilor lor, denumit Luxury Brand Status Index.

    Participantii la studiu, alesi dintr-un esantion reprezentativ al
    populatiei SUA cu varsta de peste 21 de ani, cu un venit net de cel
    putin 200.000 de dolari pe an si o avere totala de minimum cinci
    milioane de dolari, au avut de clasificat 21 de marci in functie de
    patru criterii, iar pe baza punctajelor acordate de ei s-a calculat
    indicele anual. Cele patru criterii luate in considerare sunt
    calitatea, exclusivitatea, statutul social (produsele sunt
    cumparate sau purtate de persoane admirate sau respectate) si
    contributia la intarirea imaginii pozitive despre sine.

    Punctajele acordate au pus pe primul loc marca Graff, singura care
    a primit note aproximativ egale la toate categoriile, urmata de
    Asprey, despre care respondentii au considerat ca-si merita cel mai
    mult dintre toate pretul mare si au declarat ca ar recomanda-o
    persoanelor apropiate.

    Pe locul al treilea s-a situat Buccellati, apreciata pentru
    unicitatea si caracterul sau exclusivist. Urmatoarele doua marci au
    fost Harry Winston si Piaget, clasate amandoua pe cea de-a patra
    pozitie. Cea mai populara marca de bijuterii in randul
    participantilor la studiul Luxury Institute a fost insa Tiffany, 14
    la suta dintre subiecti spunand ca au cumparat produse ale marcii
    in decursul ultimului an.

  • La moara regelui

    Asa stau lucrurile in cazul resedintei de la tara a fostului
    rege Eduard al VIII-lea al Angliei, din apropiere de Paris, unde
    regele a locuit in anii ’50 si ’60 impreuna cu sotia sa, Wallis
    Simpson, pentru care renuntase la tron.

    Resedinta, de fapt o moara din Gif-sur-Yvette, la sud de
    Versailles, a fost singura proprietate a fostului rege si a sotiei
    sale, deveniti duce si ducesa de Windsor dupa abdicarea lui Eduard,
    restul proprietatilor unde au locuit fiind doar inchiriate.

    Desi cei doi mai aveau o resedinta in Bois-de-Boulogne, la Paris,
    unde fusesera invitati de primaria orasului sa locuiasca, in
    schimbul unei chirii modice, Eduard si sotia profitau de fiecare
    sfarsit de saptamana pentru a fugi din capitala, uneori in compania
    unor oaspeti de seama, cum ar fi Richard Burton, Elizabeth Taylor
    sau Marlene Dietrich.

    Moara din Gif-sur-Yvette a fost cumparata de o organizatie
    britanica, The Landmark Trust, specializata in achizitia de cladiri
    vechi, incarcate de istorie, pe care le restaureaza cu grija si le
    introduce in circuitul turistic, inchiriindu-le celor ce doresc
    sa-si petreaca un sfarsit de saptamana sau o intreaga vacanta
    intr-o ambianta istorica.

    Organizatia a fost invitata de autoritatile franceze sa se ocupe de
    restaurarea unor cladiri istorice abandonate din zona de coasta a
    Frantei, care vor fi si ele inchiriate turistilor. Primul proiect
    al filialei franceze a The Landmark Trust, Landmark France – casa
    cuplului de Windsor – nu face insa parte din aceasta initiativa,
    dar a fost aleasa pentru frumusetea si farmecul sau rural, cat si
    pentru legatura sa cu ilustrele personaje, foarte importante in
    societatea pariziana a vremii.

    Turistii dornici sa surprinda ceva din atmosfera de altadata a
    casei vor putea petrece acolo cel putin un week-end, cu incepere
    din luna iulie, cand Landmark intentioneaza sa o deschida
    publicului.

