Category: Cover story

  • Revenirea segmentului office în real estate

    Creşterea preţurilor la materialele de construcţii, criza legată de energie şi combustibil, inflaţia, blocarea autorizaţiilor de construcţie în Bucureşti, noua perspectivă a angajaţilor asupra modului de lucru, a echilibrului dintre viaţa personală şi cea profesională au influenţat dramatic piaţa de REAL ESTATE în segmentul de birouri. Emma Toma, Head of Office Division, AFI Europe România, povesteşte care sunt cele mai noi tendinţe în piaţa proiectelor de birouri, care este planul de dezvoltare a companiei în acest segment şi care sunt elementele cheie pe care este construită strategia pe termen lung.

    „Dacă-i musai, cu plăcere”, spune un proverb românesc. Argumente pro şi contra muncii la birou versus din orice alt loc (acasă sau aiurea) se găsesc deopotrivă pe listele angajaţilor, dar şi ale companiilor care le plătesc lefurile, şi variază mult în funcţie de domeniul de activitate. Cert este că numărul angajaţilor care se întorc la birouri este tot mai mare. „Pe piaţa de birouri, o provocare importantă a ultimilor ani se leagă de întoarcerea la munca de la sediul firmelor a angajaţilor din diverse domenii. Ultimii trei ani au adus provocări importante la nivel global, culminând cu creşterea preţurilor la materiale de construcţii, criza legată de energie şi combustibil, dar şi inflaţia, care a avut un impact semnificativ.

    În acelaşi timp, mai ales în Bucureşti, blocarea permiselor de urbanism (PUZ) a influenţat în mod semnificativ dezvoltarea imobiliară pe segmentul office”, declară Emma Toma, Head of Office Division, AFI Europe România. În orice caz, adaugă tot ea, dinamica din sfera noilor spaţii de birouri arată o tendinţă promiţătoare: „Dacă în 2021 majoritatea celor 50.000 mp GLA (Gross leaseable area – suprafaţă închiriabilă) au fost prelungiri de contracte, în 2022, 80% din cei 47.000 mp
    GLA tranzacţionaţi în portofoliul nostru au fost reprezentate de contracte noi”. Piaţa de birouri reunea în prima parte a anului trecut 4,3 milioane de mp, din care 76% se regăsesc în Capitală, conform studiului Romania Office Destination, lansat de CBRE, citat de reprezentanta AFI România. Rata de neocupare a segmentului de office a ajuns la 12% în 2022.

     

    Înainte şi după

    Piaţa de real estate e ciclică şi este inevitabil ca activitatea jucătorilor din segmentul de birouri să fie ocazional afectată de diverse crize, punctează Emma Toma. Dacă înainte de pandemie, în Bucureşti, stocurile nou livrate se apropiau de 400.000 mp GLA anual, între 2020 şi 2021 s-a înregistrat o scădere importantă, de aproximativ 40%. „La finalul lui 2022, trendul s-a inversat şi ne-am apropiat din nou de nivelul înregistrat în 2019”, argumentează reprezentanta companiei. „Întrucât ne-am dublat portofoliul în 2021, care acum reuneşte o suprafaţă de birouri de 300.000 mp, ne-am consolidat pozitia pe piaţă şi în acest moment prioritatea noatră principală este de a ne alinia la cele mai riguroase standarde europene de sustenabilitate.

    Acesta însă nu este un subiect nou pentru noi – AFI Park 1 are primul certificat LEED Gold Core & Shell de pe piaţa din România şi am obţinut certificări LEED sau BREEAM pentru toate clădirile de birouri din portofoliul nostru. La începutul anului trecut am obţinut şi certificarea WELL Health-Safety pentru toate proiectele noastre de pe piaţa locală iar în ultimul trimestru din 2022 am început procesul de certificare LEED Zero Carbon, o ţintă pe care estimăm că o vom atinge în a doua parte a anului viitor”, afirmă Emma Toma. „Credem că un viitor profitabil nu poate fi decât unul construit pe sustenabilitate, iar soluţiile pentru clădirile de birouri pe termen lung vor aduce doar avantaje chiriaşilor noştri, care prioritizează tot mai mult, de la an la an, responsabiltatea faţă de mediu”, adaugă Emma Toma. Tot ea complează că pe perioada anilor de pandemie, grija principală echipei pe care o conduce a fost, „sănătatea şi siguranţa chiriaşilor noştri. Din 2021 până acum, am investit peste 1 milion de euro în cel mai modern sistem Bi-Polar de ionizare şi purificare a aerului, care a fost instalat în toate clădirile de birouri din portofoliul nostru”.


    CARTE DE VIZITĂ

    Emma Toma, head of office division, AFI Europe România

    Are o experienţă de peste 20 de ani în piaţa de real estate din România, cu precădere în segmentele de birouri şi rezidenţial. A fost numită leasing manager al diviziei de birouri a AFI România în 2012. Acum coordonează un portofoliu care reuneşte şapte proiecte ce găzduiesc birouri – AFI Park, AFI Tech Park, AFI Lakeview, AFI Park Floreasca, AFI Victoriei Plaza, AFI Park Braşov, AFI Park Timişoara. Aceste proiecte reunesc o suprafaţă închiriabilă de 300.000 mp.


    Pentru a asigura confort, stare de bine şi productivitate pentru toţi ocupanţii clădirilor de birouri, calitatea mediului de la interior este asigurată printr-o ventilaţie îmbunătăţită, furnizarea unei cantităţi mai mari de aer proaspăt, reducerea poluanţilor din aer emişi de materialele de contrucţii şi confort temic adecvat sau acces la lumină naturală. „În plus, am investit circa 2,5 milioane de euro pentru a renova zonele comune de la AFI Lakeview şi 1,5 milioane de euro pentru a crea noi zone de relaxare în holurile clădirilor de birouri de la AFI Park Timişoara. Toţi aceşti paşi sunt destinaţi pentru a sprijini fenomenul de întoarcere la birouri a echipelor chiriaşilor noştri”, declară Emma Toma. Despre pandemie, tot ea adaugă: „Credem că orice criză aduce cu sine şi oportunităţi, şi de data aceasta a ajutat la diferenţierea proiectelor de birouri solide de cele mai puţin competitive, evidenţiindu-le pe cele care au soluţii complete şi complexe pentru companiile multinaţionale care fie fac primii paşi pe piaţa din România, fie îşi dezvoltă operaţiunile curente”.

     

    Noi investiţii

    În ce priveşte investiţiile noi, pe parcursul ultimilor doi ani, AFI Europe a lucrat cu precădere la trei proiecte noi – AFI Arad, primul parc de retail dezvoltat de AFI Europe în România, care ocupă o arie construită de 30.600 mp, AFI Tech Park 2, a doua fază a proiectului de birouri de clasa A cu o suprafaţă de 71.000 mp, şi a început construcţia AFI Home North în Bucureşti, ca parte a unui nou segment de business pe care îl dezvoltă în România – built to rent (BtR, construit pentru a fi închiriat) – pe o suprafaţă de aproximativ 10.200 mp, în trei clădiri care vor găzdui în jur de 370 de apartamente. Pe segmentul de birouri, a lansat contrucţia celui mai nou proiect, AFI Loft, cu o suprafaţă de 16.000 mp GLA, construit deasupra mall-ului AFI Cotroceni. „Pandemia a testat rezilienţa companiilor şi noi am realizat în 2020 o tranzacţie de 300 de milioane de euro, cea mai importantă din domeniul real estate până la acel moment”, declară Emma Toma. AFI Europe a preluat de la NEPI Rockcastle – AFI Park din Bucureşti, AFI Timişoara, AFI Lakeview şi AFI Victoriei Plaza din Bucureşti. Mai mult, adaugă reprezentanta companiei, pe perioada pandemiei „am inaugurat proiecte de birouri în întreaga ţară, ca recenta modernizare a AFI Lakeview, o clădire de birouri clasa A, cu o suprafaţă de 25.500 mp, amplasată în zona de centru-nord a Bucureştiului, la fel ca şi noul proiect de la Braşov. Dar asta nu e tot, recent am intensificat investiţiile în spaţii moderne de birouri prin lansarea celei de-a doua faze a proiectului AFI Tech Parc campus, am finalizat galeria comercială din AFI City Bucureştii Noi şi am început construcţia parcului AFI Arad, dar şi AFI Loft, deasupra AFI Cotroceni”.

     

    Tendinţe în piaţa de birouri

    Pandemia a marcat o schimbare de la modelul clasic de muncă, în cadrul birourilor, spre unul hibrid, în care angajaţii companiilor merg „la serviciu” în medie 3-4 zile pe săptămână, dar suprafaţa pe care sunt găzduiţi se menţine la aceleaşi dimensiuni. „Am observat în plus beneficiile logistice ale fenomenului de lucru hibrid şi vom avea în vedere acest aspect pentru toate clădirile noastre de birouri”, afirmă Emma Toma. Tot ea spune că este vizibilă o cerere tot mai mare pentru proiecte de birouri deopotrivă în Capitală dar şi în ţară, pentru că oamenii revin la birouri sau în sistem hibrid şi tot mai multe companii deschid huburi în oraşele mari. Din pricina blocajelor pentru autorizaţii de construcţii, în Bucureşti sunt puţine proiecte în construcţie, iar dezvoltatorii şi chiriaşii îşi îndreaptă tot mai mult atenţia către proiecte regionale. „Dezvoltarea la nivel regional este de asemenea o prioritate pentru strategia noastră, de aceea investim în oraşe cu potenţial, de pildă Timişoara – prin proiectul de birouri clasă A – AFI Park Timişoara, care reuneşte cinci clădiri cu o suprafaţă totală de 48.000 mp GLA, chiar în inima oraşului. Un alt exemplu este Braşov, unde avem un proiect mixt, pentru că AFI Braşov integrează un centru de retail şi două clădiri de birouri de tip A, pe o suprafaţă totală de 25.000 mp GLA. În plus, vom finaliza în curând AFI Arad, primul parc de retail dezvoltat de AFI Europe în România, cu o suprafaţă construită de 30.600 mp”, spune Emma Toma. Ea atrage atenţia că sunt avantaje multiple care derivă din investiţiile care ţintesc alte zone în afara Capitalei, de la costurile mai competitive de a acomoda o afacere într-o zonă cu chirii mai mici până la costul forţei de muncă şi timpii mai mici pentru drumul spre şi dinspre birou. În plus, afirmă reprezentanta AFI Europe România, „dezvoltarea oraşelor şi a infrastructurii de transport, cum este cazul aeroportului din Braşov, şi schimbarea de perspectivă asupra modului de lucru au făcut marile oraşe tot mai atractive şi suntem încântaţi să ne numărăm printre printre dezvoltatorii activi pe pieţele regionale”.

     

    La birou, acasă sau… pe plajă?

    O altă schimbare importantă care influenţează piaţa de office este legată de faptul că acum munca nu se mai desfăşoară doar la birou. Modalitatea flexibilă de lucru din ultimii ani a schimbat fundamental vieţile profesionale ale celor care muncesc şi relaţia lor cu spaţiile de birouri. Salariaţii acum se aşteaptă la înţelegere şi adaptabilitate din partea angajatorului în ce priveşte programul, unde şi cum lucrează. Pentru ca spaţiile de muncă să rămână relevante, trebuie să devină mai primitoare, sigure şi eficiente, adaptate realităţii din prezent, punctează Emma Toma.

    Ca urmare, companiile trebuie să creeze acum spaţii care servesc şi încurajează acest tip de interacţiune, care în mod obişnuit nu poate avea loc de la distanţă, indiferent că este vorba de brainstorming, întâlniri sau alte tipuri de interacţiuni. „Acest fenomen l-am remarcat şi noi în rândul chiriaşilor noştri. Companii cu care colaborăm de ani buni îşi regândesc spaţiile de lucru pentru a se alinia contextului actual, în vreme ce noii parteneri ridică în discuţie idei specifice inspirate de spaţiile de tip lucru hibrid. În ce ne priveşte, suntem dispuşi să punem în practică aceste cerinţe”, declară Emma Toma. Pe de altă parte, punctează ea, nu există cerinţe legale în ce priveşte spaţiul minim necesar unui angajat la birou, singurele restricţii, pentru fiecare proiect, fiind cele legate de siguranţa şi securitatea la incendiu.

    „Cu toate acestea, la începutul pandemiei tendinţa era de a aloca mai mult spaţiu pentru activităţile de relaxare şi cele comune, iar companiile care ne sunt chiriaşi făceau eforturi de a oferi astfel de spaţii de dimensiuni generoase, încercând să aducă din confortul de acasă la locul de muncă. Acum însă, accentul cade mai mult pe flexibilitatea şi versatilitatea acestor spaţii”, explică reprezentanta AFI Europe România. Cât priveşte fenomenul lucrului de acasă faţă de munca la birou, depinde mult de tipul de activitate. Angajaţii din IT&C preferă într-o măsură mai mare să lucreze de la distanţă, în timp ce activitatea celor din alte domenii s-a dovedit a se desfăşura mai bine la birou. „Oricum, în proiecte de birouri ca AFI Lakeview, AFI Park Floreasca şi AFI Tech Park, gradul de întoarcere la birou se apropie de 90%. Ca tendinţă, toţi chiriaşii noştri preferă un mediu de lucru de tip hibrid şi dacă anterior întoarcerea la birou s-a realizat treptat, în prezent lucrurile s-au stabilizat şi este preferată regula care impune prezenţa la birou trei sau patru zile din săptămână”, afirmă Emma Toma.

     

    O privire spre viitor

    Datele din piaţă arată că perioada 2024-2025 va aduce circa 400.000 mp de spaţii noi de birouri, dat fiind că mulţi dintre dezvoltatorii locali îşi reiau investiţiile, chiar şi în ciuda creşterii preţului materialelor de construcţie. „Afacerile privesc anul viitor cu prudenţă, în contextul actual de incertitudine economică globală. În acest sens, suntem pregătiţi să asigurăm chiriaşilor noştri acces la o flexibilitate sporită în modul în care îşi aleg spaţiile de birouri.” Majoritatea chiriaşilor AFI Europe România sunt companii multinaţionale, iar durata contractelor de închiriere cu aceştia este de minimun cinci ani. „Mai mult, în ultimele trimestre au fost mulţi chiriaşi care au ales să-şi securizeze spaţiile pentru perioade şi mai lungi, de până la 7-10 ani, ceea ce denotă o stabilitate în evoluţia pieţei”, spune Emma Toma. Ea enumeră, între avantajele oferite de spaţiile din portofoliul companiei calitatea acestora, amplasarea în zone foarte bune, investiţiile pe termen lung ce vizează sustenabilitatea şi apartenenţa la AFI Club, o reţea exclusivistă, care pune la dispoziţia angajaţilor chiriaşilor avantaje şi discounturi pentru servicii şi produse la care au acces în proximitatea locului de muncă. „Birourile influenţează în mod decisiv echilibrul dintre viaţa personală şi cea profesională, mai ales dacă sunt clădiri moderne, eficiente energetic şi durabile, care oferă chiriaşilor spaţii care încurajează colaborarea, creativitatea şi acordă o atenţie deosebită sănătăţii, siguranţei şi bunăstării acestora. Recomandarea noastră ar fi ca orice companie să se uite la proiecte mixte care includ birouri, spaţii comerciale şi de servicii (cum ar fi clinici de sănătate, facilităţi sportive, îngrijire pentru copii etc.), deoarece acestea oferă angajaţilor timpul necesar şi perspective mai bune pentru echilibrul dintre muncă şi viaţa personală, deoarece au servicii esenţiale în apropiere, ajutându-i să petreacă mai puţin timp în trafic”, afirmă Emma Toma. Tot ea menţionează că clădirile moderne de birouri sunt chiar mai eficiente din punct de vedere energetic decât majoritatea caselor şi pot ajuta angajaţii să-şi diminueze impactul asupra mediului. „Chiriaşii au acum nevoie de mai multă flexibilitate în modul în care îşi proiectează spaţiul de birou, dar iau în considerare şi felul în care acesta poate fi reutilizat şi adaptat pentru a se potrivi modelului de lucru hibrid. Chiriaşii doresc proiecte de birouri durabile şi eficiente din punct de vedere energetic, nu numai pentru a-i ajuta să optimizeze costurile, ci şi pentru a asigura o amprentă de carbon mai mică şi conformitatea cu standardele ESG”, mai spune reprezentanta AFI Europe România. De asemenea, companiile caută dezvoltatori care să le ofere un mediu de lucru modern, sigur şi sănătos pentru angajaţi, în care aceştia să simtă ca parte dintr-o comunitate, dar în acelaşi timp să aibă tot ce au nevoie în imediata apropiere. „Aş spune că a existat o schimbare dictată de noul mod în care oamenii lucrează acum şi abordează munca şi viaţa de la birou. Dacă în trecut birourile erau axate pe eficienţă, acum sunt mai centrate social; nu mai sunt un loc în care oamenii vin pentru că trebuie, ci pentru că vor – pentru că vor să socializeze şi să se lege cu colegii lor, să lucreze la proiecte comune, să facă brainstorming şi să aibă întâlniri în persoană. În acelaşi timp, cu toţii suntem acum mai conştienţi atât de nevoile noastre, cât şi de impactul asupra mediului, astfel încât sustenabilitatea devine o prioritate”, conchide Emma Toma.   

     

    5 tendinţe în piaţa de birouri postpandemie

     

    MUNCA ÎN REGIM HIBRID: Cum efectele pandemiei se estompează, tot mai mulţi angajaţi se întorc la birouri, dar munca în regim hibrid continuă să fie o realitate.

    FLEXIBILITATEA: Ca rezultat al muncii de la distanţă şi în regim hibrid, afacerile vor trebui să găsească moduri creative de a apela la alte variante de design al spaţiilor de birouri pentru a fi nu doar mai moderne, ci şi pentru a invita la creativitate şi colaborare. Biroul va deveni treptat un hub social.

    SUSTENABILITATE: Creşte tot mai mult presiunea în ce priveşte investiţii mai importante în domenii ca mediu, social şi de guvernare, astfel încât companiile va trebui să vizeze sustenabilitatea în construcţia strategiei de dezvoltare a proiectelor lor de birouri.

    PROIECTE CU DESTINAŢIE MULTIPLĂ: componentele de birouri, retail, rezidenţial destinat închirierii devin tot mai populare şi necesare. Clădirile de birouri care includ spaţii comerciale şi pentru servicii sunt utile pentru angajaţi. Dacă în ecuaţie intră şi spaţiile rezidenţiale de închiriat, echilibrul dintre viaţa profesională şi cea profesională are de câştigat.

    PROIECTE REGIONALE: Deoarece creşte numărul multinaţionalelor care încep să investească în alte oraşe cu potenţial din România, Capitala se transformă lent într-unul dintre multele centre economice ale ţării, iar industria devine tot mai descentralizată, diversă şi rezilientă.

     

     

    Portofoliu de birouri

    AFI Europe este prezentă în Polonia, Republica Cehă, Slovacia, Ungaria şi SEE. În România, compania este prezentă din 2005 şi deţine două centre comerciale (AFI Cotroceni şi AFI Ploieşti) şi un portofoliu cu şapte clădiri de birouri, cu o suprafaţă totală de 300.000 mp. AFI Europe şi-a declarat recent interesul pentru a prelua Casa Radio, unul dintre cele mai mari proiecte de real estate neterminate din Bucureşti. Proiectele de office din portofoliul companiei sunt:

     

    AFI Park: amplasat în Bucureşti, lângă AFI Cotroceni, reuneşte cinci clădiri de birouri cu o suprafaţă de 70.000 mp GLA.


    AFI Tech Park:  este un proiect dezvoltat în trei faze, care va avea o suprafaţă totală de 70.000 mp GLA. Prima fază, care a vizat 22.000 mp GLA, a fost livrată în 2018, a doua fază (24.500 mp GLA) a fost livrată în 2022. Proiectul este dezvoltat în Bucureşti, în apropiere de Palatul Parlamentului.


    AFI Victoriei Plaza: aflat tot în Bucureşti, în Piaţa Victoriei, proiectul găzduieşte 6.810 mp GLA de birouri clasă A.


    AFI Park Braşov: este un proiect mixt care reuneşte cel mai mare centru comercial din Braşov (cu o suprafaţă închiriabilă de 45.000 mp GLA) şi, două clădiri de birouri care vor avea o suprafaţă totală de 25.000 mp GLA.


    AFI Lakeview: amplasat în Bucureşti, pe Bdul Barbu Văcărescu, reuneşte 25.500 mp GLA de birouri de clasă A.


    AFI Park Floreasca: se află în zona Floreasca din Capitală şi reuneşte două clădiri de birouri care au o suprafaţă totală de 35.500 mp GLA.


    AFI Park Timişoara: este un proiect care reuneşte cinci clădiri amplasate în inima oraşului, cu o suprafaţă totală închiriabilă de 48.000 mp GLA, destinaţi deopotrivă clienţilor din segmentul office dar şi retail.

  • Din sudul extrem al lumii, în sud-estul Europei. Jorge Araya, director general BAT România şi directorul Ariei Europa de Sud-Est din cadrul BAT: „Nu există succes uşor, e nevoie de multă determinare, dar şi de o plăcere a acestei călătorii, fără a pierde din vedere destinaţia”

    „Rolul meu reprezintă o oportunitate excelentă de a contribui din plin la crearea unei echipe puternice şi a unui viitor mai bun. Coordonarea din România a businessului din aria Europa de Sud-Est reprezintă o oportunitate fantastică”, îşi descrie noile responsabilităţi Jorge Araya, executivul chilian care conduce, din acest an, businessul BAT România, dar şi noua arie din cadrul companiei, Europa de Sud-Est. Odată cu numirea sa, România a devenit şi sediul şi punctul de coordonare pentru afacerile companiei din alte douăsprezece pieţe definite de această arie. Miza venirii sale în România este cu atât mai mare astfel, având în vedere că echipa de management condusă de el de la Bucureşti va coordona şi activităţile BAT din Italia, Turcia, Bulgaria, Ucraina, Serbia, Albania, Macedonia de Nord, Bosnia şi Herţegovina, Muntenegru, Slovenia, Croaţia şi Kosovo – Araya devenind astfel responsabil pentru  cei 7.000 de colegi răspândiţi în aceste ţări.

    Cum a ajuns în acest punct? Jorge Araya provine din Chile, o ţară mică, cu circa 17 milioane de locuitori, aflată în aproape cel mai sudic punct al planetei. La o scurtă căutare online, vezi că ţara se întinde în vestul Americii de Sud, având peste 6.000 de kilometri de coastă pacifică. Nu e de mirare că, înconjurat de acest peisaj şi de măreţia oceanului, Araya a visat dintotdeauna să descopere lumea prin călătorii, iar acest vis i-a ghidat şi parcursul profesional. „Provin dintr-o ţară mică, Chile, iar întotdeauna am avut această dorinţă de a descoperi lumea. BAT mi-a oferit posibilitatea să îmbin acest interes personal cu parcursul meu profesional”, îşi descrie el începuturile carierei în interviul pentru BUSINESS Magazin.

    Cea de-a doua mare pasiune a sa este sportul şi chiar a practicat câteva precum fotbalul, tenisul, ciclismul, atletismul. Şi acum urmăreşte diverse competiţii din America Latină, Statele Unite ale Americii sau Europa: „În opinia mea există un singur mare jucător de fotbal al tuturor timpurilor, Maradona”. Este, de asemenea, pasionat de Formula 1 încă din anii ’80.

    Dincolo de pasiuni, când a venit vorba de alegerea domeniului de studiu, s-a bazat pe cele două materii favorite din perioada şcolii: matematica şi istoria. A ales să se specializeze în economie şi afaceri, care, în opinia lui, reprezintă o combinaţie perfectă pentru a înţelege mecanismele decizionale ale consumatorilor, un subiect care l-a atras întotdeauna. „Economia implică luarea deciziilor sub influenţa aşteptărilor. Astfel am ajuns să lucrez într-un domeniu care se bazează foarte mult pe decizia consumatorilor, care întotdeauna implică argumente raţionale şi emoţionale”, crede Araya.

    Imediat după absolvirea facultăţii, în urmă cu aproape 30 de ani, s-a alăturat companiei BAT prin intermediul programului Global Graduates. A început să lucreze în cadrul echipei de vânzări, apoi a ajuns în departamentul de marketing şi apoi s-a mutat în Mexic. La scurt timp după, a preluat o poziţie în cadrul organizaţiei BAT din Brazilia, unde a petrecut cinci ani, după care s-a mutat la Londra, la sediul central al BAT, unde a rămas trei ani. Apoi a ajuns în Canada, unde a rămas pentru şase ani, iar următoarea destinaţie a fost compania din Statele Unite ale Americii, unde a petrecut trei ani, de unde a a evoluat înspre rolul actual. „Aria mea de activitate a fost în general în zona comercială şi de management al businessului, iar principalul punct de interes a fost dezvoltarea oamenilor şi a echipelor. Am crezut întotdeauna că oamenii extraordinari creează proiecte extraordinare. Unii oameni lucrează în mai multe companii în aceeaşi ţară, eu în schimb lucrez pentru aceeaşi companie, dar în pieţe diferite. Cred că am şi o deschidere pentru aventură şi dorinţa de a descoperi locuri noi, de a învăţa şi, poate cel mai important, de a cunoaşte oameni cât mai diferiţi, de fapt aceasta e frumuseţea călătoriei. Şi este parte din cultura noastră la BAT”, îşi descrie Jorge Araya parcursul de carieră, uitându-se retrospectiv la fiecare provocare acceptată.

    În ceea ce priveşte piaţa locală, după câteva luni de prezenţă în noul rol şi având viziunea unui executiv global, Jorge Araya descrie România ca fiind „o ţară extraordinară, cu oameni interesanţi, cu o istorie bogată şi cu locuri foarte frumoase de vizitat”. Iar când vine vorba despre performanţele businessului pe care îl reprezintă acum, se declară recunoscător şi onorat să lucreze pentru organizaţia BAT din România, una dintre cele mai performante din ţară şi din grup. „BAT România este un exemplu în cadrul companiei din mai multe motive: este un loc extraordinar pentru a creşte profesional, România este una dintre cele mai importante pieţe în care suntem prezenţi şi, totodată, este unul dintre exemplele de succes ale transformării businessului nostru, prin gama variată de produse cu risc redus* pe care le oferim consumatorilor. Ceea ce contribuie semnificativ la generarea unui impact pozitiv în societate.” Apoi, adaugă el, în România se află echipa de conducere a ariei care coordonează businessul local şi în alte douăsprezece ţări (Italia, Turcia, Bulgaria, Ucraina, Serbia, Slovenia, Croaţia, Bosnia şi Herţegovina, Macedonia de Nord, Muntenegru, Kosovo şi Albania), ceea ce conferă o poziţie de leadership din care Araya spune că poate susţine foarte mult dezvoltarea businessului, aşteptările consumatorilor şi impactul pozitiv pe care îl pot genera în societate.

