Calogul tinerilor manageri de top a strâns în 15 ediţii, 1.500 de poveşti ale celor mai importanţi oameni de afaceri sub 40 de ani, pe care îi putem descrie, fără lipsă de modestie, ca fiind generaţii de aur ale businessului local. Pregătim cu acelasi entuziasm ca în 2006 lansarea unui nou anuar, prin care reprezentanţii celei mai noi „promoţii” de tineri manageri ne confirmă încă o dată că au multe de spus, dar si mai multe de făcut.
„Ideea catalogului 100 TINERI MANAGERI DE TOP a apărut în primăvara anului 2006, când redacţia Business MAGAZIN voia să lanseze ceva despre tinerii manageri. Cevaul respectiv era generat de masa de tineri de aproximativ 30 de ani care deveneau din ce în ce mai vizibili în conducerile companiilor şi care erau asociaţi zonei dinamice a afacerilor şi a economiei. Aşa s-a conturat şi portretul-robot al tânărului manager, de cel mult 40 de ani şi care fie lucrează într-o companie de top după cifra de afaceri, fie este un antreprenor cu o ascensiune rapidă, care a confirmat, oameni cu o dimensiune socială aparte.” Astfel descriu colegii noştri lansarea unuia dintre cele mai longevive anuare ale Business MAGAZIN şi, de ce nu, din media românească – anuarul 100 TINERI MANAGERI DE TOP. Considerat încă de la început cel mai optimist catalog al nostru, acesta şi-a păstrat în continuare acest statut şi reprezintă pariul pe care îl facem pentru viitor – include în fiecare an poveştile a 100 de tineri din mediul de business local, la fiecare ediţie diferite faţă de anii anteriori.
Nu de puţine ori pariurile de carieră făcute de-a lungul timpului, au confirmat: Iulian Stanciu, care astăzi se află în fruntea eMAG, cel mai mare retailer online din România, a fost prezentat într-una din primele ediţii ale catalogului, fiind în acel moment acţionar şi director general al Asesoft Distribution. Călin Drăgan a fost şi el prezentat în prima ediţie a catalogului 100 TINERI MANAGERI DE TOP, fiind la acea vreme primul director general de naţionalitate română numit de Coca-Cola HBC la conducerea operaţiunilor din România. În 2011 el a plecat în echipa de conducere a Coca-Cola din Japonia, pentru ca doi ani mai târziu să preia funcţia de CEO. Acum este, potrivit informaţiilor de pe profilul său de LinkedIn, President & Representative Director la Coca-Cola Bottlers în Japonia. Sergiu Biriş apărea în catalog la scurt timp după vânzarea unui pachet de 10% din acţiunile Trilulilu, un site de video sharing. Câţiva ani mai târziu, Sergiu Biriş şi Andrei Dunca vindeau start-up-ul Liverail celor de la Facebook printr-o tranzacţie estimată la 500 de milioane de dolari. Severina Pascu abia prelua, la apariţia sa din anuar, rolul de director financiar în cadrul UPC, marcând şi trecerea sa de la audit la sectorul telecomunicaţiilor. Acum, este CFO şi deputy CEO al Virgin Media în Regatul Unit. Iar lista poate continua – ei sunt doar câţiva dintre sutele de manageri care s-au regăsit în paginile catalogului şi care au un rol activ în business, fie în România, fie peste hotare, devenind la rândul lor modele pentru noile generaţii de tineri ambiţioşi.
O nouă ediţie a anuarului, cea cu numărul 16, va fi publicată în curând, până atunci însă, vă aducem exemplele a 10 dintre tinerii din „noua generaţie” mai aproape, prin câte un dialog scris pe care l-am purtat cu ei pentru ediţia din acest an a catalogului. Am vorbit cu ei despre viitor şi planurile lor, despre leadership şi despre un altfel de management – cel al propriei vieţi. Încă o dată ne-au confirmat că tinerii manageri din România au multe de spus, dar şi mai multe de făcut.
10 PARIURI PENTRU VIITOR
1. Cu viziune pentru nevăzători
Cornel Amariei: „Obiectivul meu principal în rolul actual este să aducem impact în viaţa milioanelor de oameni ce nu au o soluţie acum.”
La 27 de ani, Cornel Amariei este cofondator şi CEO .lumen, start-up-ul din spatele unui sistem de asistenţă pentru nevăzători care i-a adus deja recunoaşterea internaţională. Înfiinţat în 2020, acesta a atras deja finanţări de 1 milion de euro. Anterior, a condus divizii de inovaţii în corporaţii automotive, conducând procese de transformare organizaţională şi proiecte legate de mobilitate. În prezent se concentrează pe dezvoltarea tehnologiilor assistive, pe atragerea de noi runde de investiţii în compania sa şi pe scalarea globală.