  • Portia cea de taina

    In incercarea de a descoperi originea unui fenomen care poate
    constitui unul din motivele problemei obezitatii cu care se
    confrunta Statele Unite, un grup de oameni de stiinta a ales sa
    mearga pe firul istoriei, cautand informatii in picturi. Ei au
    pornit de la premisa ca marirea portiilor de mancare, in special in
    localuri, acuzata de multi ca avand un rol important in problema
    obezitatii, nu este deloc atat de recenta pe cat s-ar crede, fiind
    de fapt veche de o mie de ani.

    Materialul de studiu folosit de catre cercetatori a constat din
    diferite picturi care au ca subiect “Cina cea de taina”. Au fost
    analizate cu ajutorul tehnologiei moderne cincizeci si doua de
    picturi realizate intre prima si a doua mie de ani de la nasterea
    lui Iisus Hristos. Pe baza elementelor considerate a fi ramas
    neschimbate de-a lungul timpului, cum ar fi marimea capului
    mesenilor, s-au studiat aspecte ca dimensiunea farfuriilor, marimea
    portiilor de mancare din ele si a painii de pe masa si de aici s-a
    ajuns la concluzia ca acestea au crescut de-a lungul a o mie de ani
    cu circa 65, 70 si respectiv 23 la suta. O diferenta semnificativa
    s-a constatat intre reprezentarile din Evul Mediu si pictura lui Da
    Vinci de la finalul secolului al XV-lea, iar cresterea a continuat
    si ulterior.

    O serie de specialisti in nutritie sustin ca nu exista suficiente
    dovezi in sprijinul cresterii in greutate a oamenilor in ultima mie
    de ani si ca aceasta ipoteza poate fi confirmata doar cu datele
    disponibile din anii saptezeci si pana azi, perioada in care
    portiile de mancare chiar s-au marit foarte mult. Cercetatorii care
    au studiat picturile reprezentand “Cina cea de taina” sustin insa
    ca fenomenul isi are radacinile in schimbarile aparute dupa
    inceputul mileniului al doilea, cand productia si implicit
    cantitatea de hrana disponibila au devenit mai abundente.

  • Vagabondul vedeta

    Chinezul, a carui identitate nu a fost dezvaluita, pentru a-l
    proteja, este un homeless din orasul Ningbo si a atras atentia
    internautilor prin aspectul sau “cool”, elegant chiar, in ciuda
    hainelor vechi pe care le poarta.
    Barbatul din fotografia de pe internet are circa 1,72 metri
    inaltime si pare a fi in varsta de cam treizeci si cinci de ani,
    iar fanii lui (foarte multi si activi pe forumuri) considera ca
    aduce cu actori renumiti ai Asiei.
    Cei ce i-au vazut fotografia l-au comparat chiar cu un model care
    participa la prezentarea ultimei colectii Dolce & Gabbana,
    sustinand ca nu e cu nimic mai prejos din punctul de vedere alt
    calitatilor fizice.

    Ideea de eleganta a omului strazii nu e tocmai noua. Creatoarea de
    moda Vivienne Westwood a organizat in ianuarie o prezentare
    “homeless chic”, unde modelele erau imbracate cu haine care aratau
    ca si cum ar fi dormit in ele. Cei ce doresc sa afle insa cum se
    face ca un om al strazii din China este imbracat cu atata bun-gust
    nu pot avea ocazia sa-l vada insa, deoarece numele sau nu a fost
    facut public din ratiuni de protectie a identitatii lui.

    Exista insa diverse speculatii cu privire la adevarata sa
    identitate si se spune ca elegantul om al strazii ar fi de fapt un
    absolvent de facultate cu mintile ratacite in urma unei deceptii in
    dragoste.

  • Slow food cu muzica

    Curentul, denumit Le Fooding, este creatia unui fost critic de
    restaurante, Alexandre Cammas, aflat in cautarea unei alternative
    la un sistem considerat de el “inchistat”. Inspirat de atmosfera
    unui restaurant londonez, a inceput prin a organiza asa-zise
    picnicuri cu bucatari tineri si necunoscuti. Acestia isi preparau
    bucatele, in timp ce DJ-ii se ocupau de muzica.