     

    Început de mandat la borna de un sfert de secol

    „România este una dintre cele mai bune organizaţii ale grupului”, subliniază Araya, referindu-se la businessul local, care a aniversat anul trecut 25 de ani. Cu acest prilej, reprezentanţii companiei au analizat impactul în economie şi evoluţia în acest interval: 125 de miliarde de euro contribuţie la economia românească, cu 24 de miliarde de euro plătiţi direct la bugetul de stat**. A fost cel mai mare contribuabil la buget în 2020 şi în 2021 şi a plătit circa 2,1 miliarde de euro la buget în 2022 ca taxe şi accize. BAT contribuie de asemenea la balanţa comercială a României, subliniază ei, fiind unul dintre cei mai mari producători şi exportatori de produse agricole prin intermediul fabricii de la Ploieşti, a doua cea mai mare a grupului din Europa: peste 70% dintre volumele produse aici sunt trimise către export către zeci de ţări din lumea întreagă. Compania are, de asemenea, un impact semnificativ şi asupra forţei de muncă, atât direct, prin intermediul celor circa 3.000 de angajaţi ai BAT din cele trei entităţi comerciale prezente în România, cât şi prin intermediul celor 30.000 de joburi susţinute pe lanţul de distribuţie şi aprovizionare. „Investim constant în dezvoltarea profesională a angajaţilor noştri şi oferim pregătire continuă şi oportunităţi de creştere. Suntem mândri de faptul că aproximativ jumătate dintre colegii noştri sunt alături de companie de peste zece ani”, subliniază Araya. Adaugă că pentru BAT, România reprezintă o piaţă foarte importantă şi vor continua să dezvolte afacerea prin investiţii constante. „România a fost prima ţară din Uniunea Europeană unde am produs consumabilele din tutun pentru glo, dispozitivul nostru inovator cu risc redus* pentru încălzirea tutunului, iar investiţiile noastre în fabrica de la Ploieşti se ridică în prezent la peste 500 de milioane de euro. Într-un cadru economic stabil şi consolidat şi prin politici fiscale predictibile şi echitabile, un volum semnificativ de investiţii realizate de companii multinaţionale precum BAT se va reflecta în dezvoltarea economiei şi industriei româneşti, ceea ce reprezintă o şansă extraordinară ca România să-şi consolideze potenţialul economic în regiune şi să devină tot mai competitivă pe pieţele internaţionale.” Responsabilităţile lui însă depăşesc graniţele ţării şi, odată cu redesenarea hartei BAT, în aria de sud-est, pe care o coordonează, este liderul a circa 7.000 de colegi în entităţile economice din cele treisprezece ţări ale ariei, care include atât unităţi de distribuţie, cât şi de producţie: cinci dintre fabricile grupului se află în Ploieşti (România), Samsun (Turcia), Vranje (Serbia), Kanfanar (Croaţia) şi Pryluky (Ucraina). Anul acesta au inaugurat la Trieste, în Italia, cel mai nou centru global de producţie şi inovaţie al grupului dedicat cercetării şi dezvoltării noilor categorii de produse cu risc redus*, rezultatul unei investiţii de circa 500 de milioane de euro în următorii cinci ani, ceea ce demonstrează angajamentul puternic al companiei pentru o creştere sustenabilă şi generarea unui impact pozitiv în societate. „Este o echipă fantastică de oameni curajoşi, diverşi şi entuziaşti, care obţin performanţe remarcabile în business şi care găsesc, totodată, resursele necesare pentru dezvoltarea de proiecte comunitare, artistice şi competiţionale, care contribuie la un impact pozitiv în societate.”

     

    Ambiţii de cursă lungă

    Transformarea companiei, în special în direcţia dezvoltării noilor categorii de produse, este, din punctul de vedere al lui Araya, un proiect extraordinar de complex şi una dintre principalele misiuni pentru viitor. „Inovaţia şi noile tehnologii se reflectă în foarte multe domenii, în produse, în atitudinea consumatorilor, iar pentru noi această direcţie vizează dezvoltarea de noi categorii de produse cu risc redus*”.  În România şi la nivel global, BAT este lider în segmentul produselor pentru vapat şi de asemenea lider la nivel global în categoria de produse moderne cu nicotină pentru uz oral. glo, produsul BAT pentru încălzirea tutunului, are o creştere solidă, iar în România peste 400.000 de dispozitive sunt utilizate de consumatori adulţi. „Obiectivul BAT este ca 50 de milioane de consumatori să aleagă noile categorii de produse ale companiei până în 2030 şi ne bucurăm că noile produse lansate şi inovaţia constantă oferită de acestea au convins 1,5 milioane de consumatori să aleagă portofoliul nostru în 2022, atingând astfel cifra de 24 de milioane de consumatori la nivel global”, explică executivul. De asemenea, sustenabilitatea şi generarea unui impact pozitiv în societate nu lipsesc nici din agenda BAT şi fac parte din obiectivul lor strategic „de a construi un viitor mai bun – A Better Tomorrow™”. În această direcţie, compania a publicat anul acesta primul raport anual combinat al performanţei de business şi sustenabilitate, prin care au anunţat rezultatele obţinute în atingerea obiectivelor ambiţioase privind protejarea mediului, sociale şi de guvernanţă (ESG), fiind între primele companii la nivel global care au efectuat şi prezentat rezultatele unei Evaluări de Dublă Materialitate: „Este o abordare care reflectă angajamentul nostru puternic faţă de raportarea transparentă şi de integrarea durabilităţii şi a aspectelor ESG în modul în care ne gestionăm afacerea”. Noul lider al BAT România subliniază că toate obiectivele lor de altfel se bazează în primul rând pe oameni, pe echipe şi pe cultura de business dezvoltată în cadrul BAT. „Pe măsură ce continuăm drumul de transformare a afacerii noastre, dorim să atragem cei mai buni oameni şi să oferim un loc de muncă motivant, prin urmare protejarea bunăstării oamenilor şi ascultarea opiniilor lor sunt fundamentale. Ne propunem să consolidăm o cultură de încredere şi de susţinere bazată pe angajament personal şi responsabilitatea care să atragă şi să păstreze cei mai talentaţi şi diverşi oameni.”

     

    Din lecţiile ultimilor ani

    Planurile pentru viitor sunt trasate cu „lecţiile învăţate” după ce, la fel ca toate businessurile lumii, şi ei au fost nevoiţi să îşi regândească viziunea şi, de ce nu, felul în care businessul îşi lasă amprenta deopotrivă pentru angajaţi, consumatori, parteneri de afaceri. „Comportamentul nostru s-a schimbat, a avut loc o recalibrare a intereselor şi a priorităţilor individuale după COVID. Acea perioadă a schimbat mentalitatea, ne-am dat seama că viaţa este foarte fragilă. Este o recalibrare masivă, iar companiile de succes vor fi cele care înţeleg asta şi vor deveni mult mai atente la priorităţile şi interesele în schimbare ale profesioniştilor”, crede Jorge Araya, referindu-se la felul în care evenimentele neprevăzute au redefinit şi felul în care se face business. Din punctul lui de vedere, afacerile şi companiile trebuie să fie acum mult mai pregătite pentru volatilitate, mai rezistente. De asemenea, păstrarea unui dialog permanent cu consumatorii pentru a afla nevoile şi aşteptările lor, transformarea companiilor în organizaţii care învaţă sunt câteva dintre condiţiile necesare pentru o afacere mai rezistentă. „Companiile trebuie să fie mai empatice, să înţeleagă mai bine priorităţile oamenilor, să fie flexibile şi să permită moduri mult mai moderne de lucru şi de dezvoltare a carierei. Bunăstarea oamenilor şi un mediu de lucru atent sunt prima prioritate. Odată cu volatilitatea, vine şi nevoia de a fi extrem de bun în înţelegerea schimbărilor consumatorilor. A avea o capacitate foarte puternică de înţelegere a perspectivei consumatorilor, de a estima corect evoluţiile pieţei, de a înţelege ce urmează şi de a fi un pas înainte este cheia succesului viitor.” De asemenea, observă el, lanţul de aprovizionare trebuie să fie rezistent, capacităţile comerciale şi puterea financiară trebuie să fie solide şi pregătite pentru acest mediu volatil. „Ciclurile economice sunt mult mai scurte şi implică multe constrângeri în capacitatea companiilor de a opera. BAT este o afacere foarte rezistentă, dar au trecut vremurile în care puteai prezice viitorul, de aceea este nevoie să ne dezvoltăm permanent ca organizaţie şi să fim pregătiţi pentru orice scenariu.”

     

    Un lider pentru următoarele generaţii

    Dincolo de provocările de business, răspunzând pe un ton mai personal cu privire la provocările prin care el a trecut ca lider şi care l-au format, de-a lungul anilor, prima dintre acestea ţine de contribuţia constantă pe care consideră că trebuie să o aducă la dezvoltarea oamenilor şi a unei generaţii mai bune decât cea dinaintea ei: „În fiecare rol deţinut, aceasta a fost principala mea prioritate şi cea mai dificilă”. De altfel, şi el a avut privilegiul să aibă mai mulţi mentori, lideri excepţionali din cadrul companiei, care l-au sprijinit şi i-au ghidat alegerile în carieră. „Un mentor înseamnă un partener de analiză şi gândire, care să te provoace să abordezi lucrurile diferit şi să ofere sfaturi înţelepte. Sunt foarte recunoscător că am întâlnit astfel de oameni”, adaugă el, subliniind faptul că mentoratul face parte din cultura BAT: „Chiar dacă nu ai un mentor oficial, frumuseţea acestei echipe şi ceea ce eu însumi apreciez foarte mult este faptul că poţi cere ajutor oricui şi vei găsi mereu o uşă deschisă, oamenii îşi vor face timp pentru tine şi vei primi un sfat bun la o cană de cafea. Iar asta e o cultură”. Spre ce îi îndeamnă el pe cei din noile generaţii să se îndrepte? „Să fie recunoscători, să înveţe, să se integreze, să coopereze, să ajute, să îşi trateze colegii cum ar vrea ei înşişi să fie trataţi, având în vedere faptul că «nu există succes uşor, e nevoie de multă determinare, dar şi de o plăcere a acestei călătorii, fără a pierde din vedere destinaţia». O altă provocare, pe care el o descrie ca fiind interesantă în business, ţine de schimbarea continuă: „mai ales în cazul nostru, componenta aceasta de inovaţie, reglementare, transformare. BAT este singura companie în acest moment prezentă în toate segmentele de produse cu nicotină, ceea ce este o provocare uriaşă, prin prisma schimbărilor rapide şi continui şi a căutării permanente de soluţii adecvate pentru consumatori şi societate”. Jorge Araya crede însă că orice provocare este binevenită. „În BAT avem această cultură a învăţării, unde vedem lecţia din spatele provocărilor şi greşelilor noastre şi le folosim pentru a deveni mai buni în viitor. La nivel de grup, depunem toate eforturile pentru transformarea industriei prin intermediul categoriilor de produse cu risc redus* şi mi-ar plăcea ca acest lucru să se întâmple mai rapid, ca factorii decizionali şi societatea să se deschidă către soluţii susţinute de ani întregi de cercetări ştiinţifice riguroase.”   

     

    Carte de vizită:

    • Jorge Araya a preluat poziţia de director general pentru BAT România şi de director al noii arii Europa de Sud-Est (anterior, Fred Monteiro, director general, al BAT România a coordonat din rolul de director Aria Europa Centrala şi de Sud; el a fost promovat în Consiliul Director al BAT ca director al regiunii Americi & Europa);

    • Jorge Araya şi-a început cariera în BAT in Chile în 1995;

    • În ultimii 25 de ani a ocupat o serie de funcţii de conducere atât la nivel de piaţă, cât şi la nivel regional în regiunea AmSSA din cadrul BAT, între care cea de director al brandurilor BAT în Mexic, director de marketing în Chile, director de marketing în Brazilia şi director de marketing al regiunii Americilor;

    • Înainte să se mute în România, Jorge a fost vicepreşedinte executiv de marketing în cadrul Reynolds, fiind responsabil pentru toate funcţiunile de marketing din SUA, între care consumatori, comerţ şi marketing digital;

    • Jorge şi echipa sa de management cu sediul în România coordonează de la Bucureşti activitatea BAT din România şi alte douăsprezece pieţe: Italia, Turcia, Bulgaria, Ucraina, Serbia, Albania, Macedonia de Nord, Bosnia şi Herţegovina, Muntenegru, Slovenia, Croaţia şi Kosovo.

     

    Trei sfaturi pentru tinerii aflaţi la început d carieră de la Jorge Arayaz

    1. Să descopere ce îi pasionează în munca lor;

    2. Cred că putem discuta mai puţin despre abilităţi tehnice şi cunoştinţe, toţi managerii din ziua de azi sunt foarte capabili din acest punct de vedere, cât mai degrabă despre dorinţa de a face parte dintr-o echipă, de a dezvolta cercuri sociale, de a învăţa de la colegi şi de a creşte în cadrul organizaţiei;

    3. Să facă acele lucruri dificile, care îi scot din zona de confort, cât mai devreme în viaţă. Schimbarea, învăţarea şi dezvoltarea într-un stadiu cât mai timpuriu al carierei sunt premise foarte solide pentru succes.

  • Cine este austriacul pentru care România a devenit cea mai bună afacere

    Încă de la prima vizită pe meleaguri româneşti, în anii ’90, austriacul Clemens Petschnikar a sesizat potenţialul pieţei locale de a se transforma într-un hub de business care să atragă jucători din toate colţurile Europei şi nu numai, aşa că a decis să se stabilească aici, pentru a fi el însuşi parte DIN această metamorfoză. După o experienţă variată în top managementul corporatist, România a devenit nu numai ţara sa de adopţie, ci şi pariul lui ca antreprenor, odată cu fondarea grupului Square 7 Properties, unul dintre cei mai importanţi dezvoltatori de parcuri de retail de pe plan local. Cum s-au desfăşurat primii 20 de ani de activitate ai jucătorului şi ce obiective are pentru viitor?

    „Am venit în România la finalul anilor ’90, când am fost recrutat pentru rolul de CEO al Billa. Au fost nişte ani cu multe provocări, dar am realizat şi potenţialul fantastic al acestei pieţe aflate atunci la început de drum. Mi-a plăcut ţara foarte mult şi am decis să rămân aici, dând curs şi altor propuneri, precum cea de a conduce Unirea Shopping Center sau de a prelua rolul de CEO al Artima. Am intuit creşeterea cererii de spaţii moderne comerciale precum şi nevoia unui jucător profesionist care să ofere servicii integrate: dezvoltare, administrare şi mentenanţă imobiliară. Aşa a apărut grupul Square 7”, povesteşte Clemens Petschnikar, fondator şi CEO al Square 7 Properties, care a închis anul 2022, la nivel de grup, cu o cifră de afaceri de 5,1 milioane de euro.

    Cu un istoric de 20 de ani pe piaţa românească, grupul are 35 de angajaţi şi este alcătuit din trei companii: Square 7 Properties, Squarebox şi Switchboard.

    Square 7 Properties este compania specializată în dezvoltare imobiliară. Gestionează întregul proces de dezvoltare a proiectului, începând cu studiul şi analiza pieţei şi continuând cu procesul de selecţie şi achiziţia de terenuri, proiectarea şi autorizarea centrului, managementul construcţiei, definirea mixului de chiriaşi şi coordonarea procesului de închiriere, până la livrarea proprietăţii finalizate către investitor şi chiriaşii acestuia. Jucătorul este, totodată, partenerul de ţară pentru România al fondului de investiţii de origine belgiană Mitiska REIM. Parteneriatul dintre cele două entităţi a pus bazele unuia dintre cei mai dinamici jucatori pe piaţa de retail din Romania, cu un portofoliu  de 25 de parcuri de retail, în suprafaţă totală de 142.000 de metri pătraţi. „Modelul de business al parcurilor de retail are ca atuuri ancorele de food, locurile de parcare în aer liber şi accesul direct în magazine. Modelul este mult mai eficient decât cel al mallurilor, implicând costuri semnificativ mai mici de dezvoltare. Acest model şi-a dovedit rezilienţa pe durata pandemiei, fiind mai puţin afectat de restricţii”, susţin rerprezentanţii Square 7. Square 7 Properties oferă şi servicii de project management (autorizare şi managementul construcţiei) pentru parteneri cu renume, cu care derulează colaborări pe termen lung. Printre aceştia se numără Immofinanz/CPI (cu proiectele Vivo Baia Mare, Victoria Park, IRIDE) şi Supernova (pentru tot portofoliul din România, respectiv Jupiter Piteşti şi galeriile Cora). De asemenea, compania oferă servicii de dezvoltare pentru partenerii tradiţionali din domeniul FMCG: Kaufland şi Lidl, alături de care au dezvoltat zone comerciale foarte atractive în fiecare dintre oraşele unde este prezent (Kaufland – 22 magazine şi Lidl – 9 magazine).

    Squarebox este compania care se ocupă de administrarea activelor imobiliare (property management), oferind servicii precum: contabilitate şi administrare SPV (special purpose vechicle), reprezentarea proprietarului în faţa autorităţilor, planificare, raportare şi control, trezorerie şi operaţiuni bancare, structurarea finanţării proiectului imobiliar, managementul relaţiilor cu chiriaşii.

    Switchboard este compania specializată în servicii de mentenanţă a activelor imobiliare (facility management): întreţinere, reparaţii şi curăţenie.

    Compania este prezentă cu parcuri de retail, ce sunt ancorate de Lidl sau Kaufland, în 24 de localităţi: Arad, Bacău, Baia Mare, Bistriţa, Brăila, Bucureşti (cu două parcuri – Mihai Bravu & Pipera Plaza), Buzău, Câmpina, Caransebeş, Drobeta-Turnu Severin, Giurgiu, Iaşi, Medgidia, Mediaş, Mioveni, Odorheiu Secuiesc, Paşcani, Ploieşti, Reşiţa, Sighetu Marmaţiei, Slatina, Slobozia, Târgu Mureş şi Tulcea.

    Despre clienţii din portofoliu, antreprenorul spune că aceştia sunt investitori cu experienţă îndelungată pe piaţa imobiliară şi cu cerinţe extrem de clare în privinţa aşteptărilor legate de randamente, calitatea produselor care le sunt livrate şi coordonarea eficientă a bugetelor de investiţii şi administrarea produselor imobiliare gestionate de grup.

    Lista de chiriaşi include brandurile Fressnapf, DM, Sinsay, Kik, Sportisimo, Jysk, Pepco, Xpress, C&A, Numero Uno, TEDI, Hervis, New Yorker, Dr Max, Takko, CCC, Noriel, KFC, C&A, Deichmann, Flanco, House, Altex, LEMS, Techno, MaxiPet, Medimfarm, Merkur, Optica Otipfarm, Superbet, Attitude, Starbucks, Casa Berarilor, BT, Barber Shop, 5 a sec, PetMag, Porto Gallo, Real Food, HOT Woks, Catena, Lensa, Dinner Food, Pizza Bonita, Maria Pharmamed, El Pescador, Alioli El Pescador, Alioli, Sensiblu, Beijing Garden, Pasta Bar, Tabac Xpress, Tip Top, World Class, Auchan, Casa cu flori, Dovani, Atlantis Gold, H&M, Lc Waikiki, Klarmann, Plafar, Mon Jardin Patisserie, Exchange Office, Moonlight Club, Orange, Pepco, Animax, Metropolis, SMYK, Humana şi Jazz Serv.

    În ceea ce îi priveşte pe cei care trec pragul parcurilor de retail gestionate de companie, numărul acestora depăşeşte 150.000 de persoane, incluzând de la liceeni la familii cu venituri mici şi medii (25-45 de ani), pensionari şi persoane şi familii cu venituri peste medie şi chiar mari
    (35-55 de ani).

     

    Pipera Plaza. Ca timp, durata dezvoltării unui parc de retail poate varia de la doi la patru ani, luând în considerare ca primă etapă selecţia şi identificarea terenului pretabil pentru o astfel de dezvoltare.

    Baia Mare Shopping Park. Munca pentru dezvoltarea unui nou parc de retail începe de la procesul de selecţie a oraşelor şi identificarea terenurilor pretabile unei astfel de dezvoltări.


    Capitalismul sălbatic, educat pe parcurs

    Vorbind despre evoluţia pieţei de la venirea sa aici şi până în prezent, antreprenorul observă că, „având în vedere că lucrez pe piaţa locală încă de la finalul anilor ’90, schimbarea este una majoră în bine”. Astfel, dacă e să ne uităm la inflaţie, adaugă el, anul 1997 a avut un record negativ de 154,8%, în timp ce nivelul inflaţiei pentru 2022 a fost la 13,8%. „Chiar dacă anii postpandemici au fost extrem de dificili din această perspectivă, lucrurile nu se pot compara cu anii ’90, sau cum au fost denumiţi «anii capitalismului sălbatic?». Integrarea în Uniunea Europeană, precum şi în NATO a adus noi oportunităţi de dezvoltare economică, România şi-a construit o infrastructură nouă, salariile au crescut exponenţial, oraşele s-au dezvoltat. Pe lângă Bucureşti şi marile centre regionale – Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi, Braşov, Constanţa şi Craiova – mai multe oraşe au cunoscut şi ele o dezvoltare substanţială, oamenii au devenit activi din punct de vedere comercial, iar nevoia de spaţii comerciale moderne a apărut firesc.”

    Potrivit lui Petshnikar, ceea ce s-a întâmplat în alte ţări din zona CEE, mai bine dezvoltate decât România, ne arată că este nevoie de parcuri de retail în suprafaţă de aproximativ 5.000-10.000 de metri pătraţi pentru oraşe sau comunităţi de 15.000-20.000 de locuitori. „Din acest punct de vedere, mai este încă loc de expansiune şi creştere pe piaţa locală.”

    Cât despre principala provocare întâmpinată în dezvoltarea businessului, antreprenorul spune că aceasta, şi cea care, „din păcate, rămâne în vigoare şi acum în România”, este lipsa unui cadru legislativ şi fiscal predictibil. „Schimbarea regulilor în timpul jocului, fără o perioadă tampon de pregătire, nu aduce avantaje României din perspectiva atragerii a noi jucători cu capital extern. Noi suntem investitori pe termen lung şi gândim planurile de afaceri pentru 5-10 ani. Operăm 25 de parcuri de retail şi lucrăm la autorizarea a alte cinci astfel de centre. Modificările recent discutate în coaliţie ne afectează serios business planurile anterior stabilite.” La aceasta aminteşte că se adaugă şi provocările ultimilor ani, cu care piaţa nu se confruntase anterior: pandemia de COVID, restricţiile îndelungate care au afectat direct industria de retail, războiul şi explozia costurilor. „Cred că adaptabilitatea a reprezentat cheia în depăşirea acestor situaţii, dublată de răbdare şi empatie pentru nevoile chiriaşilor noştri.”

    La capitolul „competiţie”, pe lângă investitorii specializaţi în parcuri de retail cum ar fi Prime Kapital sau Scallier, executivul aminteşte şi de jucătorii cu portofolii de malluri, precum AFI Europe sau Iulius, care au început să fie atraşi de parcurile de retail şi dezvoltă astfel de produse. Vede însă concurenţa drept un aspect benefic, ce duce la ridicarea per total a nivelului de calitate pentru produsele finale livrate către consumatori. „Noi avem un portofoliu unic de parcuri de retail prin dimensiune şi diversitate. Investim constant în clădiri noi, sustenabile, în concepte moderne de retail, adaptate la cerinţele din ce în ce mai exigente ale consumatorilor şi investitorilor.”

     

    De la concept la inaugurare

    În ceea ce priveşte tedinţele remarcate în piaţă, executivul notează că, în contextul postpandemic şi al inflaţiei galopante, oamenii şi-au modificat obiceiurile de consum, devenind mai prudenţi. „Cu toate acestea, este notabilă performanţa retailerilor de tip discount şi de tip pet shop în toată această perioadă, la care se adaugă magazinele de tip home & deco, pe fondul menţinerii sistemului de muncă hibrid. Pe fondul menţinerii tendinţei inflaţioniste, anul 2023 a accentuat preferinţa românilor către parcurile de retail, unde se regăsesc cu precădere chiriaşi tip discounter. Totodată, se remarcă faptul că în 2023 retailerii au continuat să susţină puternic investiţiile în modernizarea conceptelor de retail, ceea ce demonstrează încrederea în acest format de business.”

    Din rândul proiectelor şi obiectivelor viitoare, reprezentanţii companiei lucrează, printre altele, la definirea conceptelor şi autorizarea a încă cinci parcuri de retail atât în oraşe unde grupul este prezent, cât şi în oraşe noi, termenele de finalizare avute în vedere fiind 2024 – 2026. „Vom demara în scurt timp un nou proiect în Piteşti şi avem securizate mai multe locaţii în oraşe precum Arad, Galaţi, Constanţa sau Ploieşti.”

    Munca pentru dezvoltarea unui nou parc de retail începe de la procesul de selecţie a oraşelor şi identificarea terenurilor pretabile unei astfel de dezvoltări. „Continuă cu negocierea şi semnarea contractului de achiziţie a terenului, iar apoi toate etapele de dezvoltare: definirea conceptului şi a mixului de chiriaşi, proiectare, autorizare, negocierea şi semnarea contractului cu antreprenorul general, supervizarea procesului de construcţie şi respectarea termenilor agreaţi în contract, identificarea şi semnarea contractelor cu retailerii, finalizarea, predarea şi inaugurarea centrului.”

    Fiecare din această etapă este la fel de importantă, spune Clemens Petschnikar. „Dacă pot face o comparaţie mai plastică se aseamănă construcţiei unui set Lego. Dacă ai greşit o piesă trebuie sa te reîntorci să corectezi pentru a avea produsul final dorit.”

    Ca timp, durata dezvoltării unui parc de retail poate varia de la doi la patru ani, luând în considerare ca primă etapă selecţia şi identificarea terenului pretabil pentru o astfel de dezvoltare. „Etapele de negociere şi autorizare sunt cele mai îndelungate, construcţia durează în medie 9 luni. De cele mai multe ori când demarăm şantierul parcul are deja un grad mare de închiriere.”

    Executivul mai spune că şi „sustenabilitatea face parte din ADN-ul  a grupului de companii, pentru că gândim pe termen lung”. În acest sens compania investeşte în construcţii sustenabile, prietenoase cu mediul, ce aduc o valoare adăugată pe termen mediu şi lung. În prezent, 100% din totalul portofoliului este certificat BREEAM (scor Very Good) – un sistem „cu o reputaţie excelentă”, care certifică clădirile sustenabile. „Un pas în plus pentru componenta de mediu din strategia noastră ESG, am semnat de curând un parteneriat cu Eldrive Romania prin care vom monta staţii de încărcare electrice în tot portofoliul până la finalul anului viitor. Primele staţii sunt deja funcţionale în Giurgiu Shopping Park: patru staţii, marca ABB, de 50 kW Ă 22 kW, unde pot fi încărcate opt maşini electrice simultan.”