→
Cred că jobul ideal este… cel în care pot să creez lucruri.
În carieră, cel mai greu îmi este… să mă înconjor de oameni corecţi.
Lucrul de care sunt cel mai mândru este… echipa cu care cresc.
Din agenda mea zilnică, nu lipseşte… muzica.
Lecţia pe care am învăţat-o în cariera mea de până acum este… să te înconjori de oameni corecţi.
Primul meu şef spunea că… am potenţial.
Când eram copil, visam să fiu… inginer mecanic?
Peste 10 ani, vreau să lucrez în… a crea lucruri ce aduc zâmbete.
1
mil. euro,
valoarea investiţiilor atrase până acum de start-up-ul .lumen
2. Din Oradea, la New York, pe drumul inovaţiei
Cristian Tamaş: „Când eram copil, nu aveam un anume vis, ci eram foarte foarte pasionat de tehnologie şi aceasta a rămas ca un fir roşu în deciziile mele legate de ce să fac în cariera mea.”
La 28 de ani, Cristian Tamaş dezvoltă, din rolul de cofondator şi CMO, TypingDNA, un start-up înfiinţat în Oradea în 2016, care are acum şi un sediu la New York. Principalul activ al acestuia îl reprezintă soluţiile din domeniul securităţii digitale şi al inteligenţei artificiale. El a condus anterior şi alte echipe, a urmat o şcoală de business şi management, dar spune că nimic nu se compară cu experienţa de la TypingDNA din ultimii 5 ani. „Într-un start-up ca al nostru, înveţi foarte multe în foarte puţin timp. Am învăţat multe de la cofondatorul meu, Raul, Techstars Accelerator), de la investitori, advisori, astfel că experenţa anterioară aproape că e irelevantă”, spune Tamaş.
Adaugă că acum, principala sa direcţie de concentrare se leagă de expunerea şi de convingerea unor mase de oameni în direcţia folosirii a ceva inovator, ce nu a mai fost folosit până acum.
→
Cred că jobul ideal este… când eşti în permanenţă de folos oamenilor prin inovaţie care afectează mai multe generaţii.
Calitatea principală pe care o caut la un coleg este… proactivitatea.
Sper ca viitorul să fie… cu mult mai puţină ură şi invidie între oameni şi mai sănătos (să prevenim pandemii, de exemplu).
Îmi prinde bine să ascult,… în ultima vreme, podcasturi care adresează founderul, nu doar cum să creşti un start-up, şi anume Startup Therapy de startups.com.
O mare parte din timpul meu liber… o aloc, momentan, călătoriilor pe motocicletă cu soţia şi cu prietenii mei motociclişti.
8,8
mil. dolari,
valoarea finanţărilor obţinute până acum de TypingDNA
3. Omul faptelor în industria stomatologică privată
Ionuţ Leahu: „Jobul ideal este acesta pe care îl am, de a fi medic, o profesie care vine deopotrivă cu responsabilitate, dar şi cu un nivel mare de empatie. în interacţiunea cu pacienţii, ci doar dorinţa de a contribui la o schimbare.”
La 37 de ani, medicul stomatolog dezvoltă un lanţ de clinici care a ajuns deja la 14 unităţi, cu venituri de peste 59 de milioane de lei. Ionuţ Leahu s-a pregătit să fie medic stomatolog şi, cu excepţia jobului din timpul facultăţii în care a fost manager de relaţii într-o bancă, învăţând despre modalităţile de finanţare ale profesioniştilor cu meserii liberale, s-a format numai în domeniul stomatologiei. Spune că în prezent, pentru el, domeniul şi viitorul stomatologiei reprezintă singura prioritate.
→
Obiectivul meu principal în rolul actual este… acelaşi cu care am plecat la drum acum peste 10 ani– acela de a le oferi românilor sănătate dentară reală. Ca obiectiv de business în acest moment este de a dezvolta alături de partenerii mei reţeaua de clinici stomatologice şi de a ajunge la nivel naţional la 35 de clinici în următorii ani.
Lucrul de care sunt cel mai mândru este… familia mea, soţia şi copiii mei, dar şi familia alături de care petrec cea mai mare parte din timp, echipa de peste 450 de profesionişti care îşi aduc, prin rezultatele lor, un impact semnificativ în sănătatea pacienţilor.
