BusinessMagazin

Category: Cover story

  • LA BANI MARUNTI

    47% dintre toti respondentii folosesc cat mai rapid maruntisul dupa ce intra in posesia lui 

    42% dintre participantii la studiu au declarat ca economisesc maruntisul, cel mai frecvent intr-un vas mare

    8% dintre respondenti afirma ca pur si simplu arunca acesti bani

    Tara                                   Cati arunca maruntis (%)

    Portugalia                         21 
    Serbia                              17
    Romania                          16 
    Spania                             14
    Franta                              11 
    Bulgaria                             9
    SUA                                   5  
    Germania                           2
    Taiwan                            1,4 
    China                              1,2

    Sursa: Synovate, studiu realizat pe un eSantion de 5.627 de persoane

  • Cum se masoara o avere

     

    • Averea personala nu se limiteaza la valoarea neta a conturilor bancare detinute de un om de afaceri. Pe langa lichiditati, averea include valoarea actiunilor detinute in diverse societati comerciale, plasamente pe piata de capital, proprietati imobiliare, bunuri personale.
    • Cum se evalueaza valoarea unei companii listate la bursa: in aceasta situatie, avem de-a face cu cea mai simpla modalitate de calcul. Pachetul de actiuni detinut intr-o companie listata se „masoara“ inmultind valoarea de piata a unei actiuni cu numarul total al titlurilor detinute. Totusi, aceste valori sunt relativ volatile.
    • Cat valoreaza o companie necotata: in acest caz, calculul este mai dificil si are o doza mai mare de relativitate. Firmele de consultanta financiara folosesc diverse metode de evaluare bazate pe rezultatele companiei analizate. Cel mai important dintre acestia este EBITDA (profitul inainte de plata dobanzilor bancare, a taxelor si inainte de scaderea deprecierii si amortizarii). Acestui indicator i se aplica diversi multipli (de regula, intre cinci si zece), in functie de potentialul pietei, de istoricul companiei evaluate si pozitia acesteia in raport cu competitorii. Multiplii se aplica si la cifra de afaceri (in functie de performante intre 0,3 si 1). O ponderare a rezultatelor celor doua metode de calcul mareste precizia evaluarii.
    • Cat valoreaza „un cap de abo-nat“. O metoda de calcul folosita frecvent pentru evaluarea companiilor de cablu TV si Internet pre-supune inmultirea numarului total de clienti detinuti de o companie cu o suma fixa (valoarea unui abonat): 200 de dolari.
    • Cea mai sigura metoda de evaluare se face prin raportarea la tranzactii anterioare cu companii din acelasi domeniu. De exemplu, daca preluarea afacerii Credisson i-a costat pe francezii de la Cetelem peste 40 de milioane de euro, aceasta ne ajuta sa evaluam (in functie de rezultate si de pozitia pe piata) o alta companie romaneasca de credite de consum.

  • ASA SE DUC BANII

    Consilierii financiari considera, in general, ca 10% din venituri reprezinta plafonul optim pentru economisire. Totusi, aceasta recomandare este respectata doar in Asia, unde majoritatea persoanelor sustin ca nu cheltuiesc tot ce castiga, arata studiul realizat de Synovate. In alte tari, majoritatea oamenilor nu economisesc deloc, iar daca o fac, plafonul nu depaseste decat rareori 10%. 

    Zgarciti si risipitori

    • 90% dintre respondentii studiului sustin ca dau bani pe lucruri neesentiale, ca vacante, haine, accesorii, pantofi sau relaxare
    • 80% dintre americani, germani, taiwanezi si singaporezi fac economii; cultural vorbind, ei sunt natiile cele mai strangatoare
    • 20% dintre respondentii est-europeni pun pe primul loc achizitia de electronice si electrocasnice
    • 60% dintre cei care economisesc au marturisit ca au apelat la fondurile de rezerva ca sa-si satisfaca dorinta de shopping
    • 38% dintre francezi nu economisesc deloc, ceea ce ii duce in fruntea clasamentului cheltuitorilor
    • 30% dintre romani, nemti sau spanioli isi cheltuiesc economiile pe extravagante 
    • din respondentii unui studiu Synovate spun ca dau bani pe lucruri neesentiale, ca vacante, haine, accesorii, pantofi sau relaxare


    Pohta ce-au pohtit

    VACANTELE Reprezinta cele mai mari cheltuieli, intre lucrurile neesentiale, la care sunt dispusi americanii, nemtii, spaniolii si singaporezii

    HAINELE Alaturi de accesorii si pantofi, sunt principalele prilejuri de cheltuiala pentru francezi, portughezi si chinezi, care lasa in plan secund preocuparea pentru odihna si relaxare

    EDUCATIA Perfectionarea profesionala ofera motive plauzibile de investitii pentru spanioli, bulgari si taiwanezi

    ECONOMIILE cele mai mici sunt ale sarbilor si bulgarilor, lucru ce nu surprinde, din cauza veniturilor mici. Totusi, romanii sunt mai economi decat bulgarii, in ciuda veniturilor comparabile.

  • NECUNOSCUTUL DIN MAGAZIN

    „Spune-mi cum cumperi ca sa-ti spun cine esti.“ Psihologii impart in mai multe categorii oamenii care folosesc mersul la cumparaturi ca terapie antistres.

    DEVORATORUL Este cel care manifesta o lacomie pentru consum, pentru acumularea obiectelor. Un astfel de om simte nevoia cantitatii, de a poseda cat mai multe bunuri pentru a-si umple un gol interior aparut din diverse cauze, cea mai des intalnita fiind privarea de afectiune.

    COLECTIONARUL Este cel care colectioneaza cu precadere o anumita categorie de obiecte. In aceasta categorie se incadreaza marii colectionari care cumpara obiecte de arta sau decorative pentru a se bucura de ele, dar si femeile care sunt pasionate, spre exemplu, de posete sau pantofi.