     

    Brick & mortar vs. online

    Despre viitorul industiei de retail tradiţional versus digital, antreprenorul este de părere că experinţa online este complementară celei de tip brick & mortar, iar cele două mai degrabă se completează, nu se concurează. „Avem deja mai multe exemple pe piaţa locală de retaileri e-commerce care au făcut pasul către magazine fizice, tocmai pentru că acest tip de comerţ oferă o interacţiune cu clientul pe care nu o poţi regăsi în cumpărăturile online.” În ceea ce priveşte parcurile de retail, spune că acestea încep să vină cu o ofertă din ce în ce mai diversificată atât de produse, cât şi de servicii, captând o gamă largă de cosumatori începând cu tineri liceeni sau studenţi până la pensionari. „Nu vedem în acest moment pentru piaţa românească o categorie care să fie 100% dedicată unui anume tip de comerţ. Aşa cum menţionam anterior, cele două tipuri de retail, offline şi online, sunt complementare. Pentru români mersul la shopping este o metodă de relaxare. Pe lângă cumpărăturile propriu-zise, se pot relaxa la o cafenea sau pot lua masa în familie sau alături de prieteni.”

    În viziunea sa, parcul de retail al viitorului va evolua spre conceptul de „convenience center”, care oferă clientului toate serviciile necesare zi de zi, într-un mediu modern, plăcut, confortabil şi care se diferenţiază de parcurile de retail obişnuite, prin ofertele suplimentare de servicii, gastronomie şi entertainment.   

     

    Carte de vizită

    Clemens Petschnikar, fondator şi CEO, Square 7 Properties

    • Născut în Austria, el deţine un master de la Universitatea de Economie din Viena;

    • Înainte de a-şi începe propria afacere a lucrat ca director executiv pentru Aldi şi REWE; în activitatea sa, a gestionat dezvoltarea şi inaugurarea a peste 500.000 de metri pătraţi de spaţii comerciale;

    • În 2003 s-a lansat în antreprenoriat cu un prim business, Square 7 Properties.

  • Cei mai discreţi oameni de afaceri din România

    Au construit unele dintre celE mai mari companii româneşti. Au dezvoltat adevărate „imperii”, al căror business ajunge până la miliarde de euro anual. Au vândut afaceri pentru care au încasat zeci sau chiar sute de milioane de euro. Investesc în continuare în real-estate, agricultură, producţie sau retail. Fac banii să se mişte şi astfel ţin economia în priză. Şi totuşi, mulţi dintre ei sunt necunoscuţi publicului larg. Sunt printre cei mai discreţi oameni de afaceri locali.

    Unii au lăsat dintotdeauna ca munca lor să vorbească pentru ei. Alţii au ales să se retragă treptat din prim-plan, deşi continuă să facă jocurile în culise. Există însă şi cei care au dus discreţia la rang de artă. Astfel, nu doar numele lor, ci şi businessurile pe care le-au construit cărămidă cu cărămidă în capitalism sunt ţinute departe de ochii curioşilor. Nu de puţine ori, nu există nici măcar o imagine cu aceşti antreprenori care se pot plimba agale, nestingheriţi, pe Calea Victoriei, spre exemplu, îmbrăcaţi în haine ale unor branduri de lux „tăcut” (quiet luxury – trad.), care costă mii de euro, dar care nu „strigă” numele niciunui brand. Şi nimeni nu ar şti cine sunt ei.

    Şi totuşi, cine sunt cei mai discreţi oameni de afaceri locali?

    1. Zoltan Teszari,  Telecom – Digi/ RCS&RDS

    Istoric:
    A intrat în afaceri cu o tonetă de îngheţată în Oradea, oraşul în care s-a născut, după care, la începutul anilor ’90, a intuit potenţialul uriaş al serviciilor de televiziune. A urmat construcţia treptată, prin achiziţii şi dezvoltare organică, a unui imperiu în telecom, care este prezent acum şi în alte ţări din Europa. Deşi despre afacerea pe care a creat-o – Digi – există informaţii şi date financiare, dar nu numai, despre fondatorul ei, antreprenorul Zoltan Teszari, detaliile sunt (prea) puţine.

    2. Alin Niculae, Energie – Oscar Downstream, Real estate

    Istoric:
    Alin Niculae a dezvoltat de la zero cea mai mare companie petrolieră din România care nu face parte dintr-un grup internaţional. Afacerea Oscar Downstream a apărut pe piaţă la începutul anilor 2000, fiind înfiinţată de antreprenorul care văzuse potenţial în vânzările en-gros de carburanţi pentru companii. Apoi, odată ce afacerea a crescut, el a început să parieze şi pe imobiliare, fiind astăzi unul dintre cei mai importanţi investitori din real-estate din Bucureşti. 

    3. Sacha Dragic, Pariuri – Superbet, Fonduri de investiţii, Logistică

    Istoric:
    Sacha Dragic este fondator şi executive chairman al Superbet Group, activ pe piaţa de pariuri sportive şi gaming de mai bine de 15 ani. Deşi businessul a fost fondat şi dezvoltat iniţial local, în urmă cu 4-5 ani a început expansiunea internaţională. Acum, grupul are operaţiuni pe mai bine de zece pieţe şi vizează o extindere globală, în contextul în care antreprenorul a atras în acţionariat fondul de investiţii Blackstone, unul dintre cele mai mari din lume. Sacha Dragic este implicat şi în alte businessuri, precum fondul de investiţii Mozaik Investments, societatea de brokeraj Investimental, dar şi în real-estate şi altele.

     

     

     

    4. Horia Ciorcilă, Banca Transilvania, Real estate, Industria hotelieră

    Istoric: Bancherul-antreprenor Horia Ciorcilă, unul dintre fondatorii şi apoi preşedintele Băncii Transilvania, a început să construiască în urmă cu 25 de ani, în două camere înghesuite de pe malul Someşului din Cluj, alături de alţi oameni de afaceri, povestea unei bănci private. Practic, istoria Băncii Transilvania a început în 1994, în Cluj-Napoca, la iniţiativa a 13 oameni de afaceri, ideea fiind aceea de a crea o bancă locală, un brand „de Cluj“. Astăzi, Ciorcilă s-a retras din prim-plan când vine vorba de Banca Transilvania, care a ajuns între timp cea mai mare bancă din România după active. El e implicat şi în alte afaceri, din domenii precum hotelărie, sport şi real-estate.

     

     

     

    5. Roxana Maftei, Retail farmaceutic – Farmacia Tei

    Istoric:
    Era anul 1992 când antreprenoarea Roxana Maftei fonda Farmacia Tei, o unitate de retail farma amplasată, după cum îi spune şi numele, în cartierul şi pe bulevardul (Lacul) Tei. Trei decenii mai târziu, businessul arată cu totul altfel, iar viitorul abia începe să se scrie, după ce fondatorii Dedeman au intrat în 2022 în acţionariat pentru a da un boost expansiunii.

    Prima unitate Farmacia Tei, deschisă acum trei decenii şi cea care dă numele întregului business, a fost între timp închisă şi relocată. Acest proces se întâmpla acum cinci ani. S-au inaugurat însă alte farmacii sub acel brand atât în Capitală, cât şi dincolo de ea. Totodată, din companie s-a desprins o nouă divizie – un lanţ de supermarketuri cu articole pentru copii, Bebe Tei.​

     

    6. Dan Stoicescu, Sindan Bucureşti (vândută către Actavis)

    Istoric:
    Dan Stoicescu (astăzi în vârstă de 71 de ani) este cel care în 2007 a încasat, conform datelor de la acea vreme, aproape 150 mil. euro de la grupul Actavis pentru compania farma Sindan, pe care o fondase cu 15 ani în urmă. El s-a retras atunci şi din business, şi din lumina reflectoarelor, mutându-se în Elveţia. Ce a făcut apoi? Antreprenorul declara în 2008 că el crede că viaţa poate fi prelungită prin nanotehnologie şi inteligenţă artificială, dar şi prin dietă şi printr-un stil de viaţă controlat. În 2008, Stoicescu declara pentru New York Times că „prefer să cheltui bani pe genomul meu decât pe un Bentley sau pe un avion“. Nu există informaţii despre ce face astăzi.

    7. George Brăiloiu, Crypto, Real-estate

    Istoric:
    Omul de afaceri George Brăiloiu, unul dintre cei mai discreţi antreprenori locali, care a activat iniţial în energie, are astăzi investiţii masive în crypto şi real-estate. Conform datelor Business Magazin, el este unul dintre cei mai mari câştigători români din activitatea de cryptomonede.

    8. Octavian Creţu, Ape minerale – Romaqua

    Istoric:
    Acţionarul majoritar al Romaqua, producătorul Borsec, spunea anterior că intrarea pe piaţa apelor minerale a fost al doilea plan al său de business, după ce încercarea de a prelua de la stat producătorii de medicamente Sicomed şi Biofarm a eşuat.

    Grupul din industria băuturilor Romaqua, cu peste 2.000 de angajaţi în prezent şi afaceri de circa 1 mld. lei, se numără printre marile businessuri pornite de antreprenori români în primii ani după căderea regimului comunist, punctul de plecare fiind privatizarea companiei de stat Comchim prin metoda MEBO (Management Employee Buyouts, preluarea companiei de către management şi salariaţi).

    9. Anca Vlad, Retail farmaceutic şi distribuţie – Grupul Catena – Fildas Trading

    Istoric: A vrut să fie chimistă, însă a intrat la Academia de Studii Economice (ASE) datorită unei profesoare care i-a spus că are înclinaţii înspre partea economică, spre nemulţumirea părinţilor care erau amândoi ingineri. Munca a început-o încă din timpul liceului, când lucra într-un laborator de chimie, înlocuind laboraţii care plecau în concediu. Iar apoi, „ca orice ASE-ist care vrea un bănuţ”, conform chiar declaraţiilor sale anterioare, a lucrat ca ghid la mare.

    Astăzi, Anca Vlad este cea mai puternică antreprenoare din România prin prisma businessului pe care l-a creat, e vorba de grupul Catena-Fildas, care a raportat pentru 2022 afaceri cumulate de 2,5 miliarde de euro din farmacii şi distribuţie de medicamente. Ea s-a retras însă treptat din lumea reflectoarelor, lăsând businessul să vorbească.

     

    10. Roger Akoury, Real estate, MARe (Muzeul de Artă Recentă)

    Istoric:
    Numele omului de afaceri Roger Akoury, originar din Liban, a fost multă vreme legat de cel al grupului farma A&D Pharma, ce cuprindea, printre altele, lanţul de farmacii Sensiblu. El, alături de ceilalţi antreprenori fondatori, a vândut businessul în urmă cu câţiva ani către fondul de investiţii Penta Investments, într-una dintre cele mai mari tranzacţii locale, evaluată la 350-400 de milioane de euro. Antreprenorul a vândut şi un alt business pe care l-a cofondat, retailerul de optică medicală OPTIblu, pentru a-şi concentra atenţia în ultima perioadă pe zona de artă de care e pasionat. El e, de altfel, şi colecţionar de artă. Una dintre cele mai recente investiţii cunoscute ale sale este MARe – Muzeul de Artă Recentă, care şi-a deschis porţile la început de octombrie 2019, în cartierul Primăverii din Bucureşti.

    11. Radu Dimofte, Real estate, Băneasa Shopping City, Practic SA, Retail restaurante – Sphera Franchise Group

    Istoric:
    Unii dintre cei mai cunoscuţi antreprenori locali prin prisma businessurilor create şi a poveştilor ţesute în jurul lor sunt partenerii Gabriel (Puiu) Popoviciu şi Radu Dimofte.

    Unii dintre primii oameni de afaceri locali din capitalism, cei doi au construit – împreună sau separat – businessuri în domenii diverse, de la imobiliare şi malluri, la restaurante şi retail. Cei doi au pornit la drum cu importul de calculatoare, dar au continuat apoi pariind pe afaceri de mari dimensiuni, aducând local francizele Pizza Hut (1994), KFC (1997) şi Taco Bell (2017). Tot ei sunt unii dintre cei mai mari proprietari de spaţii comerciale stradale din Bucureşti.

    12. Sorin Creţeanu, Real estate – Comnord

    Istoric:
    Omul de afaceri Sorin Creţeanu e un important actor în real-estate prin firma Comnord, dar el controlează şi producătorul de materiale de construcţii Procema, un business ajuns la peste 700 mil. lei anul trecut.

    13. Robert Ludovic, Este cofondator al Amethyst. A fost acţionar-fondator la A&D Pharma şi Anima, dar a făcut exit.

    Istoric:
    Unul dintre cei mai discreţi oameni de afaceri din industria farma şi din sectorul medical, Robert Ludovic, este fondatorul mai multor businessuri precum A&D Pharma (retail şi distribuţie farma), Amethyst (radioterapie) sau Anima (policlinici). Din cele două din urmă, el a făcut exit. Acum, pe profilul său de pe reţeaua de socializare de business LinkedIn, el apare CEO al Quartz Healthcare din Luxemburg şi fondator Amthyst.

     

    14. Emanuel Muntmark, Energie – Monsson

    Istoric:
    Emanuel Muntmark, un om de afaceri suedez extrem de discret, este supranumit regele eolienelor, după ce a fondat, dezvoltat şi vândut mai multe proiecte în domeniul energiei verzi. Acum, el controlează Monsson, cel mai mare dezvoltator local de proiecte eoliene şi solare. Recent, Monsson a cumpărat „Casa cu Lei“, una dintre clădirile istorice de referinţă din Constanţa.

    15. Ioannis Papalekas, Real estate – Globalworth (pe care a vândut-o către miliardarul ceh Radovan Vitek)

    Istoric:
    Ioannis Papalekas a fost multă vreme unul dintre cei mai puternici, dar şi discreţi investitori din imobiliarele româneşti. De orgine grec, el a activat pe plan local în România de la începutul anilor 2000, dezvoltând Globalworth, cel mai mare proprietar de birouri din România, care s-a extins şi în Polonia. Papalekas a vândut pachetul de acţiuni pe care îl deţinea la Globalworth în 2020, iar o parte din bani urma să îi investească în industria ospitalieră din Grecia şi Cipru, conform celor mai recente date.

     

    16. Gabriel Comănescu, Energie – GSP

    Istoric:
    Gabriel Comănescu este cel mai puternic antreprenor din Constanţa, controlând Grup Servicii Petroliere (GSP), singurul jucător românesc din forajul marin. El mai deţine şi alte businessuri, printre care şi hotelul Vega din Mamaia, cotat la cinci stele.

    17. Fraţii Dragoş şi Adrian Pavăl, Retail DYI – Dedeman

    Istoric:
    Fraţii Dragoş şi Adrian Pavăl, fondatorii Dedeman, cea mai mare afacere antreprenorială românească după cifra de afaceri, care au investiţii şi în alte domenii precum real-estate sau piaţa de capital, s-au retras în ultimul deceniu din prim-plan.

    18. Dragoş Dobrescu, Real estate – Monolit

    Istoric:
    Omul de afaceri Dragoş Dobrescu, unul dintre cei mai discreţi investitori imobiliari din piaţa locală, controlează grupul de firme Monolit. Informaţiile publice despre el sunt extrem de puţine, fiind cunoscut iniţial despre antreprenor faptul că dezvoltă clădiri de birouri de dimensiuni mici şi medii.

     

    19. Augustin Oancea, Energie – Tinmar Energy

    Istoric:
    Augustin Oancea este cel mai puternic antreprenor din energie, controlând Tinmar Energy, o companie de furnizare de energie fondată în 2001 şi care a ajuns la afaceri de 9,2 mld. lei anul trecut.

    20. Cezar Rapotan, Distribuţie materiale de construcţii – Arabesque

    Istoric:
    Înainte de ‘89, Cezar Rapotan a fost student la Facultatea de Mecanică din Galaţi şi declara anterior că se consideră norocos că a făcut parte în 1992 din prima generaţie de ingineri fără repartiţie de la stat. Omul de afaceri a deschis primul magazin de 200 de metri pătraţi specializat în distribuţia de materiale de construcţii în zona Ultimul Leu din Galaţi, iar ulterior s-a extins puternic, odată cu creşterea apetitului pentru construcţii pe piaţa locală. Anul trecut, businessul Arabesque al lui Cezar Rapotan a ajuns la 2,76 mld. lei.

     

     

    21. Alin Adrian Dociu, Distribuţie FMCG – Aquila

    Istoric: Aquila, companie listată la Bursa de la Bucureşti, este cel mai mare jucător de pe piaţa locală de distribuţie de bunuri de larg consum, cu afaceri de peste 1 mld. lei în primele şase luni din 2023. Despre cei doi fondatori ai grupului, printre care se numără şi antreprenorul Alin Adrian Dociu, nu se ştie însă aproape nimic. Pe site-ul companiei apare informaţia conform căreia Dociu a absolvit Universitatea Ploieşti – Facultatea de Forajul Sondelor şi Exploatarea Zăcămintelor, unde a obţinut diploma de inginer în profilul Petrol, specializarea Forajul Sondelor şi Exploatarea Zăcămintelor de Petrol şi Gaze.

     

    22. Mihai Vladimir Iacob şi Marius Şelescu, Mobilă – Aramis Invest

    Istoric:
    Producătorul de mobilă Aramis Invest din Baia Mare, deţinut de antreprenorii Vladimir Iacob şi Marius Şelescu, a trecut pragul de 2 mld. lei cifră de afaceri în 2022, după o creştere de 28%. Dacă datele despre business sunt publice, despre fondatorii lui nu există informaţii, la fel cum nu există nici imagini cu aceştia. Fiecare dintre cei doi e implicat în mai multe afaceri.

     

    23. Dorinel Umbrărescu, Construcţie drumuri – Spedition UMB, Tehnostrade, Sa&Pe Construct

    Istoric:
    I s-a spus „Regele asfaltului”, după ce, ani la rândul, şi-a adjudecat unele dintre cele mai mari şi mai complexe proiecte de infrastructură rutieră din România. A rămas o figură discretă în peisajul local de business, deşi companiile pe care le deţine au tot spart recorduri de-a lungul anilor.

     

    24. Eugen Banciu, Retail farmaceutic – grupul Dona

    Istoric:
    Istoria Dona a început în 1992, când medicul Eugen Banciu renunţa la o profesie în medicină pentru a înfiinţa prima farmacie. Patru ani mai târziu, în 1996, punea bazele Farmexpert, distribuitor de medicamente, pe care urma să-l vândă în 2013 către Alliance Boots. În 2014, a revenit în distribuţia de medicamente, în urma unei legi care obliga companiile să separe cele două activităţi. Modelul de business în care distribuţia şi retailul farma sunt legate este unul des întâlnit la vârful pieţei farmaceutice româneşti. Şi jucătorii mai mici, regionali, au început să dezvolte zona de distribuţie. Grupul Dona, cu farmacii şi distribuţie, a ajuns la 2,8 mld. lei afaceri în 2022.

     

    25. Marian Andreev, Industria alimentară – Prutul

    Istoric:
    Marian Andreev este unul dintre cei mai discreţi antreprenori locali, el controlând producătorul de ulei Prutul Galaţi.

     

    26. Dan Minulescu, Distribuţie FMCG – Macromex

    Istoric:
    A intrat în afaceri în anul 1992, iar primul său business l-a reprezentat agenţia de turism Dani Tour. Dan Minulescu a renunţat însă la această afacere după doar un an, pentru a intra în distribuţie, unde astăzi deţine Macromex, unul dintre cei mai mari distribuitori de produse alimentare din România.

    27. Constantin Duluţe, Agribusiness – Domeniile Avereşti

    Istoric:
    Constantin Duluţe, astăzi proprietarul producătorului de vin Domeniile Avereşti, este antreprenorul care a vândut holdingul agricol Agricost (cea mai mare fermă de cereale din România), din Insula Mare a Brăilei, către gigantul arab Al Dahra, într-o tranzacţie de 200 mil. euro.

     

    28. Ioan Tecar, Industria hârtiei – Samus Tec

    Istoric:
    Numele antrepre-norului Ioan Tecar este legat mai ales de cel al producătorului de hârtie Pehart Tec, pe care l-a vândut în mai multe tranşe către fondul de investiţii Abris Capital. Acum, el controlează mai multe firme din domenii di-
    verse, printre care con-
    structorul Samus Tec.

    29. Daniel Guzu, Agribusiness – Ana Are şi Domeniile Panciu, Imobiliare

    Istoric: Omul de afaceri Daniel Guzu, care s-a retras încet dar sigur din prim-planul mediului local de business, a construit de-a lungul anilor mai multe afaceri în domeniul materialelor de construcţii (Duraziv, Fabryo), pe care le-a vândut însă treptat unor grupuri gigant. Acum, el mai are, printre altele, producătorul de vin Domeniile Panciu şi producătorul de sucuri Ana Are.

    30. Raul Doicescu, Bog’Art

    Istoric: A absolvit Institutul Politehnic Bucureşti. Apoi, a fondat Bog’Art la începutul anilor ‘90, companie ajunsă unul dintre cei mai mari jucători din industria construcţiilor. Sub umbrela Bog’Art, familia Doicescu a dezvoltat mai multe afaceri, precum Cons Construct (consultanţă în construcţii), Bog’Art Building Management (servicii de întreţinere şi administrare clădiri), Alusystem (construcţii de faţade la cheie), Bog’Art Steel (producţie de oţel-beton) şi Toni Trading (achiziţii de materiale de construcţii), potrivit site-ului grupului.

    31. Andrei Siminel, Fonduri de investiţii – Broadhurst Investment, Bănci – Libra Bank

    Istoric:
    Siminel Andrei, unul dintre cei mai puternici şi discreţi oameni de afaceri din România, este implicat în mai multe domenii şi activităţi, de la real-estate la brokeraj şi panificaţie. Cel mai recent, grupul Broadhurst Investment, condus de Siminel, a vândut afacerea Vel Pitar, cel mai mare producător de morărit şi panificaţie din România.

    32. Vladimir Cohn, Industria hârtiei, Real estate, Piaţă de capital

    Istoric:
    Vladimir Cohn este unul dintre cei mai puternici şi totodată discreţi antreprenori români. El a vândut, în 2018, firmele EcoPack Ghimbav şi EcoPaper Zărneşti grupului britanic DS Smith, într-o tranzacţie care s-a ridicat la o valoare de aproximativ 208 milioane de euro. La momentul vânzării, cele două companii ajunseseră la afaceri consolidate de 50 de milioane de euro, fiind lideri pe segmentele lor de business.

    Anul trecut, antreprenorul anunţa că vrea să construiască la Giurgiu o nouă fabrică de celuloză şi hârtie, o investiţie de 1,4 mld. lei (aproape 300 mil. euro).

    33. Enrico Perini, Reţeaua de magazine Romstal, Dealer auto

    Istoric: Enrico Perini, unul dintre cei mai discreţi oameni de afaceri de pe piaţa locală, şi-a început businessul în România după ce şi-a dat demisia de la o firmă din Italia cu 12 angajaţi. A început prin vânzarea de calorifere şi pantofi, care erau comercializaţi cu o dubă, alături de un prieten. Povestea businessului său principal actual, Romstal, un retailer şi distribuitori de instalaţii şi materiale de construcţii, a început în 1994.

     

    34. Fraţii Ioan şi Viorel Micula, FMCG – European Drinks & Food, Real estate

    Istoric:
    Cei doi fraţi, Ioan şi Viorel Micula, au construit „imperiul” European Drinks & Food, ai cărui ani de glorie au fost cei de până la aderarea la UE şi imediat de după. Treptat, cei doi s-au retras din lumina reflectoarelor şi nici despre afacerile lor nu au mai fost comunicate multe informaţii.

    35. Vicenţiu Zorzolan, afaceri în real-estate sub mai multe companii

    Istoric:
    Vicenţiu Zorzolan este cel care în anii de boom a adus în România branduri de modă precum Esprit sau Women’s Secret în sistem de franciză. Antreprenorii români au ieşit treptat din afacerile de modă, lăsând giganţii internaţionali Inditex (proprietarul Zara) şi H&M să se bată pentru primele poziţii în top. Ei au ieşit totodată din atenţia publică, deşi cei mai mulţi dintre ei rămân implicaţi în businessuri secundare. Zorzolan e implicat, conform datelor BM, în real-estate.

    36. Puiu Popoviciu, Real estate – Băneasa Shopping City, Imobiliare

    Istoric:
    Numele lui Puiu Popoviciu este legat de multe afaceri, chiar şi de începuturile Ikea în România, retailerul suedez fiind prezent local iniţial în sistem de franciză, pentru ca apoi să intre direct. Şi totuşi, cel mai cunoscut proiect al celor doi antreprenori – Popoviciu şi Dimofte – este complexul comercial Băneasa, ancorat de Băneasa Shopping City. Lista businessurilor nu se termină însă aici.

     

     

    37. Gruia Stoica, Transportator feroviar – Grampet

    Istoric:
    Omul de afaceri Gruia Stoica controlează grupul Grampet, prezent în zece ţări europene. Cea mai mare companie din grup este GFR – transportator privat de mărfuri pe calea ferată.

     

    38. Vasile Mureşan, Distribuitor ţigări – Punctual Comimpex

    Istoric:
    Punctual Comimpex din Cluj-Napoca, o afacere activă în domeniul distribuţiei de ţigări, deţinută de antreprenorul Vasile Mureşan, a finalizat anul 2022 cu o cifră de afaceri de peste 900 mil. lei, în creştere cu aproximativ 7% faţă de anul anterior. Distribuitorul clujean se numără printre cele mai mari 100 de companii controlate de antreprenori români, însă despre fondatorul său există foarte puţine informaţii.

     

    39. Sorin Paul Stănescu, Singureni Manor Equestrian Retreat

    Istoric:
    Sorin Paul Stănescu, naşul fiului lui Dragnea, a vândut în 2019 Farmavet şi alte două companii active în zona de furaje şi zootehnie către un fond de investiţii controlat de Banca de Export-Import a Chinei. Apoi, el a transformat o pădure de 700 de hectare din satul Singureni, judeţul Giurgiu, într-un complex turistic de lux.

    40. Becze Tibor, Distribuitor FMCG – Amigo Intercost

    Istoric:
    Amigo & Intercost SRL este cea mai mare companie a Amigo Group, având ca obiect principal de activitate distribuţia de băuturi. Firma Amigo a fost înfiinţată în anul 1992 de către antreprenorul Tibor Becze, fost patinator.

    În 2000, compania a fuzionat cu o firmă competitoare, Intercost (Jozsef Biro fiind unul dintre fondatori), creând astfel grupul Amigo & Intercost.
    Grupul Amigo include companiile Amigo SRL, Amigo & Intercost SRL şi Harghita Retail SRL, potrivit unor informaţii furnizate anterior
    de oficialii Amigo Group.

