Category: Cover story

  • Jobul potrivit la momentul potrivit

    Pentru Yakup Çil, perspectiva unei cariere în industria bancară a venit pe neaşteptate. Decizia de a profita de oportunitatea ivită a fost una inspirată, fiindcă de atunci, parcursul său profesional a urmat o traiectorie ascendentă spre rolul din prezent, cel de CEO al Credit Europe Bank România. Acum, după 25 de ani de banking petrecuţi pe trei pieţe, luptă pentru un obiectiv bine conturat: digitalizarea. Ce beneficii are, în opinia lui, un tânăr care alege acelaşi drum?

    „Bankingul este o afacere orientată spre oameni. Piatra noastră de temelie este relaţia pe care am construit-o cu angajaţii şi clienţii noştri”, descrie Yakup Çil, executivul din fruntea Credit Europe Bank România, domeniul în care şi-a construit cariera de peste 25 de ani.

    În prezent, el conduce o echipă de 657 angajaţi, administrând o reţea de 24 de sucursale. Membră a grupului financiar olandez Credit Europe Bank NV, banca este activă în România din anul 1993, când a activat sub denumirea de Banca de Credit Industrial şi Comercial, devenind Finansbank (în anul 2000), iar apoi, în 2007, în urma unui proces de rebranding, primind denumirea de Credit Europe Bank România. Acum, compania trece printr-o nouă etapă, caracteristică întregului sistem de altfel, în care numărul de sucursale şi de angajaţi este în scădere, în timp ce canalele online şi digitale se îmbunătăţesc. Care este povestea liderului ce conduce aceste transformări?

     

    ˝Vânat˝ pentru primul job

    În copilărie, Yakup Çil visa la profesia de arhitect, însă când a venit momentul alegerii unei facultăţi, s-a îndreptat către Facultatea de Economie şi Ştiinţe Administrative din cadrul Universităţii Tehnice a Orientului Mijlociu (Ankara, Turcia). „În preajma absolvirii, alături de reprezentanţii altor industrii, băncile vânau, de asemenea, talente din cadrul celor mai importante universităţi. Îmi aduc aminte că veneau echipe întregi din sistemul bancar la universitate să-şi prezinte oportunităţile de carieră, foarte atractive de altfel, şi astfel am descoperit această lume şi am decis să-mi încep cariera în banking”, descrie executivul debutul parcursului său profesional în industria bancară. Pe atunci, spune că băncile aveau un sistem foarte bine pus la punct în materie de recrutare şi dezvoltare profesională. „Am trecut prin diverse examene şi interviuri pe parcursul evoluţiei mele în bancă, iar rezultatele foarte bune înregistrate de-a lungul timpului au contribuit la dezvoltarea carierei mele în domeniul bancar.”

    Şi-a început cariera în banking ca stagiar în management la departamentul de corporate marketing dintr-o bancă privată din Turcia – o industrie bancară pe care o caracterizează ca fiind una plină de provocări. „Când mi-am început cariera în Turcia, am trăit experienţa crizelor financiare din anii 1998 şi 2001. Tot în cadrul unei bănci am experimentat şi criza din 2008, însă în Rusia de data aceasta. Cu toate acestea, cea mai mare provocare a fost reprezentată de crizele din 2001 din Turcia, care au afectat sever numeroase instituţii financiare. La acea
    vreme eram auditor senior şi am avut un rol activ în numeroase restructurări de credite”, îşi aminteşte Yakup Çil.

    După ce a activat o perioadă într-o sucursală, a lucrat alţi şase ani ca auditor intern în aceeaşi bancă. În anii următori, a preluat poziţia de manager de divizie la departamentele de restructurare a creditelor şi international banking ale unei bănci publice din Turcia. Mai târziu, a fost director regional, responsabil de corporate marketing într-o bancă privată din Rusia, timp de aproximativ patru ani. În 2011 a făcut următorul pas în carieră şi a decis să vină la Credit Europe Bank România în calitate de vicepreşedinte responsabil de corporate banking. Odată cu preluarea acestei funcţii, avea să observe că portofoliul de credite a fost grav afectat de criza din 2008-2009. În această etapă, experienţa acumulată anterior în perioadele de criză l-a ajutat foarte mult. „Prin soluţii de restructurare a creditelor, am oferit noi planuri de plată potrivite fluxului de numerar şi capacităţii de plată ale clienţilor noştri care se aflau în dificultate. Am continuat să ţinem legătura cu clienţii noştri prin toate canalele de comunicare şi am oferit acestora toate facilităţile în limita posibilităţilor băncii noastre”, susţine executivul. El îşi aminteşte anii 2011-2014 drept o perioadă foarte încărcată pentru bancă, în contextul unor astfel de operaţiuni. „În cele din urmă, prin bunele intenţii reciproc manifestate între bancă şi clienţi, am reuşit în mare măsură să depăşim dificultăţile aferente portofoliului de credite problematice.”

    După doi ani petrecuţi în rolul de vicepreşedinte responsabil de corporate banking, la sfârşitul anului 2013 Yakup Çil a fost numit CEO al Credit Europe Bank România, şi de atunci îşi desfăşoară cariera în banking în calitate de preşedinte executiv.

    Când vine vorba despre asemănările despre cele două pieţe, el spune că sistemul de banking local are, comparativ cu celelalte pieţe pe care a lucrat, un portofoliul similar de produse oferite clienţilor, întrucât nevoile sunt paralele. În plus, procesul de digitalizare este similar pe ambele pieţe; numărul de sucursale şi de angajaţi este în scădere, în timp ce canalele online şi digitale se îmbunătăţesc. „Principala diferenţă se remarcă în ceea ce priveşte ratele de intermediere financiară; activele bancare româneşti se ridică la 50% din PIB, în timp ce media UE se menţine la 250% din PIB, de cinci ori mai mare faţă de România. Principala noastră contribuţie pe piaţa bancară locală din România este produsul nostru emblematic – CardAvantaj –, primul card de credit cu rate introdus în România.”

     

    Un executiv care ştie  ce vrea de la oameni Din punct de vedere al stilului de leadership abordat, Yakup Çil spune despre sine că este foarte deschis către comunicare şi crede cu tărie în munca în echipă. În opinia lui, comunicarea este foarte importantă pentru a crea un mediu în care oamenii să poată performa împreună şi să fie conduşi spre succes: „Îmi încurajez întotdeauna colegii să preia iniţiativa şi să nu le fie frică de propriile idei măreţe. Consider că un adevărat lider nu ar trebui să fie autocratic, egocentric şi lipsit de viziune”.

    Executivul consideră competenţa ca fiind una dintre cele mai importante calităţi pe care ar trebui să le aibă un angajat bun: „Inteligenţa, integritatea, abilităţile de conducere, a fi sociabil şi a lua iniţiativa reprezintă alte caracteristici semnificative.” La polul opus, comportamentele pe care spune că nu le va tolera sunt necinstea, incompetenţa şi acţionarea împotriva muncii în echipă.

    Agenda zilnică a lui Yakup Çil constă de cele mai multe ori în întâlniri de management şi întâlniri cu clienţii. „Încerc să-mi aloc un nivel minim de timp pentru activităţi operaţionale şi îmi folosesc mai degrabă timpul pentru afaceri noi şi activităţi generatoare de venituri. În acest scop, am scurte întâlniri cu echipa pentru a reflecta, stabili şi delega acolo unde este cazul şi am încredere în munca depusă de colegii mei, având alături de mine adevăraţi profesionişti şi specialişti în ariile lor de expertiză.” Una din sursele sale principale de motivare şi energie este familia, mai ales când trebuie să ia decizii importante de viaţă, „şi ştiu că mă pot baza pe un sprijin de nădejde”.

     

    Un atu necesar оn faţa competiţiei

    Executivul spune că trăim într-o eră digitală şi, ca în orice domeniu, modalităţile de a face afaceri se schimbă rapid şi în domeniul bancar. De aceea, „pare imperativ să te transformi într-o bancă digitală pentru a nu rămâne în urma concurenţei şi pentru a ieşi în evidenţă”. În acest sens, provocarea şi scopul lui constau în a face din banca pe care o conduce o bancă digitală competitivă în regiune. De altfel, şi lecţia pe care i-au oferit-o ultimii doi ani spune că e legată tot de importanţa digitalizării. „Şi când spun digitalizare, o spun nu doar în termeni de servicii bancare pe care le oferi clienţilor, dar şi referitor la mijloacele pe care le pui la dispoziţia angajaţilor pentru ca aceştia să-şi îndeplinească atribuţiile şi să-şi atingă cu succes obiectivele.” Acest lucru, continuă el, reprezintă o provocare importantă pentru conducerea băncilor, în special pentru orice CEO, „din moment ce tu ai frâiele şi conduci strategiile de business astfel încât să se încadreze în noua normalitate”. Pe fondul apariţiei pandemiei de COVID-19, una dintre cele mai importante măsuri pe care executivul spune că le-a luat în cadrul companiei a fost creşterea capacităţilor tehnologice. „Am luat toate măsurile reglementate în mediul nostru de lucru pentru angajaţii şi clienţii noştri. De asemenea, am făcut permanentă schema de lucru hibrid pentru echipă.”


    Pe lвngă măsurile de politică monetară implicвnd оnăsprirea condiţiilor de finanţare de către BNR, unele măsuri administrative care urmează să fie luate de guvern ar putea include: reducerea cotei TVA la energie şi combustibil, reducerea accizelor la combustibil sau stabilirea unui plafon al preţurilor la gaze pentru companiile producătoare sau de transport pentru a limita impactul efectelor de runda a doua a creşterii costurilor asupra economiei.


    Crizele nu aduc doar minusuri

    Analizând impactul pozitiv pe care actuala criză sanitară l-a avut asupra industriei, Çil spune că pandemia a schimbat modelele operaţionale ale instituţiilor, inclusiv ale băncilor, şi a demonstrat cât de necesară a fost remodelarea acestora. „Criza a accelerat transformarea digitală în întreaga lume şi a demonstrat cât de importante sunt soluţiile tehnologice pentru a ne susţine şi dezvolta afacerile. Băncile nu fac excepţie de la aceasta şi reprezintă sectorul în care digitalizarea este şi va fi experimentată cel mai rapid.” El adaugă că o altă contribuţie importantă a pandemiei pentru toate sectoarele, inclusiv bancar, este să fi experimentat un astfel de fenomen ca societate şi să fi câştigat un fel de imunitate împotriva unor situaţii similare care pot apărea în viitor. Vorbind despre creşterea abruptă a preţurilor de consum, Yakup Çil spune că principala cauză este impactul conflictului Rusia-Ucraina asupra preţurilor principalelor mărfuri: petrol, gaze naturale, combustibil, grâu etc. şi a efectelor de runda a doua a sancţiunilor impuse de aliaţii occidentali Rusiei. „Toate au dus la întreruperi ale lanţului de aprovizionare la nivel mondial şi au cauzat rate mai mari ale inflaţiei.”

    Potrivit lui, nivelul preconizat al ratei de politică monetară pentru sfârşitul anului este de 5,5%, ceea ce va creşte cu siguranţă costurile împrumuturilor în moneda naţională şi deopotrivă dobânzile la depozite în moneda locală. „Se estimează că această creştere va avea ca rezultat o cerere mai scăzută pentru împrumuturile în moneda locală din cauza costurilor mai mari. Cu siguranţă, ar trebui să ne aşteptăm şi la o creştere mai mică a PIB-ului în acest an.”

    Pe lângă măsurile de politică monetară implicând înăsprirea condiţiilor de finanţare de către BNR, Çil subliniază că unele măsuri administrative care urmează să fie luate de guvern ar putea include: reducerea cotei TVA la energie şi combustibil, reducerea accizelor la combustibil sau stabilirea unui plafon al preţurilor la gaze pentru companiile producătoare sau de transport pentru a limita impactul efectelor de runda a doua a creşterii costurilor asupra economiei.

    Executivul susţine că, potrivit estimărilor băncii centrale, inflaţia va reveni la o singură cifră în T3/2023. „Pentru a menţine inflaţia sub control, BNR urmăreşte un regim de flotare controlată a cursului de schimb, evitând volatilitatea excesivă a acestuia şi prevenind deprecierea puternică a leului. Din octombrie, BNR a accelerat politica sa de înăsprire a condiţiilor de finanţare şi a majorat rata dobânzii de la 1,25% la 3,75%. Rata de politică monetară la sfârşitul anului este de aşteptat să fie mai aproape de 5,5%.”

    Iar în ceea ce priveşte cele mai recente rezultate ale Credit Europe Bank, în ultimele 12 luni, portofoliul de credite al companiei a crescut cu 2,9% şi 6,4% de la an la an, la decembrie 2021, respectiv aprilie 2022. Reprezentanţii businessului se aşteaptă ca acesta să evolueze, în 2022, cu 33%, la 2,76 miliarde de lei, de la 2,07 miliarde de lei în anul precedent. În ceea ce priveşte valoarea activelor şi profitul înregistrat, în 2021 acestea s-au ridicat la 4,33 mld. lei, respectiv 70,2 milioane de lei, iar pentru anul acesta estimările companiei vizează o creştere de 13,7% a activelor, până la 4,92 mld. lei, profitul fiind însă pe o pantă descendentă, aşteptările fiind ca acesta să atingă pragul de 37,2 milioane de lei în 2022. O creştere accelerată, de 46%, este aşteptată şi la nivelul numărului de carduri noi emise, de la 22.258 în 2021 la 32.500 de carduri în 2022. Pe zona de clienţi retail, banca preconizează o evoluţie de 4,8% a cardurilor emise, de la 353.623 în 2021 la 370.500 în 2022. Executivul spune că, pe termen scurt şi mediu, Credit Europe Bank România are multe ţinte importante, iar cea mai importantă dintre acestea este finalizarea transformării digitale a băncii şi lărgirea sferei de noi produse digitale oferite clienţilor, pentru a le îmbunătăţi şi simplifica activităţile bancare curente. „Foarte curând vom lansa câteva dintre ele.” Pentru acest an, businessul plănuieşte investiţii de 3 milioane de euro, bani ce vor fi direcţionaţi înspre noile produse digitale pe care reprezentanţii companiei au în plan să le introducă până la sfârşitul acestui an. „Ne dorim menţinerea unui raport cost-venit sănătos, sens în care vom contribui la creşterea bazei de venituri a băncii noastre prin implementarea de noi proiecte.” În acest context, compania şi-a propus să crească portofoliul de credite cu 50% într-o perioadă de trei ani. Iar obiectivul principal rămâne dezvoltarea unei organizaţii agile, adaptive şi rezistente, „pentru a crea valoare clienţilor şi acţionarilor noştri”.

    O carieră cu oportunităţi vaste

     Vorbind despre greşelile făcute de-a lungul parcursului profesional şi lucrurile pe care le-ar face diferit, executivul spune că drumul de până acum este, evident, dovada unei cariere de succes. „Provocările prin care am trecut de-a lungul anilor mi-au arătat, cu siguranţă, cum să gestionez situaţii dintre cele mai diverse, iar propria determinare m-a ajutat atât să depăşesc obstacolele, cât şi să învăţ din ele.” În opinia lui, mai important decât a privi în urmă şi a te gândi cât de bine ai procedat într-un anumit moment, este să acţionezi mereu cu profesionalism şi cu maturitatea etapei în care te afli.

    „Când eram în ultimul an de universitate, am primit oferte de muncă de la diferite bănci şi, într-o lună de la absolvire, mi-am început cariera. Probabil c-aş fi putut să-mi acord mai mult timp şi să investesc în dezvoltarea mea personală, având în vedere că, mai târziu în viaţă, pe măsură ce devii din ce în ce mai ocupat, devine din ce în ce mai dificil să recâştigi această oportunitate.” Sfaturile sale pentru tinerii aflaţi la începutul carierei sunt: „Ai încredere în tine, fii sociabil şi nu renunţa uşor!”. Întrebat de ce i-ar recomanda unui tânăr să-şi construiască o carieră în această industrie, executivul spune că băncile sunt cele mai importante structuri din sistemul financiar, iar acestea există de secole. „Un bancher înţelege aproape totul. Băncile sunt instituţii propice pentru a învăţa afaceri. Consider că, mai ales cei care îşi încep cariera în bănci şi apoi trec la alte companii, vor fi mult mai bine echipaţi pentru că văd alte companii şi din această perspectivă.” Atunci când lucrezi în sectoare specifice din piaţă, îţi cunoşti foarte bine domeniul dar, când ai şi experienţa de bancher, cunoşti atât sectorul financiar, cât şi sectorul în care activezi, adaugă Yakup Çil. „Dobândirea experienţei unei astfel de profesii creează situaţii personale şi profesionale extrem de avantajoase pentru tineri.” O carte pe care executivul o recomandă şi crede că nu ar trebui să lipsească din biblioteca unui CEO este „Never Eat Alone”, scrisă de Keith Ferrazzi.

  • Cu ce tranzacţie-gigant a ieşit la rampă pentru prima dată Karina Pavăl, moştenitoarea imperiului Dedeman

    S-a născut în septembrie 1993 la Bacău. A studiat la Londra, întâi la Queen Mary University of London şi apoi la University of Cambridge, unde a absolvit un master în finanţe şi real estate. După terminarea studiilor, s-a întors în România, pentru a se implica în businessul familiei. La început a ocupat o poziţie mai puţin vizibilă, ţinându-se relativ în umbră, pentru ca mai apoi, treptat, să fie tot mai prezentă la masa negocierilor, în consilii de administraţie sau la parafarea unor deal-uri majore, cu valori de zeci sau chiar sute de milioane de euro.

    Karina Pavăl, pentru că despre ea este vorba, este fiica lui Dragoş Pavăl, fondatorul retailerului de bricolaj Dedeman, cea mai puternică companie antreprenorială românească prin prisma cifrei de afaceri. O prezenţă discretă în general, o tânără moştenitoare a unui imperiu construit în trei decenii de capitalism – întâi de la zero şi apoi prin achiziţii –, Karina Pavăl a apărut în prim-plan recent, cu ocazia achiziţionării de către fraţii Dragoş şi Adrian Pavăl a 30% din grupul de firme Tei, ce cuprinde atât lanţul de retail farma Farmacia Tei, cât şi retailerul de magazine cu articole pentru copii Bebe Tei. Aceasta este doar cea mai recentă dintre mutările familiei Pavăl din Bacău, familie care şi-a construit un portofoliu de companii ce provin din domenii variate, de la industrie grea la imobiliare sau materiale de construcţii. Perla coroanei a fost şi rămâne Dedeman, liderul incontestabil al retailului de bricolaj şi compania pe care Dragoş şi Adrian Pavăl au construit-o de la zero. Ea este totodată cea care le-a permis antreprenorilor să cumpere participaţii şi în alte firme.

    Despre Karina Pavăl nu se ştiu multe lucruri, nici legate de activitatea ei curentă în bus­i­nessul familiei, nici referitoare la activitatea ei înainte de a se întoarce acasă de la Londra. În cadrul evenimentului Tineri Manageri de Top, în cadrul căruia a fost premiată de Business MAGAZIN, ea a vorbit despre alegerea de a se întoarce acasă: „Este cea mai bună decizie pe care o puteam lua şi sunt recunoscătoare pentru încrederea primită şi aportul pe care îl pot aduce în cât mai multe domenii de activitate ale grupului. Îmi doresc ca şi în viitor să pot contribui la consolidarea şi dezvoltarea diferitelor linii de business alături de ceilalţi membri ai familiei mele şi de întreaga echipă Dedeman/Pavăl Holding”.

    Singurele informaţii sunt cele publice, care atestă printre altele că, timp de mai puţin de un an, tânăra şcolită în Anglia a fost membru în Consiliul de Administraţie al Conpet Ploieşti, transportatorul naţional de ţiţei prin conducte şi cale ferată. Ea a fost propusă în CA de către Dedeman, care este acţionar în firmă. Acum, figurează ca administrator în cadrul Cemacon SA, producător de materiale de construcţii unde, din nou, familia Pavăl este acţionar (majoritar), prin intermediul Pavăl Holding, potrivit platformei de analiză a companiilor Confidas. Aceasta este singura poziţie de conducere deţinută de Karina Pavăl oficial, mai exact doar aceasta figurează în platforma Confidas. Totodată, ea nu apare ca acţionar în nicio firmă, conform aceleiaşi surse. Totuşi, tânăra antreprenoarea de aproape 29 de ani este implicată direct în businessul dezvoltat de familia sa, iar cea mai recentă dovadă este comunicatul de presă transmis de cele două părţi cu ocazia tranzacţiei dintre fraţii Pavăl şi fondatoarea grupului Tei, Roxana Maftei.

    „Acest parteneriat are la bază o viziune de business comună şi un set de valori şi principii fundamentale pe care le împărtăşim cu grupul Tei. Avem încredere că experienţa noastră de scalare a unui business de retail, împreună cu expertiza şi cunoaşterea aprofundată a pieţei farma, de puericultură şi produse de îngrijire personală de către Roxana si Irina (Maftei – n.red.), vor duce povestea Grupului Tei la următorul nivel, pe una dintre cele mai dinamice şi competitive pieţe din România”, a spus Karina Pavăl, fiica lui Dragoş Pavăl, cu ocazia anunţării tranzacţiei. Ea este citată ca reprezentantă a Pavăl Holding, vehiculul de investiţii al fraţilor Adrian şi Dragoş Pavăl, prin care antreprenorii investesc inclusiv în companii listate la Bursa de la Bucureşti. Nu este precizată funcţia ei exactă, însă datele Business MAGAZIN arată că fiica lui Dragoş Pavăl participă activ la negocieri şi este implicată tot mai mult în business de către familia sa. Spre exemplu, ea a stat la masa discuţiilor în urmă cu circa patru ani, când familia Pavăl a intrat în acţionariatul producătorului de aluminiu Alro Slatina, în schimbul sumei de circa 100 de milioane de euro, spun sursele din piaţă. Similar, ea a fost implicată şi în negocierile privind achiziţia pachetului minoritar din grupul Tei, o altă tranzacţie de calibru mare, estimată la 70-90 de milioane de euro de Business MAGAZIN.