    NARCISISTUL Este tipul de cumparator care achizitioneaza din mandrie, din ambitie, pentru a-si sublinia statutul social – cel care vrea o masina cat mai scumpa sau ultimul tip de telefon mobil. Pentru el, shopping-ul este un mod de a-si consolida apartenenta la un anumit grup social si la un anumit stil de viata.

  • CUMPAR, DECI EXIST

    Un studiu realizat de Synovate in 11 tari din toata lumea arata ca romanii si bulgarii sunt net mai aplecati spre placerea shopping-ului decat americanii sau asiaticii. Contrar parerii comune, nu occidentalii merg cel mai mult la cumparaturi pentru relaxare: romanii se declara in proportie de 42% sensibili la beneficiile psihologice ale mersului la cumparaturi, fata de numai 20% din americani. Care sa fie explicatia?

    In magazinele cu produse de lux, arareori clientii sunt agitati. Cu un aer mai degraba contemplativ, cer informatii, incearca un ceas, un parfum sau un sacou. Acolo timpul pare ca se opreste in loc. „La noi vin clienti de dragul de a intra intr-un magazin ca acesta“, spune Bogdan Aanicai, reprezentant Micri Gold Bijuterii, retea de magazine cu ceasuri si bijuterii de lux.

    Clientii din astfel de magazine nu sunt manati de necesitati cotidiene, ci de placerea de a-si procura obiecte care sa-i faca sa se simta bine, prin faptul ca le satisfac nevoile estetice sau le subliniaza statutul social. Diferenta fata de mersul la cumparaturile zilnice e fundamentala: daca termenii de „buying“ si „shopping“ au aceeasi definitie in dictionar, diferenta este ca primul termen se refera la o necesitate, iar al doilea la o placere. Mai mult, shopping-ul a ajuns chiar sa fie asimilat cu o terapie, eficienta pentru indispozitiile sau depresiile omului modern. 

    Dupa cum stim, fenomenul de „shopping therapy“ a fost tratat in ultimii ani in cheie ironica, in filme sau carti, dar si studiat cu instrumente sociologice, pentru a i se stabili dimensiunile. Desigur, originea sa e in Occident si in SUA, acolo unde au aparut si cartile de credit, si mall-urile – templele moderne ale societatii de consum, unde comertul e recunoscut ca forma de divertisment printre altele. Dar lucrurile s-au schimbat, iar exportul culturii occidentale in Europa de Est tinde sa deplaseze centrul de greutate al fenomenului. In timp ce in Vest piata a ajuns la o oarecare saturatie, tarile care au adoptat ultimele societatea de consum recupereaza rapid decalajul in materie de apetit pentru shopping. 

    Potrivit unui studiu al firmei de cercetare de piata Synovate, numai 20% din americani sunt atasati de terapia prin cumparaturi, adica doar cu putin mai mult decat chinezii (16%) sau taiwanezii (19%), in timp ce in topul interesului pentru shopping se afla bulgarii (44%), romanii (42%) si sarbii (39%). „Aceasta varietate de atitudini este legata de diferentele culturale“, conchide studiul. Nu e o noutate ca asiaticii au spirit de economie, numai ca in Romania sau Bulgaria cu greu ar fi putut fi imaginate acum 15 ani scenele din supermarketurile sau mall-urile de acum, unde aglomeratia si volumul cumparaturilor cresc de la an la an. 

    E adevarat, la est-europeni atarna in balanta destul de mult puterea de cumparare; romanii lipsesc din topurile natiunilor care platesc rate la banci ori din cele ale popoarelor econoame. Pentru est-europeni, nevoia de proprietate este canalizata catre obiecte de valoare mica, mai curand decat spre proprietati imobiliare sau automobile, pentru care putini au resurse banesti. Asa se face ca placerea shopping-ului se satisface inca la noi prin cantitatea de cumparaturi, in timp ce in SUA si in Europa Occidentala fenomenul a inceput sa se restranga, canalizandu-se spre calitatea si valoarea achizitiilor.  Terapia prin cumparaturi este un fenomen relativ nou in Romania, care se manifesta cu precadere de la aparitia marilor centre comerciale, gen mall-uri sau galerii comerciale, sustine Mircea Kivu, sociolog si director al Institutului de Marketing si Sondaje (IMAS). „Elementul de atractie il constituie noutatea, dar pe termen lung probabil ca romanii se vor plictisi.“

    E greu de spus in cata vreme se va epuiza aceasta noutate. „In urmatorii doi-trei ani, fenomenul shopping-ului s-ar putea accentua, dupa care va aparea saturatia, iar shopping-ul va ajunge sa-i oboseasca pe impatimitii de acum“, apreciaza Ion Stefan, psiholog si sociolog, lector universitar in cadrul Universitatii Transilvania din Brasov. In acelasi timp, o data cu cresterea puterii de cumparare, e posibil ca si alte categorii sa capete interes pentru mersul la cumparaturi ca mod de petrecere a timpului liber sau in sens terapeutic. „Va avea loc, probabil, o jonctiune intre cei ce se plictisesc si cei care acced catre acest mod de petrecere a timpului liber“, considera Mircea Kivu.

    Deocamdata, numarul de vizitatori si aglomeratia din centrele comerciale si din mall-urile romanesti cresc continuu. In fiecare zi, numai in Unirea Shopping Center intra 40.000 de vizitatori, iar „cifra este depasita in week-end“, dupa cum spune Ana Maria Meculescu, responsabil PR la Unirea Shopping Center. In 2004, numarul mediu al vizitatorilor era de 38.000. Traficul a crescut, desi in ultimul an au aparut in Bucuresti inca doua mall-uri: Plaza Romania si Jolie Ville. Si asta in conditiile in care Capitala se mai poate lauda cu Vitan Mall, cel mai vechi mall, operat de Anchor Grup, compania care a deschis si Plaza. Apetitul pentru shopping pare a creste deci pe principiul „pofta vine mancand“: desi numarul mall-urilor si al centrelor comerciale creste, acestea au tot mai multi clienti. 