Din agenda mea zilnică, nu lipseşte… pasiunea cu care îmi practic meseria, iar din rutina zilnică nu lipsesc operaţiile cu implanturi dentare. De asemenea, încerc să citesc şi să învăţ ceva nou în fiecare zi.
Cred că stilul meu de management este definit de… ideea că sunt omul faptelor şi încerc să le imprim modul acesta de a gândi şi colegilor mei şi pacienţilor mei – cu un obiectiv clar în minte şi acţiune, este posibil să ajungem foarte departe. Acum 10 ani, eram un doctor la început de drum, cu un cabinet închiriat în Popeşti Leordeni. Iată-ne acum o echipă de sute de specialişti care deservesc anual 15.000 de pacienţi în 14 clinici.
Când eram copil, visam să fiu… cosmonaut.
Peste 10 ani… voi rămâne medic implantolog şi voi continua să dezvolt pentru binele pacientului şi pentru viitorul stomatologiei din România.
Liderul ideal are… profund în el anumite valori şi un mindset care pun în centru omul, nu există şcoli sau cursuri care te fac să devii lider sau un lider ideal. Dacă înţelegi că puterea ta şi a business-ului tău constau în resursa extrem de valoroasă care sunt oamenii din echipa ta, dacă vă inspiraţi reciproc şi există consistenţă şi consecvenţă în fiecare zi şi în fiecare acţiune, atunci poţi să spui că eşti lider.
Calitatea principală pe care o caut la un coleg este… calitatea umană a oamenilor din echipa mea. Vine înainte de a fi cel mai bun profesionist. Să arate că îi pasă de pacient, de meserie, de mediul de lucru.
4. Mereu în căutarea celei mai bune versiuni… în business, şi nu numai
Alexandru Gala-Popescu: „Nu am avut niciodată un şef, aşa că am fost nevoit să îmi găsesc mentori şi să învăţ din stilul lor de a conduce. Iar pentru asta le sunt recunoscător.”
Alexandru Gala-Popescu este, la 29 de ani, cofondator al Pago, start-up-ul local care le oferă utilizatorilor de smartphone posibilitatea de a plăti din aplicaţia mobilă cu acelaşi nume toate facturile dintr-un singur loc în mod automat. Experienţa lui de până acum constă în devoltarea de soluţii tech custom pentru mai multe industrii, cu preponderenţă în zona de aplicaţii mobile. În prezent se concentrează pe domeniile de product development şi design.
→
Cred că jobul ideal este… cel în care scopul şi misiunea sunt clar definite. Unde poţi urmări impactul muncii tale.
Cel mai mult mă inspiră… micile îmbunătăţiri, realizate în echipă, zi de zi.
În carieră, cel mai greu îmi este… să fiu mulţumit cu rezultatele obţinute. Tind să îmi setez mereu aşteptări foarte mari de la mine şi de la ceea ce îmi propun să fac, ceea ce poate deveni obositor uneori şi pentru cei din jur.
Obiectivul meu principal în rolul actual este… să construiesc împreună cu colegii mei cea mai bună versiune a aplicaţiei Pago, plecând de la nevoile utilizatorilor şi feedbackul acestora din urmă.
În următorul concediu, aş vrea să… continuu o pasiune pe care am descoperit-o anul trecut, kitesurfingul. Este un sport extrem, care reuşeşte să mă scoată rapid din rutina de zi cu zi.
Lucrul de care sunt cel mai mândru este… capacitatea mea de a rămâne curios zi de zi. Sper că asta îi inspiră şi pe cei din jurul meu.
Din agenda mea zilnică, nu lipseşte… meditaţia şi sportul. Am deprins în ultimul an şi obiceiul de a scrie zilnic într-un jurnal care mă ajută să mă detaşez de ce mi s-a întâmplat peste zi şi să învăţ astfel mai multe din unele situaţii.
Lecţia pe care am învăţat-o în cariera mea de până acum este… că timpul ne alege pe noi şi nu invers. Trebuie să fim pregătiţi pentru a putea răspunde oportunităţilor care apar. Câteodată pur şi simplu nu e momentul. Încă.
Când eram copil, visam să fiu… doctor de animale în Africa. Urmăream mult Animal Planet la vremea respectivă, până să descopăr calculatorul.
5. Tânărul care vrea să facă roboţii accesibili
Mario Popescu: Obiectivul meu principal în rolul actual este poziţionarea Tailent pe o traiectorie globală, ca primĂ alegere a IMM-urilor pentru susţinerea transformării digitale.”
