Category: Cover story

  • Cât de afectaţi sunt tinerii manageri din România de pandemia de COVID şi care sunt planurile lor pentru a trece peste această perioadă

    Business MAGAZIN a lansat recent catalogul 100 TINERI MANAGERI DE TOP – ediţia cu numărul 15 – iar odată cu acesta numărul tinerilor manageri sau antreprenori promovaţi de-a lungul timpului prin acest proiect a ajuns la 1.500. Situaţia incertă din prezent ne-a determinat să îi întrebăm pe tinerii din anuarul curent unde se văd peste 10 ani, dar şi cum cred ei că le va schimba parcursul contextul pandemic pe care îl traversăm. Răspunsurile lor ne fac să privim cu optimism către viitor şi – sperăm – să luăm decizii curajoase în prezent.

    Considerat încă de la lansare cel mai optimist catalog al publicaţiei noastre, anuarul reprezintă pariul Business MAGAZIN pentru viitor – include în fiecare an poveştile a 100 de tineri din mediul de business local, la fiecare ediţie diferite faţă de anii anteriori. Ei sunt manageri sau antreprenori  – liderii viitori ai celor mai importante companii din România.

    Ediţia cu numărul 15 a catalogului 100 TINERI MANAGERI DE TOP a fost publicată recent într-un context nou pentru noi toţi. Dacă în anii anteriori sărbătoream în cadrul unui eveniment cu sute de invitaţi reuşitele de business ale reprezentanţilor generaţiilor actuale de tineri manageri, acum amânăm petrecerea pentru vremuri mai normale.

    Suntem însă alături de voi prin proiectele online şi cele tipărite, iar de aceea am simţit nevoia să vă aducem exemplele acestor tineri mai aproape, invitându-i la un dialog scris despre perspectivele lor de viitor, dar şi despre modul în care cred că vor traversa situaţia din prezent.

    Credem că lecţiile acestei crize îi vor transforma pe cei a căror carieră se află în plină dezvoltare şi care depăşesc provocările actuale în motoare ale businessurilor pe care le reprezintă.

    Redăm şi în revistă 15 dintre dialogurile despre viitor cu ei, pentru a sărbători, altfel decât de obicei, publicarea ediţiei cu numărul 15 a catalogului 100 TINERI MANAGERI DE TOP. 

    Metodologie

    Business MAGAZIN selectează în fiecare an 100 tineri manageri de top conectaţi la mediul de business românesc.
    Condiţiile de participare sunt ca aceştia să aibă până în 40 de ani împliniţi la momentul realizării catalogului, să nu mai fi apărut în ediţiile anterioare ale acestuia şi să se evidenţieze prin reuşitele lor în business, ca antreprenori sau ca lideri în companii de top din economia românească de la care am primit informaţii de-a lungul anului care a trecut. Desigur, trebuie să aibă şi curajul să vorbească despre reuşitele lor, astfel încât acestea să ajungă şi la noi pentru a le transmite la rândul nostru mai departe prin acest proiect.


    Diana Cîtu
    Director general / Reciclad’OR 

    31 de ani

    Cifra de afaceri (2019): 113,4 mil. lei
    Număr de angajaţi: 37

    Ce rol vă propuneţi să aveţi în anul 2030?
    Anul pe care îl traversăm, deşi a adus atât de multe modificări radicale în viaţa cu care eram obişnuiţi, reprezintă pentru mine şi un prilej de reflecţie asupra a ceea ce contează cu adevărat. Sănătatea noastră, a tuturor, este strâns legată de mediul în care trăim şi pe care, din păcate, nu reuşim să îl protejăm cu adevărat. Pentru viitor mi-am propus continuarea într-un mod simplu şi concentrat a activităţilor mele în domeniul în care trăim, diversificarea modului în care pot convinge un număr cât mai mare de oameni să fie ecoresponsabili, să înţeleagă că sănătatea şi bunăstarea copiilor depinde de modul în care noi ne purtăm cu mediul în care trăim.

    V-a schimbat această pandemie în vreun fel planurile/perspectiva asupra carierei/ viitorului?

    Această pandemie a afectat în mod direct activitatea companiei pe care o conduc. Cu toate acestea, echipa Reciclad’OR a făcut faţă cu bine acestei perioade. Nu am înregistrat niciun caz de infectare cu noul virus, asigurând o protecţie la locul de muncă cât mai eficientă din punct de vedere sanitar. Pot spune astfel că această pandemie nu mi-a schimbat planurile de viitor şi nici, implicit, perspectiva asupra carierei. Am învăţat însă într-un mod aplicat cât de importantă este munca responsabilă în echipă. 


    Luca Mateescu
    Operations manager (pentru Lime România)
    Interim general manager (Lime Los Angeles)

    27 de ani
    Număr de angajaţi: > 500 (la nivel global)
    Număr de curse realizate:
    peste 15 milioane (dintre care 1,22 milioane în Bucureşti)

    Ce rol vă propuneţi să aveţi în anul 2030?
    O tranziţie naturală pe care o urmăresc este fondarea unei companii de tipul creştere accelerată ca şi cea în care sunt implicat acum, mai pe scurt „start-up”. Cred că trăim într-o epocă în care mecanismele de finanţare şi gestiune a unor companii care propun să testeze frontierele posibilului s-au rafinat, oportunitatea fiind evidentă. Acumularea de experienţă în acest domeniu nu face decât să-mi alimenteze această idee. Există foarte puţine contexte care îţi oferă o libertate creativă, dar te şi provoacă la nivel de business pentru crearea unei companii de la zero. În acest sens, îmi propun clar să am ambiţia de a încerca această direcţie, probabil într-o industrie adiacentă celei în care operez. 

    V-a schimbat această pandemie în vreun fel planurile/perspectiva asupra carierei/ viitorului?
    Cu toţii cred că am început 2020 cu entuziasm, nefiind la curent cu această criză ce urma a fi cauzată de COVID-19. În ultimele luni, cu toţii am experimentat schimbări fără precedent şi oarecum accelerate. Dacă acest lucru a însemnat a lucra de acasă, a gestiona altfel grija faţă de copii sau a face faţă incertitudinilor profesionale şi restricţiilor privind mişcarea, schimbările au fost bruşte, cu potenţialul de a ne afecta pe termen lung.  
    Acum, atât noi, cât şi autorităţile ne uităm la o eră care  se va defini ca „post-COVID”. Mobilitatea şi modul în care ne mişcăm în oraşe se vor transforma şi mulţi dintre cei care fac naveta zilnică se vor uita la moduri alternative de transport care permit distanţarea socială, precum şi evitarea aglomeratiei. Acesta este un moment critic pentru micromobilitate întrucât permite exact acest lucru.nInstituţiile, precum şi companiile din industrie trebuie să se concentreze să menţină progresul realizat şi să susţină dezvoltarea metodelor alternative de transport. Personal, obiectivul este alinierea businessului la noile realităţi şi servirea cererii survenite din această transformare. Cred că orice eveniment social presupune schimbare şi adaptarea presupune simpla înţelegere a contextului şi orientarea înainte. 


    GEORGIANA ANDREI
    Corporate sales director /
    Reţeaua de Sănătate REGINA MARIA

    39 de ani
    Cifră de afaceri (2018): 150 mil. euro
    Număr de angajaţi: > 6.500 de angajaţi şi colaboratori

    Ce rol vă propuneţi să aveţi în anul 2030?
    În cercul meu apropiat sunt înconjurată de antreprenori, aşa că mi-am pus întrebarea dacă antreprenoriatul mi se potriveşte. Mi-ar plăcea provocarea unui proiect de construcţie de la zero într-un mediu antreprenorial. Ideea regândirii fundamentale a felului în care funcţionează o nişă a economiei mi se pare atrăgătoare atât din perspectiva provocării intelectuale pe care o ridică, cât şi a impactului produs la nivel de societate. Foarte importante pentru mine, indiferent de parcursul meu până în 2030, vor fi energia şi valorile oamenilor alături de care voi construi. Asta e şi ce m-a atras la REGINA MARIA: spiritul antreprenorial, energia, dorinţa de a avea impact, de a schimba un mod de a face lucrurile, precum şi coloana vertebrală a echipei.

    V-a schimbat această pandemie în vreun fel planurile/perspectiva asupra carierei/ viitorului?
    Pandemia a fost o perioadă complicată şi dificilă, însă eu sunt un manager care reacţionează bine la criză şi în perioade de stres. Aşa că m-am adaptat destul de rapid şi firesc la noua realitate, concentrându-mi eforturile în a găsi soluţii atât pentru echipa mea, cât şi pentru partenerii noştri. Am descoperit cu bucurie şi mândrie că fac parte dintr-o comunitate de profesionişti responsabili şi solidari, gata oricând să facă un pas în plus pentru binele tuturor.


    TIBERIU GRIGORESCU
    IT manager / Unilever South Central Europe

    34 de ani
    Cifră de afaceri (2019): 1 mld. lei*
    ProfIt (2019): 17,6 mil. lei*
    Număr de angajaţi (2019): 208*
    *Potrivit datelor publicate pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice

    Ce rol vă propuneţi să aveţi în anul 2030?
    Îmi doresc un rol regional, gestionarea unei echipe mai mari, cu un impact crescut în business.

    V-a schimbat această pandemie în vreun fel planurile/perspectiva asupra carierei/ viitorului?
    Trecem printr-o perioadă în care adaptabilitatea şi agilitatea sunt atitudini cheie. Nu las situaţiile sau perioadele dificile să îmi schimbe perspectiva asupra viitorului – iau lucrurile aşa cum vin, accept schimbările care-mi apar în cale şi îmi continuu munca şi planurile ca şi până acum.


    ROXANA VLAD
    Residential sales manager / AFI Europe România 

    38 de ani
    Venituri operaţionale nete (2019): 57,4 mil. euro
    Valoarea totală a activelor (2019): 1,12 mld. euro
    Număr de angajaţi (2019): 146

    Ce rol vă propuneţi să aveţi în anul 2030?
    Unul dintre lucrurile pe care le-am aprofundat în ultimele luni este că totul în jurul nostru se poate schimba radical, fără să avem control asupra acestor schimbări. Dacă aş face un exerciţiu de imaginaţie despre cum va arăta lumea în 10 ani – deşi sunt toate şansele să greşesc, m-aş putea proiecta într-o poziţie din aria de wellbeing.

    V-a schimbat această pandemie în vreun fel planurile/perspectiva asupra carierei/ viitorului?
    În mod cât se poate de clar, pandemia ne-a schimbat tuturor percepţiile generale asupra vieţii şi nu numai. Mi-aş dori să ne referim la ce a generat în noi această pandemie, cum ar fi solidaritatea dintre oameni şi faptul că ne pasă de cei din jur. Şi cum contribuim cu toţii în măsura în care putem. Să menţionez că pandemia m-a făcut să mă raportez altfel la carieră ar fi o oarecare exagerare, însă, în mod cert, mi-a reconfirmat faptul că, fără o echipă, fără oameni dedicaţi, nicio companie nu ar avea succes. Mă bucur să fiu parte a unei echipe care pune în prim-plan sănătatea şi siguranţa tuturor colegilor, cât şi a clienţilor. La nivel personal, fiecare dintre noi are propria experienţă. Perioada aceasta mi-a amplificat bucuria gesturilor şi a lucrurilor simple, la care ţinem oricum.  În plus, cred că cei mai mulţi dintre noi îşi doresc regăsirea cât mai curând a acelei atmosfere ce imprimă un anume grad de naturaleţe în gândire şi mişcare. Una în care, printre altele, îi putem vedea şi îmbrăţişa pe cei dragi, în care ne putem bucura pur şi simplu de timpul petrecut împreună.


    Cristian Munteanu
    Commercial excellence manager / Coca-Cola HBC România

    35 de ani
    Cifră de afaceri (2019): 2,76 mld. lei
    ProFIt (2019): 392 mil. lei
    Număr de angajaţi (2019): 1.588


    Ce rol vă propuneţi să aveţi în anul 2030?
    2020 ne-a demonstrat tuturor cât de volatil şi imprevizibil este totul, nu doar mediul de business. Cred că rolul nu este extrem de relevant, atât timp cât îţi place ceea ce faci, precum şi mediul şi oamenii cu care lucrezi.

    V-a schimbat această pandemie în vreun fel planurile/perspectiva asupra carierei/ viitorului?
    O perioadă ca cea pe care o traversăm cu toţii schimbă multe, îţi dă peste cap planurile, te scoate din zona de confort şi, cu siguranţă, te face să regândeşti modul în care abordezi lucrurile. Îţi dai seama că este nevoie să te adaptezi extrem de repede la un mediu care se schimbă cu o viteză ameţitoare. Şi atunci ai nevoie să accelerezi dezvoltarea anumitor abilităţi pe care eu le consider critice în acest tip de perioadă: rapiditate în luarea deciziilor, chiar şi atunci când nu ai toate informaţiile, identificarea tendinţelor dintr-un „ocean” de informaţii, unele contradictorii. Poate că cel mai important aspect este acela că echipa a devenit mai importantă ca oricând. Pot spune că, în momentul de faţă, modul în care colaborăm este la alt nivel, chiar dacă am lucrat de la distanţă, iar legăturile din interiorul echipei sunt mult mai puternice decât erau în februarie 2020 sau anul trecut. Cu toate că a fost o perioada dificilă pentru noi toţi, noul context ne-a făcut să fim mult mai apropiaţi şi asta face într-adevăr diferenţa atât în piaţă, cât şi la birou.


    Claudia Tamaşi
    Country manager / Codecool România

    40 de ani
    Cifră de afaceri (2019, grup): 5 mil. euro
    Număr de angajaţi (România): 15

    Ce rol vă propuneţi să aveţi în anul 2030?
    Fiind o idealistă ca structură, pentru anul 2030 îmi doresc ca România să devină cel mai puternic hub IT din Europa, iar eu îmi propun să devin un pion important în această evoluţie. Consider că fiecare român are dreptul la educaţie şi/sau conversie profesională în industria IT şi este datoria noastră, a oamenilor de business şi a guvernului, să construim programe în această direcţie. Doar o colaborare transparentă, activă şi asumată între mediul de business şi instituţiile de stat ne poate duce spre evoluţie şi bunăstare economică.

    V-a schimbat această pandemie în vreun fel planurile/perspectiva asupra carierei/ viitorului?
    Orice perioadă de criză ne provoacă să ieşim din zona de confort şi să găsim soluţii creative pentru continuarea businessului. De asemenea, în momentele grele se observă mai uşor caracterul şi valorile colegilor şi ale partenerilor de business. În prezent, pot să spun că m-am bucurat să observ în jur angajament şi solidaritate din partea colegilor, care depăşesc cu mult sarcinile din „fişa postului”. Şi partenerii de business au rămas deschişi şi dornici să găsim forme noi de colaborare. Prin urmare, cred că vom ieşi mai puternici şi mai deştepţi din această criză, dar şi foarte obosiţi. Este important de menţionat că industria IT este una dintre cel mai puţin afectate de criza actuală, deoarece fenomenul digitalizării este mult mai uşor de activat în comparaţie cu alte industrii.


    David Canta
    Fondator   /   Avision Young, Commons,  Facilitec

    29 de ani
    Cifră de afaceri (cumulată pentru cele trei businessuri, estimare 2020): 5 mil. euro
    Număr de angajaţi: 70

    Ce rol vă propuneţi să aveţi în anul 2030?
    La finele acestui an urmează să deschid biroul AY la Praga. Lucrez de un an în acest sens şi vreau ca prima încercare de ieşire în afară ţării să fie de succes şi o rampă bună de lansare chiar şi pentru alte ţări în regiune. Un lucru e sigur, sunt pasionat de real estate şi nu mă văd făcând altceva o perioadă lungă de timp.

    V-a schimbat această pandemie în vreun fel planurile/perspectiva asupra carierei/ viitorului?
    Orice antreprenor aşteaptă sau se întâlneşte cu momente de cotitură şi de oportunitate în carieră şi cred că pandemia reprezintă un astfel de moment pentru antreprenorii tineri. Lucrurile se redefinesc din temelii în anumite sectoare de piaţă şi viitorul nu aparţine doar celor care au capital financiar, ci celor care au idei şi creativitate să intuiască aceste trenduri şi să aducă pe piaţă servicii şi produse inovative. Acolo unde există un proiect bun şi un antreprenor abil se coagulează şi capital, şi echipe foarte puternice. Evoluţia lucrurilor în această perioadă e foarte incertă şi cred că este important să nu sărim la concluzii foarte categorice şi pripite,  pentru că atunci închidem uşa pentru răspunsuri neaşteptate şi oportunităţi.


    Diana Tudor
    Director comercial /  Pink Post

    37 de ani
    Cifră de afaceri (2019): 17,5 mil. euro
    Număr de angajaţi: 1.600

    Ce rol vă propuneţi să aveţi în anul 2030?
    Atunci când m-am alăturat echipei din care fac parte, în urmă cu 10 ani, nu-mi setasem anumite aşteptări şi nu m-aş fi gândit că în 2020 aveam să coordonez departamentul comercial al companiei. În ceea ce priveşte planurile mele pentru viitor, ştiu că oricare ar fi rolul sau proiectul pe care îl voi alege în traseul meu profesional, obiectivele mele şi motivaţia de a le atinge vor avea întotdeauna la bază pasiunea mea pentru ceea ce fac, dedicarea şi implicarea în activitatea pe care o desfăşor, dorinţa ca viziunea şi valorile mele săfie în acord cu scopul organizaţiei. Cred cu tărie că succesul vine, înainte de toate, din echilibrul emoţional al fiecăruia dintre noi.

    V-a schimbat această pandemie în vreun fel planurile/perspectiva asupra carierei/ viitorului?
    Criza provocată de pandemie a amplificat una dintre cele mai provocări cu care mă confruntam, din poziţia de director comercial al companiei –  scăderea volumelor de trimiteri prin poştă şi de publicitate adresată şi neadresată. Dacă până acum această provocare venea în principal ca rezultat al migrării către online şi SMS a serviciilor de facturare a utilităţilor, respectiv către TV şi social media a publicităţii, acum la acestea s-a adăugat nevoia de reducere a costurilor din cadrul companiilor, care s-a tradus în reducerea trimiterilor de materiale publicitare, în special a celor neadresate. Astfel, toată această perioadă şi schimbările pe care le-a adus au reprezentat pentru mine motive în plus pentru a crede că în continuare trebuie să ne concentrăm pe identificarea altor nişe de piaţă pentru servicii pliabile pe structura noastră, personalizate pe nevoile companiilor cu care lucrăm. În acelaşi timp, această perioadă dificilă ne-a demonstrat cât de important este să fim alături de clienţii noştri atunci când au cea mai mare nevoie de sprijin şi vom face tot ce putem pentru rămâne în continuare partenerul lor de nădejde.


    Victor Iancu
    Advisory Director, Management Consulting  /  KPMG ROMÂNIA 

    37 de ani
    Cifră de afaceri (KPMG România şi Moldova, pentru exerciţiul financiar încheiat la 30 septembrie 2019, potrivit standardelor Internaţionale de Raportare Financiară IFRS): 43,5 mil. euro

    Ce rol vă propuneţi să aveţi în anul 2030?
    Realitatea anilor 2030 este ceva la care mă gândesc cu profund interes şi chiar mă uit atent la semnale şi trenduri pentru a putea contura o imagine a ceea ce va urma. Cred că ceea ce numim astăzi „rol” sau „funcţie” se va dilua din punct de vedere semantic şi va dobândi noi valenţe la nivel corporativ (de altfel, cred că şi corporaţiile vor suferi schimbări radicale). Într-un moment în care ceea numim acum „democratizarea cunoaşterii” va fi ajuns la aproape de apogeu, vom trăi, probabil, într-un mediu în care valoarea adăugată adusă de factorul uman va fi concentrată în câteva zone unde creativitatea, leadershipul sau capacitatea de a relaţiona la nivel social vor face diferenţa.
    Sper ca la acel moment, după 25 ani de ani de experienţă în business, după provocări şi lecţii învăţate, să pot avea acel rol de integrator de experienţe şi să pot sprijini pe cei din jur, oameni şi companii, cu identificarea „locului” ideal pe care fiecare să îl ocupe în mod valid, eficient şi profitabil în noua realitate.

    V-a schimbat această pandemie în vreun fel planurile/perspectiva asupra carierei/ viitorului?
    Cu siguranţă că această pandemie a schimbat multe calcule şi planuri, dar ce este interesant şi important în acelaşi timp este că schimbările mele de perspectivă sunt, în mare parte, pozitive. Am fost crescut şi format să nu gândesc într-o manieră lineară şi să fiu pregătit să sesizez oportunităţile pe care schimbările, chiar şi cele radicale, le creează la nivel profesional şi personal. Ca să simplific, abordarea mea se bazează pe faptul că orice schimbare aduce probleme, dar, în aceeaşi măsură, şi şanse noi; depinde de fiecare în parte ce vrea să vadă, pe ce doreşte să se concentreze, unde vrea să îşi canalizeze energia şi potenţialul.


    Sebastian Mîndroiu
    Cofondator şi managing partner  /  PickTwo Studio

    34 de ani
    Cifră de afaceri (2019): 200.000 de euro
    Profit (2019): 40.000 de euro
    Număr de angajaţi: 7 

    Ce rol vă propuneţi să aveţi în anul 2030?
    Board member / business development / trainer pentru membrii echipei.

    V-a schimbat această pandemie în vreun fel planurile/perspectiva asupra carierei/ viitorului?
    Da, planurile noastre au fost accelerate de pandemie: am realizat în timpul acestei perioade un prim concept pentru ce va însemna o farmacie ce respectă distanţarea socială. Am propus prin design o serie de zone şi mobilier inovatoare. Totodată vrem să intrăm şi pe piaţa de design de mobilier, prin realizarea unor obiecte făcute in serie.


    Mălina Platon
    Managing Director APAC Region  /  Strategic Accounts/UiPath

    32 de ani
    Venituri anuale recurente: 360 mil. dolari
    Număr de angajaţi: 2.900

    Ce rol vă propuneţi să aveţi în anul 2030?
    În general, sunt o persoană care îşi face planuri foarte meticuloase şi vrea să aibă toate detaliile stabilite din timp. Însă ultimele luni m-au făcut să înţeleg că e important să iau şi pauze în care să reflectez la ce îmi doresc să fac pentru mine, pentru oamenii cu care lucrez, ce îmi doresc de la proiectele în care sunt implicată şi, nu în ultimul rând, să fiu mai tolerantă cu realitatea din jurul meu.Lucrurile se pot schimba de la o zi la alta şi trebuie să fim capabili să ne adaptăm la noi realităţi pe care probabil acum câteva luni nu le luam în considerare. Aşadar, pentru următorii ani, ca şi până acum, îmi doresc să fac ce îmi place, să mă bucur de provocările prezentului şi de oamenii cu care lucrez. Apreciez orice oportunitate de business care apare la orizont şi sunt multe proiecte şi iniţiative pe care le am în plan la UiPath pentru următorii ani. Dintre ele, cel mai mult mă pasionează misiunea UiPath, şi anume „A robot for every person“/„Un robot pentru fiecare“, prin care roboţii software vor deveni o parte din viaţa noastră, aşa cum a fost cazul PC-ului. Ea permite oricui să folosească, să construiască sau să beneficieze de avantajele de a avea un robot software pentru a-i ajuta în munca de zi cu zi. Sper ca aceasta să devină o realitate până în 2030! 

    V-a schimbat această pandemie în vreun fel planurile/perspectiva asupra carierei/ viitorului?
    Consider că ultimele luni au schimbat definitiv modul în care facem business, felul în care ne raportăm la locul de muncă şi la propria carieră. Cred că pandemia a adus multă instabilitate şi insecuritate în ceea ce priveşte piaţa muncii la nivel global, dar în acelaşi timp au apărut şi multe oportunităţi noi de business, în special pentru mediul online şi în zona de digital innovation, digital transformation, RPA şi AI. În ceea ce priveşte UiPath, consider că ne aflăm într-o poziţie privilegiată deoarece observăm o tendinţă de creştere a oportunităţilor în zona de business automation în toate regiunile şi în ţările în care operăm, inclusiv în România, atât în sectorul public cât şi în sectorul privat. În ceea ce mă priveşte, sunt optimistă că în lunile şi în anii următorii vom vedea o accelerare a iniţiativelor de digital transformation şi business automation în majoritatea industriilor. 


    Daniel Rogoz
    CEO şi cofondator  /  Kinderpedia

    35 ani
    Cifră de afaceri (2019): 100.106 euro
    Număr de angajaţi: 16

    Ce rol vă propuneţi să aveţi în anul 2030?
    Din 2014, ţelurile şi aspiraţiile mele se leagă de Kinderpedia şi de domeniul educaţiei. Când am început, să aduci inovaţie în învăţământ părea un plan absurd. Având în vedere ritmul în care se dezvoltă noile tehnologii, anticipez că în următorii zece ani viaţa noastră se va schimba în moduri pe care astăzi nici nu ni le imaginăm. Rolul meu, în această lume în continuă transformare, este să contribui la o educaţie conectată. Să ofer dascălilor, elevilor şi părinţilor din Europa un instrument prin care să colaboreze personalizat. Să le asigur un mod de lucru flexibil, care să integreze conţinut digital şi resurse educaţionale moderne, astfel încât şcoala să fie relevantă pentru viaţă şi pentru viitor. Împreună cu Evelina Necula şi Valentin Ilea,  alături de care am fondat Kinderpedia, promovez rolul transformator al tehnologiei în educaţie, atât ca mijloc de comunicare şi colaborare, cât şi că instrument de management eficient. S-a demonstrat că implicarea familiei în educaţie este unul dintre principalii predictori ai succesului, nu doar la şcoală, ci şi în viaţă şi cred că, dacă reuşim să facilitam această implicare, vom modela societatea şi vom asigura un viitor sustenabil pentru generaţiile ce urmează.


    V-a schimbat această pandemie în vreun fel planurile/perspectiva asupra carierei/ viitorului?
    Lunile de pandemie ne-au adus un val de utilizatori fără precedent. Practic, am crescut de la 200 la 2.000 de şcoli şi grădiniţe înregistrate, în timp ce numărul de utilizatori a depăşit în luna mai 100.000.
    Pandemia mai degrabă ne-a accelerat planurile, în sensul în care am lansat în zile, respectiv săptămâni, funcţionalităţi pe care le aveam programate mai târziu în calendarul nostru de dezvoltare. Mă refer aici la predarea video la distanţă, prin integrarea Zoom direct în Kinderpedia, şi la modulul complet de teme.
    Parte din răspunsul nostru la contextul generat de Covid-19 a fost şi protocolul semnat de Kinderpedia cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării, prin care am pus platforma la dispoziţia şcolilor publice, gratuit, pentru a se putea conecta cu elevii şi cu familiile. Criza ne-a determinat să fim pragmatici şi să răspundem prompt unor probleme pe care nu le-am fi putut anticipa. Dar asta fac antreprenorii în general, nu-i aşa?


    Bogdan Ciobănescu
    Chief Investment Officer  /  Allianz-Ţiriac Asigurări

    33 de ani
    Prime brute subscrise (2019): 1,37 mld. lei
    Profit net (cf. situaţiei depuse la Ministerul de Finanţe): 151,8 mil. lei
    Număr de angajaţi (la final de 2019): 1.098

    Ce rol vă propuneţi să aveţi în anul 2030?
    În următorii 10 ani mă văd evoluând ca lider şi manager şi totodată mai implicat în proiecte de educaţie financiară.

    V-a schimbat această pandemie în vreun fel planurile/perspectiva asupra carierei/ viitorului?
    Această pandemie a arătat încă o dată că lucrurile neprevăzute sunt cele care produc cel mai mare impact. Pe de altă parte, aceste lebede negre sunt şi cele care pun omenirea în situaţia de a se adapta rapid, iar schimbările care odată ar fi luat luni sau ani au putut fi implementate rapid în doar câteva săptămâni. Din punctul de vedere al domeniului meu de activitate, criza ce a urmat declanşării pandemiei a arătat încă o dată cât de impredictibile şi volatile pot fi pieţele financiare, dar şi că un management profesionist şi o orientare pe termen lung a strategiei investiţionale sunt cheia stabilităţii.


    Andrei Ileana
    Manager regional pentru zona de centru-est şi manager operaţional  /  Digi | RCS&RDS

    38 de ani
    Venituri consolidate (pentru Digi Communications N.V., cu operaţiuni în Ungaria, Spania, Italia, România): 1.186 mil. euro (din care 756,6 mil. euro în România)
    EBITDA ajustată*: 446 mil. euro
    Număr de angajaţi*: 16.500 de angajaţi (dintre care 13.000 în România)

    *inclusiv impactul IFRS 16, România contribuind cu 345,9 mil. euro
    *potrivit Raportului anual Digi Communications N.V.

    Ce rol vă propuneţi să aveţi în anul 2030?
    Director operaţional – pentru că partea de operaţional, în viziunea mea, reprezintă sistemul sanguin al unei companii de telecomunicaţii.

    V-a schimbat această pandemie în vreun fel planurile/perspectiva asupra carierei/ viitorului?
    Cred că a fost un test al adaptabilităţii, nu numai pentru companii, dar şi pentru manageri. Viitorul, clar, va conţine o nouă componentă considerabilă: telemunca. 

  • Operaţiunea repatrierea. Managerii români de top se întorc acasă

    Au ocupat poziţii de top management şi şi-au construit CV-uri puternice care le permit să conducă afaceri de zeci sau sute de milioane de euro şi să coordoneze echipe de sute sau mii de salariaţi. Iar apoi au decis să se întoarcă în România, pentru că acasă e doar una. Şi pentru că piaţa locală oferă oportunităţi de creştere şi dezvoltare. Şi din raţiuni familiale. Şi din multe alte motive pe care managerii români de top care s-au întors acasă NI le dezvăluie chiar ei mai departe.

    Românii care în ultimii ani sau în ultimele decenii au deţinut poziţii de expat peste graniţă se întorc treptat acasă într-o economie în plină dezvoltare (până la izbucnirea pandemiei de Covid-19), care oferă oportunităţi de carieră şi salarii ce permit un nivel de trai comparabil cu cel din Occident. Dar motivele revenirii sunt, de multe ori, după cum spun chiar managerii întorşi, de altă natură decât financiară, de multe ori decizia fiind bazată pe raţiuni familiale, ce ţin de o anume oportunitate sau, de ce nu, sunt pur emoţionale.

    „Voi spune pe scurt că m-am întors ACASĂ şi asta explică totul”, spune executivul român Dan Doroftei, în prezent director de dezvoltare al proiectului medical Enayati Medical City.

    Florin Godean, country manager al furnizorului de servicii privind forţa de muncă Adecco, e de părere că, din experienţa sa şi a companiei pe care o conduce, mulţi dintre executivii români cu care a lucrat îşi doreau să se întoarcă în România din motive personale. Pe de altă parte, alţii considerau că au atins un anumit nivel din punct de vedere profesional în ţările unde lucrau şi doreau să aplice lucrurile învăţate acolo la întoarcerea în ţară.  

    Astfel, în ultimii ani, câteva zeci de executivi români care şi-au construit cariera pe pieţele din străinătate s-au întors acasă să conducă afaceri lider de piaţă în domeniul lor, businessuri de zeci sau sute de milioane de euro fiecare.
    „Nu există o industrie anume unde să se angajeze, vin în consultanţă, IT, banking, producţie industrială sau manufactură”, explică Godean.
    Economia României mai are de recuperat în multe zone dacă este să o comparăm cu economiile din Occident, însă se pot remarca progrese semnificative în ultimele decenii. Astfel, pentru unii manageri este o cu totul altă piaţă decât cea înapoiată pe care unii au lăsat-o în urmă atunci când au emigrat. Mai exact, ei îşi pot găsi aici oportunităţi comparabile cu cele pe care le au pe alte pieţe. Ba mai mult, sunt situaţii în care îşi pot găsi joburi mai interesante sau măcar poziţii comparabile, însă în companii de primă ligă, pe când ei lucrează în firme de ligă secundă.
    „Nu este neapărat o regulă. Unii chiar acceptă un downgrade, mai ales cei care se întorc din motive personale. Cei care vin cu noi cunoştinţe profesionale din străinătate se întorc pe o poziţie la nivel similar cu jobul actual sau chiar mai bun”, explică Godean. Există cazuri în care aceştia vin şi se angajează în cadrul aceleiaşi companii pentru care lucrează şi în afară. Totul depinde de structura internă a organizaţiei în cadrul căreia au activat în străinătate şi de oportunităţile deschise în România. În caz contrar, aplică la alte joburi disponibile.
    Viorel Panaite, managing partner al firmei de training şi consultanţă în dezvoltare organizaţională Human Invest & Ken Blanchard România, spune că până în pandemie, în ultimii zece ani, procesul de globalizare se accelerase continuu, de la un an la altul.
    „Desigur, nimeni nu poate acum prezice cum vor arăta anii care vin, dar trecerea de la globalizare la regionalizare ar putea fi un trend”, spune el.
    În acest context, motivele care îi determină pe executivi să se întoarcă în România sunt diverse.
    „Am prieteni executivi care s-au întors în ţară, alţii continuă viaţa de expat. Unii din ei au ieşit din business, dar continuă să aibă roluri globale în organizaţii internaţionale nonprofit, petrecând totuşi mai mult timp în ţară.” Unii s-au întors din motive personale – ca să fie mai aproape de părinţii mai în vârstă, pentru că au divorţat sau din alte raţiuni medicale. Alţii au dorit să devină antreprenori în România, spune Viorel Panaite. Un exemplu în acest sens este Mircea Draja, un executiv care a lucrat 20 de ani pentru Coca-Cola şi care s-a întors în ţară, unde pariază pe Real Foods, un retailer de produse locale şi bio. El anunţa în 2015 că a decis împreună cu familia să se întoarcă în ţară după 19 ani petrecuţi peste hotare. Tot el spunea că vrea să îşi încerce norocul în antreprenoriat, iar un an mai târziu, în 2016, lansa platforma online Real Foods.
    Draja nu este primul care şi-a construit experienţa peste hotare pentru a reveni apoi în România ca antreprenor. Unii dintre cei mai cunoscuţi oameni de afaceri locali – Octavian Radu (Diverta şi multe alte afaceri), Dragoş Anastasiu (Eurolines) sau Vasile Armenean (Betty Ice, vândută) – au plecat în străinătate în anii ’90 sau chiar înainte şi au revenit. Totuşi, atunci ei s-au întors rapid şi nu au plecat cu gândul de a-şi creiona o carieră după modelul expaţilor de astăzi. Mentalităţile erau diferite, la fel şi oportunităţile pe care le oferea România. „Cei pentru care evoluţia în cariera corporatistă rămâne o prioritate şi cei care au adunat ceva ani de experienţă trăind în străinătate vor găsi mai greu motive relevante care să-i facă să se întoarcă în ţară, chiar dacă situaţia economică globală este una proastă acum”, adaugă Viorel Panaite.
    Anul acesta, spune el, e unul tulbure pentru toată lumea, fără repere clare şi predictibile, iar supravieţuirea e cuvântul de ordine pentru multe organizaţii globale şi locale. Executivii care conduc afaceri din domeniile puternic afectate de pandemie au acum mari provocări şi presiunea pe care o resimt e una uriaşă. „Cuvântul de ordine este eficienţa. Asta se aşteaptă acum de la echipele de management şi de la executivi.”
    În acest context, costul executivilor va avea o pondere însemnată în decizia locală de angajare. Vor cântări mult mizele şi pariurile pe care le fac companiile în România – în plină criză economică şi într-o perioadă în care reducerea numărului nivelurilor ierarhice este la mare modă acum, explică managerul Human Invest. „E ştiut faptul că tot mai mulţi executivi din România coordonează din ţară regiuni mai mari, călătorind foarte mult, dar fiind localizaţi aici.”
    România a fost mereu şi rămâne o trambulină pentru mulţi executivi români care au plecat într-un rol cu responsabilităţi mai mari în străinătate, într-un anumit moment al carierei lor, explică Viorel Panaite.
    „Cred că cei care vor alege să se întoarcă în ţară văd mai multe avantaje decât dezavantaje, oricare ar fi acestea, altfel nu s-ar întoarce.” De exemplu, unii dintre cei care revin renunţă bucuroşi la provocările profesionale şi la expunerea pe care le-o oferea respectivul job sau o altă ţară, pentru a se întoarce în România şi a mai continua câţiva ani în rol de executiv local, pentru a-şi pregăti terenul pentru o aventură antreprenorială, pentru a se implica în politică, pentru a preda la un MBA şi a avea propria firmă de consultanţă sau pentru a se implica în iniţiative „non-profit”.
    Pachetele salariale ale managerilor români întorşi nu sunt comparabile cu cele din străinătate, iar oamenii sunt conştienţi că este vorba de un downgrade, spune Florin Godean. Marea majoritate poate să accepte compromisul de a avea un salariu mai mic deoarece managerii sunt conştienţi de nivelul salariilor din România şi îşi pot asuma un venit mai scăzut.
    „Da, oamenii compară salariul actual cu cel pe care îl aveau înainte, însă cea mai importantă este analiza comparativă a nivelului de trai şi a cheltuielilor locale.” Pachetele de beneficii sunt de regulă aceleaşi cu cele oferite şi românilor. De obicei, managerii români întorşi din alte ţări nu sunt văzuţi ca expaţi. Doar în cazuri speciale, în care competenţele acestor persoane sunt foarte rare, li se asigură statutul de expat. „Dacă persoanele vor să se mute înapoi în România după o perioadă foarte lungă de timp, se asigură locuinţă sau primă de relocare doar în cazul în care se mută în cadrul aceleiaşi companii.” Alte cazuri speciale sunt, spre exemplu, dacă vine pe o poziţie de top management, cu o experienţă puternică şi are anumite cereri (share de acţiuni, asigurare de viaţă), se pot negocia anumite beneficii extra, explică Godean.
    „Executivii care cer salarii mult prea mari, sunt cei care nu au o motivaţie anume de a se întoarce în ţară, dar ar face-o în cazul în care li se oferă acelaşi salariu sau unul mai mare. Motivaţia pentru ei ar fi pur financiară.”
    În rest motivele sunt multe şi diverse, iar decizia e nu de puţine ori una emoţională măcar în parte.