    Dar in afara de mersul la cumparaturi, „comportamentul de shopping mai are o valenta: aceea de a iesi in lume, cu o anumita tinuta, de a-i observa pe cei din jur“, sustine psihologul si sociologul Ion Stefan. In plus, „in mod traditional, romanilor le lipseste compania“, asa ca isi stabilesc tinte comune, mai ales la sfarsit de saptamana, cand ies la cumparaturi impreuna cu membri ai familiei sau cu prieteni. Mai putin de o cincime (18%) din cei peste 40.000 de vizitatori zilnici ai Centrului Comercial Unirea merg neinsotiti la cumparaturi daca isi cauta produse pentru casa, spune Ana Meculescu, responsabil PR la Centrul Comercial Unirea. Procentul este chiar si mai mic daca in plan sunt cumparaturile pentru copii (7%). „In general, vizitatorii sunt insotiti mai ales de partener“, explica Meculescu.

    Factorul social este evaluat clar in studiile referitoare la cum, cat si cu cine merg  americanii la cumparaturi. Opt minute si 15 secunde este timpul mediu petrecut de o americanca insotita de o alta intr-un magazin, adica aproape dublu fata de  timpul petrecut in acelasi magazin de o femeie insotita de un barbat – 4 minute si 41 de secunde. Motivul e cunoscut – cand doua femei merg impreuna la shopping, discuta, se sfatuiesc. „De aceea, timpul petrecut de doua femei intr-un magazin este mai mare“, explica Paco Underhill, un cercetator care a studiat timp de 20 de ani, cu instrumente antropologice, comportamentul oamenilor la shopping.

    O femeie singura nu sta in magazin, in medie, mai mult de 5 minute si 2 secunde, in timp ce o femeie cu un copil petrece 7 minute si 19 secunde in acelasi magazin. Dar nu sunt multe studii care sa arate atitudinea romanilor la shopping. In diverse magazine, romanii par a avea stiluri diferite. Cumpararea unui parfum „tine mult de impuls“, spune Eugen Bartha, director general la Ina International, companie care opereaza retelele de magazine Ina Center si Privilege. Motiv pentru care loialitatea fata de un singur parfum este slaba, iar „clientii migreaza chiar intre mai multe case de parfumuri“. Asa ca exista tot mai multi romani care au mai multe feluri de parfumuri, pe care le folosesc in functie de imprejurari. Situatia este diferita in cazul produselor de ingrijire a fetei si al celor pentru machiaj. „Clientii sunt mult mai fideli, iar decizia de cumparare este premeditata in mult mai multe cazuri decat la parfumuri si depinde foarte mult de satisfactia pe care o ofera produsul“, considera Bartha.

    Pentru ceasurile de lux, „nu putem vorbi de o regula“, sustine Daniela Filip de la Helvetansa, pentru ca „prin definitie, comportamentul consumatorului este motivat emotional“. Clientul cauta un obiect unic, de valoare, care-l poate individualiza sau aduce prestigiul. La romani, cel mai mare impact in cumpararea unui produs de lux il are marca, mai spune Daniela Filip. Dar „motivatia, similara cu cea a altor popoare, este de ordin afectiv“. Un ceas sau o bijuterie de lux trebuie sa fie mai mult decat ceva de calitate, frumos sau pretios; trebuie „sa aiba personalitate, sa transmita emotie, sa individualizeze“.

    Cumparatorii de bijuterii si ceasuri de lux se pot imparti in doua tipuri distincte. Pe de o parte sunt cei care „stiu sa aprecieze foarte bine ceea ce cumpara, nu neaparat din punct de vedere valoric, ci mai degraba artistic“, spune Bogdan Aanicai de la Micri Gold. Pe de alta parte sunt cei care cumpara „nu neaparat mecanic, ci pentru ca asa se poarta: ca se poata aurul alb sau galben, ca e trendy“. In ambele cazuri, sunt destui clienti care merg in magazine ca sa vada ce mai e nou, sa schimbe doua vorbe cu vanzatorul, sa se deconecteze. 

    Placerea shoppingului nu este insa garantata, pentru ca in unele cazuri nu reprezinta echivalentul unei descarcari nervoase, ci tocmai opusul, spune psihologul si sociologul Ion Stefan. „Iti face placere sa cumperi ceva daca ai nevoie, ai cu ce si ai unde“, spune si Bogdan Aanicai. Intr-adevar, pentru produsele de lux, clientii indeplinesc toate aceste conditii; pentru alte tipuri de produse, lucrurile nu sunt la fel de simple.

    Un mare obstacol poate fi vanzatorul care are o atitudine nepotrivita. Un client nu are rabdare la nesfarsit sa fie intrebat de vanzatoare cu ce poate fi ajutat si iese din magazin prost dispus daca nu obtine atentia dorita – sau, dimpotriva, daca insistenta vanzatoarei e prea mare. Un alt risc, mai ales pentru cei care nu suporta aglomeratia, este shopping-ul intr-o zi nepotrivita – de week-end, de exemplu. 

    Cat priveste puterea de cumparare, creditele, fie ele de consum sau pe card, permit cheltuieli cu mai multi bani decat cei pe care clientul ii are in buzunar. De exemplu, intr-un singur an, numarul cardurilor de credit Visa a crescut cu peste 17%. La sfarsitul lunii martie 2005 erau emise in Romania peste 230.000 de carduri Visa. Si produsele premium (cele adresate oamenilor cu venituri mari si foarte mari) au inregistrat o crestere semnificativa. Cardurile Visa Gold erau cu 140% mai numeroase la sfarsitul lunii martie 2005, ceea ce inseamna 1.241 de utilizatori. BRD are in circulatie acum peste 200.000 de carti de credit, din care 80% sunt folosite cel putin o data pe luna, spune Geo Bavro, director adjunct al departamentului de strategie si marketing la BRD. Desi cresterea numarului de carti de credit a fost moderata in ultimii doi-trei ani, „a progresat foarte bine plata cu cardul la comercianti“. Pentru ca platile catre comercianti inseamna acum peste 15% din tranzactiile cu carti de credit, fata de numai 2-3% in 2003.