Mario Popescu (35 de ani) este CEO şi cofondator al Tailent, care a creat platforma proprie de Robotic Process Automation (RPA), folosită în prezent pe patru continente: Europa, America de Nord, America de Sud, Asia. Are 17 ani de experienţă în industria de IT şi cinci ani de experienţă în industria de Robotic Process Automation. În prezent se concentrează pe Robotic Process Automation (RPA), pe care vrea să o transforme într-o tehnologie accesibilă şi abordabilă de IMM-urile din întreaga lume.
→
Cred că jobul ideal este… jobul pentru care te trezeşti entuziasmat în fiecare dimineaţă.
Cel mai mult mă inspiră… creativitatea umană.
Lucrul de care sunt cel mai mândru este… echipa Tailent în continuă creştere. Nimic nu e mai important pentru o companie în afară de oamenii care participă la construcţia ei.
Lecţia pe care am învăţat-o în cariera mea de până acum este… că atributul cel mai important pe care îl poate avea un antreprenor este adaptabilitatea.
Primul meu şef spunea că… trebuie să pornesc propriul meu business.
Când eram copil, visam să fiu… pilot de Formula 1.
Peste 10 ani, vreau să… lucrez în Tailent, o companie multinaţională, cu birouri pe fiecare continent.
CEO-ul pe care îl admir cel mai mult este… Henry Ford.
Liderul ideal este… un bun ascultător, comunicator, cu o atitudine pozitivă şi pragmatică.
Calitatea principală pe care o caut la un coleg este… încrederea. Sper ca viitorul să fie mai interesant decât science-fictionul îl poate descrie astăzi.
Îmi place să citesc literatură science-fiction.
500.000
de euro, valoarea investiţiei primite de Tailent de la Neogen Capital în 2020
6. Succes prin puterea exemplului
Cristina Popa: „Lecţia pe care am învăţat-o în cariera mea de până acum este să nu încetezi să înveţi, să te dezvolţi şi să îi inspiri pe cei din jurul tău.”
Cristina Popa (36 de ani) este Senior Manager în departamentul de audit al EY România, rol din care coordonează o echipă formată din aproximativ 50 de profesionişti. A absolvit cursurile Facultăţii de Relaţii Economice Internaţionale, din cadrul ASE, şi, timp de aproape doi ani a lucrat ca analist financiar. Domeniile pe care se concentrează în prezent sunt cel de telecomunicaţii, oil & gas, power & utilities.
→
Cred că jobul ideal este… acela pe care îl faci cu pasiune şi în care reuşeşti să schimbi lumea în fiecare zi prin mici acţiuni care au impact pozitiv asupra celor cu care interacţionezi.
Obiectivul meu principal în rolul actual este… să îmi ajut colegii din echipele pe care le conduc să se dezvolte profesional şi să aibă succes în ceea ce îşi propun. Până acum, consider că am reuşit, în special, prin puterea exemplului.
În următorul concediu, aş vrea să… vizitez cât mai multe locuri noi. Sunt o persoană foarte energică, astfel că orice concediu este unul activ, cu sport, plimbări şi multe drumeţii.
Din agenda mea zilnică, nu lipseşte… sportul. În plus, am un job dinamic, astfel că nu există un lucru pe care să îl fac în mod repetitiv în fiecare zi.
Când eram copil, visam să fiu… avocat. Pentru că sunt o persoană extrovertă, mi se părea atunci că această profesie mi s-ar potrivi cel mai bine.
CEO-ul pe care îl admir cel mai mult este… Christina Verchere. Consider că stilul ei de leadership este, în primul rând, autentic, şi o admir pentru că reuşeşte să transmită încredere şi putere atât colegilor, cât şi partenerilor de afaceri.
Sper ca viitorul să fie…mai sănătos, mai prosper şi liniştit. E nevoie, însă, de eforturi colective pentru a avea parte de viitorul pe care ni-l dorim.
Îmi place să citesc… şi altceva în afară de e-mailuri. Lectura, de orice fel, îmi aduce relaxare.
7. Strateg în banking
Vlad Huţuleac: „Prefer să lucrez în situaţii în care avem toate datele necesare pentru a putea lua o decizie corectă.”
Din rolul de director executiv adjunct, direcţia produse şi segmente retail, Vlad Huţuleac (35 de ani) se concentrează pe
strategia de segment şi produs, digitalizarea activităţii bancare curente; pe pricing şi pe procesele produse destinate persoanelor fizice şi microîntreprinderilor. Anterior, a fost şef departament, management produse şi procese credite persoane fizice.
→
Cred că jobul ideal este… cel la care îţi face plăcere să te întorci în fiecare zi.
Cel mai mult mă inspiră… poveştile de succes şi ambiţia de a reuşi.