    În jurul lumii

    Andreea Petrişor este astăzi managing director al platformei de livrări foodpanda România, poziţie pe care o ocupă din ianuarie 2019, momentul în care s-a şi întors în ţară. Cea mai mare parte a carierei ea şi-a petrecut-o în domeniul consultanţei, fiind project manager pentru compania Roland Berger la Bucureşti, Bruxelles şi Paris. În momentul în care a luat decizia să revină se afla în capitala Europei, la Bruxelles, unde coordona proiecte locale şi internaţionale.
    „La sfârşitul lunii ianuarie 2019 am preluat managementul local al grupului Delivery Hero SE, una dintre cele mai mari platforme de comenzi şi livrări de mâncare la nivel global, prezentă în România prin operaţiunile foodpanda.” Aşa îşi începe Andreea Petrişor povestea. Acum, din poziţia pe care o deţine, ea coordonează peste 150 de persoane care lucrează în toate zonele operaţionale ale foodpanda: vânzări, logistică, suport clienţi, dezvoltare tech, marketing şi alte funcţii de suport.
    „Principalele mele obiective sunt în continuare legate de extinderea operaţiunilor în toate oraşele mari din ţară, creşterea calităţii operaţionale a platformei, cât şi crearea unei organizaţii puternice bazate pe procese bine definite, astfel încât foodpanda să se dezvolte constructiv şi să se reinventeze constant pentru a îşi consolida poziţia de lider pe piaţa autohtonă.” În ultimele luni platforma a listat peste 1.000 restaurante noi la nivel naţional, ajungând la un total de 3.000 de localuri partenere. Foodpanda are operaţiuni de livrare în aproape 30 de oraşe din ţară.
    „Am luat o decizie (aceea de a se întoarce în ţară – n.red.) în baza unor argumente bine definite care mă bucur că mi s-au confirmat. În primul rând, văd foarte multe schimbări pozitive în România, atât din punctul de vedere al dezvoltării din zona de business, cât mai ales social prin implicarea din ce în ce mai activă a comunităţii.”
    Totodată, afirmă că îi place foarte mult activitatea pe care o are şi ceea ce reuşeşte să construiască în fiecare zi în business.
    „Am reuşit să atrag persoane talentate în echipa mea, inclusiv alţi colegi pe care i-am convins să se întoarcă în ţară sau pe care i-am oprit din a se reloca.”
    Pentru Andreea Petrişor experienţa Roland Berger nu a fost primul contact cu străinătatea. Absolventă a unui MBA în cadrul INSEAD în 2015, ea a absolvit în 2010, ca şefă de promoţie, European Business School din Londra. De asemenea, a studiat la Universitatea Paris Dauphine, dar şi la Universitatea Torcuato Di Tella din Buenos Aires.  
    Şi, după ce a străbătut lumea în lung şi în lat, după ce a avut contact cu diferite culturi şi lumi, executivul spune că din punctul său de vedere România este o ţară cu foarte mult potenţial.
    „Acest lucru ne oferă mie şi generaţiei mele oportunitatea de a aduce un plus de valoare şi de a pune umărul la o creştere sănătoasă pe termen lung a mediului de afaceri local.” De altfel, la decizia întoarcerii sale acasă a contribuit şi faptul că îşi doreşte, după cum spune chiar ea, să pună o cărămidă la construcţia ţării, care deja are un ritm de creştere alert – deşi întrerupt de pandemie. „Iar acest lucru cu siguranţă se va reflecta şi în dezvoltarea mea profesională şi în parcursul carierei mele. Gândirea pozitivă de tip «se poate» şi gradul ridicat de implicare pe care le am în fiecare activitate pe care o întreprind mă vor ajuta într-un context de business în care etapele de dezvoltare se succed într-un ritm extrem de dinamic.” Nu în ultimul rând, contextul emoţional legat de apropierea de familie îi oferă energia şi încrederea de care are nevoie pentru a face faţă provocărilor aduse de acest job.
    „Ca să pot avea o contribuţie solidă, am vrut mai întâi să îmi formez o educaţie multiculturală, prin expunere activă la mai multe exemple de economii şi culturi.” Astfel, prin mai multe sisteme de referinţă, ea are instrumentele necesare prin care să îşi poată construi propriul sistem de criterii de business pe care să le poată aplica şi să participe în acest fel la definirea mediului de afaceri local.
    „Cred că principala lecţie pe care am învăţat-o în întreaga mea experienţă internaţională, atât cea dedicată studiilor, cât şi de-a lungul carieriei, a fost aceea de a fi dispus să ai curaj şi să fii deschis să ai o abordare alternativă.” Totodată, astfel şi-a dezvoltat flexibilitatea de a se adapta cu uşurinţă la diverse medii şi culturi.
    A locuit şi a reuşit să se integreze în şapte ţări, în metropole diferite ca background cultural, printre care Londra, Paris, Singapore, Bruxelles sau Buenos Aires.
    „Acest lucru m-a ajutat să-mi dezvolt abilitatea de a aprecia diversitatea culturală, să fiu deschisă să înţeleg şi să accept perspective diferite, pentru a putea vedea imaginea de ansamblu şi să extrag ce este mai bun din interacţiunile cu oameni veniţi din culturi diferite.”
    Momentan, cel mai dor îi este de contextul internaţional şi de diversitatea la care a fost expusă în tot acest timp, dar observă că şi mediul de business local se transformă, devenind din ce în ce mai agil şi inovator.
    „Consider că avem o mentalitate bazată pe o abordare din ce în ce mai antreprenorială, dar există şi mecanisme de suport, ceea ce ne ajută foarte mult.”


    Întoarcerea ACASĂ

    Executivul român Dan Doroftei îşi împarte cariera în două segmente: pre şi post-MBA. Iar acum ar putea să şi-o împartă din nou: înainte de întoarcerea în România, acum trei ani, şi după. Cea mai mare parte a carierei el şi-a petrecut-o în SUA, unde a lucrat în domenii variate, de la bancar la sănătate. S-a întors în ţară în vara lui 2017, fiind în prezent director de dezvoltare al proiectului medical Enayati Medical City.
    „În prima parte a carierei am fost manager în retail şi food service, atât în ţară, cât şi în SUA”, spune Dan Doroftei.
    În 2010 a absolvit programul de MBA al Case Western Reserve University (Weatherhead School of Management), cu focus în zona strategie şi finanţe. „În timpul programului am luat premii pentru prezentări în equity research şi investments pe Wall Street, iar pe plan local am făcut recomandări pentru strategia de real estate a unei companii din Fortune 500, recomandări care au fost implementate ani mai târziu cu rezultate bune.” Post-MBA, atenţia sa în carieră s-a îndreptat către finanţe şi consultanţă în domeniile sănătăţii şi îngrijirii vârstnicilor.  
    „Am trecut prin criza din 2008-2010 lucrând pentru o bancă cu o tradiţie de 124 de ani, care a cedat presiunilor cauzate de expunerea masivă la produsele derivative. Am învăţat că una din cauzele eşecului unui business, chiar şi cu tradiţie, poate fi creşterea accelerată ce ignoră riscurile.”
    În vreme ce conducerea băncii raporta creşteri spectaculoase, departamentul de risc încerca să implementeze planuri de contingenţă şi mitigare, tardiv însă, îşi aminteşte executivul român. El a migrat apoi către sănătate, optând tot pentru o firmă cu tradiţie, Cleveland Clinic, un sistem medical cu peste 60.000 angajaţi în toată lumea şi care în 2021 va împlini 100 de ani. „Am învăţat acolo ce înseamnă creştere sustenabilă, axată pe valori, pe viziune, pe avantaje competitive. Iar din 2012 am activat în consultanţă în domeniul sănătăţii şi îngrijirii vârstnicilor, pentru o altă firmă cu tradiţie aproape centenară, care figurează de peste 20 de ani în Top 100 Forbes al celor mai buni angajatori.”
    Aici el a avut drept clienţi unele dintre cele mai mari sisteme de sănătate şi îngrijire de vârstnici, cu strategii pe termen mediu şi lung de miliarde de dolari, dar şi comunităţi mici, care încercau să supravieţuiască într-o industrie gigant.
    „De aceea am fost absolut încântat de oportunitatea de a lucra în România, la cea mai mare investiţie privată în sănătate din România post-1989. M-am întors în România exact acum trei ani şi, după o binemeritată vacanţă, am început colaborarea cu dr. Wargha Enayati la cel mai interesant proiect în sănătate şi îngrijire a vârstnicilor, dacă ar fi să fac o ierarhie a zecilor de proiecte din care am făcut parte în cariera mea.”
    În prezent el este director de dezvoltare al proiectului Enayati Medical City, un ecosistem medical care include un spital integrat de oncologie (operat de Monza), un spital de geriatrie, un centru rezidenţial pentru seniori, 50 de cabinete de ambulatoriu şi un centru de zi pentru vârstnici, un complex de fizio-kinetoterapie, un restaurant, o sală de conferinţe, magazine şi alte concepte.
    „Dezvoltăm cea mai mare investiţie în medicină integrată din România postrevoluţie într-un ritm alert. În mai puţin de 30 de luni de la obţinerea autorizaţiei de construcţie, acest oraş medical de peste 35.000 mp şi 250 de paturi va fi gata pentru a avea primii pacienţi şi rezidenţi.” Odată finalizată construcţia, Dan Doroftei se va dedica laturii operaţionale împreună cu Wargha Enayati, ei vor opera centrul rezidenţial şi de îngrijire vârstnici din cadrul Enayati Medical City.  
    „Exact ca în ziua în care finalmente am luat decizia de a mă întoarce în România, o simt corectă, bine ancorată sufleteşte. Bine, eu nici nu am plecat din ţară pentru motive socio-economice, ci pentru provocare, fiind câştigător al Loteriei Vizelor, iar motivele întoarcerii au fost total diferite.” A durat o perioadă bună de timp să sedimenteze toate argumentele, pro şi contra, şi a ajutat mai ales faptul că după 12 ani a văzut România, oamenii, societatea progresând. Chiar şi timingul întoarcerii a fost important, pentru că a făcut-o într-un moment în care era foarte stabil financiar şi în carieră, spune el.
    „Astăzi, la trei ani de la întoarcere, încă o consider una din cele mai bune decizii pe care le-am luat, un pas înainte în viaţă.”
    Care au fost motivele care l-au determinat să revină?
    „Voi spune pe scurt că m-am întors ACASĂ şi asta explică totul. Spaţiul este insuficient pentru a enumera toate motivele, dintre care cele mai importante ţin de partea emoţională.” A trăit în SUA 12 ani, suficient pentru a trece peste şocul cultural şi pentru a se integra total în societatea americană, iar odată integrat, să realizeze că nu acolo este acasă, în pofida tuturor avantajelor financiare sau legate de carieră.  
    „Încă nu îmi e dor de vreo experienţă anume, poate doar de oamenii dragi de acolo, români sau nu. Însă, în anumite momente, simt lipsa unei anume predictibilităţi.” Cel puţin în mediul de business din SUA, acesta este un element important. A fost consultant pentru proiecte mari medicale în timpul implementării reformei în sănătate în SUA şi a simţit gradul ridicat de anxietate a mediului de business la schimbări profunde şi rapide, care afectau redictibilitatea planurilor pe termen lung.  
    „De aici şi principala lecţie pe care am învăţat-o în SUA: niciun proiect, nicio acţiune, niciun business nu căpătă tracţiune şi nu are viaţă lungă dacă nu este făcut cu o viziune, cu un plan pe termen lung. Cred că cel mai puţin dor îmi este marketing-ul agresiv, care în anumite momente devenea intruziv şi deranjant (cutia poştală, e-mail, telefon etc.).”


    Paul Drăgan
    • a preluat la începutul lunii iulie conducerea operaţiunilor McDonald’s România, un business de aproape 1 mld. lei şi peste 80 de restaurante de tip fast-food;
    • el vine din Malta, unde în 2018 s-a alăturat echipei McDonald’s pentru a conduce lanţul de nouă restaurante al ţării;
    • anterior, el a ocupat poziţia de director de operaţiuni în România, începând cu 2011;
    • Paul Drăgan şi-a început cariera la McDonald’s în România în 1995, ca manager trainee, ulterior devenind manager de restaurant. A fost unul dintre primii şefi de restaurant în Timişoara;
    • a fost numit business consultant cinci ani mai târziu, apoi manager de operaţiuni;
    • de-a lungul carierei sale, managerul român a făcut parte din echipele McDonald’s din SUA şi Canada.


    Despre lecţiile unei cariere


    Executivul român Dragoş Gavriluţă şi-a construit întreaga carieră în cadrul grupului elveţian Clariant, pentru care lucrează din 2005, activând în Canada, SUA şi mai nou România. Elveţienii au luat decizia în 2017 să investească 100 de milioane de euro într-o fabrică de bioetanol în România. După ce au analizat potenţialul agricol al ţării, au pus pe hartă noua unitate de producţie a grupului, la Podari, judeţul Dolj, iar investiţiei iniţiale s-au adăugat 40 de milioane de euro din fonduri de la Uniunea Europeană. Acest proiect de anvergură l-a determinat pe Dragoş Gavriluţă să revină în ţară, iar acum el deţine funcţia de project director al Sunliquid România, Clariant country head Romania.
    „Principala motivaţie de a mă întoarce a fost dorinţa de a realiza ceva special acasă, în România, după aproape 20 de ani petrecuţi în străinătate”, spune el. În 2001, după absolvirea programului de MBA, s-a alăturat echipei Clariant din America de Nord, ceea ce s-a dovedit a fi o decizie inspirată, crede el, pentru că aşa a putut câştiga o experienţă profesională valoroasă, la nivel internaţional.
    „Clariant este o companie inovatoare şi un lider în segmentul produselor chimice de specialitate, aşa că am avut multe de învăţat.”
    Experienţa acumulată peste hotare i-a deschis orizontul, l-a învăţat să lucreze aplicat pentru a obţine rezultate şi l-a determinat să îşi asume obiective îndrăzneţe.
    „Când a fost discutată realizarea investiţiei în România, pentru fabrica de biocombustibili din reziduuri agricole, am avut convingerea că putem aduce o contribuţie locală la soluţionarea unei provocări globale: reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în sectorul transporturilor, ceea ce va contribui la limitarea încălzirii globale.” A ştiut, totodată, că un proiect de o asemenea anvergură – investiţia fiind estimată la peste 100 de milioane de euro – va transforma România într-un jucător important în domeniul biocombustibililor avansaţi, care contribuie la protecţia mediului, adaugă el.
    „Aşadar, din momentul în care mi s-a propus să coordonez proiectul din România, am ştiut ce am de făcut. Am răspuns DA!, fără ezitări.”
    În 2018 a preluat conducerea proiectului Sunliquid din comuna Podari, judeţul Dolj şi, alături de echipa sa, a pus bazele fabricii de bioetanol celulozic de a doua generaţie, ce utilizează reziduurile agricole precum paiele de cereale pe post de materie primă.
    „Am creat o echipă de profesionişti la Podari, cu oameni pe care îi formăm în Germania, cu ajutorul specialiştilor de acolo. Miza a fost şi este extrem de mare, dat fiind că vorbim de prima fabrică de acest tip, la scară comercială, cu o capacitate anuală de producţie de 50.000 de tone.”
    Doi ani mai târziu, Dragoş Gavriluţă spune că a parcurs deja etape importante în proiect: lucrările de construcţie avansează, echipa locală creşte, iar parteneriatul cu fermierii din regiune, care furnizează paiele, este tot mai solid.
    „Ne aşteptăm ca finalizarea construcţiei fabricii să aibă loc în 2021, iar apoi va urma începerea producţiei, aşa că aceasta este prioritatea la ora actuală.”
    Decizia de a se întoarce în ţară i se pare şi acum la fel de bună ca în prima zi şi se declară încântat de felul în care lucrurile evoluează. Situaţia din teren se schimbă în permanenţă, aşa că întreaga echipă este extrem de motivată.
    „Implementarea unui astfel de proiect este, însă, şi o imensă responsabilitate, (…) ca echipă, ne dezvoltăm odată cu el. În plan personal, mă bucur să pot fi, din nou, acasă şi să reiau legătura cu prietenii vechi şi să-mi fac alţii noi, dar, mai ales sunt fericit, să pot petrece mai mult timp alături de familia extinsă.”
    Îi lipseşte însă din anii petrecuţi pe continentul american uşurinţa cu care putea rezolva problemele vieţii de zi cu zi.
    „În străinătate, există sisteme funcţionale, care reduc la minimum timpul petrecut cu lucruri precum obţinerea, de exemplu, a unui loc de parcare, a unei cărţi de identitate, a unui punct de vedere de la o autoritate etc. În România, totul pare complicat, indiferent de motiv.”
    Cea mai importantă lecţie pe care a învăţat-o în perioada petrecută în străinătate este că noi, românii, suntem la fel de buni ca orice altă naţiune dezvoltată. Totuşi, trebuie să înţelegem că o societate cu adevărat prosperă poate fi construită doar atunci când ne unim forţele, în loc să acţionăm individual.
    „Cu alte cuvinte, este important să promovăm şi să împlinim nevoile colectivităţilor din care facem parte, în loc să ne concentrăm atenţia doar pe bunăstarea noastră, ca indivizi.”


    Andreea Moldovan
    • conduce de la începutul lui 2018 operaţiunile Avon în regiunea Europei de Sud-Est, adică România, Albania, Bulgaria, Republica Moldova şi Macedonia;
    • şi-a început cariera în piaţa media la Cluj, mai exact a fost asistent media pe zona de outdoor la Global Media;
    • şeful de atunci i-a spus că trebuie să înveţi mai întâi să te vinzi pe tine ca să poţi vinde orice altceva. De aceea, unul dintre sfaturile primite era să meargă la alte interviuri de angajare pentru a se pregăti. „Nu aveam intenţia să îmi schimb jobul, dar am mers la un interviu la Avon şi m-au convins.”
    • au trecut mai bine de 20 de ani de atunci şi nu a mai plecat din companie. A început să lucreze în Avon România în 1998, apoi a plecat în Maroc, iar când s-a întors a preluat o poziţie de global sales pentru 23 de ţări din Europa Centrală şi de Est. Călătorea foarte mult.
    • apoi, între 2005 şi 2010, a fost şef de vânzări pe piaţa din România, o perioadă de creştere puternică, în care Avon a reuşit să ajungă lider.
    • înainte de a prelua poziţia actuală a condus operaţiunile Avon pe pieţele din Cehia şi Slovacia, a preluat ulterior şi statele baltice şi Finlanda.
    • în 2018, dorul de casă a făcut-o să revină în România. „În toţi aceşti ani cât am fost plecată am şi ţinut aproape de echipa de aici. Am vrut şi copiii mei să îşi creeze o identitate şi le şi place România.”


    Dragoş Constantinescu
    • în 2019 el a devenit preşedintele Ursus Breweries, cel mai mare jucător de pe piaţa locală a berii;
    • a plecat din România în 1998, la vârsta de
    18 ani, pentru a studia în Olanda. De atunci s-a întors în vizită, însă cariera şi-a construit-o pe pieţele străine;
    • în 2002, după absolvirea facultăţii, a devenit finance management trainee la British American Tobacco Olanda;
    • de acolo a trecut şi progresat printr-o varietate de poziţii, în finanţe în Belgia, Marea Britanie, Olanda din nou, apoi a devenit director financiar pentru British American Tobacco (BAT) Polonia la începutul lui 2012
    • în septembrie 2014 s-a mutat în Suedia ca director general pentru businessul BAT din Suedia şi Norvegia. Nici doi ani mai târziu, în ianuarie 2016, a devenit director general al aceleiaşi companii în Polonia;
    • înainte de a se întoarce în România, executivul a fost responsabil pentru businessul producătorului de ţigarete British American Tobacco (BAT) din Europa Centrală şi de Nord, respectiv Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria şi ţările baltice.


    Diversitatea ca un atu

    Ileana Ştefan a plecat din ţară în decembrie 2016 cu direcţia Washington, SUA, unde preluase poziţia de director of talent management & acquisition în cadrul discounterului german Lidl, care îşi făcea atunci intrarea pe piaţa americană. Anterior lucrase tot pentru acelaşi retailer, doar că în România, fiind director de HR. După un an şi jumătate în care a experimentat „visul american”, a traversat în sens invers Oceanul Atlantic şi a revenit pe Bătrânul Continent, în Germania, la Frankfurt, unde a fost director de resurse umane pentru Outotec, o companie finlandeză activă în domeniul resurselor naturale. Iar în ianuarie 2020 s-a întors acasă pentru a coordona zona de HR pe 10 pieţe în cadrul Grampet, grup feroviar cu 6.400 de angajaţi.
    „M-am întors la sfârşitul anului trecut, chiar înainte de Crăciun, şi m-am alăturat echipei Grampet în ianuarie 2020 ca chief human resources officer la nivel de grup.” Principalele atribuţii pe care le are în această poziţie sunt legate de alinierea proceselor şi structurilor organizaţionale în cadrul grupului.
    „În plus, Grampet este o multinaţională românească prezentă cu operaţiuni în toată Europa Centrală şi de Est. În aceste condiţii, organizaţia are nevoie de un proces de change management foarte bine articulat, astfel încât să poată îngloba toate beneficiile existente atât în cadrul firmelor din România, cât şi al celor din celelalte ţări, promovând astfel o cultură organizaţională colaborativă, eficientă şi integrată din punct de vedere tehnologic.”
    Din păcate, pandemia a avut efecte şi asupra industriei feroviare, astfel că a încetinit planurile managerului român şi ale companiei pentru care lucrează. Mai mult, aceeaşi pandemie i-a determinat să schimbe anumite obiective pe care şi le propuseseră.
    Au trecut deja şase luni de la întoarcerea pe plaiuri mioritice, iar Ileana Ştefan spune că aşa cum decizia de a pleca a fost luată din inimă şi cu convingerea că o va ajuta să se dezvolte ca om, dar şi din punct de vedere profesional, la fel şi acum, a decis tot cu inima.
    „Sunt convinsă că acasă este
    locul unde trebuie să fiu acum şi este cea mai potrivită alegere. Principalul motiv care a stat la baza deciziei
    mele de a mă întoarce în România a fost familia. Copilul meu este deja la liceu, se apropie de examenul de bacalaureat şi are nevoie să-i fiu mai aproape în perioada care urmează”, spune ea.
    De asemenea, în anii cât a lucrat în afară ţării, a acumulat multă experienţă pe care acum poate să o pună în practică în companii din România care îşi doresc să treacă la un alt nivel de abordare în business, plecând de la factorul uman şi mergând până la implementarea unor procese de eficientizare şi integrare în piaţă globală, adaugă ea.
    „Iar know-how-ul pe care l-am acumulat în toţi aceşti ani va aduce plusvaloare în orice companie din ţara noastră. Şansa pe care am avut-o eu de a lucra în afara ţării, în companii multiculturale, mi-a adus multe beneficii atât profesionale cât şi personale, întărindu-mi convingerea că diversitatea în cadrul unei organizaţii este un atu pe care noi, în România, încă nu îl exploatăm de ajuns.”
    Uitându-se în urmă, executivul român, spune că din experienţa de peste graniţă îi e dor de deschiderea mai mare a oamenilor faţă de schimbare şi de dorinţa lor de a fi mai buni decât ieri.
    „Cred că în România trebuie să învăţăm să fim mai pozitivi, mai încrezători şi să nu mai vedem schimbarea ca pe o ameninţare, ci ca pe o oportunitate.” De asemenea, îi este dor de mediul de lucru multicultural şi divers din toate punctele de vedere. Diversitea este un punct forte pentru orice organizaţie întrucât te poate ajuta să vezi lucrurile din mai multe perspective. Tot ea îi învaţă pe oameni să fie mai buni, mai empatici, mai toleranţi şi să se uite mai mult la ceea ce ne uneşte, mai degrabă decât la ceea ce ne desparte.
    „Principală lecţie pe care am învăţat-o e legată de leadership. Când eşti în poziţia de leader, cunoştinţele tehnice pe care le poţi avea într-un anumit domeniu nu au aproape nicio valoare dacă nu eşti deschis faţă de oameni, faţă de nevoile lor şi nu înţelegi că succesul tău este dat de succesul celor din jurul tău.” Toate acestea înseamnă responsabilitate şi punerea în practică a multor abilităţi: de ascultare activă, de empatie, capacitatea de a vedea potenţialul din celălalt şi de a-l sprijini să devină independent şi autonom, creând astfel o atmosferă relaxată şi productivă în acelaşi timp.  
    „Niciodată pe parcursul meu profesional nu am fost singură, am avut noroc să lucrez cu oameni care mi-au văzut potenţialul, şi-au investit încrederea în mine şi m-au pregătit pentru ceea ce sunt astăzi.”


    Curajul de a pleca


    Monica Iavorschi este unul dintre cei mai cunoscuţi executivi români din industria electrocasnicelor din România. Ea a condus timp de mai bine de şase ani operaţiunile companiei Arctic, cel mai mare producător local de electrocasnice, iar anul trecut a fost numită la conducerea Kärcher România. Aceasta este firma care se ocupă de vânzările brandului german de aspiratoare către clienţii din România. Nemţii au local şi activităţi de producţie şi proiectare, însă acestea sunt administrate de o altă entitate juridică şi sunt conduse de un alt român – Ion Bican.
    Monica Iavorschi s-a întors în 2019 în ţară după circa trei ani şi jumătate petrecuţi în Turcia, la sediul central al grupului Arcelik, proprietarul Arctic. Aici ea a deţinut funcţia de director de marketing la nivelul grupului Arcelik, ce a fost fondat în 1955 şi care are operaţiuni în peste 100 de ţări, conform celor mai recente date, BM. Mutarea în Turcia a venit după ce a lucrat pentru Arctic 14 ani, dintre care peste şase în poziţia de managing director.
    „După 14 ani de carieră în compania Arctic, unde am ocupat diverse funcţii, ultima fiind cea de director general, am avut oportunitatea de a experimenta viaţa de expat în Istanbul, unde am lucrat şi trăit într-un mediu multicultural.” Rolul pe care l-a avut în momentul respectiv a fost unul global – a condus echipa de marketing care se ocupă de pieţele internaţionale ale grupului Arcelik, prezent aproape peste tot în lume.
    „Aici am experimentat diferenţele culturale, despre care oricât de mult ai citi nimic nu te poate pregăti pentru ele, doar experienţa în sine.” A fost o perioadă în care s-a îmbogăţit ca profesionist, dar şi ca om, şi care i-a oferit noi perspective în multe zone de business. A văzut ce înseamnă globalizarea versus localizarea brandurilor şi care sunt lucrurile pe care o marcă internaţională trebuie să le facă la nivel local ca să fie relevantă. A aflat care este rolul unei echipe globale şi cum poate ea să lucreze cu echipele locale că să aducă atât valoare, cât şi eficienţă. Experienţa Istanbul i-a oferit totodată ocazia de a lucra cu cele mai mari agenţii de marketing de la nivel global, colaborare care i-a deschis o cu totul altă perspectivă în ceea ce priveşte standardele de lucru şi standardele echipei.
    „La nivel personal am învăţat ce înseamnă dorul de acasă şi m-am întors cu puternica convingere că România este un colţ de rai, iar românii sunt nişte oameni extrem de talentaţi, deştepţi, dornici să înveţe, care pot sta cu fruntea sus în medii oricât de competitive.” Revenirea acasă a făcut-o după aproape patru ani şi preponderent în spatele acestei decizii au stat motive personale, legate de familie.
    „Odată cu revenirea în ţară mi-am dorit să fac o schimbare în carieră, din dorinţa de a continua să învăţ industrii noi, să descopăr culturi noi, dar şi să cunosc oameni noi.” Astfel, a acceptat anul trecut propunerea de a conduce Kärcher România, organizaţie pe care o defineşte ca având ambiţii foarte mari şi care era deja în plină ascensiune, principalul obiectiv fiind acela de dezvoltare a businessului.
    „Recent, am sărbătorit împreună cu echipa un an de Kärcher şi ne putem lăuda deja cu realizări şi cu o creştere a cifrei de afaceri de 10% (în perioada iunie 2019 – iunie 2020, n.red.) faţă de anul precedent, chiar şi în acest context ieşit din comun, al crizei generate de Covid-19.” Compania a obţinut în 2019 afaceri de 96 de milioane de lei, în urcare cu 18% faţă de anul anterior. Monica Iavorschi spune că la Kärcher România are o echipă tânără, plină de energie şi entuziasm care a îmbrăţişat foarte repede obiectivul de dublare a businessului.
    „În această perioadă am creat soluţii alternative de vânzări precum leasing, închiriere pe termen scurt şi lung, alături de dezvoltarea unor noi segmente de piaţă pentru categoriile de aparate de curăţat cu aburi pentru utilizatorii casnici şi spălătoriile profesionale self service sau de autocamioane.” Ultimul pe lista de realizări, dar nu cel din urmă, este magazinul online al companiei care avansează puternic în acest an, cu 110% faţă de 2019, în contextul pandemiei care a dus la o creştere a importanţei soluţiilor de curăţenie şi igienizare.
    În acese condiţii, executivul afirmă că întoarcerea acasă s-a dovedit a fi pentru ea cea mai bună decizie. Recunoaşte încă să îi este dor de oamenii cu care a lucrat, de câteva locuri din Istanbul unde îi făcea mare plăcere să meargă şi, bineînţeles, de mâncarea turcească care este una „excepţională”.
    „Lecţia pe care am învăţat-o şi pe care o dau mai departe este că doar depăşindu-ţi zona de confort poţi să treci la nivelul următor, atât în business, cât şi în viaţa personală. Recomand din toată inima celor tineri să îmbrăţişeze astfel de experienţe, de a lucra în afara ţării, pentru că ele nu pot fi echivalate de nimic altceva.” Însă tot lor le recomandă să se întoarcă în ţară şi să facă diferenţa aici, pentru că doar astfel putem să punem umărul la dezvoltarea României. „Şi doar aşa putem oferi copiilor noştri şansa de a creşte într-o ţară în care să se poată împlini pe plan profesional.”


    O lecţie de răbdare şi adaptare

    În toamna anului trecut, producătorul de plăci ceramice Sanex din Cluj-Napoca, ce deţine în portofoliu brandul Cesarom, l-a recrutat, pentru funcţia de CEO, pe Petrişor Grindeanu. Pentru executivul român această numire a reprezentat întoarcerea în România după o pauză de cinci ani, perioadă în care a deţinut o poziţie de top management în Africa pentru o companie din domeniul materialelor de construcţii, Sika, pentru care lucrase anterior şi pe plan local timp de şapte ani.
    „După aproape cinci ani petrecuţi în Etiopia şi Djibouti, în calitate de general manager al subsidiarelor locale ale companiei Sika AG, am simţit nevoia unei noi provocări în viaţa profesională. Oportunitatea oferită de Lasselsberger Group (proprietarul Sanex – n.red.) a fost cea care m-a convins să iau decizia de a mă întoarce”, spune executivul. Posibilitatea de a conduce unul dintre cei mai importanţi jucători de pe piaţa locală de plăci ceramice a reprezentat un nou pas în dezvoltarea sa profesională, spune Petrişor Grindeanu.
    Mai mult, în toată perioada petrecută peste hotare şi venind doar de câteva ori pe an în România, a perceput altfel potenţialul pe care îl are ţara natală, în special mediul de business local.
    „De altfel, în urma experienţei acumulate în diverse alte ţări, am avut oportunitatea să pot compara felul în care se derulează proiectele de afaceri în România versus state din Africa şi Europa şi mi-am dat seama că pe plan local avem profesionişti foarte bine pregătiţi, care au toate abilităţile necesare pentru a contribui la dezvoltatea economiei.” Dincolo de aceste aspecte, şi schimbările din viaţa personală au cântărit mult în decizia de a reveni în România.
    Grindeanu se declară convins că a fost una dintre cele mai bune decizii din cariera sa. „Pe lângă faptul că am posibilitatea să lucrez acasă, în ţara mea, sunt mândru să pot contribui la dezvoltarea unui brand românesc, inclusiv la internaţionalizarea acestuia.” Dacă imediat după perioada comunistă a văzut cum românii erau avizi după produse importate, inclusiv la nivel de plăci ceramice preferând bunuri din Italia sau Spania, tendinţele s-au schimbat treptat şi este evidentă o tranziţie către cele autohtone, comparabile cu orice articol de peste graniţă. „Mai ales acum, cred că suntem cu toţii mai atenţi şi mai sensibili la produsele locale şi că este un context favorabil pentru dezvoltarea conceptului de «made in Romania».”
    Petrişor Grindeanu s-a întors acasă în 2019 preluând funcţia de director general al Sanex SA, singurul producător local de gresie şi faianţă, deţinut de grupul austriac Lasselsberger.
    „Cu o tradiţie îndelungată, fabrica Sanex produce anual 8 milioane de mp de plăci ceramice, sub brandurile Cesarom şi Sanex.” Compania are peste 400 de angajaţi la momentul actual, iar plăcile ceramice produse la Cluj-Napoca sunt distribuite la nivel naţional printr-o reţea de parteneri – de la magazine de bricolaj, până la cele specializate, precum şi în două magazine proprii situate acasă, în Cluj-Napoca, şi în Bucureşti. De asemenea, o bună parte din producţie merge şi către export, compania livrând în ultimul an în ţări precum Austria, Bulgaria, Cehia, Islanda, Republica Moldova, Suedia şi Ungaria.  
    „În calitate de director general, voi continua consolidarea şi dezvoltarea businessului, atât pe plan local, cât şi internaţional, precum şi investiţiile deja demarate pentru modernizarea liniilor de producţie.”
    Recunoaşte însă că îi este dor de perioada petrecută în Etiopia şi Djibouti. În mandatul său din Africa a avut şansa de a crea două start-up-uri cu modele de business diferite, dar şi de a lucra cu echipe multiculturale.
    „Experienţa de a lucra cu oameni proveniţi din medii culturale atât de diferite este una inegalabilă, mai ales că, înainte de toate, pun accent pe interacţiunea umană în orice mediu de lucru m-aş afla. Mi se pare un aspect important şi care mă ajută să mă dezvolt atât pe plan personal, cât şi pe plan profesional.”
    În plus, în Etiopia a avut şansa de a lucra foarte mult cu statul, în contextul unei legislaţii total diferite faţă de tot ce ştia, dar şi de a fi parte din dezvoltarea unor proiecte gigant. Despre Etiopia executivul român spune că este o ţară în plină dezvoltare, iar proiectele de infrastructură locală sunt de o amploare mult mai mare decât ceea ce vedem azi în Europa, de la poduri la baraje şi autostrăzi.
    „Perioada petrecută în Africa a fost în primul rând o lecţie de răbdare şi de adaptare la condiţii şi cultură total diferite. Vorbim de un alt calendar, altă oră, alt ritm al vieţii. Dintr-o dată, nu mai eram cetăţean european şi mă confruntam cu situaţii şi probleme nemaiîntâlnite, unde chiar şi consilierea din partea companiilor din Big 4 sau a grupului mamă se dovedeau insuficiente.”