    Sensibil mai mare este procentul platilor catre comercianti, in totalul tranzactiilor, in cazul cardurilor de credit emise de Raiffeisen. Banca are, la doi ani dupa lansarea cartilor de credit, 60.000 de clienti, din care 80% folosesc acest tip de credit. „25% din clientii activi (n.r. – cu carti de credit) au utilizat aproape integral fondurile puse la dispozitie de banca“, spune Titi Stoenescu, director carduri la Raiffeisen. Ce inseamna aceasta? Bancile au inceput o adevarata ofensiva pentru acordarea creditelor de consum – pe care romanii le-au imbratisat imediat. Frenezia creditarii a facut ca in ultimii ani, perioada de crestere economica accelerata, romanii sa-si poata cumpara televizoare, frigidere, automobile sau camere video la care nu avusesera acces in deceniul trecut.

    BNR a incercat in februarie anul trecut sa franeze pofta prea mare de cheltuiala pe credit, care incepuse sa ameninte balanta de cont curent. Plafonul de credite in totalul veniturilor unui client a fost atunci fixat la 30%, fara a reusi totusi sa limiteze cererea de credite. Saptamana trecuta, BNR a anuntat o a doua tentativa de franare a creditarii dupa cea din februarie 2004.  Cu toate franele, setea de shopping este greu de stins, odata declansata. Shopping-ul a ajuns chiar si motiv de atractie pentru turisti. Romanii care au fost in strainatate stiu foarte bine ca orice program de vizitare a unui oras occidental sau asiatic cuprinde obligatoriu si una sau mai multe partide de shopping. Iar elementul de divertisment implicat aici a fost exploatat din plin de industria de turism. Pe site-ul statiunii australiene Brisbane este postat urmatorul anunt: „Shopping-ul a fost mereu un mod de viata pe Coasta de Aur Australiana si un mod perfect de relaxare in vacanta“.

    Placerea de a cumpara este cu atat mai mare cu cat este precedata de placerea imaginatiei, asa-numitul „daydreaming“ al celor ce-si petrec timpul imaginandu-si cum ar fi sa aiba lucrul vazut in magazin, la TV sau in pliantele publicitare. Caci nevoia pentru un anumit obiect se creeaza ori se constientizeaza gratie publicitatii, spune psihologul Dan Niculescu: „De cele mai multe ori, bunurile visate nu sunt necesare, dar impulsul de a cumpara este intretinut de publicitate“. 

    Scoaterea actiunii de a cumpara din sfera utilitatii imediate este tocmai cheia terapiei prin shopping. „Ne face sa ne simtim mai bine. Shopping-ul este una din cele mai simple forme de a ne castiga respectul de sine sau de rasplata personala“, spune Judith Mueller, director executiv al Centrului pentru femei din Vienna, Virginia. Iar pentru a obtine senzatia de rasfat, pe care apasa asa de mult reclamele, nu e nevoie nici macar de multi bani: exemplul cel mai bun este achizitia sarurilor de baie sau a uleiurilor parfumate, obiecte care implica ideea de lux, dar pe care si le poate permite oricine.

    Psihologii americani impart cumparatorii in functie ce comportamentul la cumparaturi. In timp ce barbatii se comporta la shopping ca la vanatoare, femeile sunt mai degraba stilul strangator, spune Mary Symmes, un sociolog american specializat in comportamentul femeilor. Spre exemplu, intesarea camarii cu provizii le confera satisfactia de a deveni „furnizor“ al familiei. Iar shopping-ul de imbracaminte, afirma Symmes, creste creativitatea femeilor, care se simt inspirate de culori si de combinatiile de materiale. 

    Satisfactiile de pe urma shopping-ului tin deci de afirmarea personala. Cumpararea unei carti poate fi o carte de vizita pentru intelect, in timp ce achizitia unui tablou poate demonstra interesul pentru arta sau bunul-gust al posesorului. O noua camera de luat vederi inseamna implinirea nevoii de a fi in pas cu timpurile, dar si afirmarea cumparatorului ca persoana creativa. Mersul la cumparaturi poate fi o bucurie pentru bunicile care cumpara cadouri nepotilor sau o evadare din cotidian pentru cei constransi de locul de munca sau de obligatiile familiale. Alegerea ilustratelor il apropie pe cel ce e in vacanta de cei dragi. Cumpararea unei vacante „renoveaza“ tonusul psihic, iar cine cumpara un costum isi doreste o imagine mai profesionista.

    „Suntem cu totii de acord ca shopping-ul are semnificatii diverse pentru oameni diferiti, in momente diferite“, spune Paco Underhill in cartea sa „De ce cumparam: Stiinta shopping-ului“. Shopping-ul „este terapie, recompensa, mita, distractie, mod de petrecere a timpului liber, scuza pentru a pleca de acasa, metoda de a gasi partener, stil de a omori timpul, forma de educatie sau chiar munca“, spune Underhill. In fine, o categorie aparte sunt cei care sufera de shopping addiction, nevoia impetuoasa de a cheltui cu orice risc. „Este vorba despre o atitudine compulsiva, careia nu i te poti opune“, spune psihologul Dan Niculescu. Daca, deocamdata, romanii (sau romancele) care declara ca sunt dependenti de shopping o fac mai mult din mimetism fata de ceea ce au citit sau au vazut in strainatate, ramane de vazut cat de realista e ipoteza ca la un moment dat ne vom plictisi si noi de shopping. Fiindca, pe masura ce pofta de cumparaturi s-a potolit in Vest, au aparut strategii de publicitate si de marketing din ce in ce mai sofisticate, iar oferta de produse a devenit extrem de specializata, ca sa poata intretine consumul. Mai mult, nu mai urmareste sa se adreseze unor nevoi, ci sa creeze ea insasi nevoi ale consumatorilor. 

