Statisticile arata ca, in tarile vecine, creditele neguvernamentale au o pondere mult mai ridicata in PIB fata de cea din POLONIA: La fel ca in majoritatea tarilor central si est-europene, si in Polonia cea mai mare crestere din sectorul bancar a venit anul trecut din sectorul de retail. Creditarea a crescut fata de 2003 cu aproximativ 20%, ajungand la peste 60 de miliarde de euro. Evolutia ascendenta a activitatii de creditare de anul trecut vine insa dupa doi ani, 2002 si 2003, in care imprumuturile (atat cele acordate companiilor, cat si cele pentru persoane fizice) au scazut, de la an la an, cu peste 8%. UNGARIA: Anul trecut a adus pentru unguri o adevarata explozie a creditelor in valuta, care s-au majorat fata de 2003 cu aproape 60%. Volumul total al creditelor acordate de bancile ungare a depasit anul trecut 33 de miliarde de euro, din care mai bine de o treime in moneda straina. Cresterea, venita in principal din sectorul privat, s-a datorat dobanzilor mai bune practicate de banci pentru valuta si diferentialului consistent de dobanzi intre valuta si forint. Din 2000 si pana in 2004, volumul imprumuturilor pentru gospodarii a crescut de mai bine de sase ori. CEHIA: Conditiile demografice favorabile si ratele dobanzilor mici au condus anul trecut la o crestere de mai bine de 40% a creditelor luate de polonezii de rand. 2004 a fost, se poate spune, anul creditelor pentru locuinte, in conditiile in care cresterea fata de anul precedent a depasit in acest segment 60%. Cardul de credit devine, de asemenea, un instrument din ce in ce mai popular pentru polonezi: la finele lui 2004, numarul cardurilor de credit in circulatie era cu peste 80% mai mare decat in 2003. Per total insa, volumul imprumuturilor (retail si companii) s-a majorat cu doar 12,5% fata de 2003, ajungand la putin sub de 35 de miliarde de euro si 38,8% din PIB. Creditele pentru gospodarii reprezinta acum peste 10 procente din PIB, fata de doar 4,4 in urma cu cinci ani. SLOVACIA: Intre 2000 si 2004, volumul creditelor luate de gospodarii a crescut de mai bine de trei ori, ajungand anul trecut la aproape 9% din PIB. Volumul total al imprumuturilor pentru companii si retail a depasit anul trecut 11,5 miliarde de euro, in conditiile in care populatia Slovaciei este de doar 5,4 milioane de locuitori. Si in cazul slovacilor, creditele pentru locuinte au fost anul trecut motorul cresterii: dupa cinci ani de cresteri cu trei cifre (in 2000, de exemplu, cresterea a fost de peste 300%), si in 2004 volumul creditelor pentru locuinta a crescut cu aproape 85%. Si totusi, ca procent din PIB, creditul ipotecar este doar de 3,3%, comparativ cu 34% cat reprezinta in zona euro. SLOVENIA: In pofida faptului ca CROATIA: Apetitul croatilor pentru creditele in valuta (care s-au dublat in ultimii cinci ani) a determinat banca centrala croata sa impuna, in 2003 si 2004, o serie de masuri administrative pentru diminuarea lui. Astfel ca, dupa ce in 2001 creditele denominate in valuta au crescut cu 22,6% si in 2002 cu peste 38%, in 2003 s-a inregistrat o diminuare fata de anul precedent cu aproape 6%. Anul 2004 a adus insa, din nou, o crestere de aproape 25 de procente. Motiv pentru care, mai intai in februarie a.c. si ulterior in mai, banca centrala croata a venit cu masuri si mai dure pentru diminuarea creditarii in valuta.
Category: Cover story
-
Cum o duc vecinii
-
Viata pe datorie
Daca pana acum cativa ani a cumpara un frigider sau o excursie in strainatate era un eveniment, creditul a devenit acum un mijloc uzual de a obtine rapid bunurile pentru care odinioara concetatenii nostri ar fi trebuit sa astepte cu anii. Creste nivelul de trai, creste consumul. Dar cum in
Poate alti romani sa nu doarma bine noaptea din momentul in care acumuleaza mai mult de doua-trei credite. Nu e cazul lui Mihai C., care vorbeste cu seninatate despre banci, creditare si datorii. Lucreaza in servicii aeriene, sotia lui este economist si amandoi castiga aproape 5.000 de euro pe luna – dar asta nu i-a impiedicat sa merga la banca sa ia bani cu imprumut. Impreuna au acum nici mai mult nici mai putin de noua credite. Strict autentic: doua contracte de leasing pentru masini, un credit ipotecar pentru apartamentul cu patru camere in care locuiesc, un alt credit pentru nevoi personale si inca patru pentru carduri tip overdraft. Astfel ca, dupa calculele sale, circa 55% din veniturile familiei merg acum catre banci.
Tabloul de acum al Romaniei care invata sa traiasca consumand pe credit nu mai difera prea mult de cel al tarilor vecine care au parcurs drumul catre Uniunea Europeana. Cresterea veniturilor disponibile, dorinta unui nivel de trai mai bun, ofertele tentante ale marilor magazine, moda ultimelor tehnologii pe care fiecare si le doreste in propria casa sunt coordonatele normale pentru o economie care creste, asa cum este economia romaneasca.
Pe de o parte, publicitatea agresiva a furnizorilor de bunuri de consum, in special a celor de electrocasnice, precum si vanitatea de a avea produse mai de marca decat vecinul, au dus la o adevarata cursa pentru innoirea echipamentelor din locuinta, constata Dragos Cabat, vicepresedintele Asociatiei Analistilor Financiari. Daca in trecut, acestea aveau o viata de cativa ani, in societatea de consum de astazi ele tind sa se uzeze moral in mai putin de un an, iar viteza lor de inlocuire creste.
Pe de alta parte, companiile autohtone care vor sa se dezvolte au la randul lor nevoie de bani. Ani de-a randul, refrenul a fost ca firmele romanesti n-au acces la credite, din cauza dobanzilor mari si a conditiilor constrangatoare cerute de banci. Acum, o buna parte din intreprinzatori au ajuns sa mearga cu mai multa incredere la banci ca sa ia credit, considerand ca dezvoltarea unei afaceri doar din surse proprii, fara alte fonduri atrase, este in cel mai bun caz foarte lenta si dificila – dupa cum spun reprezentantii companiei Jolidon.
Toate acestea se vad clar in statistici: daca acum cinci ani creditul neguvernamental, cel care merge catre populatie si companiile private, reprezenta un timid 9,3% din produsul intern brut (PIB), in prezent a atins 20% din PIB. Pentru finele anului curent, banca centrala estimeaza o pondere si mai mare: 21% din PIB, fata de 17,5% in decembrie 2004. Iar scaderea accentuata a dobanzilor, care coboara o data cu inflatia la un nivel pamantean, de la valori de 40-50% cat erau in urma cu cativa ani, nu face decat sa-i atraga si mai tare pe oameni catre credite. La acestea se adauga finantarile oferite de firmele nebancare – societatile de leasing si de consumer finance.
Ca si in alte tari in tranzitie, cresterea indatorarii private a provocat insa probleme in economie. In loc de exporturi sau investitii, consumul a preluat in mod autoritar rolul de motor al cresterii economice, iar orice crestere economica bazata exclusiv pe consum e considerata nu numai imposibil de sustinut pe termen lung, dar si nesanatoasa, pentru ca hraneste inflatia. Deficitul comercial si de cont curent au crescut prea mult, pentru ca majoritatea bunurilor care satisfac cererea de consum provin din import. Nu suntem singuri: deficitul de cont curent a ajuns la 8,7% in
In februarie si august anul trecut, dupa un an de crestere exploziva a creditului de consum, banca centrala stabilea norme prin care incerca limitarea gradului de indatorare. Dar bancherii au gasit intre timp repede cai legale de a ocoli reglementarile bancii centrale, iar imprumuturile populatiei au crescut si in 2004 cu peste 40 de procente. Astfel incat BNR a stabilit anul acesta noi masuri administrative, impunand ca gradul maxim de indatorare sa nu treaca de 40% din veniturile nete lunare ale unui solicitant de credit.
Restrictiile administrative la nivel micro sunt eficiente pe termen scurt, aprecia recent directorul general al companiei Flanco International, Cornel Marian. Normele BNR privind limitarea creditelor de consum au afectat deja vanzarile din lunile septembrie si octombrie, insa Marian nu crede ca vor afecta vanzarile pe termen mediu si lung, fiindca pana la urma, oamenii tot vor avea nevoie de produsele respective, iar bancile tot vor gasi solutii de finantare. Directorul Flanco aspira ca vanzarile companiei realizate prin credite sa ajunga la 70% din portofoliu, considerand ca nu e nimic rau sau riscant in cumparaturile pe credit. BNR ar trebui sa aiba mai multa incredere in intelepciunea consumatorilor si a bancilor comerciale, este de parere Marian. Primii sunt capabili sa decida daca pot sustine un contract de credit, iar ultimele stiu sa-si selecteze clientii.
In ultima perioada, si companiile imobiliare au sesizat o diminuare a apetitului pentru credite ipotecare si imobiliare, pe care o pun pe seama acelorasi reglementari ale bancii centrale. Insa numarul solicitantilor de credite pentru achizitionarea de locuinte este inca redus, in special din cauza lipsei de produse de pe piata. Exista voci care sustin ca, la un moment dat, solicitantii de credite se vor indrepta spre cele ipotecare in defavoarea creditelor de consum, dar aceasta tendinta nu se va manifesta prea curand, apreciaza specialistii. Creditele ipotecare nu se vor dezvolta pana nu va creste oferta de locuinte disponibile pe piata, considera Eduard Mircea Uzunov, directorul general al companiei imobiliare Regatta.
El compara situatia de pe piata imobiliara cu cea de pe piata de electrocasnice de acum cativa ani, cand s-au lansat practic pe piata creditele de consum. Atunci puteai gasi frigiderul de care aveai nevoie si il luai cu un credit. Si la case ar putea fi la fel. Daca ai avea ce sa cumperi, nu te-ai duce sa iei credit?, spune Uzunov.
Ana Cernat, director executiv credite la societatea de credit ipotecar Domenia Credit, crede ca in urmatorii doi-trei ani cresterea creditelor de consum se va potoli in favoarea creditului imobiliar si ipotecar. Piata creditelor de consum si a leasing-ului se apropie de maturitate, in timp ce cea ipotecara este inca la inceput. Reprezentanta Domenia considera ca piata creditelor ipotecare va creste foarte mult in urmatorii trei-patru ani. In tarile din Europa Centrala si de Est, ponderea volumului creditelor ipotecare in PIB este de peste 20%, in tarile din vestul Europei procentul depaseste 50%, la noi este sub 3%. Deci este mult loc de crestere, conchide Ana Cernat.