Obiectivul meu principal în rolul actual este… să-mi ajut colegii pentru a îndeplini cu toţii obiectivele comune.
În următorul concediu aş vrea să… fac scufundări.
Din agenda mea zilnică, nu lipseşte… o discuţie zilnică cu colegii prin care să ne planificăm activitatea şi să vedem cum putem găsi soluţii pentru provocările care se ivesc.
Calitatea principală pe care o caut la un coleg este… onestitatea şi dorinţa de a ajuta şi învăţa lucruri noi.
O mare parte din timpul meu liber o aloc…familiei şi activităţilor sportive (tenis, baschet, jogging).
8. Responsabilul cu eficientizarea în Upstream
Vlad Octavian Vărzaru/. „Obiectivul meu principal în rolul actual este de a identifica şi utiliza metode de creştere a profitabilităţii prin implementarea de măsuri de eficientizare a proceselor.”
Vlad Octavian Vărzaru (40 de ani) este director în zona de producţie Moesia din cadrul OMV Petrom, divizia Upstream, rol din care coordonează aproximativ 600 de colegi, angajaţi ai OMV Petrom şi un număr mare de colaboratori în această zonă – care se întinde în judeţele Argeş, Dâmboviţa, Giurgiu, Teleorman, Ilfov. Zona de producţie Moesia are în portofoliu zăcăminte mature de petrol şi gaze, iar eforturile lor sunt concentrate pe maximizarea eficienţei activităţilor pentru combaterea declinului natural. Anterior, a fost implicat în multiple proiecte şi iniţiative pentru eficientizarea proceselor aferente producţiei şi tratării hidrocarburilor precum şi de optimizare a managementului reţelelor de gaze naturale.
→
Cred că jobul ideal este… cel care îmi aduce în permanenţă provocări de ordin creativ, constructiv, tehnic în sensul dezvoltării, optimizării proceselor şi tehnologiilor.
Lucrul de care sunt cel mai mândru este… că, sprijinit de o echipă extraordinară, am contribuit la crearea unui centru de monitorizare, analiză şi eficientizare a fluxurilor de gaze la nivelul OMV Petrom prin intermediul căruia am optimizat fluxurile tehnologice şi am contribuit la creşterea cu 40% a eficienţei procesării volumelor de gaze naturale conducând astfel, după caz, la securizarea sau creşterea volumelor de gaze naturale livrate.
Când eram copil, visam să… să lucrez într-un mediu tehnic. De mic am fost fascinat de tehnologie şi extrem de curios să aflu cum funcţionează lucrurile, ceea ce cred că a contribuit mult la dezvoltarea mea. Am învăţat foarte multe, chiar dacă cheltuiala familiei mele a fost pe alocuri considerabilă având în vedere pagubele produse pe parcursul iniţiativelor de „research” din copilărie.
Sper ca viitorul să fie…. mai sigur, mai stabil şi să permită o predictibilitate mai crescută a mediului economic. Proiectele de explorare şi producţie în domeniul petrolier au cicluri investiţionale foarte lungi, de aceea stabilitatea este esenţială pentru activitatea noastră.
9. Pedagog în era digitală
AnaMaria Onică: „Obiectivul meu principal în rolul actual este ca produsele Voxi să devină produse de referinţă în sănătatea digitală pe nişa logopedie/sănătate mentală la nivel global.”
La 37 de ani, AnaMaria Onică dezvoltă aplicaţia VoxiKids app (sub umbrela Speakquest), aceasta reprezentând o platformă ce face conexiunea între logopezi şi copii în mediul digital.
Înainte de a alege să devină antreprenor, a lucrat ca UI/UX designer timp de 10 ani: „Experienţa acumulată m-a ajutat să construiesc produsele existente şi să înţeleg cum să manageriez echipe şi proiecte de nişă”.
→
Cred că jobul ideal este… cel la care mergi cu plăcere.
Cel mai mult mă inspiră… oamenii cu care lucrezi şi chiar clienţii cu care vorbesc pot contribui la inspiraţia de zi cu zi care se vede apoi în produs.
Lucrul de care sunt cel mai mândră este… că am reuşit să aducem pe piaţă, într-un timp relativ scurt, două produse digitale cu un potenţial mare de scalare, care sunt deja apreciate
Când eram copil, visam să fiu… educatoare. Drept urmare am şi absolvit Colegiul Padagogic din Sibiu, însă pe parcurs am decis să ajut dintr-o altă poziţie copiii; şi anume prin produsele VoxiKids şi VoxiClinic.