    Cel mai bun exemplu: tehnologia „vine de multe ori in intampinarea nevoilor umane, dar cel mai adesea aceste nevoi sunt mai degraba inutile“, spune psihologul Dan Niculescu. Avem de-a face cu o lume a gadgeturilor: telefoanele mobile lasa in urma tot mai mult rolul utilitar initial, ajungand sa fie folosite pentru a transmite emotii si stari, pentru a stoca muzica si imagini ori pentru jocuri. Iar tehnologia va sti cum sa profite, in continuare, de pe urma acestor „presupuse nevoi“, conchide Niculescu. Asa incat fenomenul de shopping are sanse sa se amplifice in continuare gratie creativitatii industriei.

    Cat despre plictiseala de shopping a romanilor, aceasta nu poate viza decat alergatura prin magazine, nicidecum placerea in sine a cumparaturilor, crede Bogdan Aanicai de la Micri Gold. „Exista clienti carora le face mare placere sa vada bijuterii, sa li se explice ce inseamna un ceas de lux, ce este o piatra pretioasa, cum e taiata.“ Or, trecerea timpului sau cresterea puterii de cumparare nu va schimba nimic in comportamentul acestui tip de clienti. Pentru ei, mersul la cumparaturi va avea intotdeauna acelasi efect ca florile asupra femeilor.

  • Am bancherul meu

    SPECIAL Nici nu trebuie sa fii milionar ca sa beneficiezi de un tratament special din partea bancilor. E suficient sa ai in cont 100.000 de euro ca bancherii sa-ti acorde mai multa atentie: pentru clientii bogati, in cautare de consiliere in privinta modului cum sa-si plaseze banii, exista serviciile de private banking.

    CLIENTII Calin Pop, corporate communication manager la ING Bank, furnizor de servicii de private banking, spune ca in general clientii de private banking sunt oamenii care au propria afacere, directori executivi, vedete sportive, dar si mostenitorii unor averi semnificative.

    AVANTAJE Clientii de lux care apeleaza la private banking isi pot negocia individual dobanda sau cursul de schimb. Fiecare dintre ei are un consilier personal si poarta discutia cu reprezentantul bancii intr-o incapere separata, cu intrare separata.

  • Psihologia milionarului

    Milionari peste noapte: Comportamentul unui om bogat este strans legat de „viteza“ cu care acesta si-a construit averea. „Daca cineva se trezeste milionar peste noapte, va constata ca oamenii din jurul sau isi vor schimba asteptarile in ceea ce il priveste. Si reciproca e valabila“, explica Mihai Popa-Radu, managerul companiei de coaching „Seeds for success“.

     

    Profit acum, ca nu stiu cat tine: Un individ care ajunge la statutul de om bogat foarte repede (printr-un „tun“ sau castig la loterie) va dori sa capete recunoasterea celorlalti intr-un timp scurt. In consecinta isi va cumpara haine si masini de lux si resedinte impunatoare. „Un astfel de milionar se ghideaza dupa principiul: hai sa profit acum, cat se poate“, spune Mihai Popa-Radu.

     

    Oricand pot sa o iau de la capat: Acumularea treptata de bani si resurse ii permite individului sa se obisnuiasca in mod natural cu noul sau statut, comenteaza Popa-Radu. In acest caz, siguranta isi are radacinile in interior, nu in spectacolul exterior (masini, haine), cel mai reconfortant gand al milionarului fiind ca oricand poate s-o ia de la capat.

     

    Cand cade bursa: Impactul psihologic al unei scaderi semnificative de pret la bursa este adesea mai puternic decat argumentele rationale. „Spectrul comportamental al investitorului este determinat de o combinatie intre lacomie, pe de o parte si spaima, de cealalta parte“, explica Dragos Simion, specialist in investitiile pe piata de capital. 

     

    Emotional vs. rational: „Pentru mine esential a fost ca educatia fundamentala de specialitate a venit inaintea «botezului focului» si chiar inaintea aparitiei bursei ca institutie. Pe un fond psihic sanatos, alaturi de un bagaj masiv de teorie, impactul ratiunii a fost intotdeauna mai puternic decat al emotiilor“, sustine Dragos Simion.

  • Ce sa faci cu 1 mil. €

    Venituri sigure: Valeriu Ionescu, directorul firmei de consultanta Valeriu Ionescu si Asociatii, spune ca un milion de euro poate aduce un venit de 5% pe an, daca este investit in mod conservator – titluri de stat sau depozite bancare.

     

    Venituri mari, dar cu risc mai mare: Matei Paun, directorul pentru Romania al bancii regionale BAC Investment Bank, crede ca un milion de euro poate aduce un randament anual de 10% daca se merge pe un portofoliu de investitii diversificat pe termen lung: actiuni, plasamente imobiliare, depozite bancare.

     

    Venituri foarte mari: Tot Matei Paun afirma ca in Romania zilelor noastre se pot obtine randamente anuale de 30%, fara un risc major, doar din investitii imobiliare si pe piata de capital. Cu o mentiune: „acest tip de investitie nu va aduce cresteri la fel de mari pe termen lung“.

  • AFACERI VERZI

    Hartie. Sticle goale. Baterii descarcate. Doze de aluminiu. Pentru asa-numitul „management al deseurilor“, Ministerul Mediului se asteapta la investitii de 8 miliarde de euro inainte si dupa integrarea in UE. Urmeaza, deci, cateva povesti de succes.

     

    In Romania, afacerile din domeniul mediu-lui se rezuma la cateva povesti de pionierat si la mii de oportunitati. De cand cu aderarea, protectia mediului a devenit – din preocupare de lux – unul dintre cele mai prolifice domenii pentru viitoare afaceri. Cu toate acestea, investitiile in domeniu se misca greoi. Cu putin timp in urma, Romania a fost atentionata de Comisia Europeana ca mediul este unul dintre cele sapte pietroaie care atarna de gatul tarii in directia opusa aderarii la UE.