     

    41. Cristian Ludovic Pop, Animax (pe care a vândut-o), acum real-estate

    Istoric:
    Antreprenorul Cristian Ludovic Pop, care nu a oferit niciodată vreun interviu şi cu care nu există imagini, este cunoscut drept fondatorul lanţului de pet-shop-uri Animax, pe care l-a vândut anterior către un fond de investiţii. Apoi, el s-a orientat în principal către real-estate, conform datelor BM, însă e activ în mult mai multe businessuri, ce operează inclusiv în Pet Factory, activ tot în zona de hrană pentru animale. El e acţionar şi în fondul Sparking Capital.

    42. Frank Timiş, Agricultură, Minereuri, Real estate

    Istoric: Omul de afaceri Frank Timiş este cel care a iniţiat proiectul minier Roşia Montană şi care are dublă cetăţenie, atât română cât şi australiană, în urmă cu zece ani fiind chiar cel mai bogat român. Acum, el e activ în Africa, atât în domeniul minereurilor, cât şi în agricultură, printre altele.

    43. Ferenc Korponay, Hrană pentru animale de companie

    Istoric: Ferenc Korponay, cunoscut pentru că a fondat, dezvoltat şi apoi vândut businessul Maravet, activ în domeniul produselor pentru animale, a revenit recent în forţă în prim-plan în acelaşi sector printr-o achiziţie. Mai exact, firma Biovet Distribution SRL din Bucureşti, controlată de Ferenc Korponay (73%), Mihai Cristian Huziconschi (19%) şi Iudita Andreea Korponay (8%), a preluat compania Montero Vet SRL din judeţul Ilfov.

     

    44. Liviu Tudor, Real estate, Birouri – Genesis Property

    Istoric:
    Antreprenorul Liviu Tudor este unul dintre principalii investitori din zona de office din piaţa de real-estate.

     

    45. Robert Coman, francizele Dolce&Gabbana, Valentino

    Istoric:
    Robert Coman, unul dintre fondatorii distribuitorului şi retailerului IT Best Computers, care a fost implicat şi în afaceri cu energie, a adus în România – alături de soţia sa Rada Coman – francizele brandurilor de lux Dolce&Gabbana şi Valentino în România.

     

     

    46. Marius Bucur, Agricultură – Brise Grains

    Istoric:
    Marius Bucur, unul dintre cei mai discreţi antreprenori locali, a fondat imperiul agricol Brise, ce cuprinde, printre altele, un puternic trader agricol.

     

    47. Lucian Vlad, Reţea de restaurante – Sphera Franchise Group

    Istoric:
    Lucian Vlad, Radu Dimofte şi Nicolae Badea au fost singurii acţionari ai Sphera Franchise Group înainte de listarea la bursă a companiei.

     

    48. Simion Ioan Apreutese, Transportator auto – International Alexader

    Istoric:
    Simion Ioan Apreutese a fondat în 2003 compania de transport marfă International Alexander din Arad. Dezvoltarea grupului la afaceri de 280 mil. euro anul trecut s-a făcut atât direct, cât şi prin achiziţii.

     

    49. Veronica Guşă de Drăgan, Distribuţia de gaze – Butan Gas

    Istoric:
    A absolvit cursurile Facultăţii de Drept şi a început să lucreze la 22 de ani. Ea s-a căsătorit în 1995 cu Iosif Constantin Drăgan, care avea la acea vreme 78 ani, fiind unul dintre cei mai cunoscuţi oameni de afaceri din România, cel care a înfiinţat grupul Butan Gas. În 2001, omul de afaceri decide să cedeze conducerea operaţiunilor grupului către soţia sa, Veronica Guşă, care a ocupat de atunci funcţia de preşedinte executiv al ButanGas. După decesul soţului ei, în 2008, ea a devenit unicul acţionar al grupului de firme.

     

    50. Ionuţ Dumitrescu, Imobiliare, Logistică

    Istoric:
    Ionuţ Dumitrescu, fondatorul Element Industrial, este unul dintre cei mai importanţi investitori din real-estate.

     

     

    51. Alexandru Mircea Mihăescu, Transportator naval – TTS

    Istoric:
    Antreprenorul Alexandru Mircea Mihăescu este acţionar în cadrul transportatorului fluvial de mărfuri Transport Trade Services (TTS), listat la BVB. El este activ şi în real-estate şi în agricultură.

     

    52. Dan Drăgoi, Operator portuar – Comvex, Real estate

    Istoric:
    La un an după Revoluţie, la marginea portului Constanţa, departe de lumea fermecătoare a containerelor şi a comerţului internaţional, câţiva tineri puneau bazele unui proiect pentru care aveau ambiţii mari. Dan Drăgoi era unul dintre ei. La trei decenii distanţă, compania reprezintă cel mai mare terminal specializat în operarea materiilor prime vrac din zona Mării Negre, care se întinde pe o suprafaţă de peste 700.000 mp în sudul portului şi care generează afaceri anuale de 100 de milioane de lei.

     

    53. Mihai Felescu, agricultură

    Istoric: Mihai Felescu, unul dintre cei mai discreţi oameni de afaceri locali, e un nume cu greutate în agricultura locală. În 2014, el şi Cătălin Trandafir au vândut United Shipping Agency din Constanţa, care deţine un terminal gigantic de export în Port, către traderul Nidera, într-o tranzacţie de 50 mil. euro. Ei au rămas însă implicaţi în agribusinessul local.

     

    54. Liviu Ghebaur, operator portuar

    Istoric: Oamenii de afaceri români Liviu Ghebaur şi Ion Vasile au parafat acum circa un deceniu o tranzacţie record în portul Constanţa, prin predarea controlului asupra operatorilor portuari North Star Shipping şi Minmetal către traderul american ADM. Tranzacţia este estimată la 90 mil. euro. Ghebaur apare în continuare acţionar direct în câteva companii, dar de dimensiuni mici şi medii.

     

    55. Damian Mereu, Producătorul de biscuiţi – Croco, Imobiliare

    Istoric:
    Damian Mereu este antreprenorul care deţine compania Croco din Oneşti, judeţul Bacău, unul dintre cei mai mari producători de biscuiţi de pe piaţa românească. El este totodată un important investitor imobiliar.

     

    56. Dorin Mateiu, Imobiliare

    Istoric:
    I s-a spus „regele mezelurilor din Transilvania” după ce a reuşit să pună Elit Cugir pe harta celor mai mari jucători din domeniu. A trecut cu fabrica printr-o insolvenţă şi a ajuns să vândă businessul din sectorul mezelurilor către gigantul chinez Smithfield. Dorin Mateiu nu a repornit motoarele în sectorul alimentar cum ar fi făcut mulţi antreprenori, ci s-a implicat în imobiliare şi, în trei ani, a câştigat câteva milioane de euro, doar dintr-o vânzare. Este un om de afaceri discret, care de-a lungul timpului a avut puţine declaraţii în presă sau ieşiri la conferinţe de presă. Businessul care l-a consacrat la nivel naţional este producătorul de mezeluri Elit Cugir, pe care antreprenorul l-a pus pe picioare în 2002.

     

    57. Cătălin Trandafir, Agricultură

    Istoric:
    Cătălin Trandafir este un antreprenor cu vechime în agricultura locală, cea mai importantă mutare a sa fiind cea din 2014, când a vândut, alături de Cătălin Trandafir, United Shipping Agency din Constanţa, care deţine un terminal gigantic de export în Port, către traderul Nidera într-o tranzacţie de 50 mil. euro. Ei au deţinut împreună şi Agrirom, care activează şi în sectorul producerii şi comercializării de cereale, pe care de asemenea au vândut-o.

     

    58. Aurel Kober, Vopseaua Köber, Real estate

    Istoric:
    Cu o experienţă de peste 30 de ani, Köber este lider necontestat al pieţei româneşti de lacuri şi vopsele pentru uz casnic şi industrial. Companie privată, cu capital 100% românesc, Köber a fost fondată de antreprenorul Aurel Kober, care a lucrat ca inginer la şantierul naval Severnav din Drobeta Turnu-Severin. El a început afacerea cu lacuri şi vopsele Kober în 1991, împreună cu soţia sa Mariana.

     

    59. Jabbar Kanani, Agribusiness – Agricover

    Jabbar Kanani (60 ani), născut în oraşul Mianeh, care aparţine de Azerbaidjanul de Est, a venit în România în 1985 să studieze la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“. S-a format ca medic, însă nu şi-a urmat profesia, ci a devenit antreprenor din vocaţie, iar în cei peste 30 de ani de experienţă a dezvoltat afaceri în domenii precum bunurile de larg consum, producţia alimentară şi agribusiness.

    Agricover Holding, grup ale cărui baze le-a pus în 2000, este una dintre cele mai cunoscute afaceri din agrobusiness.

  • Vrei să ştii ce salariu are colegul tau?

    Şi, în contrapartidă, eşti dispus ca şi ceilalţi colegi să ştie ce salariu ai? Indiferent de răspuns, acest lucru se va întâmpla oricum, în cel mult câţiva ani, pentru că există o directivă europeană legată de traNsparenţa salarială care va trebui pusă în aplicare. Cum privesc companiile la nivel global această directivă, cât de eficienŢI consideră că sunt paşii pe care îi fac (sau nu) deja în această direcţie şi ce impact va avea asupra salariilor dezvăluie studiul Global Total Rewards, realizat de compania de consultanţă în resurse umane Korn Ferry.

    „Vrei, nu vrei, bea Grigore aghiazmă!” este una din zicalele din popor pe care le spunea cu o satisfacţie uşor perfidă unul dintre profesorii de liceu când ne cadorisea cu vreo temă îngrozitoare pentru un interval de timp imposibil de scurt. Cam aşa pare a fi acum situaţia cu care se confruntă companiile europene, care trebuie să îşi regândească strategiile de remunerare şi se conformeze directivei europene referitoare la traasnparenţa salarială.

    Ani în şir, am fost obişnuiţi cu confi­den­ţialitatea în ce priveşte veniturile, astfel încât discuţiile cu colegii referitoare la salarii au ajuns un veritabil tabu. Directiva europeană va schimba această abordare cu 180 de grade. Ceea ce înseamnă nu numai provocări pentru companii, ci chiar şi pentru angajaţii obişnuiţi cu această perspectivă. Şi există încă un grad ridicat de reticenţă al companiilor inclusiv de a discuta despre transparenţa salarială. Mihaela Burete, associate director, delivery services (CHS & RO), în cadrul  companiei de consultanţă în resurse umane Korn Ferry Digital, spune că subiectul transparenţei salariale nu este tratat încă de companii cu importanţa necesară. „Pay Transparency este mai mult decât egalitatea de gen în remunerare, Transparenţa Salarială se referă la principiului egalitaţii de remunerare pentru aceeaşi muncă sau pentru munca de aceeaşi valoare – practic echitatea întregului pachet de renumerare pentru angajaţii care lucrează pe posturi similare din punctul de vedere al mărimii jobului şi al impactului / valorii acelui post în organizaţie”.

    Reprezentanta Korn Ferry adaugă că este nevoie, în medie, de trei ani pentru ca organizaţiile să ajungă să fie pregătite pentru momentul în care reglementările intră în vigoare. „Şi nu vorbim doar de partea de raportare, ci de toate activităţile şi măsurile premergătoare acesteia, începând cu determinarea corectă a mărimii posturilor în organizaţie şi continuând în mod constant cu o comunicare internă şi externă consistentă”.

    Impactul transparenţei salariale

    Directiva europeană care se referă la transparenţă în privinţa salariilor va fi pusă în practică în trei ani. Ce părere au companiile despre impactul pe care îl va avea asupra salariilor această nouă abordare?

    SURSA: Studiul Global Total Rewards, realizat de Korn Ferry în aprilie 2023


    Cu toate că legislaţia locală nu este încă definită, termenul din directiva europeană este de trei ani pentru armonizarea locală, ceea ce coincide, de altfel, cu necesarul de timp pentru ajustările necesare în cadrul companiilor. Mihaela Burete afirmă că acest termen de circa trei ani este intervalul necesar pentru pregătire, conform observaţiilor Korn Ferry, bazate pe experienţa colegilor şi clienţilor din alte ţări – în principal UK, unde acest tip de reglementări sunt în vigoare încă din 2017.

    „Sunt multe întrebări relativ strategice la care organizaţiile trebuie să îşi răspundă şi de asemenea este nevoie să realizeze că, în aceste timpuri, există «efecte secundare» deosebit de benefice ale implementării într-un mod cât mai conştient a noilor reglementări (de ex. accesul la grupuri ţintă diferite în recrutare; creşterea gradului de loialitate al angajaţilor existenţi; îmbunătăţirea dialogurilor interne şi creşterea încrederii în managementul companiei; o mai mare deschidere în procesul decizional şi o îmbunătăţire a percepţiei echităţii). Mă bucur să observ, în rezultatele acestui spot survey, că organizaţiile din România sunt deschise să observe şi beneficiile inerente aplicării acestei directive”, afirmă Mihaela Burete.

    „Directiva europeană, care trebuie implementată şi de România până în iunie 2026, va aduce obligaţii noi pentru mediul de afaceri, angajatorii trebuind, printre altele, să asigure transparenţa salariilor practicate în organizaţie atât înainte de angajare, cât şi pe parcursul derulării relaţiei de muncă, dar şi să ia măsurile necesare pentru limitarea diferenţelor salariale între angajaţi. Principalul scop al noului set de norme privind transparenţa salarială este acela de a reduce decalajul dintre remuneraţiile plătite bărbaţilor comparativ cu cele plătite femeilor, pentru muncă egală sau de aceeaşi valoare”, declară Monica Baltag, HR manager la ASBIS Romania, distribuitor în domeniul IT&C.

    Psihologul Radu Leca atrage atenţia asupra conexiunii puternice dintre psihologie şi retribuţia financiară lunară, care reprezintă în cele mai multe zone de impact emoţional baza sentimentului de împlinire. „Ne influenţează starea de bine, de bunăstare emoţională, salariile luate la timp, ce cresc la fiecare trei luni? Evident că da! Nivelul de satisfacţie şi motivaţia angajaţilor se păstrează în zona de confort atât pentru angajat, cât şi pentru angajator? Da!” Tot el aminteşte că în psihologia muncii şi cea organizaţională există o teorie specială denumită „teoria aşteptărilor”, dezvoltată de Victor Vroom, care susţine clar că angajaţii iau în considerare salariile şi alte recompense financiare înainte de a decide să se angajeze într-o anumită companie sau să presteze anumite genuri de activităţi, pentru un număr important de ore, săptămânal. 

    Ce este transparenţa salarială?

    Cele mai multe organizaţii privesc reglementarile legate de transparenţa salarială deopotrivă din perspectiva strategică şi de conformitate, ceea ce implică de fapt nevoia de a regândi strategia globală de beneficii.

    SURSA: Studiul Global Total Rewards, realizat de Korn Ferry în aprilie 2023


    Din punctul de vedere al unui angajat bine pregătit, nu al unuia mediocru, dacă un salariu este considerat adecvat şi în concordanţă cu aşteptările personale autentice şi neiluzorii, acesta se simte mai motivat şi satisfăcut la locul de muncă. În schimb, dacă salariul este perceput ca fiind prea mic sau nereprezentativ, angajatul poate dezvolta un nivel scăzut de motivaţie şi implicare în muncă. „Din păcate la nivel naţional sunt foarte multe companii care pun accent pe conţinutul material modest şi nu pe calitatea serviciilor prestate. Nu ai cum să ceri implicare, din partea angajaţilor, dacă din punct de vedere pecuniar nu sunt motivaţi.” Un alt concept clar şi  important în psihologia retribuţiei este dat de „salarizarea echitabilă”, completează Radu Leca. „Referirea face conexiune cu percepţia angajaţilor că salariul lor este echitabil în raport cu salariile celorlalţi colegi şi realitatea comunicării transparente din companii sau structuri ministeriale.”

    În cazul explicit în care angajaţii simt că primesc o recompensă reală şi comparabilă, pecuniar, cu efortul şi contribuţia lor personală sau în cadrul unei echipe la locul de muncă, aceştia se vor simţi mai valorizaţi şi mai motivaţi să îşi continue modul de implicarea şi să-şi susţină performanţele, declară Radu Leca. Transparenţa salarială poate atrage însă şi pericole. „Intrarea în depresie şi anxietate se poate realiza cu uşurinţă la aflarea veştilor ce ţin de retribuţia salarială. Când noi ştim cât de bine pregătiţi suntem şi o persoană mult inferioară academic nouă are salariul mult mai mare decât al nostru, poate apărea primul episod depresiv moderat”.

    „Pay Transparency este mai mult decât egalitatea de gen în remunerare, Transparenţa Salarială se referă la principiului egalitaţii de remunerare pentru aceeaşi muncă sau pentru munca de aceeaşi valoare – practic echitatea întregului pachet de renumerare pentru angajaţii care lucrează pe posturi similare din punct de vedere al mărimii jobului şi al impactului / valorii acelui post în organizaţie.”

    Mihaela Burete, associate director, delivery services (CHS & RO), Korn Ferry Digital

     

     

    Si totuşi, ce se întâmplă cu salariile?

    Studiul Korn Ferry arată că 43% dintre companiile respondente consideră că directiva europeană care se referă la transparenţa salarială va duce la creşterea salariilor. Pe de altă parte, un procent comparabil (40%) sunt de părere că aplicarea directivei în discuţie nu va duce nici la creşterea şi nici la scăderea salariilor. Cele mai multe organizaţii privesc reglementarile legate de transparenţa salarială deopotrivă din perspectiva strategică şi de conformare, ceea ce implică de fapt nevoia de a regândi strategia globală de beneficii. În ce priveşte eforturile companiilor legate de reglementările privind transparenţa salarială, 40% dintre companiile participante la studiu consideră că eforturile lor sunt eficiente sau foarte eficiente. Acest lucru se datorează cel mai probabil faptului că multe companii încă nu s-au hotărât cum să abordeze acest aspect.

    Până să apară efectele directivei privind Transparenţa Financiară, salariile şi alte beneficii financiare îşi urmează însă propriul curs – unele venituri cresc, altele scad, aşa cum altele bat pasul pe loc. 72% din companiile europene au declarat că au crescut deja salariile angajaţilor până în luna aprilie, când a fost derulat studiul.

    Pe drumul cel bun sau pe lângă?

    În ce priveşte eforturile companiilor legate de reglementările privind transparenţa salarială, 40% dintre companiile participante la studiu consideră că eforturile lor sunt eficiente sau foarte eficiente. Acest lucru se datorează cel mai probabil faptului că multe companii încă nu s-au hotărât cum să abordeze acest aspect.

    SURSA: Studiul Global Total Rewards, realizat de Korn Ferry în aprilie 2023


    La nivel local, Korn Ferry a întrebat companiile cu cât au crescut salariile anul acesta şi ce planuri au pentru anul viitor. Creşterea medie a salariilor pentru executivi şi manageri seniori a fost anul acesta de 9%, iar pentru cei din middle management s-a plasat la 10%. Creşterile prognozate pentru anul viitor se referă la procente mai mici: 8% – deopotrivă în cazul executivilor şi managerilor seniori dar şi al celor din middle management şi al profesioniştilor sezonieri. „Pentru retail, motivarea angajaţilor pentru impulsionarea vânzărilor este esenţială, de aceea şi politica de salarizare constă în venituri fixe şi venituri variabile – bonusuri  – care sunt raportate la performanţele lor comerciale”, declară Dragoş Sîrbu, CEO al Flanco Retail. Tot el adaugă că anul acesta a adus creştere pentru Flanco, după doi ani dificili de pandemie, în care reţeaua naţională de magazine s-a confruntat cu restricţii de circulaţie şi trafic redus. „Pentru noi a fost clar că este necesar să valorificăm cât mai bine revenirea pieţei, de aceea pe de o parte am implicat angajaţii în traininguri şi programe de perfecţionare, iar pe de altă parte le-am acordat bonusuri mai mari.” Practic, a crescut procentul din valoarea vândută care le revine angajaţilor – astfel, veniturile lor totale nete au crescut cu 22%, iar componenta de bonus Flanco legată de performanţa echipei din magazine a crescut cu 43%. „Toate aceste valori sunt mult peste creşterile înregistrate în vânzări sau peste creşterile procentuale la nivel de piaţă, dar cum spuneam, ne-am dorit să capturăm cât mai bine revenirea la comportamentul de consum pre-pandemic şi să ne motivăm cât mai bine oamenii”, argumentează Dragoş Sîrbu. Prin această structură de retribuire, veniturile nete per angajat au crescut mai mult decât ritmul inflaţiei, fapt care „ne-a şi asigurat o performanţă consistentă la nivel de vânzări şi a consolidat loialitatea angajaţilor”, mai spune CEO-ul Flanco Retail. Pe de altă parte, Monica Baltag, HR manager la distribuitorul de produse IT&C ASBIS Romania, spune că creşterile salariale sunt aprobate anual ca parte a exerciţiului de bugetare pentru anul în curs şi iau în calcul factori precum performanţele angajatului, loialitatea, investiţia în zona de formare şi dezvoltare profesională. „Procentul de creştere salarială a fost anul acesta în medie cel acoperitor pentru inflaţie. În cadrul ASBIS, creşterile salariale se pot acorda după un an de la data angajării, astfel că un nou venit în echipă nu se califică la măriri salariale la mai puţin de un an de la angajare.” Echipa ASBIS numără 70 de angajaţi; în primul semestrul al anului 2023 compania a înregistrat o creştere de 25% a cifrei de afaceri comparativ cu aceeaşi perioadă a anului anterior, iar previziunile pentru al doilea semestru se plasează la un avans cel puţin similar. Reprezentanta ASBIS spune că în cadrul companiei, adiţional remuneraţiei de bază, în politica de bonusare a angaţilor intră mai multe componente. Pe de o parte, este vorba de un bonus calitativ denumit MBO, pentru toţi colegii, plătibil trimestrial în funcţie de atingerea obiectivelor calitative agreate de comun acord cu managerul direct şi conducerea companiei.

    „În cazul explicit în care angajaţii simt că primesc o recompensă reală şi comparabilă, pecuniar, cu efortul şi contribuţia lor personală sau în cadrul unei echipe la locul de muncă, aceştia se vor simţi mai valorizaţi şi mai motivaţi să îşi continue modul de implicarea şi să-şi susţină performanţele.”

    Radu Leca, psiholog


    Acesta este condiţionat de îndeplinirea obiectivelor individuale la un nivel de minimum 80 sau 85% (pragul de performanţă stabilit în funcţie de fiecare obiectiv în parte). O altă componentă este un comision, aplicabil pentru departamentul de vânzări, plătibil trimestrial, calculat în valoare brută. Baza de calcul a comisionului este profitul realizat din vânzări pentru portofoliul alocat salariatului. Calculul comisionului se regularizează la sfârşitul anului, în funcţie de vânzările realizate pe parcursul întregului an. „Pe lângă aceste două tipuri principale de bonus, colegii noştri din departamentul de vânzări pot beneficia, ocazional, de campanii de marketing de incentivare şi concursuri de vânzări cu premii. Aceste campanii – derulate periodic pe parcursul unor perioade limitate de timp – au regulamente individuale de premiere/bonusare şi sunt strict legate de atingerea sau depăşirea obiectivelor de vânzări stabilite şi definite conform mecanismelor de campanie în cadrul departamentului de marketing”, explică Monica Baltag.

    Cât priveşte creşterile salariale pentru 2024, reprezentanta ASBIS Romania spune că acestea vor fi determinate în principal de doi factori conjuncţi: capabilităţile (financiare) ale companiei şi nevoile angajaţilor şi natura muncii prestate. „Resursele financiare ale companiei reprezintă un dat peste care nu se poate trece, chiar dacă există deschidere şi bunăvoinţă. În funcţie de stadiul de dezvoltare al companiei şi al performanţei sale financiare evaluate anual, aceasta îşi decide politica de revizuiri salariale. Procentul de creşteri salariale este acordat diferenţiat, în funcţie de categoriile profesionale, nivelul de experienţă, indicele de profitabilitate al ocupantului postului şi performanţele constante ale acestuia pe o unitate mai mare de timp (de exemplu, trei trimestre consecutive)”, mai spune Monica Baltag.

    Bonusuri mai mari sau mai mici?

    În piaţa din România, 2023 a adus variaţii şi la nivel de bonusuri, una din componentele des întâlnite în pachetele salariale.

    SURSA: Studiul Global Total Rewards, realizat de Korn Ferry în aprilie 2023


    Pe de altă parte, Andrei Frunză, CEO al bestjobs, spune că începutul anului 2023 a fost puternic marcat de incertitudinile economice, lucru care s-a reflectat atât în strategiile companiilor de retenţie şi o atenţie mai mare la costuri şi bugete, cât şi în comportamentul candidaţilor care voiau să-şi asigure un loc de muncă stabil şi bine plătit. Cu toate acestea, piaţa şi-a revenit rapid, iar în primele şase luni oferta de locuri de muncă a crescut cu 15% faţă de ultima jumătate a anului 2022. Mai mult, am putut observa o redresare semnificativă în turism / HoReCa, construcţii / instalaţii şi financiar / contabilitate, angajatorii din aceste domenii crescând cu 25% volumul de oferte. „În ceea ce priveşte salariile, chiar dacă au existat creşteri în majoritatea domeniilor, acestea au fost cuprinse între 5 şi 15%, ceea ce înseamnă că cea mai mare parte a veniturilor angajaţilor au fost puternic afectate de inflaţie. În ansamblu, creşterile salariale sunt influenţate de evoluţia economiei şi a salariilor din piaţă, de profitabilitatea companiei, dar şi de performanţele individuale la job stabilite prin performance review-uri care să asigure o eficientizare a activităţilor angajaţilor”, declară Andrei Frunză.

    În plus, la salariu se adaugă de obicei şi bonusuri sub formă de prime de sărbători, tichete de masă sau „al 13-lea salariu”, calculate ca procent din salariu, ceea ce rotunjeşte veniturile pentru angajaţii beneficiari. „Estimările pentru 2024 sunt oarecum optimiste, în sensul în care se păstrează direcţia ascendentă a ofertelor salariale, chiar dacă acestea nu vor atenua întru totul efectele inflaţiei. Cu toate acestea, modificările privind impozitele şi taxele sau tăierile de sporuri în cazul bugetarilor, pot influenţa evoluţia veniturilor”, mai spune Andrei Frunză.

    Creşteri salariale mai mari sau mai mici decât cele bugetate?

    În 2023, cele mai multe organizaţii (61%) acordă creşteri salariale în linie cu cele bugetate la începutul anului. În afară de acestea, numărul celor care acordă creşteri peste nivelul bugetat este de patru ori mai mare decât al companiilor care acordă lefuri mai mici decât cele agreate anterior.