    Dragoş Pavăl şi-a implicat fiica în business încă de timpuriu, mai exact înainte ca ea să împlinească 25 de ani. Karina Pavăl calcă astfel pe urmele tatălui său, care a intrat în business în 1992, când avea doar 26 de ani. Fraţii Dragoş şi Adrian Pavăl, ambii la bază matematicieni, au pornit de la zero în primii ani de după Revoluţie şi au avut nevoie de zece ani pentru a ajunge la formatul actual al reţelei Dedeman – magazine de suprafaţă mare, de circa 8.000 de metri pătraţi, care au câteva zeci de mii de articole listate la raft. Dragoş Pavăl a fost primul dintre cei doi fraţi care a intrat în afaceri, în anul 1992, când a deschis un magazin de 16 metri pătraţi, într-un spaţiu închiriat într-un cartier din Bacău, cu o investiţie minimă.

    Afacerile au fost dezvoltate pas cu pas. În primii ani, antreprenorul transporta marfa din angrourile din Bucureşti cu Dacia Break a socrului său şi câştiga deja de zece ori mai mult decât ca salariat la stat, spunea el anterior. Dorinţa de a câştiga mai mult a fost, de altfel, motivaţia lui de a intra în mediul privat. După absolvirea Facultăţii de Matematică şi Informatică din Iaşi, în 1991, Dragoş Pavăl s-a angajat ca informatician la o firmă de stat din Bacău, Metatex. Fiind angajat al centrului de calcul al firmei, el a avut acces la informaţiile contabile ale reţelei de magazine de mobilă operate la acea dată de compania de stat Metatex, astfel a putut înţelege modelul de business din comerţ. „Mi se părea un lucru banal să faci bani din adaos comercial şi m-am gândit că pot face asta şi eu foarte uşor, povestea Pavăl.

     

    Doi ani mai târziu, imediat după absolvirea Facultăţii de Matematică din Iaşi, i s-a alăturat şi fratele său, Adrian Pavăl, al doilea acţionar al grupului. Treptat, ei au dezvoltat împreună reţeaua Dedeman ca o afacere de familie, în care au fost implicaţi şi ceilalţi şase fraţi, dar şi alţi membri ai familiei, conform celor mai recente date. Pornit ca un mic magazin, Dedeman a ajuns astăzi cea mai mare afacere antreprenorială românească, cu aproape 60 de magazine şi o cifră de afaceri de 9,1 miliarde de lei în 2020, ultimul an pentru care există date publice. Fraţii Adrian şi Dragoş Pavăl au construit în jurul Dedeman cel mai puternic grup antreprenorial românesc, dar şi cea mai profitabilă companie mare din regiunea Europei de Sud-Est. Apoi, din profitul obţinut la retailerul de bricolaj ei, au investit şi în alte companii şi proiecte, pe care le-au unit sub umbrela Pavăl Holding.

    Dacă tatăl său a intrat în antreprenoriat pornind de la zero, pentru a creşte apoi pas cu pas, Karina Pavăl are un alt traseu. Mai exact, ea a decis să se dedice şi să se implice în businessul familiei, un colos deja stabil, dar totodată în plină dezvoltare. Când vine vorba de cea de-a doua generaţie din businessul românesc, moştenitorii au mai multe abordări. Nu de puţine ori, ei nu doresc să se implice deloc în business, preferând o viaţă mai relaxată, cu mai puţine responsabilităţi şi cu stres pe măsură. Alteori, aleg tot calea antreprenoriatului, dar păşesc pe alte drumuri decât părinţii lor, crezând în alte domenii sau în alte modele de afaceri. Nu în ultimul rând, există şi cei care sunt implicaţi în afacerea familiei şi de acolo începe dezvoltarea, atât a lor, cât şi a businessului. Este şi cazul Karinei Pavăl. Spre exemplu, în 2019, la scurtă vreme după întoarcerea acasă din Marea Britanie, ea ocupa funcţia de business development manager în cadrul Dedeman şi Pavăl Holding. Responsabilităţile sale includeau încă de atunci identificarea soluţiilor necesare pentru îmbunătăţirea fluxului operaţional şi implementarea acestora împreună cu managementul companiei.

    De asemenea, ea contribuia la identificarea, negocierea şi monitorizarea noilor iniţiative de investiţii şi de dezvoltare ale grupului, fiind implicată în mod direct în proiecte precum: achiziţii pe piaţa imobiliară locală, încheierea de parteneriate de dezvoltare de spaţii logistice, înfiinţarea noului proiect Equiliant, un fond de private equity ce ţintea şi ţinteşte încă realizarea de investiţii în IMM-uri şi achiziţii pe piaţa de capital. Despre întoarcerea în ţară imediat după finalizarea studiilor, Karina Pavăl spunea că a fost cea mai bună decizie pe care o putea lua, dorindu-şi ca în viitor să poată contribui la consolidarea şi dezvoltarea diferitelor linii de business alături de ceilalţi membri ai familiei sale şi de întreaga echipă Dedeman/Pavăl Holding.

    Oficialii grupului nu au răspuns acum la solicitarea Business Magazin privind activitatea actuală a Karinei Pavăl în business, însă ea este, în mod evident, încă implicată în tot ce ţine de activitatea de M&A a Pavăl Holding, dovadă fiind achiziţia de 30% din Grupul Tei. Aceasta este o altă poveste a unui business de familie început în anii ’90 – 1992 mai exat, când antreprenoarea Roxana Maftei punea bazele Farmacia Tei, unitatea de retail farma amplasată, în cartierul şi pe bulevardul (Lacul) Tei. Trei decenii mai târziu, businessul arată cu totul altfel, iar viitorul abia începe să se scrie, după ce fondatorii Dedeman au intrat în acţionariat pentru a da un boost expansiunii. Antreprenoarea a construit în cei 30 de ani de activitate unul dintre cele mai dinamice businessuri româneşti, mizând pe un model diferit de business. Mai exact, sub brandul Farmacia Tei sunt deschise puncte de retail farma pe suprafaţă mare, de peste 1.000 mp, şi cu multe produse la raft – peste 20.000, atât farmaceutice, cât şi parafarmaceutice. E vorba de echivalentul unui hipermarket din comerţul alimentar, într-o piaţă dominată de magazine mici, de proximitate. Totodată, compania mizează pe preţuri mici, fapt ce atrage un număr mare de consumatori, zeci de persoane aşteptând la coadă minute bune pentru a-şi lua reţetele sau alte medicamente fără prescripţie.

    Prima unitate Farmacia Tei, deschisă acum trei decenii şi cea care dă numele întregului business, a fost între timp închisă şi relocată. Acest proces se întâmpla acum patru ani. S-au inaugurat însă alte farmacii sub acest brand, în total fiind şase unităţi, cu afaceri estimate la 1 miliard de lei în 2022. Totodată, din companie s-a desprins o nouă divizie – un lanţ de supermarketuri cu articole pentru copii, Bebe Tei – care la rândul său are afaceri ce merg spre 500 de milioane de lei. Pornită în 1992, Farmacia Tei a funcţionat circa două decenii cu o singură unitate în Bucureşti. În ultimii ani, businessul s-a extins şi în afara Capitalei, urcând în clasamentul celor mai mari jucători din retailul farma după vânzări, până pe locul al cincilea. În prezent, sunt şase farmacii, cinci în Bucu­reşti şi una în Constanţa. Spre comparaţie, principalii concurenţi ai reţelei au sute de unităţi, dar care măsoară zeci de metri pătraţi.

     

    CITITI MATERIALUL INTEGRAL AICI 

  • Spune-mi câţi ani ai, ca să-ţi spun ce fel de CEO eşti

    Patru generaţii de lideri conduc în acest moment piaţa muncii: Baby Boomers, Generaţia X, Generaţia Y (milenialii) şi, cei mai tineri, membrii generaţiei Z. Într-o discuţie cu mai mulţi specialişti din piaţă, ne-am propus să vedem ce îi aseamănă şi ce îi diferenţiază, dar şi cum ar trebui să îşi adapteze stilul de leadership în funcţie de industria din care fac parte. Care este, aşadar, portretul CEO-ului român, în funcţie de generaţia din care face parte?

    „Piaţa muncii din prezent poate fi divizată în patru grupuri distincte: Baby Boomers (1945-1964), Generaţia X (1965 – 1980), Generaţia Y (Millennials), din care fac parte cei născuţi după 1980 şi Generaţia Z (1995-2010). Managerii din primele trei generaţii sunt dispersaţi într-o varietate de industrii, iar stilurile lor de leadership pot fi încadrate într-unul dintre aceste 5 tipuri de leadership: laissez-faire, autocratic, participativ, tranzacţional. Generaţia Z este destul de puţin reprezentată în management, având cu preponderenţă manageri antreprenori în diverse startupuri” şi transformaţional, observă Florin Godean, Country Manager, Adecco România.

    Liderul căruia nu îi place schimbarea

    Potrivit lui, Baby Boomers acceptă ceea ce noi numim „chain of command”, nu sunt foarte educaţi din punct de vedere tehnologic şi, în general, nu prea le surâde ideea de schimbare. Sorina Faier, Managing Partner, Elite Searchers, întăreşte şi ea opinia că în ceea ce priveşte stilul de conducere, liderii din generaţia Baby Boomers preferă lanţul de comandă. „Baby Boomers tind să fie mai pozitivi în ceea ce priveşte autoritatea, ierarhia şi tradiţia şi sunt, de asemenea, optimişti, motivaţi şi orientaţi spre echipă. Această combinaţie înseamnă că unii Baby Boomers sunt dispuşi să respecte autoritatea atât timp cât ştiu că opinia sau contribuţia lor este luată în considerare în procesele de luare a deciziilor.” Ca lideri, aceştia spune că se aşteaptă ca ei să ofere direcţia şi să-şi conducă echipele către obiectivele organizaţionale.

    Care este însă explicaţia acestei nevoie de ierarhie?„Baby boomers (…) păstrează cel mai mult din stilurile de leadership tradiţionale deoarece au fost formaţi tocmai în astfel de structuri şi au asimilat aceste stiluri de la managerii lor, fiind mai puţin expuşi la noile tendinţe”, notează Andrei Frunză, CEO, BestJobs.


    „Faptul că în acest moment avem, simultan, la muncă, patru generaţii, ridică, din start, probleme majore de comunicare şi face leadershipul cu atât mai sensibil, şi asta pentru că reperele sunt diferite, mentalităţile, relaţia fiecărei generaţii cu autoritatea, aşteptările, absolut totul diferă.”

    Bogdan Badea, CEO, eJobs


    Liderul căruia îi plac modelele

    Sorina Faier observă că cei din generaţia X preferă să adopte stilul de lucru prin model, sunt lideri care exemplifică valorile companiei prin acţiunile lor şi sunt gata să intervină pentru a ajuta atât la rezolvarea problemelor, cât şi la a conduce afacerea prin tranziţie şi schimbare. „Cei din Generaţia X sunt implicaţi în muncă şi sunt uşor accesibili ca lideri.”

    În acelaşi timp, adaugă ea, aceştia tind să fie mai motivaţi individual şi sunt mai autonomi. „Descrisă adesea ca fiind precaută, sceptică sau neimpresionată de autoritate, Generaţia X pune accentul pe corectitudine, competenţă şi onestitate, chiar brutală uneori.”

    Cu o natură directă şi o nevoie de sinceritate, cei din Generaţia X dificil de gestionat şi nu se potrivesc într-un anumit stil de leadership tradiţional, îi portretizează şi Florin Godean, Adecco. Potrivit lui, pentru a le dobândi încrederea acestora, trebuie să fim oneşti, oferindu-le oportunităţi de învăţare şi respectând experienţele prin care şi-au conturat valorile, credinţele şi modul de gândire. „Ţinând cont de pensionarea inimentă a baby boomerilor, generaţia X a devenit un focus important pentru anumite organizaţii, deoarece aceştia urmează să preia conducerea generaţiei Y.”


    „Indiferent de perspectiva din care privim lucrurile, nu există nicio îndoială că fiecare nouă generaţie creşte într-o lume diferită de cea pe care o cunoşteau bunicii sau chiar părinţii lor. (…) Din acest punct de vedere, observăm cu uşurinţă că pot exista diferenţe între modul în care angajaţii din generaţii diferite percep responsabilităţile, recompensele şi dezvoltarea.”

    Mădălina Bălan, Managing Partner, Hart Consulting


    Liderul care construieşte relaţii

    În ceea ce îi priveşte pe cei din generaţia Y (millennials), Florin Godean îi descrie drept „o cohortă flexibilă, care va depune eforturi în atingerea cerinţelor unui stil de leadership care se potriveşte cu stilul lor de viaţă”, iar Sorina Faier spune că aceştia aleg, de obicei, o abordare a muncii în echipă, şi nu managementul autoritar. „Una dintre cele mai importante valori pe care milenialii le deţin este nevoia lor de a construi relaţii. Liderii mileniali preferă să folosească o abordare în echipă faţă de o abordare individualistă, pentru a atinge obiectivele şi misiunea organizaţiei.”

    Mulţi mileniali, adaugă Sorina Faier, au mentalitatea că nu trăiesc pentru a munci, ci, mai degrabă, se concentrează pe viaţa lor în afara muncii. Ei preferă adesea procesele rapide şi imediate, precum şi lucrul în echipă, dar şi un mediu mai relaxat unei structuri ierarhice, şi tind să fie asertivi, cu opinii puternice. „Cei mai mulţi mileniali preferă să primească şi să ofere feedback continuu şi instantaneu.”

    La rândul său, Mihaela Maranca, Country Manager, Randstad România, spune despre mileniali că au un coeficient EQ (inteligenţă emoţională) ridicat, ceea ce reprezintă o cerinţă cheie a unui bun lider, şi că valorizează cultura organizaţională pozitivă, o altă calitate de apreciat pentru cei în poziţii de conducere. „Din perspectiva leadershipului, aceştia nu au avut ocazia să-şi dezvolte abilităţile atât de necesare în ce priveşte navigarea prin politicile organizaţionale, team-building şi conducerea oamenilor.” Într-un studiu citat de ea, milenialii au numit politica internă al doilea cel mai mare obstacol care le împiedică performanţa profesională şi mulţi consideră că le lipseşte în mare măsură pregătirea pentru un rol managerial. „Au fost identificate cinci domenii de competenţă pe care Millennials ar trebui să le dezvolte pentru a se impune ca manageri: persuasiune şi influenţare; comunicare clară; gestionarea conflictelor; navigarea prin politica internă; atragerea de aliaţi.”

    Despre generaţia Y, Bogdan Badea, CEO, eJobs, spune că este prima care face trecerea spre o libertate şi o relaxare asumate. „Din păcate, Milenialii sunt şi o generaţie de compromis, crescută şi în comunism, şi în capitalism, care a preluat şi de la Generaţia X lucruri nu întotdeauna sănătoase, dar care a fost şi mai curajoasă decât predecesoarele.”


    „În rândul generaţiilor Baby Boomers şi X se poate observa o asemănare în privinţa stilului de leadership, acesta fiind mai mult unul autoritar/autocratic. Însă în privinţa generaţiilor Y şi Z tipul de leadership tinde să migreze între un melanj a două stiluri: cel carismatic şi cel participativ/delegativ.”

    Ionela Borşan, Recruitment Team Leader, APT

    „În ciuda faptului că fiecare generaţie vine cu propriul stil, propria filosofie, toate împărtăşesc în continuare trăsături tradiţionale de leadership, care sunt încă relevante.”

    Andrei Frunză, CEO, BestJobs

    „Media de vârstă în organizaţia noastră este 32 de ani, deci avem foarte mulţi colegi tineri şi dornici să se dezvolte permanent. Chiar şi în poziţiile de management senior din organizaţie avem mulţi colegi din generaţiile mai noi.”

    Delia Rotaru, VP People Organization, eMAG

     


    Liderul care ascultă

    Liderii din Generaţia Z, cei mai tineri dintre executivii din piaţa muncii, se aseamănă mult cu cei din generaţia Y, „sunt foarte pricepuţi la tehnologie şi se vor aştepta la tehnologii avansate şi controlul echipelor prin intermediul acestora”, susţine Sorina Faier. Potrivit ei, aceştia aleg, în general, să asculte fiecare părere a membrilor unei echipe pentru a ajunge la o decizie comună, şi preferă premiile de echipă în detrimentul premiilor competitive şi individuale.

    „Generaţia Z a venit să desăvârşească ce au început Milenialii, pentru că sunt prima generaţie cu adevărat liberă, prima care, literalmente, nu cunoaşte viaţa fără internet şi prima care are şansa să deseneze mediul de lucru aşa cum îşi doreşte”, spune şi Bogdan Badea.

    Mihaela Maranca, de la Randstad România, descrie această generaţie drept una proactivă în mod special în aspecte legate de diversitate, echitate şi incluziune la locul de muncă: „Studiile Randstand arată că pentru ea şi pentru Millennials dorinţa de a comunica este cea mai importantă calitate a leadershipului, tradusă prin conversaţii constante şi feedback imediat”.

    La rândul său, Ionela Borşan,  Recruitment Team Leader, APT, spune că generaţiile Y şi Z au aşteptarea şi nevoia ca liderul să ofere o argumentaţie în privinţa unor decizii pe care acesta le ia şi le transmite în echipă. „Capacitatea companiilor de adaptare a stilului de leadership la această nevoie a angajaţilor poate creşte şansele de retenţie a acestora.”

     

    Toate generaţiile trebuie să se adapteze

    La capitolul diferenţe între generaţii, Ionela Borşan, susţine că în rândul generaţiilor Baby Boomers şi X se poate observa o asemănare în privinţa stilului de leadership, acesta fiind mai mult unul autoritar/autocratic, în care relaţia manager-angajat este una pur profesională – „managerul ia decizia, o transmite şi se asigură că este respectată, fără a fi luat în calcul feedback-ul angajatului”. Însă în privinţa generaţiilor Y şi Z, tipul de leadership tinde să migreze între un melanj a doua stiluri: cel carismatic şi cel participativ/delegativ. Totuşi, adaugă ea, este limpede faptul că toate generaţiile care sunt în postura de lider pot avea, în cele mai multe cazuri, în subordine angajaţi care acoperă o vastă categorie de vârstă şi atunci e necesară o adaptabilitate şi chiar o mobilitate a stilului, date fiind diferenţele dintre stilurile de leadership ale managerilor din generaţii diferite.

    Sorina Faier consideră că cea mai bună opţiune pentru manageri poate fi să folosească un stil de conducere tranzacţional. „Deşi acesta nu este stilul preferat pentru nicio generaţie, el include aspecte ale fiecărui stil de conducere preferat şi este cel mai uşor de raportat între generaţii. Liderii tranzacţionali tind să preţuiască structura şi să opereze în conformitate cu reguli şi reglementări clare. Aceştia sunt concentraţi pe rezultate, recunosc şi recompensează angajaţii la nivel practic, cu bani sau avantaje.”

    Costin Tudor, fondator şi CEO, undelucram.ro, subliniază că o constantă întâlnită în management de-a lungul generaţiilor o constituie schimbarea. „Fie că este vorba de Baby Boomers, X, Y, ba chiar şi Z, ori antreprenori foarte tineri, fiecare dintre aceştia se confruntă cu o serie de caracteristici comune tuturor generaţiilor: nevoia de a ţine pasul cu progresul tehnologic, orientarea spre avansare în carieră, o motivaţie extrinsecă şi flexibilitatea.” Din perspectiva diferenţelor între generaţii, el spune că se evidenţiază o serie de caracteristici pentru funcţiile de management: abilitatea de multitasking, căci nu toate generaţiile sunt dispuse să integreze munca în viaţa personală, durata de retenţie diferită în cadrul aceleiaşi companii, adoptarea tehnologiei, preocuparea constantă în învăţare şi reinventare.

    Faptul că în acest moment avem, simultan, la muncă, patru generaţii, ridică însă, din start, probleme majore de comunicare şi face leadershipul cu atât mai sensibil, este de părere Bogdan Badea, eJobs, şi asta pentru că „reperele sunt diferite, mentalităţile, relaţia fiecărei generaţii cu autoritatea, aşteptările, absolut totul diferă.” Pe de altă parte, Andrei Frunză, BestJobs, subliniază că, în ciuda faptului că fiecare generaţie vine cu propriul stil, propria filozofie, toate împărtăşesc în continuare trăsături tradiţionale de leadership, care sunt încă relevante. El atrage atenţia asupra unei tendinţe din ce în ce mai accentuate a companiilor, dar şi a managerilor la nivel individual, de a apela la coaching şi mentorat în management pentru a găsi soluţii pentru echipele lor şi pentru problemele curente de business, inclusiv cele specifice perioadei post pandemice. „Acest lucru marchează o trecere de la stiluri de leadership tradiţionale, centrate pe autoritate şi ierarhie, către stiluri care răspund nevoilor actuale de motivare, suport şi dezvoltare a echipelor. În plus, contextul muncii remote impune o reevaluare a modului în care sunt coordonate şi motivate echipele, dar şi o regândire a responsabilităţilor unui manager, indiferent de generaţie.” Un alt lucru pe care executivul din fruntea BestJobs îl subliniază este că e important să se ţină cont de faptul că stilul de leadership mai este influenţat şi de structura şi de dinamica echipei. „De exemplu, un stil de leadership de tip laissez-faire nu funcţionează dacă echipa nu este una cu suficientă experienţă, formată din specialişti care pot lucra autonom şi responsabil. Totodată, stiluri de leadership precum cel autocratic sau cel promotor sunt mai puţin eficiente pentru generaţiile mai tinere de angajaţi, aceştia găsindu-şi motivaţia mai degrabă prin alinierea din punct de vedere al valorilor şi al viziunii.” Vorbind de stilul de leadership al managerilor români, Bogdan Badea, eJobs, susţine că, din păcate, la noi încă se mai face mult micromanagement şi asta nu ţine neapărat de generaţii, cât de cultura în care am fost crescuţi şi, pe alocuri, de sechelele pe care le avem din era comunismului. „Noi abia acum învăţăm, la scară largă, să investim cu încredere angajaţii, să le celebrăm reuşitele şi să considerăm eşecurile parte din procesul de învăţare, nu tragedii sau pierderi financiare, chiar dacă, de multe ori, cele din urmă sunt echivalente cu eşecul. Iar companiile care au înţeles cât de importante sunt încrederea în expertiza angajaţilor şi libertatea de decizie au avut numai de câştigat.” În opinia lui Badea, leadershipul participativ şi laissez-faire sunt cele mai sănătoase în acest sens şi şi-ar dori ca tot mai multe companii de la noi să le adopte. La polul opus, cel mai nociv i se pare stilul autocratic, despre care crede că e extrem de energofag şi are un efect negativ asupra unui indicator care cred că e mai important decât orice: nivelul de fericire a angajaţilor. „Suntem în cel mai democratic moment pe care l-am cunoscut vreodată, de ce leadership-ul n-ar trebui şi el să fie tot acolo? Sunt însă culturi, companii, industrii care funcţionează exclusiv pe leadershipul autocratic şi lucrurile merg; cred că e mai degrabă despre cum se potrivesc oamenii cu un anumit tip de leadership decât despre care dintre ele e mai bun.”