     

    La aceasta situatie s-a ajuns tocmai din lipsa investitorilor. Pentru ca lipsa investitiilor inseamna lipsa infrastructurii, care inseamna imposibilitatea aplicarii legilor. Fie ele cu luciu european.Insa oportunitatile rasar una cate una, iar managementul deseurilor pare cel mai profitabil, depasindu-l pe cel al apelor, aerului sau solului.Din acest motiv, investitiile in acest segment sunt asteptate aproape exclusiv din sectorul privat, spune Attila Korodi, secretar de stat in Ministerul Mediului.

     

    Korodi estima la jumatatea lunii mai ca aceste investitii vor insuma cam opt miliarde de euro. O luna mai devreme, suma fusese evaluata de ministerul pe care secretarul de stat il reprezinta la cinci miliarde, iar in 2004, cand elabora „Strategia Nationala de Gestionare a Deseurilor“, la nici patru miliarde. Nu e de mirare ca ministerul se fastaceste cand e vorba de estimari, spune Dragos Dima, un antreprenor care va investi pana la toamna peste 500.000 de euro intr-o afacere proprie de management al deseurilor. Lipsa infrastructurii in domeniu nu a permis crearea unui sistem coerent al informatiilor, facand ca evaluarile sa fie pure intuitii.

     

    „Ministerul Mediului nu stie exact cata hartie s-a reciclat si sub ce tipuri“, explica Dima. „Inexistenta infrastructurii creeaza rupturi in fluxul informational. Spui tu ca ai reciclat atata, dar ne intoarcem la Moromete: «Pe ce te bazezi»?“Nu pe intuitia lui sau pe a ministerului s-a bazat Dima cand s-a hotarat sa investeasca in managementul deseurilor. Daca ii ceri sa-si descrie afacerea, va folosi patru cuvinte: „o foarte buna oportunitate“. Apoi iti va explica logic cum va scoate bani din deseuri. Va colecta, sorta si valorifica toate tipurile de ambalaje, baterii, cartuse si tonere de imprimanta. Va gestiona, cu alte cuvinte, un „sistem integrat de management al deseurilor“. Principalii lui clienti vor fi retailerii, de la care va prelua ambalajele pentru a le vinde procesatorilor fie in tara, fie in strainatate. O alegere mai buna nici ca se putea, avand in vedere ca numarul retelelor de magazine va creste considerabil in urmatorii doi ani cand vor intra pe piata Kaufland, Tengelmann, Real (divizia de hipermarket a grupului Metro) si Baumax (o retea austriaca de bricolaj).

     

    Cu cei prezenti, Dima a vorbit deja. „Unii sunt interesati, altii urmeaza sa se intereseze, iar altii au spus ca, daca nu-i obliga legea, nu fac nimic“, povesteste antreprenorul. El stie insa ca afacerea lui va functiona din toamna. Un singur model de astfel de afacere exista in prezent in Romania (Eco Rom Ambalaje SA). Producatorul alimentar Scandia Romana, membru al societatii din aceasta primavara, plateste o taxa prin care i se garanteaza ca ambalajele pe care le produce – odata devenite deseuri – sunt colectate si reciclate de agenti autorizati. Conform legislatiei romanesti in vigoare, companiile producatoare au obligatia de a recicla 20% si de a valorifica 30% din cantitatea de ambalaje rezultate in urma activitatii lor (de exemplu, tabla de la conserve, eticheta ambalajului, folia de ambalare a baxurilor). In cazul in care nu recicleaza aceste cantitati – care vor creste la un total de 66% in acest an pentru a se conforma prevederilor UE – companiile trebuie sa achite o suma compensatoare catre stat de 5.000 de lei pe kilogram.

     

    „Asta nu inseamna insa ca deseurile vor fi colectate si reciclate“, atentioneaza Sorin Bozdog, directorul comercial al Scandia. Sisteme integrate de mana-gement al deseurilor nu exista in Romania decat in cateva orase, prin proiecte-pilot. In Piatra-Neamt, de exemplu, pana in luna ianuarie a anului viitor, vechiul sistem de colectare si depozitare a deseurilor solide va fi inlocuit cu unul modern, ecologic. Reciclarea va deveni una dintre principalele destinatii ale deseurilor in acest oras, anuland suprematia gropii de gunoi. Sortarea va fi facuta atat la domiciliu, de catre fiecare locuitor al orasului, cat si prin statii de sortare. Pretul proiectului: 16 milioane de euro, platiti de guvernul danez, guvernul roman si primarie.

     

    Pentru acoperirea unui intreg judet, un astfel de proiect ar avea nevoie de 30 – 35 de milioane de euro, estimeaza Viorel Marcu, directorul Asociatiei Romane de Salubritate (ARS). Nu e de mirare ca lucrurile avanseaza greu. Dar timpul alocat de UE Romaniei nu mai permite intarzieri. Pana in 2007, toate cele 249 de gropi de gunoi neconforme trebuie inchise, in locul lor urmand sa ne descurcam cu 50 de depozite ecologice mari si 15 mai mici pentru zonele izolate, pe care trebuie sa le construim intre timp (momentan exista 16 depozite conforme). Diferenta e mare. Si va trebui amortizata cumva.

     

    Cum? „Va trebui sa intervenim cu reciclarea, recuperarea si revalorificarea, altfel presiunea asupra acestor depozite va fi foarte mare“, spune Dragos Dima, antreprenorul care din toamna vrea sa scoata bani din deseuri. In urma acestor procese, doar 20% din deseuri vor mai lua drumul depozitelor. Ceea ce nu se recicleaza poate fi folosit pe post de combustibil pentru fabricile de ciment si, pe viitor, chiar pentru termocentrale. Chiar daca duce lipsa de statii de reciclare, Romania si-a facut calculele si stie cat costa. „O unitate de regenerare a plasticului cu o capacitate de 7 kilotone va costa intre 1,12 – 1,68 milioane de euro“, spune Elena Dumitru, director al Directiei de Management al Deseurilor si Substantelor Chimice Periculoase din cadrul Ministerulului Mediului si Gospodaririi Apelor (MMGA).