Gradul de indatorare la care au ajuns romanii nu este alarmant nici in opinia lui Dragos Simion, vicepresedinte de fuziuni si achizitii in cadrul Flamingo International, cel mai mare distribuitor de echipamente IT din
Sunt totusi romanii prea indatorati sau se apropie aceasta piata de saturatie? Daca facem o comparatie cu tarile vecine, in
Indatorarea mare nu este insa singura problema cu care se lupta banca centrala. Finantarile in valuta au fost pana de curand de doua ori mai ieftine decat cele in lei, ceea ce a creat un alt dezechilibru, intre economisirea preponderent in lei si indatorarea cu precadere in valuta. In plus, atata vreme cat ponderea finantarilor in moneda straina depasise 60% din total, BNR pierdea capacitatea de a folosi dobanda ca instrument de politica monetara, in conditiile in care banca centrala avea nevoie sa impinga dobanzile in jos ca sa descurajeze intrarile de capitaluri speculative. Astfel incat BNR a impus in septembrie restrictii nu pentru consumatori, ci pentru banci, blocand practic, pentru cele mai multe, posibilitatea de a mai da imprumuturi in valuta.
In unele cazuri, efectul restrictiilor BNR a fost ca dobanzile la creditele in lei au coborat pana la un nivel nesustenabil, spun bancherii: cu alte cuvinte, din cauza afluxului de doritori, in cateva luni ar putea ajunge sa nu mai aiba surse suficiente de refinantare a acestora (ceea ce ar face probabila o noua crestere a dobanzilor). Un credit in lei cu dobanda de 8-10%, considerat utopic la inceputul anului, nu mai este deloc o raritate, chiar daca ofertele difera foarte mult de la banca la banca.
Unii bancheri sunt de parere ca, la dobanzi similare, romanii tind sa prefere in continuare imprumutul in valuta, din inertie si din mentalitatea (justificata de o economie dolarizata, ulterior euroizata, ca a Romaniei) ca euro sau dolarul sunt pe termen lung mai sigure decat leul. Analistul Dragos Cabat sustine insa ca la dobanzi asemanatoare, romanii isi vor aminti brusc de notiunea de risc si vor prefera creditele in lei.
Reorientarea spre leu si scaderea dobanzilor ar trebui sa ajunga insa tendinte firesti, pe masura ce starea economiei incepe sa justifice increderea in moneda nationala si pe masura ce ofertele concurente ale bancilor se inmultesc. In foarte putine tari din lume populatia se poate imprumuta in alta moneda decat cea nationala, admite Madalina Teodorescu, director Aria Credite Retail la Raiffeisen. Schimbarea ponderii creditarii de la valuta spre lei si ieftinirea imprumuturilor vor continua deci oricum, inclusiv dupa ce BNR va ridica restrictiile administrative.
Coborarea treptata a dobanzilor in ultimii ani a actionat deja ca factor psihologic de incurajare a indatorarii, comenteaza sociologul Mircea Kivu, directorul institutului CURS. Dobanzile erau inspaimantatoare, psihologic vorbind, cand stiai ca platesti de cinci-sase ori un produs. Lucrurile s-au schimbat insa, iar acum oamenii nici macar nu se mai uita prea mult la nivelul dobanzii, ci mai degraba la nivelul ratei de platit: Foarte putini mai stau acum sa calculeze cat platesc pana la urma, spune Kivu.
Intr-adevar, un factor care a contat pentru curajul de a lua credite in
Lucrurile vor merge mai departe in acelasi sens: din 2007, bancile romanesti vor adopta un sistem nou de reguli prudentiale, Basel II. Madalina Teodorescu de la Raiffeisen spune ca sistemul bancar se indreapta spre o diferentiere a gradului de indatorare in functie de veniturile clientului, care sa aiba in vedere un profil financiar cat mai complet al acestuia, cu istoricul de plata a ratelor, nivelul si istoricul facturilor telefonice, existenta unor polite de asigurare si altele.
Pe de alta parte, e un loc comun ca romanii sunt constiinciosi
Totusi, a avea o datorie la banca nu implica inca in
Acestea sunt aproape de finele anului 2005 coordonatele: bancile se lupta sa dea cat mai multe credite, romanii sa le ia, iar BNR sa fereasca economia de crize. Ce urmeaza? Loc de crestere mai este mult, daca e sa ne comparam cu tari precum Cehia, unde creditele reprezinta 32% din PIB, cu Ungaria (46%) sau
Creditele pe cap de locuitor ajunsesera, la finele lui 2004, la aproximativ 135 de euro, potrivit unui studiu al BankAustria Creditanstalt, publicat recent. Pentru comparatie, media pentru regiunea de sud-est a Europei se situa la aceeasi data la aproximativ 323 de euro, respectiv 823 de euro in noile state membre UE. In zona euro, fiecare locuitor are, in medie, un credit de peste 12.000 de euro, conform aceluiasi studiu.
La nivel de mentalitate, exista nevoia reala a romanilor de a recupera decalajul in materie de nivel de trai, dupa ce ani de zile au privit cu ochii bulbucati la Occident si la bunastarea de acolo – este de parere psihologul si sociologul Ion Stefan de la Universitatea Transilvania din Brasov. Normal, acum incercam sa umplem acest gol. Si cum e posibila acumularea de bunuri daca nu pe datorie, daca se poate cu bani care se pot returna in rate suportabile si luate chiar in conditiile unor salarii ceva mai modeste?
Oamenii au un mare apetit pentru credite, mai ales de cand s-a dat drumul la (credite pentru – n.r.) electrocasnice si electronice, dupa cum spune Anica Nisioi, managerul general de la Braiconf. Angajatii mei au credite de consum imense, afirma ea. Braiconf are 3.000 de muncitori, cu un salariu mediu de 200 de euro brut, plus bonuri de masa, iar mai bine de jumatate din ei au credite. Nu-si fac calculele prea atent, crede Nisioi. Ei nu gandesc foarte bine din punctul meu de vedere, se baga in datorii peste limita. Si mie nu-mi convine, pentru ca am nevoie de angajati fara stres. Personal, nu are credite. A avut cateva, dar a reusit sa scape de ele. M-am eliberat, spune Nisioi.
Nici pentru compania pe care o conduce nu a luat bani cu imprumut, desi tehnologia cu care lucreaza e in proportie de 90% de ultima ora. Investitiile, totalizand 5-6 milioane de euro in ultimii sase-sapte ani, au fost facute din resurse proprii. Nu zic ca e bine fara credite, spune Anica Nisioi, dar pana acum orice credit performant putea deveni neperformant din cauza ratei dobanzii. Spune ca a reusit sa se dezvolte si fara credite: de la producatorii de utilaje a obtinut intotdeauna termenele pe care le-a dorit, fiindca ei au fost interesati sa le cumparam noi utilajele. Deocamdata nu face credite, dar spune ca in viitor e posibil sa se razgandeasca. Moneda pe care o va alege va fi leul, pentru ca i se pare mai sigur: cu aprecierea si deprecierea valutara, risti sa pierzi, explica ea.
Dar reticenta de a merge la banca pentru a lua credite poate sa aiba si alte motive, dupa cum explica Radu Ionescu, managerul general de la Kinecto, o companie de e-mail marketing infiintata in octombrie 2002. Nu a luat pana acum credite de la o institutie bancara, deoarece, spune el, am avut intotdeauna o perceptie de aglomeratie, alergatura si implorare la banca pentru a obtine un credit. Asa ca a renuntat, iar pentru a-si dezvolta afacerea a preferat sa ia in schimb un credit de la coactionarul companiei. In viitorul apropiat, adauga Ionescu, firma va lua totusi un credit de la banca pentru finantarea capitalului circulant.
De calitatea relatiei cu banca se plange si managerul general al companiei CMB Travel, Cristian Balcescu: Am luat credit, dar nu din
Nici in restul Europei nu se obtin usor creditele, argumenteaza Balcescu, iar in ultimii ani s-a strans si acolo surubul. Diferenta esentiala intre noi si ei este ca acolo exista o preocupare intensa de a sprijini clientul, e de parere seful CMB. Banca te ajuta, spune el, in planul de afaceri si chiar in initierea sau derularea unei investitii; e in interesul ei sa o faca, nu numai ca sa se asigure ca isi va putea recupera creditul, dar si ca sa-si pastreze clientul. Mai mult de atat, in
Balcescu se declara nemultumit de faptul ca in
Pentru reprezentantii Jolidon, companie producatoare de textile, creditele bancare au fost mijlocul de finantare ales atunci cand au decis sa cumpere tehnologie noua: Sigur ca am apelat la credite. In cei 12 ani de existenta ai societatii, finantarile contractate au fost atat pentru investitii, cat si pentru activitatea curenta. Jolidon s-a imprumutat in lei, dar si in valuta, atunci cand cifra de afaceri la export a asigurat sursa de rambursare. In mod cert, apreciaza reprezentantii firmei, in momentul de fata este mai usor decat in urma cu cinci ani sa contracteze orice fel de credit.
Bancile se lupta acum sa ne castige drept clienti, lucru care nu se intampla acum cinci ani – completeaza si directorul executiv de la Elmi Prodfarm, Elena Cremenescu. Cu cat numarul de banci creste, cu atat creditarea se face in conditii mai bune. Suntem in economia de piata, nu? Totul este sa ai o activitate serioasa, dovedita cu acte contabile, sa fii solvabil – si atunci toti vor sa-ti dea bani. Pentru companie a luat credite, preferand insa valuta.
Totusi, exista inca o disponibilitate scazuta a bancilor pentru creditele pe termen mediu si lung, spun oamenii de afaceri. Bancile prefera finantari pe termen scurt cu garantii exagerate, uneori, spune Gheorghe Antochi, presedintele grupului de firme Agricola. Pe termen scurt, recunoaste si el, un credit se obtine destul de usor: Nu valoarea creditului ridica probleme, ci intervalul de rambursare. Si in privinta dobanzilor practicate de banci crede ca s-a produs o imbunatatire vizibila, fata de perioada in care politica lor nu a avut nimic in comun nici cu practica, nici cu stiinta. Desigur, e cutremurator sa incerci sa obtii dobanzi de 100-150% la credite, afirma Antochi, adaugand ca firma lui duce si acum povara devalorizarii foarte rapide din perioada 97. Privatizarea bancilor a jucat un rol important in normalizarea situatiei de creditare, comenteaza seful Agricola, iar acum dobanzile sunt normale, suportabile.