    Cariera ca o experienţă

    Sergiu Mititelu este în prezent country manager al grupului danez Premium Porc, unul dintre cei mai mari producători de carne de porc din România, cu o cifră de afaceri de peste 90 milioane euro în 2019 şi aproape 500 de angajaţi.
    Care este în povestea carierei lui? „Am terminat un liceu industrial foarte bun – nr. 27 din Berceni, cartier unde m-am născut şi am crescut -, iar apoi am absolvit ASE-ul la seral, secţia Comerţ.” Între 2000 şi 2002 Sergiu Mititelu face un EMBA la Asebuss pentru a-şi completa studiile. La momentul acela avea deja aproape 15 ani de experienţă de muncă.
    S-a angajat prima dată în 1986, în primii ani în construcţii, iar după 1990 a cochetat cu comerţul exterior. Începând cu 1994, următorii 26 de ani de carieră pot fi rezumaţi prin experienţa în doar trei companii, spune el.
    „Am petrecut cinci ani în cadrul RJ Reynolds (actualmente JTI România), 17 ani am crescut împreună cu Hochland, astfel că am adunat 22 de ani în FMCG în B2C (business to consumer). Sunt două companii cu o solidă cultură organizaţională, cu oameni grozavi, unde am învăţat enorm şi care mi-au deschis noi oportunităţi.” Ultimii trei ani nu fac excepţie, însă din 2017 el a trecut în segmentul B2B, în cadrul grupului Premium Porc din Danemarca.
    „Am decoperit aici o cultură antreprenorială, cu baze solide şi principii sănătoase. Aş descrie această etapă ca muncă multă, spirit de echipă, oameni entuziaşti, know-how şi o împletire eficientă a culturilor daneze şi română.”
    Înainte de a prelua această poziţie însă, Sergiu Mititelu a acceptat începând cu anul 2012 ceea ce el numeşte a fi provocarea lansată de boardul Hochland din Germania.
    „Urma să predau ştafeta din funcţia de general manager al Hochland România şi să preiau poziţia de business development director în cadrul grupului, cu obiectivul specific de a pătrunde pe piaţa din SUA, unde la acel moment nu existau operaţiuni ale Hochland.” Împreună cu o mică echipă de proiect din Germania a făcut studii de piaţă, a dezvoltat şi adaptat întreg portofoliul de produse şi a început călătoriile în SUA. După zece luni de la începutul proiectului a fost numit în poziţia de CEO al noii companii create în SUA, Bergland USA.
    „În fiecare lună călătoream între 12 şi 20 de zile în SUA, în 32 dintre cele 50 de state. Mai mult, petreceam cel puţin 3-4 zile în Germania şi restul timpului îl dedicam familiei în România. Adunam un total de minimum 25-30 de zboruri lunar. Deci poziţia mea era cumva de expat local.” În trei ani a reuşit listarea produselor Hochland în cei mai mari retaileri internaţionali din SUA, în frunte cu Walmart, Sam’s Club şi Publix.  
    În noiembrie 2015, în familia lui Sergiu Mititelu a apărut Sasha, nepotul din partea fiicei mai mari, Mara. La scurtă vreme după, la începutul anului 2016, boardul companiei i-a propus un contract permanent de expat în SUA, cu sediul în New Jersey.
    „Am luat decizia să refuz, timpul împreună cu restul familiei, în ţară, fiind de nepreţuit. Mi-am strâns mâinile prieteneşte cu cei din Hochland, după o convieţuire de peste 17 ani, şi am decis să nu dau curs în următorul an niciunei oferte şi să îmi petrec timpul cu Sasha.” A fost cel mai frumos an din viaţa sa, fiind cu toată familia în ţară, mai puţin Nora, fiica cea mică, plecată în toamnă lui 2016 în Olanda la studii.
    „Bineînţeles, Sasha a fost în centrul acestui univers şi am avut şansa unui super full-time job de baby-sitter pentru aproape 14 luni. Nu am absolut niciun regret şi consider că a fost cea mai bună decizie luată în cariera mea.”
    În august 2017, fiica sa Mara şi soţul ei au hotărât să plece în Olanda, astfel încât ea să îşi poată continua studiile întrerupte odată cu venirea pe lume a copilului. Exact în aceeaşi perioadă executivul român fost contactat de o firmă de recrutare pentru poziţia actuală de country manager la Premium Porc.
    „Coordonez direct patru divizii: producţie, operaţional, supply chain, financiar şi două departamente: investiţii şi HR. Există o structură de top management, cu şapte colegi din România şi Danemarca, şi o echipă puternică de 18 middle manager. Suntem o companie tânără, care însă în 20 de ani a crescut de la o cooperativă, la nivelul unei adevărate multinaţionale.”
    Două din principalele motive pentru care s-a alăturat grupului au fost, pe lângă spiritul antreprenorial al companiei, seriozitatea şi planurile sale de viitor.
    „În plus, îmi doresc să ajut la consolidarea unei industrii sănătoase a cărnii de porc în România, o industrie care să se bazeze în scurt timp într-o proporţie majoritară pe producţie locală şi nu pe importuri.”
    Uitându-se în urmă în cariera sa, spune că îi este dor de rolul de business developer într-o piaţă cu totul nouă, în care poţi crea şi construi, ca un pictor pe o pânză albă. „Întotdeauna mi-au plăcut aceste provocări, de care am parte însă şi în actualul job, într-o industrie plină de provocări, dar şi de oportunităţi.”
    Poate un pic îi e dor şi de călătorit, de întâlnit oameni noi, personalităţi diferite, descoperit locuri noi, obiceiuri, culturi.  
    „Nu vreau să pară un clişeu, dar cred cu tărie în zicala «never stop learning». Ca exemplu, a trebuit să descopăr de la zero ce înseamnă sistemul de distribuţie din SUA. Este cu totul şi cu totul diferit de cel din Europa, cu un eşafodaj complex de brokeri şi distribuitori, ca un fel de filtru între producători şi retaileri.”  
    De ce anume nu îi e dor? Poate chiar de călătorii. Erau unele luni cu peste 50 de zboruri sau cu diferenţe multe de fus orar. Sau poate de multiplele tergiversări în luarea deciziilor din partea buyerilor retailerilor.
    „S-a întâmplat ca la unul dintre retaileri buyerul să fie plecată în concediu de maternitate 10 luni şi în acest timp niciun produs nou nu s-a listat.”
    Per ansamblu însă, îşi defineşte întreaga carieră ca o experienţă unică.


    Horia Adrian
    • a fost numit în 2018 la conducerea operaţiunilor locale ale producătorului de ciment Holcim România, fiind primul român care conduce activitatea locală a grupului după fuziunea cu francezii de la Lafarge;
    • lucrează de peste 20 ani în grupul LafargeHolcim;
    • este absolvent al programului de masterat în Administrarea Afacerilor al Universităţii Ajou din Coreea de Sud şi al programelor de licenţă şi de masterat în Inginerie Mecanică ale Universităţii „Dunărea de Jos“ Galaţi;
    • a început să lucreze în LafargeHolcim în 2000, ca manager de proiect pentru diviziile Betoane şi Agregate ale Holcim România;
    • în perioada 2004-2010, a lucrat în departamentul de vânzări, marketing şi logistică, iar apoi a preluat rolul de CEO al companiei Garadegh Cement, subsidiara din Elveţia a grupului Holcim;
    • ulterior, a fost implicat în conducerea Holcim Rusia, Orientul Mijlociu, iar până la 1 februarie 2018 a fost head of business transformation pentru grupul LafargeHolcim;
    • odată cu funcţia locală el a preluat totodată şi funcţia de market head al LafargeHolcim pentru Europa emergentă.


    Partea plină a paharului

    A lucrat în Congo şi în Haiti, două dintre ţările cele mai sărace din lume şi considerate de mulţi unele dintre cele mai periculoase. După un periplu de şase ani în Africa şi Caraibe, Sorin Bănulescu s-a întors în 2019 în România ca HR director al HEINEKEN România, unul dintre cei mai mari producători de bere de pe plan local. De altfel, tot în cadrul HEINEKEN a lucrat şi anterior, cea mai mare parte a carierei – 13 ani – fiind construită şi conturată în cadrul grupului olandez.
    „Povestea mea s-ar putea să fie puţin diferită de a altora: eu am plecat din ţară, acum şase ani, ca să mă întorc mai bine pregătit pentru poziţia pe care mi-o doream aici – cea de HR director în HEINEKEN România”, spune Sorin Bănulescu. Experienţa internaţională îi era necesară, mai ales într-o companie diversă şi cu o prezenţă extinsă pe glob. În România gigantul e prezent de circa două decenii, deţinând patru unităţi de producţie în diferite colţuri de ţară, branduri locale (Ciuc sau Silva) şi internaţionale (Heineken sau Birra Moretti) şi peste 1.000 de salariaţi.
    „România este o ţară importantă în cadrul HEINEKEN din punctul de vedere al competitivităţii pieţei şi al volumului, de aici şi complexitatea rolului de HR director. Acceptasem deja o prelungire de un an în assignmentul precedent, din Haiti, pentru că mai era nevoie de mine acolo, însă oportunitatea de a reveni în România s-a materializat şi mă bucur că pot contribui la rezultatele HEINEKEN în propria mea ţară.”
    Executivul a revenit acasă în septembrie 2019 şi spune că dincolo de responsabilităţile din job description, şi-a asumat ca priorităţi engagement-ul intern şi dezvoltarea capabilităţilor colegilor. „Sunt două componente esenţiale pentru business.”
    S-a întors în ţară de mai puţin de un an dar afirmă că este exact unde trebuie să fie, simte că îşi poate aduce cu adevărat contribuţia, la adevăratul potenţial, exact în zonele în care compania are priorităţile acum. Reintegrarea a fost uşoară, datorită oamenilor, în primul rând. „Întoarcerea a fost parte din planul meu. Bineînţeles, trăim într-o lume globală, iar oportunităţile de dezvoltare nu trebuie ratate: aş recomanda oricui să accepte experienţa unui job internaţional, ca parte din planul de dezvoltare profesională.” O asemenea experienţă te schimbă în sens pozitiv, te dezvoltă atât ca om, cât şi ca profesionist. Îţi schimbă perspectivele, spune Sorin Bănulescu.
    „Experienţele din cei şase ani în care am fost plecat sunt extrem de valoroase pentru mine. Îmi lipsesc, spre exemplu, atmosfera internaţională şi diversitatea culturală.” Executivul român a lucrat în echipe cu un mix cultural unic, după cum spune chiar el. În ultimul mandat, cel din Haiti, în echipa de leadership top 50 erau oameni de 18 naţionalităţi, persoane care au reprezentat o sursă importantă de cunoaştere şi dezvoltare.
    „Îmi lipsesc culturile locale, mai ales cele din Africa şi Caraibe, precum şi oportunitatea de a cunoaşte mentalităţi şi istorii diferite de tot ceea ce ştiam. Îmi este dor de călătorii, care erau destul de frecvente.”
    Capitolul lecţiilor învăţate e şi el destul de cuprinzător. Poate cea mai importantă dintre ele e flexibilitatea. „Am plecat din România mai degrabă cu mindsetul unui idealist, dornic să îmi aplic propriile planuri, gânduri şi moduri de a face lucrurile.” S-a întors cu o mentalitate semnificativ diferită, cu un mod de a gândi şi a acţiona mult mai flexibil. A constatat că nu e atât de important să-ţi impui propria perspectivă, chiar şi atunci când consideri că ai dreptate, ci să încerci să înţelegi şi să integrezi perspectivele celorlalţi în rezultatul final, care cu siguranţă va fi mai bun. „Cred că oamenii dau tot ce au mai bun atunci când sunt ascultaţi, înţeleşi, încurajaţi şi apreciaţi. Bineînţeles, în Haiti şi Congo am avut parte şi de provocări unice, unele cu un nivel ridicat de adrenalină, în urma cărora am învăţat enorm despre oameni şi despre cum să gestionez situaţii diferite, în contexte diferite.”
    Experienţele de expat i-au schimbat perspectiva şi la nivel personal. Şi-a dat seama că în România oamenii ar trebui să aprecieze mai mult ceea ce au, să fie mai pozitivi şi mai determinaţi.
    „Avem un context mai favorabil decât multe alte popoare, de care încă nu profităm îndeajuns. E o lecţie învăţată din proprie experienţă, pe care o împărtăşesc şi celorlalţi ori de câte ori am ocazia.”

  • Omul de afaceri care a înfiinţat medicina privată în România. Urmează să lanseze un proiect GIGANT, care ar putea fi un model şi pentru sistemul de stat

    „Cred că primul moment în care am simţit că pot face business a fost cel în care, copil fiind, îl ajutam pe tata să vândă şi căram în cârcă în sus şi-n jos să le arătăm clienţilor produsele din magazinul en-gros de covoare”, îşi aminteşte Wargha Enayati începuturile sale antreprenoriale, înrădăcinate încă din copilărie.

    În 25 de ani de antreprenoriat în domeniul medicinei, el şi-a câştigat statutul de pionier nu o dată, ci revenind constant cu câte un titlu demn de primele pagini ale publicaţiilor de business. Cel mai recent se referă la rolul său de iniţiator al proiectului Enayati Medical City, un centru medical gigant, rezultatul unei investiţii de 60 de milioane de euro, care urmează să fie deschis anul viitor. În pragul deschiderii, Enayati a povestit despre fiecare etapă din parcursul său antreprenorial, privind retrospectiv la reuşitele sale de până acum, dar şi la greşelile din care a învăţat. 

    Medicul Wargha Enayati provine dintr-o familie care a îmbinat mereu antreprenoriatul cu medicina – tatăl, medic ginecolog, care a profesat până în ultimii săi ani de viaţă, dezvolta în paralel şi afacerea cu covoare. (Acum, a treia generaţie pare să le calce pe urme şi continuă pe aceeaşi linie: fiul  lui Wargha Enayati, Anis, a terminat UMF Carol Davila şi vrea să se specializeze în psihiatrie.)

    Iniaţitivele antreprenoriale au continuat şi pe parcursul formării sale ca medic: în perioada studenţiei la Cluj, a încercat să vândă ceasuri aduse din Germania, iar după Revoluţie a vrut chiar să îşi facă o fabrică de marmură artificială şi să vândă marmură, dar planul nu a funcţionat.

    Apoi a intrat în imobiliare, iar de aici până la deschiderea primei clinici private a fost doar un pas: „Între anii 1990 şi 1995 a mers foarte bine, am făcut câştiguri mari din vânzări şi cumpărări de apartamente, aşa că în 1995 am ales să dedic cel mai frumos apartament pe care îl aveam şi să deschid prima mea clinică privată de cardiologie. Pot spune, fără modestie, că sistemul medical privat din România a început într-un apartament de la Unirii”.

    De la un business plan de 2.000 de dolari pe lună, la prima reţea de clinici private din România
    După ce a deschis cabinetul de cardiologie, primul business plan pentru Centrul Medical Unirea a fost de 2.000 de dolari pe lună: „Nu voiam decât să ajung la break even cu o cifră de afaceri de 25.000 de dolari pe an”. Wargha Enayati spune totuşi că aceasta era o cifră greu de imaginat pentru serviciile medicale private în România anului 1995. „Primele săptămâni se întâmpla să am zile întregi fără pacienţi şi atunci am fost unul dintre primii medici care au introdus medici colaboratori care veneau cu pacienţii lor”, îşi aminteşte el. A devenit medicul Ambasadei Germane la Bucureşti şi asta l-a ajutat, mărturiseşte chiar el, să câştige încrederea străinilor din Bucureşti care conduceau afaceri bănoase. 

    Acela a fost şi momentul în care a început să se gândească să vândă abonamente pentru angajaţii companiilor din Bucureşti şi că trebuie să aducă mai multe specialităţi în clinică. Apartamentul de la Unirii devenise neîncăpător: „Aşa că apartamentul de la etajul 5 nu mai era funcţional şi după trei ani am deschis prima clinică pluridisciplinară, la parterul unul bloc de pe Bulevardul Unirii”.

    Apoi, după alţi trei ani, a deschis clinica de pe strada George Enescu din Capitală, iar după alţi trei ani a deschis încă trei policlinici şi primul spital pe Strada Clucerului, care era mic, îşi aminteşte Wargha Enayati fiecare pas  din începuturile dezvoltării Regina Maria.

    „A fost nevoie de 10 ani ca lumea să se obişnuiască cu conceptul de consultaţii private care trebuie plătite. A fost nevoie de alţi 10 ani ca spitalele CMU Regina Maria să devină profitabile. A fost nevoie de 15 ani ca abonamentele medicale să poată deveni parte integrantă în sistem”, descrie Wargha Enayati fiecare bornă marcată, după ani de muncă.
    În 2007, s-a perfectat prima vânzare a unui furnizor medical din România către un investitor care  era fond de investiţii, cât şi prima achiziţie a unei policlinici din afara reţelei, dar şi din afara Bucureştiului, la Cluj. Aşa au devenit primii care au dezvoltat o reţea proprie în ţara. „Sunt mândru să pot spune azi, la 25 de ani de când am fondat Centrul Medical Unirii, devenit Reţeaua Privată Regina Maria, şi după 20 de ani de lucrat la acest proiect, că am lăsat în spate un business sustenabil. La plecarea mea din Reţea erau 2.000 de angajati, azi, după 5 ani, sunt 5.000 de angajaţi”, spune Wargha Enayati. 
    Premierele s-au ţinut lanţ însă şi după cea de-a treia vânzare a reţelei Regina Maria, către fondul de investiţii Mid Europa Partners, când medicul cardiolog a ieşit din acţionariatul companiei.
    „Abonamentele medicale au fost create acum 25 de ani şi azi sunt o piaţă constantă de peste 1,5 milioane de euro.  Primul spital dedicat femeilor a devenit acum o industrie in sistemul privat de sănătate şi o alternativă viabilă pentru sistemul de stat.  Policlinicile sociale sunt acum două în Bucureşti şi au peste 5.500 pacienţi din care 2.200 sociali, adică fără venituri şi asigurări medicale, şi au oferit 29.000 consultaţii, din care 13.500 sociale”, îşi descrie Wargha Enayati reuşitele privind retrospectiv. „Aceste proiecte au trăit şi merg mai departe creând adevărate trenduri pe piaţa medicală pentru că au fost caracterizate de creativitate şi inovaţie.”


    Drumul spre oraşul medical, aproape de final
    Acum, se concentrează pe dezvoltarea Enayati Medical City, un complex integrat, dezvoltat în asociere (pe zona de oncologie) cu Spitalul Monza şi desfăşurat pe o suprafaţă de 35.000 de metri pătraţi, fiind  cel mai mare proiect medical privat din ţara noastră.

    „Este singurul spital de asemenea dimensiuni care se construieşte în această criză, cu o investiţie în valoare totală de 60 de milioane de euro şi care va fi gata la sfârşitul acestui an”, descrie Wargha Enayati proiectul.
    A pornit în dezvoltarea acestuia de la nevoia acută de a oferi soluţii pentru îngrijirea vârstnicilor, în condiţiile în care România, ca de altfel lumea întreagă, se îndreaptă vertiginos către îmbătrânirea accentuată a populaţiei (unu din trei români va avea peste 65 ani în 2040, citează antreprenorul un raport al Eurostat) şi de la inexistenţa pe piaţă a unor facilităţi integrate.

    „Am gândit acest centru medical ca pe un oraş în care seniorii să poată avea acces permanent la serviciile medicale şi sociale de care au nevoie, fie că sunt independenţi sau asistaţi medical, că au nevoie de recuperare sau paliaţie, că au nevoie doar de socializare sau de un mediu în care să trăiască demn”, descrie antreprenorul raţiunea din spatele acestui proiect.

    Acesta îmbină un spital integrat de oncologie şi recuperare cu un centru rezidenţial şi de îngrijire pentru seniori. Spitalul de oncologie va fi dotat cu 100 de paturi, compus dintr-un ambulatoriu de specialitate, secţii de chirurgie, chimioterapie, radioterapie şi medicină nucleară imagistică şi laborator. Centrul rezidenţial şi de îngrijire pentru seniori va avea peste 130 de locuri, iar îngrijirea acestora se va face pe etaje dedicate, în funcţie de gradul de nevoi – rezidenţial (persoane independente sau asistate) şi medical (servicii de recuperare, paliaţie). Conceptul de îngrijire a pacientului în mod integrat şi eficient va fi completat cu un centru de zi pentru seniori şi 50 de cabinete în regim de ambulatoriu. „Cheia succesului este punerea la un loc a unei elite medicale care să ofere cele mai bune soluţii integrate pentru problemele oncologice şi pentru îngrijirea vârstnicilor”, spune antreprenorul.

    În ceea ce priveşte componenta medicală, el explică că proiectul include un spaţiu ambulatoriu generos de geriatrie cu multiple specialităţi, centru de fizioterapie cu piscină de recuperare şi terapie ocupaţională. „Vârstnicii se mută din casa lor în mare parte pentru un stil de viaţă de comoditate, socializare şi siguranţă atât pentru ei, cât şi pentru familiile lor. Siguranţă care aici este asigurată de un spital cu cinci săli de operaţii, secţie ATI, imagistică, laborator, precum şi medici specialişti de gardă.”

    Dezvoltarea proiectului a preluat-o Dan Doroftei, despre care Enayati spune că a avut norocul să îl cunoască în 2018, când se întorcea în România după 12 ani de experienţă în SUA în proiecte similare. După inaugurarea centrului, va conduce alături de el partea de seniori – rezidenţialul şi spitalul de geriatrie.

    Proiectul se află în prezent într-o fază avansată de construcţie, în octombrie-noiembrie clădirea va fi finalizată,  iar din ianuarie va fi operaţională, dotată şi funcţională. „A fost o provocare în sine în această perioadă să ţinem deschis un şantier pe care muncesc zilnic 400 de oameni. Suntem încrezători că vom rămâne în calendar şi că vom deschide conform planurilor”, spune Enayati. 

    Vorbind despre provocări, medicul antreprenor subliniază că acestea vin din gradul de noutate al unui astfel de proiect în România. „Proiectul este foarte ambiţios. Şi inovator. Principalele provocări ţin atât de schimbarea mentalităţilor cu privire la modul în care seniorii merită să trăiască, cât şi de întregul concept de îngrijire a vârstnicilor în ţara noastră. În plus, conceptul de îngrijire integrată atât pe zona de oncologie, cât şi pentru seniori este unul care va fi pus în practică în premieră în ţara noastră.

    Prin urmare, funcţiunile gândite sunt complexe şi de aici şi provocarea legată de construcţie, arhitectură, avize şi autorizări”, spune el. Pe de altă parte, observă că cea mai mare provocare cu care s-a confruntat este lipsa sprijinului din partea autorităţilor. „Este, până la urmă, cea mai mare investiţie medicală din România, din Bucureşti din ultimii 30 de ani. Niciun alt proiect nu are/a avut asemenea dimensiuni. Spitalul Enayati Medical City costă un pic peste un studiu de fezabilitate comandat de stat pentru oricare din spitalele regionale, aşa că obiectivul meu primordial este să demonstrez că se poate face!

    Nu zic că nu e greu, nu zic că e cel mai bun sau profitabil model, zic doar că dacă proiectul meu devine un model mă aştept ca alţi investitori sau statul să îl perfecteze, să îl replice, să construiască spitale mai mari, mai bune, mai performante, adaptate la nevoile acestei perioade. Dar, cel mai important, să fie gândite ca proiecte pentru pacienţi, pentru medici, pentru seniorii României cum e cazul de faţă, având în vedere nevoile lor reale”.
    Termenul de finalizare al proiectului cu tot cu dotări este începutul anului viitor, iar Wargha Enayati crede că vor avea primii pacienţi, în funcţie de autorizări şi avize, în a doua lună a anului 2021.

    „Pentru că este un proiect definit de termenul «integrat» vom încerca să deschidem ca un întreg, în acelaşi timp. De altfel, pe lângă cele două spitale (de oncologie şi geriatrie) şi centrul rezidenţial pentru seniori adăpostim cel mai mare, cred, ambulatoriu din România, cu 50 de cabinete, unde vom promova conceptul de concierge medical (doctor dedicat care să conducă pacientul pe tot traseul său medical), un restaurant, o sală de conferinţe, centru de recuperare fizio-kineto cu piscină, magazine, capelă şi multe grădini spectaculoase gândite să aducă lumină şi culoare.”

    Valoarea totală a investiţiei este de aproximativ 60 milioane de euro, din care aproape 70%, respectiv 40 milioane de euro, este investiţia sa, constituită din fonduri proprii şi o mică parte credit bancar. Se aşteaptă ca investiţia să aibă un turnover de 25 milioane de euro la trei ani după deschidere.

    Iar fiindcă va fi vorba despre un produs high-end, cel puţin pe zona rezidenţială şi de îngrijire seniori, tarifele vor fi între 2.500 şi 4.000 euro/lună. „În construcţia spitalului de geriatrie şi a centrului rezidenţial a fost acordată atenţie maximă pentru toate detaliile, de la aranjamentul camerei, până la mobila potrivită pentru vârstnici. Este vorba de spaţii verzi generoase, sală de spectacole, activităţi de divertisment, care să le ofere rezidenţilor toate avantajele unui trai urban, mai ales că ne aflăm în zona de nord a Capitalei şi mă bucur că am aflat de curând că magistrala 6 de metrou va fi aproape de noi, deci accesibilitatea va fi din ce în ce mai mare”, explică medicul. 

    În 2021 vor fi peste 500 de angajaţi pe platforma Enayati Medical City, majoritatea personal medical: „Centrul medical este gândit ca un proiect şi pentru medici, un ecosistem medical care va pune laolaltă elita medicală şi profesională din România”.

    Ce urmează? Medicul-antreprenor mărturiseşte că deocamdată îşi consolidează actualele investiţii, în contextul în care Enayati Medical City consumă resurse semnificative, dar va continua să investească prin intermediul unui fond de investiţii. Lansat alături de alţi patru investitori, Voicu Oprean, Alexandru Popescu, Sergiu Neguţ şi Georgios Sofianos, fondul de investiţii Cleverage Venture Capital îşi propune să ajungă  la finanţări de 20 de milioane de euro în 5 ani pentru proiecte din România şi din regiune.

    „Etica ar trebui să fie esenţială în educarea oricărui profesionist”
    „Cred că problema principală este a omului din sistem. Percepţia publică este de corupţie la nivelul sistemului şi nu poate fi schimbată peste noapte”, răspunde Wargha Enayati, întrebat care sunt motivele pentru care sistemul românesc medical este în continuare blamat şi care ar fi soluţiile pentru evoluţia acestuia.
    Aminteşte despre exemplul recent apărut în presă al lui Markus Braun, fostul şef de la Wirecard, acuzat că a deturnat fonduri de 1,9 miliarde de euro din banii companiei. În acest context, Wargha Enayati se întreabă: dacă astfel de lucruri se întâmplă la acel nivel, în Germania, ce pretenţii putem noi să avem să schimbăm percepţia publică despre sistemul medical. „Corupţia există şi va mai exista în sistemul medical. De aceea eu cred că etica trebuie să fie un factor determinant în educaţia oricărui profesionist, indiferent de domeniu. Şi până ce nu vom înţelege cu toţii că omul este în primul rând o fiinţă spirituală, nu vom fi conştienţi nici de cât de importantă este etica personală în relaţionarea profesională şi umană”, spune el. Enayati punctează însă că nu poate să aibă un rol activ în dezvoltarea politicilor româneşti, ţinând cont de credinţa sa, Baha’i, care nu permite să facă parte din formaţiuni politice, să facă politică partizană. „Membrii  comunităţii Baha’i sunt artizanii unităţii şi ai lipsei dezbinării, suntem activi în planul politicii globale, dar nu în cea guvernamentală”, descrie el unul dintre principiile credinţei sale. 
    Cum descrie modul în care a fost gestionată criza medicală curentă? „Pentru că sunt un om al statisticilor şi al cifrelor cred totuşi, fără a încerca să micşorez ce se întâmplă, că reacţia a fost prea vehementă şi ca urmare vom resimţi efecte medicale pe termen lung şi în număr mult mai mare decât al statisticilor victimelor cu COVID. Asta dacă nu punem la socoteală şi efectele economice, distrugerea brută a unor ramuri a economiei. Şi acestea vor avea consecinţe medicale grave în viitor. Singurul lucru care ne-ar putea ajuta ar fi ca guvernul să intervină acum şi să ia din bugetul altora, cum ar fi apărarea, şi să facă o infuzie masivă în economie şi sănătate”, crede el. 


    Succesul în antreprenoriat? Răbdare şi curajul de a închide o afacere dacă nu mai merge

    Wargha Enayati spune că şi-a construit parcursul având ca inspiraţie viaţa şi valorile părinţilor săi, care i-au arătat mereu flexibilitate şi agilitate, adaptabilitate şi viziune globală asupra problemelor lumii. „De la părinţii mei am învăţat să provoc şi să mă provoc în a găsi soluţii care să servească oamenilor. De la credinţa mea, Baha`i, am învăţat să fiu detaşat, echidistant şi să am curaj pentru schimbare”, îşi descrie medicul antreprenor reperele din parcursul său antreprenorial. El oferă spre exemplu şi două citate ale lui Bahá’u’lláh, fondatorul credinţei Baha’i, despre care antreprenorul spune că îl guvernează în toată activitatea sa: „Numai acela care în zilele noastre îşi consacră viaţa slujirii întregii rase umane este într-adevăr om”  şi „Toţi oamenii au fost creaţi pentru a duce mai departe o civilizaţie în continuu progres”.
    Nu au lipsit însă nici lecţiile pe care le-a dobândit pe parcursul său. „Cred că principala mea eroare a fost lipsa de experienţă pe zona de expansiune, care pentru reţea a fost masivă şi neaşteptată. În plus, reacţiile mele la provocări, dificultăţi sau ameninţări nu au fost întotdeauna temperate”, îşi descrie Enayati greşelile din care a învăţat de-a lungul timpului.
    „Apoi, de teamă că nu voi putea creşte singur, am hotărât în 2007 să mă duc pe drumul asocierii cu un fond de investiţii şi implicit al forţării ca la un moment dat, să ies din această afacere printr-un drag-along, fapt care s-a şi întâmplat după opt ani la cea de-a treia vânzare. Mereu mă întreb dacă trebuia să fac acest pas…”, mărturiseşte Wargha Enayati. 
    Medicul antreprenor oferă şi un sfat pentru tinerii antreprenori: „Sper ca antreprenorii tineri să fie în permanenţă conştienţi de impactul  social pe care ar trebui să-l producă orice acţiune de business. Important este să înceapă cu dreptul, cu toate lucrurile în ordine, legal, fiscal, în acord cu reglementările din domeniul muncii. Să ia în calcul că pornirea unei afaceri durează cel puţin trei ani. Şi, cel mai important, să aibă răbdare şi răbdare şi răbdare, alături de curajul de a închide o afacere daca devin conştienţi că nu mai merge”. 


    Un sfert de secol de premiere medicale

    30 noiembrie 1995
    Centrul Medical Unirea ia fiinţă cu un cabinet de cardiologie într-un apartament în Piaţa Unirii.
     

    1996
    Wargha Enayati introduce pe piaţă noţiunea de abonamente medicale (în prezent o piaţă de  1,5 milioane de euro).

    1999
    Lansează primul centru medical cu functionalităţi multiple – CMU Unirea, care include o reţea de mai multe policlinici.

    2004
    Lansează primul spital dedicat exclusiv femeilor, rezultatul unei investiţii de 1 milion de euro.

    2007
    Gigantul de investiţii 3i Plc preia un pachet minoritar de acţiuni la CMU. Este prima intrare pe piaţa medicală a unui fond de investiţii, iar din tranzacţia cu 3i Plc rezultă cea mai mare investiţie din sistemul medical privat din România.

    2008
    Are loc prima extindere din sistemul privat în afara Bucureştiului – la Cluj –   Napoca, prin achiziţionarea unei clinici, în urma unei investiţii de  500.000 de euro.
    Deschide prima maternitate privată – cel mai modern spital dedicat obstetricii şi ginecologiei, cu dotări şi tehnici de ultimă oră, inclusiv cu posibilitatea naşterii în apă. A fost numită Regina Maria cu acordul Casei Regale a României.
    Încheie primele parteneriate academice stat-privat – cu cel mai mare număr de personalităţi medicale, profesori care intră să ofere consultaţii în sistemul privat.
    Lansează primul examen clinic complet, într-o singură zi, un proces complex de evaluare a sănătăţii  – VIP Health Check.

    2010
    A doua intrare a unui fond de investiţii, Advent International, care preia o participaţie majoritară la CMU, pentru extindere.
    Prima achiziţie a unui spital privat Euroclinic, de la asigurătorul Eureka – o investiţie de 15 milioane de euro.

    2011
    Deschide primul spital privat la Braşov.
    Pentru prima dată, Casa Regală oferă acordul ca o entitate privată să preia numele unui suveran român, astfel că CMU şi Euroclinic devin REGINA MARIA, Reţeaua privată de sănătate – Maternitatea Regina Maria devine REGINA MARIA Spital de obstetrică şi ginecologie, REGINA MARIA Policlinica pentru copii, REGINA MARIA Spitalul Euroclinic, Banca Centrală de Celule Stem REGINA MARIA, Divizia Laboratoare Clinice REGINA MARIA.
    Înfiinţează prima policlinică socială din România, în parteneriat cu Primăria Capitalei, Policlinica Baba Novac,  dedicată persoanelor fără venituri si asigurări medicale, sub egida Fundaţiei Inovaţii Sociale Regina Maria – ONG condus împreună cu soţia sa, Mitra Enayati.

    2012
    Deschide cel mai mare spital dedicat în totalitate sănătăţii mamei şi copilului – spitalul Băneasa, rezultatul unei investiţii de 10 milioane de euro. 

    2015
    În urma celei mai mari tranzacţii de pe piaţa serviciilor medicale din România, prin achiziţia integrală a pachetelor de acţiuni de către Mid Europa, cel mai mare fond de private equity cu investiţii în Europa Centrala şi de Est, dr. Wargha Enayati iese din acţionariatul RM . Potrivit surselor din piaţă,
    reţeaua era evaluată
    la acel moment la 150 de milioane de euro
    şi avea 2.000 de angajaţi.
    Deschide Policlinica Sala Palatului – a doua policlinică pentru persoane cu venituri mici sub egida Fundaţiei Inovaţii Sociale Regina Maria.
    Investiţia direcţionată în aceasta ajunge la 1 milion de euro.

    2016

    Cumpără Versa Medical, pe care o transformă într-una dintre cele mai importante companii de comunicare medicală din România, MedicHub – o investiţie de
    1 milion de euro. 

    2017
    Investeşte în prima clinică de second opinion din România – Intermedicas. Valoarea investiţiei ajunge la 500.000 de euro.
    Cumpără prima revistă medicală din România, săptămânalul Viaţa Medicală – o emblemă a lumii medicale, fiind printre primele publicaţii nou-tipărite în decembrie 1989. Valoarea investiţiei ajunge la 100.000 de euro. 

    2018

    Intră in acţionariatul primei aplicaţii de programări la medic din România, Docbook.
    Susţine primul start-up de recrutare medicală din România – Medijobs.
    Valoarea investiţiei în MediJobs şi în Docbook ajunge la 1 milion de euro.
    Primeşte din partea Casei Regale a României Medalia Regală pentru Loialitate.
    Intră în acţionariatul MediaMEd Publicis. 

    2019

    Lansează pentru prima oară conceptul de concierge medical în România.
    Lansează Asociaţia Medicilor Independenţi – AMI – care reprezintă o comunitate de clinici şi de cabinete medicale private independente conectate la un centru de comandă ce direcţionează pacientul către cel mai potrivit medic sau către cea mai potrivită clinică parteneră, cu scopul de a-i oferi acestuia o îngrijire integrată. Comunitatea oferă în acelaşi timp medicilor posibilitatea de a colabora şi dialoga în interesul actului medical, printr-un proces integrat, pluridisciplinar şi obiectiv.

    2020

    Enayati Medical City se apropie de deschidere – un proiect în valoare de 60 milioane de euro cu o investiţie de aproximativ 40 milioane de euro constituită în cea mai mare parte din fonduri proprii şi un credit de la bancă, restul investiţiei proiectului fiind acoperit de partenerii medicali din proiect.
    Lansează primul program de finanţare dedicat start-up-urilor medicale, Cleverage –
    cu o investiţie de 500.000 euro.


     

    Ce înseamnă Enayati Group în prezent
    În prezent, grupul Enayati este format din: MedicHub Media, care include şi Medicală şi partenerul MediaMEd Publicis (companii de comunicare medicală şi marketing pentru lumea medicală, digital, conferinţe şi media), Intermedicas Concierge Medical – clinică medicală de concierge medical şi second opinion, Fundaţia Inovaţii Sociale Regina Maria, formată din două policlinici sociale pentru persoane fără venituri şi asigurări medicale şi două afterschool-uri pentru copii, aplicaţia de programări la medic şi telemedicină Docbook, platforma de recrutare de personal medical Medijobs.
    De asemenea, Enayati Group include unul dintre proiectele „vedetă” ale domeniului medical privat în prezent – Enayati Medical City – un oraş medical aflat în construcţie. 

  • Cum a ajuns o companie din Bistriţa să valoreze 70 de milioane de euro şi să atragă atenţia unor companii gigant precum Tesla şi Volkswagen

    Exemplul businessului românesc de 70 de milioane de euro RAAL din Bistriţa, care a atras inclusiv atenţia gigantului Tesla, ne face să ne întrebăm unde se află România în noua cursă spre transformarea într-un pol regional al producţiei.

    Industria trece prin schimbări, nu doar în context pandemic, iar efectele acestora se traduc deseori prin închideri de fabrici ale celor care nu reuşesc să se adapteze: pe piaţa locală, doar anul acesta au anunţat oprirea activităţii fabrica de pantaloni RHM Pants de exemplu, cu 200 de angajaţi, din localitatea Estelnic, judeţul Covasna, care aparţine producătorului german Dr. Bock Industries, dar şi  grupul german Ara Shoes, unul dintre cei mai mari producători locali de pantofi, cu aproximativ 1.000 de angajaţi, care a închis în aprilie a acestui an fabrica de la Şimleul Silvaniei, judeţul Sălaj.