     

    Daca ne referim strict la reciclarea PET-urilor, in Romania nu exista un reciclator care sa obtina PET alimentar din deseuri de PET. Ca atare, Romania importa an de an PET alimentar in valoare de 80-100 de milioane de euro (PET-ul, fiind un produs vandut la bursa, are un pret volatil). In Romania, acest produs este doar colectat, compactat sau facut fulgi si trimis la export in special in tari din Asia de Sud-Est (China este un mare consumator de deseuri de PET).

     

    Reciclatorii nu s-au incumetat inca sa investeasca in Romania pentru ca PET-ul ar trebui colectat selectiv in functie de culoare, iar infrastructura pentru colectarea selectiva lipseste. La fel de neselectiv e colectata si hartia. Din acest motiv, duzina de categorii de hartie reciclate in Germania se reduc in Romania la o singura categorie, spune Dragos Dima. „Se amesteca cartonul cu hartia grafica si cu hartia de ziar“, explica antreprenorul. „Din ce se recicleaza, se mai pot face hartie igienica, servetele si hartie de ziar. Nu hartie grafica“.

     

    Totusi, Romania a facut un pas inainte anul trecut in ce priveste reciclarea hartiei, spune Elena Dumitru de la MMGA: daca pana acum doi ani toate cele 220 de mii de tone de hartie reciclata erau importate, la sfarsitul anului trecut fabricile au colectat jumatate din aceasta cantitate din tara, platind un pret dublu fata de cel platit pentru importuri. Dumitru explica fenomenul: „Au inteles necesitatea eliminarii deseurilor din Romania“. Adevarul e la mijloc: legislatia pentru importul de deseuri s-a modificat intre timp, facand mai avantajoasa gestionarea deseurilor din tara.

     

    Alte oportunitati: in Romania nu exista facilitati nici pentru reciclarea materialelor compozite (vezi Tetra Pack-urile, compuse din hartie, plastic si aluminiu), fapt pentru care aceste deseuri sunt exportate. Pentru reciclarea cutiilor de aluminiu de la bere si racoritoare si-au anuntat interesul cateva companii din Austria si Australia, spune Dumitru de la MMGA, dar, inainte de a investi, companiile asteapta dezvoltarea sistemelor de colectare selectiva care le pot asigura materia prima. Cat despre ambalajele de sticla, statisticile Ministerului Economiei si Comertului pe 2004 aratau ca numai 16% din totalul de 300.000 de tone au fost recuperate.

     

    Daca vrei sa afli rentabilitatea unei afaceri in domeniul gestionarii deseurilor, expertii iti vor spune ca e o afacere „profitabila, dar in timp, ca orice investitie in mediu“. Profitul variaza in functie de volumul activitatilor si poate fi intre 5-10%, spune Viorel Marcu, directorul ARS.Mai mult, toate afacerile din domeniul mediului se inlantuie si o veriga lipsa face ca intreg sistemul sa fie nerentabil. „Nu e un one-man show“, spune Dima. Totul depinde de „colectarea selectiva la sursa“ – adica de vointa fiecarui cetatean de a-si separa „gunoiul menajer“ in „sticlele la sticle, plasticul la plastic, hartia la hartie“ si asa mai departe, toate aruncate in containere separate.

     

    In Slovenia, o tara de zece ori mai mica decat Romania – si ca numar de locuitori si ca suprafata – managementul deseurilor este inca o mare problema. Pana in 2007, noul membru UE ar trebui sa aiba 12 centre regionale de management al deseurilor. Dar nu le va avea, din lipsa de fonduri, spune Sasa Petejan, ziarista la principalul cotidian sloven. Va primi penalitati? „Nu cred, intotdeauna poti prelungi deadline-ul“, spune ziarista. Managementul deseurilor e in proprietatea statului si nu constituie un sistem uniform pentru intregul stat. Colectarea selectiva se face doar in anumite zone. Iar unde se face, este o chestie de optiune pentru cetatean. Langa cele trei-patru containere specializate, este prezent intotdeauna un altul pentru „diverse“, unde arunca cei care nu vor sa ajute la sortarea deseurilor. Cei care vor sa ajute isi asuma si ocupatia zilnica de a spala sticlele sau PET-urile. Ce nu e spalat nu se refoloseste, spune Petejan.

     

    O alta problema a Sloveniei este ca nu are inca o strategie in domeniu. Deseurile sunt mereu prea multe pentru depozitele existente. „Am acceptat niste tinte inainte sa stim ce avem“, spune Petejan. O solutie ar fi reducerea ambalajelor produse, iar unii dintre producatorii de pasta de dinti din Slovenia au venit in intampinarea acestei idei renuntand la ambalajul de carton pentru pasta. Reducand cantitatea de ambalaje, isi reduc si costurile de gestionare ulterioara a deseurilor de ambalaje, de care sunt responsabili.

    Aceasta solutie ar putea contracara teoria conform careia, pe masura ce nivelul de trai intr-o tara creste, creste si cantitatea de deseuri dintre granitele ei.

     

    In Romania, producatorii n-au ajuns inca la asemenea cutezatoare ganduri, dar nevoia de a economisi ii va aduce tot aici. Si bine ar fi, pentru ca deseurile menajere in Romania nu vor fi incinerate, doar depozitate, ceea ce va duce, mai devreme sau mai tarziu, la suprasolicitarea depozitelor. Argumentul pentru lipsa incineratoarelor pentru deseuri municipale este pur financiar, explica Elena Dumitru de la MMGA.

     

    „Din experienta statelor membre s-a observat ca investitiile sunt foarte costisitoare pentru un incinerator pentru deseuri municipale care sa recupereze energia si sa se alinieze conditiilor de emisii impuse de UE“, spune Dumitriu. „Costul de constructie a unui incinerator poate ajunge la zeci de milioane de euro si se va repercuta in buzunarul cetateanului“. In UE, eliminarea prin incinerare ajunge la un cost de circa 240-250 de euro pe tona, pret pe care intr-adevar il suporta cetateanul. Incineratoarele lor sunt cu recuperare de energie, cu care se poate asigura apa calda sau incalzirea, dar „din punct de vedere al suportabilitatii costurilor s-a ales ca alternativa pentru Romania depozitarea in conditii ecologice si cu minimizare de cantitate de deseuri“, explica Dumitru.