Îmi place să citesc… cărţi de tip fantasy, însă în ultima vreme am citit multe cărţi de business, leadership pentru că e important să investim constant în dezvoltarea personală.
10. Investitorul inspirat de antreprenori
Călin Meteş. „Cel mai mult mă inspiră poveştile antreprenorilor care au pornit de jos, au o construit o afacere de succes pe care ulterior au reuşit să o listeze la bursă.”
Călin Meteş (39 de ani) este Deputy CEO Investments / Deputy Portfolio Manager în cadrul sucursalei din Bucureşti a Franklin Templeton International Services. Anterior acestui rol a lucrat ca analist de investiţii orientat pe companii de dimensiuni mici şi mijlocii la Finas Invest în Cluj-Napoca şi ca manager de portfoliu pe fonduri de acţiuni la Raiffeisen Asset Management Bucureşti. În prezent, se concentrează pe guvernanţa corporativă prin implicare activă la nivelul consiliilor de administraţie şi pe investiţiile de tip private equity.
→
Cred că jobul ideal este… acela care te provoacă constant să te imbunătăţeşti şi în care nicio zi nu seamănă cu cea de dinainte.
Lucrurile de care sunt cel mai mândru sunt… în afară de copiii mei, randamentele anuale foarte bune pe care am reuşit să le generez împreună cu colegii mei acţionarilor Fondului Proprietatea.
Lecţia pe care am învăţat-o în cariera mea de până acum este… că în domeniul investiţiilor nu poţi să ai întotdeauna dreptate, dar stabilirea unui plan pe termen lung ajută enorm în momentele dificile.
Când eram copil, visam să fiu… un om de afaceri care cumpără şi vinde companii, aşa cum îl văzusem pe personajul J.R. Ewing din serialul Dallas.
Liderul ideal… are viziunea lui Steve Jobs, capacitatea de execuţie a lui Jeff Bezos şi tenacitatea lui Warren Buffet.
Îmi place să citesc… cărţi din domenii variate cum ar fi filosofiea, beletristică, dezoltare personală, istorie sau investiţii.
10 pariuri care au confirmat
1. Călin Drăgan
2006 – director general Coca-Cola HBC România
2021- President & Representative Director, Coca-Cola Bottlers Japan Inc.
2. Theodor Alexandescu
2006 – director general, AIG Life Asigurări România (actuala Metropolitan Life)
2021 – şef de vânzări în Orientul Mijlociu pentru Zurich Insurance Company
3. Iulian Stanciu
2008- director general Asesoft (cu o cifră de afaceri de 67 mil. euro în 2007)
2021- preşedinte eMAG (cu o cifră de afaceri de 5,6 mld. lei în 2020)
4. Severina Pascu
2008 – director financiar în cadrul UPC
2021- CFO and deputy CEO Virgin Media (în Regatul Unit)
5. Iulian Dascălu
2008- preşedinte Iulius Group (cu o cifră de afaceri la acea vreme de cca. 25 mil. euro)
2021 – preşedinte Iulius Group (unul dintre cei mai activi dezvoltatori de pe piaţa locală, cu venituri din chirii doar pe segmentul retail de 453 mil. lei în 2019, potrivit ZF)
6. Alexandru Reff
2008 – partener acţionariat Deloitte CEE
2021 – este Country Managing Partner al Deloitte România şi Moldova (a preluat funcţia de Country Managing Partner al Deloitte România la 1 iunie 2017).
7. Violeta Luca
2012 – deputy CEO
2021 – General Manager Microsoft pentru Cehia şi Slovacia
8. Horaţiu Ţepeş
2014 – CEO Bilka (companie cu venituri de 104 mil. lei la acea vreme)
2021 – CEO Bilka (cu o cifră de afaceri de 797 mil. lei la final de 2020)
9. Dan Isai
2019 – fondator Salad Box (lanţul de restaurante a generat venituri de aproximativ 25 mil. euro în 2019)
2021 – fondator Salad Box (grupul a intrat în 2020 pe noi pieţe internaţionale, precum Malta Belgia, Cipru şi Rusia şi ţinteşte expansiunea în continuare, cu circa 20 de unităţi anul acesta, potrivit ZF)
10. lucian Bădilă
2019 – cofondator 5 to go (lanţul de cafenele avea atunci o cifră de afaceri de 5,5 mil. euro)
2021 – cofondator 5 to go (lanţul de cafenele a încheiat anul 2020 cu peste 220 de unităţi şi ţinteşte expansiunea internaţională – recent, a inaugurat o cafenea în Paris)
Liderii organizaţiilor au vrut să investească puternic în antrenarea abilităţilor lor şi ale angajaţilor lor în pandemie, aşa că programele de consultanţă în leadership nu au avut de suferit anul trecut din cauza pandemiei de COVID-19, ci chiar au avut o evoluţie bună, după cum observă Mihaela Feodorof, Executive Coach şi business Consultant la Performanceway. „Impactul generat de pandemie în industria consultanţei de leadership a fost, în pofida aparenţelor, unul pozitiv. Pentru angajatorii şi organizaţiile care erau oricum expuse la riscuri, fie din cauze economice, fie a etapei de dezvoltare în care se aflau, 2020 a fost momentul cheie care a determinat trecerea la acţiuni. Numărul proiectelor sau dimensiunea celor care erau deja în proces a crescut. Liderii au fost mai deschişi atât la a investi în ei, cât şi în echipele lor”, a declarat ea.