    SURSA: Studiul Global Total Rewards, realizat de Korn Ferry în aprilie 2023


    Tot el mai spune că tendinţa transparentizării salariilor începe să se simtă tot mai mult, deşi este într-o etapă incipientă. Companiile au la dispoziţie o perioadă de 3 ani să se alinieze directivei europene, care a intrat în vigoare la finalul lunii iunie. În acest timp însă, discuţiile despre salarii s-au înmulţit, generând o deschidere mai mare din partea companiilor de a publica ofertele salariale. „Pe bestjobs, gradul de transparentizare a ajuns la 36%, cu 14 puncte procentuale în creştere faţă de anul trecut. Tot mai mulţi angajatori aleg să afişeze salariul în oferta de job, pentru a atrage candidaţi relevanţi şi pentru a se menţine competitivi într-o piaţă a candidaţilor”, spune CEO-ul platformei de recrutare. În prezent, pe bestjobs sunt aproximativ 35.000 de joburi active, iar candidaţii înregistrează mai mult de jumătate de milion de aplicări lunar, ceea ce indică o piaţă a muncii foarte dinamică. În viitor, pe măsură ce companiile vor adopta principiile transparentizării salariilor, departamentele de HR şi payroll vor fi cele responsabile cu crearea unor grile salariale şi procese de evaluare care să elimine eventualele discrepanţe salariale, dar şi cu raportarea. În ciuda acestor inconvenienţe, transparentizarea salariilor este o măsură benefică, ajutând atât companiile în procesul de recrutare şi retenţie, dar şi candidaţii pentru o mai bună înţelegere a valorii lor pe piaţă, punctează Andrei Frunză.

    „Am implicat angajaţii în traininguri şi programe de perfecţionare, iar pe de altă parte le-am acordat bonusuri mai mari. Practic, a crescut procentul din valoarea vândută care le revine angajaţilor – iar astfel, veniturile lor totale nete au crescut cu 22% iar componenta de bonus Flanco legată de performanţa colegilor din magazine a crescut cu 43%.”

    Dragoş Sîrbu, CEO, Flanco Retail

    „Practicile din domeniul remunerării variază mult în România, unde întâlnim de la companii preocupate să asigure structuri de remunerare coerente, criterii clare de stabilire a remuneraţiei, a progresiei salariale, cu sisteme complexe de remuneraţie variabilă şi politici formale de remunerare, până la companii care stabilesc niveluri salariale mai mult sau mai puţin ad-hoc, fără a avea o politică sau criterii clare în acest domeniu.”

    Claudia Stan, associate director, KPMG

    „În ceea ce priveşte salariile, chiar dacă au existat creşteri în majoritatea domeniilor, acestea au fost cuprinse între 5 şi 15%, ceea ce înseamnă că cea mai mare parte a veniturilor angajaţilor au fost puternic afectate de inflaţie.”

    Andrei Frunză, CEO bestjobs

    „Procentul de creştere salarială a fost anul acesta în medie cel acoperitor pentru inflaţie. În cadrul ASBIS, creşterile salariale se pot acorda după un an de la data angajării.”

    Monica Baltag, HR manager, ASBIS Romania

     

     

    Ce influenţează bugetele de salarii?

    Atunci când îşi definesc politicile salariale, companiile iau în considerare o serie de factori, de la bugete şi resurse financiare, indicatori macroeconomici, performanţa şi productivitatea internă, condiţiile de pe piaţa muncii până la strategia şi obiectivele organizaţionale, alegerea lor fiind determinată şi de tipul sau dimensiunea organizaţiei, industrie, locaţie geografică sau mediul în care operează, declară Claudia Stan, associate director, KPMG. „Practicile din domeniul remunerării variază mult în România, unde întâlnim de la companii preocupate să asigure structuri de remunerare coerente, criterii clare de stabilire a remuneraţiei, a progresiei salariale, cu sisteme complexe de remuneraţie variabilă şi politici formale de remunerare, până la companii care stabilesc niveluri salariale mai mult sau mai puţin ad-hoc, fără a avea o politică sau criterii clare în acest domeniu”, afirmă reprezentanta KPMG. Politicile salariale ale companiilor sunt rezultatul unei echilibrări între multipli factori, ele reprezentând un instrument de importanţă strategică în managementul resurselor umane. De cele mai multe ori însă resursele financiare sunt coloana vertebrală a politicii salariale a unei companii, indiferent câtă structură există în jurul politicii de salarizare, punctează Claudia Stan. Capacitatea unei companii de a susţine niveluri salariale corespunzătoare va dicta în mare măsură opţiunile sale în ceea ce priveşte remunerarea angajaţilor. Dinamica pieţei muncii reprezintă un alt factor important în determinarea politicilor salariale. „Companiile se străduiesc să ţină pasul cu cerinţele şi aşteptările angajaţilor potenţiali pentru a atrage şi reţine talentele în cadrul organizaţiei. Studiile salariale şi analizele comparative devin instrumente esenţiale pentru a înţelege ce oferă piaţa şi cum se plasează compania în contextul salarial al industriei”, adaugă reprezentanta KPMG. Un alt factor important  de menţionat este echitatea salarială internă, mai ales în contextul actual, în care subiectul transparentizării salariilor capătă tot mai multă importanţă, ca urmare a apariţiei noii directive europene privind transparentizarea salariilor, punctează Claudia Stan. Într-un climat în care transparenţa salarială va deveni o cerinţă obligatorie pentru companii, asigurarea echităţii interne devine esenţială. „Angajaţii doresc să vadă că munca lor este apreciată şi recompensată corect în comparaţie cu colegii lor care prestează o muncă similară. Rămâne de văzut desigur cum va transpune România directiva europeană în legislaţia naţională, însă indiferent de formă, echitatea internă va deveni un factor care va creşte în importanţă având în vedere cerinţele acesteia”, conchide reprezentanta KPMG.   

    Creşterile salariale aplicate în 2023, pe categorii de angajaţi

    Creşterea totală a salariilor se plasează la un nivel apropiat de cel al inflaţiei. Conform Institutului Naţional de Statistică, rata anuală a inflaţiei în luna iunie 2023 comparativ cu luna iunie 2022 a fost de 10,3%.

    SURSA: studiul salarial Korn Ferry România 2023, la care au participat 260 de companii

    Creşterile salariale prognozate pentru 2024, pe categorii de angajaţi

    Previziunile pentru creşterile de salarii ce ar urma să fie aplicate anul viitor se referă la procente mai mici decât cele aplicate în 2023.

    SURSA: studiul salarial Korn Ferry România 2023, la care au participat 260 de companii

  • OBORUL, turnul Babel al Bucureştiului: Cum reuşeşte Oborul – care timp de mai bine de un secol a fost şi continuă să fie un loc unde banii schimbă mâinile – să satisfacă în era online-ului şi a social media nevoile şi curiozităţile oamenilor de pretutindeni, indiferent de generaţie, de statut social şi de preferinţe?

    Zona comercială Obor – ce cuprinde Piaţa Obor, Halele Obor, Zona 6 – Piaţa de Produse Casnice şi de Uz Gospodăresc, Hala Terminal Piaţa Obor, dar şi Bazarul Obor din apropiere – a devenit treptat, în ultimii ani, UN „turn babel” al Bucureştiului, atrăgând comercianţi şi vizitatori din toate colţurile lumii. Cum reuşeşte acest spaţiu – care timp de mai bine de un secol a fost şi continuă să fie un loc unde banii schimbă mâinile – să satisfacă în era online-ului şi a social media nevoile şi curiozităţile oamenilor de pretutindeni, indiferent de generaţie, de statut social şi de preferinţe?

    Fie că sunt localnici care vin la piaţă pentru a-şi face cumpărăturile săptămânale de fructe şi legume, fie că sunt vizitatori străini care aleg să admire această destinaţie devenită turistică şi să savureze un mic autentic, fie că sunt imigranţi care au găsit aici locul care să le mai aline dorul de casă, Oborul este locul lor. Este locul tuturor. Unde mai pui că aici îşi dau întâlnire sute de producători autohtoni, sute de comercianţi locali şi, mai nou, o serie de antreprenori de peste hotare, care aduc în inima Bucureştiului câte ceva din savorile altor tărâmuri îndepărtate. „Merg la Obor aproape în fiecare weekend când sunt acasă în Bucureşti, şi asta de mai bine de 20 de ani. De ce? Pentru că stau la circa şapte minute de piaţă, pentru produse proaspete, bineînţeles, dar mai ales pentru că Oborul e în continuare locul în care se reafirmă şi se întăresc relaţiile sociale. Iubesc convivialitatea care se naşte în jurul mâncării aici, în piaţă, în dialogul cu vânzătorii care ne cunosc şi ne recomandă lucruri sau reţete, în familiaritatea chefliilor din faţa magazinului Jidvei, care fac şi desfac ordinea lumii la o sticlă de vin şi o apă minerală gratis. Dovada că Oborul este foarte mult despre aceste relaţii sociale e mai nou şi faptul că piaţa a devenit loc de întâlnire pentru comunitatea muncitorilor din Nepal, Sri Lanka sau alte ţări din Asia, care, pe lângă hrană, găsesc aici o bursă a locurilor de muncă, a ştirilor din ţara lor sau chiar locuri cu mâncare ca acasă”, spune Roxana Poede, om de publicitate şi comunicare. Ea face referire, printre altele, la restaurantul Mathara Bath Kade, cu specific srilankez, amplasat în zona Halelor Obor, aceasta fiind una dintre cele mai recente inaugurări dintr-o arie pe care, când vine vorba de ospitalitate, cei mai mulţi o identifică cu micii de Obor, ajunşi emblematici în Capitală.

    Indiferent de zi sau de oră, în faţa Terasei Obor e coadă. Singura necunoscută în această ecuaţie e lungimea cozii, care se poate întinde mult şi bine şi care poate număra, mai ales sâmbăta, pe la orele prânzului, chiar şi sute de persoane, oameni care îşi aşteaptă liniştiţi rândul pentru a primi o porţie de mici. Deşi majoritatea celor dispuşi să stea o oră sau mai bine în expectativă pentru o porţie de mititei sunt români, există şi câţiva turişti străini care vin la pomul lăudat. Şi lăudat este, chiar şi de publicaţii străine precum New York Times, care pentru o incursiune de 36 de ore în Bucureşti recomandă o vizită la această terasă cu afaceri de 6,5 milioane de lei anul trecut, cu 11% mai mult decât în 2021. „Terasa Obor este un vector de imagine pentru Piaţa Obor. Un alt vector îl reprezintă faptul că mulţi chefi vin şi îşi fac cumpărăturile de la noi şi asta datorită diversităţii. Avem mii de produse, de la mirodenii la legume-fructe şi flori. Una dintre cele mai recente deschideri din Piaţa Obor o reprezintă un magazin cu produse din Orientul Îndepărtat. Avem o paletă foarte largă de clienţi. Înainte, cei mai mulţi străini veneau din China, acum avem şi din India, Sri Lanka sau Pakistan”, spune Andrei Popescu, directorul general al Pieţei Obor.

    Cei mai mulţi oameni definesc zona comercială din cartierul Obor din Capitală drept Piaţa Obor. În realitate, Piaţa Obor (Piaţa Nouă) este doar o componentă a acestei arii ce cuprinde şi Halele Obor (un business comercial total separat) şi Bazarul Obor din apropiere, arealul fiind delimitat de-o parte şi de alta de magazinul Bucur Obor (acest precursor al centrelor comerciale moderne) şi de Veranda Mall, un reprezentant al retailului de nouă generaţie. Zona pe care stă astăzi Piaţa Obor, piaţa nouă, deschisă în forma ei actuală acum mai puţin de 15 ani, este de mai bine de un secol un loc de pelerinaj pentru cumpărătorii în căutare de fructe şi legume proaspete şi pentru producătorii care au avut întotdeauna nevoie de un loc de desfacere pentru a-şi vinde recolta. Acest spaţiu a trecut de-a lungul anilor prin varii transformări şi remodelări, însă destinaţia sa a rămas aceeaşi. „Târgul Moşilor, actualmente Piaţa Obor, este considerată cea mai veche piaţa agroalimentară din sector, prima menţiune istorică fiind în anul 1865. Ea este cea mai mare piaţă din România – amplasată pe un platou de circa 29.000 mp – şi totodată una dintre cele mai cunoscute din Europa”, spun reprezentanţii Administraţiei Pieţelor Sector 2.

    Astăzi, Piaţa Obor găzduieşte circa 200-250 de producători locali şi 100-150 de comercianţi.

    „Piaţa Obor este o zonă administrată în parteneriat public-privat de către societatea Piaţa Obor Market & Complex Comercial SA şi de Primăria Sectorului 2. Este un parteneriat ce funcţionează din 2006-2007, însă el a fost edificat în 2010, atunci când a fost deschis şi parterul în forma lui actuală”, spune Andrei Popescu, reprezentantul companiei care administrează piaţa. El adaugă că în aprilie-mai 2011 a fost inaugurat şi etajul întâi, iar la finalul anului următor a venit rândul etajului secund.

    Piaţa veche, cea care a funcţionat pe acest spaţiu anterior, până în urmă cu circa 16-17 ani, era operată doar de Administraţia Pieţelor, adaugă reprezentanţii Piaţa Obor Market & Complex Comercial SA.

    „În august 2007, piaţa veche a fost desfiinţată, (…) fiind înlocuită cu o clădire masivă pe mai multe niveluri. Din vechea Piaţă Obor face parte şi zona 6 – Piaţa de Produse Casnice şi de Uz Gospodăresc din strada Ziduri Moşi, nr 5B, sector 2. Ea face din 2012 obiectul unui contract de concesiune încheiat cu SC New Obor SRL”, spun oficialii de la Administraţia Pieţelor sector 2.

    Firma New Obor SRL, cu afaceri de 2,4 milioane de lei anul trecut (plus 5%), este controlată în mod egal de Alin Dumitru Berbecaru şi de Laura Berbecaru. Ea mai deţine şi Terasa Obor – cea care serveşte mici în Piaţa Obor, dar şi firma Fabrica de mici SRL, fără rezultate financiare depuse.

    Administraţia Pieţelor sector 2 administrează – în mod direct sau în baza contractelor de concesiune, a parteneriatelor public-private sau a asocierilor, încheiate de autorităţile administraţiei publice locale ale sectorului 2 – patrimoniul tuturor pieţelor. Este vorba despre cinci pieţe agro-alimentare în administrare directă, inclusiv Hala Terminal Piaţa Obor, o clădire diferită de cea a pieţei noi. Acestora li se adaugă alte opt operate în varii forme de parteneriat, inclusiv Piaţa Obor şi Zona 6 – Piaţa de Produse Casnice şi de Uz Gospodăresc (administrată de firma New Obor SRL). „Administraţia Pieţelor Sector 2 a fost înfiinţată prin Decizia nr 109/05.02/1971 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Municipiului Bucureşti şi este organizată şi funcţionează ca instituţie publică finanţată din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul local (…) funcţionând ca serviciu public de interes local (…) şi fiind în subordinea Consiliului Local Sector 2”, spun reprezentanţii insituţiei. Cea mai nou deschisă piaţa din sector este Piaţa Colentina, însă aceasta a fost de fapt redeschisă după finalizarea lucrărilor de modernizare, proces finalizat în 2020. „Este una dintre cele mai moderne pieţe din ţară”, explică oficialii de la Administraţia Pieţelor Sector 2.

     

    Se mai pot deschide însă pieţe noi în România? Da, dar în ultimii ani nu s-au mai construit.

    „Administratorii de pieţe au ales să modernizeze pieţele agroalimentare existente, iar în municipiile/oraşele unde s-au dezvoltat cartiere, s-au înfiinţat pieţe volante”, spun reprezentanţii Asociaţiei Administratorilor de Pieţe din România (AAPR). În cele de 37 de entităţi membre, AAPR adună peste 250 de pieţe agroalimentare, mixte şi volante şi cinci pieţe en-gros, cu un total de 17.500 de tarabe şi 10.000 de spaţii comerciale. Acestea sunt amplasate în 32 de municipii şi oraşe din România. În Bucureşti, în sectorul 2, pe lista Asociaţiei Administratorilor de Pieţe din România figurează 14 pieţe, inclusiv Piaţa Obor, Hala Terminal Obor şi zona 6 – Târg de Produse Casnice şi de Uz Gospodăresc. Membru este însă şi Ci-Co SA, firma care administrează Halele Obor, este vorba de clădirea amplasată vizavi de Piaţa Obor, cele două fiind separate de terasa cu mici, printre altele.

    Ci-Co SA, o firmă cu afaceri de 11 milioane de lei anul trecut, în uşoară scădere faţă de 2021, este deţinută în proporţie de 97% de SIF Muntenia (redenumită recent Bedrock Investment Group SA).

    Reprezentanţii AAPR spun că pieţe agroalimentare din România sunt deţinute de către unităţile administrativ teritoriale, respectiv de către primării şi sunt administrate prin direcţii, servicii, societăţi cu capital de stat sau societăţi private care au asocieri în participaţiune cu UAT-ul. „În România există foarte puţine pieţe private.” Dintre toate pieţele agroalimentare existente în România, Piaţa Obor din Bucureşti este cea mai mare, după numărul de producători şi comercianţi. Clădirea ce găzduieşte Piaţa Obor dispune de un subsol cu parcare, de parter şi două etaje. „Parterul este destinat producătorilor de fucte şi legume. La etajul unu se află spaţii comerciale pentru cei care vând produse alimentare, iar la cel de-al doilea etaj se găsesc articole de uz gospodăresc, îmbrăcăminte, încălţăminte şi cosmetice”, spun oficialii de la Administraţia Pieţelor sector 2. O bună perioadă de timp, acum mai multe decenii, în piaţă a fost permisă doar comercializarea de produse alimentare provenite din rural. Acum există atât producători, cât şi comercianţi. „Am păstrat zona de piaţă tradiţională, dar am adăugat şi zona de comerţ modern pe care o găsim la etaje”, spune Andrei Popescu, directorul general al Pieţei Obor. El adaugă că nu îşi doreşte să ducă piaţa şi în zona online, într-o perioadă în care tot mai multă lume vorbeşte despre comerţ virtual. „Vrem ca oamenii să vină şi să cumpere cu văzul, cu mirosul şi cu gustul. Oamenii pentru asta vin la noi.”

    Piaţa are în continuare la parter circa 200-250 de producători locali, numărul lor variind în funcţie de sezon. Lor li se adaugă şi comercianţii (societăţi comerciale), circa 100-150. „Dintre producătorii cu care am pornit la drum, mai sunt cu noi 20-30% şi asta pentru că în 2015, o lege a decis că nu mai există denumirea de certificat de producător, ci aceea de atestat de producător. În cazul certificatului, proprietarul putea lucra alături de alte trei persoane indiferent de gradul de rudenie. În ceea ce priveşte atestatul, se stipulează că trebuie să lucreze proprietarul doar cu rudele de gradul 1.” Astfel, în 2015, au dispărut 60% dintre producători, adaugă executivul. El explică faptul că de multe ori copiii producătorilor nu sunt implicaţi în businessul părinţilor care muncesc tocmai pentru a-şi trimite odraslele la studii în ţară sau chiar în străinătate. „Au fost producători care şi-au deschis societăţi, dar sunt şi unii care au continuat să lucreze la fel. Însă, pentru că nu avea cine să le vândă marfa, au fost nevoiţi să o dea către marile reţele, care au cumpărat-o la doar o fracţiune din preţul pe care producătorul l-ar fi putut obţine în piaţă.”

    În medie, oficial, în Piaţa Obor, într-o zi normală, vin circa 11.000 de oameni. Cifra ia în calcul persoanele care ajung la etajele superioare ale pieţei, unde există sisteme de monitorizare. La parter însă e dificil de estimat. Dat fiind că sunt mulţi care se opresc la parter sau care merg la comercianţii ce ţin de Piaţa Obor, dar care au tarabele afară, numărul de vizitatori e mai mare, putând fi estimat la 20.000 de persoane, adaugă Andrei Popescu. În weekenduri sau în ajunul sărbătorilor, când sunt vârfurile de activitate, numărul se poate tripla. „Noi suntem închişi doar şase zile pe an, de Paşte, de Crăciun şi de Anul Nou. În rest, suntem aici.” Fiind vorba de piaţă, există însă multă sezonalitate. De altfel, de asta şi variază numărul de producători care îşi expun marfa în Piaţa Obor. „Avem producători care vin doar sezonier. Noi avem contracte de o zi, iar cele mai lungi sunt pe o lună. Tocmai din cauza aspectului sezonier, nu avem contracte anuale.” Ca urmare a schimbărilor petrecute în 2015, când au apărut atestatele de producător, în Piaţa Obor există în permanenţă tarabe libere, ba chiar câteva zeci. Pentru a-şi găsi locul în cea mai mare piaţa agro-alimentară local, un producător trebuie să aibă atestat de producător, carnet de comercializare şi buletin. Chiria e de 30 de lei pe zi pentru un producător şi de 42 de lei pe zi pentru o firmă. „Producători noi nu prea sunt, cei din generaţiile 40-70 de ani nu au urmaşi care să ducă businessul mai departe. Am avut chiar şi un producător de 80 de ani. Oamenii vin cât pot.” În genul acesta de business, contează foarte mult relaţiile pe care producătorii le leagă cu clienţii lor. Tocmai de aceea, oamenii nu vor să îşi schimbe locul în piaţă, nu vor să îşi piardă taraba, de teamă că nu vor mai şti cumpărătorii unde să îi găsească. „La Ruxi e mereu coadă. O ştie lumea”, îmi spune un cumpărător în timp ce aşteptăm împreună la coada de vreo 10 persoane ce s-a format în faţa unei tarabe din Văleni, Dâmboviţa. „Ruxi e asistentă medicală, dar nu mai profesează pentru că nu avea cine să îl ajute pe tatăl ei. Are două fetiţe mici, dar e zilnic în piaţă alături de fratele ei, vând amândoi. Soţul e implicat şi el”, adaugă cumpărătorul, care a plecat cu câteva lădiţe de cireşe, cu o pungă de caise şi cu câteva căpşune. Similară e situaţia şi unui producător din Alba, care vinde zmeură, căpşune, afine şi mure. În zilele bune, mai ales sâmbăta, coada ajunge şi la 30 de persoane, întinzându-se până la tarabele vecine, acesta fiind de altfel motiv de supărare între producători. Clienţii sunt în general localnicii care vin la sigur sau care se opresc convinşi chiar de coada tot mai lungă. Printre ei îşi mai fac loc, cel puţin câteodată, şi unii străini. O parte dintre ei sunt locuitori ai Capitalei, în timp ce alţii sunt turişti. „Nu am mai văzut aşa ceva. E fabulos”, exclamă o familie din Germania care a ajuns pentru prima dată în Piaţa Obor. Membrii spun că nu au aşa ceva la ei acasă. Pieţele agro-alimentare sunt populare în special în Asia, similare cu cele locale fiind cele din state precum Kazahstan sau Uzbekistan, alte foste ţări comuniste, ca şi România. Totuşi, cea mai celebră piaţă agro-alimentară din lume este, cel mai probabil, Boqueria din Barcelona. Aceasta e însă mai degrabă o atracţie turistică decât o destinaţie pentru localnici. În cazul Pieţei Obor, momentan, situaţia e fix invers. Şi, de altfel, interesul românilor pentru mersul la piaţă e în creştere.

    „Având în vedere că activitatea din pieţe e sezonieră, numărul de vizitatori fluctează considerabil iarnă-vară. Totuşi, în plin sezon, a crescut interesul pentru produsele locale în general şi, în mod special, pentru fructe, legume, carne şi brânzeturi. Pieţele agroalimentare au revenit în centrul atenţiei locuitorilor oraşelor”, confirmă oficialii Asociaţiei Administratorilor de Pieţe din România. Andrei Popescu, directorul general al Pieţei Obor, spune că faptul că piaţa a rămas deschisă în pandemie a ajutat la creşterea popularităţii ei, chiar dacă pe moment acest lucru nu a fost evident. „Lumea s-a întors în piaţă postpandemie şi caută produse proaspete. Tocmai de aceea, mulţi producători s-au extins. În medie, fiecare are închiriate cam două tarabe. Mai mult, sunt tot mai mulţi tineri care vin la piaţă pentru cumpărături. Acum cinci-şase ani nu prea vedeai oameni sub 40 de ani. Acum da!” Dată fiind schimbarea profilului vizitatorului în ultimii ani, atât ca vârstă, cât şi ca venituri şi naţionalitate, în zona comercială Obor (atât în Piaţa Obor cât şi în împrejurimi) au apărut şi alte tipuri de afaceri decât până acum. Dincolo de restaurantele cu specific românesc sau străin, recent, în Halele Obor şi-a găsit loc şi cafeneaua-bar Obor Amor. „A hangout place (un loc de întâlnire – trad.) pentru cei care cred că mersul la piaţă e super. Bere, spritz, maybe oysters (poate stridii – trad.)”, aşa sună descrierea Obor Amor pe propria pagină de Instagram, unde localul a adunat, în mai puţin de un an, o comunitate de 2.500 de urmăritori. „Unul dintre proiectele noastre este să aducem cât mai mulţi tineri în Piaţa Obor”, spune Andrei Popescu. El adaugă că datorită programului de lucru mai flexibil odată cu pandemia şi odată cu popularizarea conceptului de work from home, oamenii nu se mai înghesuie să vină la piaţă în weekend, ci îşi găsesc timp chiar şi de luni până vineri, uneori în mijlocul zilei. „Suntem un business sezonier şi meteodependent. Sezonul începe în aprilie cu producătorii care au solarii şi care scot salată, ceapă verde şi alte verdeţuri. El se încheie în noiembrie cu murături şi varză murată.” Deşi a trecut printr-o transformare relativ recentă, procesul de evoluţie continuă la Piaţa Obor. Andrei Popescu spune că vrea ca tarabele să fie transformate în insule comerciale, o formă mai modernă, ce va permite producătorilor să vândă mai mult datorită expunerii mai bune. „E o schimbare ce ţine cont şi de estetică şi de funcţionalitate şi care va ajuta şi producătorul, şi clientul.” El nu înaintează o dată pentru implementarea acestei reorganizări. Tot pe lista de planuri se află şi găsirea unei soluţii pentru ca şi la producători – nu doar la comercianţii de la etaj – să poată să se plătească cu cardul. Momentan, băncile nu oferă POS-uri pe persoană fizică, însă există discuţii şi se caută soluţii, spune reprezentantul Piaţa Obor Market & Complex Comercial SA. Firma cu afaceri de 18,6 mil. lei în 2022 (plus 6%) e deţinută de Practic SA (99,45%) şi de Băneasa Investments SA (0,55%), potrivit platformei Termene.ro. Practic SA este unul dintre cei mai mari proprietari de spaţii comerciale stradale, dar nu numai, din Bucureşti, compania fiind deţinută de mai mulţi acţionari printre care şi Radu Dimofte, asociat în mai multe afaceri locale, inclusiv în cadrul reţelelor de restaurante KFC şi Pizza Hut, prezente în România în sistem de franciză.