    „Fie că este vorba de Baby Boomers, X, Y, ba chiar şi Z, fiecare dintre acestea se confruntă cu o serie de caracteristici comune tuturor generaţiilor: nevoia de a ţine pasul cu progresul tehnologic, orientarea spre avansare în carieră, o motivaţie extrinsecă şi flexibilitatea.”

    Costin Tudor, fondator şi CEO, undelucram.ro

    „Stilul de leadership se poate adapta în funcţie de industrie. În timp ce pentru industriile din categoria blue collar este mai degrabă recomandat stilul autocratic, unde controlul revine echipei de management, în domeniile white collar funcţionează foarte bine leadershipul laissez-faire, tranzacţional sau transformaţional.”

    Florin Godean, Country Manager, Adecco România


    Mădălina Bălan, Managing Partner, Hart Consulting, spune la rândul său că „indiferent de perspectiva din care privim lucrurile, nu există nicio îndoială că fiecare nouă generaţie creşte într-o lume diferită de cea pe care o cunoşteau bunicii sau chiar părinţii lor. Experienţele educaţionale sunt diferite, există diferenţe de tehnologie şi de multe ori pot resimţi şi impactul evenimentelor mondiale. Din acest punct de vedere, adaugă ea, observăm cu uşurinţă că pot exista diferenţe între modul în care angajaţii din generaţii diferite percep responsabilităţile, recompensele şi dezvoltarea. Însă chiar dacă identificăm diferenţele generaţionale actuale, ştim că viitorul nu este atât de previzibil, iar odată cu maturizarea şi acumularea de experienţe, precum şi prin influenţa evenimentelor globale, putem realiza după câţiva ani că au apărut alte diferenţe pe care poate nu le-am anticipat”.

     

    Ce vor angajaţii de la liderii care îi conduc

    Mihaela Maranca, Randstad România, susţine că în prezent ne aflăm în faţa unei schimbări majore în paradigma relaţiei angajat – angajator, „condusă de reprezentanţii generaţiilor Z şi Millennials”. Datele studiului Randstad Workmonitor 2022, recent lansat, pe care specialistul îl citează, arată că pentru aceştia o experienţă profesională care să îi împlinească este o prioritate. „Interesant este faptul că pentru trei sferturi dintre ei munca este un aspect important în viaţă, într-o măsură mai mare chiar decât generaţia Baby Boomers. Tinerii angajaţi par preocupaţi de leadershipul vieţii lor în ansamblu, prin urmare nu vor accepta o ofertă de lucru dacă aceasta nu este conform aşteptărilor lor şi la fel de hotărât sunt dispuşi să părăsească un serviciu care interferează cu modul în care îşi doresc să îşi trăiască viaţa. Iată o premieră a ultimelor decade – în topul priorităţilor tinerilor angajaţi se află fericirea.” Aproape jumătate dintre aceştia, adaugă ea, spun că nu ar accepta să lucreze pentru o companie care nu e aliniată cu valorile lor legate de aspecte sociale şi de mediu. Mai mult, doi din patru ar prefera să fie şomeri decât nefericiţi la locul de muncă.


    „Au fost identificate cinci domenii de competenţă pe care Millennials ar trebui să le dezvolte pentru a se impune ca manageri: persuasiune şi influenţare; comunicare clară; gestionarea conflictelor; navigarea prin politica internă; atragerea de aliaţi.”

    Mihaela Maranca, Country Manager, Randstad România

    „Cea mai bună opţiune pentru manageri poate fi să folosească un stil de conducere tranzacţional. Deşi acesta nu este stilul preferat pentru nicio generaţie, el include aspecte ale fiecărui stil de conducere preferat şi este cel mai uşor de raportat între generaţii.”

    Sorina Faier, Managing Partner, Elite Searchers


    Lider în echipe blue collar vs. lider în echipe white collar

    În opinia Sorinei Faier, un lider trebuie să se adapteze în funcţie de industria în care activează, în funcţie de echipă, să ştie să comunice atât cu un muncitor necalificat, cât şi cu un specialist sau manager. Să ştie cum să-şi motiveze echipa, să descopere punctele forte şi mai puţin forte ale fiecărui subaltern şi să-l îndrume pentru a le îmbunătăţi. Andrei Frunză, BestJobs, crede că e firesc ca specificul fiecărei industrii să influenţeze tipul de leadership. „Observăm cum, în retail, de exemplu, funcţionează foarte bine un leadership tranzacţional, în care motivaţia şi atingerea obiectivelor sunt recompensate periodic. Totodată, în IT funcţionează foarte bine un leadership de tip mai relaxat, unde angajaţii au autonomie şi sunt motivaţi de impactul pe care efortul lor îl generează atât intern, cât şi extern.”

    La rândul său, Florin Godean, Adecco, este de părere că stilul de leadership se poate adapta în funcţie de industrie şi că, în timp ce pentru industriile din categoria blue collar este mai degrabă recomandat stilul autocratic, unde controlul revine echipei de management, în domeniile white collar funcţionează foarte bine leadershipul laissez-faire, tranzacţional sau transformaţional. Ionela Borşan susţine şi ea că, în general, datorită proceselor foarte bine standardizate, la categoria blue collar functionează foarte bine un leadership autoritar, „dar nu este neapărat o reţetă a succesului, deoarece depinde foarte mult de mixul categoriei de vârstă din echipă”. Dacă ne raportăm la categoria white collar, ea spune că stilul de leadership care creează echipe congruente şi înrădăcinate este cel participativ. „Dorinţa generaţiilor tinere de a participa la procesul de decizie se simte atât la categoria blue collar cât şi la white collar.” Potrivit Mihaelei Maranca, pot exista însă diferenţe de cultură organizaţională majore chiar şi între companii din aceeaşi industrie, pe care un lider este util să le sesizeze, să le ia în considerare şi să evalueze cum să îşi exercite abilităţile de leadership, ţinând cont de ele.

     

    Vârsta sau cultura, ce contează mai mult la un lider?

    „Media de vârstă în organizaţia noastră este 32 de ani, deci avem foarte mulţi colegi tineri şi dornici să se dezvolte permanent. Chiar şi în poziţiile de management senior din organizaţie avem mulţi colegi din generaţiile mai noi”, spune Delia Rotaru, VP People Organization, eMAG. În opinia ei, stilul de leadership ţine mai mult de cultură organizaţiei decât de generaţia din care faci parte, pentru că ea este numitorul comun. „Dacă o organizaţie este agilă, cu focus pe tehnologie şi pe impact la client, atunci şi stilul de leadership preferat este unul democratic, care încurajează inovaţia şi dezvoltarea produselor în ritm cu nevoile clienţilor.”

    Andreea Voinea, director executiv Resurse Umane, BCR, susţine că în compania pe care o reprezintă există un amestec de generaţii la toate nivelurile. „Avem profiluri care acoperă toată generaţiile, oameni foarte tineri, la început de carieră şi oameni cu experienţă profesională vastă care se completează în puncte de vedere şi abilităţi astfel încât să înţeleagă complexitatea contextelor, volatilitatea pieţei şi împreună să facă faţă schimbărilor rapide.” Aşadar, adaugă ea, trăsăturile generaţilor sunt foarte bine evidenţiate în rândul colegilor săi. „Însă, ce reuşim noi să facem prin programele de dezvoltare este să îi ajutăm pe manageri să îşi adapteze stilul de leadership indiferent de propria generaţie, în funcţie de experienţa colegilor, de nevoile profesionale şi psihologice pe care le au. Digitalizarea ultimilor ani a creat o oportunitate pentru a toate generaţiile, pentru a lucra mai uşor împreună şi pentru a învăţa unii de la ceilalţi.”

    „Este evident că mixul de generaţii, evoluţia tehnologică, înclinaţia către zona de digital, dar şi contextul pandemic au impus o transformare şi adaptare a stilului de leadership, atât la nivel micro (la nivel de echipe), cât şi la nivel macro (de organizaţie)”, spune şi Marius Ciurariu, HR Director, Provident. La fel de clară este şi diferenţa de abordare între generaţii. „Uneori, ar părea că noul stil de leadership, care a început să crească în ultimii 5 ani ca Făt-Frumos, este mai puţin eficient. În realitate, soft skills au devenit crucial skills pentru că nevoile angajaţilor s-au schimbat şi locul de muncă a devenit un loc de colaborare, un loc în care starea de bine primează iar venitul a trecut în plan secundar.”

    Transformarea stilului de leadership este o călătorie „pe care noi am început-o şi o susţinem prin programe dedicate de development adresate echipei de leadership şi tinerelor talente”, susţine Ciurariu. Potrivit lui, indiferent că vorbim de Hybrid leadership (impus de contextul pandemic recent), de Agile leadership (impus de transformarea tehnologică), de Coaching sau stil antreprenorial de leadership, provocările la nivelul organizaţiei sunt din zona de conectare a diferitelor stiluri de leadership între ele, dar şi cu obiectivele şi performanţa asumate pentru fiecare an.

    „Credem că în Provident diversitatea şi incluziunea, chiar şi la nivel de stil de leadership, reprezintă un avantaj pe care îl translatăm deja în metrici de succes la nivelul echipei de leadership (creşterea stabilităţii echipei de leadership prin reducerea attrition-ului; promovări în roluri la nivel de grup din cadrul echipei de leadership din România etc.)”.


    „Uneori, ar părea că noul stil de leadership, care a început să crească în ultimii 5 ani ca Făt-Frumos, este mai puţin eficient. În realitate, soft skills au devenit crucial skills pentru că nevoile angajaţilor s-au schimbat şi locul de muncă a devenit un loc de colaborare, un loc în care starea de bine primează, iar venitul a trecut în plan secundar.”

    Marius Ciurariu, HR Director, Provident

    „Ce reuşim noi să facem prin programele de dezvoltare este să îi ajutăm pe manageri să îşi adapteze stilul de leadership indiferent de propria generaţie, în funcţie de experienţa colegilor, de nevoile profesionale şi psihologice pe care le au. Digitalizarea ultimilor ani a creat o oportunitate pentru a toate generaţiile, pentru a lucra mai uşor împreună şi pentru a învăţa unii de la ceilalţi.”

    Andreea Voinea, Director Executiv Resurse Umane BCR


     

  • Culisele noului Orange. Cum va contura compania viitorul României digitale

    La 1 octombrie 2021, Orange şi fostul Telekom Romania Communications, redenumit Orange Romania Communications, erau două companii care doar îşi imaginau cum va fi să lucreze împreună. Făcuseră scenarii „în orb” despre cum să se integreze, pentru că echipele lor nu se întâlniseră niciodată. După şase luni de la acel moment, cele două companii acţionau sub acelaşi brand, Orange, şi lansau comercial prima ofertă comună convergentă fix-mobil, inclusiv prima ofertă naţională de internet fix la viteze de descărcare de 1,8 GBps – cea mai mare de pe piaţă.

    Într-un interviu pentru Business Magazin, Liudmila Climoc, CEO Orange România, vorbeşte despre complexitatea tranzacţiei Orange – Orange Romania Communications, despre „şantierele” deschise pentru a alinia cele două companii, dar şi despre ambiţiile noului Orange în România – care acum are peste 6.000 de oameni şi un business anual de 1,5 miliarde de euro – inclusiv despre rolul companiei în
    digitalizarea României.

    Achiziţia pachetului majoritar de acţiuni ale Orange Romania Communications, fostul Romtelecom, de către Orange România – liderul pieţei locale de telecom, într-o tranzacţie de aproape 300 de milioane de euro, cea mai importantă acţiune de consolidare a pieţei locale de comunicaţii din ultimul deceniu, atât ca valoare, cât şi ca impact strategic, duce la formarea pe piaţa locală a unui grup care va avea dimensiunea necesară să investească pentru dezvoltarea de reţele fixe şi mobile de calitate pe întreg teritoriul ţării şi să ajute, astfel, România să-şi atingă obiectivele de digitalizare a economiei. Acordul dintre francezii de la Orange, pe de o parte, şi  acţionarii fostului Romtelecom – grupurile Deutsche Telekom (Germania), OTE (Grecia şi statul român, pe de altă parte – a fost anunţat în noiembrie 2020, dar tranzacţia a obţinut toate aprobările de la autorităţile de reglementare şi a fost finalizată abia la finele anului 2021. La un an şi jumătate de la anunţarea tranzacţiei, Liudmila Climoc – CEO al Orange România din mai 2016 – a discutat cu Business Magazin despre toate detaliile tranzacţiei, dezvăluind în premieră detalii despre amploarea proceselor pe care le-a declanşat această tranzacţie, dar şi care sunt obiectivele grupului.

    „Pentru noi timpul s-a divizat între perioada de până la data de 1 octombrie şi după data de 1 octombrie, când a avut loc finalizarea tranzacţiei. E clar – cea mai solicitantă perioadă a fost cea de după această dată, când am avut acces la companie. Dar asta nu înseamnă că până atunci a fost uşor, pentru că am lucrat la pregătire. Un eveniment important a fost semnarea, în noiembrie 2020, în urma negocierilor, discuţiilor şi procesului de due dilligence. De menţionat că la nivel local nu am avut o participare activă în aceste procese, care au fost coordonate de colegii noştri din Orange Group şi de echipa de M&A a Orange România.

    După semnarea din noiembrie 2020, aprobarea de la Comisia Europeană pentru achiziţia Orange Romania Communications a fost obţinută în iulie 2021, iar încheierea tranzacţiei a fost pe 30 septembrie. Prima zi în care am început să lucrăm împreună a fost 1 octombrie.”, povesteşte Liudmila Climoc rememorând cele mai importante etape ale tranzacţiei. Un lucru mai puţin vizibil pentru publicul larg este faptul că Orange şi Orange Romania Communications nu s-au pregătit pentru a lucra împreună imediat după anunţul din noiembrie 2020, din cauza regulilor stricte impuse de reglementările în materie de concurenţă, operatorul de telefonie fixă rupându-se dintr-un concurent încă prezent pe piaţă. Ei au început să lucreze în echipă abia după data de 1 octombrie 2021, când toate aprobările autorităţilor de reglementare au fost obţinute, subliniază Liudmila Climoc. „În ansamblu, procesele de M&A nu sunt simple.

    Există mai multe etape prin care trecem, dar iniţial uşa este complet închisă şi trebuie să faci planuri în orb. După un timp, uşa se întredeschide, urmând ca, aşa cum a fost şi în cazul nostru, abia după încheierea tranzacţiei să ai acces la informaţii.”

    „Dosarul” Orange – Orange Romania Communications a fost mai complex, mai complicat şi cu mai multe restricţii pentru cumpărător şi vânzător din mai multe motive – unul fiind acela că după tranzacţie divizia mobilă a grupului urma să rămână pe piaţă şi să concureze pe mai departe cu Orange pe segmentul de telefonie mobilă. „Abordarea a fost astfel şi mai restrictivă în a împărtăşi idei, în a construi, în a pregăti lucrurile împreună, până în data de 1 octombrie 2021.” Iar restricţiile au fost unele semnificative, relatează CEO-ul Orange România. „Am avut un setup special şi la nivel local am fost reprezentaţi de colegii din Divizia Europa şi din echipa de M&A a Orange.

    Această echipă a fost singura care a avut acces foarte limitat la datele despre compania care urma să fie achiziţionată. Am lucrat aşa cu scopul de a proteja competiţia şi de a proteja interesele companiei ce rămânea în cursă. Astfel, pentru Orange România, procesul a fost îngreunat de lipsa de acces la echipe ori la date generale. De regulă, cumpărătorul şi vânzătorul pot coopera mai bine pentru a pregăti ziua Z. Privind în urmă, suntem cu atât mai mândri de ceea ce am realizat, căci întregul proces ne-a determinat să fim mai creativi, să gândim în scenarii multiple şi să găsim soluţii inovatoare la unele provocări tehnice dificile.” În acest context, al numeroaselor restricţii, multe dintre planuri au fost create pe baza unor ipoteze privind situaţia Orange Romania Communications. „Planurile noastre au fost un exerciţiu de imaginaţie, în care am pus la bătaie toată experienţa noastră de până acum şi am pus la treabă creierele Orange România.

    Am creat o echipă strategică, care să planifice şi să gândească acest proces, ce cuprindea responsabili pe principalele zone Orange România care funcţionau în tandem cu echipele Orange Group. Complexitatea tranzacţiei şi a pregătirii au fost cu mult peste ceea ce s-a perceput la nivel public, în condiţiile în care şi provocările de cealaltă parte au fost uriaşe. Echipele Orange Romania Communications au trecut, la rândul lor, înainte de 1 octombrie 2021, printr-un proces de separare, astfel încât să se alăture Orange România. A fost ca o „operaţie pe viu”, punctează Liudmila Climoc. „Noii noştri colegi de la actualul Orange Romania Communications au fost concentraţi pe dezvoltarea unui plan de segregare faţă de vechiul grup din care făceau parte. Au gândit separea operaţiunilor – call center, IT, HR – astfel încât să nu fie impact mare asupra businessului, asupra clienţilor şi angajaţilor. A fost o situaţie aproape paradoxală, dacă ne gândim că o perioadă de timp acele echipe erau în grupul Orange, dar vindeau produse sub un alt brand. În acelaşi timp noi, echipa Orange, ne închipuiam cum vom funcţiona împreună. Priviţi segregarea Orange Romania Communcations ca pe o operaţie pe viu – se lucra la modificări de substanţă, de infrastructură a companiei, însă, în acelaşi timp, totul trebuia să funcţioneze fără impact în exterior.”


    „Pentru noi timpul s-a divizat între perioada de până la data de 1 octombrie şi după data de1 octombrie, când a avut loc finalizarea tranzacţiei. E clar – cea mai solicitantă perioadă a fost cea de după această dată, când am avut acces la companie.”


    O provocare majoră pentru Orange Romania Communications a fost legată de separarea echipelor şi a sistemelor de IT, a accesului la bazele de date – un subiect care a fost urmărit cu maximă atenţie de autorităţi.

    „Colegii din Orange Romania Communications a trebuit să se asigure că din ziua Z, 1 octombrie, vor avea propria bază de clienţi, CRM, canale de vânzare, de customer service. A fost o desfăşurare de forţe impresionantă, iar separarea sistemelor de IT a fost una dintre condiţiile cheie. Nu puteam finaliza tranzacţia, dacă Orange Romania Communications nu putea funcţiona în mod independent pe piaţă. Mărturisesc că pentru un proces de asemenea amploare ne aşteptam la întreruperi. Din fericire, au fost doar mici sincope, în linii mari nu au fost întreruperi de serviciu ori incidente mari.”

    Echipele tehnice merită felicitări, punctează CEO-ul Orange România, admiţând că exista potenţial ca „pacientul” să nu treacă aşa bine de „operaţie”.

    Ce s-a întâmplat după 1 octombrie? În primul rând am adus echipele la aceeaşi masă – reţea, IT, marketing, comunicare, financiar etc. – am schimbat idei şi am pus la punct un cadru privind felul în care vom lucra împreună, în cel mai eficient mod. Ne-am asigurat că înţelegem procesele şi aplicaţiile, bineînţeles diferite, din cealaltă companie. Funcţionăm ca două companii distincte, însă aflate în acelaşi grup, sub acelaşi brand şi cu o viziune comună. Suntem entităţi juridice separate şi a fost important să asigurăm crearea de valoare pentru fiecare entitate, pentru acţionarii fiecărei companii, dar, în acelaşi timp, să avem o strategie comună, astfel încât clienţii şi angajaţii să aibă experienţe unitare.

    Astfel, ne-am concentrat pe regândirea experienţei clienţilor Orange Romania Communications şi a felului în care ei interacţionează cu noi şi pe a avea o ofertă comună de servicii convergente.”

    Fiecare aspect al planului de integrare poate fi considerat un „şantier” pe care se lucrează din ambele părţi, punctează Liudmila Climoc. „Un şantier mare în care sunt importante înţelegerea indicatorilor cheie de performanţă, alinierea la politici şi procese”, spune ea.

    După 1 octombrie, în orice direcţie te-ai fi uitat exista câte ceva urgent extrem de important, ce trebuia făcut rapid. Iar unul dintre aceste proiecte esenţiale a fost chiar trecerea operatorului de servicii fixe la brandul Orange, aşadar rebrandingul. „Ştiam că trebuie să extragem vechiul brand în câteva luni, iar asta presupunea multiple acţiuni, printre care redesignul a sute de pagini web şi a zeci de magazine. A fost şi o perioadă foarte complicată pentru colegii noştri de la Orange Romania Communications, o chestiune dificilă de mindset – ei erau deja în echipa Orange, dar au fost nevoiţi să vândă produse sub vechiul brand. Schimbarea prin care trec ei este cu mult mai mare, pentru că au făcut trecerea de la un brand la altul, de la un acţionar la altul.”