Nu pot sa-mi imaginez un scenariu fara credite, spune Maria Oltean, contabila-sefa de la Mondostar, o companie sibiana cu 1.100 de angajati. Compania s-a dezvoltat pana acum si se va dezvolta si in continuare in mare parte cu ajutorul creditelor. Din anul 1997, Mondostar uzeaza de credite pentru retehnologizare si capital de lucru, iar contabila-sefa spune ca nu am intampinat nici o greutate in contractarea de noi credite. Dupa ea, oferta de credite, atat pentru consum, cat si pentru companii, este suficient de mare, incat toti au acces la creditare.
Personal, nu are credite, dar spune ca zilnic semneaza adeverinte pentru solicitari de credite: Pot sa afirm ca 80% din solicitanti nu-si fac griji ca nu vor putea rambursa creditele. Mai stimulati sa munceasca si sa fie atenti cu banii lor sunt, in opinia ei, restul de 20% dintre cei care fac credite. Din spusele lui Oltean, angajatii de la Mondostar prefera creditele in lei pentru ca sunt platiti in lei, spune ea. La fel as face si eu, pentru ca venitul meu este in lei si prefer ca datoria sa fie in aceeasi moneda.
O veste buna pentru guvernatorul bancii centrale, al carei sfat este tocmai acesta: imprumutati-va in moneda in care obtineti veniturile. Motivul e simplu – cursul de schimb nu sta pe loc. Dupa aprecierea leului din ultimul an si jumatate, o depreciere prea abrupta, asteptata si acum de multi observatori ai pietei pentru ultimele luni ale anului, ar fi catastrofala pentru cei ce au preferat creditele in valuta. In urma cu cateva zile, Mugur Isarescu atragea atentia ca acum, cu deprecierea leului, cifrele in lei (la credite – n.r.) nu vor mai stagna. In ceea ce priveste creditele in valuta, guvernatorul spune ca acestea vor incepe sa muste nu doar din conturile debitorilor, dar si din activele si stabilitatea bancilor comerciale.
BNR este acum intr-o pozitie ingrata. Pe de o parte, trebuie sa limiteze consumul; numai ca acesta ramane deocamdata motorul cresterii economice, iar o franare prea drastica va afecta restul indicatorilor macroeconomici. Chiar si Mugur Isarescu admite ca restrictiile impuse creditarii sunt masuri neortodoxe, exceptionale, si ca va renunta la ele dupa ce rata inflatiei va scadea la un nivel adecvat.
Pana atunci insa, cu sau fara restrictii, in valuta sau in lei, populatia castiga mai mult si se indatoreaza mai mult. Iar toti analistii recunosc ca tendinta nu va putea fi intrerupta de nici o masura administrativa. Ganditi-va ca noi suntem undeva la 30%, in timp ce gradul de indatorare este in Europa de 105%, spune Florin Andronescu, CEO al Credisson, cea mai importanta firma de consumer finance din
Numai ca
Dintr-un asemenea punct de vedere, s-ar zice ca epoca imprumuturilor multe si luate usor nu numai ca nu e la inceput, ci se apropie de sfarsit. Drumul catre SUA trece prin Uniunea Europeana, spune Plapcianu, cu talc. Viitorul se anunta intr-adevar al creditului, inclusiv al celui cu buletinul. Doar ca buletinul de atunci o sa arate altfel.
-
Cele mai bune salarii
Incepatorii se vor bucura de cresterile salariale cele mai mari, o data cu normalizarea pietei romanesti. Intre manageri, cei de resurse umane vor capata greutate salariala mai mare decat colegii lor.
TOP MANAGEMENT: Cele mai mari salarii pentru top management in 2010 vor fi in banci, finante, companii producatoare de bunuri de larg consum (FMCG), IT&C, firme de portofoliu detinute de fonduri de investii, consultanta legala si de business.
MIDDLE MANAGEMENT: Specialistii in IT vor fi mai bine platiti decat middle managementul din FMCG, spune Daniela Necefor de la TBS. Vanzarile vor fi in continuare bine remunerate la nivel de middle. Iar directorii de resursele umane devin incet o clasa de middle spre top, cu venituri importante, conform lui Claudiu Ciortea de la Adecco.
ENTRY: Pentru incepatori, asigurarile vor fi un domeniu darnic. Persoanele cu background hibrid, cum ar fi o combinatie intre tehnic si comercial, vor fi de asemenea vanati pe piata de entry.
ZONE ECONOMICE: Cele mai bine platite industrii vor fi: petrol si gaze, tutun, banci, intermedieri financiare, transporturi aeriene, tehnologia informatiei, produse farmaceutice, echipamente high-tech si materiale primare de constructii, conform Andreei Tanase de la AIMS.
-
Facem angajari
Domeniul bancar e vitregit nu numai de directorii de banci, ci si de specialisti in piata de capital. La noi, aceasta meserie se face la nivel de trezorerie: vand si cumpara valuta si castiga din diferenta de curs, explica Butunoiu. Pentru bonduri si alte instrumente financiare nu exista specialisti si vor fi adusi din strainatate.
O data cu aderarea, cand standardele de calitate vor fi implementate in industria alimentara, va creste nevoia de directori de calitate. Intrarea de noi companii pe piata (Ulker si Tnuva sunt numai la inceputul valului de investitii straine in acest sector in
Serviciile vor cunoaste un adevarat boom. Finante, investitii, pensii private si asigurari sunt numai cateva domenii care vor continua sa sufere de deficit in resurse umane. Cea mai mare dinamica a nevoii de personal si a crearii de noi meserii va fi insa in domeniul IT-ului. Managerul unei companii specializate in recrutarea de specialisti si manageri in domeniul IT, Mihai Moghior, spune ca, din cauza lipsei de specialisti, cresterile salariale au fost si de 100% in ultimii doi ani. Dezvoltatorii de Java si consultantii de implementari SAP au fost printre vedetele acestor cresteri din cauza numarului scazut al specialistilor in piata.
Specialisti in gestionarea schemelor RIS (o facilitate a Windows-ului care permite administratorului instalarea simultana a Windows-ului pe mai multe calculatoare de la un centru operational), managers of engeneering, Plant Design Systems sunt doar cateva meserii de viitor mentionate de Daniela Necefor, managing partner TBS.
Constructiile se vor dezvolta o data cu economia. Developer-ul pentru proiecte mari imobiliare (persoana care vinde proiecte de real estate clientilor, fie ei retaileri care se extind sau companii care doresc sa-si construiasca cladiri de birouri) este o alta meserie pentru care
In industria usoara deja exista dificultati in gasirea de personal calificat, de la cusator-tesator pana la tehnicieni si ingineri, spune Maria Grapini, presedinta FEPAIUS. Este ingrijorator ca sistemul educational pentru sectorul industriei usoare se deterioreaza: nu mai sunt scoli de maistri, licee tehnice, scoli profesionale, iar in acest an Ministerul Educatiei a suprimat specializarea de inginer in productia de confectii si de designer in domeniul confectii si tricotaje.
Pentru ca volumul de business va creste in ritm mai alert decat piata specialistilor, lipsurile de capital uman vor caracteriza si piata resurselor umane in 2010, spun specialistii. Minerva Cernea de la Pedersen & Partners spune ca cei mai cautati manageri vor fi romanii care sa poata conduce operatiunile unor companii mari internationale de tipul operatorilor de telefonie mobila, companii producatoare de bunuri de larg consum, firme farmaceutice, banci, firme de asigurari. Si, probabil, managerii pentru companiile 100% romanesti care se vor dezvolta pe piete internationale, adauga Cernea.
Policalificarea sau experienta hibrida vor intra tot mai des in cerinta postului, de la an la an. Finante cu cibernetica, IT cu inginerie auto – vor fi combinatii tot mai cautate pe piata muncii. Reprezentantii companiei Quadrant Amroq Beverages (QAB), care imbuteliaza bauturi racoritoare, spun ca au creat deja posturi pentru care este necesara experienta hibrida: marketing equipment manager si sales analyst sunt doar doua dintre ele. Daca pentru primul se cere experienta in vanzari, marketing si gestiune, pentru cel din urma sunt necesare cunostinte solide in vanzari si IT, spune Anca Podoleanu, manager de resurse umane in cadrul QAB, companie cu 1.200 de angajati.
-
Salariul mediu in 2010
Cea mai pesimista prognoza privind salariul mediu in 2010 apartine Comisiei Nationale de Prognoza. Aceasta e cu mult sub nivelul salarial asteptat de romani inca din 2007: 482 de euro, conform unui studiu CURS. Salariul mediu in UE era, inainte de aderarea tarilor central-europene, dar calculat pentru toate cele 25 de state membre, de 2.129 de euro (2002, conform Eurostat).
337,1 EURO: Salariul mediu net in 2010, calculat de Comisia Nationala de Prognoza.
400 EURO: Reprezentantii companiilor de resurse umane Irecson si ISG cred ca salariul mediu in 2010 va fi cel putin dublu fata de cel prezent (203 euro in august 2005).
500 EURO: Estimare pentru salariul mediu in 2010 facuta de Calin Popescu Tariceanu cu putin timp inainte de alegerile din 2004.
600 EURO: Estimarea apartine Andreei Tanase, consultant in resurse umane la compania AIMS, care a luat in calcul ritmul de crestere salariala din ultimii ani de peste 20%.
-
CAT VETI CASTIGA IN 2010
Exista un capitol de negociere cu Uniunea Europeana care nu se incheie niciodata: fericirea membrilor. In 2010, romanii vor fi deja de doi-trei ani in UE suficient ca sa vada deja o diferenta pe fluturas, desi salariile lor vor fi tot in lei romanesti. Vor fi fericiti? Depinde de asteptarile pe care le au acum si de statul de plata pe care-si vor regasi atunci numele.
La un an de la aderarea din 1 mai 2004, polonezii au ajuns la concluzia ca asteptarile le-au fost depasite – in ambele sensuri. Pe de o parte, PIB-ul lor a crescut in 2004 cu 5,3%, rata somajului a scazut, iar indicele bursier a crescut, stimulat de influxul de capital strain. Pe de alta parte, si inflatia a depasit estimarile (a fost de 3,6% in 2004, alimentele scumpindu-se cu 5,2% in intervalul februarie 2004 – februarie 2005). Mai mult, inflatia a devansat cresterea salariala in sectorul industrial (1,5%), ceea ce a insemnat castiguri reale mai mici pentru polonezi. Totusi, cei mai multi polonezi se simt multumiti dupa aderare, fiind convinsi ca pe termen lung nivelul lor de trai va creste.