    Cifra e afaceri a firmei ce operează Piaţa Obor reprezintă de fapt încasările din chirii. Andrei Popescu spune că sunt greu de estimat vânzările pieţei dată fiind natura comerţului şi sezonalitatea afacerilor de profil. Totuşi, la nivel de cifre, peste 90 de tone de produse proaspete sunt zilnic expuse spre vânzare în Piaţa Obor, conform site-ului propriu.

    Pornind de la numărul producători şi de firme din piaţă, dar şi de la toate celelalte „centre comerciale” din vecinătate, vânzările anuale din toată aria Obor – ce cuprinde Piaţa Obor, Halele Obor, Zona 6 – Piaţa de Produse Casnice şi de Uz Gospodăresc, Hala Terminal Piaţa Obor, dar şi Bazarul Obor – sunt estimate de Business Magazin la peste 500 de milioane lei de anual. Aici se ia pulsul comerţului mic din Bucureşti!

  • Miza pe relaxare

    De peste 200 de ori a crescut în 11 ani afacerea cu fotolii de masaj Komoder, de la 200.000 de lei în 2011 la 43 milioane de lei în 2022, doar pe piaţa din România. Dar reţeaua dezvoltată de antreprenorul Adrian Rus s-a extins şi la nivel european, având magazine deschise în alte opt ţări. Pentru anul în curs, previziunile se referă la un plus de 10%,  iar planurile pentru 2024 vizează o investiţie de 3,2 milioane de euro, la Cluj, pentru dezvoltarea unui spaţiu multifuncţional. Care sunt motoarele de creştere a acestui business, care a ajuns numărul unu pe nişa sa pe plan local şi ulterior la nivel european?

     

    Sănătatea, relaxarea, starea de bine nu mai sunt, pentru mulţi dintre noi, doar simple deziderate, ci ţeluri urmărite activ, fie prin alimentaţie, sport sau terapii variate. Dovadă şi creşterea pieţei de spa şi relaxare, care a marcat, în 2022, un plus de 25%, ajungând la 37 de milioane de euro, potrivit estimărilor despreSpa.ro. În nişa fotoliilor pentru masaj s-a dezvoltat retailerul Komoder, care are şase showroomuri pe piaţa locală şi 13 în afara ţării. Iar planurile vizează deschiderea de noi magazine – deopotrivă în România şi străinătate – dar şi dezvoltarea unui spaţiu multifuncţional, de peste 5.000 de metri pătraţi într-o primă fază, împărţit între zonele de depozitare şi logistică şi cele administrative, de birouri. Proiectul va fi dezvoltat la Cluj, începând din prima parte a anului viitor, cu o investiţie estimată la 3,2 milioane de euro.

    Cine ar vrea să cumpere un fotoliu de masaj? Adrian Rus este de părere că „oricine ar putea cumpăra un fotoliu de masaj, pentru că masajul a devenit o necesitate. Starea de bine şi sesiunile de relaxare sunt tot mai importante în vieţile noastre. Un fotoliu de masaj poate economisi timp şi bani pentru o familie. Se pot economisi două sau trei ore pe săptămână. Acest timp poate fi pierdut în trafic, la volan, în drum spre o clinică sau către un maseur terapeut. Un fotoliu de masaj pentru întreaga familie aduce un confort sporit şi îmbunătăţeşte calitatea vieţii”. Un astfel de fotoliu, aflat în locuinţa proprie, poate fi folosit oricând, fără a fi necesare programări sau plăţi repetitive. Adrian Rus a început aventura antreprenorială încă de pe vremea când era student: a deschis primul business – în zona de programare online – în primul an de facultate. „Plecam de la facultate când aveam ore libere şi mergeam la biroul pe îl închiriasem aproape de şcoală. Acolo, împreună cu doi colegi, lucram pentru clienţi, dezvoltam site-uri”, povesteşte Adrian Rus, fondatorul Komoder. Aceasta a fost prima experienţă de business, în zona de dezvoltare a site-urilor şi a aplicaţiilor web, ocupându-se deopotrivă de recrutarea clienţilor, dar şi de elaborarea proiectelor. „Am lucrat aşa pentru mai mulţi clienţi până în ziua când mi-am dorit să încerc un proiect propriu, în zona produselor de lux. Aşa am avut ideea unui site şi a unui brand care există şi astăzi: Komoder”.

    De la an la an, cifra de afaceri a crescut constant, iar pentru un business care creşte strict organic şi nu are o infuzie de capital sau o altă finanţare, indicatorii sunt foarte buni, punctează Adrian Rus. „Vânzările au crescut an de an, au explodat în perioada de pandemie, atunci când oamenii au simţit nevoia de a compensa lipsa mişcării şi a sportului, ceea ce pentru businessul nostru a însemnat creştere.” O evoluţie accelerată a afacerii a intervenit odată cu extinderea peste hotare, dar antreprenorul nu oferă detalii în această privinţă.În primul an, în 2011, cifra de afaceri a fost de 200.000 de lei, iar în 2022 acelaşi indicator a depăşit 43 milioane de lei, doar în România; procentul de profitabilitate este de 10-12%. Pentru anul în curs, previziunile se referă la un plus de 10% faţă de rezultatele anului trecut, la nivel naţional. În ceea ce priveşte extinderea în afara ţării, Komoder a deschis deja în 2023 două showroomuri, unul la Paris, iar celălalt la Londra. Astfel, reţeaua în afara graniţelor a ajuns la 13 spaţii, ceea ce constituie obiectivul de extindere pentru Europa pe termen mediu. Firma, care are 50 de angajaţi în România şi 30 peste hotare, investeşte tot mai mult de la an la an. Parcul auto, spre exemplu, e schimbat la fiecare doi ani; în plus, 400.000 de euro constituie bugetul anual alocat parcului logistic. Iar pentru deschiderea de showroomuri sunt dedicaţi circa 500.000 de euro în fiecare an.

    Profil de client de nişă

    „Peste 60% dintre clienţii noştri sunt persoane fizice, adică produsele noastre ajung în familii, în apartamente sau case, la oameni care au nevoie de relaxare şi caută să înlocuiască masajul tradiţional cu o soluţie tehnologică mai eficientă. Acesta este motivul pentru care foarte multe familii acceptă ca fotoliul să fie noul electrocasnic în viaţa lor – şi, de aici, acest procent destul de ridicat”, prezintă Adrian Rus tipul de clienţi cărora li se adresează produsele din portofoliul său. Sunt şi clienţi persoane juridice, lucru care diferă de la ţară la ţară; „sunt foarte multe firme care caută să îşi motiveze angajaţii prin a le oferi beneficii de tipul pauzelor de relaxare, deconectare de la muncă, de pildă masaj, iar produsele noastre sunt exact în această zonă de beneficii pentru angajaţi”, declară antreprenorul. Tot el adaugă că nu există un domeniu anume în care activează clienţii interesaţi de fotolii de masaj, fiind vorba de orice om care are nevoie de masaj, de relaxare, de un moment de linişte şi de recuperare după muncă. „O persoană care lucrează şi îşi simte mâinile, muşchii, spatele sau gâtul încordat, sau petrece mult timp la calculator se plasează în targetul nostru, pentru că mai devreme sau mai târziu va avea nevoie de recuperare, de relaxare sau chiar de o schimbare în stilul de viaţă”, punctează fondatorul Komoder.

    Intervalul de preţ al produselor din protofoliul firmei variază de la 1.000 de euro la 17.000 de euro, iar în acest interval sunt aproximativ 20 de produse; în cea mai mare parte, este vorba despre roboţi de masaj, fotolii. Accesoriile au preţuri de aproximativ 200 – 300 de euro.

    Specific naţional

    În România, clienţii fotoliilor de masaj caută un produs tot mai accesorizat, tot mai tehnologizat, îşi doresc beneficii sau funcţii de integrare cu telefonul, cu tableta, cu alte device-uri din casă, spre deosebire de alte ţări unde oamenii caută strict ca produsul să fie foarte performant la nivel de tehnici de masaj, modalităţi de masaj sau de tipuri de mişcări de care e capabil un astfel de fotoliu. „Noi, românii, suntem ahtiaţi după tehnologie, deşi pe alte pieţe nu acest aspect este pe primul loc”, afirmă Adrian Rus.

    Fotoliile din portofoliul firmei au multe funcţii noi adăugate în ultimii ani, fiind capabile să salveze profilul utilizatorului, muzica preferată, au o integrare mai bună cu Bluetooth-ul, fac update-uri online, iar numărul de programe poate fi actualizat. Această evoluţie este importantă pentru că oferă confort, pur şi simplu clientul se aşază în fotoliu şi are totul la îndemână – muzica preferată, poate vedea filmele preferate, îşi poate încărca telefonul mobil. „Cumva suntem o piaţă care testează astfel de tehnologii şi dacă ele sunt acceptate şi uşor de folosit de către consumatori, le utilizăm la scară largă şi pentru celelalte ţări”, spune antreprenorul. Ca valoare, coşul mediu de cumpărături a crescut în ultimii trei ani de la 1.500 de euro spre 2.500 de euro, în România, per unitate, ceea ce „înseamnă că clienţii îşi permit un produs mai bun, mai performant”.

    Adrian Rus povesteşte că firma pe care a dezvoltat-o a plecat la drum, iniţial, ca distribuitor de produse Panasonic şi Inada; ulterior, a creat propriul brand, Komoder, stabilind foarte clar produsele, culorile, dimensiunile, tehnologia, iar relativ recent a inclus în portofoliu şi un brand japonez, D.Core, cu care colaborează de anul trecut. Antreprenorul spune că a lucrat cu mulţi alţi furnizori din China, Taiwan sau Japonia, „dar am găsit chimie cu brandul japonez D.Core şi cu încă o capacitate de producţie din China unde reuşim să ne personalizăm foarte bine produsele şi să ne diferenţiem foarte puternic. Aici reuşim să integrăm tehnologia pe care ne-o dorim la un preţ accesibil pentru consumator”, declară dezvoltatorul afacerii Komoder. De-a lungul anilor s-a gândit la o unitate de producţie proprie, dar în România acest lucru ar fi dificil de realizat, pentru că nu are un ecosistem de aprovizionare, „fiind nevoie de o piesă, de un motor, o altă placă de bază; durează mult timp să o produci, să o actualizezi”.


    „Masajul a devenit o necesitate. Starea de bine şi sesiunile de relaxare sunt tot mai importante în vieţile noastre. Un fotoliu de masaj poate economisi timp şi bani pentru o familie. Se pot economisi două sau trei ore pe săptămână. Acest timp poate fi pierdut în trafic, la volan, în drum spre o clinică sau către un maseur terapeut. Un fotoliu de masaj pentru întreaga familie aduce un confort sporit şi îmbunătăţeşte calitatea vieţii.”

    Adrian Rus, Komoder


    Puncte de diferenţiere

    Afacerea, care a ajuns, pe nişa în care activează, nu doar liderul pieţei locale, dar şi al celei europene, mizează pe câteva puncte forte în comparaţie cu concurenţa. „Produsele noastre sunt diferenţiate prin serviciile premium, prin posibilitatea de livrare, instalare în toate teritoriile europene, ceea ce înseamnă că livrăm produsele noastre oriunde în Europa, fără niciun cost suplimentar”, susţine Adrian Rus. Clientul poate plăti produsul la livrare, fără a fi nevoit să plătească un avans, de exemplu, acesta fiind un punct de diferenţiere faţă de orice competitor la nivel european sau chiar la nivel global. „Niciun alt brand din industrie nu promite astfel de servicii şi produse. Astăzi, importăm cele mai multe unităţi în Europa, ceea ce înseamnă că distribuţia noastră funcţionează foarte bine şi asta se simte deja în cifra noastră de afaceri”, afirmă fondatorul afacerii care în România este lider pe piaţă din 2012, „practic de când am început să vindem aceste produse în ţara noastră şi am fost singura companie care creşte constant”. La nivel european, provocarea este să continue creşterea sau să se extindă în cel puţin o ţară nouă în fiecare an. „Cel mai probabil, următoarea noastră piaţă nouă va fi Elveţia. Acesta ar fi următorul pas”, dezvăluie Adrian Rus. Reţeaua pe care a construit-o are magazine în România, Bulgaria, Ungaria, Austria, Franţa, Spania, Italia, Marea Britanie şi Olanda. În urmă cu cinci ani, a luat decizia de a păşi peste hotare, în momentul când a deschis prima companie în Bulgaria; a urmat pasul în Ungaria. „Etapele extinderii au fost destul de dificile, implicând tot ce înseamnă deschiderea unei entităţi juridice noi, taxe, avocaţi, tot felul de forme de birocraţie cu care ne-am întâlnit în fiecare ţară. Dar acestea au fost etapele fireşti ale extinderii pentru că nu poţi să activezi într-o ţară fără să ai un birou de vânzări, fără să ai un showroom, angajaţi, logistică”, afirmă Adrian Rus.

    Rafinarea conceptului de magazin

    „Luăm în calcul faptul că clientul nostru îşi doreşte o intimitate crescută, el vrea să testeze toate produsele, să aibă experienţa completă”, explică antreprenorul ideea de la care a plecat în dezvoltarea noului concept de magazin, Premium Store. Conceptul creat la finalul anului trecut se încadrează între 100 şi 200 de metri pătraţi, iar „suprafaţa creşte de la an la an pentru că un pop up store este pentru noi doar o situaţie temporară, încercăm să nu activăm pe o perioadă lungă într-un astfel de spaţiu”. Într-un Premium Store, aşa cum este prezent acum la Londra, spre exemplu, un client îşi poate rezerva showroomul strict pentru el sau pentru familie, are un spaţiu unde poate asculta muzica preferată, este aşteptat cu o băutură, cu o cafea. Vizita sa este bine pregătită şi programată, astfel că el poate – de la o oră şi până la trei ore – să petreacă timp spre a testa toată gama de produse, fotolii sau produsele mici, aparatele de masaj. Premium Store-ul arată la fel în orice loc din Europa – fie Paris, Londra, Viena, Cluj, Timişoara, iar miza unui astfel de spaţiu este de a permite relaxarea clientului, care astfel se poate concentra pe decizia de achiziţie şi de comparaţie între modele, „pentru că în final decizia nu se ia doar cu mintea, ci şi cu corpul. Fotoliul de masaj este practic un full body massage şi trebuie testat fiecare accesoriu sau fiecare tehnică, pentru a vedea care este produsul cel mai potrivit, de aceea insistăm ca posibilii clienţi să vină la testare şi să experimenteze un Premium Store Komoder”, argumentează Adrian Rus. Acum, în topul vânzărilor reţelei, ca număr de unităţi vândute pe an, se plasează două magazine din România şi unul din Olanda.

     

    Stil de management

    Antreprenorul spune că le îngăduie oamenilor libertatea de creaţie şi de decizie în toate departamentele, mai ales în departamentul vânzări, unde i-a lăsat pe oameni să-şi pună propria amprentă; în sfera de logistică sunt permise libertatea de a planifica lucrurile, de a veni cu îmbunătăţiri, care să reducă din costuri sau care să aducă satisfacţie clienţilor. „E un business foarte deschis spre modificare sau spre îmbunătăţire în funcţie de feedbackul venit din partea clienţilor şi colegilor. Orice feedback primit este imediat analizat, încercăm apoi să îmbunătăţim sau să redefinim modalitatea de lucru, dacă undeva lucrurile nu merg corespunzător”, declară Adrian Rus. Tot el adaugă că se bazează mult pe tehnologie, folosindu-se de o platformă unde este gestionată întreaga afacere, lucru care permite o mare rapiditate de mişcare. Relaţia cu angajaţii ar trebui să fie una bazată pe respect şi transparenţă. Angajaţii trebuie să simtă că evoluează alături de compania pentru care lucrează, iar compania să crească prin educaţia şi investiţia în angajaţii proprii. Angajatul trebuie să fie deschis să încerce schimbarea, să nu aibă bariere în ceea ce priveşte implementarea proiectelor noi, schimbarea lucrurilor existente, şi întotdeauna să fie deschis spre a le face mai bine chiar cu riscul de a greşi. „Evoluţia nu e posibilă fără greşeală. Dar greşeala se poate repara, se poate ierta, important e să nu facem aceeaşi greşeală de două ori”, completează fondatorul Komoder. Tot el povesteşte că agenda sa zilnică presupune rezolvarea taskurilor urgente dimineaţa, perioadă în care îşi planifică de obicei şi meetingurile; apoi se ocupă de aspectele ce ţin de creşterea afacerii şi de îmbunătăţirea fluxurilor de muncă. „Ceea ce ţine de extinderea în afara ţării îmi ocupă cel mai mult timp şi este nevoie de foarte multă atenţie, dar presupune şi multă deplasare.” Weekendul reprezintă zilele în care nu lucrează sau lucrează foarte puţin şi spune că încearcă să se încadreze într-un program 9-17, astfel încât corpul să nu fie suprasolicitat şi să reuşească să se refacă după o zi de muncă. „Pentru un antreprenor e greu să rupă bariera dintre muncă şi viaţa personală, întotdeauna ele se vor împleti într-un fel sau altul şi nu cred că există o reţetă. Pentru că brandul pe care îl dezvoltă va fi întotdeauna un copil la care va trebui să fie atent permanent şi pe care să-l dezvolte”, conchide Adrian Rus.

    În ceea ce priveşte deciziile pe care le-a luat în parcursul său antreprenorial, Adrian Rus spune că cea mai bună dintre acestea a ţinut de exporturi: „Am ieşit în afara ţării cu produsul nostru şi că am găsit nişă pentru el. Acest lucru ne-a ajutat foarte mult să creştem şi să avem o cifră de afaceri care ne mulţumeşte. Komoder nu mai este doar un brand românesc, ci un brand multinaţional şi suntem percepuţi mult mai bine, practic suntem poziţionaţi şi percepuţi aşa cum ne dorim: lideri la nivel european”.     

     

    5 întrebări pentru Adrian Rus, fondator şi CEO al Komoder

    1. Ce calitate credeţi că nu ar trebui să îi lipsească unui bun lider?

    Răbdarea nu ar trebui să îi lipsească unui bun lider. Un lider lucrează cu oameni pe care ar trebui să îi înţeleagă, să-i asculte şi abia mai apoi să ia decizii bazate pe raţiune şi nu pe emoţie.

    2. Aţi avut un mentor in carieră? Ce alţi lideri din business v-au inspirat de-a lungul timpului?

    Nu am avut un mentor în carieră. Am citit şi studiat mai mulţi lideri şi am învăţat de la fiecare. Anumite idei se pot chiar aplica, altele nu sunt pentru piaţa noastră sau pentru nişa aceasta. Am citit şi m-am inspirat foarte mult de la Steve Jobs, spre exemplu; am citit mult despre Elon Musk, iar pe plan local l-am urmărit pe Marius Ghenea, pe care l-am apreciat datorită faptului că repune în comunitate experienţa personală prin programele de antreprenoriat. În zona de tehnologie, am urmărit mai mulţi lideri de business, dar în acest moment doar aceştia trei îmi vin în minte.

    3. Cum v-aţi descrie întreaga carieră?

    Cariera mea într-un cuvânt e o „aventură”. Acum 11 ani nu am crezut că voi face ceea ce fac azi. Nu am crezut că voi trata situaţiile de care mă ocup acum şi nici nu credeam că voi căpăta experienţă atât de vastă în anumite domenii care acum se împletesc în Komoder.

    4. Un sfat pentru tineriI aflaţi la începutul carierei?

    Un sfat pentru tinerii aflaţi la începutul carierei ar fi să se mişte repede, să nu aştepte, să nu ceară prea mult părerile altora, ci să înceapă ceea ce îşi doresc cât mai repede şi să abandoneze la fel de repede când simt că nu este ceea ce îşi doresc.

    5. Cea mai puţin inspirată decizie?

    „Am aşteptat prea mult să ieşim în afara ţării şi odată identificată o nişă, cred că fiecare antreprenor ar trebui să încerce să exploateze potenţialul acelei nişe. Din experienţa asta am învăţat că nu trebuie să aştepţi mult timp după momentul în care ai ideea de business. Trebuie să planifici rapid şi mai apoi să validezi cu piaţa, pentru a trece mai rapid de la un idee la succes. Fă lucrurile rapid, testează-le şi dacă nu merge schimbă, repoziţionează!”

  • Oraşul care devine noul campion al României şi este considerat polul de business şi de talente al ţării noastre. Acesta lasă în urmă la acest capitol oraşe precum Bucureşti, Cluj sau Oradea

    Palas Campus a fost inaugurat în aprilie 2023, după nici trei ani de la demararea lucrărilor, şi bifează mai multe premiere: este cea mai mare clădire de birouri de clasa A din ţară; cea mai mare investiţie privată din Iaşi în ultimii 10 ani; proiectul care a primit primul credit verde acordat unei companii româneşti de International Finance Corporation (IFC), parte a Băncii Mondiale; singurul proiect care se află în dublu proces de certificare verde. Mai mult decât atât însă, el consolidează poziţia Iaşiului ca pol de business al ţării, cât şi ca pol de talente, cu peste 14.000 de angajaţi doar în proiectele IULIUS din centrul oraşului.

    „Este un pol creativ şi de inovaţie în care şi-au stabilit sediul 13 companii multinaţionale foarte puternice din industriile IT & Automotive, inaugurarea proiectului realizându-se în prezenţa autorităţilor centrale, inclusiv a celor dedicate dezvoltării tehnologiei în România”, descrie, în câteva cuvinte, proiectul recent lansat Ionuţ Pavel, Office Buildings Manager la Palas Iaşi şi Palas Campus. Şase dintre cele 13 companii multinaţionale care au sedii în noul proiect au deschis primul lor birou din regiunea de nord-est – astfel că dincolo de premierele marcate de investiţia de 120 de milioane de euro putem spune că acesta este un nou hub de inovaţie al ţării. În plus, jumătate dintre companiile din Palas Campus sunt americane, importanţa proiectului fiind susţinută şi de participarea la lansare a Excelenţelor Lor, Kathleen Kavalec, Ambasadorul SUA în România, şi Andrei Muraru, Ambasadorul României în Statele Unite.

    Palas Campus este o continuare a ansamblului multifuncţional Palas Iaşi, inaugurat acum un deceniu şi care a reprezentat o investiţie de peste 320 milioane de euro, realizată tot de IULIUS. Ambele sunt proiecte ample de regenerare urbană, care au redesenat centrul Iaşiului şi au devenit prima destinaţie în ceea ce priveşte timpul liber, dar şi un „vibrant hub de business regional”, după cum îl descriu reprezentanţii companiei. „Ca să avem o imagine completă, prin cele două investiţii, în centrul Iaşiului s-a format poate cea mai mare comunitate de IT&C, outsourcing şi automotive din România, cele opt clădiri pe care le operăm însumând 130.000 mp de spaţii office clasa A, în care îşi au sediul nu mai puţin de 70 de companii. Este cel mai mare pol de talente, cu peste 14.000 de angajaţi, cu impact în retenţia tinerilor absolvenţi, care au acum oportunităţi să se dezvolte şi, astfel, motive în plus să rămână în ţară, în Iaşi”, explică Ionuţ Pavel.

    Palas Campus este un proiect care a demarat în pandemie şi care s-a finalizat în mai puţin de trei ani, ceea ce a fost o provocare, dat fiind întregul context: „Cred că oricine îşi poate imagina cum se traduce acest lucru la nivel de efort investiţional, logistic, resursă umană şi implicare a industriilor din domeniul construcţiilor”. Nu în ultimul rând, este un proiect verde, proiectat şi construit astfel, cu materiale sustenabile, sisteme de optimizare a consumului şi eficientizare, inclusiv prin montarea panourilor fotovoltaice pe întreaga suprafaţă a acoperişului, facilităţi care susţin mobilitatea pietonală şi transportul alternativ şi exemplele pot continua. „Este prima clădire din România aflată într-un proces de dublă certificare, EDGE şi LEED, o particularitate importantă în contextul preocupării accentuate pentru sustenabilitate, nu doar a companiei noastre, ci a tuturor chiriaşilor. Un element diferenţiator sunt şi terasele verzi la înălţime, amenajate la etajul 4, utilizate drept zone de coworking în aer liber şi relaxare”, adaugă  reprezentantul IULIUS.

    Un proiect pentru comunitate. „Investiţia IULIUS nu înseamnă doar dezvoltarea propriu-zisă a clădirii Palas Campus, ci şi integrarea proiectului şi a zonei în ţesătura urbană. Practic, o zonă insuficient dezvoltată şi neatractivă, contrar poziţionării sale centrale, a fost revitalizată şi transformată într-un hub inovativ, care a creat noi locuri de muncă, dar care aduce ceva în plus comunităţii, prin serviciile, magazinele şi dotările de care beneficiază atât angajaţii din clădire, cât şi vecinii”, descrie Ionuţ Pavel una dintre principalele caracteristici ale proiectului, respectiv felul în care se integrează în comunitate. Palas Campus s-a dezvoltat într-o zonă centrală – Sf. Andrei – din imediata vecinătate a Palas Iaşi, care nu a beneficiat de investiţii până acum, dar care, din perspectiva reprezentanţilor companiei, are un potenţial semnificativ pentru modernizarea oraşului, urbanistică şi economică.

    Palas Campus se află în punctul zero al Iaşiului, foarte aproape de reperele principale de atracţie ale oraşului, ceea ce îl face foarte uşor accesibil, pietonal, cu automobilul personal sau transportul public. „Localizarea este unul dintre principalele atuuri pentru companii, care îşi doresc pentru angajaţii lor acces la o varietate de facilităţi, pentru eficientizarea timpului şi un grad ridicat de satisfacţie. Iar când vorbim de integrarea componentei office în proiecte mixte, atractivitatea este cu atât mai mare”, descrie Ionuţ Pavel poziţionarea proiectului. Gândit ca o continuare a primului proiect mixed-use de regenerare urbană din România – Palas Iaşi – şi aflându-se în imediata sa vecinătate, Palas Campus, beneficiază astfel de multiplele funcţiuni ale ansamblului, care reprezintă principala destinaţie de shopping şi entertainment din nord-estul ţării (63.000 mp – 270 de branduri, servicii, restaurante şi cafenele concept), având şi o grădină urbană de 5 hectare, care găzduieşte zeci de evenimente anual şi facilităţi de petrecere a timpului liber. „În plus, este parte din cel mai mare pol de business din România, o comunitate de 70 de companii, care şi-a dovedit în ultimul deceniu capacitatea de dezvoltare, rezilienţă şi viziune pe termen lung”, subliniază reprezentantul IULIUS.