    Principalele şantiere au fost dezvoltate în jurul a trei mari proiecte: dacă ne uităm spre oamenii Orange, ne referim la gândirea unui model prin care echipele celor două companii să lucreze împreună, iar dacă ne uităm spre clienţi este de remarcat procesul de transfer al clienţilor Orange Romania Communications cu servicii mobile asociate contractelor convergente fix-mobil de la conectivitate mobilă Telekom Romania Mobile în reţeaua Orange România. „Aici am început să creionăm soluţia tehnică de transfer către conectivitate Orange, care este una inovatoare şi, în acelaşi timp, unică în rândul proceselor de M&A din industria de telecomunicaţii.  În acelaşi timp, am avut un amplu proces de rebranding, astfel încât astăzi operatorul de servicii fixe să funcţioneze sub brandul Orange.”


    „Planurile noastre au fost un exerciţiu de imaginaţie, în care am pus la bătaie toată experienţa noastră de până acum şi am pus la treabă creierele Orange România. Am creat o echipă strategică, care să planifice şi să gândească acest proces, ce cuprindea responsabili pe principalele zone Orange România care funcţionau în tandem cu echipele Orange Group.”


    Cum a pregătit Orange tranziţia pentru echipa Orange Romania Communications şi care a fost reacţia oamenilor la noua schimbare? O întrebăm pe Liudmila Climoc care au fost paşii, în condiţiile în care, subliniem noi, echipa fostului Romtelecom este cu siguranţă cea mai „încercată” din industria de comunicaţii – pentru că a trecut de la cultura de monopol din telefonia fixă, la schimbarea adusă de trecerea sub controlul grupului elen OTE, apoi la schimbările aduse de influenţa tot mai mare a germanilor de la Deutsche Telekom după 2008 şi de trecerea la brandul Telekom în 2014. „Ceea ce am remarcat din primele contacte, iar acum vedem şi în sondaje, este o atitudine foarte constructivă a oamenilor, care au venit cu plăcere în echipa Orange şi sunt dedicaţi, implicaţi în ceea ce ne dorim să facem împreună. Un început bun, căci cea mai importantă este atitudinea. Avem ca obiectiv să lucrăm ca o echipă unită. De aceea, am făcut sondaje interne comparative. Ne-am propus să înţelegem mai bine ce înseamnă cultura la Orange şi cultura la Orange Romania Communications, unde sunt diferenţe, dar şi unde sunt punctele comune, ca să construim de acolo. Ne dorim să îmbunătăţim zonele forte şi să vedem cum abordăm zonele unde există anumite diferenţe, pentru că, până la urmă, o cultură comună constructivă, axată pe rezultate, este baza pentru performanţă. A fost şi este important să avem o comunicare internă constantă, cu toţi angajaţii, şi ne-am gândit la diverse modalităţi  de a recunoaşte importanţa fiecăruia dintre noi în munca de zi cu zi. Astfel, am iniţiat un proiect comun de recunoaştere a meritelor în echipe. Colegii puteau să ofere unul altuia mesaje de mulţumire, atât de importante după perioade lungi de efort. Sunt experienţe personale, dar axate pe valorile pe care le considerăm importante în această călătorie a noastră comună – colaborarea, recunoaşterea valorii celor din jur, acordarea de feedback constant şi transparent.”

    O abordare cheie, de asemenea, este aceea de a oferi informaţii şi explicaţii clare şi transparente cu privire la ceea ce se întâmplă, subliniază liderul Orange România. „Comunicarea la nivel de echipe de management, care includ toţi managerii şi liderii de echipe, s-a axat pe a oferi detalii precise tuturor, ca să fim siguri că ei sunt la curent cu tot ceea ce facem, dar şi pentru a câştiga încrederea lor. Nu trebuie să plecăm niciodată de la premisa că întotdeauna este totul foarte clar. Astfel, interacţionând direct, descoperim aşteptările oamenilor cu privire la acest proces, aflăm întrebări privind o anumită abordare. Cheia este să fim deschişi şi, de fiecare dată când putem comunica, să o facem. Alinierea la valorile brandului Orange pentru colegii din Orange Romania Communications este, de asemenea, un obiectiv important, a cărui realizare este atent planificată”, detaliază Liudmila Climoc. „Orange nu înseamnă doar «look», ci «look and feel». La aspect (look) am lucrat în aceste şase luni, iar acest proces este deja finalizat. Partea de «feel», însă, este o muncă ce necesită consecvenţă. De exemplu, avem traininguri de brand induction, de introducere în înţelegerea brandului pentru colegii noştri, în care le explicăm care sunt valorile Orange, cum lucrăm la Orange, cum ne propunem să vorbim cu clienţii, care sunt principiile noastre de bază. Este un şantier foarte mare de lucru, cu peste 3.000 de angajaţi care au făcut deja traininguri în aceste luni. Suntem o echipă mai mare acum, de peste 6.000 de oameni, şi este important ca la baza muncii noastre să fie aceleaşi principii şi valori.”

    Revenim cu discuţia la o zonă cheie, cea comercială. La finele lunii martie a acestui an, după şase luni de la momentul în care Orange şi Orange Romania Communications erau încă două companii care doar îşi imaginau cum va fi să lucreze împreună, noul grup lansa comercial prima ofertă comună integrată fix-mobil, inclusiv prima ofertă naţională de internet fix la viteze de descărcare de 1,8 GB – cea mai mare de pe piaţă. Un pic de context aici: Digi – care domină piaţa locală de net fix încă oferă în zone limitate abonamentele sale cu viteze comparabile, iar Vodafone, care a finalizat preluarea companiei de cablu UPC în martie 2020, nu oferă încă asemenea viteze de internet fix clienţilor de retail.

    Cum a fost posibil? „Secretul este reprezentat de oameni, de dedicarea lor maximă”, spune Liudmila Climoc. „Ne-am concentrat pe lansarea unei oferte simple, clare, la un preţ competitiv”, adaugă ea. „Trebuia să venim cu o ofertă în şase luni şi am reuşit asta datorită oamenilor. Scopul nostru a fost să ne bazăm pe punctele forte pe care le aveam în Orange şi Orange Romania Communications şi să le punem împreună pentru a oferi valoare clientului. Pe zona de conectivitate am venit cu viteze mai mari prin reţeaua de fibră optică, cu beneficiile reţelei mobile Orange, dar şi cu un conţinut mai bogat pentru TV, prin canalele de sport Orange Sport. Procesul a fost extrem de complex. Bineînţeles, astăzi, pentru clienţi nu este relevantă munca din spate, ci rezultatul acestei munci – mai precis oferta pe care o punem pe masă. Piaţa aşteaptă de la noi conectivitate la calitatea necesară, o experienţă superioară în relaţie cu echipele, conţinut interesant şi un preţ cât mai bun. Reţeta e simplă, dar punerea în practică a presupus o aliniere contra cronometru a sistemelor, echipelor şi proceselor Orange şi Orange Romania Communications.” Lucrurile sunt încă în desfăşurare pe mai multe planuri, după cum spune CEO-ul Orange. „De exemplu, un mare şantier este acela prin care să ne asigurăm că ofertele pentru telefoane în rate sunt similare atât pentru clienţii Orange Romania Communications, cât şi pentru clienţii Orange România. Nu e niciun dubiu în legătură cu ceea ce trebuie să facem, ştim care sunt zonele forte pe care trebuie să ne bazăm, însă execuţia este cheia, iar aici continuăm să lucrăm. Este un proces continuu de îmbunătăţire.”

    „Aduc în discuţie şi zona de B2B, unde avem acum nişte atuuri considerabile faţă de orice alt jucător din piaţă. Avem cea mai largă ofertă de servicii de comunicaţii şi IT&C din piaţă, inclusiv cloud, cybersecurity, centre de date – Orange Business Services a devenit unul dintre cei mai importanţi jucători din zona de centre de date din România. Iar dacă ne uităm la tot ceea ce îşi propun clienţii noştri din sectorul privat, care au o agendă centrată pe digitalizare, dar şi la ce îşi propune statul, inclusiv cu ajutorul PNRR, aici cred că avem toate oportunităţile să fim un partener de încredere şi să realizăm nişte proiecte de succes.”

    O întrebăm direct pe Liudmila Climoc – ce va câştiga România din această tranzacţie, care duce la formarea unui grup cu aproape 11 milioane de clienţi pe telefonie mobilă şi 3 milioane de abonaţi la servicii fixe? „Încep cu un răspuns de ansamblu. Este foarte clar – industria de telecom este coloana vertebrală pentru economie. Fără o infrastructură de comunicaţii conectată la cerinţele din viitor, nu mai putem vorbi de digitalizare, de creşterea productivităţii. România are în acest moment, după tranzacţia Orange – Orange Romania Communications trei jucători puternici care vin cu servicii convergente, care cresc competiţia. Astfel, pentru viitorul României, această coloană vertebrală digitală este asigurată. În acelaşi timp, tranzacţia demonstrează încă o dată că Orange are un angajament faţă de România. În viitor reţelele fixe şi mobile vor fi şi mai şi mai mult integrate decât în acest moment. Pentru că vorbim foarte mult de 5G, această tehnologie presupune existenţa unei reţele de fibră optică de transport foarte puternică.”

    Integrarea Orange Romania Communication sub brandul Orange răspunde şi intereselor clienţilor din România, adaugă Liudmila Climoc. „Mă întorc la ceea ce îşi doreşte clientul: servicii de calitate înaltă, simplu de gestionat şi conectivitate oriunde sunt ei, la un preţ competitiv. Când ne uităm la clienţii cu net fix, la nivelul grupului Orange, România este peste mediana pieţei ca număr de clienţi cu pachete convergente. Suntem chiar peste Polonia şi Franţa şi venim în urma Spaniei. Avem un potenţial local. Sinergiile dintre reţelele Orange şi Orange Communications sunt evidente şi vor da roade pentru viitor în interesul clienţilor. Am adus împreună două companii complementare – partea mobilă de la Orange, unde am reuşit să rămânem lider, cu baza de reţea fixă a Orange Romania Communications şi deja avem ofertă comună. Cu siguranţă avem nevoie să investim aici în continuare, atât în fibră optică, cât şi în reţeaua mobilă şi să creăm noi oportunităţi.”

    Grupul Orange a anunţat, de altfel, că după preluarea Orange Romania Communications îşi va majora investiţiile locale la peste 200 de milioane de euro în acest an, cu ţinta de a extinde reţelele fixe şi mobile la nivel naţional.

    Alăturarea Orange România şi Orange Romania Communications deschide oportunităţi comerciale, dar şi noi cerinţe din punct de vedere al acoperirii reţelelor, explică Liudmila Climoc. „Avem acum două reţele complementare, două echipe complementare şi o nouă bază de clienţi convergenţi. Există oportunitatea să vindem servicii mobile către baza de clienţi a Orange Romania Communications şi viceversa. Şi să atragem noi clienţi din piaţă, este clar. Pe partea de investiţii urmărim în continuare dezvoltarea reţelei fixe, de fibră optică – nu pot spune încă a reţelelor integrate. Avem un plan pentru Orange Romania Communications, dar şi un plan pentru Orange România.”

     

    Mesajele cheie ale interviului cu Liudmila Climoc, CEO, Orange România

    Dacă ar fi să rezumăm la câteva minute întreaga discuţie de aproape o oră despre această tranzacţie, care ar fi mesajele cheie, o întrebăm în final pe Liudmila Climoc. Sunt câteva mesaje cheie de reţinut, afirmă ea.

    1.  Convergenţa, mai mult ca oricând, este piatra de temelie a strategiei noastre. Am lansat prima ofertă convergentă comună şi vom continua să lucrăm la îmbunătăţirea experienţei clienţilor Orange Romania Communications. Obiectivul nostru este să devenim alegerea preferată a clienţilor pe piaţa serviciilor convergente din România.

    2.  Lucrăm în continuare ca două entităţi juridice separate, dar avem o viziune comună în ceea ce priveşte abordarea clienţilor, a angajaţilor şi a partenerilor noştri. Aliniem procesele noastre de lucru pentru a funcţiona ca un tot unitar.

    3.  Am trecut printr-un proces de M&A unic. Prima zi de lucru cu operatorul de servicii fixe Orange Romania Communicationsa fost pe 1 octombrie 2021, iar toţi paşii pe care i-am făcut împreună transformă acest proces de M&A într-unul complex şi unic pe piaţa europeană de telecomunicaţii. În cazul nostru, concurentul de care s-a detaşat Orange Romania Communications este încă pe piaţă. Acest lucru a adus cerinţe specifice de concurenţă pe care trebuie să le respectăm şi care au făcut această călătorie mult mai dificilă, dar şi plină de satisfacţii, având în vedere soluţiile inteligente şi inovatoare pe care le-am găsit pe parcurs.

  • Mostenitoarea imperiului Dedeman iese la rampã cu prima tranzactie majorã

    S-a născut în septembrie 1993 la Bacău. A studiat la Londra, întâi la Queen Mary University of London şi apoi la University of Cambridge, unde a absolvit un master în finanţe şi real estate. După terminarea studiilor, s-a întors în România, pentru a se implica în businessul familiei. La început a ocupat o poziţie mai puţin vizibilă, ţinându-se relativ în umbră, pentru ca mai apoi, treptat, să fie tot mai prezentă la masa negocierilor, în consilii de administraţie sau la parafarea unor deal-uri majore, cu valori de zeci sau chiar sute de milioane de euro.

    Karina Pavăl, pentru că despre ea este vorba, este fiica lui Dragoş Pavăl, fondatorul retailerului de bricolaj Dedeman, cea mai puternică companie antreprenorială românească prin prisma cifrei de afaceri. O prezenţă discretă în general, o tânără moştenitoare a unui imperiu construit în trei decenii de capitalism – întâi de la zero şi apoi prin achiziţii –, Karina Pavăl a apărut în prim-plan recent, cu ocazia achiziţionării de către fraţii Dragoş şi Adrian Pavăl a 30% din grupul de firme Tei, ce cuprinde atât lanţul de retail farma Farmacia Tei, cât şi retailerul de magazine cu articole pentru copii Bebe Tei. Aceasta este doar cea mai recentă dintre mutările familiei Pavăl din Bacău, familie care şi-a construit un portofoliu de companii ce provin din domenii variate, de la industrie grea la imobiliare sau materiale de construcţii. Perla coroanei a fost şi rămâne Dedeman, liderul incontestabil al retailului de bricolaj şi compania pe care Dragoş şi Adrian Pavăl au construit-o de la zero. Ea este totodată cea care le-a permis antreprenorilor să cumpere participaţii şi în alte firme.

    Despre Karina Pavăl nu se ştiu multe lucruri, nici legate de activitatea ei curentă în bus­i­nessul familiei, nici referitoare la activitatea ei înainte de a se întoarce acasă de la Londra. În cadrul evenimentului Tineri Manageri de Top, în cadrul căruia a fost premiată de Business MAGAZIN, ea a vorbit despre alegerea de a se întoarce acasă: „Este cea mai bună decizie pe care o puteam lua şi sunt recunoscătoare pentru încrederea primită şi aportul pe care îl pot aduce în cât mai multe domenii de activitate ale grupului. Îmi doresc ca şi în viitor să pot contribui la consolidarea şi dezvoltarea diferitelor linii de business alături de ceilalţi membri ai familiei mele şi de întreaga echipă Dedeman/Pavăl Holding”.

    Singurele informaţii sunt cele publice, care atestă printre altele că, timp de mai puţin de un an, tânăra şcolită în Anglia a fost membru în Consiliul de Administraţie al Conpet Ploieşti, transportatorul naţional de ţiţei prin conducte şi cale ferată. Ea a fost propusă în CA de către Dedeman, care este acţionar în firmă. Acum, figurează ca administrator în cadrul Cemacon SA, producător de materiale de construcţii unde, din nou, familia Pavăl este acţionar (majoritar), prin intermediul Pavăl Holding, potrivit platformei de analiză a companiilor Confidas. Aceasta este singura poziţie de conducere deţinută de Karina Pavăl oficial, mai exact doar aceasta figurează în platforma Confidas. Totodată, ea nu apare ca acţionar în nicio firmă, conform aceleiaşi surse. Totuşi, tânăra antreprenoarea de aproape 29 de ani este implicată direct în businessul dezvoltat de familia sa, iar cea mai recentă dovadă este comunicatul de presă transmis de cele două părţi cu ocazia tranzacţiei dintre fraţii Pavăl şi fondatoarea grupului Tei, Roxana Maftei.

    „Acest parteneriat are la bază o viziune de business comună şi un set de valori şi principii fundamentale pe care le împărtăşim cu grupul Tei. Avem încredere că experienţa noastră de scalare a unui business de retail, împreună cu expertiza şi cunoaşterea aprofundată a pieţei farma, de puericultură şi produse de îngrijire personală de către Roxana si Irina (Maftei – n.red.), vor duce povestea Grupului Tei la următorul nivel, pe una dintre cele mai dinamice şi competitive pieţe din România”, a spus Karina Pavăl, fiica lui Dragoş Pavăl, cu ocazia anunţării tranzacţiei. Ea este citată ca reprezentantă a Pavăl Holding, vehiculul de investiţii al fraţilor Adrian şi Dragoş Pavăl, prin care antreprenorii investesc inclusiv în companii listate la Bursa de la Bucureşti. Nu este precizată funcţia ei exactă, însă datele Business MAGAZIN arată că fiica lui Dragoş Pavăl participă activ la negocieri şi este implicată tot mai mult în business de către familia sa. Spre exemplu, ea a stat la masa discuţiilor în urmă cu circa patru ani, când familia Pavăl a intrat în acţionariatul producătorului de aluminiu Alro Slatina, în schimbul sumei de circa 100 de milioane de euro, spun sursele din piaţă. Similar, ea a fost implicată şi în negocierile privind achiziţia pachetului minoritar din grupul Tei, o altă tranzacţie de calibru mare, estimată la 70-90 de milioane de euro de Business MAGAZIN.

    Dragoş Pavăl şi-a implicat fiica în business încă de timpuriu, mai exact înainte ca ea să împlinească 25 de ani. Karina Pavăl calcă astfel pe urmele tatălui său, care a intrat în business în 1992, când avea doar 26 de ani. Fraţii Dragoş şi Adrian Pavăl, ambii la bază matematicieni, au pornit de la zero în primii ani de după Revoluţie şi au avut nevoie de zece ani pentru a ajunge la formatul actual al reţelei Dedeman – magazine de suprafaţă mare, de circa 8.000 de metri pătraţi, care au câteva zeci de mii de articole listate la raft. Dragoş Pavăl a fost primul dintre cei doi fraţi care a intrat în afaceri, în anul 1992, când a deschis un magazin de 16 metri pătraţi, într-un spaţiu închiriat într-un cartier din Bacău, cu o investiţie minimă.

    Afacerile au fost dezvoltate pas cu pas. În primii ani, antreprenorul transporta marfa din angrourile din Bucureşti cu Dacia Break a socrului său şi câştiga deja de zece ori mai mult decât ca salariat la stat, spunea el anterior. Dorinţa de a câştiga mai mult a fost, de altfel, motivaţia lui de a intra în mediul privat. După absolvirea Facultăţii de Matematică şi Informatică din Iaşi, în 1991, Dragoş Pavăl s-a angajat ca informatician la o firmă de stat din Bacău, Metatex. Fiind angajat al centrului de calcul al firmei, el a avut acces la informaţiile contabile ale reţelei de magazine de mobilă operate la acea dată de compania de stat Metatex, astfel a putut înţelege modelul de business din comerţ. „Mi se părea un lucru banal să faci bani din adaos comercial şi m-am gândit că pot face asta şi eu foarte uşor, povestea Pavăl.

     

    Doi ani mai târziu, imediat după absolvirea Facultăţii de Matematică din Iaşi, i s-a alăturat şi fratele său, Adrian Pavăl, al doilea acţionar al grupului. Treptat, ei au dezvoltat împreună reţeaua Dedeman ca o afacere de familie, în care au fost implicaţi şi ceilalţi şase fraţi, dar şi alţi membri ai familiei, conform celor mai recente date. Pornit ca un mic magazin, Dedeman a ajuns astăzi cea mai mare afacere antreprenorială românească, cu aproape 60 de magazine şi o cifră de afaceri de 9,1 miliarde de lei în 2020, ultimul an pentru care există date publice. Fraţii Adrian şi Dragoş Pavăl au construit în jurul Dedeman cel mai puternic grup antreprenorial românesc, dar şi cea mai profitabilă companie mare din regiunea Europei de Sud-Est. Apoi, din profitul obţinut la retailerul de bricolaj ei, au investit şi în alte companii şi proiecte, pe care le-au unit sub umbrela Pavăl Holding.

    Dacă tatăl său a intrat în antreprenoriat pornind de la zero, pentru a creşte apoi pas cu pas, Karina Pavăl are un alt traseu. Mai exact, ea a decis să se dedice şi să se implice în businessul familiei, un colos deja stabil, dar totodată în plină dezvoltare. Când vine vorba de cea de-a doua generaţie din businessul românesc, moştenitorii au mai multe abordări. Nu de puţine ori, ei nu doresc să se implice deloc în business, preferând o viaţă mai relaxată, cu mai puţine responsabilităţi şi cu stres pe măsură. Alteori, aleg tot calea antreprenoriatului, dar păşesc pe alte drumuri decât părinţii lor, crezând în alte domenii sau în alte modele de afaceri. Nu în ultimul rând, există şi cei care sunt implicaţi în afacerea familiei şi de acolo începe dezvoltarea, atât a lor, cât şi a businessului. Este şi cazul Karinei Pavăl. Spre exemplu, în 2019, la scurtă vreme după întoarcerea acasă din Marea Britanie, ea ocupa funcţia de business development manager în cadrul Dedeman şi Pavăl Holding. Responsabilităţile sale includeau încă de atunci identificarea soluţiilor necesare pentru îmbunătăţirea fluxului operaţional şi implementarea acestora împreună cu managementul companiei.

    De asemenea, ea contribuia la identificarea, negocierea şi monitorizarea noilor iniţiative de investiţii şi de dezvoltare ale grupului, fiind implicată în mod direct în proiecte precum: achiziţii pe piaţa imobiliară locală, încheierea de parteneriate de dezvoltare de spaţii logistice, înfiinţarea noului proiect Equiliant, un fond de private equity ce ţintea şi ţinteşte încă realizarea de investiţii în IMM-uri şi achiziţii pe piaţa de capital. Despre întoarcerea în ţară imediat după finalizarea studiilor, Karina Pavăl spunea că a fost cea mai bună decizie pe care o putea lua, dorindu-şi ca în viitor să poată contribui la consolidarea şi dezvoltarea diferitelor linii de business alături de ceilalţi membri ai familiei sale şi de întreaga echipă Dedeman/Pavăl Holding.