    Totuşi, în timp ce multe afaceri sunt nevoite să îşi oprească activităţile, altele apasă acceleraţia pe nişe noi. „Atunci când am demarat proiectele de dezvoltare aferente domeniului automobilelor electrice şi hibride, am depus un efort considerabil să convingem jucătorii importanţi să colaboreze cu noi, în condiţiile în care capacităţile noastre de fabricaţie nu asigurau, la acea vreme, cerinţele necesare, precum spaţii de producţie, dotări, logistică. Demonstraserăm doar că putem realiza prototipuri şi serii mici de produse care asigurau cerinţele beneficiarilor”, a spus Clement Ivănescu, directorul de strategie al RAAL Bistriţa, într-un interviu acordat revistei Business MAGAZIN.

    Compania, axată pe producţia de sisteme de răcire pentru industria agricolă, auto, minieră şi de construcţii, cu afaceri de aproximativ 70 de milioane de euro în 2019 şi peste 2.250 de angajaţi, a investit în diversificarea portofoliului de produse şi a intrat pe piaţa componentelor pentru automobilele electrice şi hibride, ceea ce a atras atenţia celor de la Tesla şi Volkswagen.

    Compania a fost înfiinţată în 1991, prin desprinderea din compania I.U.T. Bistriţa. În prezent, aceasta operează două fabrici: una în Bistriţa, care dispune de trei secţii de producţie cu o suprafaţă totală de 12.500 de metri pătraţi, şi o alta la aproximativ 25 de kilometri depărtare, la Prundul Bîrgăului, care dispune de o suprafaţă de producţie de aproximativ 45.000 de metri pătraţi.
    RAAL Bistriţa ocupă poziţia cinci în top 20 al celor mai mari exportatori cu capital privat românesc în 2018, top realizat de ZF pe baza datelor de la INS.
    De aproximativ patru ani, compania exportă diferite componente pentru utilajele agricole şi tractoarele produse de John Deere, unul dintre cei mai mari producători de maşini grele din Statele Unite, pentru Same Deutz, unul dintre cei mai importanţi producători mondiali de tractoare, maşini de recoltat, motoare diesel şi maşini agricole; utilaje de construcţii pentru companii precum Caterpillar – compania americană cu sediul în Illinois, care produce echipament pentru construcţii şi industria minieră şi motoare; Komatsu – o companie japoneză ce produce utilaje de construcţii, minerit şi militar.
    „RAAL exportă 99% din tot ceea ce produce. În ultimii patru ani am exportat diverse sisteme şi componente pentru aplicaţii industriale pentru companii precum Parker, ABB, Ingersoll sau Rand, instalaţii hidraulice pentru companii precum Bosch, pentru industria auto, pentru Continental, McLaren”, spune Clement Ivănescu, directorul de strategie al companiei, pentru Business MAGAZIN.
    În anul 1995, firma s-a privatizat prin metoda MEBO, acţionarii fiind salariaţii companiei în proporţie de 93%, restul titlurilor aflându-se în posesia SIF Banat-Crişana. În prezent, potrivit informaţiilor publicate pe platforma Confidas, administratorii companiei sunt Ilieş Paul Adrian, care mai deţine şi funcţia de preşedinte al Consiliului de Administraţie, Ilieş Paul Lucian şi Pop Simion Pavel, care mai este şi membru în Consiliul de Administraţie.
    Cum pandemia a închis la nivel european jucători de toate rangurile – mari, medii sau mici – şi vânzările producătorului local RAAL au avut de suferit, înregistrând o scădere de circa 50%, spune Ivănescu. „În ultimele trei luni am resimţit faptul că mulţi dintre clienţii noştri au oprit temporar activitatea şi, în continuare, este de aşteptat ca pe lanţul comercial să se resimtă toate efectele negative cauzate de scăderea vânzărilor. În lunile martie – mai producţia companiei a ajuns la o valoare de 2,5 milioane de euro – 3 milioane de euro pe lună, cu mult sub media producţiei de circa 6 milioane de euro pe lună”, adaugă directorul de strategie al companiei. 
    Aceasta şi-a continuat investiţiile şi şi-a diversificat portofoliul de produse – adăugând pe listă fabricarea echipamentelor de răcire destinate autovehiculelor electrice, răcitoarelor pentru bateriile automobilelor electrice sau hibride şi echipamente electronice, care a atras după sine şi diversificarea portofoliului de clienţi.

    Acceleraţie spre inovatorii lumii

    Ca urmare a celor mai recente investiţii, a căror valoare nu a fost dezvăluită de reprezentanţii companiei, aceasta a pus în funcţiune o hală nouă dotată modern, în care produce schimbătoare de căldură pentru echipamentele electronice, pentru compania Continental, şi o altă hală în care a început deja să producă un tip de schimbătoare de căldură pentru baterii pentru compania Samsung. Clement Ivănescu spune că „în prezent, atât Continental, cât şi Samsung sunt convinşi că pot conta pe noi, dovadă fiind evoluţia comenzilor, dar mai ales a cererilor de ofertă pentru produsele noi. Începând cu trimestrul III al acestui an sunt posibile vânzări la clienţii noi cu care suntem în discuţii în prezent”.
    De asemenea, adaugă el, compania lucrează la prototipuri din domeniul răcitoarelor pentru baterii pentru companii precum Northvolt, Benteler, Panasonic, Borgwarner, Thor Motors, Enertech. Totodată s-au interesat de produsele lor şi Leclanche, Volkswagen, Porsche şi Tesla.  Astfel, reprezentanţii RAAL spun că începând cu lunile iunie – iulie, nivelul comenzilor va creşte, dar nu vor putea acoperi pierderile deja înregistrate, motiv pentru care pentru finalul acestui an oficialii estimează o scădere de aproximativ 18% a cifrei de afaceri.
     „Pentru anul 2020 estimăm afaceri de 57 de milioane de euro. În condiţiile actuale este dificil de prognozat care vor fi rezultatele financiare viitoare, dar, dacă avem în vedere experienţa dobândită la criza din 2009, contăm pe creşterea rapidă a comenzilor în viitorul apropiat, dată fiind flexibilitatea noastră pentru a introduce în fabricaţie produse noi destinate unor pieţe noi.“
    Ca orice companie cu istorie prezentă pe piaţă, RAAL a mai trecut printr-o criză, cea financiară. „La criza precedentă, de la o cifră de afaceri de 37 de milioane de euro înregistrată în  2008, ajunsesem la 17,5 milioane de euro în anul 2009, cu pierderi. Am atins o cifră de afaceri de 31 de milioane de euro în 2010 şi tot atunci am înregistrat şi profit, iar în 2011 am ajuns la aproape 38,5 milioane de euro. În 2009 finalizasem o investiţie nouă, hala de fabricaţie pentru sisteme de răcire pentru utilaje agricole şi de construcţii, iar în prezent se află în stadiu final de punere în funcţiune o hala nouă pentru răcitoare destinate maşinilor electrice”, a mai spus Clement Ivănescu.
    De asemenea, în cele două luni de stare de urgenţă compania nu şi-a oprit activitatea, însă circa 650 de angajaţi din cei peste 2.250 au fost în şomaj tehnic. „În lunile aprilie – mai, aproximativ 650 de angajaţi au fost în şomaj tehnic sau în regim de îngrijire a copiilor. Am încercat să monitorizăm evoluţia coronavirusului şi am implementat măsuri de protecţie şi prevenţie a răspândirii virusului.”
    Exemplul companiei RAAL nu este însă singular când vine vorba despre investiţii recente în tehnologii de producţie a autovehiculelor electrice: un altul poate fi reprezentat de producătorul de acumulatori auto Rombat Bistriţa, cu afaceri de 85,8 milioane de euro în 2018 – ultimul an pentru care există date publice disponibile – controlat de grupul sud-african Metair, care spre finalul anului 2019 a finalizat o investiţie de 12 milioane de euro într-o linie tehnologică de fabricare a celulelor Li-Ion. „Rombat va continua să producă baterii plumb acid, dar investeşte şi în baterii Li-Ion (…). Sperăm ca la începutul lunii februarie 2020, fabrica din Bucureşti să funcţioneze şi în felul acesta să facem pasul în fabricaţia de baterii Li-Ion. Acesta va fi doar începutul“, spunea Ioan Repede, directorul general al Rombat, într-un articol publicat în revista semestrială a companiei. De altfel, Rombat a preluat anul trecut circa 35% din acţiunile companiei româneşti Prime Motors Industry SRL Bucureşti, producător de baterii Li-Ion şi vehicule electrice.
    Rombat Bistriţa în colaborare cu compania Prime Motors Industry din Bucureşti au dezvoltat în urmă cu doi ani versiunea electrică a Daciei Logan, Rombat făcând astfel primii paşi în domeniul bateriilor pentru vehicule electrice şi stocarea energiei. Producătorul de baterii Prime Motors Industry din Bucureşti produce baterii cu o medie a puterii de 58 kWh – cât are, spre exemplu modelul ID.3 dezvoltat de Volkswagen – pentru aproximativ 3.500 de maşini electrice pe an. „Am discutat deja cu mai mulţi producători auto din Europa, însă cei mai mulţi încep în 2022-2023 producţia de serie”, spuneau reprezentanţii companiei.
    Compania a înregistrat afaceri de circa 517.000 euro în 2018 şi exportă peste tot în lume pentru aplicaţii industriale, energy storage şi automotive. „Am discutat deja cu mai mulţi producători auto din Europa, însă cei mai mulţi încep în 2022-2023 producţia de serie. Iar pentru a trece la producţia în serie trebuie să produci trei-patru ani pentru a fi omologat. În prezent avem o capacitate instalată de 200 MWh, putem produce un milion de celule“, a spus Adrian Polec, acţionar la Prime Motors Industry SRL Bucureşti.
    Şi giganţii internaţionali au luat în calcul accelerarea investiţiilor când vine vorba despre autovehiculele viitorului. Grupul german Dräxlmaier, care are în România aproximativ 15.000 de angajaţi şi care a suspendat activitatea fabricilor locale din Satu Mare, Piteşti, Timişoara, Hunedoara şi Braşov ca urmare a măsurilor implementate în vederea prevenirii răspândirii coronavirusului şi în contextul reducerii activităţii clienţilor din piaţa auto, are planuri de dezvoltare pe termen lung, mai exact până în 2030, spun oficialii companiei la solicitarea ZF.
    Filiala locală a grupului Dräxlmaier, intrată pe piaţa locală în 1992, produce în fabricile din România cablaje electrice, componente electrice şi electronice, cablaje de înaltă tensiune, interioare (cockpit), console centrale şi panouri de uşi. De asemenea, germanii produc în fabricile locale sisteme electrice şi electronice, interioare de lux şi sisteme de bord pentru mărci premium din industria de profil, precum BMW, Jaguar, Mercedes-Benz sau Maserati.
    Potrivit informaţiilor acordate de reprezentaţii companiei anterior, Dräxlmaier avea în plan să investească într-o fabrică de baterii pentru maşini electrice la Timişoara, unde compania deţine deja un teren de 130.000 mp pentru care are un plan de dezvoltare pe o perioadă de 15 ani. Astfel, proiectul ar cuprinde cinci clădiri de producţie concentrate în jurul unei clădiri-nucleu – ce va cuprinde spaţii de birouri, sociale şi laboratoare de cercetare. „Prima parte va fi realizată în intervalul 2020-2021 şi include construcţia primei hale de producţie cu o suprafaţă de peste 10.000 mp, iar a doua etapă va fi contruită între 2022 şi 2030 şi constă în dezvoltarea clădirii nucleu şi alte spaţii de producţie ce se vor întinde pe o suprafaţă de 15.300 mp”, au explicat reprezentanţii companiei.

    Care sunt şansele României să devină din nou un hub de  producţie?
    Luând în calcul aceste exemple şi contextul pandemic, nu putem să nu ne întrebăm care sunt şansele României de a se transforma din nou într-un hub regional şi poate chiar global al producţiei. În domeniul aprovizionării de pildă, în contextul actualei pandemii, există şi o tendinţă de mutare a lanţurilor de aprovizionare dinspre China către Europa, care ar poate fi o veste bună pentru ţările est-europene, în special pentru România, pentru că ar putea veni cu investiţii străine noi, a observat Alexander Boersch, economistul-şef şi coordonatorul diviziei de cercetare din cadrul Deloitte Germania, în cadrul evenimentului Deloitte/ZF CFO Summit. „Am văzut multe discuţii despre lanţurile de aprovizonare. Sunt câteva trenduri în care lanţurile de aprovizionare ar putea să se mute dinspre China spre Europa, lucru care ar putea fi interesant pentru ţările din Europa de Est, în special pentru România. Această mutare ar putea veni cu investiţii substanţiale. Mă aştept ca multe investiţii să fie realizate în acest context. Nu neapărat anul acesta, dar poate anul viitor“, a spus Alexander Boersch, invitatul special al evenimentului.
    „Sunt două motive pentru care unii producători internaţionali ar putea decide relocalizarea producţiei în Europa: reducerea dependenţei de continentul asiatic (de exemplu, în industria farmaceutică, ingredientele vin în proporţie de 80% din China sau India) sau nevoia de a reconstitui proximitatea pe lanţul de producţie (în piata componentelor electronice, de exemplu). Pentru industria chimică şi farmaceutică vedem tendinţa de a asigura un soi de suveranitate sanitară, în timp ce pentru electronice, motivaţiile principale sunt proximitatea faţă de locul unde se asamblează produsul finit, deci faţă de client”, a răspuns Raluca Pârvu, business manager la BPI Group, companie de consultanţă în management şi resurse umane, întrebată de Business MAGAZIN care sunt şansele ca producţia asiatică să se relocheze în România. Ea este de părere că vor fi luate şi astfel de decizii, de relocare a producţiei, mai ales că unele guverne le încurajează „puternic şi promit sprijin financiar consistent” acestor companii.
     „Costul scăzut al producţiei fusese motivul pentru care multe industrii au ales Asia ca bază de producţie. În contextul postpandemic, nu se pune problema ca producătorii să accepte costurile de producţie europene (de două ori mai mari în medie) pentru că acest lucru se va regăsi implicit şi în costul final al produselor. Deci vor căuta soluţii să obţină costuri similare cu cele asiatice în Europa.”
     Însă unul dintre principalii factori care vor atrage producătorii internaţionali va fi automatizarea şi digitalizarea, atât la nivel public cât şi privat. „Dacă procesele automatizate vor fi eficiente ca şi cost, atunci noile investiţii se vor direcţiona şi către Europa. Dar asta implică mult mai puţin personal”, observă ea.
    Astfel, ea crede că „este puţin probabil ca industrii care folosesc intensiv mâna de lucru ieftină să vină în Europa, puţine sunt ţările cu cost competitiv din acest punct de vedere. Mai degrabă aşteptăm investiţii în centre de cercetare sau companii tehnologice, unde procesele de lucru au mare valoare adăugată”.
    În acest context, ea consideră că „România poate juca o carte importantă şi mai ales are nevoie să investească major în cercetare, în educaţie, pentru a putea forma specialişti şi, eventual, să le şi dea o pâine acasă, nu să-i exporte prin alte ţări”. Raluca Pârvu adaugă că pe termen scurt şansele României de a atrage noi investiţii sunt moderate: infrastructura nu s-a dezvoltat major, nu avem vizibilitate pe planuri consistente de investiţii publice, deficitul de forţă de muncă este încă de actualitate în ciuda acestui început de criză. „Şi mai ales România intră în competiţie cu multe alte ţări din regiune şi chiar cu ţările de origine ale marilor grupuri producătoare. Nu e de ignorat că în ultimii cinci ani România nu a beneficiat deloc de tendinţa de relocalizare industrială. Ba mai mult, ne aflăm printre ţările care au beneficiat masiv de pe urma offshoring-ului”, a continuat Pârvu.
    Ea mai spune că „pentru companiile producătoare va deveni important să găsească locul potrivit, nu doar locul cel mai ieftin – costuri mici de transport şi logistice, costuri cu forţa de muncă”.  În mod tradiţional, Transilvania a fost cel mai bun bazin ocupaţional pentru industrie, pentru că atât infrastructura cât şi personalul calificat erau disponibile. „Pentru noi investiţii sunt argumente importante în decizie şi nu sunt motive ca aceste argumente să se fi schimbat. Va mai conta şi peisajul politic de după alegeri, mai ales dacă la nivel local şi judeţean se vor găsi lideri capabili să înţeleagă cât de importante sunt locurile de muncă pentru comunitate”, a mai observat ea.
    Florin Godean, country manager în cadrul furnizorului de servicii de resurse umane Adecco România, este de părere că atuurile ţării constau în „experienţa ultimilor 20 de ani, timp în care a atras multe investiţii străine exact în domeniul industrial şi de producţie. Acest lucru a adus după sine pregătirea unor generaţii de blue collars (şi nu numai) care s-ar integra cu uşurinţă în fabricile noilor investitori. În acelaşi timp faptul că apar tot mai multe şcoli duale şi că infrastructura de transport se extinde sunt atuuri foarte importante pentru România”.
    El observă că în prezent, regiunile cu cel mai mare potenţial de atragere a investitorilor internaţionali sunt cele care au un capital uman disponibil şi bine pregătit. „Desigur, şi infrastructura de transport este importantă, dar aş pune accentul pe resurse umane disponibile care să deservească aceşti investitori, spre exemplu regiunile Bucureşti-Ilfov, Vest, Nord-Vest.”
    Principalele motive care ar sta la baza mutării producţiei din Asia în Europa ar fi chiar o înrăutăţire a pandemiei de Covid-19, care pe lângă faptul că ar aduce producţia din Asia în Europa, ar perturba lanţurile de producţie în Asia, astfel că „investitorii ar alege să aducă producţia mai aproape de consumatorii finali”, a mai spus Florin Godean.
     „Europa este un mare consumator de bunuri şi servicii, iar estul continentului poate prelua aceste investiţii. Mai ales pentru că ţările din est au dat dovada că pot gestiona cu succes pandemia de COVID-19 – Ungaria, Bulgaria, Slovenia, Croaţia, inclusiv România.”
    Totuşi, Florin Godean crede că momentan „este dificil să anticipăm o astfel de mişcare logistică. Mai ales că sunt mulţi factori care ne indică mişcări între ţările asiatice. La începutul lunii martie Apple, Google şi Microsoft luau în calcul mutarea unor centre de producţie din China în ţări din Asia de Sud-Est care au avut mai mult succes în gestionarea epidemiei Covid-19 – spre exemplu, Vietnam sauThailanda. Chiar şi aşa, este evident că România ar avea de câştigat dacă marii producători de bunuri ar muta producţia în ţară. Principalii câştigători ar fi angajaţii care au fost de curând disponibilizaţi şi sunt în căutarea unui loc de muncă şi, ulterior, statul şi toţi furnizorii locali de materii prime, bunuri intermediare şi servicii.”
    Cu atuuri sau fără, pentru a se asigura că producătorii cu renume internaţional nu vor ocoli piaţa locală, statul român ar trebui să acorde importanţă anumitor indicatori şi factori ce pot atrage sau respinge aceste potenţiale investiţii străine.
    „Măsurile acestea nu sunt diferite de cele pe care le auzeam postcriză, ele fiind stabilitate economică şi fiscală, facilităţi pentru investitorii străini, o forţă de muncă din ce în ce mai educată şi disponibilă, infrastructură de transport – o condiţie esenţială pentru industrie. Suplimentar, dacă ar exista resurse, s-ar impune un plan strategic cu finanţare pentru sectoarele susceptibile să relocalizeze afaceri în Europa”, a explicat Raluca Pârvu.
    De asemenea, Florin Godean consideră că „un punct bun de început ar fi reducerea impozitării pe muncă. Lucrul acesta ar reduce presiunea costurilor pentru angajatori, ar duce la creşterea salariilor şi ar încuraja românii să îşi caute un loc de muncă în ţară. Cu o forţă de muncă disponibilă şi un cadru de impozitare mai relaxat, România ar compensa pentru lipsa infrastructurii de transport, care încă se lasă aşteptată”. 


    Exporturi în context pandemic
    Peste 50% dintre respondenţii la un sondaj realizat de INS, care în martie 2019 deţineau 62% din exporturile României, au spus că, în martie curent, exporturile lor s-au redus ca urmare a pandemiei.
    32% dintre repondenţi (şefi de companii) au estimat pentru martie 2020 o scădere de până la 25% a exporturilor, 12% o scădere între 25% şi 50%, iar 7% au estimat o contracţie a exporturilor cu peste 50%. Pentru 10% dintre repondenţi exporturile au crescut, relevă sondajul.
    Potrivit sursei citate, cauzele principale ale reducerii exporturilor au fost problemele cu transportul (22,4% dintre repondenţi); reducerea capacităţii de producţie (16,6%); interdicţii temporare legale de export (16,5%); lipsa materiilor prime din import (14,1%) şi anularea de contracte (9,1%).

    Sursa foto: RAAL Bistriţa

  • Care este viitorul pieţei joburilor pentru corporatişti?

    Nu au intrat în şomaj tehnic, iar mulţi dintre ei au avut opţiunea de a lucra de acasă. Totuşi, angajaţii din multinaţionalele active pe piaţa locală nu sunt nici ei feriţi de efectele pandemiei. Cum se reflectă acestea asupra lor?

    La întrebarea cum arată acum piaţa muncii pentru angajaţii din marile corporaţii, Oana Botolan Datki, SEE managing partner al companiei cu activităţi în sectorul resurselor umane CTeam Human Capital, are un răspuns scurt şi cuprinzător: incertă.

    Piaţa muncii din România a fost lovită puternic de pandemia de COVID-19. În nici trei luni de când autorităţile au decretat stare de urgenţă, circa 430.000 de angajaţi aveau contractele de muncă încetate, adică fie au fost concediaţi, fie contractele lor nu au mai fost prelungite, conform datelor de la Ministerul Muncii.

    Mai mult, rata şomajului a crescut în luna aprilie la 4,8%, atingând nivelul maxim din septembrie 2017, pe fondul deteriorării climatului din piaţa forţei de muncă, în contextul incidenţei pandemiei şi consecinţelor acestui şoc, potrivit statisticilor de la Institutul Naţional de Statistică (INS).

    Efectele pandemiei se reflectă însă şi asupra corporatiştilor, angajaţilor din marile companii active pe piaţa locală, mai ales prin scăderi salariale sau chiar concedieri, spun specialiştii de pe piaţa muncii.  

    „În această perioadă este foarte evident că absolut toate businessurile şi deci toate locurile de muncă sunt puse sub semnul întrebării, indiferent de dimensiunea companiei şi de brandul acesteia. Chiar dacă proiectele la care lucrăm funcţionează, chiar dacă corporaţia are scăderi de business nesemnificative sau inexistente, psihologic toţi angajaţii au în această perioadă senzaţia de incertitudine generică”, a explicat Oana Botolan Datki.

    Specialistul în resurse umane spune că toate companiile au redus costurile în această perioadă, chiar dacă nu au fost afectate de pandemie. Astfel, această incertitudine are un efect de presiune psihică asupra angajaţilor.

    Siguranţa, noul criteriu de selecţie a angajatorului

    „Citim despre recesiune globală, despre milioane de joburi dispărute, despre oameni din alte companii mari care şi-au pierdut jobul, despre industrii care scad major, toate companiile au redus costuri chiar dacă încă nu au fost afectate – deci efectul este unul de presiune psihică dată de incertitudine. În situaţia căutării unui nou job şi schimbării locului de muncă în această perioadă, cresc în însemnătate criteriile de siguranţă la care se uită oamenii şi pe care le cântăresc la angajare”, crede Oana Botolan Datki. 


    În acest caz, avantajul corporaţiei rămâne în seriozitatea aplicării unor proceduri şi politici corecte, chiar în cazul restructurărilor şi deciziilor de tăiere de orice fel.
    „Aş vrea să spun că este o realitate în toate companiile şi aici nu vorbesc de respectarea legilor, ci de aplicarea unor comunicări pertinente, din timp, de fonduri pentru ajutorul celor disponibilizaţi, de echipe dedicate – undeva la regiune sau grup dacă nu local, care gândesc niste paşi coerenţi şi care să arate grija pentru oameni. Aş vrea să pot spune asta, dar desigur că nu se poate generaliza nimic niciodată, cu atât mai mult în această perioadă de incertitudine”, adaugă Oana Botolan Datki. În ceea ce priveşte evoluţia salariilor în acest an, doar companiile care planificaseră deja creşteri salariale înainte de pandemie vor ridica nivelul salarial al angajaţilor, pe când ceilalţi au decis să îngheţe salariile, să amâne plata bonusurilor salariale sau chiar să le reducă.
    „În acest moment, conform studiului realizat de CTeam Human Capital în această primăvară, deciziile companiilor de a acorda creşteri salariale, dacă acestea erau planificate în perioada ianuarie-martie, au fost de a le acorda în aceleaşi condiţii – aproximativ 30% dintre companii au acordat creşteri salariale în T1 şi doar 20% au anunţat că vor îngheţa salariile. În privinţa bonusurilor de performanţă, acestea au fost plătite de peste 60% dintre organizaţii tot în T1, iar bonusurile de vânzări au fost plătite de 50% dintre companii. Restul companiilor au luat decizia de a amâna plata bonusurilor pentru a doua jumătate a anului sau de a reduce valoarea acestora”, spune reprezentanta CTeam Human Capital.
    În companiile din cele mai afectate industrii, pandemia deja a dus la scăderi salariale, dar sunt corporaţii şi în România unde toţi angajaţii au avut scăderi de salarii în contextul pandemiei.
    „În anumite companii – mai ales marile companii aeriene în primă fază – la nivel global s-au luat decizii de scădere a salariilor pentru echipele de board, de la tăieri de 10% până la unele de 25% sau chiar 30%. Este foarte probabil ca o parte din aceste decizii să fie din solidaritate cu restul angajaţilor, aşa cum fac şi şefi de stat din alte ţări, dar sunt corporaţii şi în România unde toţi angajaţii au avut scăderi de salarii în contextul pandemiei. Ce este evident este că nu vor mai fi creşteri salariale atât de spectaculoase anul acesta, şi în toamnă sau la începutul anului viitor vom putea vedea dacă, statistic, au scăzut sau crescut salariile faţă de 2019”, explică Oana Botolan Datki. Reprezentanta CTeam Human Capital spune că încă se fac angajări în companii, în ciuda efectelor financiare pe care pandemia de COVID-19 le are asupra mediului de afaceri local, însă angajările sunt în volume mai mici şi pentru proiectele care se dezvoltă în această perioadă sau pentru înlocuiri.


    „Da, se fac angajări, pentru posturi diverse, de la IT la servicii, la suport sau customer service, dar în volume mai mici şi pentru proiectele care se dezvoltă în această perioadă sau pentru înlocuiri. Sunt şi companii în care toate angajările sunt îngheţate, depinde foarte mult de domeniul de activitate.”
    Sorina Faier, managing partner în cadrul companiei de executive search Elite Searchers, susţine şi ea că piaţa muncii este acum într-o situaţie de incertitudine.
    „Piaţa muncii este în continuare învăluită în incertitudine. Chiar şi industriile care nu au fost afectate planifică atent şi pun în funcţiune managementul crizei. Aproximativ 70% dintre angajaţii din corporaţii s-au întors la birou, iar 30% încă lucrează de acasă. Cei care s-au întors la birou au un program uşor schimbat sau decalat pentru a lua contact cu cât mai puţine persoane. În ceea ce priveşte mediul de lucru, aproximativ 60% dintre întâlniri se desfăşoară în continuare online”, spune ea.

     

    Scăderile salariale nu îi ocolesc nici pe manageri

    În funcţie de industrie, vor exista cu siguranţă şi scăderi salariale şi la nivel de top management, afirmă specialistul în resurse umane. „Ele vor fi cuprinse între 25% şi 40%. Industria automotive este, din păcate, unul dintre sectoarele cele mai afectate. De asemenea, HoReCa şi turismul au de suferit, dar şi transporturile şi serviciile juridice sau partea de închirieri din real estate, organizări de evenimente, producţie de mobilier şi textile. Spre deosebire de criza anterioară, construcţiile nu au fost momentan afectate, iar salariile au rămas în mare parte la acelaşi nivel”, explică Sorina Faier.


    Anterior, ea declara că multe companii din domenii afectate de pandemie, precum servicii, real estate, transport, anumite sectoare din producţie, agribusiness, oil & gas au scăzut salariile cu până la 50%. De asemenea, multe dintre firmele de avocatură, pe lângă restructurări, au scăzut salariile cu 25%-60% celor rămaşi. Dacă un CFO câştiga înainte de criză în medie 5.000 euro net, acum, dacă lucrează într-un domeniu afectat, poate câştiga şi 2.500 euro net, spunea Sorina Faier.
    „Din datele noastre, în cel mai fericit caz salariile vor rămâne aceleaşi în industriile care nu au fost afectate. Bonusurile vor dispărea în mare parte, însă există şi domenii care sunt mai norocoase. Spre exemplu, în IT, banking şi la rolurile pe vânzări se acordă în continuare bonusuri”, a adăugat ea.
    Se mai fac angajări şi în această perioadă, însă mult mai puţine faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, spune Sorina Faier, dând exemplu de domenii precum IT, retail food, curierat, retail online şi producţia alimentară.

    Reprezentanta Elite Searchers spunea anterior că situaţia de criză creată de pandemia de COVID-19 nu a ocolit nici firmele de executive search. Dacă înainte de criză compania avea cam 20 de roluri pe lună, din care 70% top şi middle manageri şi 30% recrutare de specialişti, în timpul situaţiei de urgenţă cererile s-au înjumătăţit.
    „Am avut 50% cereri pentru top şi middle manageri, 35% reprezentând înlocuiri şi 15% poziţii noi deschise, iar 50% solicitări pentru specialişti, preponderent din domeniul IT, engineering sau roluri de specialişti financiari seniori. Headhuntingul şi recrutarea au devenit mult mai dificile pentru noi deoarece candidaţii sunt foarte reticenţi la o schimbare acum, considerând orice mişcare un risc, iar angajatorii sunt mult mai pretenţioşi şi atenţi în alegerea candidaţilor, procesele şi deciziile lor durând în medie cu 20% mai mult decât în mod normal”, explica Faier.
    Pe lângă aşteptatele scăderi de salariu sau de bonusuri, expertul în resurse umane spune că în piaţă se vorbeşte tot mai des despre concedieri.


    Între concedieri şi angajări, în funcţie de domeniu

    „Din nefericire, auzim tot mai des despre concedieri. Industria automotive este fruntaşă, urmată de turism, producători din industria aeronautică, HoReCa, transport. Sectorul petrol şi gaze este, de asemenea, unul foarte afectat”, explica Faier.
    De altfel, în industria auto se pare că problemele au început din 2019, de dinaintea debutului pandemiei de COVID-19. Cinci mari producători de componente auto din România, Autoliv România, Lear Corporation România, Yazaki România, Faurecia România şi Adient Automotive România, au avut, cumulat, cu 4.869 mai puţini angajaţi în anul 2019 decât în anul precedent, conform datelor publice de la Ministerul Finanţelor, centralizate de Ziarul Financiar. Dimensiunea restructurărilor ar putea fi chiar mai mare pentru că mulţi producători mari nu au publicat încă bilanţul pe 2019.


    Raluca Peneş, HR manager al companiei de outsourcing de salarizare şi administrare de personal, recrutare şi muncă temporară Smartree, spune că marile corporaţii s-au adaptat mai uşor la lucrul de acasă, chiar dacă pentru toată lumea trecerea de la lucrul de la birou la cel de acasă a fost făcută aproape peste noapte.
    „Cel puţin până în momentul de faţă, marile multinaţionale au ales varianta de a lucra preponderent de acasă până la toamnă sau cel mai probabil până la finalul acestui an, multe dintre aceste companii trimiţând chiar informări oficiale angajaţilor în acest sens. Chiar dacă pentru toată lumea, angajaţi şi companii, efectele crizei sanitare au impus schimbări peste noapte în modalitatea de lucru, marile corporaţii s-au adaptat mai uşor la acest mod de lucru şi prin prisma faptului că aveau deja implementate proceduri pentru munca remote, tool-uri de comunicare şi colaborare a echipelor, iar angajaţii erau familiarizaţi cu sistemul de lucru în cloud”, spune Raluca Peneş.


    Cu toate acestea, chiar şi corporaţiile mari au fost afectate de această criză. 

    „Dacă în cazul lor aparent vorbim despre o oarecare normalitate în această perioadă, acest lucru nu înseamnă că nu sunt afectate. Poate nu în aceeaşi proporţie ca şi companiile mai mici, de tip antreprenoriat, însă cu siguranţă şi acest tip de businessuri au în vedere optimizarea costurilor şi reevaluarea proiectelor aflate în desfăşurare, dar puse pe hold la începutul lunii martie, focusul fiind în perioada următoare în zona de siguranţă şi continuitate a operaţiunilor”, explică specialistul în resurse umane.
    Raluca Peneş spune că în piaţă se observă cazuri de scăderi de 20% – 25% şi chiar 50% în cazul salariilor din top management. „Fără a generaliza situaţia la nivelul întregii pieţe, din datele pe care le deţinem, în această perioadă, am observat cazuri de diminuări salariale în rândul executivilor din companii. Procentele au fost diferite de la companie la companie, variind în general între 20% şi 25%, iar în unele situaţii s-au înregistrat şi scăderi de 50% în cazul salariilor din top management. Aceste procente s-au aplicat diferenţiat pentru top şi middle management şi în multe dintre cazurile aduse în discuţie este vorba despre o perioadă limitată, de aproximativ trei luni”, explică ea. Pentru restul angajaţilor din aceste companii s-a optat mai degrabă pentru soluţii alternative de tipul reducerea programului de lucru de la cinci la patru zile sau concediu fără plată pentru câteva zile pe lună, afirmă specialistul. „Domeniile din care provin aceste companii sunt extrem de variate, de la zona medicală, şi anume laboratoare de analiză, până la materiale de construcţii, oil & gas, producţie, produse de consum sau cele destinate locuinţei.”
    Ea afirmă că multinaţionalele au făcut angajări constant, chiar de la începutul crizei sanitare, în special în domeniul serviciilor de tip suport, unde se poate lucra foarte uşor inclusiv în mod remote, sau operatori call center.
    „Angajări s-au făcut în mod constant, încă de la începutul crizei sanitare, în special în cazul multinaţionalelor din zona retail alimentar, adică bunuri şi produse esenţiale. Aceşti angajatori aveau deja o fluctuaţie mare de personal şi un deficit chiar şi înainte de apariţia crizei. Dacă ne referim la segmentul office, proiectele de recrutare de personal, de volum, sunt în special cele din domeniul serviciilor de tip suport, unde se poate lucra foarte uşor inclusiv în mod remote, sau operatori call center, în special pe profilurile cu limbi străine”, explică Raluca Peneş.
    Dintre domeniile care au fost afectate şi unde s-a trecut parţial şi la disponibilizări sunt domeniul producţiei industriale, cel automotive sau domeniul materialelor de construcţii, spune specialistul în resurse umane.
    „Sunt domenii care au fost impactate din mai multe considerente: o dată prin prisma restricţiilor care au afectat parţial operaţiunile acestor companii, forţându-le chiar să îşi întreruptă total activitatea în unele cazuri, iar ulterior din cauza scăderii cererii pentru bunurile produse. Pentru segmentul multinaţionalelor cu activitate de birouri, nu avem semnale din piaţă în momentul actual cum că situaţia este de aşa natură încât să necesite restrângerea personalului existent. Dimpotrivă, businessurile cu puternică componentă tehnologică, automatizări, digital, gaming online, pot vedea chiar oportunităţi de creştere acum, pe noi segmente, ceea ce va determina şi un necesar suplimentar de personal”, afirmă reprezentanta Smartree.
    Activitatea de angajare în România se prăbuşeşte din cauza crizei coronavirusului pentru trimestrul al treilea al anului 2020, însă angajatorii se aşteaptă să revină la nivelul de angajare de dinainte de pandemie până anul viitor, conform unui sondaj Manpower Group privind perspectivele angajării de forţă de muncă.
    Astfel, pentru perioada iulie – septembrie 2020, 15% dintre angajatori prognozează o creştere a numărului total de angajaţi, 22% prognozează o scădere şi 52% nu prevăd nicio schimbare.
    Circa 59% dintre angajatori au spus că activitatea le-a fost suspendată sau oprită din cauza COVID-19. Aproximativ 63% dintre angajatori se aşteaptă să revină la nivelul de angajare pre-COVID-19 până în luna aprilie a anului viitor.