Îşi aminteşte că în decembrie 1990, la revenirea la cursuri, erau entuziasmaţi cu toţii şi exista o efervescenţă teribilă. Totuşi, aceasta era amestecată şi cu o stare de confuzie. „După Revoluţie, unii profesori, care erau destul de vocali, au fost cumva ostracizaţi, mai ales cei care predau anumite materii care deja nu mai erau în ton cu contextul respectiv. Eram cu toţii foarte entuziasmaţi şi dornici să învăţăm lucruri noi, dar era foarte greu. Nu exista internet pe vremea aceea, nu aveam materiale noi. A fost o provocare şi a profesorilor, şi a studenţilor în acelaşi timp să încerce să găsească noi resurse după care să învăţăm. Să schimbe curricula, să schimbe materiile. A fost o perioadă extrem de tulbure şi de interesantă, dar cu mult entuziasm.”
Înainte de anul 2000, a ajuns şi într-un stagiu la Londra, iar trecerea mileniului a prins-o acolo, tocmai pentru că ei erau deja implicaţi în activitatea de fuziuni şi achiziţii (M&A), dar în piaţa românească era puţină experienţă care putea fi dobândită în una-două tranzacţii care se întâmplau în fiecare an. „M-a ajutat acea perioadă, a adăugat şi altceva la experienţa mea, am văzut şi altceva dincolo de piaţa românească”. A stat acolo vreme de un an şi a fost pusă şi în ipostaza de a alege între a se întoarce şi a rămâne în „raiul” investment bankingului. Chiar dacă la început a fost foarte nefericită din cauza şocului cultural foarte mare, fiind obişnuită în România, unde banca şi echipa din bancă erau foarte prietenoase, iar lucrurile erau uşor diferite acolo, contextul era plin de provocări fiindcă grupul cumpărase Barings, o bancă de investiţii prestigioasă: „Era foarte interesant, dar foarte dificil pentru un est-european, când nu erau prea mulţi est-europeni pe acolo – era un mediu ostil faţă de străinii nou-veniţi – un mediu foarte competitiv şi individualist, dar m-am adaptat cu succes, mi s-a propus să rămână acolo şi am fost tentată de această perspectivă”. Atunci au apărut însă considerentele personale care au ajutat-o să ia decizia – propunerea soţului său de a se căsători, astfel că a hotărât să se întoarcă în România în vederea întemeierii unei familii. „Mi-era dor de România, sunt o persoană destul de sentimentală şi de ataşată şi de ţară şi mi-am dorit să contribui aici şi atunci, corelat şi cu partea asta personală, m-am întors.”
Potrivit lui Alin Ghenea, cel mai mare avantaj al regimului de lucru de la birou este, de departe, sentimentul de apartenenţă. „Acesta este şi principalul motiv pentru care angajaţii îşi doresc să se întoarcă la birou – să intre în contact cu colegii, să socializeze, să se bucure de validare. Cultura organizaţională poate fi păstrată cu succes doar atunci când angajaţii se află fizic în spaţiu, măcar câteva zile pe săptămână. În cazul majorităţii companiilor cu care am discutat în această perioadă, munca de acasă nu a ridicat probleme majore în privinţa eficienţei angajaţilor, ci mai degrabă a afectat spiritul de echipă şi a redus entuziasmul, lucruri reflectate şi în calitatea muncii. Mai ales acolo unde este vorba de sarcini ce implică mai multe departamente, pandemia a îngreunat procesele, iar angajaţii au recunoscut că le este mult mai greu să lucreze împreună.” Un alt avantaj al mersului la birou, remarcă el, este spaţiul de lucru. „Pentru mulţi angajaţi, crearea unui birou în locuinţă a fost extrem de dificilă, în lipsa spaţiului şi mobilierului adecvate. Cei care nu au fost susţinuţi de companie cu soluţii pentru biroul de acasă au resimţit lipsa unui scaun ergonomic, a unui spaţiu liniştit şi dedicat, unde să nu fie deranjaţi şi să se poată concentra.”
