Category: Panorama

  • Mai taci din gura!

    Acest lucru l-a dovedit regele Spaniei, care, la o intrunire recenta la nivel inalt, iritat de desele intreruperi ale liderului venezuelean Hugo Chavez, i s-a adresat acestuia cu cuvintele: „De ce nu taci din gura?“. Interventia regelui Juan Carlos a ajuns imediat pe YouTube, iar companiile care vand tonuri de apel pentru telefoane mobile au transformat iesirea regelui intr-un ton de apel descarcabil, care a ajuns pe telefoanele a cel putin cinci sute de mii de oameni, generand in cateva zile venituri de circa 1,4 milioane de euro pentru cei care l-au pus in vanzare. Regele a adresat celebrele cuvinte presedintelui venezuelean la un summit iberico-american organizat in Chile, unde acesta din urma il tot intrerupea pe José Luis Rodriguez Zapatero, prim-ministrul spaniol, care tinea un discurs. Incalcarea protocolului diplomatic de catre regele Spaniei nu a scapat nesanctionata de catre glumeti, pe YouTube aparand nu mai putin de 700 de clipuri cu tenta parodica. Cuvintele monarhului spaniol au devenit un slogan popular in tara sa, ajungand sa fie imprimate pe tricouri sau pe cani ce se vand cat se poate de bine.

  • Se poarta nebunia

    Crazy Robertson, pe numele sau adevarat John Wesley Jermyn, s-a ales cu porecla pe care o poarta astazi de pe urma acrobatiilor sale pe role si de la faptul ca, in general, atunci cand cineva incearca sa discute cu el, primeste ca raspuns o balbaiala de neinteles. Robertson locuieste pe Robertson Boulevard, a doua artera comerciala ca importanta dupa Rodeo Drive pentru cei din Beverly Hills. Tricourile cu gluga care poarta pe fata poza lui dansand si pe spate sloganul „No money, no problem“ („Fara bani, fara probleme“) costa 98 de dolari si s-au vandut atat de bine, incat unii s-au apucat sa afirme ca Jermyn ar fi exploatat de catre oamenii de afaceri carora le-a cedat dreptul de folosire a numelui si a imaginii lui.

    Nu este pentru prima oara cand creatorii de moda si-au cautat inspiratia in lumea celor care traiesc pe strazi; John Galliano a lansat acum cativa ani o colectie de haine de matase cu pagini de ziar, iar un creator japonez, Kosuke Tsumura, a produs o haina de nailon cu 40 de buzunare cu fermoar care puteau fi umplute cu hartie de ziar pentru a tine de cald in caz ca posesorul ar fi scapatat. Jermyn e insa primul vagabond autentic ce a dobandit statutul de simbol al modei. Fost sportiv cunoscut, provenit dintr-o familie din clasa mijlocie, declinul sau a inceput la finalul anilor saptezeci, dupa o scurta cariera ca jucator profesionist de baseball. A ajuns sa traiasca pe strazi dupa ce a fost evacuat din apartamentul pe care il ocupa in 1990.

    Un personaj atat de pitoresc nu putea sa nu atraga atentia turistilor, aparand astfel si barfe cum ca de fapt ar fi un milionar care ascunde acest lucru de ceilalti. El insa nu crede in bani, spune Teddy Hirsh, unul din intreprinzatorii care au creat marca lui Jermyn, si prefera sa fie platit cu mancare, alcool si hartie pentru proiectele sale artistice. Pe de alta parte, cei care i-au dat porecla de „crazy“ nu sunt tocmai departe de adevar, sustine sora sa, deoarece Jermyn sufera de schizofrenie si refuza tratamentul sau ofertele de adapost.

  • Winston Churchill si Bambi

    Gusturile prim-ministrului britanic au fost consemnate de catre cei ce proiectau filme la resedinta de la tara a acestuia de cateva ori pe saptamana si arata ca preferatul omului de stat era „Lady Hamilton“ cu Vivien Leigh si Laurence Olivier, pe care l-a vazut de nu mai putin de 17 ori. Pe lista de filme considerate „exceptionale“ de catre Churchill se numara si „One of Our Aircraft is Missing“ sau documentarul american „The Battle of Midway“ cu comentariu in lectura lui Henry Fonda. Churchill era insa si mare amator de desene animate, printre titlurile vizionate numarandu-se Bambi sau Dumbo. Totodata, pelicula „In Which We Serve“ in care joaca un Richard Attenborough foarte tanar si John Mills, regizata de catre David Lean si Noel Coward, a fost caracterizata de catre Winston Churchill drept „unul dintre cele mai bune filme pe care le-am vazut vreodata“. Primul-ministru britanic se uita de regula la filme cu incepere de la ora 11 seara, cel mai adesea impreuna cu invitatii sai.