    Normalitatea în recrutare, aşteptată abia în 2021

    „În România, 63% dintre angajatori se aşteaptă să revină la nivelul de angajare pre-COVID-19 până în aprilie anul viitor. Angajatorii ştiu că revenirea va fi graduală, impactul încă se resimte şi planurile de angajare sunt în consecinţă – dar acest lucru va fi crucial pentru redresarea economiei. Pe termen lung sperăm că după această criză vom avea un viitor al lumii muncii mai flexibil, mai virtual, mai încrezător şi care să permită oamenilor să îmbine mai bine munca şi activităţile de acasă“, spunea Nuno Gameiro, director regional Europa de Sud-Est al ManpowerGroup.
    În patru dintre cele şapte sectoare, perspectivele de angajare sunt cele mai slabe raportate vreodată – sectoarele finanţe şi servicii de afaceri, alte servicii, hoteluri şi restaurante şi comerţ cu ridicata şi cu amănuntul, conform studiului citat.
    Studiul ManpowerGroup privind perspectivele angajării de forţă de muncă pentru cel de-al treilea trimestru al anului 2020 a fost realizat prin intervievarea unui eşantion reprezentativ de 426 de angajatori din România, parte dintr-un panel de peste peste 34.000 de angajatori din 43 de ţări şi teritorii.
    Compania de recrutare Gi Group susţine că piaţa locală a muncii trece printr-o criză similară cu cea din 2008 în care a dispărut echilibrul dintre joburile disponibile şi candidaţi.
    „Din păcate, COVID-19 a afectat şi domeniul nostru de activitate. Exact precum în 2008 balanţa joburi disponibile – candidaţi s-a răsturnat. Dacă până la starea de urgenţă România era o piaţă lipsită de forţă de muncă (şomaj foarte mic), acum cred că problema va fi identificarea unui loc de muncă“, au spus reprezentanţii Gi Group pentru ZF. Informaţiile au fost oferite de companie într-un chestionar trimis de Ziarul Financiar pentru realizarea Anuarului de Business al României – Cei mai mari jucători din economie, 2020. Industria de muncă temporară din România a suferit o scădere de 30% a cifrei de afaceri totale, din cauza pandemiei de COVID-19, apreciază reprezentanţii Gi Group.
    Mai mult, circa 19% dintre respondenţii unui studiu derulat de compania multinaţională de cercetare de piaţă Ipsos au spus că
    şi-au pierdut locurile de muncă în această perioadă, 16% au spus că au fost trimişi în şomaj tehnic, 14% nu lucrau înainte de pandemie şi nu lucrează nici acum, iar 27% din ei au spus că nu s-a schimbat nimic la locul de muncă pe fondul pandemiei de COVID-19.
    Cei care şi-au pierdut locurile de muncă sunt cu precădere persoane cu vârsta cuprinsă între 45 şi 54 de ani (27%), din mediul rural (24%) sau oraşe cu o populaţie între 50.000 şi 200.000 de locuitori, cu o educaţie primară (44%) sau medie (27%).
    Dintre angajaţii chestionaţi, aproximativ 50% au spus că lucrează de acasă, iar 38% au spus că continuă să meargă la serviciu. Angajaţii din producţie au continuat să meargă la locul de muncă într-o mai mare măsură decât cei din celelalte domenii, circa 60%. Angajaţii din servicii au fost cei care au lucrat în cea mai mare măsură de acasă  – 58%.  
    Studiul Ipsos a fost realizat în parteneriat cu platformele Hipo, Bestjobs, eJobs si Undelucram, s-a desfăşurat în perioada
    11-17 mai şi a avut un eşantion de 4.221 de respondenţi.

  • Una dintre cele mai iubite metode de a călători a românilor, pe cale de dispariţie? Pandemia a schimbat şi modul în care mergem în concedii

    În cartea „Arta de a călători”, a autorului contemporan Alain de Botton, există o poză cu un avion care decolează şi chiar lângă, următorul pasaj: „Cât de plăcut să ştim (…), la ora trei după amiaza, atunci când delăsarea şi disperarea ne ameninţă, că există întotdeauna un avion care decolează către undeva, către acel «Oriunde! Oriunde» al lui Baudelaire: Trieste, Zürich, Paris”. Autorul vorbeşte despre un citat al lui Baudelaire, care se pare că era pasionat de călătorii (– de ideea de a călători de fapt – fiindcă de fiecare dată când reuşea să plece, aşteptările lui se dovedeau a fi mai mari decât ceea ce găsea la destinaţie). 

    Mi-am amintit citind aceasă carte de un interviu din urmă cu câţiva ani pe care l-am avut cu Michael O’Leary, CEO-ul operatorului aerian low-cost Ryanair şi practic cel care a adus modelul low-cost în Europa, inspirat de operatorul american Southwest. Înainte să răspundă întrebărilor jurnaliştilor, ne-a întrebat dacă ne place să zburăm. A precizat că se referă la zborul în sine, nu la destinaţie. Ne-a uimit cu răspunsul lui  la propria întrebare, „Nu”, apoi ne-a lăsat pe fiecare în parte să răspundem.

    În timp ce pentru Michael O’Leary zborul în sine poate genera numeroase motive de stres (mai ales acum), pentru mulţi dintre călători chiar şi opţiunea de a vedea tabelele de plecări din aeroporturi şi de a şti că pot zbura relativ oriunde reprezintă o bucurie. Românii, ca şi majoritatea europenilor, au beneficiat din plin în ultimii ani de „democratizarea” zborurilor, odată cu intrarea operatorilor low-cost pe piaţa locală şi cu intensificarea competiţiei şi pe cerul României. Astfel, vestea că operatorul aerian low-cost Ryanair reîncepe să zboare de la 1 iulie pe 90% din rute – prima ştire de acest tip anunţată din partea unei companii de profil – a avut poate pentru mulţi dintre cei care obişnuiau să se bucure de vacanţe peste hotare un efect mai puternic decât alte anunţuri referitoare la relaxarea post-pandemică. 
    Totuşi, zborul cu avionul atât de accesibil pe care am ajuns să îl cunoaştem – poate cel mai bine descris de metafora city breakurilor în oraşele europene cu preţuri ale biletelor de chiar şi sub 10 euro în cazul unor promoţii – pare să nu se întrevadă încă din nou la orizont. 

    O scădere de sute de miliarde
    Veniturile companiilor aeriene rezultate din zborurile comerciale vor înregistra anul acesta o scădere de 55% faţă de 2019 (-314 miliarde de dolari), se arată într-o analiză actualizată a Asociaţiei Internaţionale a Transportului Aerian (IATA).  La începutul lunii aprilie, menţionează aceeaşi sursă, numărul zborurilor la nivel global era în scădere cu 80% faţă de 2019, în mare parte din cauza restricţiilor de călătorie impuse de guverne pentru a combate răspândirea virusului, iar aşteptările la nivelul întregului an vizează o scădere cu 48% a cererii pe segmentul de zboruri comerciale, atât pe plan intern cât şi internaţional, factorii fiind doi: recesiunea economică, prognozată de specialişti, determinată şi de faptul că în al doilea trimestru din 2020 şocul economic provocat de pandemia de COVID-19 este de aşteptat să fie cel mai sever, estimându-se de asemenea că PIB-ul va scădea cu 6%, faţă de scăderea de 2% înregistrată la vârful crizei financiare globale din 2008, celălalt factor fiind restricţiile de călătorie, care vor aprofunda impactul recesiunii asupra cererii.

    O altă analiză economică, realizată de Airports Council International (ACI) World la nivel global, previzionează că pandemia de COVID-19 va conduce la o scădere cu 40% a traficului de pasageri (3,6 miliarde de oameni) de pe aeroporturi şi la venituri ale aeroporturilor în scădere cu 50% în 2020, faţă de estimările iniţiale pentru acest an. Pe plan local, traficul de pe principalele aeroporturi a înregistrat record după record, în ultimii ani fiind pusă sub semnul întrebării capacitatea de a deservi numărul mare de pasageri (în jur de 14,7 milioane de pasageri în 2019 pe Otopeni; numărul total al pasagerilor care au tranzitat aeroporturile din România se plasa la aproximativ 23,3 milioane). Faptul că românii au prins gustul călătoriilor peste hotare era cel mai evident în perioada weekendurilor sau în perioada concediilor de vară.
    Cum vor arăta călătoriile noastre în viitor?

    Pauză pentru era city break-urilor
    „Era city breakurilor este pe hold, vom reveni la o lume în care va exista din nou city break, dar nu ştiu cât de repede se va întâmpla acest lucru”, crede Szabolcs Nemes, partener în cadrul companiei de consultanţă Roland Berger România, cu expertiză şi în industria aeriană.  Cele 14 zile de carantină de la destinaţie, dar şi la întoarcere, la care se adaugă riscul contaminării pe drum sau în locul spre care călătorim fac extrem de dificil acest concept de călătorie cu avionul, cel puţin pe termen scurt. Apoi, mai târziu, decizia unei astfel de călătorii va ţine de fiecare călător în parte şi de situaţia epidemiologică din destinaţiile vizate.

    „Toată lumea va pune în balanţă riscul pe care şi-l asumă cu beneficiile unei vacanţe, iar acest risc va varia mult în funcţie de situaţia din ţara respectivă de la un anumit moment – este posibil să existe ţări care din punct de vedere epidemiologic să stea mai bine la acest capitol, şi alte ţări care să stea mai rău. Pe termen scurt şi mediu – adică pentru câteva luni – este puţin probabil să se revină la fenomenul city break aşa cum era acesta anterior pandemiei; cine va pleca în vara aceasta va pleca pentru mai mult timp şi cred că şi plecările din  toamnă vor fi sub semnul întrebării. Depinde foarte mult de cum va evolua situaţia per ansamblu – dar aş spune că scenariul cel mai plauzibil este că city breakul va fi pus pe hold anul acesta.”
    Şi pe termen lung, în contextul mai favorabil din perspectivă sanitară, zborurile de acest tip ar putea să aibă de suferit prin prisma preţurilor biletelor de avion. Dacă în perioada imediat următoare tarifele de zbor ar putea înregistra o scădere, preţul fiind un instrument prin care companiile să îşi recupereze o parte din călători, pe termen mediu-lung efectele pandemiei s-ar putea reflecta în creşterea tarifelor de zbor. 
    Szabolcs Nemes pune evoluţia preţurilor în contextul perspectivelor de revenire a industriei aeriene: „Spre deosebire de alte industrii unde sunt speranţe, prin urmare sunt aşteptări mari referitoare la o revenire mai rapidă, în cazul industriei aviatice cele mai multe prognoze indică o revenire a traficului la nivelul anului 2020 ante-COVID-19 cel mai devreme undeva prin 2022-2023”. Chiar dacă pentru anul acesta proiecţiile variază, toate indică o reducere a traficului aerian cu undeva între 50% şi 70%, după câteva luni în care acesta s-a prăbuşit parţial în luna martie şi total în lunile aprilie-mai în multe ţări.
    Or, este foarte probabil ca reducerea capacităţii să declanşeze o tendinţă de consolidare a industriei, care să se translateze şi în mai puţine linii aeriene pentru că altfel, crede Nemes, industria nu va putea reveni la stabilitate.
    În ceea ce priveşte preţul, partenerul de la Roland Berger descrie posibilele evoluţii pe termen scurt şi lung. „În următoarele câteva luni este destul de clar că apetitul e destul de limitat pentru a călători în scopuri de turism sau leisure, în primul rând din considerente sanitare şi din considerente legate de ce se întâmplă pe parcursul călătoriei sau la destinaţie, dar şi legat de ce ce se întâmplă la întoarcerea în ţară”, spune el.
    Nici călătoriile de business nu vor mai fi luate în calcul pe termen scurt şi probabil vor fi efectuate cu o frecvenţă mult mai redusă şi pe termen mai lung, în contextul în care varianta lucrului fără deplasările în străinătate s-a dovedit a fi una perfect fezabilă şi, în multe privinţe, mai eficientă.
    „Aceasta înseamnă că indiferent de cum va arăta industria aviatică – chiar şi dacă îşi va reveni complet – se va călători mai puţin în viitor în scop de afaceri. Am văzut cu toţii că se poate şi fără călătorii şi se poate într-un mod absolut eficient. Evident, tehnologia nu poate să înlocuiască acele călătorii în totalitate, nici absolut toate întâlnirile şi în persoană, dar în multe situaţii videoconferinţele pot fi un substitut bun”, spune el. Astfel, deplasările de afaceri vor fi tratate de către companii într-un mod mult mai precaut şi raţional.
    În contextul în care pe termen scurt există atât de multe elemente care nu ajută cererea pentru deplasările în străinătate, într-un astfel de orizont de timp limitat, preţul va fi folosit de majoritatea liniilor aeriene drept  un instrument pentru stimularea călătoriilor.
    „Este foarte posibil ca în mod paradoxal, pe termen scurt, să avem nişte preţuri mai mici la  biletele de avion, tocmai pentru că liniile aeriene încearcă să atragă trafic, să mărească numărul de pasageri şi să umple avioanele – ceea ce, în contextul unor costuri suplimentare  precum dezinfectarea avioanelor între zboruri, care, pe lângă costul suplimentar cu dezinfectarea, ar ţine şi avionul mult mai mult timp la sol, aşadar activul devine mai puţin productiv, poate părea contraintuitiv.”
    În plus, în situaţia în care va fi introdusă măsura de păstrare a unui loc liber între pasageri în aeronave, 33% din locurile avionului nu vor mai putea fi vândute, ceea ce se traduce printr-un alt cost suplimentar semnificativ. Apoi, crede el, şi la nivelul aeroporturilor există costuri suplimentare generate de toate aceste măsuri, pe care acestea vor încerca să le transfere către companiile aeriene. „În primă fază, toate aceste costuri suplimentare nu vor fi transferate către consumator pentru că interesul liniilor aeriene este să genereze trafic şi să umple avioanele. Astfel, dacă reuşesc să acopere costurile variabile în totalitate şi pe cele fixe chiar şi parţial, este clar că la finalul zilei au un rezultat mai bun decât în situaţia actuală în care au nişte costuri fixe şi venituri aproape zero”, spune Szabolcs Nemes.
    Pe de altă parte, liniile aeriene ar putea beneficia de situaţia preţului redus al combustibilului, până la undeva peste jumătate faţă de nivelul  din decembrie-ianuarie, ceea ce este important, în contextul în care în jur de 30% din costuri pentru o linie aeriană este reprezentat de acest cost. „Dacă s-a redus la jumătate, avem acolo un 15% care poate să fie economisit, dar acest lucru doar teoretic – multe linii aeriene aveau contracte de hedging la nivelul de preţ anterior al combustibilului şi de fapt în perioada aceasta au înregistrat pierderi.”
    Szabolcs Nemes observă că unele linii aeriene au fost surprinse într-o situaţie mai dificilă din punctul de vedere al lichidităţii financiare, altele într-o situaţie favorabilă, având rezerve de cash (în jur de 4 miliarde de dolari în cazul Ryanair şi circa 1,5 miliarde de dolari în cazul Wizz Air), iar cele care au o putere financiară şi rezerve de lichiditate mai mare cu siguranţă se vor gândi şi la expansiune şi la intrarea pe nişte rute de pe care se retrag alte linii aeriene care au dificultăţi. „Este posibil ca acestea să se gândească la preţ ca la un instrument care să genereze trafic pe rutele respective.”
    Apoi, pe termen mediu şi lung, toate aceste costuri suplimentare vor fi transferate către consumator şi vor contribui la preţurile mai mari ale biletelor plătite de acesta. Suplimentar,  „dacă se reduce capacitatea per total, ne putem aştepta la o consolidare, iar dacă rămân mai puţine linii aeriene, va creşte probabilitatea ca preţurile să se mărească”.
    În perioada aceasta diverse linii aeriene au accesat ajutoare sub diverse forme, unele dintre ele sub formă de împrumuturi care va trebui rambursate: „Ca să rambursezi acele împrumuturi, până la urmă din venituri viitoare vei putea să le rambursezi şi să le acoperi, şi atunci avem un argument în plus pentru care ne putem aştepta la o creştere a preţurilor pe termen mediu şi lung. Apoi rămâne incertitudinea legată de evoluţia pandemiei, de dezvoltarea unui vaccin, de introducerea pandemiei ca parte din noua normalitate şi, implicit, măsurile care generează costuri suplimentare pentru linii aeriene şi pentru aeroporturi până la urmă.”
    Cine va câştiga războiul aerului în context pandemic? Liniile aeriene care sunt mai stabile din punct de vedere financiar şi care stau bine din punctul de vedere al lichidităţii au premise mai bune să iasă în câştig ca urmare a acestei situaţii fiindcă îşi permit acest lucru – ele pot să susţină o perioadă mai extinsă cu pierderi, cu venituri din operaţiuni mai reduse şi pot să finanţeze acele expansiuni pe rute noi sau baze unde înainte nu erau prezenţi. Şi, totodată, acestea pot negocia într-un mod mai puternic şi cu diverse aeroporturi pentru a obţine condiţii mai avantajoase faţă de alte linii aeriene pentru că în perioada aceasta aeroporturile au nevoie de trafic şi o linie aeriană care poate să genereze trafic vine cu argumente suplimentare faţă de cele care nu pot face acest lucru.”
    Operatorul aerian low-cost Wizz Air se numără printre posibilii operatori aerieni care au anunţat deja noi baze, Ryanair la fel, iar acordul pe care îl grupul Lufthansa îl are cu statul german pentru primirea pachetului de sprijin financiar prevede şi renunţarea la câteva sloturi din aeroporturile principale din München şi Frankfurt – acele sloturi ar putea deveni disponibile pentru alte linii aeriene. „Este o mare necunoscută în ceea ce priveşte ajutoarele de stat fiindcă dacă vorbim despre ajutoare de stat pentru un context normal, acestea pot denatura peisajul competiţional. Este clar că acum nu suntem într-un în context normal, compensarea efectelor pandemiei este adusă în discuţie de liniile aeriene, totodată unele companii primind şi altele neprimind astfel de ajutoare, se schimbă raportul de forţe sau echilibrul din piaţă pe de o parte, iar pe de altă parte este totuşi neclar cum se asigură statele respective că ajutoarele sunt returnate şi că după acordarea lor va exista un program consistent de restructurare acolo unde este cazul.”
    De asemenea, punctează specialistul, în unele cazuri ajutoarele de stat ajung să fie acordate şi unor companii care nici înainte de contextul COVID-19 nu au aveau o situaţie financiară foarte bună.
    „Sunt ajutate linii aeriene care oricum aveau existenţa pusă sub semnul întrebării. Spre exemplu,  dacă ne uităm la piaţa din România, se discută despre ajutoare de stat din partea statului român pentru diverşi operatori. Nu avem vizibilitate asupra condiţiilor ajutoarelor de stat şi criteriilor de selecţie a beneficiarilor, este esenţial ca acestea să fie folosite într-un mod eficient, să contribuie la sustenabilitatea companiei pe termen scurt, mediu şi lung, să nu ajungă să fie folosite pentru acoperirea unor zone deficitare care şi înainte generau pierdere şi să nu ajungă ajutor de stat un instrument care nu îşi atinge obicetivul, dar aici putem să discutăm doar anumite ipoteze.”
    Ce se întâmplă cu zborurile de lung curier? „Pe termen scurt nimeni nu se gândeşte să zboare pe distanţe lungi sau cei care se gândesc mai aşteaptă fiindcă aici intervin mai multe necunoscute şi variabile. Dacă în spaţiul european, cu toate incertitudinea existentă, lucrurile sunt totuşi mai predictibile, pentru zborurile pe distanţă lungă nu este aşa. Trebuie să vedem ce se va întâmpla în ţările respective din punct de vedere sanitar, dacă sunt pregătite să primească călători de pe alte continente, cum sunt tratate persoanele persoanele respective în ţările în care revin etc.” Cel mai apropiat orizont de timp în care s-ar putea relua aceste zboruri ar fi spre toamnă.
    În ceea ce priveşte propriul concediu, Szabolcs Nemes spune că, la fel ca toată lumea, se gândeşte şi va lua o decizie în funcţie de cum vor evolua lucrurile. Totuşi, mărturiseşte că nu ia în calcul varianta unui zbor. „Deocamdata nu mă gândesc la zbor vara aceasta, sunt mulţi factori de analizat, urmăresc cu atenţie evoluţia pandemiei pe plan local şi internaţional, precum şi măsurile de siguranţă recomandate de experţi în sănătate, este un risc de expunere pe care nu doresc să mi-l asum în acest moment.”

    Ce spun operatorii de zbor
    La solicitarea Business MAGAZIN, reprezentanţi ai operatorului aerian Austrian Airlines, care transporta zilnic pasageri din Bucureşti spre Viena şi alte destinaţii europene, dar şi din Sibiu, confirmă că în perioada următoare balanţa preţurilor va înclina în favoarea pasagerilor. „Ne aşteptăm la preţuri scăzute ca urmare a unei cereri scăzute. Operatorii aerieni trebuie să reconstruiască încrederea pasagerilor prin adoptarea unor măsuri riguroase de igienă în operaţiunile lor. Odată ce pe termen lung cererea va creşte din nou, preţurile vor urma probabil acest trend”, spune pentru Business MAGAZIN Leonhard Steinmann, purtător de cuvânt al Austrian Airlines.
    Reprezentantul companiei este discret în ceea ce priveşte politica de preţ pe care Austrian Airlines o va implementa în următoarea perioadă, din motive legate de competiţie.
    „Începând cu data de 15 iunie, Austrian Airlines va reîncepe operaţiunile de zbor normale după o pauză de aproximativ 90 de zile. Bucureşti va fi în programul nostru de zbor încă de la început. În plus, în luna iulie vom relua operaţiunile din Sibiu”, precizează Steinmann.  În privinţa vacanţelor scurte, reprezentantul Austrian Airlines răspunde că organizarea acestora va depinde de reglementările din fiecare ţară. Totuşi, aceste măsuri încep să se relaxeze în anumite ţări (în special în Austria), „astfel că nu vedem niciun motiv pentru ca oamenii să-şi reia călătoriile în oraşe în viitor”.
    Pe de altă parte,  Olga Pawlonka, manager de vânzări şi marketing pentru regiunea Europei Centrale şi de Est şi pentru Balcani în cadrul Ryanair, este de părere că orizontul de timp în care călătoriile se vor desfăşura ca în vremurile de normalitate este unul mai mare:  „Credem că va mai dura o vreme până când volumele obişnuite ale traficului de pasageri se vor întoarce. Încrederea consumatorilor va fi influenţată de restricţiile de sănătate publică, precum verificările de temperatură la aeroporturi şi necesitatea de acoperire a feţei de către pasageri şi angajaţi de la bordul aeronavelor. Ryanair se aşteaptă ca traficul pe programul de zbor redus să fie stimulat de discounturile de preţ importante şi aflate la niveluri mai scăzute decât în cazul operatorilor care s-au înarmat cu scuturi formate din ajutoare de stat considerabile. Va fi nevoie de o politică agresivă în ceea ce priveşte preţurile pentru a-i încuraja pe pasageri să călătorească”.
    Reprezentanul Ryanair mai precizează că operatorul face apel la autorităţile UE pentru reducerea taxelor pentru pasageri, taxelor aeroportuare din industrie ca o alternativă mai bună la „doparea” cu ajutoare de stat pentru operatorii de linie. „Când Ryanair se va întoarce la programul normal de zbor în iulie, peisajul competiţional din Europa va fi distorsionat de ajutoarele de stat fără precedent ale guvernelor UE oferite operatorilor naţionali. În prezent, valoarea acestora ajunge la 30 de miliarde de dolari – în plus faţă de susţinerea plăţii angajaţilor – în special în ceea ce priveşte grupul Lufthansa, AirFrance-KLM, Alitalia, SAS, Norwegian, dar şi Tarom şi Blue Air. Tot acest ajutor de stat încalcă regulile UE şi va distorsiona terenul egal de joc în competiţia aeriană pentru mai mulţi ani. Ryanair şi alţi operatori aerieni bine administraţi nu vor solicita (şi nu vor primi) un astfel de ajutor de stat şi vor adresa aceste bailouturi nedrepte în sălile de judecată ale UE pentru a proteja competiţia justă în piaţa europeană a aviaţiei, care a făcut atât de multe pentru oferirea unor preţuri scăzute consumatorilor în ultimii 20 de ani.”
    Ryanair a anunţat că plănuieşte să se întoarcă la 40% din programul de zbor de la 1 iulie 2020, ca urmare a ridicării restricţiilor guvernelor pentru zborurile intra-UE şi ca urmare a unor măsuri de sănătate publică eficiente în aeroporturi. Ryanair va opera un program de zbor zilnic de aproximativ 1.000 de zboruri, relansând reţeaua de rute în proporţie de aproximativ 90%. Reprezentanţii Ryanair descriu drept binevenite noile ghidaje UE care pot asigura întoarcerea cetăţenilor europeni la programul de zbor în UE în perioada în care va urma pentru a-şi proteja sănătatea lor, dar şi pe a echipajului. „Aceste decizii eficiente permit industriei aeriene să repornească în iulie şi august. (…) Ryanair a făcut din nou un apel guvernelor din Irlanda şi Regatul Unit pentru a renunţa la măsurile neimplementabile şi ineficiente ale carantinei de 14 zile, la care acum se renunţă în majoritatea ţărilor europene în favoarea purtării măştilor şi a distanţării sociale.” 
    În perioada următoare, şi ceilalţi operatori prezenţi pe piaţa locală – printre care liderul pieţei, operatorul Wizz Air au anunţat redeschiderea programului de zbor, dar şi lansarea de noi rute la preţuri similare perioadei ante-COVID, la fel şi operatorul privat românesc Blue Air. În ceea ce priveşte operatorul naţional de stat, turbulenţele par a se reflecta în managementul companiei – directorul general, George Barbu, a anunţat săptămâna trecută că îşi va da demisia.

    Cu ce înlocuim city breakul?
    „Nu aş spune că ne luăm adio de la city break, dar anul acesta va fi un an altfel, cu această temere că oricând te-ai putea infecta sau oricând regulile s-ar putea schimba, cu aceste necunoscute cred că se va lua o decizie destul de greu să călătoreşti pe distanţe mai lungi şi pe termen scurt”, spune Răzvan Pascu, consultant în industria turismului şi fondator al firmei Travel Communication. De aceeaşi părere sunt, spune el, şi hotelierii cu care a discutat – potrivit lor, durata rezervărilor se măreşte – nu mai apar rezervări de câte două-trei nopţi, turiştii preferă vacanţe care se întind pentru cel puţin o săptămână.  „Aceasta este tendinţa, să apară mai puţine rezervări, dar mai lungi.”
    De aceea, el crede că pe termen scurt şi mediu nu vom vorbi despre city breakuri aşa cum vorbeam în anii trecuţi – nici chiar dacă lucrurile se vor îmbunătăţi în mod vizibil.
    De ce preferau românii destinaţiile externe în detrimentul celor din România?
    „Fiind atât de multe companii aeriene care zburau la tarife foarte bune peste tot în Europa, era uneori mai avantajos să zbori de la Bucureşti într-un oraş vestic decât să mergi cu maşina – să faci 12 ore până în Maramureş. Lucrurile se vor schimba acum puţin, cel puţin pe termen scurt, dacă vorbim despre următoarele 4-5 luni, iar legat de ce se va întâmpla în toamnă, aici lucrurile depind foarte mult de evoluţia cazurilor după ce ţările se deschid din  punct de vedere turistic, degeaba Grecia sau Bulgaria sunt considerate acum destinaţii sigure dacă vor avea cazuri de import. Lucrurile s-ar putea să se schimbe – nu ar fi exclus, mai ales pe noua reglementare, cu cinci cazuri la un milion, ca atunci când pleci de exemplu în Germania, care este acum la limită, când te întorci să afli că trebuie să intri în izolare. Având această grijă permanentă, s-ar putea să te gândeşti de două ori înainte să ieşi din ţară – iar dacă o vei face, s-ar putea să fie pentru o perioadă mai lungă şi pentru un motiv care chiar să conteze.”
    El spune că va călători în România în următoarea perioadă, deşi are bilete de avion cumpărate pentru Croaţia, care deocamdată se află în ţările fără un număr mare de cazuri, se mai gândeşte la Grecia şi Islanda, despre care spune că o avea de mult timp în minte, dar nu avea timp să meargă  – poate din cauza destinaţiilor mai îndepărtate unde ajungea deseori. „Sunt destinaţii în care este multă natură şi cred că vor fi mulţi turişti care să mizeze pe acest tip de locuri şi mai puţină aglomeraţie. Pe termen mai lung sau mediu, din toamnă, mi-aş dori să reiau călătoriile exotice cu grupurile pe care le aveam, dar lucrurile sunt incerte. Recomandarea mea, inclusiv pentru turiştii noştri, este să mai aşteptăm măcar o lună ca să vedem cum evoluează lucrurile.”
    Răzvan Pascu aminteşte că dincolo de faptul că se poate călători sau nu – sau că virusul a dispărut sau răspândirea acestuia a încetinit, mai sunt şi chestiuni logistice de care trebuie să ţinem cont. Exemplifică prin faptul că multe dintre companiile aeriene şi-au întrerupt zborurile, unele ţări sunt închise, Statele Unite şi-au închis ambasada – pe termen nelimitat deocamdată, etc.
    „Anul acesta, călătoriile nu vor mai fi aşa cum le ştim şi trebuie să ne împăcăm cu acest gând fiindcă altfel vom suferi – probabil ne vom întoarce la vechea variantă de a călători într-un concediu două săptămâni, în loc să avem trei minivacanţe de câte 4-5 zile.”
    Alternativele sunt vacanţele în ţară inclusiv în locuri pe care poate nu le-am descoperit până acum, nu le-am dat atenţie sau despre care aveam percepţia că pot fi mai sigure sau că nu vor fi la fel de aglomerate şi, de asemenea, călătorii regionale, cu maşina – Grecia, Croaţia, Muntenegru etc. „Când vor începe cursele aeriene, primii care vor călători vor fi cei care vor să îşi vadă familia sau care stau de trei luni blocaţi în străinătate şi vor să se întoarcă acasă, nu neapărat cei care vorbesc despre vacanţe. Dacă după 2-3 săptămâni, lucrurile nu se vor agrava, atunci poate vor începe să prindă curaj şi turiştii. Cred că de la toamnă putem să vorbim despre avioane pline măcar în proporţie de 75% – cu turişti, nu mă refer la cei care merg cu contracte de muncă.”
    În ceea ce priveşte evoluţia preţurilor, spune că un trend al tarifelor mai scăzute s-a observat şi în Asia – imediat după ce au fost reluate zborurile au fost oferte nemaivăzute – şi cu 90% reducere, la unele companii pe rute interne, au lansat abonamente de zbor doar ca să îşi realizeze bilanţul contabil – nu s-a mai gândit nimeni la profit. „Probabil asta va fi valabil şi la noi, dar pe termen scurt. Pe termen lung, în funcţie de cum va evolua cererea – dacă cererea va continua să crească, dar rutele nu vor mai fi deservite, atunci preţurile vor începe să crească, iar dacă ne uităm la ce se întâmplă cu zborurile de lung curier anul viitor – toate zborurile apărute în sistem – sunt deja mai scumpe cu 10-15%, acestea fiind afişate cu un an înainte.” Un argument în acest sens este că vor exista mai puţine curse.
     

    Psihologia călătorului român
    „În ultimii ani a fost tot mai accesibil să ieşi în concedii în străinătate, uneori, dacă ai puţin timp să cauţi oferte, de foarte multe ori poţi găsi ceva mult mai avantajos din punct de vedere financiar în afara ţării comparativ cu preţurile de la noi. Pe de altă parte, presiunea socială ne-a împins cumva să accesăm mai mult vacanţe peste hotare, este aproape de neconceput pentru mulţi oameni să nu aibă măcar un concediu pe an, măcar un weekend prelungit pe an vizitând o zonă în afara ţării – atunci, presiunea socială pentru a-ţi face vacanţele în afara ţării reprezintă un motiv pentru a-ţi etala poate anumite gusturi mai extravagante, a discuta despre aceste lucruri”, explică psihoterapeutul Cristina Feodorovici motivele pentru care românii au preferat în ultimii ani varianta vacanţelor în străinătate. „Cunosc destui oameni care după o vacanţă în străinătate îşi mai iau câteva zile, o săptămână vacanţă ca să se odihnească fiindcă acea vacanţă a fost mai mult decât puteau duce.”
    Din perspectiva pandemiei şi a faptului că în acest moment ne este dificil să călătorim peste hotare, poate să intervină şi o interpretare optimistă a acestui fapt, a lipsei presiunii sociale de a ne face vacanţele în locuri cât mai interesante, exotice, cât mai departe de ţara noastră. Menţionează chiar o glumă care circulă pe reţelele de socializare: „Nici anul acesta nu am cum să merg în vacanţă în Dubai, din cauza pandemiei. În alte dăţi nu aveam bani”. Acum, fiecare călător îşi poate organiza astfel vacanţa fără să se mai lase presat de nevoia de a demonstra că îşi permite să plece din ţară în vacanţă.
    Apoi, în situaţia unei relaxări mai mari anunţate de autorităţi, reticenţa oamenilor în materie de călătorii peste hotare cu avionul se va păstra pentru o perioadă mai mare de timp. „Cred că oamenii nu se vor înghesui foarte mult să zboare în primă fază, asta cred, în primul rând fiindcă frica de această pandemie este destul de crescută. Există o anxietate generală care ne face să fim puţin mai precauţi chiar dacă am fi tentaţi să facem nişte lucruri – atunci cred că oamenii nu se vor înghesui foarte mult să iasă din ţară”, crede psihoterapeutul. Ea este de părere că va exista cu siguranţă o categorie de români care vor alege să profite de aceste oferte, dar crede că numărul lor nu va fi atât de mare aşa cum s-ar întâmpla în condiţiile nonpandemice şi „dacă nu ar fi trecut prin spaimele prin care au trecut de trei luni încoace”.

    Cu ce vom înlocui aceste vacanţe? „Le vom înlocui cu vacanţe şi weekenduri pe care le vom putea petrece în ţară, probabil vom ieşi ceva mai mult şi ne vom vedea mai des cu prietenii pentru că acesta a fost unul dintre neajunsurile majore ale acestei pandemii, faptul că am stat izolaţi de ceilalţi. Cu siguranţă ne vom bucura să ieşim la o terasă chiar şi la colţul blocului, cu 1-2 prieteni, iar asta ne va aduce satisfacţii ca şi cum am pleca într-un city break undeva într-un colţ de lume.” Ea punctează că oamenii au nevoie de răspunsuri atunci când există întrebări, iar lucrul care a produs o anxietate foarte mare în această perioadă a fost tocmai faptul că nu au existat răspunsuri, oamenii nu ştiau de ce ne îmbolnăvim, cine sunt cei care se vor îmbolnăvi, ce se întâmplă dacă se îmbolnăvesc şi cum vor fi trataţi. Faptul că nu am avut răspunsuri, fiind o situaţie cu care nu ne-am mai confruntat, a fost de fapt motivul pentru care anxietatea a fost atât de crescută pentru pshicul uman. Faptul că ştie că acolo există un pericol, dar ştie exact la ce să se aştepte, este de preferat decât să nu ştie ce este acolo. „Când vom avea suficiente răspunsuri, vom începe să ne raportăm cu mai puţină anxietate la această pandemie.”
    Precizează că un număr restrâns din rândul pacienţilor au adus în discuţie dorul de călătorii – „Mai degrabă era frica legată de cum să facem să ieşim cu bine din această nebunie, mi-e dor de prieteni, să îi îmbrăţişez, să stăm la poveşti, să mă întorc la job, destul de puţin nevoia de a călători în străinătate – da, exista şi asta undeva într-un colţ de minte, dar nu atât de pregnant ca dorul de socializare cu ceilalţi”.
    Va câştiga viaţa de familie în detrimentul călătoriilor? „Depinde de tipologia fiecăruia, suntem foarte diferiţi şi pe fiecare dintre noi criza ne afectează în moduri diferite – tocmai pentru că suntem atât de diferiţi. Sunt persoane pentru care cariera este în prim-plan şi chiar dacă au sau nu o familie, aceasta este în plan secund; sunt de asemenea persoane pentru care familia este cea mai importantă şi atunci
    cariera – indiferent cât de sus se află ei pe scara ierarhică din punctul de vedere al carierei – este pe plan secund.”

  • Încă o fabrică din România intră în faliment şi lasă fără loc de muncă sute de oameni. Aceasta era cunoscută în toată lumea şi lucra cu branduri celebre, printre care şi Hugo Boss

    Compania germană Dr. Bock Industries a anunţat recent, potrivit Mediafax, că, din cauza COVID-19, sunt mai puţine cereri şi s-au anulat comenzi de către cei mai importanţi clienţi, prin urmare a decis să închidă fabrica RHM Pants din Covasna.

    „Prin urmare, Consiliul de administraţie şi Consiliul de supraveghere au decis închiderea uzinei RHM Pants din Estelnic (România), deoarece pierderile nu pot fi compensate prin măsuri pe termen scurt şi nu se preconizează o redresare pe termen scurt a pieţei”, arată compania.

    Fabrica RHM din Covasna era una dintre puţinele rămase în „Valea Pantalonilor”, o zonă recunoscută în trecut pentru fabricile axate pe producţia pantalonilor şi pe priceperea angajaţilor care concepeau articole de îmbrăcăminte pentru marile branduri ale lumii.  Business MAGAZIN a vizitat fabrica în 2013 şi a avut un interviu cu Dietrich Bock, unul dintre proprietari. Iată povestea rezultată în urma interviului de atunci:

    Dietrich Bock a venit în România în urmă cu 20 de ani, iar primul lucru pe care l-a făcut a fost să traseze în zăpadă locul unde va construi o fabrică de confecţii de pantaloni cu 250 de angajaţi. Germanii de la Hugo Boss au plasat prima comandă, de 1,5 milioane de bucăţi, fără să vadă o singură pereche. Comenzile din partea brandurilor de haine premium şi de lux din Europa au continuat apoi să vină. Acum, cei doi asociaţi din Dietrich Bock und Partner conduc patru fabrici cu peste o mie de angajaţi  în locul numit  de localnici „Valea pantalonilor”, aflat chiar în inima Carpaţilor. Împreună cu cele din Germania, Ucraina şi Italia, a ajuns la o cifră de afaceri de 30 de milioane de euro, iar Bock îşi propune ca în doi ani, până se va pensiona, să se apropie de 50 de milioane.