    De altfel, campusul a fost încă de la început conceput ca un proiect mixt integrat, menit să completeze ansamblul Palas. Faptul că acesta adaugă 60.000 mp ansamblului Palas, ajungând astfel la 130.000 mp de birouri clasa A şi peste 70 de companii găzduite, din domenii precum IT, automotive, banking etc., consolidează Palas Iaşi ca pol regional de business. „Dincolo de intenţia strategică, Palas Campus şi ansamblul Palas au nenumărate puncte de întâlnire, pornind de la similarităţi arhitecturale, până la faptul că ambele dezvoltări au un mix de funcţiuni care se completează.

    Palas şi Palas Campus sunt feţele aceleiaşi monede şi soluţia IULIUS pentru regenerarea urbană a unei zone centrale a Iaşiului, care a devenit destinaţie magnet pentru localnici şi vizitatori, precum şi un nucleu regional de business care aduce inovaţie şi plusvaloare”, mai spune Ionuţ Pavel. „De altfel, acesta este un aspect pe care IULIUS îl are în vedere la toate proiectele sale, astfel încât acestea să fie cu adevărat relevante şi utile comunităţilor”, punctează reprezentantul IULIUS. În acest caz, vorbim şi despre realizarea unei noi artere, cu sens unic, care va lega două bulevarde importante. Lucrările sunt în derulare şi se adaugă unui proiect finalizat deja de modernizare sau lărgire a cinci străzi adiacente, astfel încât să poată absorbi şi fluidiza traficul din zonă. În total, este vorba despre o investiţie de 4,5 milioane de euro: „Regenerarea urbană este un demers de durată şi inclusiv compania noastră mai are planuri de dezvoltare în zonă, însă, dincolo de asta, e un start care poate da avânt altor numeroase investiţii care să aibă cu adevărat un impact în modernizarea oraşului”.



    CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL

  • Prietenul la business se cunoaşte

    Înainte de a deveni parteneri de business, Marius Enea şi Ionuţ Badurlă au fost, întâi de toate, prieteni. Iar gestionarea cot la cot a unei afaceri – procătorul autohton de mobilier cu origini ieşene Euro Evi – nu a făcut decât să întărească această prietenie, care i-a ajutat să treacă şi peste crizele apărute de-a lungul timpului. Cum au reuşit ei să echilibreze balanţa pentru a nu lăsa problemele de business să intervină în relaţia din afara biroului şi ce planuri are pentru viitor compania, care a evoluat în ultimele două decenii de la un atelier de 25 de metri pătraţi la o fabrică cu o suprafaţă de 100 de ori mai mare?

    „Când prietenii devin parteneri de afaceri există, deseori, un nivel mai mare de încredere şi înţelegere reciprocă, ceea ce poate facilita comunicarea, ducând la o colaborare eficientă. Fiind prieteni de mult timp, am ştiut foarte bine care sunt abilităţile şi talentele celuilalt, lucru ce ne-a permis să ne completăm reciproc şi să lucrăm în mod productiv pentru dezvoltarea afacerii”, descrie Marius Enea, manager al producătorului ieşean de mobilier Euro Evi, modul în care gestionează businessul alături de prietenul şi coechipierul său de afaceri, Ionuţ Badurlă. Pe acesta l-a cooptat în companie în 2013, la un deceniu de când preluase frâiele firmei de la socrul său, Viorel Enea, fondatorul brandului Euro Evi.

    Provocările, direct proporţionale cu dimensiunea afacerii şi dinamica industriei

    Producătorul şi-a începuse activitatea în 1992, la Iaşi, iar dacă în 2003 încă îşi desfăşura activitatea într-un garaj de 25 metri pătraţi, cu un singur aparat de tăiat, şi cantul mobilierului era pus cu fierul de călcat, în 2004-2005 a început dezvoltarea companiei, banii obţinuţi din primul contract mare fiind reinvestiţi integral într-o clădire mai mare, de 400 de metri pătraţi. Ulterior a urmat o investiţie de 100.000 de euro, în 2007, reprezentând chiar banii de nuntă ai lui Marius Enea, asta chiar înainte de apariţia crizei din perioada 2008-2010.

    Despre acei ani, antreprenorul povesteşte că au determinat multe afaceri să-şi reevalueze strategiile şi să le adapteze la noile condiţii de piaţă, precum orientarea liniilor de business către domenii mai stabile, investiţiile în inovaţie şi tehnologie pentru a spori eficienţa sau identificarea de noi oportunităţi de afaceri. „Noi am căutat parteneriate sau colaborări cu alte companii pentru a ne consolida resursele şi a reduce riscurile. Prin unirea forţelor, afacerea a putut să-şi extindă prezenţa în piaţă. Mai mult, am diversificat pieţele ţintă si am extins gama de produse şi servicii pentru a compensa scăderile afectate de criză, ceea ce a dus la oportunităţi noi în privinţa veniturilor şi a contribuit la stabilizarea afacerii în timpul crizei.” De altfel, notează el, în orice business, provocările se schimbă odată cu evoluţia lui.

    „Aşa s-a întâmplat şi în cazul nostru. Provocările au variat mereu în funcţie de creşterea afacerii şi de dinamica industriei, la modul în general.” Din rândul principalelor provocări cu care compania s-a confruntat de-a lungul anilor de activitate, el mai menţionează obţinerea lentă de finanţări, găsirea şi reţinerea angajaţilor talentaţi, motivarea lor să rămână în echipă şi gestionarea relaţiilor cu partenerii şi furnizorii. „Găsirea forţei de muncă în industria producţiei de mobilă poate fi, desigur, o provocare. Acest lucru se datorează, parţial, unei posibile discrepanţe între cererea şi oferta de lucrători calificaţi. Producţia de mobilă necesită adesea muncă manuală specializată şi cunoştinţe tehnice.” Enea spune că şi angajarea de forţă de muncă străină poate fi o soluţie temporară sau pe termen lung pentru a satisface cerinţele de muncă şi a asigura continuitatea operaţiunilor, mai ales că angajaţii străini pot aduce experienţă şi abilităţi specializate în producţia de mobilă şi pot contribui la creşterea afacerii. „Însă este important să menţionăm că politica şi legislaţia privind muncitorii străini variază în funcţie de ţară şi regiune.”

    Din rândul soluţiilor găsite pentru a trece cu bine perioadele de cumpănă aminteşte gestionarea eficientă a fluxului de numerar şi adoptarea unor măsuri pentru a reduce stocurile, a negocia termenele de plată cu furnizorii şi a optimiza politica de colectare a creanţelor pentru a asigura lichiditatea şi sănătatea financiară.

    În ultimii ani, adaugă Marius Enea, piaţa a asistat la câteva evenimente globale majore, care au avut un impact semnificativ asupra afacerilor şi industriei în general, evenimente care încă mai schimbă dinamica afacerilor, atât cauza, cât şi natura crizelor fiind mereu alta. „Dacă criza financiară din perioada 2008-2010 a avut un impact semnificativ asupra economiei globale – dar efectele sale s-au dezvoltat într-un interval de timp mai lung, în ceea ce priveşte crizele recente, cum ar fi pandemia de COVID-19, am văzut un impact rapid şi masiv asupra afacerilor şi industriei, ducând la închideri temporare sau permanente ale multor afaceri şi la schimbări dramatice în comportamentul consumatorilor.”

    Făcând o diferenţă între crizele din trecut şi crizele ultimilor ani, spune că putem să observăm că cele recente au accelerat adoptarea tehnologiei şi digitalizarea în afaceri. „Multe companii şi-au adaptat rapid modelele de afaceri pentru a face faţă noilor cerinţe şi pentru a-şi păstra relevanţa pe piaţă. De exemplu, teleconferinţele, lucrul de acasă şi comerţul electronic au devenit esenţiale pentru continuarea activităţii.”

    Anul acesta, adaugă el, la nivelul întregii industrii piaţa este sensibilă la inflaţie, care are un impact major asupra preţurilor materiei prime, şi nu numai. „Provocări sunt la tot pasul. Este foarte important să fim pregătiţi pentru cele care vor urma, să dezvoltăm soluţii care să ducă la optimizarea afacerii şi, totodată, să fim atenţi la ceea ce se întâmplă în afara graniţelor ţării. Ştim deja că multe dintre trenduri se manifestă, la început, în plan internaţional.”

    Pentru a face faţă tuturor acestor schimbări, antreprenorul notează şi că e important ca atât el, cât şi partenerul său de afaceri, în calitatea de administratori ai businessului, să fie în permanenţă informaţi, să ia cele mai bune măsuri pentru schimbările din piaţă, să identifice oportunităţile de creştere „şi, astfel, să fim cu un pas înaintea concurenţei”. Desigur, adaugă el, „într-un mediu extrem de competitiv, este esenţial ca produsele şi serviciile companiei să răspundă cerinţelor clienţilor şi tendinţelor dictate de piaţă”.

     

    Obiectiv pe termen scurt: venituri cu 50% mai mari

    Activă astăzi în regiunea Moldovei şi la Bucureşti, compania a încheiat anul 2022 cu o cifră de afaceri de 7,9 milioane de lei (peste 1,5 milioane de euro), cu 40% mai mult decât în 2021, datorită în primul rând deschiderii unui punct de lucru dedicat în Bucureşti – un showroom în care s-au investit circa 300.000 de euro. „Pentru 2023, estimăm o creştere de aproape 50%.” Businessul are un portofoliu de produse cu care se adresează unui public foarte larg. Pe zona clienţilor B2C, vârsta variază în funcţie de nevoile şi preferinţele individuale, produsele şi serviciile oferite de Euro Evi putând fi utile pentru un spectru larg de vârste – de la tineri interesaţi să îşi mobileze propriul cămin, până la persoane mature preocupate să le asigure toate cele necesare copiilor. „Nici în ceea ce priveşte ocupaţia sau veniturile nu există restricţii specifice, deoarece ne adresăm persoanelor din diferite domenii profesionale, cu diverse ocupaţii, iar solicitările pentru piesele de mobilier pe comandă variază mereu în funcţie de nevoile individuale şi preferinţele financiare.”

    În ceea ce priveşte clienţii B2B, domeniile de activitate cuprind o gamă largă, de la întreprinderi mici şi mijlocii până la corporaţii mari, de la industria HoReCa la societăţi comerciale mici şi mijlocii. „Numărul celor care apelează anual la serviciile şi produsele noastre este în creştere de la an la an, aspect care se poate vedea şi în dezvoltarea firmei, în creşterea cifrei de afaceri şi în extinderea activităţii către alte oraşe din ţară, cum a fost deschiderea unui sediu nou la Bucureşti, în 2022.”

    Mobilierul produs de Euro Evi este executat în fabrica tehnologizată de la Iaşi, care are o suprafaţă de peste 2.500 de metri pătraţi. Compania deţine şi o serie de ateliere, ca puncte secundare de lucru pentru echipele de montaj. „Pe viitor, intenţionăm să creştem capacitatea de lucru, odată cu un volum mai mare de cereri, care vor duce şi la creşterea cifrei de afaceri.”

    Recent, compania a făcut mai multe investiţii şi în achiziţionarea de echipamente şi utilaje moderne, aspect care a condus la extinderea capacităţilor de producţie, inovând totodată pe partea de design şi folosind materiale de o calitate ridicată. „În plus, am pus accent pe digitalizarea şi automatizarea proceselor de producţie, pe dezvoltarea de noi produse şi linii de producţie. Valoarea investiţiilor făcute în timp a variat foarte mult, de la investiţii mai mici până la investiţii semnificative, însă valoarea lor reiese din tot ceea ce înseamnă dezvoltarea firmei, feedbackurile clienţilor, îndeplinirea obiectivelor propuse pe termen lung şi deja realizate.”

    Funcţionalitate, sustenabilitate, inovare

    Vorbind despre tendinţele din piaţa mobilierului, Ionuţ Badurlă spune că au existat câteva trenduri şi schimbări semnificative de-a lungul ultimilor ani, în urma evoluţiei nevoilor şi preferinţelor consumatorilor, tehnologiei şi preocupărilor legate de sustenabilitate, iar designul şi arhitectura în acest domeniu sunt adesea influenţate de inovaţiile în forme, material şi funcţionalitate, la care se adaugă influenţele legate de cultură, stilurile de viaţă şi preferinţele consumatorilor. „De exemplu, schimbările în modul de lucru şi de viaţă la domiciliu pot influenţa cererea pentru anumite produse şi caracteristici. Totodată, schimbările în deciziile consumatorilor referitoare la materialelor, cum ar fi utilizarea lemnului natural sau a materialelor reciclate, pot influenţa şi acestea designul şi producţia de mobilă.”

    Astfel, mobila cu design minimalist şi funcţionalitate crescută a devenit tot mai populară, consumatorii căutând piese de mobilier care să ofere un aspect simplu şi elegant, dar care să fie şi versatile, adaptabile la diferite nevoi şi spaţii. Totodată, mobila modulară, care poate fi adaptată şi reconfigurată în funcţie de cerinţe şi suprafaţa disponibilă, câştigă popularitate, iar mobilierul uşor şi portabil, facil de mutat dintr-un loc în altul, este la rândul său din ce în ce mai căutat. „Ca o tendinţă, şi tehnologia a început să se integreze în mobilier pentru a satisface nevoile digitale ale consumatorilor. Exemplele includ mobilierul cu încărcare wireless, iluminatul inteligent sau piesele de mobilier dotate cu porturi USB şi prize pentru conectivitate. Un impact semnificativ pentru piaţa de mobilier l-a avut şi comerţul online, astfel fiind oferită o gamă mai largă de opţiuni şi acces la mobilă personalizată. Cu alte cuvinte, consumatorii pot explora şi achiziţiona mobilier online, beneficiind de opţiuni de personalizare, evaluări şi recenzii ale produselor.”

     

    Deschiderea către inovaţie, esenţială în faţa competiţiei

    Cât despre competiţia venită din zona jucătorilor internaţionali, Badurlă spune că fiecare afacere adoptă strategii diferite în funcţie de obiectivele şi resursele pe care le are. „Este important pentru noi să analizăm concurenţa, să înţelegem punctele lor puternice şi, în acelaşi timp, să rămânem concentraţi pe aspectele care ne fac unici şi ne diferenţiază în piaţă, precum dezvoltarea unor produse distinctive şi de valoare, care vor atrage mai mulţi clienţi.”

    La fel de importantă crede că este deschiderea noastră către inovaţie şi schimbare. „Practic, urmăm tendinţele şi nevoile din piaţă, suntem la curent cu noile tehnologii şi inovaţii în designul şi producţia de mobilă şi, totodată, suntem dispuşi să ne extindem gama de produse şi servicii odată cu solicitările clienţilor. Nu în ultimul rând, investim în promovare şi marketing, astfel încât să ne promovăm brandul şi produsele în mod eficient.”

     

    Cucerirea întregii ţări, pe lista scurtă

    Pe termen mediu şi lung, managerii Euro Evi au în vedere în primul rând să ajungă la un public şi mai numeros. „În această direcţie, ne gândim la deschiderea de showroomuri sau magazine în oraşele în care nu suntem încă prezenţi”, punctează Badurlă. Pe lista scurtă se află şi dezvoltarea gamei de produse, inclusiv introducerea de noi stiluri de mobilier, noi materiale sau funcţionalităţi inovatoare. „Ne gândim şi la adoptarea de tehnologii avansate, în pas cu ultimele tendinţe din domeniu, la nivel de producţie, cum ar fi automatizarea şi digitalizarea proceselor, pentru a îmbunătăţi eficienţa şi calitatea produselor. Dintotdeauna am fost deschişi – şi continuăm să fim – pentru parteneriate strategice cu designeri, arhitecţi sau alte companii din industrie, astfel încât să ne extindem reţeaua de clienţi, în paralel cu lansarea unor produse cât mai apropiate de inovaţiile din domeniu.”

     

    O prietenie profitabilă

    Despre decizia de a deveni parteneri, cei doi spun că aceasta a fost susţinută de mai mulţi factori care, în funcţie de situaţie şi de contextul în care s-au aflat pe drumul evoluţiei lor, s-au modificat. „Pot fi enumerate aici câteva dintre motivele comune care ne-au adus pe acelaşi drum, în cariera noastră profesională. În primul rând, abilităţile şi resursele noastre s-au unit astfel încât să putem vorbi de un parteneriat. Şi mai bine spus, prin unirea forţelor, am obţinut competenţe şi avantaje reciproce. Apoi, avem aceleaşi obiective când vine vorba de dezvoltarea afacerii, ceea ce ne aduce în punctul de a fi extrem de productivi. Nu în ultimul rând, împreună punem foarte mult preţ pe echipă. Echipa este totul”, susţine Enea.

    Iar faptul că erau prieteni încă dinainte să devină parteneri de business a venit aşadar la pachet cu foarte multe beneficii. Astfel, spun că în momentele dificile sau stresante ale dezvoltării afacerii au ştiut să ofere suport emoţional reciproc, ceea ce i-a ajutat să poată lucra împreună pentru a depăşi obstacolele. „Am învăţat să respectăm şi punctele de vedere ale celuilalt, ştiind că fiecare dintre noi are abilităţi unice. Dacă recunoşti calităţile şi iei în considerare punctele de vedere şi sugestiile partenerului de afaceri, înveţi totodată să apreciezi şi să valorifici diferenţele de opinie, întrucât acestea pot aduce perspective şi idei noi”, adaugă şi Badurlă.

    Ori de câte ori au apărut diferenţe de opinie, au evitat să le transforme în conflicte personale, abordând constructiv aceste diferenţe prin dialog şi negociere, ascultându-se unul pe celălalt, încercând să înţeleagă lucrurile din perspectiva celuilalt. „Scopul? Să găsim soluţii care să fie satisfăcătoare pentru ambele părţi. De asemenea, dacă ne raportăm la înţelegerea care ţine de partea financiară – care e o sursă majoră de tensiuni într-o relaţie de afaceri –, am mizat mereu pe transparenţă şi pe o gestionare a finanţelor făcută în mod corect şi echitabil. Am păstrat o evidenţă clară a tuturor tranzacţiilor financiare şi ne-am consultat mereu pentru a ne asigura că suntem în conformitate cu regulamentele legale şi fiscale”, explică Marius Enea modul în care au echilibrat balanţa prietenie-business.

     

    Fondatorul firmei, mai mult decât un mentor

    Din rândul realizărilor pe care le-au avut la nivel profesional, antreprenorii spun că acestea sunt reprezentate de atingerea obiectivelor propuse şi de experienţa acumulată. De-a lungul timpului, ei au beneficiat de sfaturi şi îndrumare de la Viorel Enea, fondatorul firmei, care a fost mai mult decât un mentor, având „o experienţă extraordinară”. „Ne-a fost mereu aproape, ne-a oferit de fiecare dată ghidare, sfaturi şi sprijin pentru dezvoltarea noastră profesională şi personală, cu îndrumări valoroase pentru gestionarea provocărilor şi luarea deciziilor potrivite. Un mentor, un om, un sprijin în tot ceea ce ne-am propus pentru atingerea obiectivelor”, spune Ionuţ Badurlă.

    Potrivit lui, antreprenoriatul implică riscuri, însă aceste riscuri fac parte din procesul de învăţare şi creştere. „Învăţaţi să gestionaţi riscurile şi să vă adaptaţi la schimbări. Drumul antreprenoriatului poate fi provocator şi plin de obstacole. De aceea, este important să menţineţi o atitudine pozitivă, să fiţi rezilienţi şi să perseveraţi în faţa dificultăţilor. Încrederea în sine şi perseverenţa sunt cheile succesului în antreprenoriat”, este sfatul său pentru noile generaţii de antreprenori.

    La rândul său, pentru că începutul unei afaceri este pe cât de provocator, pe atât de plin de incertitudini, Marius Enea le transmite tinerilor aflaţi la început de drum că este esenţial să se focalizeze pe pasiunea şi viziunea lor pentru a construi o afacere. „Identificaţi ceea ce vă motivează şi vă entuziasmează şi transformaţi acea pasiune într-un motor pentru succesul vostru. Fiţi mereu deschişi la învăţare şi căutaţi mereu să vă dezvoltaţi abilităţile şi cunoştinţele. Fiţi încrezători în propriile forţe şi, în acelaşi timp, fiţi deschişi să învăţaţi şi să colaboraţi cu alţi antreprenori, mentori, parteneri de afaceri şi profesionişti. Construiţi o reţea solidă de relaţii pentru că relaţiile pot deschide uşi noi, pot oferi sfaturi şi sprijin şi pot ajuta la creşterea afacerii voastre. Şi, nu în ultimul rând, investiţi timp şi efort în visul vostru şi înţelegeţi concurenţa.”

     

    Tehnologia, laitmotivul viitorului

    Iar într-un exerciţiu de imaginaţie legat de un viitor în care inteligenţa artificială „lucrează” cot la cot cu angajaţii, Enea este de părere că, la nivel de leadership, este nevoie în primul rând de o viziune clară şi inspirată pentru a ghida activitatea firmei prin schimbările destul de rapide dictate de evoluţia pieţei. De asemenea, consideră este esenţial să poţi identifica oportunităţile pentru scalare şi să trasezi o direcţie strategică, luând în calcul atât avantajele aduse de dezvoltarea accelerată, cât şi provocările asociate cu această dezvoltare. „Totodată, este crucial să fii deschis cu angajaţii, să-i încurajezi, să-i motivezi şi să-i sprijini, creând o cultură în care aceştia să se simtă valorizaţi şi implicaţi. Comunicarea clară şi transparentă este importantă pentru a asigura o înţelegere comună între angajaţi şi conducere.”

    Reiterează aici şi dezvoltarea tehnologiei, în contextul în care orice lider trebuie să fie flexibil, să se poată adapta la orice tip de schimbare. „Pe termen mediu şi lung, este necesar să putem gestiona tranziţii şi transformări organizaţionale, ajustând strategia şi planurile în funcţie de noile cerinţe şi oportunităţi. De aceea, trebuie să fim dispuşi să ne actualizăm cunoştinţele şi să explorăm noi modalităţi de a utiliza informaţiile şi tehnologia în beneficiul organizaţiei şi al angajaţilor. În calitate de lider, trebuie să mă asigur că societatea respectă principiile etice şi normele de conducere responsabilă, context în care mă bazez pe propriile abilităţi de gestionare a schimbării.”

    În viziunea sa, pentru liderul viitorului şi principalele provocări vin tot din zona de tehnologie. „Orice lider pe care ni-l imaginăm în anul 2030 trebuie să se asigure că angajaţii şi infrastructura organizaţională se adaptează optim noilor tehnologii. Este imperios necesar ca fiecare să înţeleagă impactul tehnologiei asupra afacerii, să poată face faţă cu succes schimbării.”

    Enea crede că evoluţia tehnologiei înseamnă şi provocări de ordin etic, responsabilităţi legate de utilizarea corespunzătoare a acesteia, liderii fiind responsabili să implementeze politici şi practici în această direcţie. „Într-o lume tot mai interconectată, ei vor trebui să rămână competitivi în faţa inovaţiei şi concurenţei globale, să identifice noi oportunităţi de afaceri şi să colaboreze cu parteneri şi concurenţi pentru a crea valoare în cadrul organizaţiei.”

    Iar din rândul oportunităţilor pe care liderii le vor avea odată cu avansul tehnologiei, el enumeră: accesul la informaţii şi date, comunicare şi colaborare îmbunătăţite, automatizare şi eficienţă crescută şi dezvoltarea abilităţilor de leadership.  


    Cele mai importante borne ale poveştii antreprenoriale Euro Evi

    1992
    Sunt puse, la Iaşi, bazele companiei Euro Evi;

    2003
    Marius Enea preia frâiele businessului de la socrul său, Viorel Enea;

    2004
    Compania îşi începe perioada de dezvoltare;

    2013
    Ionuţ Badurlă se alătură businessului;

    2022
    Afacerea trece de pragul de 1,5 mil. euro venituri; În acelaşi an este deschis un nou showroom, la Bucureşti.


    UN SFAT DE LA MANAGERII EURO EVI pentru antreprenorii aflaţi la început de drum:

    Marius Enea: „Este esenţial să vă focalizaţi pe pasiunea şi viziunea voastră pentru a construi o afacere. Identificaţi ceea ce vă motivează şi vă entuziasmează şi transformaţi acea pasiune într-un motor pentru succesul vostru. Fiţi mereu deschişi la învăţare şi căutaţi mereu să vă dezvoltaţi abilităţile şi cunoştinţele. Fiţi încrezători în propriile forţe şi, în acelaşi timp, fiţi deschişi să învăţaţi şi să colaboraţi cu alţi antreprenori, mentori, parteneri de afaceri şi profesionişti. Construiţi o reţea solidă de relaţii pentru că relaţiile pot deschide uşi noi, pot oferi sfaturi şi sprijin şi pot ajuta la creşterea afacerii voastre. Şi, nu în ultimul rând, investiţi timp şi efort în visul vostru şi înţelegeţi concurenţa.”

    Ionuţ Badurlă: „Învăţaţi să gestionaţi riscurile şi să vă adaptaţi la schimbări. Drumul antreprenoriatului poate fi provocator şi plin de obstacole. De aceea, este important să menţineţi o atitudine pozitivă, să fiţi rezilienţi şi să perseveraţi în faţa dificultăţilor. Încrederea în sine şi perseverenţa sunt cheile succesului în antreprenoriat.”


    „Am învăţat să respectăm şi punctele de vedere ale celuilalt, ştiind că fiecare dintre noi are abilităţi unice. Dacă recunoşti calităţile şi iei în considerare punctele de vedere şi sugestiile partenerului de afaceri, înveţi totodată să apreciezi şi să valorifici diferenţele de opinie, întrucât acestea pot aduce perspective şi idei noi.”

    IONUŢ BADURLĂ, MANAGER, EURO EVI

  • Meet the CEO. No guts, no glory

    …pare să fie filosofia principală de carieră – dar şi de viaţă – a lui Kuldeep Kaushik, care, de 18 luni, conduce businessul din România al companiei de asigurări de viaţă şi pensii private NN. Dacă pentru unii oameni predictibilitatea este ceea ce îi ghidează, pentru executivul de origine indiană fuga de rutină pare că l-a adus în România, după ce a făcut înconjurul lumii.