    Oficialii grupului nu au răspuns acum la solicitarea Business Magazin privind activitatea actuală a Karinei Pavăl în business, însă ea este, în mod evident, încă implicată în tot ce ţine de activitatea de M&A a Pavăl Holding, dovadă fiind achiziţia de 30% din Grupul Tei. Aceasta este o altă poveste a unui business de familie început în anii ’90 – 1992 mai exat, când antreprenoarea Roxana Maftei punea bazele Farmacia Tei, unitatea de retail farma amplasată, în cartierul şi pe bulevardul (Lacul) Tei. Trei decenii mai târziu, businessul arată cu totul altfel, iar viitorul abia începe să se scrie, după ce fondatorii Dedeman au intrat în acţionariat pentru a da un boost expansiunii. Antreprenoarea a construit în cei 30 de ani de activitate unul dintre cele mai dinamice businessuri româneşti, mizând pe un model diferit de business. Mai exact, sub brandul Farmacia Tei sunt deschise puncte de retail farma pe suprafaţă mare, de peste 1.000 mp, şi cu multe produse la raft – peste 20.000, atât farmaceutice, cât şi parafarmaceutice. E vorba de echivalentul unui hipermarket din comerţul alimentar, într-o piaţă dominată de magazine mici, de proximitate. Totodată, compania mizează pe preţuri mici, fapt ce atrage un număr mare de consumatori, zeci de persoane aşteptând la coadă minute bune pentru a-şi lua reţetele sau alte medicamente fără prescripţie.

    Prima unitate Farmacia Tei, deschisă acum trei decenii şi cea care dă numele întregului business, a fost între timp închisă şi relocată. Acest proces se întâmpla acum patru ani. S-au inaugurat însă alte farmacii sub acest brand, în total fiind şase unităţi, cu afaceri estimate la 1 miliard de lei în 2022. Totodată, din companie s-a desprins o nouă divizie – un lanţ de supermarketuri cu articole pentru copii, Bebe Tei – care la rândul său are afaceri ce merg spre 500 de milioane de lei. Pornită în 1992, Farmacia Tei a funcţionat circa două decenii cu o singură unitate în Bucureşti. În ultimii ani, businessul s-a extins şi în afara Capitalei, urcând în clasamentul celor mai mari jucători din retailul farma după vânzări, până pe locul al cincilea. În prezent, sunt şase farmacii, cinci în Bucu­reşti şi una în Constanţa. Spre comparaţie, principalii concurenţi ai reţelei au sute de unităţi, dar care măsoară zeci de metri pătraţi.

    Cele două părţi implicate, Pavăl Holding şi Grupul Tei nu au comunicat valoarea tranzacţiei, însă ea este estimată de Business Magazin la 70-90 de milioane de euro pe baza datelor existente. Uniunea dintre cele două grupuri româneşti a fost posibilă, în parte, şi pentru că modelele de business sunt similare, deşi totodată diferite. Mai exact, ambele companii au mizat pe un stil de afaceri diferit de al concurenţei, fapt ce le-a permis să se impună pe pieţe puternice, cu jucători români şi străini deopotrivă. Fraţii Pavăl din Bacău, cei mai puternici antreprenori locali, au dezvoltat reţeaua Dedeman mizând doar pe achiziţii de terenuri (nu pe chirii) şi au pornit din Moldova, regiune pe care reţelele străine mai mult au evitat-o din cauza puterii de cumpărare reduse a locuitorilor. În plus, au dezvoltat o reţea de magazine cu preţuri mai mici decât media pieţei, strategie cu rezultate şi mai bune în crize, pentru că atunci românii se orientează cu preponderenţă către produse ieftine. Cel mai important business al fraţilor Pavăl şi implicit al Pavăl Hold­ing este Dedeman, care a raportat pentru 2020 o cifră de afaceri de 9,1 miliarde de lei (aproximativ 1,8 miliarde de euro), în creştere cu 10,5% faţă de anul anterior. Compania din Bacău, ce operează o reţea de circa 60 de magazine, este, de altfel, lider detaşat în topul celor mai mari companii antreprenoriale româneşti. Acesta este totodată modelul de business pe care Roxana Maftei îl invocă drept exemplu când vine vorba de dezvoltarea grupului Tei.

    Deşi cel mai important busi­ness al fraţilor Pavăl este într-adevăr Dedeman, prin Pavăl Holding ei sunt acţionari şi la companii de pe Bursă precum Alro Slatina, Transelectrica, Cemacon, Electrica. Totodată, ei deţin o serie de proiecte imobiliare din piaţă, achiziţionate de-a lungul ultimului deceniu. Portofoliul Pavăl Holding, vehiculul de investiţii al familiei, era evaluat la finalul lui 2021 la un pas de 4,2 miliarde de euro, potrivit anuarului ZF Top 100 cele mai valoroase companii din România. În clasament, Pavăl Holding ocupa locul patru. Evaluarea a fost realizată pe baza datelor pe 2020 în cazul companiilor nelistate şi pe baza capitalizării din 2021 în cazul celor listate. Dragoş Pavăl spunea acum mai bine de un deceniu că nu a vrut să atace niciodată prea multe segmente de piaţă pentru că altfel i-ar fi fost imposibil să se concentreze pe businessul de bază al familiei, reţeaua de bricolaj. Totuşi, odată ce afacerea a crescut, a ajuns la maturitate şi compania a acoperit în bună parte piaţa locală, dezvoltarea a încetinit. Astfel, atenţia familiei s-a putut îndrepta şi către alte domenii. A contat şi că în trei decenii de business Dedeman a adunat profituri considerabile, bani ce a trebuit investiţi.

    Pavăl Holding a înregistrat doar în 2020 un profit net de 690 milioane de euro (3,3 miliarde de lei), valoare care reprezintă un profit operaţional acumulat de-a lungul anilor şi nerepartizat de la Dedeman, repartizat ca dividend la sfârşitul anului 2020, la care se adaugă dividendele de la toate companiile unde holdingul deţine participaţii, potrivit reprezentanţilor companiei. Pe baza datelor din platforma de analiză a companiilor confidas.ro, Pavăl Holding – la care Dragoş Pavăl are 60% iar Adrian Pavăl 40% – a realizat în anul pandemiei un profit net cât Hidroelectrica şi Petrom la un loc, acestea fiind cele mai mari două companii din România.

    „Afacerea este ca un joc care te ţine mereu în priză, în competiţie cu ceilalţi. Eu personal cred că este foarte important să fii angrenat tot timpul în ceva, să-ţi ocupi timpul făcând ceva constructiv, spunea Dragoş Pavăl anterior. Această afirmaţie a fost confirmată de dezvoltarea grupului, în special în ultimii ani. Acum, la această expansiune îşi pune umărul şi Karina Pavăl şi implicarea ei abia devine vizibilă.

     

    Antreprenorii care au construit unele dintre cele mai puternice branduri locale îşi pregătesc succesorii

    Istoria capitalistă a României abia a trecut pragul primelor trei decenii, această perioadă fiind sinonimă cu iniţiativa privată pe plan local. Astfel, afacerile antreprenoriale sunt tinere încă, motiv pentru care abia acum începe să se facă transferul de la prima către cea de-a doua generaţie. Business MAGAZIN a identificat cel puţin 20 de exemple de companii antreprenoriale în care părinţii şi-au implicat şi copiii, de la CrisTim, Transavia, Kosarom sau Agricola Bacău în industria cărnii, la Avincis şi Jidvei în sectorul vinului şi de la Dedeman (bricolaj) la Taparo (mobilă) sau Bog’Art (construcţii). Astăzi, există mai multe afaceri româneşti la cârma cărora găsim reprezentanţi a două generaţii. Totuşi, primele tranziţii au fost deja realizate acum mai bine de un deceniu. Exemple precum cele ale familiei Marcu (Medlife) sau Goţa (Elis Pavaje), unde copiii au deja o vastă experienţă în business, nu sunt multe. Într-o economie care abia a împlinit trei decenii de capitalism, perioadă în care a fost permisă iniţiativa privată, este dificil să găsim companii autohtone care să fi trecut prin mâinile a trei generaţii. Timpul a fost prea scurt pentru asta. Cu siguranţă, există exemple de români care au lucrat într-un anumit domeniu şi care le-au insuflat copiilor aceeaşi pasiune. Aceştia din urmă şi-au lansat apoi propriile businessuri, în primii ani de după ’90, iar acum, ei la rândul lor transmit pasiunea – dar şi afacerea – celei de-a doua generaţii. Nu e vorba însă, de trei generaţii implicate direct în aceeaşi companie.

    Mai mult, nu toţi reprezentanţii celei de-a doua generaţii vor să se implice în businessul familiei. Sunt şi unii care aleg antreprenoriatul la rândul lor, dar merg pe alt drum, nu cel bătătorit de părinţi.

    Patrick Ciorcilă este un jucător de tenis român, dar şi cofondatorul companiei care a organizat Transylvania Open şi Winners Open la Cluj, turnee WTA, la care au participat jucători de renume pe scena internaţională de tenis. Tatăl său este Horia Ciorcilă, unul dintre cei mai cunoscuţi oameni de afaceri locali, de numele căruia se leagă, printre altele, povestea Banca Transilvania, cea mai puternică bancă după active. Situaţii relativ similare sunt şi în familiile Copos sau Ţiriac, conform celor mai recente date Business MAGAZIN. Mai exact, spiritul antreprenorial s-a transmis în familie, însă fiecare generaţie are propria companie sau propriile afaceri. Totuşi, multe sunt exemplele în care tinerii abia ieşiţi de pe băncile facultăţii sau cu o experienţă de câţiva ani în câmpul muncii vin să dea un suflu nou afacerilor construite de-a lungul ultimelor decenii de părinţii lor. Karina Pavăl, moştenitoarea Dedeman, este un astfel de exemplu. Sunt însă şi mai multe cazuri în businessul autohton de copii care nu au vrut să se implice în afacerea familiei, motiv pentru care fondatorii au ales să vândă către un fond de investiţii sau către un grup străin. Unul dintre exemplele concludente în acest sens este cel al familiei lui Marcel Bărbut, care a construit Adeplast, unul dintre cei mai importanţi jucători din domeniul materialelor de construcţii. Antreprenorul a încetat din viaţă acum câţiva ani, iar fii săi (patru băieţi) au preluat afacerea doar pentru a o vinde rapid pentru peste 100 mil. euro, unui grup străin. Îngheţata Betty Ice, farmaciile Help Net şi berea Neumarkt sunt alte câteva branduri româneşti create de antreprenori locali, dar care în urma unor tranzacţii de zeci sau chiar sute de milioane de euro, au ajuns în portofoliul unor giganţi străini.

  • Ce spun companiile angajaţilor: ”Aruncaţi-vă treningurile în dulap, nu beţi a doua cafea acasă şi haideţi la birou măcar trei zile pe săptămână”

    Aruncaţi-vă treningurile în dulap, nu beţi a doua cafea acasă şi haideţi la birou măcar trei zile pe săptămână – acesta pare să fie mesajul angajatorilor care fac, de câteva luni, pregătiri pentru „marea reîntoarcere” la birouri. Eliminarea restricţiilor şi încetinirea fenomenului „marea demisioneală” pe fondul situaţiei din Ucraina conturează o nouă tendinţă pe piaţa muncii: în următoarele luni, 60-70% dintre angajaţii români care au lucrat de acasă în ultimii doi ani vor merge, zilnic, la birou.

    „M-am întors la birou de circa un an, nu mai suportam să mă mut dintr-o cameră în alta când aveam fie eu, fie prietena mea, calluri. În zilele bune, vin la birou maxim 20 – 30 din totalul celor 300 de angajaţi pe care îi avem, iar mulţi dintre ei vin pentru că au stabilite întâlniri. S-au întors în special colegii care au copii sau care – cum e cazul meu – nu au cele mai bune condiţii să lucreze de acasă”, spune Valentin, 32 de ani, manager într-o companie locală de IT.

    Angajatorul său nu îi va obliga pe angajaţi să se întoarcă la birou, pentru că, spune el, modul hibrid şi flexibil de lucru este noul normal. În plus, nu au destule birouri faţă de cât de mult s-a extins echipa. De aceea, “noul birou” va cuprinde o aşa-numită zonă de hot desk, birouri care pot fi rezervate de către angajaţii care lucrează de obicei remote şi care vor să vină, din când în când, la serviciu, pentru întâlniri.

    Dacă pentru unii angajaţi revenirea la birou este opţională, pentru alţii a devenit obligatorie cel puţin pentru câteva zile pe lună, pentru ca, în viitor, mersul la birou să devină o obişnuinţă.

    Vom începe cu două zile pe săptămână de acasă pentru majoritatea angajaţilor, iar cei din departamentul de IT vor sta acasă trei zile pe săptămână. Peste câteva luni vom face bilanţul”, a spus Radu Mavrodin, VP human resources în cadrul OMV Petrom, companie cu peste 8.200 de salariaţi, în cadrul conferinţei „ZF HR Trends 2022: Resetarea pieţei muncii”.

    Totul s-a schimbat în HR după doi ani de pandemie”. Aprilie şi mai sunt luni de tranziţie pentru angajaţii OMV Petrom, iar din iunie aşteptarea este de revenire în formulă completă la birou.

    Trendul întoarcerii la birou a fost dat încă de la începutul anului de către marile companii de pe Wall Street, iar banca de investiţii americană
    Goldman Sachs a anunţat deja că vrea revenirea tututor angajaţilor din SUA la birouri, pe când alte bănci mari, precum Morgan Stanley sau JP Morgan, îşi încurajează angajaţii să se întoarcă la muncă.

    În cadrul furnizorului de servicii de business process outsourcing Computer Generated Solutions (CSG), care are 4.500 de angajaţi în România, o parte dintre angajaţi încă lucrează de acasă, dar tendinţa este de revenire la birou. Compania a făcut 1.000 de noi angajări din martie 2020 până în prezent, iar lunar recrutează câte 250 de persoane.

    Media de vârstă pe multe proiecte este de 21-22 de ani, e ca o facultate la noi. În pandemie, mulţi angajaţi s-au dus să stea cu părinţii în oraşele din care provin, ca să economisească o chirie. Dar am avut şi proiecte în care clienţii nu au permis munca remote, din raţiuni de securitate şi au condiţionat proiectul de munca la birou. Nu puteam lăsa pe drumuri 500 de oameni, astfel că ei au venit la birou în fiecare zi”, a explicat Mihai Şoproni, vice-president operations în cadrul CGS Romania. Compania îşi propune o revenire la birou, treptată, într-un model hibrid. Acolo unde se va putea, dacă proiectul permite, angajaţii vor putea lucra remote dacă îşi doresc acest lucru.

    „Nu toţi îşi doresc remote, pentru că nu au condiţiile necesare acasă. Dacă stai cu părinţii într-un apartament cu 2 camere şi mai ai un frate, nu ştiu unde îţi mai faci munca. Avem undeva la 2.000 de oameni care lucrează pentru SUA şi care încep programul după-masă, iar unii termină la 3-4 dimineaţa. Nu poţi prelua apeluri din sufragerie la 3 dimineaţa dacă ai părinţii care dorm în camera alăturată”, a mai spus Mihai Şoproni.

    În România, cele mai multe companii apelează la modelul hibrid de muncă, pentru că încă este prea devreme pentru o schimbare atât de radicală a modului de lucru.

    Informaţiile din piaţa muncii arată că angajatorii pun o oarecare presiune pe angajaţi să se întoarcă la birou, spune Adrian Dinu, CEO al Creasoft, producător român de software care a dezvoltat o soluţie de pontaj. 

    ”Aparent toată lumea vrea o revenire la birou, dar toţi angajatorii încep uşor, cu două-trei zile la birou pe săptămână. Toţi îmi spun că fac asta pentru ca oamenii să se obişnuiască. Uşor, uşor acele trei zile pot să devină patru zile”, a spus Adrian Dinu.

     

    CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL

  • Cum a reuşit Atos să ajungă la 3.000 de IT-işti în 10 ani

    Atos România este sucursala franceză a unuia dintre cei mai mari integratori IT&C din Europa şi a intrat pe piaţa locală în 2011. În prezent are circa 3.000 angajaţi în birourile din Bucureşti, Braşov, Iaşi şi Timişoara şi are planuri ambiţioase de recrutare: vrea să mai angajeze încă 1.000 de specialişti IT anul acesta. Prima ediţie a evenimentului Business Magazin Meet the employer, organizat recent, a dezvăluit care  SUNT planurile de viitor în materie de resurse umane ALE unei companii cu afaceri de peste 110 milioane de euro în România.

     

    „Având în vedere parteneriatele pe care le avem deja cu cei peste 300 de clienţi din 15 ţări, ne dorim să mai adăugăm încă 1.000 de angajaţi pe parcursul acestui  an. Motivul pentru care vom face asta este pentru că avem deja în derulare foarte multe parteneriate cu industriile precum cea de securitate sau industria manufacturieră, iar proiectele noastre vor continua şi în anii care vin”, a explicat Ligia Ardelean, Global Delivery Center Lead în cadrul Atos Romania şi Operations Head for Data Center Hosting, Atos Global, în cadrul videoconferinţei Business Magazin Meet the employer.

    Atos vrea să recruteze anul acesta atât tineri care sunt la început de carieră – 400 din totalul celor 1.000 de poziţii deschise se vor adresa atât juniorilor, cât şi angajaţilor seniori. Profesioniştii seniori trebuie să aibă experienţă în domenii precum cercetare-dezvoltare, data services, DevOps, data center & hosting, sau digital workplace. Cei 400 de începători care se vor alătura echipei în acest an vor trece prin academiile Atos, adică prin programele interne de dezvoltare, imediat după angajare.

    Totuşi, pe o piaţă cu 220.000 de „răsfăţaţi”, în care salariile sunt cele mai mari din economie, iar la pachetele de beneficii se adaugă noi elemente în fiecare an, cel mai dificil de recrutat sunt angajaţii cu experienţă.

    „Cel mai greu recrutăm profilurile de seniori, profiluri ale candidaţilor care deja au o anumită experienţă şi o anumită expertiză, iar dacă este să ne uităm spre tehnologii atunci vorbim despre solution architects, senior admins, ne orientăm spre tehnologiile de nişă cum ar fi SAP, cloud, big data and security. Sunt mai multe zone în care recrutarea este dificilă, dar cu ajutorul colegilor din operaţiuni, cu ajutorul academiilor încercăm să depunem un efort comun şi să găsim persoane potrivite care doresc să se alăture echipei Atos”, a spus Iuliana Polverea, Recruitment Manager în cadrul Atos România.

    În cadrul echipei Atos, vârsta medie a angajaţilor este în jurul a 33 de ani. Astfel, nivelul salarial depinde foarte mult de nivelul de senioritate al candidatului. Un IT-ist din România a câştigat, în medie, peste 7.700 de lei net în luna februarie 2022, dublu faţă de un salariat plătit cu salariul mediu pe economie, arată datele Institutului Naţional de Statistică. Cel mai bine plătiţi angajaţi sunt cei din  „activităţi de servicii în tehnologia informaţiei”, unde salariul mediu net a depăşit pragul de 9.000 de lei net în februarie 2022.

    „Dincolo de nivelul de senioritate, la stabilirea salariului contează foarte mult şi capacitatea de autodidact, de cât de dispus eşti să investeşti în propriile cunoştinţe. Ritmul de învăţare diferă între IT-işti, este normal. Un factor foarte important este şi atitudinea, acel slogan „Fii parte din soluţie”. Plaja de salarii este foarte largă, pornind de la un salariu de început, iar partea superioară depinde exclusiv de nivel de senioritate”, a mai spus Ligia Ardelean. În cadrul Atos, calibrarea ofertei de salarizare ţine cont de două criterii: experienţa şi pregătirea candidatului şi potrivirea cu rolul. În situaţia în care cele două fac parte din aceeaşi ecuaţie, pot fi cazuri în care diferenţa salariului faţă de cel anterior să fie considerabilă, a adăugat Ligia Ardelean.

    „Punctul nostru de referinţă nu este de la ce pleacă acest candidat ca nivel de salarizare, ci potrivirea între capacităţile, experienţa, senioritatea şi proiectul pe care acest candidat va intra în echipa noastră”, a spus ea.

    Totuşi, cum afli dintr-o discuţie de câteva zeci de minute dacă un candidat e potrivit cu rolul scos la concurs? Tot prin experienţă, spune Iuliana Polverea.

    „Cred că în timp devenim experţi la partea asta şi reuşim să identificăm şi să facem o conexiune încă din primii paşi ai interviului sau primii paşi ai procesului de recrutare pentru că acest proces începe în momentul în care selectăm un profil pentru un anumit rol”, a adăugat ea. Procesul continuă cu zona de interviu şi aici intervin colegii din echipa de HR, din echipa de recrutare, dar şi din echipele operaţionale, fie colegi din departamentul tehnic, experţi, fie colegii manageri care sunt alături de recruiteri în interviu.

    „Încercăm să urmărim atât zona tehnică, care este foarte importantă, cât şi atitudinea care poate face diferenţa. Apoi urmează întreg procesul şi din discuţiile care vin din zona de interviu reuşim să ne dăm seama dacă avem omul potrivit în echipa noastră şi cel care poate să aducă plusul de valoare sau care lipseşte din echipă”, a adăugat Iuliana Polverea.


    „Suntem una dintre puţinele companii din România care au indexat salariile cu inflaţia. Anul trecut, inflaţia a fost considerabilă, am terminat anul cu 8,9%. Suntem cu ochii pe evoluţia pieţei, suntem constant în legătură şi cu evoluţia salariilor pe piaţa externă,
    pe piaţa IT în general din România.”