Morala? Ai grija la ce te astepti, pentru ca in functie de asta iti negociezi fericirea de membru al Uniunii Europene.
Conform unui studiu realizat anul acesta de IRSOP asupra valorilor romanesti si a celor europene, 85% din romani cred ca principalele avantaje ale aderarii sunt cresterea nivelului de trai pe termen lung, libertatea de a calatori si munci in strainatate si crearea de noi locuri de munca. Cu alte cuvinte, locuri de munca mai bune si salarii mai mari. Sunt asteptarilor lor intemeiate?
Nu, a spus presedintele Agentiei pentru Strategii Guvernamentale (ASG), Valeriu Turcan, citat de ziarul Gandul, cand a aflat dintr-un sondaj CURS realizat la cererea agentiei pe care o conduce ca romanii se asteapta la un salariu mediu lunar de 482 de euro imediat dupa aderare. Experienta statelor care au aderat la UE dovedeste ca nu te poti astepta la o crestere brusca a veniturilor, a spus el.
Intr-adevar, peste noii membri ai uniunii vor mai trece decenii pana cand vor putea egala nivelul de trai al tarilor vechi membre. Desi previziunile arata ca Letonia – cu o crestere a PIB de 7% – va conduce topul cresterilor economice din cadrul UE, analistii cred ca va trebui sa mai astepte 16 ani pentru a atinge nivelul de trai din UE, se arata intr-un articol publicat de Baltic Times in august. Pentru a ajunge la acelasi raport PIB/cap de locuitor, slovacii mai au de asteptat 17 ani, lituanienii, estonii si cehii – 18, iar polonezii nu mai putin de 41 de ani. Slovacia si Republica Ceha vor atinge in trei, respectiv sapte ani, 75% din PIB-ul pe cap de locuitor al tarilor din Europa Occidentala, in timp ce polonezii mai au de muncit 27 de ani.
Pentru oamenii simpli, aderarea de anul trecut a adus euforie in ajunul lui 1 mai, un mare moment istoric si apoi, a doua zi, totul era ca inainte, spunea Robert Braun, fost consilier pe probleme de strategie al prim-ministrului ungar, citat de revista britanica The Economist. Spre deosebire de piata bunurilor si cea de capital, piata fortei de munca se integreaza mai greu in piata comuna si din cauza perioadelor de tranzitie legate de libera circulatie a acesteia impuse de o parte a vechilor membri.
Atunci, la ce se pot astepta romanii? Daca Romania si
Conform celor mai recente date Eurostat referitoare la castigul brut pe ora in statele din UE si in cele in curs de aderare (datele corespund anului 2002), castigul pe ora in
Previziunile Comisiei Nationale de Prognoza nu alimenteaza nici ele optimismul romanilor in ce priveste cresterile salariale dupa aderare. Conform datelor furnizate revistei BUSINESS Magazin, salariul mediu net pe economie ar ajunge in 2007 la 254,9 euro (de la 203 euro, cat era in luna august a acestui an), iar in 2010 va ajunge de abia la 337,1 euro.
Aceste cifre contrasteaza nu doar cu asteptarile romanilor, ci si cu cele ale consultantilor in domeniul resurselor umane intervievati de BUSINESS Magazin. Conform acestora, salariul mediu pe economie in 2010 va fi cel putin dublu, daca nu chiar triplu fata de cel din 2005. Andreea Tanase, consultant in resurse umane in cadrul filialei din Romania a companiei de resurse umane AIMS, crede ca peisajul salarial romanesc se va apropia de cel de astazi din Slovenia, Malta, Cipru sau Portugalia, unde salariile sunt de patru si de cinci ori mai mari, conform unui studiu asupra salariilor din regiune (Pay in Europe 2005), publicat de Federatia Angajatorilor din Europa. La aceasta concluzie a ajuns urmarind cresterile salariale anuale de peste 20% din ultimii ani.
Tot optimisti, dar mai rezervati, sunt reprezentantii altor doua companii de resurse umane – Irecson si ISG – care avanseaza ipoteza unui salariu mediu de peste 400 de euro in 2010. Ca fapt divers, chiar inainte de alegeri, actualul premier Calin Popescu-Tariceanu estima valoarea salariului mediu pe economie in 2010 la 500 de euro.
Dincolo de parerile consultantilor sau ale politicienilor, conform programului guvernamental prezentat in decembrie 2004 salariul mediu brut pe economie va creste in perioada 2005 2008 cu aproximativ 60% fata de nivelul actual. Promisiunea guvernului, care se opreste in 2008, cand se incheie teoretic mandatul, nu contrazice previziunile Comisiei Nationale de Prognoza.
Exista insa un palier de salariati pentru care toate aceste discutii despre salariul mediu pe economie nu sunt decat statistici. Ati ghicit, e vorba de manageri. Daca salariul mediu net lunar al managerilor (exceptand managementul de top) este in 2005 de 2.300 de euro, conform studiului Paywell 2005 realizat de PricewaterhouseCoopers, pentru top management salariile sunt mai mari decat nivelul pietei si chiar al competentelor din ea, variind generos de la 2.500 de euro la 17.000 de euro net (fara bonusuri si alte beneficii), conform informatiilor furnizate revistei BUSINESS Magazin de George Butunoiu, managerul companiei de recrutare de manageri Alexander Hughes Romania. Diferenta mare dintre salariile debutantilor si cele ale managerilor este descrisa de specialisti ca fiind artificiala. Iar motivul acestei diferente e lipsa de oameni pregatiti; IT-ul si bancile sunt doua domenii relevante pentru acest fenomen.
In IT s-a inregistrat cresterea cea mai mare de salariu comparativ cu anul trecut, pentru acelasi nivel de competenta, spune George Butunoiu, precizand ca aceiasi angajati care anul trecut cereau 500 de euro, acum cer cel putin 7-800 de euro. Adrian Lupulescu, manager de resurse umane la Softwin, spunea in cadrul unui Clubului BUSINESS Magazin din septembrie ca in piata de IT nevoia de competente se schimba mai repede decat in oricare alt domeniu. Detinatorii noilor competente sunt de regula mai putini decat nevoia generata din industrie, astfel incat ajung sa se vanda la un pret peste valoarea lor. Mie imi zice managerul cutare: pai cum imi cere mie asta nu-stiu-ce salariu? Pai uite, cere, zic. Merita? Nu merita, zic, dar n-ai incotro. Daca vrei un om in proiect, il iei pe asta. Piata la noi inca nu este bine balansata, spunea in septembrie Adrian Lupulescu.
Aceeasi poveste, dar cu alte personaje, se petrece in domeniul bancar. Febra deschiderii de noi sucursale a cuprins aproape toate bancile, astfel incat cererea de directori de banci cu cel putin cinci ani de experienta a depasit oferta pietei, observa Daniela Necefor, managing partner la compania romaneasca de resurse umane Total Business Solutions. George Butunoiu a cautat si el, de curand, vicepresedinte pentru o importanta banca straina din
Aceste dezechilibre din piata fortei de munca se vor atenua de la an la an. Pe de o parte, pentru ca piata isi formeaza specialisti. Pe de alta, pentru ca tendinta de crestere a salariilor va caracteriza mai degraba nivelul de entry decat cel de top, spune Ioana Anescu, directorul de marketing si comunicare al companiei romano-austriece de recrutare de personal ISG. Dupa cum reiese din studiul PayWell 2005 al PwC, in urmatorii doi-trei ani salariul debutantilor se va apropia foarte mult de salariul mediu pe economie. Teoria e sustinuta de toti specialistii intervievati de BUSINESS Magazin. Salariile mici si medii vor creste, dar va exista o limitare la varf, spune Minerva Cernea, country manager al companiei de recrutare de manageri Pedersen & Partners, care estimeaza pentru salariile de CEO o crestere de doar 30 50% in 2010 fata de nivelul actual.
Exista insa o functie de manager, pana acum neglijata, vazuta deocamdata drept un capriciu si platita ca o cenusareasa intre manageri – dupa cum o descrie Ruxandra Stoian, senior manager in cadrul PricewaterhouseCoopers dar care va fi perceputa radical diferit in 2010: managerul de resurse umane. De unde aceasta schimbare de perceptie? Explicatia e simpla: managerii generali nu se vor mai limita doar la investitii in echipamente pentru a-si eficientiza afacerile, ci vor investi tot mai mult si in capitalul uman. O data ce va costa mai mult, acest capital va trebui gestionat de manageri tot mai calificati – extrem de putini in
Se va cere din ce in ce mai mult managerilor de resurse umane sa se implice in cresterea profitabilitatii companiei, spune Romeo Cretu, senior consultant la compania romaneasca de resurse umane HRD. Uneori, acestia vor reorganiza chiar companii. Vor calcula atat costul recrutarii, al integrarii angajatilor in companie, cat si costurile indirecte: plecarea unui om, faptul ca postul ramane vacant sase luni, toate frustrarile celor din jur. Managerii de resurse umane vor stabili pachetele salariale si modul in care angajatii trebuie motivati si retinuti in companie. Si sarcina din urma va fi tot mai grea, avand in vedere ca oferta de companii in care iti poti gasi de lucru va creste dupa aderare (Timisoara e un exemplu timpuriu de oras in care afacerile au crescut mai repede decat oferta pe piata fortei de munca, astfel incat companiile incep deja sa recruteze personal din alte orase).
O alta piatra de moara atarnata de gatul managerului de resurse umane este si fluctuatia de personal, de patru-cinci ori mai mare in
Insa evolutiile salariale vor marca schimbari nu numai pe diverse paliere salariale (entry, middle sau top), ci mai ales pe domenii. Pentru ca economia Romaniei asteapta cateva schimbari majore de forte. De exemplu, valoarea pietei de asigurari va creste de la 900 de milioane in 2004 la trei miliarde de euro, conform previziunilor publicate in anuarul Ziarului Financiar Romania 2010, pentru ca sectorul asigurarilor, la fel ca cel bancar, sunt subdezvoltate in raport cu economia. Conform aceleiasi surse, industria medicamentelor, a cosmeticelor si a detergentilor se vor tripla pana in 2010. Iar petrolul si mobila se vor dubla.