     

    Incineratoarele neconforme existente in Romania vor fi inchise. In 2004 au fost inchise 56, in acest an vor mai disparea 54, si in 2006, inca 100. Doar deseurile periculoase vor fi incinerate in Romania. Atat cele industriale cat si cele medicale. In prima categorie se inghesuie deja antreprenorii, desi, pana de curand, mai-nimeni nu si-a manifestat interesul.

     

    Conform unor date furnizate de Ministerul Mediului, antreprenorii vor sa construiasca foarte multe incineratoare de capacitati mici care, insumate, ar depasi potentialul de 60.000 de tone de deseuri periculoase industriale generate in Romania. Acest lucru nu va fi posibil, deoarece capacitatea minima a unui incinerator va trebui sa fie de 10.000 de tone pe an. In Bucuresti, un astfel de incinerator apartinand companiei Iridex e in faza finala de eliberare a autorizatiei de mediu. Capacitatea actuala a incineratorului este de 6.500 de tone, dar compania isi va dubla capacitatea pana la inceputul anului 2008, spune Elena Dumitru. Pentru incineratoare pot fi accesate fonduri europene, spune Attila Korodi de la Ministerul Mediului.

     

    Pentru cele circa 35.000 de tone anuale de deseuri medicale periculoase, care trebuie gestionate separat, exista momentan patru incineratoare conforme, cele neconforme (crematoriile) urmand a fi inchise. Cel mai recent inaugurat incinerator, singurul care nu foloseste arderea, ci sterilizarea uscata la o temperatura de 150 de grade Celsius, este Stericare (parte componenta a Stericare Olanda). Povestea incineratorului e cosmopolita: un patent britanic adus in Romania printr-un proiect romanesc pe bani irlandezi.

     

    Incineratorul reprezinta o investitie de aproape 4 milioane de euro si are cea mai mare capacitate de procesare din tara: doua tone pe ora (16-17 mii de tone pe an, cu marja de revizie). Cat platesc spitalele? Un euro pe kilogram pentru pachetul intreg de servicii. Cele trei spitale care au incheiat contracte cu Stericare dau de lucru companiei doar o jumatate de ora pe saptamana. Dar compania e increzatoare in cresterea afacerii. Pana la sfarsitul lui 2006, Stericare Romania intentioneaza sa mai deschida trei centre de procesare: in Moldova, in Transilvania si in Banat. Pare mult pentru un potential redus de deseuri medicale periculoase, dar Liviu Balulescu, directorul de vanzari al Stericare Romania, spune ca volumul acestora va creste o data cu nivelul de trai.

     

    De exemplu, in tari precum Anglia, Irlanda si Olanda, se genereaza 5-6 kilograme de deseuri medicale pe cap de locuitor, pe cand cifrele Institutului de Sanatate Publica indica deocamdata un volum de 1,5 kilograme pe cap de roman.

     

    In acest moment, obiectivele Romaniei in ce priveste managementul deseurilor sunt acelea de indeplinire a procentelor de valorificare si recuperare promise Uniunii Europene. In cazul neindeplinirii lor, fondurile europene alocate scad si cresc penalitatile pentru neindeplinirea obiectivelor. Mai mult, „daca nu reuseste sa adune proiectele, Romania, prin cotizatia pe care o plateste la Bruxelles, va plati proiectele care se deruleaza in alte tari“, atentioneaza secretarul de stat in MMGA, Attila Korodi. Si n-am facut nimic.

  • Costuri la start

    Afacerile in domeniul mediului costa mult si se amortizeaza incet. Dar materia prima e sigura si volumul ei in crestere, ceea ce garanteaza profitabilitatea lor pe termen lung.

     

    SISTEM INTEGRAT Un sistem integrat de management al deseurilor pentru 350.000 de locuitori (un judet) costa intre 30-35 de milioane de euro. In Romania exista cateva proiecte-pilot la nivel de orase.

     

    DEPOZIT ECOLOGIC 12-40 de mii de euro, in functie de marimea depozitului. Nu va exista un depozit in fiecare oras sau comuna, dar fiecare comuna va avea un sistem de colectare. Depozitele vor avea in jur, ca sateliti, 3-6 statii de transfer (in functie de marimea judetului). Aceste statii de transfer vor avea rolul de tampon intre depozitul mare si colectarea de la sursa. Ele vor fi amplasate astfel incat distanta dus-intors de la statia de transfer la depozitul zonal sa fie intre 50-60 de km, pentru a nu incarca costul salubritatii cu costul transferului. Daca nu se realizeaza colectarea selectiva de la sursa, pe statia de transfer se vor putea instala statii de sortare, iar in jurul lor vor putea fi construite instalatii de reciclare.

     

    FIRMA DE SALUBRITATE 1-3 milioane de euro. Avizarea unui sistem (depozit, colectare, tratare-compostare) dureaza cel putin un an. In Romania exista circa 450 de astfel de firme, dintre care peste 70% sunt private, conform datelor Asociatiei Romane de Salubritate. Asociatia estimeaza insa ca numarul acestora va scadea in viitor, datorita tendintei de regionalizare a serviciilor si a aparitiei unor firme „mari, cu putere financiara si experienta in domeniu“.

     

    5-10% Profitul in afacerile de management al deseurilor, care variaza in functie de volumul activitatilor, potrivit directorului ARS, Viorel Marcu

     

    UNITATE DE RECICLARE PLASTIC Investitia este apreciata la 160-240 de euro pe tona. O capacitate standard este in jur de 7.000 de tone.

     

    RECICLAREA HARTIEI Pentru o fabrica de hartie cu o capacitate mai mica de 150 de kilotone, investitia este apreciata la o valoare cuprinsa intre 450 si 550 de euro pe tona de capacitate.