    Ligia Ardelean, Operations Head of Data Centers and Hosting Practice în cadrul Atos România


    În ceea ce priveşte pachetele de beneficii oferite angajaţilor, companiile multinaţionale au un pachet aproape standard, iar diferenţierea angajatorilor se face prin câteva detalii importante pentru angajaţi. Spre exemplu, în cadrul Atos, salariile sunt indexate cu nivelul inflaţiei, care a ajuns la un nivel foarte ridicat atât pe finalul anului trecut, cât şi în luna martie a acestui an, când rata inflaţiei a fost de 10,15%.

    „Suntem una dintre puţinele companii din România care au indexat salariile cu inflaţia. Anul trecut, inflaţia a fost considerabilă, am terminat anul cu 8,9%. Suntem cu ochii pe evoluţia pieţei, suntem constant în legătură şi cu evoluţia salariilor pe piaţa externă, pe piaţa IT în general din România”, a spus Ligia Ardelean.

    Un alt punct de diferenţiere pe zona de beneficii este partea de recrutare internă. De fiecare dată când compania scoate roluri la concurs, prioritate au candidaţii interni.

    „Dacă în urma recrutării interne în toată organizaţia nu găsim sau nu există o dorinţă de a intra pe un astfel de proiect sau pe un astfel de rol, ne extindem căutarea şi în afara Atos, deci recrutarea internă este un mare plus pe care îl avem în organizaţie pe partea de beneficii”, a mai spus Ligia Ardelean.

    Un al treilea punct de diferenţiere este programul de recomandări interne, care îi recompensează pe salariaţii care recomandă alţi candidaţi şi care le devin, ulterior, colegi.  Programul prinde foarte bine pentru că este „o carte de vizită foarte bună a angajaţilor noştri către prietenii sau cercul de networking extins”,  pentru că angajatul sau candidatul vine deja cu o imagine a ceea ce înseamnă Atos.  În plus, partea de integrare a candidaţilor veniţi prin recomandări interne este mult mai uşoară şi mai rapidă.


    Numărul de angajaţi ai Atos România s-a dublat în ultimii şase ani, de la circa 1.500 de angajaţi în 2016 la aproximativ 3.000 de persoane la finalul anului trecut. Compania vrea să mai recruteze 1.000 de specialişti IT anul acesta, dintre care 400 sunt destinate IT-iştilor aflaţi la început de carieră. Compania are birouri în Timişoara, Braşov, Iaşi şi Bucureşti, dar angajaţii pot lucra şi remote, în funcţie de înţelegerea pe care o au cu managerii direcţi. Atos recrutează, din categoria candidaţilor cu experienţă, profesionişti din cercetare-dezvoltare, data services, DevOps, data center & hosting sau digital workplace.

    Un IT-ist din România a câştigat, în medie, peste 7.700 de lei net în luna februarie 2022, dublu faţă de un salariat plătit cu salariul mediu pe economie, arată datele Institutului Naţional de Statistică. Clasificarea salariilor din IT&C pe sectoare de activitate arată că cel mai bine plătiţi sunt angajaţii din „activităţi de servicii în tehnologia informaţiei”, unde salariul mediu net a depăşit pragul de 9.000 de lei net în februarie 2022, iar cele mai mici salarii sunt în sectorul activităţilor de producţie cinematografică şi televiziune, unde salariul mediu a fost de circa 4.500 de lei net în februarie 2022.

    Cu o inflaţie de 8,53% în februarie 2022 şi cu o evoluţie a salariului mediu de 10,6% în ultimul an, datele arată că angajaţii din România, per ansamblu, nu au resimţit mai deloc beneficiul creşterilor de salarii din cauza creşterii accelerate a preţurilor. Cu toate aceste, sectorul IT – cu câteva excepţii – a sfidat inflaţia, astfel că angajaţii din sectorul activităţilor de editare software au avut în ultimul an o creştere salarială reală, fără inflaţie, de 28%, până la 7.600 de lei net pe lună.


    „Oferim colegilor noştri şi posibilitatea de a-şi lua o certificare. Această zonă, pe lângă academiile pe care noi le avem şi investiţiile în traininguri, partea de certificări şi posibilitatea fiecărui coleg senior să treacă la nivelul următor din punct de vedere tehnic este clar luată în considerare”, a mai spus Iuliana Polverea. În ceea ce priveşte pretenţiile inedite ale candidaţilor din IT, ea spune că a întâlnit un candidat care a solicitat un anumit tip de laptop şi care, pentru că nu l-a primit, a refuzat oferta.

    „Pe lângă partea financiară, care este în creştere, avem şi partea de beneficii nonfinanciare şi aici putem enumera deja patru menţionate în discuţia noastră, partea de certificări şi de traininguri, zilele de concediu în plus, abonamente medicale care să asigure nevoile din zona aceasta, bonusuri lunare, trimestriale şi aşa mai departe”, a mai spus ea.

    În ceea ce priveşte cele mai eficiente metode de recrutare, reţeaua de socializare de business LinkedIn rămâne „mina de aur”  pentru recrutarea cu precădere a candidaţilor cu experienţă.

    „În cazul nostru, peste 35% dintre candidaţii care ajung în procesul de recrutare cu noi ajung datorită acestui networking din mediul online. De asemenea, aproximativ 35% spre 40% dintre candidaţi vin din zona de recomandări”, a mai spus Iuliana Polverea.

    Atât competiţia pe aceiaşi candidaţi, cât şi efortul de recrutare sunt foarte mari in industria IT, mai ales în rândul candidaţilor cu experienţă.

    „Dacă ar fi să dau nişte cifre, pe LinkedIn vorbim de mii de profiluri vizualizate, mii de mesaje trimise de către echipa de recrutare, astfel încât să ajungem spre finalul lunii la 50 de angajări din zona de LinkedIn”, a mai spus Iuliana Polverea.

    În ceea ce priveşte impactul pandemiei asupra activităţii Atos România, Ligia Ardelean spune că a fost o perioadă dificilă, pentru că „senzaţia de a vedea birouri goale nu a fost uşoară pentru niciun angajator”. Totuşi, această perioadă a avut un rol educativ pentru angajatori, pentru că i-a obligat să regândească activitatea în sistem remote, foarte rapid.

    „Ce a fost brusc pentru noi a fost această trecere de la o metodă de lucru majoritar de la birou şi uneori remote la doi ani unde am lucrat în principal remote. Aşa că în acest moment mai avem birouri fizice, birourile sunt deschise, ne bucurăm de ridicarea restricţiilor, accesul oamenilor noştri la birouri este permis. Suntem în continuare conectaţi la tot ce înseamnă evoluţia cazurilor de COVID-19. Colegii sunt încurajaţi dacă îşi doresc să vină la birou, dar aceasta această revenire la birou se întâmplă în urma unei discuţii între angajat şi managerul direct”, a mai spus Ligia Ardelean. Ea a adăugat că vor fi situaţii în care prezenţa la birou s-ar putea să fie necesară, pentru unele proiecte, vizite ale clienţilor, dar aceasta se întâmplă în urma unei discuţii cu managerul direct. „Nu credem în reguli fixe, cum ar fi obligatoriu muncă la birou două zile pe săptămână sau ceva de genul acesta. Cred că ar limita flexibilitatea pe care noi tocmai ne bazăm din partea angajaţilor noştri”, a adăugat ea.


    „Peste 35% dintre candidaţii care ajung în procesul de recrutare cu noi ajung datorită acestui networking din mediul online, în special pe LinkedIn. De asemenea, aproximativ 35% spre 40% dintre candidaţi vin din zona de recomandări. Pe LinkedIn vorbim de mii de profiluri vizualizate, mii de mesaje trimise de către echipa de recrutare, astfel încât să ajungem spre finalul lunii la 50 de angajări din zona de LinkedIn.”

    Iuliana Polverea, Recruitment Manager, Atos Romania


    În ceea ce priveşte profilul angajaţilor top performeri, experienţa a arătat că top performeri se găsesc şi pe joburile sau pe poziţiile care din punct de vedere al expunerii la proiecte poate sunt mai junioare.

    „Diferenţa de fiecare dată o face atitudinea. Angajaţii noştri intră pe rol cu un set de competenţe, iar atitudinea pe care o au atunci când intră cu adevărat în proiectul respectiv este cea care face diferenţa. Egal că vorbim de un proiect complex sau de un proiect de bază şi de organizare, taskuri. Partea de atitudine orientată către soluţie este cea care face de fiecare dată diferenţa între un performer de nivel mediu şi un top performer. Sunt acei oameni absolut cheie de care echipele au nevoie ca lucrurile să se întâmple cu cadenţa potrivită, în termenele potrivite, cu aprobările şi cu indicatorii de performanţă potriviţi”, a mai spus Ligia Ardelean.

    Din totalul celor 3.000 de angajaţi ai Atos România,  un procent de 45% – 46% sunt femei, iar o comparaţie cu birourile Atos din alte ţări arată că România stă bine la acest capitol. O explicaţie ar fi reprezentată de faptul că universităţile au un echilibru de gen foarte bun, chiar şi la specializările tehnice, astfel că munca angajatorilor pe zona de diversitate este mai uşoară.

    De ce ar veni candidaţii să lucreze la Atos?

    „Există un cumul de motive. Primul este că suntem una dintre companiile care va creşte cel mai frumos în acest an în România. Planurile noastre de angajare sunt foarte ambiţioase, dar şi reale în acelaşi timp şi depunem toate eforturile pe zona de business astfel încât creşterea noastră să fie sănătoasă şi organică. Avem proiecte frumoase deschise în acest moment şi avem şi ochii pe alte proiecte pe care urmează să le atragem pe parcursul acestui an. Avem o super echipă de management, noi aşa zicem, o super echipă de recrutare şi avem un pachet de beneficii cu care ne mândrim pe piaţă”, a concluzionat Ligia Ardelean.



    VREI SĂ DEVII PARTENER MEET THE EMPLOYER?

    Meet the employer este o videoconferinţă dedicată celor mai noi tendinţe din domeniul resurselor umane, văzute prin prisma celor mai dinamici angajatori din economie. Evenimentul se adresează atât candidaţilor, cât şi angajatorilor care vor să arate ce planuri de recrutare au, ce conţine pachetul de beneficii oferit angajaţilor şi care este viitorul industriei pe care o reprezintă.

    Devino partener Business Magazin Meet the Employer şi spune-ţi povestea de angajator!

    Date de contact pentru parteneriat:

    Alexandru Matei                                                          Corina Tăbăraş

    Business Unit Publisher                                            Events Sales Manager

    0766.606.994                                                                0737.348.423

    alexandru.matei@zf.ro                                               corina.tabaras@m.ro

  • Romania deţine 60% din rezerva totală din Europa a celei mai dorite RESURSE de pe PLANETĂ şi cu toate astea românii o ignoră

    Circa un milion de oameni mor, anual, din cauza utilizării apei infestate sau a lipsei acesteia şi 844 de milioane de persoane nu au acces la apă potabilă, deşi 70% din suprafaţa Planetei Albastre este acoperită de apă. Problemele legate de penuria de apă la nivel global nu mai reprezintă o chestiune ipotetică, ci o realitate concretă. 

    Cu 2.500 de izvoare şi 60% din apele minerale din Europa, România este unul dintre statele cu cele mai bogate resurse subterane de apă. Chiar şi aşa, nu este total ferită de pericolul unei crize la nivel hidrologic. Care sunt efectele lipsei de apă pe plan global, ce impact are aceasta asupra României şi care sunt riscurile ca, într-o bună zi, acest element indispensabil vieţii să fie complet epuizat

    4 milioane de oameni aflaţi în pericol iminent de a rămâne fără apă, după ce, în urma unei periode de secetă de trei ani, resursele de apă stocate în rezervorul oraşului au fost aproape complet epuizate. Nu este un scenariu de film SF, ci s-a întâmplat deja, în octombrie anul trecut, în cel mai mare oraş din Africa de Sud, Cape Town. Primarul Patricia De Lille anunţa adoptarea unor măsuri drastice menite să facă faţă situaţiei fără precedent în care se afla metropola africană.

    În faţa acestui scenariu care putea deveni, în doar câteva luni, unul morbid, autorităţile au înţeles că singura metodă de supravieţuire este adoptarea unor măsuri extreme. Aşa că au redus treptat cantitatea de apă pe cap de locuitor, până la aproape o şesime din consumul mediu al Statelor Unite. Astfel, fiecare persoană a avut dreptul de a folosi zilnic maximum 50 de litri de apă. Cu toate acestea, în urma calculelor s-a constatat că rezervorul oraşului nu poate suplini nevoia celor patru milioane de locuitori decât pentru o perioadă limitată de timp, iar data limită până la care consumul urma să fie acoperit a fost numită, cu o conotaţie apocaliptică, Ziua Zero. Pe cititorii presei internaţionale, Ziua Zero poate, cel mult, să îi ducă cu gândul la un peisaj apocaliptic sau la o scenă de film. Însă, pentru patru milioane de oameni, Ziua Zero este o realitate concretă, sumbră, cu care este posibil să se confrunte curând.

    Iniţial, Ziua Zero a fost fixată pe pe 22 aprilie 2018, apoi a fost mutată pe 11 mai. După schimbări succesive, datorită raţionalizării extreme la care au recurs autorităţile, locuitorii au primit o nouă amânare, până anul viitor. Măsurile rămân, însă, valabile.

    Este uşor să îţi imaginezi acest scenariu într-o ţară din Sudul Africii, însă pentru populaţia altor state, penuria de apă pare un subiect îndepărtat. Cu toate acestea, Betsy Otto, directorul programului de apă la nivel global din cadrul Institutului de Resurse Mondiale, spune că „problemele cu care se confruntă Cape Town ar trebui să servească drept apel de trezire pentru celelalte ţări, cu privire la realitatea creşterii stresului cauzat de lipsa apei”. Stresul cauzat de lipsa apei apare atunci când cererea depăşeşte oferta disponibilă. Conform experţilor, statele din întreaga lume s-ar putea confrunta la un moment dat cu această criză, indiferent de numărul de izvoare pe care le deţin. Deja, California a trecut printr-o secetă care a durat mai mulţi ani. La fel, Australia a supravieţuit unei secete de aproape zece ani (2003-2012), considerată seceta mileniului, iar în 2015 Sao Paulo s-a confruntat, la fel, cu o criză a deficitului de apă datorată atât secetei, cât şi infrastructurilor ineficiente. Otto pune criza globală a penuriei de apă pe seama nepăsării autorităţilor: „Am investit prea puţin în măsuri şi am lăsat structurile existente să se degradeze”, declară ea.

    Chiar dacă pare puţin plauzibil ca apa să se termine, în condiţiile în care 70% din suprafaţa Terrei este formată din apă, totuşi, procentul apei dulci este de doar 2,5%, o mare parte din această cantitate fiind stocată în gheaţă şi zăpadă. În realitate, populaţia are acces imediat la doar 1% din resursele de ape dulci.

    Rebecca Keller, om de ştiinţă şi analist tehnologic la compania de informaţii Stratfor, spune că este extrem de important ca penuria de apă să fie tratată ca o problemă globală, deoarece oraşele ar trebui să lucreze la soluţii încă de pe acum. „Poate nu ne vom confrunta cu acelaşi scenariu ca în Cape Town. Ar putea fi altele: poluarea, seceta, schimbările climatice sau suprapopularea”, avertizează aceasta, exemplificând cu cercetările ştiinţifice care arată că despăduririle masive au schimbat ciclul hidrologic al râului Amazon.



    CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL

  • Mirajul Dubai. Cât costă să îţi cumperi un apartament în acest emirat şi ce fel de români au investit deja acolo. Randamentele par a fi ca în „vremurile bune” din imobiliarele româneşti

     

    Îl ştim pentru cea mai înaltă clădire de pe glob, pentru cel mai mare mall, pentru unele dintre cele mai moderne şi grandioase construcţii ale lumii, pentru opulenţă şi pentru lux. Este destinaţia visurilor multora  dintre cei care aspiră la vacanţe ieşite din tipare, iar de ceva timp a devenit şi destinaţia banilor pe care cei mai înstăriţi aleg să-i direcţioneze către investiţii imobiliare.

     

    Dubai, pentru că despre el este vorba, centrul financiar al Orientului Mijlociu, a reuşit să se transforme într-un tărâm al făgăduinţei după ce preţurile proprietăţilor au coborât puternic, sub nivelul lui 2008, când criza financiară a dus la prăbuşirea pieţei şi multe proiecte au fost anulate sau puse pe hold. Pe măsură ce economia şi-a revenit, în anii următori, proiectele au fost reluate, iar real estate-ul a intrat într-o nouă perioadă de creştere. Între 2012 şi 2014, preţurile creşteau în medie, cu 21,5% pe an, arată studiile referitoare la această piaţă. Cum însă stocul mare de unităţi nu a putut fi absorbit de piaţă într-o perioadă atât de scurtă, preţurile au început să stagneze în 2014 şi apoi să scadă semnificativ în următorii şase ani.

    A venit apoi pandemia de COVID-19 şi odată cu aceasta o scădere economică puternică, ceea ce a dus, din nou, la un trend descrescător al preţurilor, de care par să profite în prezent investitorii.

    Este o idee bună în acest moment achiziţia unei locuinţe în Dubai, unde temperaturile ridicate pot fi destul de greu de „digerat” de cei obişnuiţi cu mediul din România, unde imobiliarele vin şi cu o piaţă de „ultralux”, nevăzută la noi până acum, unde peste 85% dintre rezidenţi sunt expaţi de peste tot de pe Glob?

    Foarte interesaţi de achiziţia unei locuinţe în Dubai sunt acum investitorii care au deja un portofoliu de real estate de minimum 500.000 de euro şi doresc să-l diversifice, spune Matei Maloş, CEO al HomeFinders şi Directimo, companii specializate în consultanţă pentru cumpărarea locuinţelor noi în ansambluri rezidenţiale.

    „Cererea a crescut semnificativ în ultimele luni, mai ales în contextul geopolitic din Ucraina, în care Emiratele Arabe au fost identificate ca un refugiu mai sigur pentru depozitarea averilor. Este o piaţă în plină expansiune, deci cu perspective bune de creştere pe termen mediu şi lung. Atractive pe plan local sunt şi programele publice pentru multiple facilităţi, inclusiv fiscale, pentru atragerea investitorilor, a turiştilor, dar şi a rezidenţilor”, explică Matei Maloş.

    În acest moment, Dubaiul oferă yield-uri (randamente) cu circa 2% peste piaţa din Bucureşti, dar mai scăzute, spre exemplu, în comparaţie cu piaţa de locuinţe de vacanţă din România, arată estimările Homefinders. Totuşi, o investiţie în imobiliare în Dubai la această oră este fără îndoială rentabilă, venind uneori cu randamente nete de 5-6% la închirierea pe termen lung a unei locuinţe, respectiv de 7-8% pentru închirierea pe termen scurt. Ce trebuie ştiut este că închirierile nu se pot face fără contribuţia unui agent imobiliar. Momentul este propice pentru cumpărare şi din perspectiva preţurilor. Piaţa locuinţelor din Dubai a înregistrat anterior două perioade de scădere a preţurilor: prima în 2008, generată de criza financiară, iar a doua în 2015, pe fondul supraofertei acumulate.

    „La sfârşitul anului 2021, preţurile erau cu aproximativ 20% mai mici faţă de 2015. Astăzi toată oferta a fost absorbită de piaţă, cele mai multe oferte bune având termene de livrare începând cu 2024. Să ţinem cont şi de faptul că preţurile din Dubai n-au înregistrat încă ritmul de creştere pe care alte pieţe europene l-au avut deja sau unde preţurile continuă să crească, în contextul inflaţionist actual.” Chiar dacă poate fi lesne văzut ca un rai al investiţiilor, Dubaiul nu vine totuşi fără unele riscuri la pachet. La fel ca peste tot, şi aici există multe oferte slab calitative, proiecte cu întârzieri şi costuri ascunse. „Plus că reglementările privind protecţia consumatorului ar putea fi şi acestea îmbunătăţite. Foarte mulţi dintre investitori se pare că au fost atraşi de astfel de capcane, ce pot fi evitate printr-o documentare aprofundată şi prin înţelegerea pieţei”, mai spune Matei Maloş.

    În rândul riscurilor pot fi adăugate şi condiţiile climatice, care pot fi dificile pe parcursul verii. Dubaiul este totuşi un oraş artificial, cu foarte puţine spaţii de promenadă în adevăratul sens al cuvântului. La fel ca în multe zone din SUA, de exemplu, lumea circulă foarte rar pe jos, viaţa se desfăşoară foarte mult în spaţii închise, în contextul în care temperaturile ajung la 40 de grade dimineaţa. Din acest motiv, emiratul are în curs de dezvoltare şi primul cartier indoor (la interior) la nivel global, cu peste 10.000 de locuinţe, în care vremea să poată fi controlată. Adaptarea este posibilă, însă modul în care se poate realiza depinde de stilul de viaţă cu care fiecare este obişnuit. „Să nu uităm totuşi că Dubaiul este o destinaţie turistică preferată pentru sezonul rece din Europa. În cazul în care locuinţa cumpărată acolo este una de vacanţă, fiind folosită în cea mai mare parte a timpului cu scopul de a fi închiriată şi de a genera astfel venituri pasive de la distanţă, atunci această problemă devine aproape inexistentă.” Bugetele medii la care se găsesc astăzi oferte pe piaţă sunt cuprinse între 200.000 şi 500.000 de euro pentru o locuinţă în Dubai. Desigur, există şi locuinţe care pornesc de la 1.000 euro pe metru pătrat, în cartierele mai vechi ale oraşului, însă preţurile pentru proprietăţile noi şi atractive sunt mai mari. Proprietăţile pe care le recomandă consultanţii sunt în câteva cartiere calitative, apropiate de centrul emiratului. „De exemplu, dacă am face o comparaţie puţin forţată între zonele premium/de lux din Bucureşti, precum Floreasca sau Herăstrău, cu zonele Marina sau Downtown din Dubai, preţurile pe metru pătrat în cazul celor din urmă sunt cu circa 60-70% mai mari decât la noi, pe segmentul de piaţă respectiv.”