    “Am văzut pe eticheta mai multor perechi de pantaloni Hugo Boss inscripţia made in România”, spunea anterior pentru Business Magazin Andrei Alecu, unul dintre proprietarii francizei Hugo Boss, prezentă în ţară prin cele două magazine de la Constanţa şi în Bucureşti. Alecu nu ştia unde sunt făcute hainele Hugo Boss de România, pentru că nemţii sunt destul de discreţi în ce priveşte producţia brandului premium. „Cei de la Hugo Boss nu ne-au zis niciodată unde sunt produse, deşi i-am mai întrebat„. Circa 30% din produsele aflate în magazinele lui Alecu au eticheta „made in România„, iar acestea „au o calitate foarte bună, comparativ cu cele produse în Turcia, Polonia, Maroc, Mexic sau chiar Italia”.

    Mergând pe drumul invers al pantalonilor, care pot ajunge pe rafturile magazinelor la preţuri de peste 250 de euro, cam cât salariul mediu al unui angajat din industria de confecţii din România, am ajuns în judeţul Covasna. De aici, sute de mii de perechi pornesc anual spre retailerii de lux din Europa de Vest din patru fabrici controlate de Dietrich Bock şi asociatul său.

    În timp ce colegii lui nemţi sunt rezervaţi în legătură cu dezvăluirea locurilor de producţie a hainelor, Bock nu se sfieşte să discute despre texturi, culori, modă sau despre cele zece companii din portofoliu care compun afacerea de peste 30 de milioane de euro. Sau despre pălinca ardelenească, făcută din merii de pe proprietatea celor două fabrici din Covasna, cu care îşi întâmpină uneori partenerii de afaceri.

    În vârstă de mai bine de 60 de ani, Dietrich Bock, managerul grupului de companii „Dr. Dietrich Bock und Partner Gmbh” îşi dedică timpul afacerii, mai mult prin avioane şi aeroporturi. Aproape lunar, vizitează şi cele patru fabrici răspândite în judeţul Covasna: RHM Pants din Estelnic, destinată producţiei de pantaloni clasici, fabrica producătoare de blugi Platanus, Transilvanian Trousers, care produce pantaloni sport şi unitatea de spălare RGT România (Ready Garment Technology), unde se vopsesc şi se spală diversele produse din textile. Toate acestea reunesc un număr de circa 1.500 de angajaţi.

    CÂnd Germania era prea scump+. Primul zbor al lui Bock spre România a fost în 1991 „din motive evidente legate de cos-turile ridicate ale producţiei pantalonilor în Germania“.  Fondată în 1984 împreună cu un partener găsit întâmplător şi 25 de angajaţi, fabrica iniţială nu avea un viitor acolo din raţiuni pur economice. Prin urmare, au început să prospecteze pieţele din Europa Centrală şi de Est. După Estonia, Lituania, Letonia, Cehia, Slovacia, Rusia şi Polonia, Bock a ajuns în România, iar prima impresie nu a fost una pozitivă: „în aeroportul Otopeni trebuia să stai o oră şi jumătate la coadă pentru a obţine viză, încă o oră pentru controlul paşapoartelor, iar apoi încă o oră pentru a-ţi căuta valiza“.

    El a observat atunci că mulţi dintre potenţialii investitori renunţau în momentul în care ajungeau pe pământ românesc şi se întorceau cu primul avion. Bock a vizitat apoi Poiana Braşov, unde a găsit „o lume cu totul diferită“, dar s-a confruntat cu frigul din Carpaţi şi, spune el, „am simţit că mi se dezmorţesc picioarele abia la întoarcere, cu câteva minute înainte de aterizarea în Frankfurt“. Totuşi, după o analiză de piaţă riguroasă, asociaţii de sub umbrela Dr. Dietrich Bock und Partner au ales ca România să fie destinaţia pentru noua fabrică. „Dacă renunţi din aeroport, înseamnă că eşti aici din motive greşite“, spune el.  

    Ca majoritatea proiectelor de după „aşa-numita Revoluţie“, după cum a numit el perioada tumultuoasă din 1989, Bock a găsit, prin intermediul „cuiva  care cunoştea pe altcineva“, proiectul unei companii falimentare din Estelnic, Covasna, un potenţial loc pentru deschiderea unei fabrici de confecţii. „Era o clădire foarte mică. Aşa că am împlântat ţăruşul la 60 de metri de ziduri, după ce am măsurat distanţa păşind prin zăpadă.“ Aşa s-a ales locul în iarna lui 1992. După câteva luni, construcţia a fost încheiată, iar în luna noiembrie a anului următor au fost aduse deja utilajele. Proiectul iniţial presupunea o afacere cu 250 de angajaţi care să producă 250.000 de perechi de pantaloni anual, iar investiţia necesară pentru realiza-rea acestui lucru a fost de circa 2,5 milioane de mărci germane (1,3 milioane de euro).

    Primul client nu se uit+ niciodat+. „It’s all economics“ (totul a fost făcut din considerente economice, n.r.), a răspuns din nou Bock referindu-se la alegerea Hugo Boss – primul brand cu care au avut contracte şi cu care lucrează şi în prezent – de a produce la mica fabrică din Estelnic un milion şi jumătate de perechi de pantaloni într-o perioadă de cinci ani, fără ca nemţii să vadă măcar o mostră a unui produs fabricat în România. Un argument pentru alegerea noilor investitori din România de către clienţii de la Hugo Boss era totuşi experienţa cu fabrica deţinută anterior în Germania şi închisă din cauza costurilor ridicate de operare. 

    „Câteodată se ivesc în viaţă condiţii care se aşază în aşa fel încât te ajută să iei decizia potrivită“, spune Bock, refer-indu-se la modul în care a reuşit să îi convingă pe compatrioţii lui. Chiar dacă recunoaşte că şansa a jucat un rol important în evoluţia afacerii, spune că, pentru o astfel de dezvoltare, ai nevoie şi de abilitate, cunoştinţe şi bani. Cu deviza „quality made by Hugo Boss“ şi nu „quality made in Germany“, reprezentanţii brandului german de lux au avut încredere în covăs-nenii lui Bock, deşi au existat în acea perioadă şi clienţi care i-au refuzat tocmai pentru a evita eticheta „made in Romania“.

    El îşi aminteşte despre un manufacturier de îmbrăcăminte de lux care făcea exporturi către America, iar România nu avea ce să caute pe etichetă, aşa că au refuzat contractul. „Acum asta face parte din istorie, toate companiile care ne-au refuzat ar accepta în prezent să producem pentru ele“, spune Bock. El a observat că lucrurile au evoluat într-un mod diferit decât aşteptările europenilor: „Nimeni nu înţelegea în acea perioadă ce dinamică va avea globalizarea. Din senin, a început o fugă spre România şi Bulgaria din toată lumea“. Când producţia a devenit prea scumpă în Germania, asociaţii din Dr. Bock und Partner au închis linia de acolo. Iar acest lucru poate fi asemănat evoluţiei condiţiilor din aeroport, care l-au impre-sionat la venirea în România. „Acum în München şi Viena poate fi un dezastru, iar aeroportul din Otopeni este de preferat.“ Asociaţii din Dietrich Bock und Partner au hotărât că investiţiile continue în România sunt justificate.

    În cel de-al doilea an, au deschis a doua fabrică producătoare de pantaloni, Transilvanian Trousers, tot în Covasna, la Sfântu Gheorghe. După o investiţie de circa trei milioane de euro, aici au început să lucreze alţi 200 de angajaţi. Ca urmare a diversificării produselor, în Sfântu Gheorghe a fost necesară deschiderea unei noi fabrici, Ready Garment Technology (RGT), destinate finisării produselor prin procedee de prespălare, vopsire şi spălare, adică încă 170 de angajaţi.

    Cea de-a patra fabrică a Dietrich Bock und Partner este Platanus. Deschisă în Baraolt, Covasna, cei 180 de angajaţi fac numai blugi. În toate cele patru uni-tăţi de producţie s-au făcut investiţii de circa 20 de milioane de euro. Acestea ajung să exporte circa 1,3 milioane de pere-chi de pantaloni anual şi au dezvoltat parteneriate cu aproximativ 20 de clienţi, iar în partea de spălare, vopsire şi finisare, numărul clienţilor poate ajunge până la 80, unităţile de spălare nefiind destinate exclusiv fabricilor de sub umbrela Dr. Dietrich Bock und Partner. Etichete cu inscripţii precum Marc Cain, Brax, Rene Lezard, Strellson, Windsor, Joop, GT Com-pany şi Armani trec prin mâinile angajaţilor din România. Ei pot vedea produsele etalon ale modei europene cu câteva săp-tămâni înainte ca ele să ajungă la consumatorii de pe pieţele Europei de Vest.
     

     

  • Cât de tare a fost lovită România de criza provocată de pandemia de COVID-19 şi care sunt domeniile care au pierdut cei mai mulţi oameni şi bani

    „Criza actuală nu se compară cu nimic din ce am trăit până acum”. Ion Nestor, avocatul cofondator al casei de avocatură NNDKP, este în business din 1990, a trecut prin crize marcate de inflaţie record, devalorizări de active, şocuri externe, a consiliat antreprenori şi multinaţionale în tranzacţii cu valori totale de miliarde de euro, dar niciuna din crizele trăite până acum nu seamănă cu cea actuală. Acum „economia a fost părăsită de oameni. Oamenii au decis – nu de bunăvoie – să abandoneze economia”, spune avocatul şi trimite prin declaraţia sa către ceea ce se va întâmpla de astăzi încolo. Vor reveni oamenii, consumatorii în economie? Şi dacă da, când? Cum? Cu ce intensitate faţă de obişnuinţa lor de dinainte de criză?

    Orice criză naşte şi oportunităţi. Auzim în fiecare zi şi asta. Dar urmele lăsate în două luni şi jumătate de criza generată de pandemia de COVID-19 sunt adânci. Sunt 430.000 de locuri de muncă pierdute, câte 5.000 pentru fiecare zi de criză, locuri de muncă ce se vor întoarce cu greu în economie. Peste ele vine şomajul tehnic, cu alte sute de mii de persoane, dar ce va fi când se termină şi el, când companiile vor avea de plătit salarii din contractele pe care le generează, din facturile plătite de clienţi care aleg serviciile lor? Cercul economiei se duce din nou către oameni. Care vor fi veniturile lor după această criză? 96% dintre IMM-urile din România au o scădere a cifrei de afaceri, iar ele sunt cei mai mari angajatori din economie. Tot din această zonă, a firmelor mici şi mijlocii, vine şi cel mai mare număr al contractelor de muncă încetate în criză.
    „Criza e abia la început”, spune Radu Dumitrescu, proprietarul grupului Stadio Hospitality Concepts, care reuneşte sub aceeaşi umbrelă restaurantele Stadio, NOR, Bistro Cişmigiu, Social 1, 18 Lounge şi Embassy Park. Sectorul HoReCa (hoteluri, restaurante, baruri –
    n. red.) este cel mai lovit în această criză, peste 100.000 de oameni au fost în şomaj tehnic, iar mulţi dintre ei nu au revenit încă la muncă.
    Un raport al BNR identifică şase sectoare din economie – HoReCa, transport rutier, servicii recreative, activităţi sportive, agenţii de turism şi transport aerian – ca fiind cel mai lovite din economie în trimestrul al doilea din 2020. Raportul analizează evoluţia industriilor din perspectiva valorii adăugate brute (VAB) şi menţionează că în cele şase sectoare de activitate VAB-ul din trimestrul al doilea se va reduce cu marje cuprinse între 30 şi 60%. Mai mult, din 62 de sectoare incluse în raportul BNR, 51 sunt afectate de pandemia de COVID-19.
    „Până acum jucătorii HoReCa au primit bani pentru şomaj, n-au plătit taxe, au beneficiat de multe ori de amânarea plăţii chiriilor sau a plăţilor către furnizori, băncile au înţeles şi ele. Acum urmează o reactivare a costurilor menţionate mai sus, deşi noi funcţionăm la doar 15% din capacitate (doar cu terasele şi conform regulilor de distanţare socială – n.red.). Trebuie să avem grijă la fiecare leu”, spune Radu Dumitrescu.
    Trimestrul al doilea este deja compromis pentru cele mai multe companii, iar lipsa de reacţie în elaborarea unui program de repornire a businessului ne poate costa şi mai scump.
    „Economia locală va fi sever afectată, peisajul fiind însă neuniform în plan sectorial. Domenii precum industria alimentară, cea farmaceutică sau cea chimică sunt relativ bine poziţionate în contextul actual, după cum sunt şi comerţul online, activitatea de curierat sau serviciile IT&C. De asemenea, expunerea economiei locale pe sectorul auto nu reprezintă neapărat o vulnerabilitate. Totuşi, marea majoritate a sectoarelor economice autohtone vor fi sever afectate”, notează BNR
    într-un raport.
    În 85 de zile de criză, din cifra de afaceri a companiilor s-au evaporat peste 40 de miliarde de eruo, câte 500 de milioane de euro pentru fiecare zi. În 2020, pentru prima dată, numărul de salariaţi din companii va coborî sub 4 milioane de oameni. La începutul crizei din 2008, în companiile locale lucrau 4,6 milioane de salariaţi, cifră care nu a mai fost atinsă deşi businessul s-a majorat cu 45%, iar productivitatea a crescut cu 60%. Acum numărul angajaţilor va scădea sub 4 milioane, dar pierderea poate fi şi mai dramatică. De măsuri concrete de repornire a businessului sau de lipsa lor va depinde bilanţul primelor 100 de zile de criză economică în România. 


    Radu Dumitrescu, proprietarul Stadio Hospitality Concepts
    „Criza e abia la început, mai exact până acum jucătorii HoReCa au primit bani pentru şomaj, n-au plătit taxe, au beneficiat de multe ori de amânarea plăţii chiriilor sau a plăţilor către furnizori, băncile au înţeles şi ele. Acum urmează o reactivare a costurilor menţionate mai sus, deşi noi funcţionăm la doar 15% din capacitate (doar cu terasele şi conform regulilor de distanţare socială – n.red.). Trebuie să avem grijă la fiecare leu”, spune Radu Dumitrescu, proprietarul grupului Stadio Hospitality Concepts, care reuneşte sub aceeaşi umbrelă restaurantele Stadio, NOR, Bistro Cişmigiu, Social 1, 18 Lounge şi Embassy Park.


    Daniel Boaje, CEO şi acţionar minoritar al McDonald’s
    „Construim planuri pe termen scurt şi mediu, pe care le adaptăm în funcţie de contextul în continuă schimbare, avem mai multe scenarii cu care lucrăm şi ne asigurăm că luăm de fiecare dată cele mai responsabile decizii. Mai mult ca oricând este nevoie de colaborare, să existe un dialog între autorităţi şi companiile private, precum şi un plan de redresare economică, pentru a ajuta economia României să îşi revină într-un timp cât mai scurt.
    De deciziile luate acum depinde succesul business-ului în viitor, de aceea cel mai important este să ne adaptăm rapid la contextul în continuă schimbare, să ne folosim resursele acolo unde este nevoie şi să luăm decizii responsabile pentru a susţine continuitatea businessurilor”, spune Daniel Boaje, CEO-ul şi acţionarul minoritar al McDonald’s, liderul pieţei locale de restaurante, cu peste 80 de localuri şi afaceri ce sar de 200 mil. euro.


    Ion Nestor, cofondator al NNDKP
    „Criza actuală nu se compară cu nimic din ce am trăit până acum. Am trecut (în cariera de antreprenor – n.red.) prin mai multe etape şi momente dificile pentru economie, dar ce se întâmplă acum e cu totul diferit şi sper să nu mai trăim niciodată aşa ceva. Diferenţa majoră faţă de toate celelalte crize, de-a lungul timpului, e direcţia din care s-a născut şi s-a propagat criza. Până acum direcţia a fost mereu dinspre economie către oameni.
    Astfel, orice criză a pornit mereu de la anumite sectoare de activitate, cum ar fi sectorul imobiliar care s-a prăbuşit. La un moment dat s-au creat nişte exagerări în sectorul financiar, aceasta fiind situaţia de acum mai bine de un deceniu. Modalitatea în care s-au născut crizele anterioare a fost aceasta: unul sau mai multe sectoare din economia mondială sau a anumitor ţări s-au îmbolnăvit. Acea boală s-a propagat. În cazul acestei pandemii, economia a fost părăsită de oameni. Oamenii au decis – nu de bunăvoie – să abandoneze economia” spune avocatul Ion Nestor, care a pornit la drum în antreprenoriat în 1990, alături de soţia sa Manuela Nestor, împreună cu care a cofondat casa de avocatură NNDKP, una dintre cele mai importante din piaţă până astăzi.


    Irina Schrotter, designer şi proprietara a două fabrici de textile
    „Odată ce pandemia de Covid-19 a lovit puternic ţările din Europa am început să simţim efectele în special pe brandul propriu. La fel ca şi la criza anterioară, zona de high-end şi lux a fost prima care a simţit, impactul fiind imediat. Am văzut cum consumatorii încep să se uite la cheltuielile pe care le fac. Impactul în industria de lohn se va resimţi din plin 3-4 luni, când ar fi trebuit să începem noile comenzi. Momentan simţim îngrijorare de la clienţii care au depozitele închise. Nu am putut trimite marfa actuală clientului principal din Italia. Nu există nicio certitudine, nici cu show-urile de modă, nici cu showroom-urile”, spune Irina Schrotter, designer şi proprietara a două fabrici de textile cu 800 de salariaţi.


    Dan Pavel, fondatorul Benvenuti

    „Momentan ne lovim de un fenomen la care nu
    ne-am aşteptat niciodată în decursul carierei noastre de business, de stopare totală a activităţii, ceea ce în 2008-2009 nu s-a întâmplat. Asta înseamnă o reevaluare totală a businessului, şi al nostru, şi al tuturor celorlalte sectoare. Ce s-a întâmplat în 2008-2009 a fost devalorizarea cursului de schimb, de aproximativ 30%. În august cursul era 3,5 lei pentru un euro, iar în final de martie era 4,39 lei la euro. Această devalorizare a influenţat profund businessul, de la achiziţii, până la plata chiriilor şi a dărilor la malluri, toate fiind echivalente în euro. În acel moment, principala noastră problemă, a creşterii costurilor, a fost devalorizarea. Într-adevăr a fost şi o tendinţă pe termen scurt a consumatorului de a fi mai rezervat. Dacă ne uităm din actuala criză la ce a fost în 2008-2009 putem spune că atunci a fost ceva uşor faţă de se va întâmpla acum. Cu siguranţă că va fi mult mai puternic afectat comportamentul de consum decât în urmă cu 11-12 ani”, spune Dan Pavel, fondatorul retailerului de încălţăminte Benvenuti, unul dintre cei mai mari jucători de pe piaţa de profil, cu peste 50 de magazine şi afaceri de circa 140 mil. lei anul trecut.


    Raul Ciurtin, proprietarul Prefera Foods

    „Eu personal cred că un rol major în evoluţia acestei situaţii îl are statul român prin măsurile pe care le ia sau ar trebui să le ia. Sunt două direcţii care pot influenţa viitorul economic al României. Pe de-o parte statul român ar trebui în acest moment istoric pe care îl trăim să îşi asume pe termen mediu şi lung un program masiv de investiţii în şosele, spitale, şcoli, în lucrurile care contează. Al doilea lucru curajos şi hotărât pe care ar trebui să îl facă statul român ar fi să sprijine – e momentul cel mai import să facă asta – jucătorii locali din producţie. Trebuie să producem mult mai mult în România”, crede Raul Ciurtin, unul dintre cei mai importanţi antreprenori din industria alimentară, de numele său fiind legat cel mai mare producător de lactate din România, Albalact, vândut către gigantul francez Lactalis. Apoi, el nu a renunţat la producţie, ci a dezvoltat Prefera Foods, pe care l-a transformat într-unul dintre cei mai mari jucători din producţia de conserve, investind totodată în branduri precum „Capricii şi Delicii“ sau „de Azi“.


    Rucsandra Hurezeanu, fondatorul Ivatherm

    „Încercăm să ne adaptăm la această nouă criză. E o situaţie în care suntem cu toţii. E o criză foarte diferită de cea de acum un deceniu din mai multe puncte de vedere, în primul rând pentru că oamenii au acceptat şi înţeles situaţia în care ne aflăm. A fost o perioadă de şoc în care a fost haos. Oamenii sunt afectaţi la nivel mental, emoţional, de aceea liderii trebuie să fie aproape de ei, să comunice mai mult, să fie mai prezenţi în mediul virtual sau oricum aleg să facă ei comunicarea. Cred că antreprenorii ar trebui să aibă în primul rând grijă de oameni, să nu renunţe la ei”, spune Rucsandra Hurezeanu, fondatorul Ivatherm, o companie înfiinţată în 2005, care produce dermatocosmetice cu apă termală de la Herculane.


    Constantin Duluţe, proprietar Domeniile Avereşti

    „Eu cred că cine poate, trebuie să facă investiţii în criză, cine are posibilitatea, bineînţeles. Trebuie să ne folosim experienţa pentru ceva util tuturor. E doar o criză, totul se va rezolva şi va trece dacă suntem sănătoşi. Eu toţi banii încasaţi îi investesc tot în România, nu plec nicăieri”, spune Constantin Duluţe, unul dintre cei mai putenici antreprenori români, cunoscut pentru afacerile în domeniul agricol. El deţine astăzi producătorul de vin Domeniile Avereşti, mai multe sute de hectare de teren agricol şi are în plan şi o investiţie imobiliară. Banii provin din tranzacţia pe care el a încheiat-o în 2018. Mai exact, arabii de la Al Dahra, un grup cu sediul în Abu Dhabi şi cu afaceri în agricultură, i-au plătit atunci peste 200 de milioane de euro pentru Agricost, cea mai mare fermă de cereale şi oleaginoase din România după suprafaţa cultivată.


    Dan Balaban, cofondator al Davino

    „Avem cheltuieli zilnice de 10.000-15.000 de lei la 80-90 de hectare de viţă de vie. Asta în contextul în care încasările sunt aproape zero. Sunt zile în care nu am încasat nimic. În ceea ce priveşte businessul, mă aştept la o scădere, mai ales că noi suntem atât de dependenţi de HoReCa. În scenariul pesimist vom vedea un declin de 30-40% la nivelul întregului an. Suntem foarte sensibili la ceea ce se va întâmpla. În scenariul optimist scăderea va fi de 10-15% la nivel de cifră de afaceri. Cu siguranţă însă că Davino va fi pe pierderi pentru că vor fi restaurante care vor închide sau nu vor mai plăti. Nu ni s-a întâmplat să fim pe pierderi de 20 de ani”, spune Dan Balaban, antreprenorul care deţine businessul Davino împreună cu oenologul Bogdan Costăchescu. Davino are în zona Dealu Mare 70 de hectare de viţă-de-vie în proprietate şi lucrează alte 17 hectare luate în arendă. Compania are afaceri anuale de aproape 4 mil. euro. Producătorul de vin din zona Dealu Mare este activ pe segmentul superior al pieţei şi vinde doar în HoReCa, în magazinele specializate şi la export.


    Jean Valvis, proprietar al Aqua Carpatica şi Domeniile Sâmbureşti

    „Investiţiile în infrastructură în faza de criză sunt decizii majore, istorice. Ele au scos şi America şi Europa din crizele economice. Investiţia în infrastructura pentru agricultură e o prioritate absolută în România. În ceea ce-i priveşte pe oameni, lumea îşi va organiza priorităţile mai direct, mai sincer, mai natural, fără a accepta corupţia, poluarea sau distrugerea pădurilor. Lumea nu va mai vrea să facă orice compromisuri. Acesta e aspectul pozitiv al acestei perioade”, spune omul de afaceri Jean Valvis, unul dintre cei mai puternici şi cunoscuţi antreprenori din industria alimentară din România. El a fondat brandurile LaDorna (lactate) şi Dorna (apă minerală), pe care apoi le-a vândut unor giganţi străini, respectiv grupului Lactalis şi către Coca-Cola. Acum el are în portofoliu marca de apă minerală Aqua Carpatica, precum şi producătorul de vinuri Domeniile Sâmbureşti.


    Dani Caramihai, cofondator al Fratelli

    „Emoţiile mele cele mai mari după această perioadă vin din faptul că nu ştiu dacă românii vor mai avea aceeaşi disponibilitate de a cheltui pentru că nu vor mai avea la fel de mulţi bani. Obligatoriu e să avem capacitatea de a ne adapta pas cu pas pentru că lucrurile se schimbă de la o zi la alta. Poate doar în ultimele săptămâni nu au mai fost schimbări semnificative pentru că până atunci ce discutam astăzi nu mai era valabil mâine”, afirmă Dani Caramihai, unul dintre cei patru fondatori ai grupului Fratelli, ce cuprine o reţea de cluburi sub acest brand în mai multe oraşe mari din ţară şi o serie de resto-baruri precum Biutiful, Fratellini, Uanderful sau Carnivale. Businessul cumulat al grupului este de circa 10 mil. euro.


    Octavian Radu, fondator al Diverta

    „O diferenţă uriaşă faţă de criza din 2009-2010 e că guvernul României a acţionat similar cu celelalte guverne, a dat drumul la bani, a dat ajutoare, a dat şansa companiilor să păstreze angajaţii prin plata şomajului tehnic. Astfel, nu se distrug firme, ele evită falimentul. Altfel, efectele ar fi apoi în lanţ. La fel cum la Covid-19 nu vrei ca toţi să se îmbolnăvească în acelaşi timp, pentru că depăşeşti capacitatea sistemelor sanitare, şi în economie vrei ca nu toate firmele să aibă probleme simultan. Dezastrul ar fi uriaş. La criza anterioară băncile nu au fost înţelegătoare cu mediul de business, dar acum sunt. La fel şi alţi parteneri”, spune Octavian Radu, unul dintre cei mai cunoscuţi antreprenori locali, care are acum în portofoliu mai multe businessuri, printre care lanţul de librării Diverta, compania de logistică TCE, producătorul de componente auto Flaro şi firma de poştă Pink Post.


    Mircea Turdean, CEO şi acţionar al Farmec Cluj
    „În 2009, criza economică a fost diferită de pandemia de azi. Şi atunci însă, ca şi acum, Farmec s-a adaptat şi a prosperat. În aceea perioadă produsele autohtone au fost cerute mai mult şi noi am avut creşteri. Am şi ştiut să ne adaptăm la cerinţele de atunci, la fel ca şi acum, când ne-am pliat pe necesităţile prezente ale pieţei autohtone. E important ca o companie românească să tragă învăţăminte rapid dintr-o criză şi să se adapteze la cerinţele de la momentul respectiv”, spune Mircea Turdean, CEO şi acţionar al Farmec Cluj, cel mai mare producător local de cosmetice, cu 850 de salariaţi, cei mai mulţi activând în producţie.


    Dan Ostahie, proprietar al Altex
    „Actuala criză oferă astfel şi o serie de lecţii şi de oportunităţi. Cea mai mare piedere pe care eu o văd în această perioadă e cea legată de locurile de muncă. Această criză va şterge multe locuri de muncă, în unele sectoare mai multe, în altele mai puţine, dar per total vom avea o pierdere severă de joburi care va duce la o atitudine mult mai prudentă a consumatorului, mai elaborată. Este o incertitudine care domneşte”, spune omul de afaceri Dan Ostahie, unul dintre cei mai puternici antreprenori locali, fondatorul retailerului de electro IT Altex, cu afaceri anuale de peste 4 mld. lei.


    Feliciu Paraschiv, proprietar al magazinelor Paco

    „Noi vom învăţa ceva din pandemia actuală. Cu siguranţă! O să ne dăm seama că am fost, poate, prea risipitori. Am cheltuit prea mult şi nu am ştiut să facem economii. Poate trebuia să vină ceva să ne încerce. Generaţiile ce pornesc de la baby boomer şi merg spre millennial sau Z nu au fost încercate de lucruri atât de grave cum a fost cazul bunicilor noştri. Bunicii sau străbunicii noştri au trecut printr-un război sau chiar două, prin foamete. Noi nu am trecut prin nimic (până acum – n.red.)”, spune antreprenorul Feliciu Paraschiv, care a pus bazele lanţului de magazine Paco în urmă cu mai bine de două decenii şi a ajuns astăzi la 15 unităţi în judeţul Vrancea şi la afaceri de peste 20 mil. euro anul trecut.


    Şerban Radu, cofondator al reţelei de librării Cărtureşti
    „Pentru ca o librărie să trăiască e nevoie zilnic de cititori, de evenimente, de interacţiuni între librari, editori, autori şi public. perioada martie-mai, librăriile noastre au rămas fără cititori, lansările de carte s-au anulat, atelierele pentru copii s-au oprit, vânzările au scăzut la niveluri de neimaginat. Activăm într-un domeniu vulnerabil la scăderile economice: cărţile şi activităţile culturale sunt primele tăiate de pe listă în astfel de vremuri. însă disrupţia creată de pandemia COVID 19 s-a dovedit până acum mai devastatoare decât oricare dintre crizele cu care librăriile s-au confruntat în ultimele decenii”, spune Şerban Radu, cofondator al reţelei de librării Cărtureşti, una dintre cele mai importante zn România cu un total de circa 40 de unităţi.

  • Ce se va întâmpla cu cea mai tânără generaţie de angajaţi din România în contextul generat de coronavirus

    Dacă cele cinci generaţii contemporane născute înainte de 1995 au trecut deja printr-o serie de evenimente mondiale care le-au schimbat mentalitatea, comportamentul de consum şi mai ales viitorul, pentru membrii Generaţiei Z (1995-2010) schimbările aduse de actuala criză globală reprezintă o noutate pe toate planurile. 
     

    Indiferent că vorbim despre un elev de liceu care urma să susţină examenul de bacalaureat, de un student care căuta cel mai bun program de master peste hotare, de un proaspăt angajat aflat la primul job ori de un cuplu tânăr care urma să se căsătorească în vara aceasta sau să îşi cumpere prima casă, pandemia a dat peste cap toate aceste planuri şi, mai mult, a schimbat fundamental modul în care vor putea fi refăcute. Cum arată viitorul Generaţiei Z în context pandemic?

     

    Îmi amintesc dezamăgirea din vocea unei prietene, studentă la facultatea de medicină, când mi-a spus că balul şi ceremonia de absolvire au fost anulate din cauza pandemiei, dezamăgire însoţită de stresul de a se adapta la noul format al examenelor, susţinute online, şi la celelalte schimbări venite „peste noapte” în rândul celor  din generaţia sa, Generaţia Z, a celor crescuţi „cu tehnologia, cu internetul, cu social media, identificaţi uneori cu stereotipuri precum «dependenţi de tehnologie», «antisociali» sau «luptători pentru justiţie socială»”, după cum îi descriau într-un articol colegii noştri de la Business Insider. Ce spun specialiştii despre schimbările cu care se confruntă cei mai tineri dintre cei care sunt sau ar putea să intre în câmpul muncii în curând?
    „Când spunem «Generaţia Z» gândim involuntar că avem de-a face cu o masă compactă, cu caracteristici ce se manifestă identic pentru întreaga populaţie cuprinsă de această definiţie, cu interese convergente. Totuşi, dacă ne gândim că Generaţia Z înseamnă, conform definiţiei, tinerii născuţi după 1995 şi până în 2010 (chiar puţin peste), deci cei care acum au între 10 şi 25 de ani, realizăm dintr-o dată că ne uităm la un grup atât de divergent din punctul de vedere al intereselor, activităţilor, socializării, încât este imposibil să-i evaluăm uniform. Cred că este mult mai eficient să-i împărţim în minimum trei grupuri şi să ne uităm la ele punctual”, notează Romulus Oprica, sociolog şi consultant senior în programul Advice for Small Businesses al BERD în România.


    Astfel, când vine vorba de efectele pe care pandemia le-a avut asupra acestei generaţii, „dacă discutăm de cei cu vârste mici, între 10 şi 18-19 ani, aflaţi încă sub tutela părinţilor, atunci pot spune că ei sunt afectaţi mai ales din perspectiva socializării directe, interacţiunii cu prietenii lor şi sunt în mod natural mult mai puţin afectaţi de presiunea financiară”, este de părere sociologul, adăugând că „din acest grup, cei mai afectaţi sunt cei care se regăsesc în situaţia de a susţine un exemen, indiferent că discutăm de finalul ciclului gimnazial sau liceal. Este un stres suplimentar, dar diferit de teama noastră – criza economică”. Romulus Oprica observă că spre deosebire de Millennials, care la vremea crizei precedente „erau în majoritatea lor cu multe responsabilităţi asumate, fie că se aflau în plină ascensiune din punct de vedere al carierei, îşi întemeiaseră o familie şi chiar aveau copii, ori aveau credite imobiliare sau de consum, nefiind însă stabili sau realizaţi din punct de vedere financiar, aşadar foarte afectaţi de criza financiară din acel moment, cei din Generaţia Z sunt în majoritatea lor covârşitoare într-o situaţie mult mai uşoară pentru că nu au apucat să-şi asume o serie de responsabilităţi. Din acest punct de vedere, cei din Generaţia Z sunt mult mai flexibili şi cu posibilitatea de a se adapta mai uşor la perioada care urmează.”
    În schimb, adaugă el, restricţiile din această perioadă de pandemie şi cele care vor urma cu privire la apropierea şi interacţiunea fizică sunt mult mai pline de provocări pentru membrii acestei generaţii, deoarece lovesc exact în centrul vieţii lor sociale, care nu poate fi compensat de familia primară (soţ/soţie/copil) pentru că majoritatea sunt încă integraţi în familia părinţilor – chiar şi cei care s-au angajat relativ recent. „Din acest punct de vedere, cel mai afectaţi de pandemie sunt tinerii din această Generaţie Z care se află în pragul asumării unor decizii importante, precum alegerea unei facultăţi sau începerea vieţii de familie. Mai ales pentru cei din urmă impactul este major din două perspective: atât social – imposibilitatea de a interacţiona cu prietenii – cât şi economic – imposibilitatea de a planifica un parcurs.”
    În această perioadă, spune Romulus Oprica, majoritatea celor din Generaţia Z care trecuseră de perioada şcolarizării sunt, indiferent dacă doresc sau nu, nevoiţi să apeleze la sprijinul părinţilor. „Cel mai probabil această situaţie va determina o creştere a dorinţei de a obţine independenţa financiară, dar este prematur să ne formăm o opinie clară, cu atât mai mult cu cât nu ştim cât de abruptă va fi criza economică sau cât de rapidă va fi revenirea.”


    Experienţa primei crize
    În urma unui studiu coordonat de Lavinia Ţânculescu, lector univ. dr. în cadrul Departamentului de Psihologie a Universităţii Hyperion şi Masterului de Comunicare Managerială şi Resurse Umane (SNSPA) şi senior manager în consultanţă axată pe capitalul uman, care a investigat modul în care au fost percepute dificultăţile în pandemie, a reieşit faptul că respondenţii născuţi între 1995 şi 2002 (cel mai tânăr respondent având vârsta de 18 ani) au, pe majoritatea secţiunilor analizate, percepţii foarte diferite asupra unei situaţii de criză faţă de cei născuţi în generaţiile precedente. „Din perspectiva personalităţii, aceştia sunt mai anxioşi şi mai vulnerabili decât persoanele de peste 25 de ani, dar şi mai deschişi în a-şi exprima propriile emoţii pozitive. De asemenea, au o capacitate de rezilienţă – adică rezistenţă psihică, vigoare, capacitate de repliere – mai scăzută faţă de ceilalţi. E ceea ce s-ar putea încadra în expresia «copii de sticlă», care au tot felul de frici”, notează Lavinia Ţânculescu. Există două tipuri de anxietate investigată în rândul acestora: de perspectivă – „îşi fac griji legat de ce se întâmplă în viitor”, dar şi inhibitorie – „anxietatea îi paralizează şi în momentul acesta sunt lipsiţi de direcţie”. În ambele cazuri, tinerii au scoruri mai ridicate decât respondenţii cu vârste mai mari de 26 de ani.