Piata petroliera cred ca se va dubla in
Daca sperantele lui Daschievici ar fi realiste, salariul mediu in constructii ar trebui sa creasca de la 150 de euro lunar la 700-900 de euro o previziune cam optimista, avand in vedere ca acesta este castigul unui middle manager astazi. Consultantii vor fi de asemenea foarte cautati, pentru ca numarul fuziunilor, al investitiilor straine directe si al preluarilor va creste o data cu aderarea. De fapt, piata serviciilor, in general, isi va lua avant, daca presupunem ca structura PIB-ului romanesc va evolua in acelasi sens cu cel al tarilor membre (in UE, serviciile reprezinta 70-75% din PIB, iar in Romania doar 52%). Salariile IT-istilor se vor alinia la media europeana, crede Mihai Moghior, managerul si actionarul principal al singurei companii de recrutare de specialisti si manageri IT din
Va exista in continuare un excedent de contabili, economisti, notari si avocati, dar nivelul onorariului consultantilor si al avocatilor de la firmele recunoscute in piata se va apropia ca valoare de cele practicate in Ungaria, Cehia sau Polonia, adica 125 de euro pe ora, dar numai in ce priveste firmele din Top 20, conform lui Catalin Predoiu, managing partner al casei de avocatura Racoti Predoiu, citat in anuarul ZF Romania 2010.
Un sector mai vitregit din punct de vedere salarial, dar important ca volum de forta de munca implicata – industria usoara – va cunoaste cresteri salariale semnificative, spune Maria Grapini, presedinta Federatiei Patronatelor din Industria Usoara (FEPAIUS). Astfel, salariul mediu – deja mai mare decat in
Deja Grapini a constatat ca multe companii din sectorul pe care il reprezinta sufera de fluctuatii de personal de pana la 30 40% anual, cei mai plimbareti angajati fiind cusatoarele si lucratorii” in domeniul marketing-comercial. Ingrijorarile in industria textila au inceput in acest an, cand FEPAIUS a constatat o scadere cu 10.000 a numarului locurilor de munca, de la 450.000. Pana in 2010, Grapini asteapta ca numarul salariatilor sa scada la 350.000 datorita liberalizarii pietei, devalorizarii euro, cresterii preturilor la utilitati si scaderii comenzilor pentru productia in lohn.
Pericolul pierderii angajatilor va ameninta tot mai mult si celelalte industrii. Managerii se vor lupta sa-si retina angajatii prin bonusuri si beneficii de care pana nu de mult se bucurau mai ales managerii expatriati, spun consultantii. Ruxandra Stoian, senior manager in cadrul PricewaterhouseCoopers a constatat din studiile facute de compania sa ca ponderea salariului de baza in pachetul salarial al romanului a scazut de la 78% in 2001 la 71% in 2005, facand tot mai mult loc bonusurilor si beneficiilor de tot felul, de la tichete de masa la prime, discounturi, telefon, masina sau abonamente la sali de sport sau la clinici medicale particulare. Insusi contractele de munca vor deveni mai putin flexibile, spun reprezentantii companiei Irecson, ingradind libertatea de miscare a angajatilor intre firme cu acelasi profil de activitate.
Domeniile mai afectate de fluctuatie vor fi cele cu deschidere internationala precum IT-ul, managementul calitatii si ingineria, spun specialistii. Outsourcing-ul, deja pe val, va genera un alt tip de migratie: multe firme din UE isi creeaza filiale in Romania, pregatesc oameni in cadrul acestor filiale, remunerandu-i cu salarii ceva mai bune decat nivelul pietei, dupa care ii trimit in tari din UE si nu numai pentru a lucra la diverse proiecte, trei luni intr-o tara, doi ani in alta, spune Mihai Moghior.
Desi nu fac parte din pachetul salarial si nu sunt considerate beneficii sau bonusuri, training-urile, a caror piata in Romania a crescut pana la 20 de milioane de euro, vor incepe sa fie tot mai des folosite ca instrumente de motivare a angajatilor. Ioana Anescu de la ISG
Mai motivat si ceva mai bine platit, inconjurat de tot mai multe tentatii profesionale, fara a trai neaparat cu mult mai bine, dar trecut prin focul primelor scumpiri aduse de aderare asa va arata angajatul anului 2010, astazi in proportie de 39% speriat de aderare, conform studiului IRSOP asupra valorilor romanesti si a celor europene. In masura egala, insa, acelasi angajat crede ca va trai mai bine pe termen lung.
Pentru 2010, acest “mai bine” se va situa probabil, ca medie salariala pe
-
Oamenii BCR
BCR a stat ani multi dupa Bancorex, dar a ajuns sa o cumpere. A avut o soarta mai buna poate si pentru ca a fost condusa, vreme de opt ani, de un presedinte intelept, Ion Ghica – acum unul dintre cei peste cinci milioane de pensionari ai Romaniei.
PRIMUL PRESEDINTE: Ion Ghica, care fusese director in BNR inainte de 1989, a preluat BCR imediat dupa infiintarea ei; e privit drept omul care a reusit sa creasca banca si s-o protejeze in tulburii ani ai capitalismului pe credite neperformante.
PLECAREA LUI GHICA: In 1999, Ghica trimis la pensie, locul sau fiind luat de Nicolae Danila, care o conduce acum. Cu decenii in urma, imediat dupa terminarea facultatii, Danila a lucrat la sucursala din
LA BCR, VIA BANC -
Cu banii pregatiti
Toti cei sapte ofertanti au indeplinit criteriile de pana acum, iar ofertele financiare vor fi deschise in aceasta saptamana, dupa ce se va finaliza evaluarea ofertelor tehnice, potrivit unui comunicat al Ministerului de Finante. Dar cine sunt cei care au depus oferte?
BANCA NATIONALA A GRECIEI: Cel mai mare grup financiar din Grecia are un profit net de 163 mil. euro pe 2004 si active totale de 60,1 miliarde de euro mld. euro in martie 2005.
DEXIA: Dexia (profit net de 1,77 mld. euro, active totale de 389,15 mld. euro) a anuntat in mai ca vrea sa se extinda in Europa de Est, in special in Romania,
DEUTSCHE BANK: Una dintre cele mai mari banci din Europa si din lume (profit net 2,47 mld. euro, active totale 840 mld. euro), Deutsche Bank a fost consultantul financiar pentru grupul OMV la achizitia a 51% din Petrom. De asemenea, a intermediat iesirea pe pietele de capital a unor companii cu capital de stat precum Termoelectrica sau CFR Marfa.
MILLENNIUM – BANCO COMMERCIAL PORTUGUES: Millennium
ERSTE BANK AG: Erste Bank este a doua banca din
BANCA INTESA: Banca Intesa (profit net 1,8 mld. euro, active 274,5 mld. euro) este una dintre cele mai importante banci italiene. In afara granitelor Italiei este prezenta in 22 de tari: 17 europene (intre care
-
Cat face BCR?
Inca nu se stie ce nume va purta noul proprietar al BCR, dar unul dintre cei doi candidati ramasi in cursa va plati mai mult decat oricare alt investitor care a cumparat vreodata ceva de la statul roman. Pretul va fi cunoscut abia luna viitoare, insa BUSINESS Magazin pune cap la cap estimarile si pronosticurile expertilor si va ofera o imagine despre zestrea BCR, despre pretul cu care ar putea fi vanduta si despre cine sunt cei sapte care l-ar putea plati.
Din fericire, Bogdan Baltazar s-a inselat. “Va mai dura”, spunea el despre privatizarea BCR intr-o discutie pe care a purtat-o cu BUSINESS Magazin acum exact un an, cand era pe picior de plecare din functia de presedinte al BRD – Societe Generale. Va mai dura pentru ca, spunea el, “in actuala <constelatie> politica nu exista prea mult interes pentru privatizarea ei adevarata”. Dar “constelatia” s-a schimbat repede, dupa numai doua luni de la declaratia fostului presedinte al BRD, iar acum se decide deja care dintre cele sapte banci straine care au depus oferte angajante vor intra in finala din noiembrie. Numarul bancherilor care au trecut pe la sediul AVAS pentru a-si depune ofertele arata ca Bogdan Baltazar s-a mai inselat si in alta privinta. “Nu prea vad interes extern pentru ea”, comenta el acum un an.
Discutiile despre privatizarea BCR – un subiect obosit, despre care se vorbeste de un deceniu – se duc, in fine, in termeni concreti: un sfert din sistemul bancar romanesc, sapte potentiali cumparatori, doi finalisti ale caror nume vor fi decise peste numai o saptamana, un pret bun – cam asa ar putea fi descrisa, intr-o fraza, miza tranzactiei.
Pentru statul roman, pronosticul e bun: Romania e pe punctul de a face cea mai mare privatizare din intreaga ei istorie – nimeni nu se indoieste ca tranzactia BCR o va surclasa pe cea a Petrom si, foarte probabil, chiar si cea mai mare tranzactie privata facuta vreodata in Romania – preluarea Connex de catre Vodafone in primavara, estimata la 2,5 miliarde de dolari.
Despre suma pe care statul o va obtine pentru cele 62% din actiuni exista mai multe pronosticuri, care merg de la 2 miliarde de euro pana la peste 3,5 miliarde de euro.
Insa pentru numele viitorului proprietar exista aproape tot atatea pronosticuri cati candidati – privatizarea BCR pare o cursa fara favoriti evidenti; totusi, surse bancare citate de Reuters spuneau la sfarsitul saptamanii trecute ca bancile Intesa, Erste Bank si Deutsche Bank ar avea sansele cele mai mari – Intesa pentru ca face achizitii agresive in afara Italiei, Erste pentru ca are experienta in Europa de Est si Deutsche pentru ca e un competitor de categorie grea, care-si permite sa plateasca oricat, daca interesele i-o cer. O surpriza ar putea fi, in opinia acelorasi surse, BNP Paribas – institutie care are, de regula, oferte foarte conservatoare atunci cand cumpara active.
Ultima mare privatizare de categorie grea din Romania – si una dintre ultimele din regiune – a atras sapte grupuri internationale – de la giganti europeni de talia Deutsche Bank sau
PRONOSTICURI DE PRET. “Perla coroanei” din sistemul bancar romanesc – asa cum e numita, invariabil, BCR – ar putea fi, asa cum spun analistii bancii americane Goldman Sachs “una dintre cele mai scumpe de pe piata bancara a Europei Centrale si de Est”. Dar ce-ar putea insemna insa acest “una dintre cele mai scumpe”?
Pentru un verdict in privinta pretului pe care il va incasa statul roman pentru pachetul de la BCR este, cu siguranta, prea devreme. Plicurile ce contin ofertele financiare pe care le-au depus cele sapte banci vor fi deschise saptamana aceasta, cand vor fi decise si cele doua banci – poate chiar trei, daca vor exista oferte apropiate – care au oferit preturile cele mai mari si vor ramane, deci, in marea finala.