    Totodată, trebuie avut în vedere că piaţa de ultralux lipseşte în Bucureşti, aceasta ajungând la zeci de milioane de euro în Dubai, în cele mai exclusiviste clădiri şi proiecte rezidenţiale. „Ţinând cont de specificul Dubaiului, unde dezvoltările sunt realizate sub formă de mici oraşe conectate între ele printr-o foarte bună infrastructură rutieră, devin criterii esenţiale următoarele aspecte: cine este dezvoltatorul principal al cartierului şi ce experienţă are în dezvoltarea comunităţilor, precum şi integrarea operatorilor de servicii şi facilităţi.” Din acest punct de vedere, surprizele pot apărea oricând. Există multe clădiri care arată spectaculos în exterior, dar în interiorul cărora se pot găsi spaţii comerciale abandonate sau care arată înfricoşător. Aşa cum în România există perspective incerte asupra preţurilor viitoare şi a valorii chiriei pentru anumite zone foarte căutate din cauza carenţelor grave de infrastructură, şi în Dubai există zone cu perspective incerte. Motivele sunt legate de structura comunităţilor, calitatea serviciilor şi facilităţile care vor exista.

    „Dubaiul s-a dezvoltat miraculos în ultimii 50 de ani, fiind construit în deşert de la zero în această perioadă. Astăzi este un important centru financiar şi hub comercial, fiind totodată denumit «noua Elveţie» (în ceea ce priveşte depozitarea averilor, din care un procent semnificativ merge către produse imobiliare). Pentru potenţialul său şi planurile de dezvoltare, emiratul reprezintă o piaţă atractivă pentru numeroşi investitori, inclusiv americani, arabi, mai nou şi israelieni. Aproximativ 20% dintre investitori sunt ruşi şi ucraineni. Iar în ultimii ani, am observat şi o creştere a interesului investitorilor români pentru Dubai.” În contextul geopolitic actual, emiratul s-a poziţionat ca un teritoriu neutru, piaţa de imobiliare fiind aici în plină expansiune. Facilităţile fiscale, precum TVA zero pentru proprietăţile rezidenţiale şi zero taxe pe venit, încurajează investiţiile. Acesta oferă în plus drept de rezidenţă şi reşedinţă fiscală pentru investiţii începând de la 185.000 de euro. „Până în 2050, Dubai îşi propune să ajungă la o populaţie de 6 milioane de locuitori, dublu faţă de cât are acum, ceea ce implică o creştere semnificativă a cererii de locuinţe, pe termen mediu şi lung”, adaugă Matei Maloş de la HomeFinders şi Directimo.

    Potrivit unui studiu realizat de cele două companii în martie 2022, în urma unor cercetări de teren şi a peste 20 de interviuri cu principalele companii de dezvoltare imobiliară, property management, agenţii imobiliare şi brokeri de credite din Dubai, peste 85% dintre locuitorii emiratului sunt expaţi ce reprezintă peste 180 de naţionalităţi. Anual, sunt lansate zeci de proiecte rezidenţiale care sunt absorbite rapid. 90% din vânzări se fac în faza de off-plan, cel puţin în rândul dezvoltatorilor cu reputaţie bună. În majoritatea cazurilor, aproximativ 50% din preţul achiziţiei se plăteşte după livrare, în contextul sistemului care nu încurajează finanţarea realizată de către cumpărători/investitori şi practic obligă dezvoltatorii să asigure un procent semnificativ din finanţare prin aport direct de capital. Costurile de întreţinere sunt totuşi destul de mari, arată acelaşi studiu, ajungând, de pildă, pentru un apartament de 50 de metri pătraţi, să fie cuprinse între 80 şi 250 de euro pe lună, fără utilităţi, adică electricitate, internet şi altele. În plus, costurile cu aerul condiţionat nu sunt deloc de neglijat, mai ales în perioadele cu temperaturi extrem de ridicate, care durează cam jumătate de an, din aprilie până în octombrie. „Creditele imobiliare pot fi contractate pentru proprietăţile finalizate sau aproape de finalizare. Ceea ce nu se poate finanţa este suma plătită ca avans pentru achiziţia un proiect off-plan. Clienţii pot opta pentru rate fixe sau variabile, însă ratele variabile sunt disponibile doar prin procesul complex de finanţare care necesită documentaţie deplină şi analiză bancară completă, similar cu procesul din România. Produsele cu rate fixe sunt tip «credit cu buletinul»”, se arată în acelaşi studiu.


    Trecut modest, viitor opulent

    Dintr-un sătuc pescăresc, aşa cum era în urmă cu un secol, Dubaiul a crescut exploziv şi a devenit un important centru comercial internaţional şi un nod de transport major pentru pasageri şi marfă, dar şi una dintre cele mai râvnite destinaţii turistice din Orientul Mijlociu. În decembrie 1971, Emiratele Arabe Unite au ieşit de sub protectoratul britanic şi au devenit stat independent.


    Ce simplifică şi mai mult procesul achiziţiei unei locuinţe în Dubai este că nici măcar nu este nevoie ca viitorul cumpărător să călătorească acolo pentru procesul de aprobare a creditului, însă va fi necesar să fie prezent la semnarea contractului de credit şi deschiderea contului în persoană. În Dubai nu se plătesc taxe pentru veniturile din chirii, pentru achiziţia de proprietăţi noi, majoritatea agenţiilor imobiliare nu percep comisioane. Costurile cu mobilarea sunt şi ele mai reduse, deoarece, în majoritatea cazurilor, apartamentele au atât mobilierul de bucătărie, inclusiv electrocasnicele, cât şi dulapurile incluse. În plus, pentru închirierea pe termen lung, este uzual ca apartamentele să se închirieze nemobilate. „Conform discuţiilor cu brokeri imobiliari din Dubai, există şi multe similitudini cu piaţa locală din Bucureşti. Site-urile de anunţuri imobiliare din Dubai conţin peste 50.000 de oferte promovate, din care estimările sunt că peste 70-80% sunt false sau neactualizate. Acest lucru se poate vedea şi pe piaţa locală, prin promovări online ale anumitor produse care nu mai există demult în portofoliul dezvoltatorilor”, arată cercetarea.

     

    Paşaport pentru investiţii exotice

    O metodă prin care antreprenoarea Nicoleta Manea, cofondator al agenţiei imobiliare ANG Luxury Properties, lansată în 2011, doreşte să îi familiarizeze pe români cu privire la oportunităţile din Orient este cea a evenimentelor. Compania sa a organizat, în martie anul acesta, o întâlnire cu potenţialii investitori, în care au fost prezentate proprietăţi din cadrul unui proiect rezidenţial aflat în construcţie, din portofoliul dezvoltatorului indian Sobha, activ pe piaţa luxury din Dubai. „În cadrul proiectului Sobha cumpără foarte mulţi europeni, cele mai multe vânzări fiind în Londra”, spune Nicoleta Manea.

    Pentru a facilita investiţiile investiţiile clienţilor de aici în proprietăţi din emirat, au încheiat o colaborare cu o agenţie de acolo. Nicoleta Manea susţine că Dubaiul e o piaţă sigură, mai ales că, raportându-ne la vremurile pe care le trăim, acolo pandemia nu a făcut ravagii din punct de vedere economic. În plus, ea spune că acolo tot ce înseamnă bani este garantat de guvern. „Tu dacă vrei să îţi cumperi un apartament la ei nu dai banii la dezvoltator. Banii se pun într-un cont escrow. Abia după ce e finalizată construcţia dezvoltatorul are acces la banii respectivi. Şi atunci nu există niciun fel de risc.” În plus, adaugă antreprenoarea, piaţa din Dubai este cel mai uşor de accesat, iar dacă vrei să cumperi un apartament acolo ai nevoie doar de paşaport, de număr de telefon, de adresă de e-mail şi de adresa efectivă unde stai în România ca să îţi poată fi trimis contractul. „Taxe nu sunt. Pe lângă asta poţi să faci şi plata prin transfer. Blocarea unui apartament se face prin intermediul unui link, 2% şi cam atât. Totul e foarte simplu la ei. Evident, au şi ei drafturi de contract pe care ţi le pun la dispoziţie, dar e mult mai facil decât la noi.” Potrivit ei, românii au bani de investit. Ce ne lipseşte însă nouă ca mentalitate, mai ales în cadrul acestor evenimente, este, în opinia sa, rapiditatea de a lua decizia unei investiţii, apartamentele epuizându-se foarte repede. „Românii iau decizia, dar parcă mai vor să fumeze o ţigară, să stea zece minute să se gândească, de aceea prin intermediul evenimentelor de acest tip vrem să educăm piaţa.” Ea povesteşte că atunci când lansezi un proiect în Dubai spre exemplu, acolo vin 1.000 de oameni şi fac licitaţie ca să cumpere, iar cine se mişcă cel mai repede câştigă. „La noi lansarea proiectului înseamnă doar să vină un om în faţă la pupitru, să povestească trei cuvinte şi cam atât. Şi la noi în România, dacă înţelegi oportunitatea şi investeşti încă dintr-un stadiu super incipient poţi oricând să-ţi dublezi banii.”

    De aceea, pe viitor, ANG Luxury Properties are în plan organizarea unor evenimente  similare şi la Oradea şi Cluj, deoarece „sunt mulţi oameni cu bani şi acolo, care deja au cumpărat apartamente în Dubai şi vor să mai facă achiziţii”, dar şi în afara ţării, pe pieţe precum Franţa sau Luxemburg. În principiu, ea notează că românii care fac o achiziţie în Dubai cumpără pentru închiriat, dar există totuşi un amestec, sunt împărţiţi în două categorii. „Cei care vor să închirieze şi iau apartamente mici, cu un dormitor, şi cei care cumpără de trei camere şi se gândesc să îl ţină pentru când merg în vacanţe, se gândesc să nu mai meargă la hotel pentru că deja au destul de multe facilităţi aici.” Acestora li se adaugă şi categoria de investitori care vor să facă exit, ca peste un an-doi să revândă, „pentru că în Dubai creşterea preţurilor când vrei să faci un exit e între 30 şi 100%”. Povesteşte, de exemplu, că s-au cumpărat unele apartamente cu 300.000 de euro în urmă cu doi ani şi acum, în acelaşi proiect, valorează peste 800.000 de euro. „Creşterea este foarte mare.” Printre cei care au cumpărat prin intermediul agenţiei există atât oameni de peste 50 de ani, „foarte deschişi”, cât şi persoane tinere, care au diferite businessuri, deopotrivă pe diverse funcţii, de la doctori şi avocaţi la oameni cu diferite poziţii în top managementul din companiile locale. Nicoleta Manea spune că în momentul de faţă preţurile în Dubai sunt bune, iar randamentul, care depinde de apartamente şi de sezon, şi recuperarea banilor sunt puţin mai rapide decât la noi deoarece în primul rând ai posibilitatea să închiriezi mult mai repede. Potrivit ei, randamentul anual este de circa 12-16%, în timp ce în România e de 7-10%. „În sezon apartamentele pot fi închiriate şi cu 250 de euro pe noapte – e un randament bun. Dar recuperezi banii cam între şase şi opt ani. De aceea sunt importante poziţiile-cheie în care cumperi. În general recomandăm clienţilor noştri să fie aproape de Downtown.” Cât despre lunile în care se pot face bani în Dubai din apartamente închiriate, ea spune că în ultimii ani s-a mai schimbat şi clima, acum fiind cam trei luni în care nu vin turiştii clasici, „dar să nu uităm că este totuşi un pol investiţional foarte mare, sunt foarte multe businessuri care se dezvoltă, astfel încât sunt mulţi oameni de business care fac afaceri acolo. Plus că ei au aer condiţionat chiar şi pe străzi.” Potrivit ei, în high-season, închirierea unui apartment într-o locaţie foarte bună, cum e JBR Beach, e 4.000 de euro pe săptămână, dar în săptămâna cu Revelionul se plătesc şi 14.000 de euro. „Cumva se amortizează lunile foarte călduroase, în care poate nu e chiar atât de mare cererea.” Antreprenoarea aminteşte şi de Business Bay, o altă zonă din Dubai, orientată preponderent pe business, după cum o arată şi numele. „Dacă achiziţionezi un apartament în zona respectivă, e închiriat cu siguranţă tot timpul anului de oameni care vin să facă business în Dubai. Ei nu se cazează pe Palmier. Se cazează în Downtown, să fie aproape de centrul de interes, dar clădirile de birouri sunt acolo.” Din punct de vedere al dimensiunii, Manea spune că studiourile au cam între 45 şi 48 de metri pătraţi, iar apartamentele de două camere încep de la 51 de metri pătraţi şi se duc până la 57 de metri pătraţi. Există, de asemenea, şi varianta de un dormitor plus studio, în sensul că sunt două camere principale şi există şi o extra cameră mai mică pe post de birou, iar acelea încep de la 67 de metri pătraţi şi se duc până la 73 de metri pătraţi. „În general primele care se epuizează sunt cele micuţe, pentru că au şi preţuri mai bune, dar pentru investitorii care iau în considerare să stea la un moment dat acolo, când se duc în vacanţă, clar sunt recomandate cele de la trei camere în sus.” Preţurile încep, potrivit ei, de la 190.000 de euro în cazul apartamentelor mai mici, în timp ce apartamentele de două camere ajung pe la 250.000, cele de trei camere au un preţ de pornire de 325.000 de euro, pentru patru camere – „depinde, desigur, de poziţie, de vedere şi nu numai”, trebuie să scoţi din buzunar de la  600.000 de euro în sus, iar o vilă ajunge la 1-12 milioane. „Preţurile sunt foarte bune pentru poziţie, pentru facilităţile pe care le oferă şi încă un lucru frumos la ei este că atunci când cumperi un apartament în Dubai toate lucrurile fixe, precum bucătăria împreună cu electrocasnicele, tot ce ţine de dressinguri, există deja. Tu îţi mai pui patul, canapeaua şi obiectele de decor, ceea ce e un lucru bun, mai ales că mobilierul e ieftin în Dubai.” În vederea închirierii, agenţia pune la dispoziţia investitorilor şi servicii de property management, în care e inclus „absolut tot, în sensul că vine un om, face poze, se ocupă de tot ce înseamnă curăţenie când e cazul şi postează inclusiv anunţurile pe Airbnb sau în ce sistem vrea el să închirieze. Pe scurt, omul nu trebuie să facă absolut nimic”. Pentru clienţi, adaugă ea, e mai simplu să ştie că o companie care are un renume în piaţă colaborează cu un dezvoltator pentru care garantează. „Adică dacă eu spun că tu îţi iei nişte bani cumpărând acolo, înseamnă că aşa este. De-asta după primele plăţi, după primul an, tu deja poţi să îl închiriezi atunci când e gata. Planurile de plăţi sunt foarte bune în Dubai, plăteşti o anumită parte până e gata proiectul şi o altă parte după ce proiectul e finalizat, încă trei ani după.”

    În Dubai, taxa lunară de property management e cam 20% din venit. „În România sunt mai mici taxele de property management. În funcţie de valoarea apartamentului sunt între 100 şi 300 de euro pe lună. La un apartament de 500 de euro/lună luăm 100, dacă e 800 de euro luăm 150-200, depinde de valoare.” În Dubai, în schimb, spune că este rentabil să închiriezi pe noapte, iar preţurile sunt diferite. „Dacă un studio e între 100 şi 150 de euro pe noapte, în high season poate chiar mai mult, un apartament mai mare este între 200 şi 250 de euro pe noapte – se aliniază hotelurilor de 5 stele. Şi am observat că sunt foarte multe familii care se duc şi la hoteluri de top, cunoscute, dar parcă preferă să stea la etajul 70, cu o vedere faină şi să aibă o serie de facilităţi, mai ales în cazul familiilor cu copii.” Toate aceste blocuri spune că au şi piscine, aşa că, dacă nu vrei să te deplasezi, „ai realmente tot ce îţi trebuie acolo”. De aceea, recomandarea sa este întotdeauna spre apartamente de cel puţin trei camere. Ce înseamnă însă luxul în Dubai? La fel ca în cazul oricărui proiect imobiliar, cel mai mult contează locaţia. „În primul rând facilităţile şi poziţia, acestea sunt obiectivele comune. La noi, dacă sunt proiecte cu piscină, deja e ceva extraodinar, însă acolo e ceva normal.” Din punctul său de vedere faptul că ei au nişte zone – parcările spre exemplu – foarte bine puse la punct, care nu se văd, este un avantaj faţă de ceea ce este la noi. În plus, chiar dacă sunt în mijlocul deşertului, au extrem de multă zonă verde, plantată de ei. „Apoi, în proiectul ăsta, Sobha, de la tine de la bloc până la mall, ţinând cont că e o lagună acolo, ai un water taxi care îţi e pus la dispoziţie. Zonele comune, cum sunt lobby-urile, reprezintă ceva întâlnit în toate blocurile. În ceea ce priveşte finisajele, şi noi avem finisaje de bună calitate. În Dubai, nu toţi dezvoltatorii pun accent pe acest aspect, Sobha e unul dintre dezvoltatorii luxury de acolo.”

    A doua casă pentru antreprenorul-investitor român

    Emiratul Dubai nu este deloc străin antreprenorului Ştefan Mandachi, fondatorul lanţului de restaurante Spartan şi proprietarul hotelului Mandachi Hotel & Spa, cunoscut şi pentru protestul său inedit referitor la infrastructură, prin construcţia unui metru de autostradă în Suceava, dar şi pentru implicarea în mai multe cauze sociale, printre care şi ajutorarea refugiaţilor ucraineni. „Din 2013 vin de mai multe ori pe an în Dubai. Dubai este un soi de a doua casă pentru mine. Mă inspiră oraşul, mă inspiră disciplina, ordinea. Am ales Dubai pentru că este predictibil în primul rând. Am certitudini ca investitor. Cetăţeanul este respectat, investitorul e respectat. Admir leadershipul de aici, strategia de ţară şi filosofia clasei politice. Măsurile haotice şi absurde împotriva HoReCa m-au făcut să caut alte pieţe. Prigoana nejustificată împotriva industriei a fost un alt factor important să deschidem Mandachi Dubai”, povesteşte el pentru Business MAGAZIN. Mandachi a anunţat în vara anului trecut înfiinţarea unui birou imobiliar acolo, dedicat exclusiv investitorilor români, care îşi doresc investiţii cât mai sigure în domeniul imobiliarelor. Din punct de vedere birocratic, lucrurile se desfăşoară mai simplu în Dubai  decât acasă: „În primul rând, eu am ca partener un asociat cu care mă cunosc din 2006, de când eram în liceu. Contează enorm să ai încredere în colaborator. Apoi, un avocat bun îţi desluşeşte multe căi. Procedurile sunt pro-antreprenor. La ei eşti încurajat să investeşti, spre deosebire de România. Taxele sunt mult mai mici. Impozitele la fel.”

    MandachiDubai.com vinde imobile începând cu 300.000 euro şi ţinteşte clienţi  care cumpără imobile premium: „Avem multe cereri de apartamente de 80.000 – 150.000 euro, dar nu e în targetul nostru. Asociatul meu, Marius Pîslariu de la MandachiDubai a condus o echipă care a intermediat vânzarea de imobile de mai multe milioane de euro. Sunt clienţi care caută imobile doar de la 1 milion în sus. Noi oferim servicii complete, de la transport VIP de la aeroport până la înmânarea certificatului de proprietate.” Clienţii lor caută investiţii sigure, dar şi clienţi care vor să revândă. Şi, pentru că, „în Dubai creşterea este spectaculoasă”, după cum observă antreprenorul, el nu vrea să se oprească la real estate şi plănuieşte să îşi aducă şi brandurile din HoReCa aici: „Vrem să deschidem şi restaurante Spartan în Emirate şi să dezvoltăm mai multe francize, inclusiv hoteliere”.

    Răzvan Pascu, un antreprenor cunoscut pentru activitatea lui în domeniul turismului, se numără şi el printre cei care au ales să parieze pe potenţialul imobiliar din Dubai, devenind ulterior el însuşi consultant pentru cei interesaţi de această piaţă.

    „Nu am luat în calcul să ne mutăm acolo, ci am cumpărat ca o investiţie. A contat foarte mult sistemul de plată în rate pe durata construcţiei – plăteşti 50% pe perioada construcţiei şi apoi restul pe durata a încă doi ani după ce construcţia este gata, când te poţi folosi deja de apartament”, spune el.

    Răzvan Pascu a cumpărat trei apartamente cu o valoare totală de 1,4 milioane de euro, la etajele 2, 19 şi 31 ale unui proiect rezidenţial aflat în construcţie. Potrivit lui, în Dubai preţurile depind foarte mult de etajul la care se află şi de priveliştea pe care o oferă. „De anul trecut până acum, preţurile au mai crescut cam cu 10%. Consider că e o oportunitate foarte bună de investit acolo, îţi scoţi investiţia rapid.” Atractivitatea emiratului vine şi ca urmare a faptului că Dubaiul a crescut foarte mult din punct de vedere turistic, mai ales în ultimii doi ani, pentru că a gestionat foarte bine pandemia, este de părere Răzvan Pascu.

     

    Sky is the limit, nu doar când vine vorba de construcţiile arabe

    Până în prezent putem vorbi de proprietăţi în valoare de peste 50 de milioane de euro cumpărate de investitori români în Dubai, iar valoarea acestor investiţii va continua să crească. „Considerăm că numărul investitorilor autohtoni în această regiune va creşte cu siguranţă în viitor, când se va ajunge la un total de ordinul a proprietăţi de sute de milioane de euro, cumulat, achiziţionate de investitori români”, observă Ionuţ Nicolescu, preşedintele companiei de consultanţă imobiliară, activă şi pe segmentul vânzărilor de apartamente SVN Romania. Din punctul lui de vedere, putem vorbi cu siguranţă de un trend în ceea ce priveşte investiţiile imobiliare în Dubai şi nu doar din partea investitorilor români, ci şi din partea investitorilor străini în general, în special din zona Europei. „Este cu siguranţă o tendinţă care se manifestă la nivel european – încă de ceva mai multă vreme comparativ cu România. În plus, conflictul din Ucraina schimbă fluxurile financiare la nivel global iar Dubaiul se numără printre câştigători din acest punct de vedere.”