    Una dintre explicaţii, spune Lavinia Ţânculescu, ar putea fi lipsa de modele, faptul că nu au trecut prin perioade dificile, precum comunismul. „Persoanele născute până în ’89 au o mai mare capacitate de a se replia – pe vremuri se învăţa la lumânare, se mergea mult pe jos, se aştepta o scrisoare zile în şir –, au experimentat carenţarea de resurse, de limitare a libertăţii, lucruri pe care tinerii nu le-au experimentat vreodată, aşa că e normal să nu le cunoască, cu excepţia celor care provin din familii în care s-au pus foarte multe limite, cu educaţie, mai curând, de tip spartan. Generaţia aceasta nu are exerciţiul experimentării limitărilor reale.” O altă categorie care îi diferenţiază pe respondenţii din această grupă de vârstă faţă de ceilalţi este îngrijorarea cu privire la relaţii. „Cei de sub 25 de ani s-ar teme mai degrabă că vor avea de suferit mai degrabă în registrul relaţiilor, îngrijorându-se că ar putea pierde din prietenii apropiaţi sau că vor pierde relaţiile deja stabilite, ori că familia se va supăra că nu au respectat diverse reguli.” Lipsa de încredere în sine sau neîncrederea că pot gestiona o situaţie dificilă este resimţită, de asemenea, mai acut în rândul celor de sub 26 de ani, iar „viitorul fără scop, fără perspective bune” este la rândul său o temere mai proeminentă a aceleiaşi categorii; scorul înregistrat în rândul respondenţilor din celelalte marje de vârstă, deşi asemănător, a fost mai mic. În cadrul studiului s-a remarcat în rândul celor 100 de respondenţi din această categorie de vârstă şi o mai mare incertitudine legată de serviciu, de competenţa la locul de muncă, teama că nu vor avea lucrurile făcute la zi, precum şi temerea legată de aspectul financiar, că nu îşi vor permite unele lucruri, că nu îşi vor mai putea plăti facturile sau că problemele financiare le vor restricţiona concediile şi călătoriile. În legătură cu interesul Generaţiei Z faţă de călătorii, publicaţia internaţională Forbes, citând un raport realizat de cei de la Booking.com, remarca faptul că utilizatorii cu vârste cuprinse între 16 şi 24 de ani consideră că independenţa este o prioritate maximă, 34% dintre cei interogaţi spunând că preferă să călătorească singuri. Una dintre marile probleme pe care Lavinia Ţânculescu o remarcă în rândul tinerilor de sub 26 de ani, şi cu care spune că se vor întâlni şi de acum încolo, este lipsa răbdării. „Va fi nevoie ca tinerii să îşi antreneze mai mult răbdarea şi amânarea gratificărilor, respectiv să fie capabili să îşi amâne rezolvarea lucrurilor neimportante şi nu neapărat urgente, până când situaţia este un pic mai stabilă.”

    O dimensiune foarte interesantă, adaugă ea, se leagă de acceptarea a ceea ce se întâmplă – „tinerii acceptă ce se întâmplă, însă doar persoanele mai în vârstă învaţă să trăiască şi să se adapteze unei situaţii noi. În rândul tinerilor există un tip de pasivitate în această acceptare: deşi acceptă ce se întâmplă şi că nu au cum să schimbe lucrurile, pentru că nu au cele mai exersate mecanisme pentru a gestiona tipul acesta de frustrare, au această tensiune interioară, această impulsivitate de moment. Vor să acţioneze, nu se resemnează, nu se liniştesc. Nu învaţă să trăiască cu situaţia stresantă. Acceptă să respecte regulile, dar nu şi să îşi creeze mecanismele de adaptare la o situaţie de criză.” O altă problemă, spune ea, vine din faptul că tinerii din această categorie de vârstă se plâng foarte des şi pentru orice. Iar unii dintre ei par a fi foarte îndârjiţi. Explicaţia? „Nu au avut ocazia să trăiască vremuri cu adevărat dificile. Nu au fost restricţionaţi mai niciodată. Faptul că au la discreţie lucruri destul de sofisticate nu îi face să aprecieze ceea ce au şi /sau ceea ce sunt. Şi ar mai fi vorba şi de faptul că nu se pot desprinde de copilărie, faţă de alte generaţii, care la 25 de ani aveau copii şi, implicit, responsbilităţi, trebuia să gestioneze situaţiile. Ei se plâng, cel mai probabil, pentru că nu au o greutate reală.”



    Exodul studenţilor din Generaţia Z în context pandemic
    „În cursul următorului an universitar, din cauza coronavirusului, la Universitatea Cambridge nu vor avea loc prelegeri faţă în faţă”, scria BBC în urmă cu aproape două săptămâni. O decizie istorică pentru o universitate cu o tradiţie de peste opt secole. Cum se situează însă studenţii români dornici să urmeze universităţi de peste graniţe în noul context al învăţământului?
    Potrivit unor informaţii recente furnizate de platforma de consultanţă educaţională IntegralEdu, care cita un sondaj internaţional realizat în rândul tinerilor care îşi doresc să studieze în străinătate, 75% dintre aceştia nu vor să schimbe această opţiune în contextul actual dominat de evoluţia pandemiei de COVID-19. „La sfârşitul lunii martie peste 400 de respondenţi au completat cerinţele studiului. În ceea ce priveşte nivelul de îngrijorare al acestora legat de studiile în afară, 84% se arată foarte îngrijoraţi în legătură cu restricţiile privind deplăsările, 67% dintre cei care au răspuns la chestionar spun că sunt îngrijoraţi de faptul că economiile părinţilor pentru studiile copiilor vor avea de suferit, în timp ce 60% consideră că actuala criză le va afecta propriul buget”, notau reprezentanţii platformei. Ana Maria Papp, business developement manager al IntegralEdu, spune că momentan nu au înregistrat schimbări referitoare la  cerinţe de amânare sau anulare a plecării la studii din partea clienţilor cu care platforma colaborează. „În acest moment clienţii noştri continuă pregătirea pentru plecarea la studii, continuând procedurile de obţinere a împrumutului studenţesc şi a completării formularelor de cazare. Lucrurile se desfăşoară normal, fiind pregătiţi de asemenea de o posibilă începere a anului academic în mediul online. Nici la această potenţială propunere din partea universităţilor, care este încă la nivel de decizie ce va fi comunicată ulterior, nu înregistrăm reţineri din partea elevilor români.”
    În ceea ce priveşte o posibilă schimbare de perspectivă asupra carierei şi domeniului de studii alese, reprezentanta IntegralEdu spune că, în rândul celor cu care intră zilnic în contact, atât clienţi care deja au primit răspunsurile de la universităţile la care au candidat prin intermediul platformei, dar şi elevi care adună informaţii în vederea admiterii la studii în străinătate, nu au înregistrat schimbări decizionale precum o reorientare în carieră in contextul COVID-19, şi nu consideră că actualul context ar trebui să impacteze o asemenea decizie importantă, precum aceea a alegerii unui alt domeniu de studiu, „clienţii IntegralEdu beneficiind de suport în determinarea domeniului de studiu potrivit acestora, prin administrarea testărilor de orientare profesională.”
    Potrivit Anei Maria Papp, universităţile europene, chiar şi în noul context al pandemiei, au sprijinit demersurile elevilor români în procesul de admitere la studii în afară ţării, unul dintre planurile de încurajare a mobilităţii fiind de a prelungi chiar termenele finale de admitere dar şi de transmitere a documentaţiei finale în vederea finalizării procesului de admitere. „Observăm un trend de încurajare a mobilităţii studenţilor prin prezenţa în mod activ în mediul online a universităţilor din străinătate prin activităţi de promovare, acestea organizând tururi virtuale ale universităţilor, webinarii cu diferite tematici oferite în mod gratuit atât candidaţilor admişi cât şi potenţialilor studenţi – pentru a-i informa despre programele lor de studiu, facilităţile pe care le pun la dispoziţia studenţilor, oportunităţile pe care le oferă în general.” Numărul aplicanţilor români din acest an versus anul precedent, adaugă ea, s-a păstrat la acelaşi nivel, firma de consultanţă educaţională IntegralEdu neînregistrând o scădere în numărul de aplicaţii comparativ cu anul trecut, în aceeaşi perioadă; aşadar, „interesul studenţilor români s-a menţinut constant”.


    Generaţia Z în câmpul muncii
    Un sondaj realizat de platforma de recrutare eJobs în intervalul 1-15 mai arăta că în perioada respectivă au fost înregistrate aproximativ 650.000 de aplicări pentru joburile disponibile pe platformă, o creştere importantă fiind remarcată şi în rândul candidaţilor foarte tineri: aproximativ 150.000 de aplicări venind din partea persoanelor cu vârste cuprinse 18 şi 24 de ani, „categoria care s-a mobilizat cel mai repede”, după cum a remarcat la vremea publicării sondajului Bogdan Badea, CEO al eJobs, el punând acest aspect pe seama faptului că „această perioadă i-a schimbat cel mai mult pe tineri atunci când vine vorba de felul în care abordează piaţa muncii”.  Astfel, potrivit lui Badea, dacă până nu de mult aceştia aveau suficientă încredere în numărul mare de joburi disponibile în piaţă şi amânau momentul primei angajări chiar până după absolvirea facultăţii sau a masteratului, lucrurile stau acum diferit, deoarece ei „văd că lupta este destul de acerbă între candidaţi şi nu vor să mai piardă timp”.


    Mădălina Bălan, managing partner al firmei de consultanţă în resurse umane Hart Consulting, spune că unele studii generaţionale longitudinale ar demonstra faptul că nu există diferenţe de personalitate majore între generaţii şi de fapt diferenţele dintre acestea ţin de diferenţele de etapă de vârstă şi de experienţele formatoare din mediul în care au crescut. „Desigur că Generaţia Z s-a născut şi a crescut cu internetul, este mai deschisă, chiar dependentă de mediul digital faţă de cei din generaţia Millennials, având în vedere că au crescut cu mobilul sau tableta părinţilor. Generaţia Z este mai preocupată de imagine, Instagramul lăsând o amprenta asupra acesteia. Au dificultăţi poate şi mai pronunţate decât predecesorii lor în a se concentra un timp îndelungat asupra unor sarcini «monotone», dar sunt mai antreprenoriali în abordare. Este generaţia care s-a născut, dacă vorbim de România, însă nu numai, într-o perioada de convulsii şi transformări sociale şi economice, o parte dintre ei (cei născuţi la începutul perioadei care defineşte generaţia aceasta) fiind la vârsta la care puteau înţelege anxietatea părinţilor lor atunci când a lovit criza economică din 2008-2010.”
    Cât de greu a fost însă pentru Generaţia Z să se adapteze la conceptul de work/study from home (munca sau studiul de acasă)? „(Generaţia Z) caută securitate în job, comunică uşor pe telefon sau tabletă cu text, voce şi imagine. În perioada de remote work «forţată» de carantină, mulţi tineri angajaţi s-au adaptat foarte repede la lucrul virtual, fiind practic o a doua natură. Ceea ce au resimţit Millennials sau Generaţia X ca fiind mai dificil în tranziţia de lucru de acasă, şi anume faptul că nu mai vedeau fizic colegii, că nu mai puteau socializa în acelaşi spaţiu, lua masă împreună, bea cafeaua în timp ce stau în grupuri faţă în faţă, cei din Generaţia Z au convertit rapid în virtual”, remarcă Bălan.
    Potrivit ei, mulţi membri ai acestei generaţii trăiesc acut visul antreprenoriatului şi îşi doresc propria afacere. „Unii chiar încep de foarte devreme să experimenteze acest statut, ceea ce este bine pentru că pot pune în practică abilităţi ce le vor fi utile şi pe viitor, inclusiv în formula în care se vor angaja sau în viaţa lor în general (de exemplu, managementul financiar, comunicarea eficientă cu ceilalţi, planificarea, rezilienţa etc). Mai ales zona antreprenoriatului social este pregnant atractivă pentru aceştia. Însă şi partea de tehnologie, cercetare, biotehnologie este de interes pentru unii, din păcate o parte dintre aceştia plecând spre ţări unde educaţia şi apoi piaţa forţei de muncă în aceste industrii complexe sunt mai atractive.”
    Totuşi, adaugă ea, atunci când vorbim despre meseriile spre care se îndreaptă trebuie să ţinem cont şi de realitatea din piaţa forţei de muncă existentă într-o ţară, adică ce pot face ei acolo cu acele meserii, mai ales dacă cele mai multe joburi entry level sunt în shared services, BPO, call center, support center.
    Despre „fidelitatea” faţă de acelaşi loc de muncă, Mădălina Bălan spune că ţinând cont de faptul că reprezentanţii acestei generaţii sunt la primul lor job sau printre primele, este greu de spus dacă cei care pleacă o fac pentru că aşa sunt ei structuraţi, să experimenteze continuu, sau pentru că este un comportament al multora în primii ani de carieră, indiferent de generaţie, un fel de tatonare până când găsesc locul potrivit. Migraţia mai rapidă (sub doi ani) de la o companie la alta, cum se remarcă în ultimii ani destul de mult în piaţa locală în rândul celor din generaţia Millennials şi Generaţia Z, ţine totuşi şi de un specific aparte, spune ea, de la creşterea economică la care am asistat, la numărul mare de noi joburi care apăreau de la an la an. „Acum este de văzut în noul context dictat de pandemia de COVID-19 cât va mai continua această dinamică de piaţă”, adaugă Bălan.
    În opinia sa, etapa în care ne aflăm este una foarte diferită în sensul în care este un soi de „traumă” colectiv trăită. „Mulţi angajaţi, antreprenori, manageri, părinţi cu care noi am stat de vorba în ultima perioada resimt cât de greu a fost «lockdownul», de brusc, şocant, cum le-a apăsat pe temeri fundamentale (de boală şi moarte), cum a schimbat reacţile lor de conexiune cu ceilalţi. Mulţi s-au plâns de ştergerea graniţelor personal versus business, prin video conferinţe simţind că se «revarsă» toţi colegii în livingul lor. Dintr-o dată mulţi oameni nu au mai ştiut când se termină o realitate sau alta, li s-a rupt o rutină bine împământenită a modului de a-şi trăi vieţile proprii, ale partenerilor şi copiilor.” Este foarte greu de prezis concret ce se va întâmpla cu cei din această generaţie care sunt la momentul unei alegeri importante, notează Mădălina Bălan. „Cred că va depinde de toleranţa părinţilor lor şi a lor, apoi de ambiguitate, stres şi de rezilienţa personală. Cred că unii vor fi influenţaţi şi de acest context înspre a merge către domenii umaniste, pentru că în ultimele luni s-a apăsat pe un buton al altruismului, de asemenea. Este posibil ca unii să şi amâne decizia aceasta importantă.”


    Irina−Elena Câmpanu, 20 de ani, viitor student

    Unde ţi−ai propus să studiezi şi de ce?
    Am finalizat studiile anul trecut, promoţia 2015-2019, specializarea Filologie, Colegiul Tehnic Gheorghe Asachi, Iaşi. Nu prea am cochetat cu ideea de a studia în străinătate din pricina situaţiei financiare, aşa că ideea de a studia în Marea Britanie a fost spontană. După finalizarea studiilor eram foarte debusolată în legătură cu ce facultate voi urma, ba îmi doream să studiez la Facultatea de Litere Babeş – Bolyai din Cluj-Napoca, ba îmi doream medicină, ba îmi doream asistenţă medicală. Eu nu mi-am dorit să fac o facultate doar de dragul de a o face, aşadar am renunţat la gândul de a merge la o facultate de care nu eram sigură. După bac, am plecat la mare şi am lucrare la o pensiune pe timp de vară. Marea mi-a adus numai linişte în gânduri, iar odată cu liniştea din mintea mea au venit şi oportunităţile. Ştiam că anul respectiv e pierdut, aşa că am decis să caut joburi în afara ţării pentru a mă acomoda cu viaţa din străinătate şi să strâng ceva bani. A fost foarte greu, dar după ceva timp lucrurile s-au aliniat, iar eu mi-am început aplicaţia pentru facultate prin intermediul platformei Edmundo. Am luat această hotărâre pentru viitorul meu, pe care eu nu prea îl văd în România. Marea Britanie mi-a oferit mai mult decât mă aşteptam, aşa că nu am de gând să renunţ. Am ales specializarea criminology din cadrul Colegiului Liberal Arts and Sciences al University of Westminster din Londra.

    Ţi−a influenţat pandemia în vreun fel decizia de a studia peste hotare?
    Pandemia nu m-a influenţat în niciun fel. Sunt o fire puternică, aşa că nu am renunţat la visul meu de a studia în străinătate.

    Cum ţi−a influenţat criza provocată de pandemie planurile la nivel financiar?
    Pentru finanţarea studiilor am optat pentru împrumut la guvernul britanic. Am lucrat aproape un an în Marea Britanie, astfel criza nu m-a afectat prea tare. Eu nu am avut pe cine să mă bazez pe partea financiară, aşa că am fost nevoită să ma descurc singură. E mult mai OK ca buget să împarţi cu cineva o cameră sau un apartament deoarece cheltuielile se împart la doi, însă depinde şi cu cine locuieşti. În urma căutărilor şi studiilor pe care le-am făcut pe piaţă am decis să locuiesc singură, astfel că nimeni nu îmi va influenţa nici studiile şi nici pe mine ca persoană.

    Vrei să te întorci şi să lucrezi în România sau ai alte planuri? 
    Nu am de gând să mă întorc în România. România nu-mi oferă nimic altceva decât stresul că nu am ce să fac cu o diplomă internaţională, sunt 101% sigură că nimeni nu-mi va face loc în ţară pentru a lucra ca şi criminolog sau măcar să prelevez nişte amprente. Sunt oameni care au plecat de jos şi au uitat, oameni care te iau peste picior, oameni care nu investesc în tineri, oameni care au căpătat o funcţie şi au impresia că au lumea la picioare. În Marea Britanie am întâlnit oameni cu o gândire deschisă şi cu o dorinţă extraordinară de a te ajuta să creşti şi să evoluezi. Aşadar îmi doresc să cresc şi să evoluez aici. Peste ani mă voi întoarce, doar în vizită, iar dacă se va schimba ceva, poate voi reveni, însă dacă în atâţia ani nu s-a produs nicio schimbare, nu am încredere că se va schimba ceva acum. Ofer toată încrederea mea tinerilor din România. Doar ei mai pot schimba ceva.


     

    Abel Bejan,
    24 de ani, specialist în marketing

    Ce ai studiat şi cum ai ajuns să lucrezi în marketing?
    Am studiat un an la Facultatea de Litere, apoi am început Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei pe care am absolvit-o, în 2019. În prezent lucrez în marketing, nu este neapărat domeniul meu de activitate, dar psihologia este foarte importantă dacă vrei să fii un bun specialist în marketing.

    Cu ce provocări a venit, pentru tine, această pandemie? Ţi-a schimbat în vreun fel perspectiva şi planurile de viitor?
    În primă instanţă am fost nevoiţi, ca şi mulţi alţi angajaţi din întreaga lume, să muncim de acasă. După un timp, însă, am fost anunţat că mi se va scurta şi programul.  Deoarece tocmai îmi schimbasem jobul, mă aşteptam chiar să fiu disponibilizat, fiind încă în perioada de training. Am apreciat că s-a dorit să nu se renunţe la nimeni, mai ales în această perioadă, chiar dacă programul a fost redus la numai două ore. Lucrez la o firmă de IT, mai exact la o firmă specializată în softuri ERP. Aceste softuri sunt utile pe timp de criză, ceea ce teoretic ar fi însemnat pentru mine o mai multă stabilitate. În plan personal, pandemia nu a contribuit în mod esenţial în vreun fel, poate doar m-a ajutat să apreciez mai mult spaţiul deschis şi libertatea. Nu mi-a influenţat nici decizia de a-mi schimba locuinţa în vara acestui an, mai ales că preţurile locuinţelor au scăzut puţin. Spun acest lucru deoarece vreau să mă mut tot în chirie, deci nu depind de un credit. Per total, sunt mulţumit de felul cum am gestionat această situaţie, chiar am reuşit să economisesc nişte bani pentru viitoarea locuinţă.

    În ce regim de lucru ai lucrat în timpul pandemiei?
    În această perioadă am lucrat de acasă. Îmi place acest mod de lucru pentru că nu mai pierd timp pe drum, mă trezesc mai târziu şi sunt mai relaxat. Pe de altă parte, mi-au lipsit colegii de la locul de muncă şi cred că plictiseala poate fi foarte dăunătoare. De asemenea, acasă sunt mai uşor distras şi mai ineficient, poate şi din cauza plictiselii. Cu siguranţă nu mi-aş fi dorit să intru în şomaj tehnic. Cu toţii avem nevoie de o cantitate normală, sănătoasă de stres. Plictiseala, dacă se cronicizează, poate duce uşor la depresie.
    Ţi-a schimbat în vreun fel pandemia perspectiva şi planurile de viitor?
    Pot spune că situaţia din primăvara aceasta m-a determinat să acţionez mai precis. Rămânând aproape complet fără loc de muncă, am decis să îmi iau un al doilea job, care să îmi permită să îmi plătesc facturile. Am acceptat să lucrez într-un callcenter şi pot spune că a fost o experienţă interesantă şi mi-am şlefuit multe zone, ca să le numesc aşa.
    Cred că voi încerca mai mult să mă bucur de momentul prezent. Am ieşit recent la o plimbare în parcul Herăstrău şi nu mi-a venit să cred cât de bine mă simţeam. Cred că acest lock down a crescut mult setea de viaţă a oamenilor. Sunt convins că oamenii îşi doresc mai mult ca niciodată să iasă în oraş, să viziteze şi să se bucure de soare. Probabil că în această vară voi ieşi destul de mult în oraş pentru că îmi este dor de locurile mele favorite.

    În viitor vrei să rămâi în ţară sau iei în calcul să te muţi în străinătate?
    În momentul de faţă este dificil să spun dacă îmi doresc să plec din ţară. Cu toţii ne dorim să ne fie mai bine, iar copiii noştri să trăiască într-o ţară mai bună decât cea în care ne-am născut noi. Cred însă că putem face acest lucru în România, şi cred că ţara aceasta dispune de mulţi oameni care ar putea schimba lucrurile în bine. Cred că este timpul să nu mai aşteptăm nimic de la nimeni şi să ne implicăm cu toţii pentru binele comun.


    Ionela Ercuş,

    23 ani, referent bancar

    După absolvirea studiilor ţi-ai găsit de lucru în domeniul tău sau te-ai reorientat spre un altul?
    Am urmat cursurile Facultăţii de Marketing din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti şi un master în marketing şi comunicarea în afaceri în cadrul aceleiaşi instituţii. În prezent mă aflu în febra pregătirii lucrării de disertaţie, a cărei susţinere se apropie cu paşi repezi. Am căutat de lucru în domeniul meu însă nu am găsit ceva potrivit, aşa că m-am reorientat rapid către domeniul financiar-bancar. Cumva, faptul că am studiat în primii doi ani materii din cadrul tuturor facultăţilor din ASE mi-a permis să mă reorientez uşor. Lucrez în acest domeniu de la finalul anului I – licenţă.

    Cu ce provocări a venit, pentru tine, această pandemie? Ţi-a schimbat în vreun fel perspectiva şi planurile de viitor?
    Pandemia a reprezentat încă de la început o adevărată provocare pentru mine, deoarece mă aflam în plin proces de căutare a unui job. Revenită recent din Franţa, unde am studiat pentru o perioadă de timp şi neavând un loc de muncă, a trebuit să încep căutările. La început, acestea nu au reprezentat o prioritate, însă în momentul în care mi-am dat seama cât de greu este, am început să mă alarmez. La un moment dat m-am gândit chiar la o reconversie profesională, însă am abandonat destul de repede acest gând. După mai multe oferte refuzate şi „n” aplicaţii, am reuşit să mă angajez. Procesul a fost unul foarte diferit şi aş putea spune chiar ciudat. Mare parte s-a realizat online, mai puţin interviul şi protecţia muncii. Primul s-a desfăşurat în parametrii normali, dar nu şi cel
    de-al doilea act (protecţia muncii), care s-a desfăşurat în condiţii de distanţare fizică, cu protecţie şi într-un ritm extrem de alert. După ce am fost efectiv angajată, adică de pe 8 aprilie, am lucrat de acasă.
    Tot în această perioadă a trebuit să îmi schimb şi domiciliul. Căutarea unei noi chirii nu a fost atât de dificilă pe cât mă aşteptăm. Deşi în plină pandemie, agenţii imobiliari şi-au continuat activitatea, astfel că am reuşit într-un timp relativ scurt să găsesc o nouă locuinţa pe placul meu. Preţurile pentru chirii au scăzut uşor în această perioadă, astfel că m-am putut bucura de un raport calitate-preţ foarte avantajos.

    În ce regim de lucru ai lucrat în timpul pandemiei?
    În perioada pandemiei am lucrat de acasă. Mi-a fost foarte greu, deoarece am început chiar în plină criză. În cadrul instituţiei nu există un program de mentorat, iar până la revenirea la birou a trebuit să învăţ singură. Acest regim de lucru consider că este foarte benefic mai ales pentru persoanele care locuiesc departe de sediul în care îşi desfăşoară activitatea, deoarece economisesc foarte mult timp şi sunt de părere şi că eficienţa lor este mult mai ridicată. Dintre aceste persoane fac şi eu parte. Aş prefera ca, după finalizarea procesului de învăţare, să lucrez de acasă.

    Cum ţi-a modelat criza actuală aşteptările referitoare la un job?
    Pretenţiile mele salariale au scăzut, a trebuit să accept un job pentru care salariul nu este unul tocmai satisfăcător însă, ţinând cont că în această perioadă foarte multe dintre firme
    şi-au trimis angajaţii în şomaj tehnic sau chiar i-au rugat să îşi dea demisia, a trebuit să mă mulţumesc, dacă pot spune aşa, cu acest salariu. Este unul decent, dar aşteptările mele erau altele. În plus, sediul instituţiei este foarte departe de casă. Drumul până acolo şi înapoi este foarte obositor şi îmi ocupă timp mult.
    Cele mai importante criterii ale unui loc de muncă sunt: nivelul salarial, apropierea de casă, respectiv de mijloacele de transport în comun, stabilitatea, oportunităţile de dezvoltare profesională, mediul de lucru, echilibrul între viaţă personală şi cea profesională, precum şi relaţia cu superiorul.

    Crezi că le va fi mai uşor celor din generaţia ta să facă faţă noii crize sau celor din generaţiile anterioare, care au înfruntat deja criza din 2008?
    Deşi tind să spun că le va fi mai uşor celor care deja s-au confruntat cu criză din 2008, până la urmă afirm că totul depinde şi de modul în care ne raportăm la această criză. Într-adevăr, despre cei care au deja experienţa crizei precedente, putem afirma că au un avantaj, ştiind deja cum s-a manifestat şi ce a presupus. Totodată, crizele nu sunt identice, astfel că în cadrul fiecăreia regăsim elemente definitorii şi astfel abordările pot fi diferite. Generaţia mea consider că se poate adapta cu uşurinţă noilor provocări şi va putea face faţă acestora, fie prin reconversie profesională, fie prin însuşirea unui al doilea job sau poate prin punerea în valoare a hobby-urilor, câştigând şi de pe urma acestora sume importante.

    Cum crezi că ţi se va schimba comportamentul financiar în urma acestei crize provocate de pandemie?
    Cu siguranţă voi fi mai atentă la cheltuieli şi voi încerca pe cât posibil să fac unele economii. Probabil că nu voi renunţa la prea multe lucruri, nefiind o persoană căreia îi plac extravaganţele sau luxul, dar voi încerca să profit de reduceri, să îmi achizitionez vacanţele cu mult timp înainte pentru a beneficia de un preţ mult mai accesibil.

    În viitor vrei să rămâi în ţară sau iei în calcul să te muţi în străinătate?
    Deşi părinţii mei sunt stabiliţi într-o altă ţară, nu iau deloc în considerare varianta mutatului în străinătate, fie în acelaşi loc cu ei, fie în altul. Nu am luat niciodată în calcul această posibilitate, iar după experienţa Erasmus, care a fost una dezamăgitoare, cu atât mai mult refuz ideea plecării. Nu este uşor în România însă nici în  afara ţării traiul nu este mai roz. Totul depinde de fiecare dintre noi; „cum ne aşternem aşa dormim”.


     

    Victor Balaniuc,
    25 de ani, antreprenor −cofondator Front Row Events

    Care sunt avantajele şi dezavantajele pe care le are un antreprenor din generaţia ta faţă de cei din generaţiile anterioare?
    În România, generaţiile anterioare au avut oportunitatea de a trece prin perioada anilor ’90, reprezentată de mari oportunităţi de afaceri, pentru cei care au reuşit să le identifice. Acum, aceste oportunităţi au fost înlocuite de cele din zona tech. Oricine are acces oricând şi oriunde în lume să îşi dezvolte ideea de afaceri.

    Ce impact crezi că va avea această criză asupra mediului de business?
    Eram prea tânăr în criza din 2008 ca să fi putut să îmi formez propria opinie referitoare la criza anterioară, dar această criză pare că va genera foarte multe pagube în lumea de business, iar cei mai puternici, bine organizaţi şi pregătiţi vor supravieţui. Ca în orice perioadă de criză, vor fi şi câţiva care vor câştiga de pe urma ei.

    Cu ce provocări a venit această pandemie la nivelul activităţii businessului pe care îl coordonezi şi ce ai învăţat din această experienţă?
    Dezvoltând afaceri în special în domeniul evenimentelor şi fitnessului, suntem în „prima linie”, în grupul ţintă al afacerilor închise. Primele închise şi ultimele deschise. Aceste businessuri sunt evident, în stand-by, iar focusul este orientat spre activităţi care încă funcţionează în acestă perioadă şi ne generează venituri. De asemenea, suntem în continuă căutare de moduri prin care să ne reinventăm; planurile de viitor s-au schimbat total. Ne concentrăm atenţia pe reinventare personală şi profesională, să ne adaptăm noului mod de viaţă şi de lucru.

    Cum crezi că se vor schimba obiceiurile în urma pandemiei?
    Atât la nivel personal, cât şi în afaceri, vom fi mult mai precauţi în ceea ce priveşte „scenariul pentru cel mai rău caz”. Cel mai rău caz nu mai e doar un gând la care nu crezi cu adevărat că ajungi vreodată. A devenit realitatea din teren. Astfel, ne pregătim mult mai bine să facem faţă oricând unei noi situaţii de criză, care poate să modifice peste noapte total regulile jocului. De la preţul negativ al petrolului la o invazie extraterestră şi o pandemie zombie, orice a devenit posibil în noua lume în care trăim.


    Anda Sontea, mama lui Vladimir Sontea − elev în clasa a IX−a la Colegiul Naţional de Informatică Tudor Vianu

    Eraţi părinte şi când a venit criza din 2008. ​Cum credeţi că veţi resimţi criza actuală faţă de cea precedentă, când fiul dvs. era încă mic? Cum diferă provocările financiare – şi nu numai – de atunci faţă de cele de acum?
    Atunci când se complică lucrurile în societate (apare o criză) şi eşti părinte, îţi faci griji, indiferent de vârsta copilului. Criza din 2008 a fost una preponderent economică, aşadar grijile din acea perioadă aveau tentă financiară. Întrebările pe care ţi le puneai erau sub forma „Voi fi oare în stare să îi asigur copilului meu cele necesare pe termen lung?” Criza de acum a început ca una medicală şi primele griji au fost legate de siguranţa copilului. Apoi au apărut îngrijorările legate de urmările economice ale acesteia şi am ajuns din nou la întrebarea „Voi fi oare în stare să îi asigur copilului meu cele necesare până se va putea susţine de unul singur?”

    Deşi este încă în clasa a IX-a, probabil fiul dvs. are o oarecare idee despre ce vrea să facă după terminarea liceului. Spre ce facultate şi domeniu ar dori să se îndrepte, aţi luat în calcul studiile în străînătate?
    Vladimir îşi doreşte (cel puţin în această perioadă) să devină game developer. Se gândeşte să urmeze o facutate cu profil IT şi programare şi da, se gândeşte să urmeze această facultate în străînătate.

    Vi s-a schimbat în vreun fel perspectiva asupra acestor planuri în urma pandemiei?
    Nu. Pandemia va avea multiple efecte asupra vieţilor noastre, dar nu i-a schimbat lui Vladimir planurile de viitor. Şi nici mie, cel puţin deocamdată. Suntem optimişti că o să putem să ne continuăm vieţile aşa cum ne plănuiserăm înainte de criză.

    Cu ce provocări a venit „şcoala de acasă” şi cum le faceţi faţă?
    „Şcoala de acasă“ nu este o reuşită 100%. Dar nici nu poţi să nu apreciezi eforturile generale (instituţii, şcoli, profesori, părinţi) de a se adapta la o situaţie complet nouă, într-un timp foarte scurt. Nimeni nu era pregătit pentru aşa ceva. Pentru Vladimir provocarea este de a se mobiliza într-o conjunctură mai relaxată decât cea de la o orele de clasă normale. Până acum lucrurile s-au desfăşurat rezonabil, aş spune eu, având în vedere contextul.

    L-aţi sfătui pe fiul dvs. să rămână (sau să se întoarcă) în România după finalizarea studiilor sau să plece peste hotare?
    Îmi doresc pentru fiul meu să aibă experienţa studiilor în străinătate. Nu pot spune în acest moment cum vor arăta discuţiile noastre din momentul în care el va fi terminat o facultate în străi­nătate. Depinde foarte mult de cum vor evolua lucrurile până atunci.

    În privinţa independenţei financiare, aţi vrea să o dobândească din timpul facultăţii sau după ce va începe propriu-zis cariera sa, în domeniul ales? 
    În legătură cu libertatea financiară, în general, ca sfat părintesc, i-am spus întotdeauna lui Vladimir că este important să nu se grăbească „să facă bani” dacă preţul este „schilodirea” educaţiei (în perioada de acumulare). Dacă va reuşi să le combine în mod eficient, bravo lui! Oricum, domeniul către care se îndreaptă este unul care permite o astfel de abordare mai mult decât altele.

  • Biroul în vremuri de pandemie

    Experienţa ultimelor două luni a oferit un prilej de introspecţie atât la nivel personal, cât şi profesional şi ne-a făcut pe toţi să ne întrebăm „Mai avem nevoie de birou”?, observă Tudor Ionescu, head of advisory & transaction în departamentul office al companiei de consultanţă în imobiliare CBRE România. De altfel, întrebarea referitoare la utilitatea biroului, aşa cum îl ştim, s-a regăsit în gândurile multora dintre noi  – angajaţi, clienţi (fie ei companii gigant sau start-up-uri), dezvoltatori imobiliari, chiar şi jurnalişti (– un articol recent din Financial Times decreta „Sfârşitul erei birourilor moderne”, în contextul în care utilitatea acestora a fost pusă la îndoială de multe dintre companii în această perioadă).
    Tudor Ionescu sesizează în baza unui studiu al CBRE Research că deşi am putut accesa date de acasă, am trimis mailuri, am colaborat la proiecte şi am avut conferinţe pe Zoom – ne-au lipsit mai ales interacţiunile cu colegii şi cei care ne înconjurau într-o zi normală de muncă. Potrivit studiului, 43% din cei 1.200 de respondenţi din CEE & SEE au spus că le-a lipsit prânzul cu colegii, 51% au indicat lipsa întâlnirilor fizice, iar 55% au menţionat faptul că le-a lipsit să vadă feţele altor oameni lucrând în jurul lor. „Aşadar, spaţiile de relaxare, zonele comune, bucătăriile amenajate cu multă creativitate în special în piaţa competitivă din IT au un rol social extrem de important căruia acum i se simte lipsa”, răspunde Ionescu, întrebat dacă spaţiile de relaxare gândite de angajatori anterior vor mai avea sens în noua realitate.
    Stocul modern de spaţii de birouri în Bucureşti este de 3,27 milioane de metri pătraţi, un spaţiu total în care lucrează aproximativ 360.000 de angajaţi, potrivit datelor CBRE Research. Companiile au anunţat că se vor întoarce în primă fază la birou cu 25% din totalul angajaţilor, astfel încât CBRE estimează că aproximativ 80.000 de angajaţi s-au întors din nou la birou începând cu 18 mai. Datele trebuie corelate – subliniază specialiştii de la CBRE – cu faptul că şcolile şi grădiniţele au rămas închise, astfel încât mulţi angajaţi sunt nevoiţi să lucreze de acasă din cauza faptului că nu au cu cine îşi lăsa copiii. Cei care s-au întors au găsit locurile de muncă pregătite pentru contextul în care ne aflăm. „Clădirile de birouri au fost pregătite cu multă responsabilitate din partea proprietarilor pentru a-şi reprimi chiriaşii. Într-o structură bazată pe limitarea riscului de infectare cu COVID-19, fiecare proprietar a introdus politici şi reguli noi de igienizare şi acces în spaţiile comune, iar aceste măsuri vor face parte din noua normalitate pe care încet, încet o construim”, spune Tudor Ionescu. De asemenea, crede el, măsurile luate de proprietari şi chiriaşi, dublate de disciplina personală a fiecărui utilizator, vor readuce sentimentul de siguranţă în muncă la birou. „Solidaritatea dintre chiriaşi şi proprietari a fost mai mult ca oricând vizibilă pentru că preocuparea comună a tuturor este acum menţinerea sănătăţii şi siguranţei oamenilor din clădiri”, spune Ionescu.