Fireste, nu se poate spune nimic, dar asta nu inseamna ca nu se speculeaza cu entuziasm; in plus, exista si o serie de studii independente prin care analisti internationali au incercat sa evalueze BCR.
Banca ar putea fi vanduta la un pret de 4,9 miliarde de euro, adica de 3,8 ori valoarea contabila estimata pentru anul acesta, spun analistii bancii americane de investitii Goldman Sachs. La un pret de 4,9 miliarde de euro pentru intreaga banca, cumparatorul pachetului de 62% din actiunile BCR ar plati circa 3,03 miliarde de euro. In acest scenariu, o sucursala a bancii valoreaza circa 15,6 milioane de euro, in timp ce un client ar “costa” aproximativ 1.100 de euro. De asemenea, fiecare procent din cota de piata a bancii (de 25%, dupa active) ar valora in jurul a 190 de milioane de euro.
Nu doar statul roman castiga insa din aceasta tranzactie. Daca pachetul de 62% din actiuni s-ar vinde cu 3,4 miliarde de euro, BERD si IFC ar incasa impreuna 1,375 de miliarde de euro. Impreuna, cele doua detin 25% din actiuni – pachet care i-a costat, in urma cu doi ani, 222 de milioane de euro. Intre timp insa, banca a crescut substantial, doar in ultimul an activele majorandu-se cu peste 40%, exprimate in euro. Implicit, si valoarea – ca si pretul bancii – au crescut.
O alta analiza, cea a companiei britanice de consultanta financiara Keefe, Bruyette and Woods (KWB), sustine drept realista o evaluare a BCR la 5,5 miliarde de euro (3,41 mld. euro pentru pachetul de 62%), luand in calcul un multiplu de 4,6 ori valoarea contabila. In opinia analistilor de la banca de investitii, evaluarea nu este in nici un caz “agresiva”; ei nu exclud posibilitatea ca pretul final sa fie chiar mai mare.
“Avand in vedere numarul mare de competitori, credem ca este putin probabil ca vanzarea pachetului majoritar la BCR sa fie un chilipir”, spun analistii de la KBW.
Cei de la Raiffeisen Centrobank (RCB), divizia de investitii bancare a Raiffeisen Zentralbank, cred insa ca 3 miliarde de euro pentru intreaga banca ar fi o “evaluare realista” – ceea ce inseamna ca, in acest scenariu, statul roman ar trebui sa incaseze circa 1,86 miliarde de euro pentru pachetul scos la vanzare acum.
Cu putin timp inaintea depunerii ofertelor, cotidianul Financial Times Deutschland titra ca banca italiana Intesa ar putea oferi pana la doua miliarde de euro pentru pachetul de 62% din actiunile BCR.
O oferta ceva mai mare, situata in jur de 2,5 miliarde de euro, ar fi fost depusa de banca germana Deutsche Bank, potrivit cotidianului Wall Street Journal Europe. Potrivit aceluiasi cotidian insa, purtatorii de cuvant ai bancii s-au ferit sa confirme sau sa infirme aceasta valoare.
“Exista o limita de pret avuta in vedere, insa aceasta tine cont de potentialul de crestere al bancii”, afirma surse apropiate investitorului german, citate de Ziarul Financiar.
ZESTREA BCR. Statul roman scoate acum la vanzare 61,88% din actiunile celei mai mari banci romanesti, ce detinea la jumatatea lui 2005 active totale 7,3 de miliarde de euro. Cu o cota de piata de aproximativ 25%, BCR se detaseaza clar de urmatorii jucatori din sistemul bancar romanesc: BRD detine aproximativ 14,2% din piata, iar al treia clasata, Raiffeisen, circa 8,8%.
Dar chiar si asa, competitia de pe piata a muscat in ultimii ani din cota de piata a bancii: fata de acum doi ani, BCR a pierdut aproape 5%.
Oricine va cumpara insa banca nu va face deloc o afacere proasta. Doar in primele sase luni ale lui 2005, BCR a avut un profit net de 121 de milioane de euro, reprezentand 70% din castigul pe 2004.
Si la capitolul clienti banca are cu ce se mandri. Pentru cei 4,5 milioane de clienti persoane fizice si juridice, cat avea la finele lui 2004, BCR administreaza 7,3 milioane de conturi si aproape 800.000 de credite.
Iar in planurile bancii figureaza extinderea retelei de retail – pana la sfarsitul acestei luni, banca va avea 350 de unitati functionale. De altfel, in afara de CEC, BCR e una dintre putinele banci romanesti care a intrat deja in orasele mici, de sub 100.000 de locuitori, ocolite pana acum de alti bancheri.
Dar BCR mai are inca un mare atu: detine, potrivit expertilor imobiliari contactati de BUSINESS Magazin, cea mai valoroasa retea de sedii si proprietati dintre toate bancile de pe piata. E vorba de circa 250 de proprietati in diferite orase, dintre care circa trei sferturi se afla in proprietatea bancii, restul fiind inchiriate. Institutia detine peste 200 de de cladiri in patrimoniul propriu, apreciaza sursele citate.
Portofoliul imobiliar al BCR a fost deja evaluat de compania imobiliara Colliers International, insa oficialii acesteia, solicitati de BUSINESS Magazin, nu au dorit sa comenteze pe marginea valorii cladirilor bancii, invocand clauza de confidentialitate din contract. Insa surse din piata apreciaza ca portofoliul de real-estate al BCR ar valora intre 300 si 350 de milioane de euro.
Cel mai important activ al bancii este fostul sediu al Bancorex de pe Calea Victoriei, actualmente centrul de afaceri
BCR a mostenit sediul Bancorex, impreuna cu toate activele – bune sau mai putin – ale fostei banci de comert exterior, in urma fuziunii prin absorbtie a Bancorex, inceputa in prima parte a anului 1999 – cand aceasta ramasese singura sansa pentru salvarea Bancorex, pe atunci cea mai mare banca din Romania.
Activitatea fostei Bancorex face obiectul unor procese aflate pe rolul tribunalelor din
AGLOMERATIE LA AVAS: Sapte banci straine au trecut saptamana trecuta pe la AVAS sa-si depuna ofertele, in conditiile in care acum doar trei ani, in 2002, se inregistrau doua tentative esuate de privatizare: la prima licitatie s-au prezentat doar doua banci (compania financiara franceza Eulia si un consortiu format din Bank Austria Creditanstalt si OTP Ungaria), dar ofertele n-au fost considerate corespunzatoare de statul roman – iar la a doua licitatie n-a mai venit nimeni.
Aglomeratia de-acum e explicabila: ritmurile de crestere tot mai mici de pe pietele nationale vest-europene ii imping pe bancheri, de cativa ani buni, spre est. Tarile-campioane ale reformelor – Polonia, Ungaria ori Cehia – au luat deja miliarde bune de dolari din privatizari bancare, fie ele pe bursa sau prin tranzactii private.
Dar spectacole prea multe la care sa mai fi ramas bilete de intrare mai sunt putine in Europa Centrala si de Est. In intreaga regiune nu mai exista nici o banca de calibrul BCR ramasa in curtea statului. Ironia face ca in aceeasi curte sa se mai afle si CEC-ul, iar statul roman sa conduca, simultan, doua mari privatizari (la sfarsitul lunii vom sti cate dintre cele sapte banci care au depus scrisori de intentie vor depune si ofertele angajante).
Preluarea BCR reprezinta, in aceste conditii, o “oportunitate unica si irepetabila”, dupa cum spunea recent Paulo Teixeira Pinto, directorul executiv al Banco Comercial Portugues (BCP), una dintre cele sapte institutii financiare inscrise in cursa pentru achizitionarea bancii.
Avantajele momentului nu se opresc insa doar la lipsa tintelor alternative din zona. “Exista acum”, mai mult decat oricand in ultimii ani, “cateva elemente care inclina balanta in a ne face sa credem ca vrem sa fim prezenti in
Ritmul de crestere al economiei romanesti, ce a imbunatatit “fara nici un dubiu nivelul de avutie al multor categorii din societate”, este, si in opinia directorului executiv pentru achizitii si fuziuni de la Banca Intesa, Adriano Arietti, un bun motiv pentru vizita pe care reprezentantii bancii au facut-o la AVAS saptamana trecuta.
Un alt motiv, despre care se vorbeste cu mai multa discretie, sunt cresterile de doua cifre si profiturile. Din sistemul bancar romanesc s-au facut bani buni – si, dupa cum spun analistii, se vor mai face ceva vreme de acum inainte. “Bancile mari se vor detasa foarte mult in cursa pentru profituri”, crede Bogdan Baltazar, fostul presedinte al BRD, actualmente presedintele companiei de consultanta Baltazar, Bloom & Parvulescu. Pentru sfarsitul lui 2005, el prevede “profituri nete de cel putin 10-15% mai mari decat anul trecut”, si asta in pofida abruptelor scaderi ale marjelor de dobanzi.
Explicatia ar fi ca Romania a avut, in ultimii patru ani, cel mai mare ritm de crestere al activitatii de creditare din regiune, peste 40% – potrivit unui studiu realizat de austriecii de la Bank Austria Creditanstalt (BA-CA) – adica dublu fata de cele 20% cu care a crescut volumul imprumuturilor in Ungaria, Slovenia, Croatia si Bosnia si de patru ori mai mare decat cel din Polonia sau Serbia. In comparatie cu zona euro – de unde vin acum si competitorii de la BCR – cresterea activitatii de creditare in Romania a fost de mai bine de zece ori mai mare, iar Romania apare pe primul loc in calculele analistilor de la Bank Austria si in privinta evolutiei de pana in 2008, atat in ceea ce priveste cresterea creditarii, cat si a depozitelor.
Bilantul BCR de anul trecut e incantator: cu un profit net de 158,59 milioane de euro, BCR are o crestere a profitabilitatii in termeni reali cu aproximativ 20% in 2004 fata de 2003. Si la al doilea clasat in topul bancar, BRD Societe Generale, spre exemplu, primele trei luni ale anului au adus o crestere a profitului net (in euro) de peste 90%. Doi pasi mai jos in clasament, cu aproximativ 9% din totalul activelor, Raiffeisen Bank anunta la finele lui 2004 ca profitul sau net a crescut de peste cinci ori. Poate refuza cineva o astfel de piata?