    El adaugă că Dubaiul a devenit o piaţă atractivă de investiţii în special pentru investitorii din anumite pieţe regionale din Europa, precum cei din România, unde în prezent se înregistrează rezultate mai slabe pe segmentul de investment în rezidenţial în contextul conflictului din Ucraina: „Dubai a căpătat astfel un interes crescut, atât pentru plasamente financiare, cât şi ca potenţial de obţinere a unui randament anual sau a unui profit de revânzare, fiind o piaţă cu o expunere internaţională, de dimensiuni foarte mari”. Totuşi, la fel ca în cazul oricărei investiţii, riscurile nu lipsesc nici când vine vorba despre însoritul emirat: „Există şi potenţiale riscuri şi dificultăţi care pot fi întâlnite pe acest segment de business şi investitorii trebuie să fie atenţi şi în privinţa acestora. Portofoliile vor fi mai dificil de administrat comparativ cu investiţiile locale, în Bucureşti şi împrejurimi, şi chiar dacă Dubaiul reprezintă un oraş cosmopolit, diferenţele culturale există – ca de altfel în orice alt stat – şi acestea pot reprezenta impedimente pentru anumiţi investitori.” În ceea ce priveşte profilul investitorului român în proprietăţi imobiliare, acesta nu diferă de cel care investea şi în România în astfel de active: „Vorbim de persoane cu resurse financiare, care doresc să îşi diversifice portofoliile şi au testat deja piaţa imobiliară, ştiu că se pot obţine randamente atractive din închirierea unei proprietăţi sau din revânzarea sa după o anumită perioadă de timp”. Investitorii români sunt atraşi de preţurile proprietăţilor, care sunt în general mai mari comparativ cu cele ale proprietăţilor din Bucureşti, dar diferenţele nu sunt uriaşe, mai ales dacă le comparăm cu proprietăţi de pe segmentul de lux din Bucureşti. Yield-urile potenţiale sunt atractive (notă: randament anual potenţial care ar putea fi obţinut din închirierea proprietăţii achiziţionate), fiind cuprinse în medie între 7% şi 10% pe an în euro, în funcţie de momentul tranzacţiei, dar la sume mai mari de regulă comparativ cu cele de pe piaţa locală. În plus, potenţialul de revânzare trebuie luat de asemenea în calcul, după cum punctează reprezentantul SVN Romania. „Dubaiul este o piaţă imobiliară internaţională, cu expunere globală, ceea ce facilitează potenţialul de business. Este un oraş foarte cosmopolit, cu o populaţie de peste trei milioane de persoane – dintre care peste 85% sunt expaţi, cu o vârstă medie tânără, de aproximativ 30 de ani, şi cu un potenţial real de dublare în următorul deceniu”, spune Nicolescu. Din punctul lui de vedere, această piaţă va continua să crească, concomitent şi numărul  investitorilor români şi vom  observa şi o diversificare şi o îmbunătăţire a serviciilor de brokeraj pe acest segment, unde există cu siguranţă loc de îmbunătăţiri. „Dubaiul va continua să crească, atât macroeconomic, cât şi demografic şi turistic, deci potenţialul de investiţie va continua la rândul său să crească, de la potenţiali noi expaţi până la o creştere a preţurilor proprietăţilor imobiliare”, spune Nicolescu. Prin urmare, sky is the limit, şi nu doar când vine vorba despre etajul în care v-aţi putea alege şi următoarea proprietate pentru investiţie.


    Avantaje vs.  dezavantaje pentru investiţii imobiliare în Dubai

    Avantaje:

    Œ Principalul avantaj este reprezentat de expunerea globală şi de volumul general de disponibilităţi financiare în zona respectivă. Când vorbim de potenţiali parteneri sau chiriaşi sau cumpărători din aproape orice ţară de pe Glob, este evident că potenţialul de business este mult mai ridicat. În plus, perspectivele şi dezvoltarea continuă a Dubaiului reprezintă un alt punct major de atracţie pentru potenţialii investitori.

     Faptul că Dubaiul reprezintă un oraş foarte cosmopolit şi faptul că este o destinaţie turistică de top la nivel global reprezintă alte două puncte principale de atracţie.

    Ž Calitatea construcţiei este ridicată, dezvoltarea urbanistică este la un cu totul alt nivel, iar alte elemente specifice Dubaiului şi Emiratelor – spre exemplu, o rată a infracţionalităţii foarte redusă – fac ca această zonă să prezinte numeroase elemente atractive pentru potenţialii investitori.

     

    Dezavantaje

    Œ Clima: Dubai are un climat deşertic şi două sezoane – iarna şi vara. Verile din Dubai încep, în general, în ultima săptămână din aprilie şi se încheie în prima săptămână din octombrie. Această perioadă este caracterizată de temperaturi extrem de ridicate, vânturi fierbinţi şi umiditate mare.  

     Un alt dezavantaj ar putea fi reprezentat de administrarea unui portofoliu într-un alt stat, foarte diferit din punct de vedere cultural, investitorul român fiind în unele cazuri unul de tip tradiţional, care doreşte să fie aproape de investiţiile sale.

    Ž Calitatea serviciilor la care va apela, de la brokeraj la administrare, va fi determinantă din acest punct de vedere. Este loc de îmbunătăţiri şi când vine vorba despre reglementările privind protecţia consumatorului.

     

    „Cererea a crescut semnificativ în ultimele luni, mai ales în contextul geopolitic din Ucraina, în care Emiratele Arabe au fost identificate ca un refugiu mai sigur pentru depozitarea averilor. Este o piaţă în plină expansiune, deci cu perspective bune de creştere pe termen mediu şi lung.”

    Matei Maloş, CEO, HomeFinders şi Directimo


     

    „Dacă am face o comparaţie puţin forţată între zonele premium/de lux din Bucureşti, precum Floreasca sau Herăstrău, cu zonele Marina sau Downtown din Dubai, preţurile pe metru pătrat în cazul celor din urmă sunt cu circa 60-70% mai mari decât la noi, pe segmentul de piaţă respectiv.”

    Nicoleta Manea, cofondator, ANG Luxury Properties


     

    „Avem multe cereri de apartamente de 80.000 – 150.000 euro, dar nu e în targetul nostru. Asociatul meu, Marius Pîslariu de la MandachiDubai, a condus o echipă care a intermediat vânzarea de imobile de mai multe milioane de euro. Sunt clienţi care caută imobile doar de la 1 milion în sus. Noi oferim servicii complete, de la transport VIP de la aeroport până la înmânarea certificatului de proprietate.” 

    Ştefan Mandachi, fondator, Spartan, Mandachi Hotel & Spa


    „Considerăm că numărul investitorilor autohtoni în această regiune va creşte cu siguranţă în viitor, când se va ajunge la un total de ordinul a proprietăţi de sute de milioane de euro, cumulat, achiziţionate de investitori români.”  

    Ionuţ Nicolescu, preşedinte, SVN Romania

  • Meet the CEO. ​Tehnologie la înălţime: cum se construieşte infrastructura 5G în România?

    După ce şi-a construit întreaga carieră în industria telecom, Cătălin Tănase îşi continuă evoluţia în domeniu la conducerea furnizorului de infrastructură de telecomunicaţii Vantage Towers România, unul dintre cei mai importanţi jucători de profil, parte a grupului european Vantage Towers, cu peste 82.000 de turnuri răspândite pe continent. Ce obiective şi-a conturat compania şi ce rol joacă tehnologia 5G în aceste planuri?

    „Transformarea digitală a Europei are loc rapid, iar rolul nostru este esenţial în acest proces. În calitate de gazdă neutră, suntem un factor cheie pentru lansarea 5G. În acelaşi timp, operatorii de telefonie mobilă îşi extind reţelele pentru a gestiona creşterea traficului de date şi apreciază reţeaua noastră extinsă”, susţine Cătălin Tănase, managing director al Vantage Towers România, parte a companiei europene activă în domeniul infrastructurii pasive (infrastructură ce nu face parte din nivelul activ al unei reţele de telecomunicaţii, incluzând situri, adăposturi, ţevi, generatoare electrice, aparate de aer condiţionat, clădiri, turnuri, conducte şi stâlpi ş.a.m.d.) şi care deserveşte operatori de reţele mobile (Mobile Network Operators MNO), agenţii guvernamentale şi clienţi din sectorul utilităţilor şi tehnologiei. Vantage Towers a luat naştere prin separarea activelor Vodafone Group din Europa de infrastructura de turnuri, în nouă dintre pieţele unde grupul este prezent. A rezultat astfel o nouă afacere de sine stătătoare – atât din punct de vedere legal, cât şi operaţional. „În acest fel, putem asigura flexibilitatea necesară pentru operaţiunile noastre din regiunile respective şi putem garanta cea mai bună susţinere operaţională pentru clienţii noştri.”

    Compania a fost creată în 2020 şi s-a listat la bursa Deutsche Börse Prime Standard din Frankfurt în martie 2021. Acţiunile companiei sunt listate în MDAX, TecDAX şi fac parte din indicele european STOXX-600. Activitatea de bază a companiei constă în construirea, operarea şi închirierea infrastructurii pasive către operatorii de reţele mobile. Portofoliul include turnuri la sol şi pe acoperiş, sisteme de antene distribuite (DAS) şi celule mici. Vantage Towers acoperă, de asemenea, întregul spectru de realizare a acestor proiecte, de la identificarea locului de construcţie, închirierea, proiectarea şi avizarea construcţiei, cât şi managementul acesteia, operarea proiectului şi până la întreţinere – fie direct, fie prin subcontractanţi. În calitate de neutral host (gazdă neutră – termen folosit pentru a descrie o reţea de infrastructură deţinută de o terţă parte care îşi închiriază infrastructura oricărui operator de reţea care vrea să scaleze capacitatea reţelei n.red.), scopul companiei este să asigure cât mai mulţi chiriaşi pentru fiecare dintre site-urile Vantage Towers. „Făcând asta, putem fi eficienţi, putem conserva resursele şi reduce emisiile de carbon. De asemenea, accelerăm extinderea şi densificarea reţelelor mobile. Vrem să dezvoltăm ecosisteme atractive pentru operatorii de retele mobile, clienţii lor şi planeta noastră”, spune Cătălin Tănase. În prezent, jucătorul operează peste 82.000 de astfel de site-uri pe zece pieţe, aproximativ 2.300 dintre ele fiind situate în România, unde compania are o cotă de piaţă de 14% şi este al patrulea jucător ca mărime după numărul acestora. Costurile folosirii facilităţilor companiei sunt împărţite între mai multe categorii (dezvoltare, închiriere şi operaţional/întreţinere), iar fiecare dintre aceste segmente se adaptează în funcţie de proiect şi depinde de configuraţia standard a părţilor active utilizate de client. Configuraţia este de asemenea împărţită în două: părţi găzduite pe un turn şi părţi găzduite pe baza turnului. „Ceea ce este important aici este faptul că modelul neutral host (gazdă neutră) stimulează creşterea ratei de închiriere şi face ca modelul nostru de business să fie mai productiv, atât în ceea ce priveşte partea infrastructurii, cât şi din punctul de vedere al clienţilor.” Potrivit lui, capacitatea de a împărţi infrastructura elimină presiunea investiţiilor şi a costurilor operaţionale pentru partenerii companiei, oferind control şi o previzionare clară asupra fiecărui proiect dezvoltat împreună cu Vantage Towers. „Oferim nu numai spaţiu în site-urile noastre, dar şi predictibilitate, stabilitate şi devenim o soluţie de eficientizare a costurilor pentru partenerii noştri.” Fără să ofere exemple concrete, executivul spune că aceste costuri sunt calculate în funcţie de mai mulţi factori, cum ar fi tipul sau locaţia turnului, care influenţează taxele de închiriere ale activelor companiei. În România, produsele şi serviciile businessului sunt „complexe şi deseori personalizate” în funcţie de nevoile fiecărui client, fie că vorbim de spaţiile de pe turnurile aflate la sol (peste 1.200 de locaţii), spaţiile de pe cele peste 900 de locaţii amplaste pe acoperişuri, site-uri contruite la cerere sau livrarea serviciilor de semnal şi închirierea infrastructurii indoor. „Vantage Towers investeşte în prezent în soluţii inovatoare, astfel încât portofoliul să fie competitiv, versatil şi atractiv pentru fiecare dezvoltator de reţele sau proiect care necesită îmbunătăţirea acoperirii mobile.”


    Carte de vizită Cătălin Tănase, managing director, Vantage Towers România:

    Œ Cătălin Tănase a absolvit Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii din cadrul Universităţii Politehnica din Bucureşti în 2004;

    ► Lucrează în industria telecom de peste 18 ani şi a avut ocazia să contribuie activ la dezvoltarea şi implementarea tehnologiilor de telecomunicaţii 3G şi 4G în România, în cadrul echipei Vodafone, companie în cadrul căreia a activat până în 2020;

    ►Ž Când nu se află în faţa laptopului, îi place să îşi petreacă timpul în mijlocul naturii, unde evadează în majoritatea weekendurilor, alături de familie, pentru a se relaxa şi a se conecta cu noi surse de inspiraţie;

    ► Este căsătorit şi are un fiu de 1 an.


    Birocraţia, frână pentru 5G?

    La nivelul provocărilor întâmpinate în dezvoltarea infrastructurii telecom, Cătălin Tănase spune că acestea constau, de cele mai multe ori, în găsirea de locaţii potrivite pentru a începe lucrările acolo unde există cerere de infrastructură nouă, obţinerea de autorizaţii de construire într-un timp rezonabil şi gestionarea lanţului de aprovizionare. „Cerinţele ca atare sunt complexe şi diferă de la o ţară la alta, dar în România procesele birocratice încetinesc dezvoltarea.” În acelaşi timp, adaugă el, deşi dezvoltarea infrastructurii aduce valoare adăugată zonelor în care compania investeşte, spune că le este greu să facă progrese din cauza chiriilor mari din piaţă. Potrivit lui, nu de puţine ori aceste chirii au anulat intenţii clare de investiţie sau au dus la dezinstalarea infrastructurii pentru acoperire. „Dezvoltatorii ar trebui să faciliteze proiectele de infrastructură si să se implice activ în a oferi beneficiarilor acces la acoperire mobilă, aşa cum o fac pentru utilitaţi sau servicii TV, de exemplu.” Legat de modul în care cerinţele şi nevoile companiilor care beneficiază de servicii ca cele oferite de Vantage Towers s-au schimbat în ultimii ani, Cătălin Tănase susţine că evoluţia utilizării datelor a determinat operatorii de reţele mobile să-şi extindă infrastructura de reţea, iar în acest proces, a apărut o împărţire clară a responsabilităţilor. „Rolul nostru este acela de a oferi locaţii operatorilor de telefonie mobilă, astfel încât aceştia să poată furniza serviciile clienţilor. La început, operatorii mobili s-au diferenţiat prin site-urile lor, locaţiile lor reprezentând un avantaj competitiv. În prezent, harta de acoperire între marii operatori nu mai este factorul relevant pentru alegere. Ei se concentrează mai ales pe activitatea lor de bază şi ne lasă pe noi să asigurăm partea de infrastructură şi serviciile adiacente.” Cătălin Tănase precizează că transformarea digitală din Europa accelerează, fiind determinată atât de numărul în creştere de abonamente pentru smartphone-uri, cât şi de un volum mediu de date în creştere per abonament, alimentat de mai mult conţinut video şi de o penetrare mai mare a 5G, traficul de date mobile continuă să crească constant, Vantage Towers fiind la rândul său „o parte integrantă a acestei dezvoltări interesante a pieţei”. În acelaşi timp, subliniază el, există potenţial nefructificat în indutria IoT si Smart City, proiectele din aceste domenii având „cu siguranţă nevoie de infrastructură, rolul Vantage Towers devenind relevant aici”, prin prisma faptului că jucătorul poate facilita „implementări sigure, rapide şi eficiente”.

    Pentru a face faţă cererii tot mai mari de conectivitate şi consum de date, Tănase spune că reţelele mobile vor trebui să îşi extindă capacitatea şi să îmbunătăţească calitatea. Un alt aspect pe care executivul îl subliniază este că impulsionarea transformării digitale în Europa trebuie făcută nu oricum, ci într-un mod durabil şi sustenabil, motiv pentru care 100% din energia electrică pe care Vantage Towers o foloseşte pentru a-şi opera infrastructurile este obţinută din surse de energie regenerabilă. În plus, adaugă el, compania încearcă în mod constant să găsească modalităţi inovatoare de a optimiza designul turnurilor. „Spre exemplu, mergem pe un design cu mai puţin oţel, cu materiale de construcţie noi sau pe instalarea de micro turbine eoliene pe turnurile noastre, pentru a alimenta echipamentele active ale clienţilor noştri. În acest mod urmăm strategia generală de a promova o digitalizare durabilă în Europa şi de a sprijini partenerii noştri în atingerea obiectivelor lor climatice, prin inovare tehnologică în decarbonizare.”


    În general, o dată la circa trei ani, am optat pentru asumarea unui nou rol, de aceea pot spune ca nu mi-au lipsit provocările. Oricât de multe lucruri aş fi învăţat din activitatea anterioară, am considerat mereu că în noul rol sunt începător şi că trebuie să aloc timp şi energie pentru a învăţa, pentru a fi mai bun în fiecare zi.

    Cătălin Tănase, managing director, Vantage Towers România


    Invitaţie la dialog

    La capitolul investiţii în infrastructura telecom şi nivelul la care se află România comparativ cu alte pieţe europene, Cătălin Tănase susţine că transformarea digitală europeană este accelerată şi că Vantage Towers este pregătită să ţină pasul în acest proces, la nivel de grup şi, de asemenea, pe piaţa locală din România. „Suntem dispuşi să investim, dar trebuie să ne asigurăm că proiectele noastre sunt aliniate cu proiectele şi planurile relevante din piaţă.” Cu siguranţă, adaugă el, infrastructura trebuie să deschidă calea către dezvoltarea viitoare. „În acest sens, dialogul cu autorităţile este foarte important, iar noi ne punem cu adevărat toată încrederea în livrarea şi implementarea noului Cod al Comunicaţiilor, care poate defini un context previzibil pentru investiţiile viitoare şi, sperăm, va crea un mediu care va stimula investiţiile suplimentare în infrastructură.” El mai spune că „deşi am progresat, încă mai sunt multe de făcut pentru a ne asigura că locuitorii din Europa şi industria de telecomunicaţii pot beneficia pe deplin de 5G şi, mai ales, vor reuşi acest lucru într-un interval de timp rezonabil”. Executivul consideră că guvernul trebuie să ia mai multe măsuri pentru a reduce decalajul faţă de alte regiuni, în diverse domenii de interes, în special în ceea ce priveşte căile de transport şi regiunile rurale. „Un factor important îl vor reprezenta investiţiile, în special în zonele dificile, prin partajarea infrastructurii. Aceasta se va realiza fie prin incurajarea modelului neutral host în infrastructură pasivă, fie şi prin cea a echipamentelor active (infrastructura activă e compusă din elementele sau componentele unui nivel activ al unei reţele de comunicaţii, incluzând, dar fără a fi limitat la antene, switch-uri, servere, baze de date, noduri de acces radio şi echipamente de transmisie), ultima fiind încă puţin exploatată în România, dar care poate influenţa relevant eficienţa investiţiilor.” Executivul spune că Vantage Towers a investit foarte mult în crearea de soluţii compatibile cu această nouă tehnologie. „Pentru acoperirea la interior putem implementa sisteme de antene distribuite 5G ready, avem în portofoliu soluţii care vor acoperi nevoile operatorilor de reţele mobile de pe piaţă şi, în acelaşi timp, pot fi cheia rentabilităţii în dezvoltarea acestui gen de proiecte.”



    Fiecare rol cu lecţia lui

    Cu o carieră în industria telecom întinsă pe aproape două decenii, Cătălin Tănase spune că în toată această perioadă e evoluat constant. „În general, o dată la circa trei ani, am optat pentru asumarea unui nou rol, de aceea pot spune că nu mi-au lipsit provocarile. Oricât de multe lucruri aş fi învăţat din activitatea anterioară, am considerat mereu că în noul rol sunt începător şi că trebuie să aloc timp şi energie pentru a învăţa, pentru a fi mai bun în fiecare zi.” El este de părere că un lider se remarcă prin capacitatea de a-i asculta pe cei din jur, prin implicarea acestora în procesul decizional, prin delegarea de autoritate, empatie şi capacitatea de a forma noi lideri de echipă. În opinia lui, atunci când îţi doreşti cu adevărat o anumită schimbare, trebuie doar să te gândeşti la cât de împlinit vei fi cu alegerea făcută şi să iei în considerare doar faptul că „fericirea va veni odată cu evoluţia ta, pentru că toate deciziile tale te vor conduce prin frumoasa călătorie a progresului. Şi atunci trebuie să fii pregătit să iei din nou de la capăt şi să înveţi”. Executivul îi sfătuieşte pe tineri să fie dornici de implicare în orice proiect în care sunt cooptaţi, să nu ezite, chiar dacă nu au abilităţile necesare, deoarce acestea se dezvoltă în timp, prin muncă şi voinţă. „Fiţi deschişi la schimbare, deoarece tehnologia evoluează constant. Şi învăţaţi să fiţi mai buni cu fiecare experienţă.” Care sunt principalele trei obiective de business ale lui Cătălin Tănase? poziţionarea Vantage Towers drept partenerul numărul 1 pentru mediul de business din România în vederea dezvoltării  infrastructurii de telecomunicaţii; accelerarea transformării digitale în România, prin utilizarea fondurilor europene (ex. PNRR) pentru investiţii în infrastructura digitală, precum şi creşterea gradului de sustenabilitate al Vantage Towers, prin adoptarea de măsuri inovatoare cu impact pozitiv pentru mediul înconjurător.

    Trei sfaturi pentru tinerii aflaţi la începutul carierei:

    1. Fiţi dornici de implicare în orice proiect în care sunteţi cooptaţi. Nu ezitaţi, chiar dacă nu aveţi abilităţile necesare, deoarece acestea se dezvoltă în timp, prin muncă şi voinţă.

    2. Fiţi deschişi la schimbare, deoarece tehnologia evoluează constant.

    3. Învăţaţi sa fiţi mai buni odată cu fiecare experienţă.