  • Micul vrajitor, episodul 5

    „Harry Potter si Ordinul Phoenix“ aduce o noua serie de aventuri, in care Harry alaturi de prietenii sai, Hermione si Ron, invata cum sa se apere de Magia Neagra pentru a putea invinge in lupta cu fortele raului. DVD-ul „Harry Potter si Ordinul Phoenix“ include elemente speciale, precum „Secretele ascunse ale lui Harry Potter“; „Pe urmele lui Tonks: Natalia Tena este gazda unui tur pe platourile de filmare“; „Harry Potter: Magia montajului – Regizorul David Yates si editorul Mark Day ne arata diferenta pe care o face un montaj bun“. DVD-ul va putea fi achizitionat din marile centre comerciale si magazinele de specialitate din toata tara la un pret recomandat de 59,9 lei.

  • Blonda ce m-a scos din minti

    Oamenii de stiinta au descoperit acest lucru studiind capacitatea barbatilor de a completa teste de cultura generala dupa contactul vizual cu diferite femei, constatand ca scorurile obtinute scadeau dupa ce li se aratau fotografii cu blonde. Aceasta i-a facut pe cercetatori sa traga concluzia ca barbatii sunt influentati inconstient de stereotipurile sociale, in acest caz cel al blondei prostute, ceea ce i-ar face sa se comporte si ei ca atare. Concluziile se adauga altor dovezi cu privire la influenta stereotipurilor asupra comportamentului uman. Cercetarile au mai evidentiat si ca oamenii merg si vorbesc mai incet in fata celor in varsta sau ca prejudecatile rasiale neconstientizate ies la iveala in teste scrise. Imaginea blondei fara minte a castigat teren odata cu publicarea cartii „Domnii prefera blondele“ semnata de Anita Loos in 1925, imaginea blondei prostute fiind popularizata de catre staruri ca Marilyn Monroe, Suzanne Sommers sau Goldie Hawn. Fascinatia pentru blond ar proveni, spun psihologii, din faptul ca aceasta culoare a parului este asociata cu copilaria, deoarece multi bebelusi se nasc blonzi.

  • Parisul, detronat de Tokyo

    Restaurantele din metropola nipona, fie ele localuri obisnuite unde se consuma sushi sau localuri de lux, au reusit sa stranga nu mai putin de 191 de stele Michelin, dublu fata de cele 97 cu care se lauda Parisul si triplul celor 54 inregistrate de New York. Ghidul Michelin pentru Tokyo, primul publicat in afara Europei si a Statelor Unite, a fost alcatuit pe baza muncii a cinci inspectori sub acoperire – trei europeni si doi japonezi, care au vizitat peste 1.500 de restaurante din cele 160.000 ale orasului, pe durata a optsprezece luni. Dintre acestea, opt (cinci cu specific japonez si trei cu specific francez) au fost notate cu trei stele, 27 cu doua stele si 117 cu o singura stea. Bucatarul-sef al unuia dintre restaurantele de trei stele Michelin sustine ca era si timpul ca excelenta culinara a Japoniei sa fie recunoscuta. Un patron si bucatar-sef al unui restaurant din Kyoto si-a exprimat insa indoiala ca inspectorii europeni ai Michelin au caderea sa judece traditiile culinare ale tarii sale.

  • Interzis ascetilor

    HIGH-TECH: Ultima gaselnita in materie ce poate fi gustata de cei interesati este asa-zisa bucatarie high-tech, in care cartofii se coc in praf de lut, iar crabul se pregateste in aspic si azot lichid. Toate acestea combinate cu preparate ca feriga prajita cu lapte de oaie batut sau inghetata de branza la restaurante ca Mugaritz sau Arzak.