Iar viitorul suna la fel de bine pe piata bancara romaneasca: potentialul unei piete de 22 de milioane de locuitori, chiar daca o mare parte dispun inca de venituri reduse sau foarte reduse, nu poate lasa indiferent nici un bancher cu viziune pe termen lung. Daca la sfarsitul lui 2004 intermedierea bancara a fost de 17,5% (fata de 9,3% in 2000), in prezent, ea a crescut la aproximativ 20%. Si daca timp de 4-5 ani Romania va avea un ritm anual sustinut de crestere economica de 5,5%, spunea recent intr-o aparitie publica guvernatorul bancii centrale Mugur Isarescu, iar ritmul mediu anual de crestere a creditului neguvernamental va fi de 25%, gradul de intermediere bancara va ajunge la circa 41%. Iar
CUM SE DECIDE CAS
Daca pretul oferit nu este pentru prima data cel mai important aspect al unei privatizari, selectarea a doi investitori pentru o a doua faza nu este deloc o practica uzuala in privatizarile romanesti.
“Metoda selectarii a doi concurenti care sa depuna ulterior oferte imbunatatite este specifica procesului de privatizare a Bancii Comerciale Romane”, a transmis, la solicitarea BUSINESS Magazin, Directia Comunicare si Relatii Publice din cadrul AVAS.
Candidatii s-au declarat multumiti de algoritm, spun ei, pentru ca aceasta procedura va fi de natura sa asigure transparenta procesului.
“Cand pretul maxim este considerat cel mai important criteriu in evaluarea ofertelor pentru privatizare, procedura este corecta si transparenta”, este de parere directorul departamentului de dezvoltare al Dexia Bank, Stephane Vermeire. Nimeni nu va putea sa conteste, ulterior, rezultatul, spune el, “dar este important ca si alti factori sa fie luati in considerare” – cum ar fi soliditatea bancilor competitoare, planul de afaceri propus, precum si angajamentele asumate in eventualitatea preluarii.
“Intelegem ca obiectivul principal al guvernului roman este de a maximiza castigul de pe urma vanzarii, dar in cazul BCR vanzatorul este de asemenea responsabil sa plaseze banca in mainile unui investitor strain experimentat, cu un trecut dovedit in administrarea bancilor in economii in tranzitie”, crede Adriano Arietti de la Intesa.
Si germanii de la Deutsche Bank vorbesc despre o “limita de pret avuta in vedere”, insa aceasta tine cont de potentialul de crestere al bancii, dupa cum spun surse apropiate investitorului german, citate de Ziarul Financiar. Si Deutsche Bank, ca si ceilalti potentiali investitori, ia in calcul si investitiile care ar trebui facute ulterior preluarii.
ACTIONARI CHEIE. Orice decizie importanta in privinta administrarii BCR se poate lovi de impotrivirea SIF, din cauza unei prevederi din statutul bancii care prevede ca pentru asemenea decizii este necesara o majoritate de 75%. SIF detin impreuna 30,12% din BCR si, conform informatiilor care circula pe piata, s-au oferit sa renunte la aceasta prevedere in schimbul listarii pe
Surse apropiate SIF sustin ca s-a ajuns la un acord de principiu privind listarea BCR pe
Reprezentantii SIF se feresc insa sa comenteze discutiile privind BCR, deoarece au semnat un acord de confidentialitate cu comisia de privatizare.
ALTE INDICII PRIVIND PRETUL. Alaturi de opiniile analistilor internationali privind valoarea BCR, valoarea de piata a bancilor listate la Bursa de Valori poate oferi indicii asupra evaluarilor investitorilor. Dintre cele 39 de banci comerciale din
Bancile cotate – destul de cautate de investitorii straini de portofoliu – sunt evaluate la aproximativ 200 de milioane de euro pentru fiecare punct procentual din cota pe piata.
Astfel, valoarea BRD la Bursa este de 2,5 miliarde de euro, la o cota de piata de 14,2%, adica 175 de milioane de euro pentru fiecare 1%. La polul opus, Carpatica, cu o cota de 0,6%, are o valoare de 157 de milioane de euro, echivalent cu 263 de milioane de euro pentru o cota de piata de 1%.
BCR avea la jumatatea acestui an o cota de piata de 25,1%, ceea ce ar insemna, pentru 200 de milioane de euro/punct procentual, o valoare de circa 5 miliarde de euro pentru intreaga banca.
Totusi, spre deosebire de bancile listate, BCR va avea nevoie si de un proces de restructurare. Pe durata acestuia, cota de piata a bancii ar putea scadea in continuare, dar – din acel moment – datele financiare ale bancii raportate la bancile de pe
“Din datele la care am avut acces, orice pret al bancii peste 4 miliarde de euro mi se pare mare. Prin comparatie cu bancile listate pe bursa se poate ca aceasta valoare sa para destul de mica, insa o apreciere nu se poate face decat luand in calcul si calitatea portofoliului de credite, iar BCR are o expunere destul de mare pe societatile de stat”, spune Adriana Marin, analist-sef la BRD Securities. Pe de alta parte, bancile romanesti sunt deocamdata cele mai scumpe din regiune. Capitalizarile bursiere ale bancilor romanesti listate la
Datorita profiturilor mari, fondurile proprii ale bancilor romanesti au crescut insa mult mai puternic decat media zonei est-europene, astfel ca raportul dintre capitalizarea bursiera si fondurile proprii de la mijlocul anului se situeaza undeva in jur de 6, iar raportul are toate sansele sa scada in continuare.
La fel stau lucrurile si in privinta valorii de piata raportate la profituri. Bancile de pe
Vanzarea BCR va fi, indiferent care dintre estimarile facute pana acum se va dovedi corecta, cea mai mare privatizare din Romania, depasind Petrom, vedeta de pana acum, pentru care statul a luat 669 milioane de euro pentru pachetul de 33,3% – ca sa nu mai vorbim de vedetele anilor trecuti, ca Romtelecom ori Sidex. Statul roman va incasa mai mult decat din toate privatizarile bancare cumulate – pentru pachetele de la BRD, Bancpost si Banca Agricola abia daca a luat circa 250 milioane de dolari.
Unii spun ca asta ar dovedi ce bine a facut
-
Razboiul electrocasnicelor
Scurtcircuit in electrocasnice: Marius Ghenea paraseste functia de CEO al Flanco. Si Ghenea, si actionarii Flanco spun ca decizia de a nu mai prelungi contractul a fost luata prin buna intelegere. Observatorii pietei cred insa ca pentru a intelege semnificatia acestei plecari e nevoie de ceva mai mult decat de un comunicat oficial.
ULTIMUL CLASAMENT. Flanco, pionier in comertul cu electrocasnice, a cazut de pe locul intai, pe care il detinea in 2003, pe cel de-al treilea. Altex, rivalul sau traditional, a urcat de pe locul al doilea pe primul, iar Domo, care in 2003 era pe locul trei, a urcat si el un loc in top.
Rasturnarea clasamentului nu e decat deznodamantul unuia dintre cele mai feroce razboaie care s-au dus in ultimii ani in afacerile romanesti. Un razboi purtat pe zeci de mii de metri patrati de magazine, alimentat cu zeci de milioane de euro, in care miza a fost o piata de 600-700 milioane de euro – si care a inceput deja sa aspire la statutul de “piata de un miliard”.
Prima runda a razboiului a adus doar subtilele satisfactii ale stabilitatii financiare in tabara Flanco – nu si pe cele indeobste generate de rolul de conducator de joc. “Noi am ridicat stacheta, avem competitori care la un moment dat ne-au copiat, dar acum trebuie sa recunosc ca ei au ridicat stacheta si mai sus”, spune Cornel Marian, care l-a inlocuit pe Marius Ghenea in functia de director al Flanco. “In curand, noi o sa mutam stacheta iarasi si o sa schimbam un pic jocul”, promite Marian.
Flanco si-a mai putut pastra locul intai in topul “retailerilor electrici”, cum li se spune, doar pe site-ul firmei, nu si in cel al Ministerului de Finante. Profilul de companie de pe site-ul Flanco International a ramas neactualizat si spune ca retailerul “este lider pe piata din
Avea si de ce: preluase, la inceputul lui 2002, o companie cu vanzari de 20 de milioane de euro si ajunsese, in doar doi ani, la vanzari de cinci ori mai mari. E greu de spus si poate irelevant acum cat a fost meritul fondatorilor, cat al actionarilor, cat al lui Ghenea si cat al exploziei creditului de consum.
Va mai amintiti sfarsitul lui 2002, cand Romania a fost trezita din somn de reclama TV care avea sa dea peste cap lumea marketingului, promitand, in premiera, o rata fixa de 499.000 de lei pe luna pe intreaga durata a creditului? Dintr-o data, creditul a inceput sa li se para ieftin romanilor. Atat de putin? Doar 500.000 de lei? Ce mai conta ca in spatele acestei oferte a Flanco se ascundea o dobanda egala sau mai mare poate ca cea a bancilor? Nu mai avea nimeni vreme de calcule, iar gaselnita avea sa dea roade – la fel si cea cu “cel mai mic pret”.
FINANTATORII CRESTERII. Un rol important in cresterea vanzarilor Flanco din 2002 l-a avut si Banca Tiriac. Directorul din acea perioada al bancii, olandezul Antony van der Heijden, a avut curajul sa finanteze vanzarile Flanco intr-o vreme in care celelalte banci comerciale considerau creditul de consum o afacere riscanta. Inspirat de succesul creditului de consum la sfarsitul lui 2002, omul de afaceri Florin Andronescu a fondat prima companie de credit de consum – Credisson. El s-a asociat cu fondul de investitii Oresa Ventures, care era deja prezent in actionariatul Flanco, iar succesul companiei a fost de antologie: in 2003, primul an de activitate, profitul obtinut a fost de aproape 80% din cifra de afaceri. Iar asta s-a datorat si faptului ca firma Credisson s-a dezvoltat pe infrastructura Flanco, efortul investitional initial fiind foarte redus.
Victoriile din 2002-2003 au devenit istorie. Acum, dupa doi ani, Marius Ghenea paraseste Flanco: mandatul lui de trei ani s-a incheiat, iar contractul n-a mai fost prelungit la inceputul lui octombrie – aceasta este explicatia pe care au facut-o publica atat Ghenea, cat si actionarii de la Flanco. In locul lui vine ca director interimar Cornel Marian, care e de ani buni director de investitii la Oresa Ventures, actionarul majoritar al Flanco.
