De ce le este cel mai teama managerilor romani? Mai bine de 20% spun ca evolutia cursului valutar e principalul factor perturbator al activitatii economice, arata un studiu BNR. Solutia? Inapoi la manualele economice, in cautarea unei metode de protectie.
Leul s-a apreciat cu 11% in raport cu euro si cu 2% fata de dolar din ianuarie, iar impactul asupra economiei nu s-a lasat asteptat. Cei mai loviti de impredictibilitatea cursului sunt exportatorii. Pentru multi dintre ei – obisnuiti cu un curs valutar favorabil – brusca intarire a leului a echivalat cu un tsunami, care le-a inecat toate planurile de afaceri. Invatati sa va acoperiti riscul valutar, a fost indemnul repetat venit atat din partea BNR, cat si a bancherilor.
Exista insa suficiente instrumente de acoperire a riscului valutar pe piata romaneasca? Sau acoperirea lui ramane la stadiul de teorie dupa un an de cand BNR a renuntat sa mai anunte un curs sigur?
Acoperirea riscului valutar se poate face pe doua piete distincte – pe piata interbancara, prin contracte incheiate intre o companie si banca, si pe bursa. Cel putin in teorie modalitatile de acoperire a riscurilor pleaca de la un banal contract de vanzare-cumparare la termen, la un pret prestabilit (contract forward), pana la tranzactii complexe cu produse derivate, precum contractele futures sau de optiuni.
Practica arata insa cu totul altfel. Piata financiara romaneasca a anului 2005 este intr-o veritabila epoca de piatra – crede Nicolae Albu, deputy corporate & domestic sales manager la ING. Singurul contract care se poate face in acest moment pentru este cel de forward, explica Albu. Adica tipul cel mai simplu de contract: o companie care stie ca va avea de incasat la o anumita data o suma de bani in valuta poate sa stie sigur din prezent la ce curs valutar va incasa banii respectivi. Nici pentru forward insa clientii nu mai sunt atat de multi ca in trecut, spune el. Motivul? Contractul forward asigura companiei un curs sigur la data incasarii valutei, dar acest curs stabilit anticipat se poate dovedi si dezavantajos pentru companie. Cursul forward nu e o expectatie de curs a bancii, ci se calculeaza extrapoland cursul spot (din momentul calculului – n.r.), ajustat in functie de diferentialul de dobanzi si de numarul de zile pana la scadenta tranzactiei – explica Marius Stoica, director adjunct operatiuni de piata la BRD.
Si totusi, cand constata ca ar fi putut castiga din diferenta de curs daca nu ar fi incheiat un astfel de contract, multi dintre clientii de forward considera ca pierd bani.
Nu este chiar asa, apreciaza Sergiu Puianu, director de vanzari produse trezorerie la HVB Bank. Este adevarat, clientul pierde oportunitatea de a castiga din diferenta de curs valutar, dar se elibereaza de incertitudinea privind evolutia rezultatelor sale financiare. Schimbarile de pe piata nu il mai surprind si se poate concentra pe dezvoltarea operatiunilor, spune Puianu.
De aceeasi parere este si Marius Stoica, care spune ca daca inchei un contract forward pentru acoperirea riscului de curs, nu inseamna nici ca vei pierde, nici ca vei castiga. Pur si simplu, explica el, rolul contractului este sa confirme calculele initiale.
Contracte mai complexe – de genul produselor derivate – permit o mai mare flexibilitate, dar si obtinerea de castiguri, spun bancherii. Pana una-alta, astfel de instrumente pentru lei lipsesc din oferta bancilor, pentru ca piata inca nu cere asa ceva. Pe de alta parte, bancile, avand marje mari de profit din activitati traditionale, nu au dorit multa vreme sa-si asume riscul unor astfel de operatiuni, nici in nume propriu, nici in contul clientilor, admite Nicolae Albu.
Bancile pot oferi doar contracte derivate pe pietele internationale, care oricum pot acoperi doar variatiile cursului euro-dolar, dat fiind ca pe pietele internationale nu exista cotatii pentru leu. Si oricum ar fi prea scump. Am analizat anul trecut posibilitatea de a ne acoperi prin sucursalele din Londra ale bancilor straine, dar este prea costisitor, spune Marian Nastase, vicepresedinte al exportatorului Alro Slatina.
Bancherii recunosc si ei ca acoperirea riscului prin contracte pe pietele internationale e scump. Spre exemplu, reprezentantii HVB Bank spun ca, desi au in oferta toate operatiunile de hedging si merg la clienti pentru a le explica in ce constau, majoritatea raman clienti de forward, fiindca, de exemplu, pretul unui contract de optiuni este foarte mare. HVB lucreaza la o oferta de contracte si pentru acoperirea riscului valutar pentru lei. Deocamdata insa, in Romania nu exista tranzactii cu derivate, spune Nastase, adaugand ca piata este inca nepregatita. Alro lucreaza cu bancile din Romania si a reusit sa-si acopere pana acum riscurile, chiar daca nu in totalitate. Incercam sa ne acoperim riscul valutar. Cum? Pana una alta, in modul cel mai clasic, prin ce exista pe piata – prin tranzactii la termen.
Si pe bursa locala a derivatelor activitatea este extrem de redusa. La Bursa Monetar-Financiara si de Marfuri din Sibiu s-a realizat in prima jumatate a anului un volum de tranzactii (futures si optiuni) de circa 46 de milioane de euro. Mai putin de un sfert au fost derivate pe cursul de schimb, din care cea mai mare pondere au avut-o contractele pe raportul dintre euro si dolar. Pentru comparatie, piata de derivate din Londra a avut numai in iunie un volum de 34.000 de miliarde de euro. Iar lipsa de lichiditate a pietei din Sibiu face ca hedgingul valutar sa fie practic imposibil. Nu este lichiditate pe piata, pentru ca nu sunt speculatori. Iar speculatorii nu se implica in tranzactii pe curs, pentru ca evolutia este liniara, spune Victor Pop, trader in cadrul societatii de brokeraj Vanguard.
Dar cand evolutia nu este liniara, cum a fost cazul in ultima perioada, cu interventiile BNR in piata care au dus la un curs cu mari oscilatii, numarul de tranzactii creste.
Si totusi, cateva companii s-au aratat interesate de posibilitatea de a intra pe piata din Sibiu. Am avut mai demult cereri de la companii. Au jucat o perioada, pana s-a aplatizat cursul, afirma Victor Pop.