    PLIMBARE: In loc de siesta, dupa o vizita la unul din multele restaurante ale zonei, merge numai bine o plimbare pe Monte Urgull, una dintre cele doua coline ce strajuiesc portul din San Sebastián ca doua turnuri de veghe. De aici se poate admira insulita impadurita Santa Clara, situata in mijlocul golfului de langa oras, iar in varf se afla un fort, Castillo de la Santa Cruz de la Mota, cu o uriasa statuie a lui Hristos si pajisti bune pentru un pui de somn.

  • Googlemilionarii

    Cand a fost angajata in anul 1999 pentru a oferi servicii de masaj celor 40 (pe atunci) de angajati ai Google, Bonnie Brown a primit si optiuni de cumparare de actiuni care, credea ea, nu valorau nimic. Dupa cativa ani insa, cand s-a retras din activitate si si-a vandut actiunile, Brown a ajuns milionara, iar acum se ocupa de o organizatie de binefacere pe care o finanteaza din banii adusi de Google.

    Cazul sau nu este unic, deoarece un raport depus de firma la Comisia pentru Valori Mobiliare si Burse din SUA arata ca angajatii si fostii angajati detin optiuni care, convertite in bani, ar valora 2,1 miliarde de dolari (1,43 miliarde de euro). La aceasta se adauga acele optiuni ce nu pot fi convertite rapid in bani, in valoare de 4,1 miliarde de dolari. Desi nu se stie exact numarul milionarilor Google, se prespune ca exista in jur de o mie de persoane ale caror detineri depasesc 5 milioane dolari de persoana, rezultate din alocarea de actiuni si optiuni de cumparare de actiuni.

    Fenomenul merita atentie, sustine Peter Hero, consultant principal al Fundatiei Comunitare din Silicon Valley, deoarece chiar daca si in cazul altor companii, ca Yahoo! sau Netscape, angajatii au castigat rapid multi bani de pe urma practicii de alocare a unor pachete de actiuni, fenomenul nu a avut amploarea celui de la Google. Pe de alta parte, vremurile in care angajatii primeau mii de optiuni de cumparare de titluri Google al caror pret de exercitare era foarte mic au trecut, toti cei angajati in ultimul an trebuind sa plateasca in medie peste 500 de dolari pe actiune. Chiar si asa insa, optiunile lor cresc in valoare.

    Atentia presei fata de acesti milionari anonimi a fost retrezita de noul record al cotatiilor Google, dupa ce actiunile au atins saptamanile trecute un maxim de 700 de dolari pe actiune (aproape 480 de euro). The New York Times precizeaza insa ca, spre deosebire de alte companii din domeniul tehnologiei informatice, a fost greu sa obtina declaratii relevante pe aceasta tema de la angajati, fiindca oamenii de la Google nu urmaresc la serviciu cursul actiunilor firmei, aceasta activitate nefiind considerata „googley“ (termen din jargonul intern care desemneaza ceva acceptabil in cadrul companiei).

  • Luati in brate ciuperca

    Expozitia intitulata „Wouldn’t Be Nice…“ („N-ar fi frumos daca…“) prezinta lucrarile a 11 artisti designeri, intre care unele produse pe loc pentru revista de design Dot Dot Dot si o colectie de mobilier confectionat de catre designerul spaniol Martino Gamper din materiale gasite in tomberoanele din zona. Alte lucrari se adreseaza celor care vor sa-si infrunte fricile, fiind prezentate „Ciuperca atomica pentru imbratisat“ (ce poate fi stransa in brate de cei speriati de un atac nuclear) sau „Mobila ca ascunzatoare“ (o serie de cutii unde se pot ascunde cei ce tem sa nu fie rapiti de extraterestri). Spiritul expozitiei isi are originea, dupa cum se explica in catalogul acesteia, in Germania anilor ’20, cand studentii de la Bauhaus erau incurajati sa insufle artei scopuri sociale si politice, aplicandu-i valorile la designul industrial. Expozitia este deschisa pana la 16 decembrie, urmand sa se mute dupa acea data la Grand Palais din Paris.

  • Poveste de Craciun

    O productie New Line Cinema, „Povestea Nativitatii“ aduna o distributie de exceptie. In rolul Mariei a fost distribuita Keisha Castle-Hughes – cunoscuta din „Whale Rider“ si nominalizata la Premiul Oscar, iar Oscar Isaac joaca in rolul lui Iosif. Actrita Shohreh Aghdashloo, si ea nominalizata la Premiul Oscar, o interpreteaza pe Elisabeta, mama lui Ioan Botezatorul.