Marius Ghenea spune, si el, tot ca a plecat “din motive de Marius”: “Am vrut din nou sa fiu propriul meu stapan”, explica el, adaugand ca a constatat ca “in aceasta perioada au aparut mai multe posibilitati de investitii decat in anii trecuti”. Asadar, fostul CEO al Flanco redevine antreprenor. Marius Ghenea si-a investit o parte din banii obtinuti in urma vanzarii pachetului pe care-l detinea la Flamingo (circa 4-5 milioane de dolari, potrivit unor estimari neoficiale) in mai multe proiecte de din domenii precum retailul de computere, industria lemnului si software.
Ce se va intampla insa la Flanco? “Planul este sa recrutam un CEO pentru 3-5 ani”, spune el, “si cautam un manager de top din industria asta din Europa sau un manager de top din
De ce n-au gasit actionarii Flanco un om mai de mult, daca tot stiau ca mandatul lui Ghenea va expira? “Puteam sa facem recrutarea din timp, dar exista si o alternativa”, spune Cornel Marian. Iar “alternativa” se numeste chiar Cornel Marian (“eu pot sa preiau conducerea <din alergare>”), care spune ca nu-i strica deloc o experienta pe partea operationala: “Este important sa iesi din ceea ce eu numesc <lumea Excel>, a spreadsheet-urilor, si sa activezi direct in companie. Sa dai afara oameni, sa rezolvi probleme, sa contribui la strategie, practic sa fii pe front un an, doi”.
Frontul pe care intra acum directorul interimar al Flanco e unul cu multe transee si doi adversari vigurosi, Altex si Domo, a caror pozitie a continuat sa se intareasca in ultimul an si jumatate. Actuala configuratie a pietei (Altex – locul 1, Domo – locul 2 si Flanco – locul 3) isi are originea intr-o decizie pe care BNR a luat-o in primele luni ale lui 2004, pentru a mai calma si importurile, si pe romani, care facusera din cumparatul de electrocasnice sportul national al lui 2003.
STRATEGIA ALTEX. Retailerii contemplau, la inceputul lui 2004, perspectiva unei cresteri in cel mai bun caz moderate fata de 2003 sau chiar a unei stagnari. Si atunci, in primele luni ale anului, s-au si “despartit” filozofiile de afaceri ale principalilor competitori, Flanco si Altex, Domo urmand o cale de mijloc.
Rezultatele acestor filozofii diferite se vad astazi in noul clasament al retailului de electrocasnice. Altex a fortat dezvoltarea, extinzandu-se permanent: a inaugurat un nou format de magazin (Media Galaxy), propria marca de computere, Davio (precum si
Anul acesta proprietarul Altex, Dan Ostahie, si-a revizuit de trei ori public estimarile pentru 2005: daca la inceputul anului anunta ca se asteapta la vanzari de 220 milioane de euro, in luna mai el facea o prima rectificare (250 de milioane de euro) iar in iulie o a doua (330 de milioane de euro, cifrele incluzand TVA).
MODELUL FLANCO. Flanco, in schimb, a scazut in 2004 fata de anul 2003, iar anul acesta se asteapta sa depaseasca putin vanzarile din 2003. Marius Ghenea explica diminuarea cifrei de afaceri prin “extinderea agresiva a unor retele concurente, suprapusa peste dezvoltarea moderata a Flanco”. Iar Flanco “si-a asumat strategia de dezvoltare moderata, fara sa doreasca insa scaderea vanzarilor”, adauga Ghenea, care a ramas actionar in cadrul retailerului, calitate pe care a dobandit-o prin contractul de management.
Explicatia celui care i-a luat locul e cam aceeasi: “Evolutia a fost buna sau rea in functie de termenul de comparatie”, spune Marian. Flanco a mers pe eficienta si vanzari bune pe metru patrat, in timp ce “concurenta are alta strategie”, una de extindere. Flanco vrea o crestere sanatoasa, de 15-20% pentru acest an, si cele mai mari vanzari pe metrul patrat. “Bilantul Flanco nu are riscurile celorlalti jucatori. Compania este practic fara imprumuturi”, spune Marian.
Lorand Szarvadi, CEO si actionar la Domo, cel de-al doilea competitor dupa cifra de afaceri, nu se asteapta la imbunatatiri rapide la Flanco. “E o situatie de criza, eu asa vad, dar ei vor iesi din aceasta situatie”, spune el. Dar Szarvadi spera ca iesirea din criza sa fie rapida – “fiindca ar fi un dezastru si pentru noi daca un jucator ar intra in colaps”.
DOMO, UNDEVA LA MIJLOC. Unde se afla Domo in toata aceasta ecuatie? “Undeva la mijloc”, spune Lorand Szarvadi. La mijloc si in privinta locului ocupat in clasament, si al strategiei: “Flanco a ales un format de magazine mai mici, dar cu productivitate mai mare pe metru patrat, Altex – prin Media Galaxy – a ales suprafete mai mari de expunere, iar Domo este undeva la mijloc”, spune el. Szarvadi spune ca vremea magazinelor mici, “care produceau foarte bine pe metru patrat pentru Flanco”, a trecut.
Si Domo a virat, ca si Altex – dar nu la fel de spectaculos – spre IT. “Eram specializati in electrocasnice, acum ne extindem si in electronice si mai ales in IT si telefonie”, spune Szarvadi, care a vandut in toamna anului trecut 20% din actiuni catre Romanian American Enterprise Fund (RAEF), impreuna cu care Domo a deschis o companie de credit de consum, Estima Finance. Un alt proiect al Domo se leaga de parteneriatul cu retailerul german de bunuri de larg consum care a intrat toamna aceasta in
CE VOR ACT
In primul caz, actionarii se concentreaza pe rezultate financiare si nu urmaresc neaparat sa devina lideri de piata. “Ce urmareste Flanco este stabilitatea financiara”, crede Valeriu Ionescu, specialist in investitii. “Flanco si-a luat un nivel de risc echilibrat pentru a putea creste in mod profitabil, fara sa fie supraindatorata la banci sau furnizori. Nu avem ambitia de a construi lantul cu cele mai multe magazine, cu cei mai multi metri patrati sau sa cheltuim cel mai mult pe reclama”, declara Adrian Barbu, director de vanzari la Flanco International, in momentul publicarii rezultatelor financiare pe 2004.
Scopul evident al Oresa Ventures si al DBG Eastern Europe este sa-si vanda participatia din afacerea Flanco catre un investitor strategic, care se lasa insa destul de mult asteptat. Investitorii de la Oresa Ventures, care detin 65% din companie, spun ca au rabdare si nu se grabesc sa iasa din afacere in orice conditii, timing-ul lor fiind mai flexibil decat al altor fonduri de investitii, care ies dupa 3-5 ani dintr-o companiile unde investesc.
Pe scurt, actionarii Flanco sunt mai putin pregatiti sa riste. Chiar daca e vorba de pierderea pozitiei de lider de piata, investitorii financiari nu sunt dispusi sa strice “fasonul” cifrelor si sunt interesati sa obtina un nivel de indatorare scazut, dublat de o marja buna a profitului net. In 2004, Flanco a realizat doar unul dintre cele doua obiective. Datoriile companiei sunt mai mici, dar si rata profitului s-a injumatatit, pana la 3,5%.
LIBERTATE DE MISCARE. Dan Ostahie isi permite sa gandeasca altfel – nu e atat de presat sa-si vanda afacerea si isi permite miscari indraznete. “A extinde suprafetele de vanzare si a mari reteaua de magazine este un gest de curaj”, spune mandru Ostahie. Curaj care insa implica si niste riscuri: scaderea profitului si cresterea gradului de indatorare. Profitul Altex a scazut procentual nu doar din cauza presiunii creditelor, dar si pe fondul nevoii de a castiga clienti prin preturi mici si al investitiilor ridicate in publicitate, in special in cea de televiziune.
Dar avantajul principal al extinderii galopante este castigarea unei cote de piata mari – element extrem de atractiv pentru un potential investitor strategic. Cel putin pana la sfarsitul lui 2004, Ostahie si-a atins obiectivul. Totusi, dezvoltarea accelerata, prognozata a continua mai abitir in 2005 (plus 70%, estimeaza Ostahie), va mari gradul de indatorare, cu presiune pe valoarea de piata a companiei.
Pana acum, patronul Altex a preferat sa mearga singur la drum, desi a fost curtat de mai multe fonduri de investitii. El spune ca, in cele din urma, s-a decis sa vanda o parte din afacere catre una sau doua institutii financiare. “In aceasta perioada ne concentram asupra vanzarilor, insa din ianuarie vom relua discutiile cu unul sau doua fonduri de investitii carora le voi vinde pana la 30% din afacere”, sustine Ostahie. Motivul principal pentru care s-a decis sa vanda un pachet de actiuni e legat de nevoia de a-si structura mai bine compania, aflata intr-o faza de crestere rapida. Iar cu banii obtinuti in urma tranzactiei, Ostahie vrea sa se orienteze spre extinderea regionala, lucru pe care deja l-a facut Flamingo, retailerul IT nr. 1 din
Tot in ideea de a simplifica structura de costuri a grupului Altex, Dan Ostahie s-a decis sa externalizeze o parte din activitati catre alte companii unde este actionar. Deja a externalizat activitatea de logistica si urmeaza cea a companiei de consumer finance – Credex – create de Ostahie impreuna cu Raiffeisen Bank.
ASTEPTIND
Care strategie sa fie mai buna? “Despre o decizie manageriala nu se poate spune ca este buna sau rea. Important este rezultatul final”, comenteaza specialistul in investitii Valeriu Ionescu, care in perioada cand era directorul fondului de investitii
Iar piata nu va ramane incremenita. “Eu prognozez ca anul viitor se va face o vanzare. Unul dintre cei trei mari se va vinde”, spune Szarvadi de la Domo. Si Cornel Marian de la Flanco se asteapta la reconfigurari si repozitionari: “Vor intra si jucatorii mari din Europa, fie prin achizitii, fie prin investitii
Directorul interimar de la Flanco isi propune sa fie “diferit” atunci cand va incepe competitia cu strainii si sa-si castige astfel “un loc in mintea romanilor”.
Mai ramane, totusi, o intrebare: oare il mai poate ajunge cineva din urma pe Ostahie? Dupa cum arata cifrele si strategiile actionarilor, va fi greu. Decalajul dintre Altex si Domo, respectiv Flanco, e considerabil, cifra de afaceri a Flanco in 2004 fiind cu aproape 50% mai mare decat a ambilor competitori. Avantajul lui Dan Ostahie ar putea fi anulat doar prin investitii de calibru, poate mai mari chiar decat cele facute la Altex in ultimii doi ani. Dar sunt acum dispusi actionarii de la Flanco sa mai scoata bani din buzunar ca sa ramana in coasta lui Ostahie?