    În ceea ce priveşte spaţiile ocupate de companii, au fost implementate măsuri de reducere a densităţii în birou, respectiv anumite deskuri au fost anulate temporar, iar accesul în sălile de întâlniri a fost limitat. CBRE de exemplu ia în calcul o persoană la 4 mp în sălile de şedinţe. În prezent, măsurile de igienă primează. „În plan imediat, pentru întoarcerea la birou, prioritatea va fi siguranţa oamenilor,  iar aceasta va rămâne în baza oricărui proces de amenajare”, spune Ionescu.  El subliniază însă că  alegerea noastră de a reveni la birou va avea şi o componentă socială, de interacţiune, de învăţare, de conectare. „Biroul viitorului va fi regândit cu măsuri accentuate pentru siguranţa fizică a oamenilor în scenariul unei pandemii recurente, dar în acelaşi timp va proiecta spaţii potrivite pentru interacţiuni sociale în siguranţă”, spune Tudor Ionescu.
    Pentru amenajarea unui spaţiu de birou în context pandemic, investiţiile vor fi direcţionate înspre spaţiile de curăţare specializate, staţiile cu materiale de igienizare, panourile separatoare pentru recepţie, sistemul de termoscanare, schimbarea de filtre pentru sistemele de ventilaţie, spaţiile de depozitare pentru mobilierul anulat temporar. „Trebuie avut în vedere şi faptul că multe dintre companii au adoptat un program flexibil sau în ture, astfel încât orele de funcţionare ale clădirilor de birouri se vor prelungi şi echipele de property management se aşteaptă la costuri operaţionale mai mari.”
    Cum vor arăta proiectele de birouri ale viitorului? „Pe viitor, proiectele de birouri vor avea succes dacă vor descoperi nevoile specifice propriilor oameni şi le vor adresa corect în design. Raţionamentele simpliste de compartimentare în open office, zona de întâlniri şi alte 2-3 funcţiuni principale bazate pe un om la 10 mp, toate vor trebui amendate”, crede Tudor Ionescu. Astfel, precizează specialistul de la CBRE, biroul corect se va axa pe nevoile unei experienţe în jurul activităţilor zilnice: nevoia de apartenenţă, de independenţă, de progres şi de confort este una dintre cele care vor defini o conexiune autentică între noi şi spaţiul biroului nostru. „Noile măsuri de diminuare a riscurilor şi siguranţa vor adăuga un nou strat în procesul de design, iar open space-ul va fi adaptat în consecinţă. Zonele înghesuite se vor extinde, densitatea va scădea, ariile largi şi deschise vor fi subîmpărţite în celule funcţionale care se adresează nevoilor particulare ale fiecărei companii sau departament şi în acelaşi timp consolidează sentimentul de siguranţă personală”, conchide Ionescu.

     


    Un experiment cu impact pozitiv asupra spaţiului de lucru
    Şi datele companiei de consultanţă în imobiliare Colliers International România arată că în perioada stării de urgenţă aproximativ un sfert dintre chiriaşii de spaţii de birouri spuneau că se aşteaptă să revină la birou în a doua jumătate a lunii mai, după relaxarea măsurilor de prevenire a răspândirii COVID-19. De asemenea,  alţi 67% luau în calcul reluarea activităţii în birouri în lunile de vară. Datele au reieşit dintr-un studiu desfăşurat de Colliers International în rândul a peste 100 de chiriaşi de spaţii de birouri din toată ţara, dintre care 30% companii cu peste 1.000 de angajaţi, relevante în piaţa spaţiilor de birouri.
    „Feedback-ul primit de la majoritatea clienţilor noştri este că angajaţii sunt foarte productivi şi implicaţi şi dacă lucrează de acasă. Alte companii preferă un plan de revenire treptată la birou, care presupune întoarcerea doar a unui anumit procent dintre angajaţi, de regulă cei a căror activitate impune prezenţa la birou sau nu poate fi desfăşurată la fel de eficient de la distanţă, în funcţie de sistemele informatice şi de infrastructura în ansamblu a companiei”, spune Sebastian Dragomir, partner & head of office advisory în cadrul Colliers International România.
    Din perspectiva angajaţilor, tot conform unui studiu al Colliers International, 7 din 10 spuneau recent că îşi doresc să continue să lucreze o bună parte din timp de acasă şi după relaxarea măsurilor pentru prevenirea răspândirii coronavirusului şi ieşirea din starea de urgenţă. „Dintre aceştia, 60% cred că lucrul la distanţă ar fi util cel puţin 1-2 zile pe săptămână, iar 10% ar vrea să lucreze chiar 3-4 zile de acasă în perioada următoare şi există semnale că angajatorii iau în calcul şi astfel de soluţii mixte pentru a acomoda schimbările necesare în această perioadă privind modul de lucru al echipei”.
    Din punctul de vedere al lui Sebastian Dragomir, chiar dacă putem face scenarii privind impactul viitor asupra pieţei de birouri, acestea depind foarte mult de modul în care companiile vor reuşi să-şi amenajeze birourile astfel încât să limiteze riscul de îmbolnăvire şi, în acelaşi timp, să menţină sau chiar să îmbunătăţească productivitatea şi nivelul de ataşament al angajaţilor faţă de valorile companiei pe termen mediu şi lung în cazul muncii de acasă. „Pentru a asigura angajaţilor distanţarea socială la birou, angajatorii trebuie să ia în considerare unele modificări de amenajare a spaţiului şi a mobilierului, mai ales în cazul birourilor de tip open space. Este necesară asigurarea unei distanţe recomandate de doi metri liniari între angajaţi, ceea ce înseamnă că va fi necesară creşterea spaţiului alocat per angajat de la 8 metri pătraţi, cât este în prezent media în clădirile de birouri de clasă A, la peste 15 metri pătraţi per angajat. În acest context, anumite companii va trebui să permită unui procent din angajaţi să continue lucrul de acasă, astfel încât regulile privind distanţarea socială, dar şi de rotaţie să poată fi respectate”, detaliază el câteva dintre măsurile ce vor fi luate în perioada următoare în clădirile de birouri.
    Sebastian Dragomir este de părere că ulterior revenirii la birou vor fi două curente în rândul angajaţilor: cei care se vor bucura de întoarcere şi socializare, dar şi cei care vor căuta condiţiile de acasă, work-life balance-ul oferit de unele companii sau spaţiile de co-working. „Cel mai probabil, în spaţiile deschise vor fi instalate partiţii înalte între birourile care se află faţă în faţă, în recepţii vom vedea bariere temporare de plastic transparent, pentru a separa vizitatorii de biroul de recepţie, iar din clădirile de birouri nu vor lipsi indicatoarele care informează vizitatorii despre regulile de păstrare a distanţei, de spălare şi igienizare a mâinilor sau de purtare a măştilor în zonele publice”, imaginează specialistul. De asemenea, vor prima măsurile de igienă în faţa altor beneficii oferite de angajator, iar siguranţa va fi mereu pe primul plan. Aceasta nu exclude însă să mai poate fi oferite şi alte beneficii, precum spaţii de relaxare, în condiţiile respectării regulilor de igienă. „Suntem la o «intersecţie» privind amenajarea birourilor, dar asta depinde foarte mult de impactul economic al pandemiei”, punctează el. Dragomir a observat că unele companii din Silicon Valley deja iau în considerare să păstreze distanţarea şi după apariţia vaccinului / vaccinarea populaţiei împotriva coronavirusului, ca o nouă normă, în timp ce altele vor să folosească, cel puţin în perioada următoare, oportunitatea telemuncii, spaţiul de birou fiind unul destinat lucrului în echipă şi colaborării. „Dar asta depinde foarte mult de tipul de activitate al companiei. Companiile de IT vor fi mult mai flexibile din acest punct de vedere, spre deosebire de cele financiar-contabile, cu un grad mai mare de sensibilitate a informaţiei. Dar dacă ar fi să rezumăm într-un singur cuvânt, acesta ar fi stabilitate – asta caută acum companiile – în business, angajaţi, cheltuieli”, subliniază Dragomir.


    În ceea ce priveşte investiţiile necesare pentru amenajarea unui spaţiu de birou în context pandemic, Sebastian Dragomir oferă deja o estimare: „Pentru a se alinia la noile reguli de igienă şi siguranţă, estimăm că proprietarii de clădiri de birouri vor avea un cost minim suplimentar de 2.000 euro pe lună pentru o clădire cu suprafaţă medie”. În ceea ce priveşte investiţiile pentru amenajarea în spaţiul chiriaşului, acestea depind foarte mult de impactul economic al Covid-19 pe termen mediu şi lung, atât la nivel global, cât şi local. „Altfel, majoritatea companiilor vor căuta soluţii de împărţire a echipelor în aşa fel încât să poată folosi optim spaţiul închiriat, fără costuri suplimentare, ţinând cont de distanţarea socială. Este încă prea devreme să putem trage o concluzie privind modificarea costurilor de amenajare”, precizează specialistul de la Colliers. 

    Mădălina Cojocaru, partener office agency în cadrul Cushman & Wakefield Echinox, observă şi ea că, cel puţin pe termen scurt şi mediu, atât pentru angajaţi, cât şi pentru angajatori, măsurile de sănătate şi siguranţă vor fi cele mai importante.„Astfel, angajatorii vor avea de ales între mai multe variante: închirierea unor spaţii suplimentare, pentru a se conforma noilor reguli de distanţare şi, eventual, pentru a-şi pregăti terenul pentru o eventuală creştere a businessului, aplicarea unui mix între munca de acasă şi munca de la birou, care poate însemna exclusiv acasă sau exclusiv la birou pentru anumite departamente, program în «ture» scurte zilnice sau «ture» săptămânale. Totodată, conceptul de hot desk va prinde din nou teren, deoarece acesta va permite o optimizare a numărului de staţii de lucru folosite.” Andrei Ianculescu, head of project management în cadrul aceleiaşi companii, este de părere că amenajarea spaţiului de birou depinde de obiectivele companiei privind numărul de persoane care ar trebui să lucreze de la birou în această perioadă şi bugetul alocat pentru modificările necesare. „Decizia privind numărul optim de angajaţi se realizează printr-o analiză adresată managementului, un sondaj sau focus grup, pentru a identifica nevoile de business aplicate spaţiului de lucru. Apoi se aplică un chestionar online, personalizat pentru angajaţi, pentru a evalua preferinţele şi nevoile lor în ce priveşte lucrul de la birou versus lucrul de acasă. La final, rezultatele celor două analize sunt corelate şi utilizate pentru a proiecta nevoia şi configuraţia spaţiului de birouri.” Apoi, amenajarea în context pandemic se poate face pe trei paliere: amenajare minimă doar prin mutarea mobilierului şi/sau nefolosirea unor birouri; amenajare medie prin cumpărarea şi montarea de panouri despărţitoare, pentru a creşte numărul de persoane acomodate în spaţiul respectiv, cât şi amenajare complexă, prin refacerea planului de amenajare, pentru a creşte semnificativ numărul de persoane care pot să folosească spaţiul, respectând regulile de distanţare socială.


    „Nu este sfârşitul birourilor moderne, ci începutul lor”
    Giganţi internaţionali precum Google şi Facebook au amânat întoarcerea la birou până anul viitor, în timp ce Twitter a anunţat că îşi lasă angajaţii să lucreze de acasă pentru totdeauna, dacă îşi doresc acest lucru şi specificul activităţii le permite. În România, companiile au luat măsuri similare, cu firme din IT de exemplu care au anunţat întoarcerea la birou a angajaţilor abia în 2021.


    Sociologul Alexandru Dincovici, general manager al Izibiz Consulting este de părere că nu putem vorbi despre un  sfârşit al birourilor moderne de muncă ci dimpotrivă: „Poate aceste mişcări marchează începutul erei birourilor moderne şi finalul biroului premodern, din spaţii vechi, care nu au fost destinate iniţial pentru o astfel de utilizare”, spune Dincovici.
    El observă că „biroul modern se află, la fel ca şi spaţiile comerciale moderne, în clădiri extrem de versatile. Acestea pot fi configurate şi reconfigurate după bunul plac, ceea ce se şi întâmplă foarte des, având o adaptabilitate care ar trebui să le garanteze supravieţuirea şi după ce va trece actualul pericol epidemiologic”. Pe de o parte pentru că pot fi redimensionate după bunul plac, pe de altă parte pentru că sunt dotate cu tehnologie care poate fi reconfigurată, ajustată, sau căreia îi pot fi adăugate altele benefice pentru această perioadă.De asemenea, observă el, companiile care declară că îşi lasă în continuare oamenii să lucreze de acasă sunt, asemenea birourilor moderne, destul de versatile, unele cu structuri organizaţionale mai flexibile şi care experimentează deja, în mare parte, cu modalităţi de colaborare la distanţă. Pentru ele împărţirea aceluiaşi spaţiu fizic în acelaşi moment nu este foarte important, mai ales dacă există deja echipe cu membri în mai multe oraşe sau ţări şi care sunt nevoite să colaboreze constant.
    În România există şi companii care se află la polul opus al flexibilităţii: „La noi avem însă multe companii cu structuri organizaţionale rigide, chiar şi dintre cele relativ moderne care ar putea, fără pierderi mari ale productivităţii, să permită în continuare munca de acasă”. De multe ori aceste companii au şi mecanisme excesive de control provenite dintr-o neîncredere sistemică în angajat, şi chiar dacă sunt companii mici şi chiar antreprenoriale, din domenii dinamice, în multe dintre ele venitul la birou va rămâne în continuare o necesitate, să vadă şeful că lucrezi”, spune sociologul.
    Alexandru Dincovici nu crede că în alegerea unui loc de muncă în viitor vor prima unele detalii legate de siguranţa şi igiena la locul de muncă, în detrimentul unor beneficii precum sălile de relaxare, pentru că, spune el, măsurile luate acum au un alt statut – sunt obligatorii, impuse de autorităţi şi acceptate ca atare de societate.
    „Mă aştept ca şi din momentul în care vor înceta să mai fie obligatorii, pentru că optimistul din mine speră să vină cât mai repede acel moment, ele să rămână în vigoare şi să fie în continuare impuse atât de angajaţi cât şi de angajatori. Vor rămâne astfel măsuri necesare, nu măsuri dezirabile, cum este cazul beneficiilor actuale în anumite industrii”, crede el.
    În schimb, este posibil să asistăm la trecerea mai multor măsuri şi/sau tehnologii care vor face trecerea din domeniul medical sau din mediul de laborator în domeniul privat şi care ar putea deveni implementate la scară largă. El oferă ca exemplu lămpile UV cu care se pot dezinfecta spaţiile, folosite mai mult în sălile de operaţii şi care au ajuns deodată o tehnologie prezentă şi în casele oamenilor şi pe care o vor adopta şi anumite companii, fie de nevoie (cele din domeniul medical în care nu erau obligatorii), fie pentru beneficii de imagine şi a putea oferi o siguranţă mai mare clienţilor. „Odată făcută o astfel de investiţie, din momentul în care vor exista proceduri clare de utilizare şi prezenţa acestor tehnologii va deveni o obişnuinţă, mă aştept ca ele să rămână şi în era post-covid-19 o prezenţă nelipsită în cel puţin unele spaţii de birouri”, crede Dincovici.
    Pe de altă parte, mai spune el, avem de-a face cu anumite probleme legislative care pot împiedica adopţia unor proceduri medicale în zona companiilor, chiar dacă vorbim de proceduri simple care pot, până la urmă, proteja angajaţii cu riscuri minime. „Cel mai bun exemplu de astfel de procedură îl reprezintă măsurarea temperaturii, care devine obligatorie în multe spaţii comerciale, şi pe care mulţi proprietari de clădiri sau patroni o implementează din oficiu. Întâmpinăm în cazul ei atât probleme de legitimitate a procedurii şi a celor care o implementează, ceea ce rezultă şi într-o problemă de etică, cât şi probleme de securitate a individului, care pot duce la conflicte cu o anumită parte din legislaţia europeană, precum regulamentul de protecţie a datelor cu caracter personal”, spune el.
    Regulamentul General pentru Protecţia Datelor al UE (RGPD) nu a fost gândit pentru o lume vulnerabilă la o astfel de ameninţare epidemiologică, astfel încât un exces de zel în acest domeniu, precum o prelucrare excesivă a unor date biometrice sau medicale, fără temei, chiar dacă pare justificată în momentul de faţă ar putea atrage cel mai probabil amenzi masive pentru companii şi chiar pentru instituţii ale statului. „Testarea temperaturii poate duce, împinsă la extrem, la un soi de discriminare (problema de etică) pe criterii medicale efectuată de personal fără pregătire medicală (problema legitimităţii) şi cu aparatură neconformă (problema procedurală). Deja le este refuzat accesul în anumite spaţii şi la anumite servicii oamenilor cu temperatură mai mare de 37,5. 
    Indiferent de noile reguli, măsuri de igienă şi noutăţi în materie de design, birourile se vor redeschide. Cât de mult din freamătul din open office vom mai găsi în cadrul acestora, doar timpul ne va arăta.


    Ce spun companiile de IT din România despre întoarcerea la birou

    După declaraţia CEO-ului Twitter, Jack Dorsey, care a anunţat că angajaţii pot să lucreze pe timp nelimitat în regim de telemuncă, iar companii precum Facebook şi Google au anunţat că îşi lasă angajaţii să lucreze de acasă până în vara anului viitor, nu am putut să nu ne întrebăm cum stau lucrurile în cazul firmelor de IT din România.

    Iată răspunsul lui Florin Talpeş, fondator şi CEO al companiei de securitate informatică Bitdefender, care şi-a mutat în urmă cu aproximativ doi ani sediul central în clădirea Orhideea Towers din cartierul Grozăveşti al Capitalei:
    „În tot acest exerciţiu de migrare de la peste 80-90% work from office către peste 90% work from home, într-o perioadă relativ scurtă de timp, Bitdefender şi alte companii din IT au avut marele avantaj al faptului că în cadrul echipei, de-a lungul timpului, au fost folosite ambele variante, deci aveam un anumit exerciţiu, infrastructura noastră era pregătită, iar din a doua parte a lunii februarie am început să testăm cu tot mai multe echipe trecerea la lucratul de acasă la scară mai largă. Atunci când guvernele au recomandat sau cerut izolarea acasă, echipele noastre erau deja pregătite, eram deja acasă. Trecerea la munca de acasă s-a făcut aşadar fără mari dificultăţi de natură procedurală şi tehnică, iar productivitatea, după prima săptămână, a fost la un nivel normal. Teama de COVID şi mai ales ignoranţa generală în societate în acel moment faţă de ce însemna COVID au avut efect mai mare asupra focusului nostru, al bitdefenderiştilor, decât mutarea de la birou acasă. Însă COVID-19 ne-a ajutat să înţelegem că în mult mai multe cazuri decât credeam înainte munca de acasă poate fi la fel de productivă ca munca de la birou.
    De aceea, principalul obiectiv nu este acum revenirea la birou, ci grija pentru starea de sănătate a angajaţilor, încât să evităm ca prezenţa la birou să ajute pandemia să se răspândească şi mai ales să evităm ca echipele noastre să sufere. Pe termen mediu şi lung, companiile trebuie să ţină cont şi de modul de lucru preferat al angajaţilor. În funcţie de felul în care performează cel mai bine, vor fi cazuri de 100% WFO, 100% WFH sau, poate cel mai adesea, un model hibrid, în care, pentru o vreme, măsurile de siguranţă a sănătăţii vor fi normă. Dar preferinţele pentru o bună parte dintre noi încă nu sunt clar definite, iar la alţii vor evolua, pentru că pur şi simplu societatea încă nu a ajuns la un nou normal, încă nu s-a aşezat şi, ca urmare, o bună parte din noi încă ne adaptăm şi nu ne-am aşezat preferinţele. Deci ne pregătim de o mare flexibilitate, de capacitatea de a lucra oricând şi oriunde.  
    Într-o primă fază, munca de la birou va fi permisă în Bitdefender numai în situaţii speciale în care o cer necesităţile de business sau dacă există opţiuni personale argumentate. Deci mergem pe work from home ca primă opţiune pentru o perioadă. Am pregătit un set de măsuri pentru a asigura siguranţa celor care trebuie sau îşi doresc să lucreze de la birou. Direcţia Bitdefender pentru viitorul apropiat este aceea de a merge către o zonă hibrid de muncă de la birou şi muncă de acasă. Nu ştim încă cum va arăta acel hibrid, acum suntem într-o fază de început a învăţării sau experimentării.
    Credem că noul normal din era post-COVID-19 va fi definit abia pe la mijlocul sau în a doua jumătate a anului 2021 şi va presupune o adaptare continuă, în funcţie de evoluţia globală a pandemiei şi dobândirea imunităţii colective faţă de noul coronavirus.  
    În tot acest timp, companiile vor cântări în permanenţă criterii precum riscul de infectare, pe de-o parte, şi îndeplinirea obiectivelor de business, de cealaltă parte, pentru a găsi abordarea cea mai sigură şi performantă pentru toţi cei implicaţi.”


    Ce spun dezvoltatorii?

    Ce măsuri s-au implementat pentru combaterea pandemiei?
    În parcurile West Gate şi Novo Park, care găzduiesc o comunitate de circa 20.000 de angajaţi ai multinaţionalelor, am pus în practică în parteneriat cu experţi în domeniul sănătăţii o serie de protocoale şi măsuri de siguranţă şi prevenţie împotriva Covid-19. Dincolo de asigurarea celui mai înalt standard de igienizare, dezinfecţie şi curăţenie, am dat atenţie fluxurilor de deplasare pentru facilitarea uşoară a accesului către birouri şi evitarea aglomeraţiei. De asemenea, am luat măsuri suplimentare de siguranţă în zonele de acces şi în recepţii, am asigurat funcţionarea sistemelor de ventilaţie cu introducere 100% a aerului proaspăt şi am informat comunitatea noastră din parcurile de birouri despre noile condiţii de lucru.
    Chiar dacă, atunci când am dezvoltat parcurile de birouri, nimeni nu putea să prevadă situaţia actuală, noi le-am conceput într-un mod care le permite oamenilor să beneficieze la maximum de spaţiile comune în condiţii care astăzi sunt definite de sintagma „distanţare socială”.  Spre exemplu, pentru a evita densitatea mare şi a fluidiza traficul pietonal şi al maşinilor, există mai multe puncte de acces în parc pentru rute de circulaţie tip „one way” şi în clădirile de birouri. În cei peste 15.000 mp de spaţii verzi de la West Gate, ceea ce înseamnă aproximativ jumătate din parcul Kiseleff, angajaţii se pot relaxa în zonele cu şezlonguri şi Wi-Fi gratuit sau pot să-şi continue şedinţele de lucru în aer liber. Încurajăm utilizarea bicicletelor şi a trotinetelor sau scuterelor electrice, iar cei care optează pentru aceste modalităţi de deplasare găsesc rastele amenajate special în parcurile noastre.

    Ce investiţii au fost necesare?
    În primul rând, ţin să menţionez că sănătatea şi bunăstarea oamenilor din parcurile noastre de birouri sunt cele mai importante. Investim continuu în parcurile noastre de birouri, pentru amenajări şi îmbunătăţiri. Spre exemplu, în Novo Park îi întâmpinăm pe membrii comunităţii noastre cu o parcare subterană reamenajată, în care am investit 1 milion de euro şi care vizează în primul rând siguranţa pietonilor şi asigurarea unui flux mai eficient al maşinilor. Planul nostru de investiţii este mereu adaptat la nevoile chiriaşilor, iar măsurile suplimentare de siguranţă implementate împotriva Covid-19 nu fac excepţie.

    Va creşte service
    charge-ul companiilor care au închiriat birouri?

    Politica Genesis Property a fost întotdeauna una centrată pe nevoile chiriaşilor, pe adaptabilitate şi flexibilitate. De aceea avem probabil cele mai îndelungate contracte de închiriere din piaţă şi am ţinut chiriaşii aproape, în condiţiile în care am urmărit întotdeauna să le oferim servicii de cea mai înaltă calitate. Scopul nostru este ca toţi să depăşim această perioadă dificilă şi să ne concentrăm pe restartul economic, restartul oraşului nostru.  

    Ce modificări au cerut chiriaşii?
    O parte din măsurile menţionate anterior s-au luat împreună cu chiriaşii noştri şi, bineînţeles, ţinând cont de indicaţiile autorităţilor. Suntem în legătură permanentă cu aceştia pentru a găsi cele mai bune metode de a menţine siguranţa în clădirile noastre de birouri. Pe măsură ce angajaţii se întorc la lucru, ne vom adapta şi vom implementa noi proceduri care să crească siguranţa şi confortul angajaţilor din parcurile noastre.

    Câţi angajaţi din clădiri vin efectiv la birou acum?

    În prezent circa 80% din angajaţii parcurilor de birouri lucrează de acasă. Ne aşteptăm ca treptat, cea mai mare parte a lor să revină la birou, începând cu luna iunie. În timp ce luăm măsuri pe termen scurt şi mediu pentru siguranţa angajaţilor din parcurile noastre de birouri, planificăm investiţii prin care putem îmbunătăţi siguranţa şi bunăstarea celor pe care îi găzduim. Avem astfel în plan să suplimentăm spaţiile verzi şi să asigurăm zone car-free, să diversificăm ariile de lucru din interior şi exterior, să reducem timpul şi riscul transferului între casă şi birou şi să oferim acces facil la o varietate de zone de divertisment, sport, mâncare şi minimarket.
    Multe persoane numesc izolarea socială din timpul epidemiei cel mai amplu experiment social de muncă de acasă. Fără a avea alte opţiuni, am reuşit să ne adaptăm destul de bine la noul univers digital în care am fost nevoiţi să intrăm fără ca, anterior, să fi avut pregătită o strategie pentru asta.
    Experienţa aceasta ne face să ne întrebăm un lucru: mai este nevoie să ne întoarcem la birou, dacă totul poate fi rezolvat online, de acasă? Răspunsul este, cu siguranţă, da. Şi acest răspuns rezultă din simplul fapt că ne-am născut fiinţe sociale. Avem nevoie să ne vedem colegii, să ne întâlnim la birou şi să interacţionăm faţă în faţă, să discutăm la o cafea despre noutăţile din vieţile noastre. Simplu spus, avem nevoie să simţim că facem parte fizic dintr-o comunitate. Asta nu înseamnă că nu vom mai munci de acasă. Noul normal va continuă să aducă schimbări, cu un mix de muncă de acasă şi de la birou. Însă cea mai importantă lecţie pe care am învăţat-o la nivel colectiv în perioada de criză este că, acum mai mult ca niciodată, sănătatea şi starea de bine a oamenilor primează, iar relaţiile inter personale sunt foarte importante pentru echilibrul fiecăruia dintre noi. Chiar dacă măsurile de prevenţia Covid-19 tind să devină normă în domeniu, atunci când ne raportăm la viitorul spaţiilor de birouri şi la bunăstarea oamenilor noi mergem mai departe. Trebuie să privim în ansamblu şi în viitor.
    Parcurile de birouri ale viitorului vor deveni întregi comunităţi – oraşe în oraşe – centrate pe experienţe holistice în funcţie de nevoile oamenilor. Proximitatea spaţiilor de lucru, a locuinţelor şi a zonelor de food & entertainment sunt elemente către care se vor orienta chiriaşii, din dorinţa de le oferi angajaţilor cele mai bune şi sigure condiţii de lucru. Nu în ultimul rând, noul standard al birourilor va impune sustenabilitatea şi grija sporită pentru mediu. Sustenabilitatea nu mai este doar o ambiţie, ci devine o nouă mantra pe piaţa de birouri. Astfel de teme vor contura viitorul oraşului nostru. Pe termen lung, pandemia va schimba felul în care arată Bucureştiul odată cu adaptarea acestuia la noul nostru stil de viaţă, definit de felul în care noi alegem să trăim, să muncim şi să ne deplasăm în oraş.
    Suntem conştienţi că adaptarea la noua economie low touch presupune eforturi pe care un singur dezvoltator sau o singură companie nu le poate face singură. De aceea, adresăm un apel comunităţii de afaceri, societăţii civile şi autorităţilor de a da #restartBucuresti astfel încât Capitala să devină un loc mai bun şi mai plăcut pentru muncă şi petrecerea timpului liber în siguranţă.

    Cum se luptă birourile cu pandemia?
    Am adaptat normele de igienă, pregătind mediile de lucru pentru ca angajaţii să performeze. În acest sens, am implementat o serie de măsuri:  obligativitatea purtării măştilor de protecţie în toate zonele comune ale clădirii pentru toţi chiriaşii, vizitatorii şi personalul administrativ; limitarea lifturilor la preluarea a cel mult patru comenzi simultan şi la patru persoane care pot utiliza liftul în acelaşi timp; asigurarea unui flux de acces suplimentar pe scările de evacuare; eliminarea recirculării aerului în clădire; instalarea unor dispozitive cu soluţii dezinfectante în recepţia clădirii pentru toţi vizitatorii, precum şi în sasulul de la intrare; dezinfectarea periodică a tuturor suprafeţelor atinse frecvent din spaţiile comune (recepţie, mânere, butoanele lifturilor etc.); săptămânal efectuăm dezinfectari prin nebulizare în toate zonele comune ale clădirii; filtrele centralei de tratare a aerului au fost înlocuite cu unele încadrate într-o clasă de filtrare superioară; termoscanarea personalului administrativ din clădire şi a curierilor. Am pus totodată la dispoziţia chiriaşilor termometre digitale pentru angajaţii lor.

    Ce investiţii au fost realizate în acest sens?
    Am efectuat anterior datei de
    15 mai toate investiţiile necesare pentru punerea în practică a  măsurilor de dezinfectare, igienă şi siguranţă menţionate anterior, astfel încât să asigurăm un mediu sănătos şi productiv de lucru.

    Cresc costurile pentru companii?
    Facem toate demersurile şi eforturile pentru a conserva taxa service charge cât mai aproape de valoarea reconciliantă anul anterior.

    Ce modificări v-au cerut chiriaşii?
    Toate măsurile au fost luate că urmare a consultărilor avute cu chiriaşii noştri privind reîntoarcerea în siguranţă la birou şi ne-am bucurat să le regăsim în recomandările şi normele comunicate de autorităţi.

    S-au întors corporatiştii la birou?
    Măsurile implementate asigură funcţionarea la capacitate integrală a clădirilor. Estimările noastre, bazate pe discuţiile cu chiriaşii, sunt pentru o revenire graduală la birou. În săptămâna 18-22 mai aproximativ 40-50% din ocupanţii cladiriilor reveniseră la birou,  urmând ca acest procent să ajungă probabil spre 100% la ridicarea restricţiilor. În acelaşi timp continuăm procesul de închiriere în proiectele One Tower, One Cotroceni Park şi One Verdi Park. Chiriaşii sunt în mod deosebit interesaţi de performanţele tehnice ale noilor clădiri, iar certificările LEED şi WELL vor deveni probabil un standard care asigura un nivel sporit de confort al mediului de lucru. Modelul work from home nu este unul performant pe termen lung, iar flexibilitatea şi adaptabilitatea spaţiilor de birouri noi, moderne şi certificate, reprezintă un atu în procesul de recalibrare a mediului de lucru la noua realitate.
    One Office are astăzi un portofoliu existent de 35.000 mp (business parkul One North Gate şi clădirea One Victoriei Center, fosta Bucharest Corporate Center) şi birouri în dezvoltare şi construcţie de 150.000 mp (One Tower, parte din One Floreasca City, One Cotroceni Park şi One Verdi Park).

    Ce măsuri s-au implementat pentru a combate pandemia?
    Globalworth şi-a luat angajamentul să respectăm toate măsurile obligatorii pentru a asigura că activitatea se desfăşoară în deplină siguranţă pentru chiriaşii şi angajaţii noştri. Totodată, echipele de leasing sunt pregătite pentru cererile deja în creştere în ceea ce priveşte necesarul de spaţiu pentru respectarea distanţării sociale în birouri. Noile reglementări îi privesc pe toţi cei 100.000 de oameni care lucrează, tranzitează sau vizitează (în) toate cele 14 clădiri din portofoliu şi se referă, înainte de toate, la adoptarea de măsuri pentru a asigura eficienţa sistemului HVAC (ventilaţie şi climatizare – n.red.) şi la sporirea protocolului de igienizare prin dezinfectarea zonelor comune (lobby ascensoare, căi de acces, scări, toalete). Ne-am asigurat şi ne asigurăm constant că toţi furnizorii-cheie ai clădirii, atât ai noştri, cât şi ai chiriaşilor, respectă instrucţiunile de igienă a mâinilor şi cerinţele de sănătate, siguranţă, securitate şi mediu (HSSE) cu echipament personal de protecţie (măşti, mănuşi). Am dispus la intrările clădirilor instrucţiunile de igienă pentru limitarea răspândirii Covid-19, iar accesul vizitatorilor este permis doar dacă aceştia poartă măşti.           
    Pentru a asigura distanţarea socială, am implementat noi reguli atât la recepţie şi punctele de acces clădire (delimitarea unor rute distincte pentru zonele de intrare şi ieşire ale clădirii, delimitarea şi marcarea direcţiilor căilor principale de circulaţie – coridoare, scări, intrări), cât şi la ascensoare (marcarea zonelor pentru a menţine distanţa de siguranţă în zona lobby ascensoare, recomandarea pentru utilizarea ascensoarelor a maximum 4 persoane pentru a evita aglomeraţia, colantarea pardoselii ascensorului pentru a stabili zonele de distanţare) şi zonele comune (marcarea zonelor pentru delimitarea distanţei sociale acceptabile în zonele care s-ar putea aglomera, comunicarea către toate părţile implicate a noilor reguli / protocoale, aplicabile în zonele comune). În ceea ce priveşte programul de curăţenie, înainte de data în care a fost sistată starea de urgenţă, s-a realizat o sesiune de dezinfectare cu nebulizator pentru toate zonele comune din clădire. Aceste zone comune sunt dezinfectate frecvent, iar panourile de comandă a ascensoarelor sunt tratate cu substanţe antivirale. În clădiri sunt instalate dispensere pentru igienizarea mâinilor, covoare dezinfectante la intrări şi ecrane de protecţie la recepţii.

    Ce investiţii au fost necesare?
    Investiţiile au constat în două direcţii majore: redimensionarea echipelor de prestări servicii curăţenie, dezinfectare şi pază şi achiziţionarea suportului necesar pentru implementarea măsurilor împotriva COVID-19, măsuri amintite mai sus. În ceea ce priveşte cea de-a doua direcţie, a fost nevoie să procurăm, pentru toate clădirile din portofoliul Globalworth, dispensere cu dezinfectant şi consumabile aferente, materiale de semnalistică privind respectarea regulilor de distanţare socială (afişe, autocolante, asigurarea de trasee definite pentru fluxurile de circulaţie, număr maxim de persoane în lifturi), materiale profesionale specifice pentru dezinfecţia frecventă a spaţiilor comune, covoraşe cu dezinfectant, dezinfectare prin nebulizare în spaţiile comune, soluţii antivirale pentru tratarea zonelor sensibile (butoniere lifturi, acces uşi), ecrane de protecţie din plexiglas instalate la recepţia clădirilor.

    Va creşte service charge-ul companiilor care au închiriat birouri?
    Este prea devreme pentru a prezenta o analiză de impact, însă toate eforturile noastre sunt direcţionate pentru optimizarea lor. O atenţie sporită a fost acordată reducerii cheltuielilor de exploatare în această perioadă.

    Ce modificări v-au cerut chiriaşii?
    Solicitările chiriaşilor intră în sfera acţiunilor şi măsurilor pe care Globalworth le-a implementat pentru asigurarea unui mediu igienic al spaţiilor de lucru: dezinfecţii frecvente ale spaţiilor comune, semnalistică privind distanţarea socială, dezinfecţii prin nebulizare, verificarea funcţionalităţii echipamentelor de ventilaţie ale clădirilor.

    Vă aşteptaţi ca mai mulţi angajaţi să lucreze de acasă pe viitor?
    Situaţia încă fluidă nu ne permite să ştim cu exactitate care va fi numărul de angajaţi şi companii care vor opta pentru lucrul de acasă. Chiar dacă o parte dintre angajaţi vor continua o perioadă lucrul de acasă, iar altă parte vor lucra în rotaţii, tot rămâne un procent semnificativ de angajaţi care optează pentru munca la birou şi numărul va creşte pe parcurs ce intensitatea pandemiei scade. Asta şi pentru că mulţi dintre angajaţi depind de birou şi sunt mai eficienţi în cadrul echipei. Ne aşteptăm, aşadar, la o creştere graduală a numărului de angajaţi care vin la birou, iar această creştere implică modificări de amenajare a spaţiului şi a mobilierului, mai ales în cazul birourilor open space, spaţiilor comune (bucătării, săli de relaxare) sau în cazul sălilor de meeting sau conferinţe. Unele birouri se vor roti, astfel încât angajaţii să nu stea faţă în faţă, în recepţii vor fi instalate bariere temporare de plastic transparent pentru a separa vizitatorii de biroul de recepţie, iar în unele spaţii vor fi instalate partiţii înalte între birourile care se află faţă în faţă. Dacă înainte biroul era mai ales despre confidenţialitate, acum este despre siguranţă şi separare fizică între colegi. Această distanţă de doi metri recomandată conduce automat la creşterea spaţiului alocat per angajat de la 10 metri pătraţi la 15-20 metri pătraţi. Necesitatea de a creşte spaţiul alocat per angajat este deja observată de echipele noastre de leasing care au tot mai multe cereri de creştere a spaţiului de la companii şi ne aşteptăm la evoluţii în această direcţie.