    Caracterizat drept “slow food cu ceva ritmuri muzicale” sau, asa
    cum il descrie Cammas, drept o combinatie de gastronomie si cultura
    a strazii, Le Fooding si-a castigat in timp adepti la Paris si la
    New York, ajungand sa publice chiar un ghid care clasifica
    restaurantele dupa alte criterii decat ghidul Michelin.

    Sunt apreciate bistrourile “cool” si in pas cu vremurile, autorii
    ghidului fiind mai putini impresionati de luxul afisat in materie
    de decoratiuni sau accesorii ca servetele sau fete de masa.
    Urmatorul ghid anual al Le Fooding urmeaza sa apara in noiembrie
    2011 si, desi considerat ca fiind anti-Michelin prin criteriile
    sale de apreciere, Alexandre Cammas sustine ca ambele ghiduri pot
    coexista fara probleme pe piata.

    Cum in decembrie se vor implini zece ani de la aparitia Le Fooding,
    aniversarea va fi marcata din timp printr-o serie de evenimente
    incepand cu luna aprilie, cand picnicurile caracteristice miscarii
    se vor tine la Val d’Isere, Nisa si Paris.

    Alte evenimente vor fi organizate la Milano si la Paris, unde un
    restaurant improvizat va sta deschis vreme de saptezeci si doua de
    ore, iar bucatarii vor incanta publicul cu arta lor, in schimburi
    de cateva ore. O parte din veniturile obtinute vor fi donate in
    scopuri caritabile.

  • Criza ucide un simbol frantuzesc: cafenelele par a avea zilele numarate

    In parte din cauza schimbarii gusturilor publicului si in parte
    in contextul recesiunii, numai anul trecut au fost nevoite sa traga
    obloanele doua mii de cafenele si bistrouri din Paris si zona
    adiacenta si nici micile bistrouri de cartier din alte orase sau
    cafenelele satesti nu o duc mai bine. Bistrourile si cafenelele au
    suferit in 2009 o scadere cu 12% a veniturilor, iar fata de anii
    ’60, cand existau circa 200.000 de astfel de localuri pe teritoriul
    Frantei, anul trecut mai functionau numai aproximativ 30.000.

    Cel mai grav afectate sunt micile cafenele satesti si localurile
    din orase care vand in special bauturi si o gama foarte restransa
    de preparate alimentare. Exceptie fac doar localurile unde se pot
    face pariuri hipice si se cumpara bilete de loterie.

    Daca marile bistrouri din Paris sau alte orase ale Frantei nu
    sunt la fel de afectate sau isi permit sa se modernizeze,
    transformandu-se in localuri de lux, pentru cele mici problema
    supravietuirii este atat de grava, incat deja se propun subventii
    de catre autoritatile locale, mai ales acolo unde cafeneaua este
    inima comunitatii. |nsusi Senatul a luat recent in discutie
    chestiunea salvarii bistrourilor.

    Autoritatile sunt insa de parere ca tocmai proprietarii micilor
    localuri sunt de vina pentru soarta afacerilor lor – desi se plang
    ca sunt impinsi la faliment de impozitele cerute de stat, de
    campaniile impotriva fumatului si consumului de alcool si de faptul
    ca nici clientii nu mai comanda la fel de mult ca inainte.

    Patronii, sfatuiesc autoritatile, ar trebui sa se adapteze
    vremurilor si sa-si mai revizuiasca meniurile, din moment ce nu
    toti clientii vor sa manance sau sa bea aceleasi lucruri ca in
    deceniile trecute. Ba ar trebui si sa-si imbogateasca oferta cu
    servicii cum ar fi vanzarea de timbre sau bilete de tren, plus sa
    puna la dispozitia clientilor conexiuni wireless la internet.

    Si preturile ar mai trebui ajustate un pic in jos, cred
    autoritatile, fiindca nivelul actual nu-i suficient de atragator
    pentru clienti: nu multi isi permit sa plateasca mai bine de doi
    euro si jumatate pentru un simplu ceai.