Daniel Dines trecuse până la acel moment printr-o perioadă lungă în care se autofinanţase, şi-a dat seama că a ajuns la un punct în care trebuia să investească mai mult în firmă fiindcă avea o oportunitate, avea o piaţă, avea un produs şi se gândea că ar avea nevoie de nişte bani, dar era oarecum sceptic că poate obţine banii respectivi din România.
Marius Ghenea, managing partener al Fondului Catalyst România II, se numără printre cei care ar fi avut posibilitatea unei investiţii în UiPath, la începuturile companiei axate pe tehnologia care ţine acum titlurile publicaţiilor de business din toată lumea. „Discuţia despre finanţare este complexă, e destul de complicat să vorbim despre finanţare în România vs. finanţare peste hotare, mai ales că omul care a condus prima rundă de investiţii a fost Dan Lupu, român şi un om cu experienţă în investiţii de venture capital, partener la EarlyBird, un fond de investiţii care, deşi nu este românesc, are un partener român, birou în România şi investiţii aici, în ţara noastră.” El spune că primul lor fond de investiţii, Catalyst România Fund I, un fond românesc, a analizat în acea perioadă posibilitatea unei investiţii în UiPath, dar din cauză că erau un fond foarte mic şi fără posibilitatea de a face un follow-on semnificativ, adică investiţii repetate în companie, nu s-au numărat printre primii investitori. „Într-adevăr, după acea primă rundă de investiţii, a doua rundă, dacă ţin minte bine, a fost deja la 30 milioane de dolari, o sumă care, acum circa 5 ani era deja prea mare pentru ca un fond de investiţii în tehnologie din România să poată participa la rundă, aşa că au participat fonduri mari internaţionale, cred că cel mai important investitor în acea rundă a fost Accel Partners.” Concluzia sa? „S-ar fi putut foarte bine ca o companie cum este UiPath să înceapă cu o investiţie românească, nu neapărat cu una de la un fond din străinătate. Şi nu în ultimul rând, cred că este important de menţionat că UiPath, la primele runde de finanţare, a atras fonduri de investiţii străine în România, nu a mers cu afacerea în străinătate ca să caute finanţare (iar aceste fonduri au continuat să investească aici ulterior, cum a fost de exemplu Credo Ventures din Cehia, care înainte de UiPath nu a mai avut decât o singură investiţie în România, iar ulterior a investit în încă 4 companii româneşti)”, precizează Marius Ghenea.
Andrei Pitiş, CEO al Simple Capital, observă şi el că în primele finanţări atrase de start-up-ul românesc, a cântărit mult faptul că investitorii vorbeau aceeaşi limbă cu Daniel Dines, şi la propriu, dar şi la figurat: „Conform Crunchbase, runda seed a fost condusă de EarlyBird prin partenerul român Dan Lupu. Următoarea rundă a fost condusă de Accel, tot prin partenera de origine română Luciana Lixandru. Aşadar fonduri internaţionale, dar cu parteneri români – existenţa lor este o veste tare bună pentru start-up-urile din România.” Pe de altă parte, obsevă că după seria A nu există fonduri româneşti suficient de mari.
Eurocontrol previzionează într-un scenariu optimist că până în iunie 2021 traficul aerian îşi va reveni la 45% din nivelul din 2019.
„Suntem convinşi că şi după ce se va relaxa contextul pandemic internaţional şi se vor ridica restricţiile de călătorie, se va păstra interesul turiştilor români pentru aceste chartere directe.“ 
Mădălina Bălan susţine că apariţia acestui fenomen ţine de mai mulţi factori: mediul de lucru, climatul, cultura determinată de managerul direct (cât de mult se lucrează peste program, cât de des se iau concediile de odihnă; aşteptarea de a fi mereu conectat la email şi la laptop, la orice oră, în orice zi a săptămânii), de dimensionarea sarcinilor de muncă, de gradul de încărcare, de resursele pe care le are angajatul şi echipa din care face parte (tehnologice, materiale, umane), de natura în sine a jobului, de cât stres poate genera, dar şi de personalitatea fiecăruia. Acestora li se adaugă, potrivit lui Karol-Julien Wild, Psychotherapist & Coach, şi un stil de viaţă dezechilibrat din punct de vedere al odihnei, alimentaţiei, activităţiilor fizice şi nu în ultimul rând al activităţilor care deconectează.