     

    Educaţie şi disciplină. Oportunităţi. Prieteni. Familie. O sete fără graniţe pentru a descoperi lumea – la propriu şi la figurat – şi poate puţină teamă de previzibil. Cam aceste lucruri au alcătuit parcursul ca în filme al vieţii lui Kuldeep Kaushik, indianul care, de aproximativ 18 luni, conduce liderul pieţei de asigurări de viaţă şi pensii private din România. Ce urmează – nu ştie nici el şi clar poate fi greu intuit având în vedere turnurile diferite pe care le-a luat cariera sa în jurul lumii. Deocamdată însă, planul lui este să se bucure de rolul din România – primul în care a preluat conducerea unei companii şi, de altfel, singurul rol spre care a aspirat în ultimii ani. „Cred că sunt o combinaţie de oportunităţi care mi-au ieşit în cale în ultimii 45 de ani. Sunt indian ca origine, m-am născut într-o familie care lucra în domeniul apărării, aşadar disciplina şi valoarea educaţiei au făcut parte din creşterea mea. De-a lungul anilor mi-am făcut mulţi prieteni buni care m-au ajutat pe parcursul vieţii – aşadar sunt cine sunt datorită părinţilor mei şi prietenilor pe care mi i-am făcut în aceşti 45 de ani. Am avut profesori buni de-a lungul timpului şi foarte buni manageri. Apoi, ultima, dar nu cea din urmă, care va urmări filmarea acestei discuţii în cele din urmă, este familia pe care am construit-o şi care m-a susţinut la fiecare pas”, s-a autodescris, în deschiderea celui mai recent eveniment Meet the CEO, Kuldeep Kaushik.

    Parcursul lui până la sosirea în România are un fir de acţiune ghidat de curajul de a spune da oportunităţilor – indiferent că vorbim de decizia luată de tatăl său de al îndrepta spre studiile de inginerie, de rolurile propuse de mentorul său iniţial din industria asigurărilor şi, în cele din urmă, de dorinţa de a se diferenţia de ideea de produs al unei singure companii – ce ar fi putut genera, în cele din urmă, puţină predictibilitate. A povestit despre toate acestea pe-ndelete în cadrul celui mai recent eveniment Meet the CEO organizat de BUSINESS Magazin.

    Kuldeep Kaushik a crescut într-o familie cu doi copii, iar primul imbold în carieră le-a fost dat amândurora de familie: armata, primul plan al părinţilor, nu era un plan pentru ei, astfel că cele două opţiuni rămase, în mod tradiţional la acea vreme, erau ingineria şi medicina. „Tatăl nostru mi-a spus: «Tu vei fi inginer», iar fratelui meu, «Tu, doctor».” Fiind fratele mai mare, Kuldeep Kaushik a avut posibilitatea să aleagă totuşi – şi a ales ingineria pentru că ar fi fost mai uşoară, iar fratele său a devenit oftalmolog –, însă drumul său este diferit de ceea ce ar fi putut intui părinţii. „Erau anii 1994-1995, când trebuia să alegi dacă vei merge înspre matematică şi ştiinţe sau înspre ştiinţe umane. În acel punct nu ştiam prea bine ce vreau să devin. Tatăl meu a fost clar o influenţă şi, cum am spus, prietenii au fost de asemenea destul de importanţi în ceea ce am devenit. În 1991 a început reforma economică în India – nu îl aveam pe Steve Jobs, dar am avut oameni importanţi, lideri, care au construit businessul şi înspre care ne-am uitat. Ingineria era un domeniu foarte promiţător  în care să mă dezvolt”, descrie el felul în care a primit direcţia profesională din familie.

    După absolvire, s-a angajat la Infosys, o companie de tehnologie care a devenit publică în 2003, prilej cu care fiecare angajat a primit câte 100 de acţiuni. „Infosys era clar o organizaţie care investea în construirea unor cariere pe termen lung, în securitate financiară, iar liderul organizaţiei era un model.” Ce l-a atras însă a fost modalitatea de recrutare a companiei. „Veneau la şcolile de inginerie şi îţi dădeau să rezolvi 10 puzzle-uri. Ei se asigurau că nu îi iau în companie pe primii 5% cei mai buni care reuşeau să rezolve puzzle-urile şi, evident, nici pe ultimii. Aveau o propunere de valoare clară din partea companiei şi se gândeau că nu vor reuşi niciodată să îi răsplătească pe cei din top 5% deoarece ambiţia, drive-ul lor va fi diferit de ceea ce puteau să ofere, dar ştiau că au o propunere de valoare clară pentru următorii 80%.” Dincolo de modalitatea inedită de recrutare a companiei, l-au atras tehnologia şi serviciile financiare, care erau la momentul în care el făcea primii paşi în carieră industrii în creştere în India. Erau domenii înspre care se îndreptau oamenii buni, inteligenţi, şi calea logică să evoluezi era să intri în aceste domenii, iar apoi să lucrezi peste hotare. „India ieşea din paradigma de a fi foarte restricţionată, devenea mai deschisă la investiţii, iar pentru tinerii ca noi, acest lucru era important. Nu mă urcasem, de pildă, în avion până în 2002, când am fost trimis pentru prima dată de Infosys din India în Regatul Unit.”

    La acel moment, preocuparea sa era să continue să se dezvolte în direcţia de a fi un expert în tehnologie, însă, la un moment dat, a realizat că începea să se încadreze într-un stereotip indian: techy, care lucrează timp de câţiva ani în India, apoi merge în Statele Unite, face tehnologie acolo, aplică pentru o carte verde, se aşază la casa lui şi are o familie. La un moment dat, a început să deraieze de la acea direcţie, deşi a lucrat pentru Blue Cross Blue Shield timp de un an şi a avut oportunitatea să locuiască în Statele Unite. În această decizie şi, mai târziu, în toate deciziile luate ulterior în carieră, a cântărit mult şi viaţa privată: „În primele şase luni din lumea corporate, mi-am întâlnit jumătatea, cu care sunt împreună de 24 de ani. Am intrat într-o relaţie spre finalul anilor 2000, iar apoi, fiindcă profesia era importantă, am călătorit, am mers în diferite oraşe şi am lucrat în diferite locuri. Am plecat înspre Regatul Unit, apoi ne-am întors în India pentru că voiam să începem o familie, iar acesta a fost, de altfel, şi motivul pentru care am schimbat şi oraşele, pentru a fi mai aproape de părinţi.” S-au mutat la New Delhi şi au stat pentru câţiva ani în India. „Am început să lucrăm într-o nouă organizaţie şi am avut oportunitatea să ne relocăm în SUA. Astfel, spre finalul anilor 2004, ne-am mutat în Providence, care este pe Coasta de Est, în Rhode Island, între Massachusetts şi Connecticut. Eram recent căsătoriţi şi am profitat de oportunitate ca să ne mişcăm, să călătorim, iar în 2007 am urat bun venit în familie fiicei noastre, punct din care am decis că trebuie să fac ceva diferit.” Ceva-ul care a făcut diferenţa a fost dorinţa lui să studieze într-o şcoală de business, ceea ce i-a ghidat înapoi spre Europa – în 2009, au decis să se mute în Franţa pentru studiile lui. „Am vrut mereu să studiez în Europa, aveam visul să urmez o universitate europeană şi, de asemenea, m-am uitat la costul de oportunitate: MBA-urile din Statele Unite se întind, în general, pe doi ani şi cele din Europa, pe un an, iar apoi poţi să termini rapid şi să te întorci la business. De asemenea, MBA-urile din Statele Unite le faci când ai 25-26 de ani, eu aveam în jur de 29 de ani când am decis să fac o şcoală de business”.

    Cum a găsit curajul să se mute atât de des? Crede că deschiderea faţă de noile culturi a făcut cumva parte din ADN-ul său, atât în ceea ce priveşte naţionalitatea, cât şi familia: „Este o provocare să te muţi, dar eu m-am născut într-o familie cu activităţi în industria apărării şi am crescut în India, o colecţie de culturi, limbi, tipuri de mâncare, aşa că să te muţi dintr-un stat în altul este natural şi accesibil, ca şi cum te-ai muta din Germania în Franţa. Din perspectiva adaptabilităţii, cred că a venit la pachet cu originile mele – m-am născut aproape de Mumbai, m-am educat foarte mult aproape de Delhi, m-am dus pentru studiile la inginerie aproape de Calcutta, primul meu job a fost în Mumbai, al doilea în Bangalore şi am stat şi în Chennai. Cred că toate m-au pregătit mental pentru ceea ce avea să urmeze. Am fost de asemenea norocoşi să avem oportunităţi şi curajul să spunem da acestor oportunităţi.”

    Kuldeep Kaushik, CEO al NN România: Ca indivizi, cred ca avem motivatii diferite. Prin felul meu de a fi, am nevoie de provocari ca sa ramân motivat.


    BIO

    • Kuldeep Kaushik este CEO al NN, liderul pieţei de asigurări de viaţă şi pensii private din România;

    • El a acumulat peste 20 de ani de experienţă internaţională în strategie corporate şi de business, management al schimbării, excelenţă operaţională, transformare digitală şi dezvoltare a experienţei clienţilor, cu impact în peste 20 de ţări din Asia, Europa, Orientul Mijlociu, Africa, SUA şi America Latină;

    • Şi-a început cariera ca analist de business la Infosys, în ianuarie 2001 şi a lucrat atât în Regatul Unit, cât şi în Bangalore;

    • Între 2004 şi 2008 a lucrat pentru Perot Systems (Dell Technologies), atât în India, cât şi Statele Unite;

    • În asigurări a intrat în iunie 2010, ca CoS al Axa Global Life and Savings, de unde a evoluat în roluri multiple, cel mai recent fiind cel de chief operaţional, customer & transformation officer – Axa International & New Market (INM);

    • S-a alăturat grupului NN odată cu numirea în rolul actual, în noiembrie 2021 ;

    • Şi-a luat licenţa în inginerie metalurgică la National Institute of Technology Durgapur (1996-2000) şi a urmat şi un MBA în finanţe şi strategie la HEC Paris (ianuarie 2009 – iunie 2010).


    Tot ce a urmat a fost o replică la scară globală a experienţei din India. „Mutarea în Brighton, unde am stat un an, a fost foarte uşoară. Întoarcerea în Statele Unite a fost de asemenea uşoară, pentru că amândoi suntem profesionişti în tehnologie şi, prin urmare, am avut acces la multe oportunităţi. Este important de subliniat că sunt cine sunt fiindcă soţia mea a fost mereu cea care s-a pliat pe schimbările din cariera mea, şi-a adaptat propriul traseu, ceea ce ne-a permis să călătorim şi să preluăm următoarea mare oportunitate. Să ne mutăm în Franţa a fost foarte frumos. Parisul este o destinaţie de vis şi un loc unde nu foarte mulţi oameni au oportunitatea să trăiască, dar noi am stat acolo câţiva ani şi am experimentat viaţa, cultura, vinurile şi croissantele – cred că nicăieri nu găseşti croissante mai bune decât cele din orice brutărie obişnuită din Paris.” Crede că este binecuvântat să fi avut parte de aceste schimbări, dar pe de altă parte recunoaşte că au fost şi provocări: „Evident, am fost deschişi şi pregătiţi pentru toate schimbările, dar am avut şi provocări pe pacurs. Când ne-am mutat în Hong Kong, de exemplu, fiica mea se obişnuise la şcoala unde învăţa, avea deja prieteni şi nu-şi dorea o nouă schimbare”.  În Paris ajunsese când a început să lucreze pentru asigurătorul Axa, în perioada crizei financiare, când existau multe provocări legate de găsirea unui loc de muncă – dar, spune el, în cele din urmă a fost binecuvântat. „A fost o perioadă dificilă financiar şi cu provocări pentru familie. Soţia mea s-a întors în India şi a început să lucreze acolo, iar în cazul meu au apărut trei oportunităţi diferite din care am putut să aleg: Axa, un rol în IBM despre care am avut ulterior unele regrete că nu l-am luat – în 2010, în Olanda, aş fi putut să lucrez în data engineering şi, dacă făceam acest lucru de atunci, aş fi câştigat un set de abilităţi pentru care multă lume ar fi dat orice să le aibă –, iar a treia a fost Lafarge.”

    În domeniul asigurărilor, la Axa mai exact, a ajuns să lucreze prin intermediul şcolii de business, una cu reputaţie foarte bună în ecosistemul franţuzesc. Acolo obişnuiau să aibă în fiecare seară de miercuri un invitat care să le împărtăşească o viziune asupra leadershipului – erau invitaţi lideri din industrie să vorbească absolvenţilor. Primul pe care l-au chemat în perioada studiilor lui Kuldeep a fost Henri de Castries, care era CEO-ul grupului Axa la acel moment. „Este un lider inspiraţional care, atunci când intră într-o cameră, ajungi să gravitezi în jurul a ceea ce spune. Îmi amintesc că eram într-o sală mare, cea mai mare din şcoala de business, şi era plină la capacitate maximă, iar oamenii stăteau şi pe scări doar ca să îl asculte.” A vorbit cu ei 55 de minute şi a povestit lucruri care l-au inspirat şi captivat pe Kuldeep. Această discuţie a fost, de altfel, primul său contact cu grupul Axa şi cu industria asigurărilor. Asigurătorul francez se concentra atunci mai mult pe protecţie şi sănătate şi dezvolta cele două linii globale în perioada 2009-2010. „În acea perioadă dificilă la nivel macroeconomic, discuţiile se orientau foarte mult înspre finanţe şi directorii financiari erau cei care conduceau strategia de business. Henri şi managementul de board aveau o înţelegere foarte bună asupra contextului şi, prin strategia de business construiau la acel moment echipa de global business pentru asigurări de viaţă şi economii unde am avut oportunitatea unui interviu.”

    În 2010 a fost primit în grup chiar de unul dintre liderii pe care îi admira, Fabian Rupprecht, atunci CEO Global Life & Health în cadrul AXA. De acolo, parcursul lor a mers în direcţii diferite: Fabian a devenit CFO-ul echipei regionale a Axa în Spania, iar Kuldeep a ajuns în Hong Kong de unde, în 2017, s-a mutat şi el în Spania. S-au reunit şi în NN, unde Rupprecht devenise CEO-ul internaţional al grupului (iar recent a decis să plece şi să se alăture Helvetia Group, un alt grup elveţian din asigurări). „Cred că a făcut această «greşeală» să mă aleagă de mai multe ori pe parcursul celor 15 ani de când ne cunoaştem – m-a recrutat şi în cadrul NN în urmă cu 18 luni şi în mod clar a avut un rol atunci când m-am mutat în Hong Kong.”


    Businessul NN în  cifre

    NN este prima companie internaţională de asigurări de viaţă care a intrat pe piaţa din România, în 1997, iar de 15 ani activează şi pe segmentul pensiilor private, fiind lider pe pieţele de profil. Totodată, NN s-a extins în ultimii ani în România şi pe segmentele asigurărilor de sănătate şi de locuinţă. NN România este parte din NN Group, companie de servicii financiare cu o istorie de mai bine de 175 de ani la nivel internaţional şi o prezenţă puternică în 11 ţări, având în total peste 16.000 de angajaţi şi peste 20 milioane de clienţi. NN Group este listat la bursa Euronext Amsterdam din 2014.


    În ceea ce priveşte experienţa din Asia, o descrie drept uimitoare, având în vedere că viaţa de acolo este total diferită. „Viteza, ritmul, sunt incredibil de diferite. M-am alăturat grupului Axa într-o echipă regională – fiind un grup foarte mare, este operat în sistem trirarhic, cu sediul central în Paris şi echipe regionale. Din Hong Kong se conduc 8-10 ţări, iar eu m-am alăturat acestei echipe ca să construim businessul de beneficii extra-salariale în Indonezia, Singapore, Filipine şi Hong Kong. În centrul aceastei linii de business este partea de asigurări sănătate oferite ca beneficiu extrasalarial, dar pot fi adăugate şi asigurările de viaţă şi toate celelalte beneficii pe care angajatorii vor să le ofere angajaţilor lor, cum ar fi pensiile private obligatorii şi facultative.” S-a axat pe această direcţie timp de câţiva ani, construind businessuri în Indonezia şi susţinând operaţiunile din Hong Kong şi Filipine, iar această viaţă însemna, în majoritatea timpului, să ia un avion luni dimineaţă înspre o anumită piaţă şi un avion înspre Hong Kong vineri după-amiază. „Ritmul era complet diferit şi Hong Kong este foarte inaccesibil din acest punct de vedere pentru oameni ca noi. Ne-am găsit casă la etajul 65 al unei clădiri cu faţadă de sticlă, iar vineri seara, când ajungeam acasă după o săptămână plină, iar familia deja dormea, găseam linişte în priveliştea Hong Kong-ului care părea ca un tablou. Pe atunci trăiam între hoteluri şi chiar şi casa părea ca un hotel pentru mine, după cum spunea soţia mea.” A făcut timp de un an şi jumătate naveta între Indonezia şi Hong Kong – atât de mult încât aproape ajunsese la limita în care să plătească taxe indoneziene, iar ceea ce l-a frapat cel mai mult era ritmul foarte diferit. „Hong Kong-ul este unul dintre cele mai eficiente oraşe pe care le-am văzut. Experienţa de emigrare, de exemplu, dura 45 de minute de când plecam de acasă şi până ajungeam în avion. Ştiai exact timpul de care ai nevoie pentru a merge spre gară, să iei trenul spre aeroport şi, în funcţie de cât de aglomerat era aeroportul, puteai să aproximezi timpul”. Apoi a primit o ofertă să lucreze cu un fost manager în Spania. „Dacă te uiţi la experienţa mea de carieră până în acel punct, am avut experienţa asiatică, indiană, am lucrat în Asia, UK, Franţa, iar Spania era una dintre celelalte regiuni pe care le aveam în Axa. Din biroul spaniol, acopeream toată America Latină, businessurile din Africa şi businessurile din Europa de Est, iar aceasta a fost, de altfel, introducerea mea în peisajul est-european. Aveam afaceri şi în Orientul Mijlociu şi, treptat, am ajuns şi la câteva businessuri din Asia. A fost clar o atracţie din perspectiva rolului şi un pas în sus să te întorci în Europa şi să lucrezi din nou într-un peisaj pe care îl cunoşti. De asemenea, voiam să fiu parte din echipa aceea, formată din oameni foarte buni şi cu un manager care a fost un model şi un mentor. La fel şi câţiva dintre colegii din echipă, era un mix fabulos de oameni”, descrie el alegerea de a reveni în Europa. Acela a fost şi prilejul cu care a avut primul contact cu România, având în vedere că pe atunci, în perioada 2010-2011, se definea strategia pentru grupul Axa în segmentul asigurărilor de viaţă, sănătate şi economii. „Atunci când construiam strategii şi ne uitam la oportunităţi, evaluam tot footprintul european – România a fost una dintre ţările la care ne-am uitat atunci.”

    După o experienţă de 12 ani în grupul Axa a decis să facă o altă schimbare, de această dată în direcţia unei alte companii. „Dacă mai preluam un rol aici, deveneam un produs Axa şi nu aş mai fi fost capabil să supravieţuiesc în afara grupului. Am avut o oportunitate să mă mut în Londra, în cadrul grupului, dar m-am gândit că dacă vreau cu adevărat o provocare, atunci era momentul să fac o schimbare. Apoi, ştiam oarecum grupul NN fiindcă Fabian Rupprecht, care mă recrutase la Axa, devenise între timp parte din NN, aşadar am putut observa grupul de la distanţă.” A cântărit în alegerea sa faptul că părea că grupul cu origini olandeze este unul pentru care oamenii chiar sunt cheie, iar o experienţă nefericită din companie i-a demonstrat asta: „CEO-ul spaniol al NN a pierdut lupta cu cancerul în anul 2019 şi întreg boardul de management al NN a fost prezent la înmormântare. Este o conexiune şi un angajament faţă de oameni care merg dincolo de aspectul corporate al lucrurilor”.


    Kuldeep Kaushik, CEO al NN ÎN ROMÂNIA: Ca lider, trebuie sa faci lucrurile asa cum ai vrea sa le faca altii ln cazul tau daca ai fi ln locul lor, lntr ̵ o situatie inversa.


    Apoi, decizia schimbării a venit şi ca o consecinţă a felului în care este structurat el însuşi: „Ca indivizi, cred că avem motivaţii diferite. Prin felul meu de a fi, am nevoie de provocări ca să rămân motivat. Ca organizaţie, capabilitatea să găseşti oportunităţile potrivite şi oameni care să aibă implicarea şi concentrarea de care e nevoie pentru acestea, dar şi abilitatea să amesteci noul cu vechiul sunt un mix ideal. În NN există aceste capabilităţi şi abilităţi, dar şi acces la idei şi experienţe din toate pieţele în care este prezent grupul. Aducem oameni, inovaţie, idei, produse, propuneri de valoare din afară, iar în acest set-up există un schimb continuu de experienţă şi idei bune”. A ajuns astfel să fie recrutat pentru a doua oară de modelul său din Axa, care îl cunoştea de 12 ani şi ştia că printre ambiţiile sale se număra cea de a conduce un business. „A fost o surpriză plăcută pentru noi, pentru familia mea, că el s-a gândit că sunt potrivit pentru a duce businessul NN din România mai departe – a fost mereu un vis spre care mă îndreptam. Şi a fost, într-un fel, muncă în desfăşurare – dacă te uiţi înapoi, poţi să conectezi punctele, cum a spus Steve Jobs: Când porneşti la drum nu realizezi cum se vor aşeza lucrurile.” După  18 luni în România, spune că se bucură de fiecare moment: „Este un business extraordinar din care să faci parte şi să construieşti următoarea etapă. În mod clar, sunt mai multe etape de urmat, dar pentru mine, personal, au fost 18 luni grozave, cu colegi excepţionali, foarte diverşi în termeni de experienţe pe care le-avem în echipe. Există diversitate culturală la nivelul întregii companii. Suntem un board de management format din opt oameni de patru naţionalităţi diferite. Dintre aceştia, doar trei suntem bărbaţi, ceea ce nu este meritul meu, ci al acestei ţări, unde, de la început, a fost oferită putere femeilor”.

     

    Din rândul provocărilor avute până acum în România, menţionează nevoia de încetinire a colegilor care vor să dezvolte businessul cu toată viteza înainte: „Mereu avem o agendă foarte aglomerată, iar o provocare este să încetinim ritmul colegilor care încearcă să meargă la capacitate de 150%. Avem un plan solid de creştere şi suntem mereu atenţi la provocările legate de contextul macroeconomic şi social pentru mai departe”. Observă, de asemenea, potenţialul pe care îl are piaţa de asigurări din România: „Deficitul de protecţie din România este de aproape 620 de miliarde de lei, gradul de penetrare a asigurărilor este foarte scăzut, vorbim de între 0,2 % şi 0,3%, chiar şi comparativ cu alte pieţe est-europene este scăzut, aşadar există o oportunitate de creştere. În mod clar mai sunt multe de făcut ca să creştem conştientizarea acestei nevoi şi înţelegerea beneficiilor asigurărilor, să găsim propunerile de valoare potrivite pentru clienţii noştri şi să-i ajutăm cu protecţia de care au nevoie când apar situaţii neprevăzute. Cred că este una dintre pieţele de creştere pentru noi ca grup şi investim mult în această direcţie – dacă vorbeşti cu CEO-ul grupului, şi el va spune că România este, în mod evident, una dintre oportunităţile în care vrem să continuăm să investim şi este poate unul dintre singurele businessuri care este în totalitate organic. Aşadar suntem numărul 1 în diferite segmente, absolut organic, fără achiziţii.” De asemenea, este mulţumit de forţa de vânzări, pe care o descrie ca fiind drept una dintre cele mai puternice la nivel de grup şi care, cu mijloacele şi cu propunerile de valoare potrivite pentru clienţii lor, reprezintă o oportunitate: „Dacă aceasta va veni în următorii 5 sau 10 ani, asta depinde de câteva lucruri, dar în mod cert, ambiţia este să creştem în România”.

    Ce urmează pentru el? „Când am fost numit şi aprobat CEO al companiei, am realizat că nu ştiu ce urmează exact. Atunci am vorbit cu o amică alături de care am fost la şcoala de business, iar ea mi-a spus că ar trebui să încep să mă bucuri de ceea ce am, mai degrabă decât să îmi planific următoarea mişcare. Ceea ce fac în fiecare zi.”   

     

    8 întrebari de la publicul Meet the CEO

    1. Cum arată rutina ta zilnică?

    Nu am o rutină prestabilită, dar sunt câteva lucruri pe care le fac zilnic. Mă asigur că mă rog în fiecare dimineaţă, câte 2 minute, înainte să plec de acasă, iar asta îmi oferă multă putere. Apoi, fac sport zilnic, fie că este tenis, alergare, sport la mine acasă. Ascult multe ştiri şi Podcasturi atunci când conduc, seara, iar înainte să mă culc, îmi revizuiesc agenda pentru a doua zi – mă uit la întâlnirile ce urmează şi la ce am de făcut. Asta te ajută să îţi organizezi mai bine timpul şi activitatea pentru zilele următoare. De asemenea, ca rutină săptămânală, în fiecare dimineaţă de luni revizuiesc lucrurile pe care le-am făcut, apoi adaug ce mai am de făcut. Fiecare individ are un mod de a realiza lucrurile. Pentru mine, un mail necitit în inbox este un task, iar cele care au fost citite înseamnă că au fost şi rezolvate. Există însă şi persoane care au în inbox sute de mailuri necitite şi, deşi pe mine asta mă nelinişteşte şi am impulsul de a rezolva situaţia, pentru alţii este un mod de organizare care funcţionează foarte bine.

    2. Cum te-ai defini ca lider?

    Este o întrebare pe care toată lumea o pune, dar nu ştiu cum să mă definesc ca lider. Cred că dacă las prieteni în urmă, oameni care vor să rămână în legătură cu mine după ce am plecat, acela este leadership. Dacă pot să ajut oameni în călătoria lor profesională, acela este leadership. Cred, de asemenea, că am

    luat de câteva ori decizii dificile – în Spania, de exemplu, am avut o perioadă iniţială dificilă – şi am crezut mereu că, dacă eşti lider, trebuie să faci lucrurile aşa cum ai vrea să le facă alţii în cazul tău dacă ai fi în locul lor, într-o situaţie inversă. La momentul în care am ajuns în Spania aveam o echipă de 80 şi a trebuit să o reducem, ceea ce nu a fost uşor. Mi-am spus: fă lucrurile de care este nevoie aşa cum ţi-ar plăcea să îţi fie făcut ţie un lucru de acest fel, pentru că în lumea corporate poate veni un moment în care vei fi de partea cealaltă a mesei. Aşa merg lucrurile şi aşa aş defini leadershipul. Apoi, nu ştiu dacă este vorba despre leadership, dar, ţinând cont de direcţia înspre care se îndreaptă lumea, singura abilitate de care cred că avem nevoie este aceea de a-i înţelege pe ceilalţi mai bine. Lumea se mişcă într-un ritm foarte rapid, iar viteza a dus la două lucruri: acoperim mult mai multe, suntem expuşi mai multor lucruri, dar în acelaşi timp lucrurile au devenit mai superficiale. Dacă în urmă cu 20 de ani scriam scrisori părinţilor mei, acum realizez un apel video prin Whatsapp când vreau să vorbim. Cred că atingi mai mulţi oameni aşa, dar relaţiile au devenit mai superficiale. Dacă te uiţi la noile generaţii, acestea preferă să aibă experienţe, decât să acumuleze mai mulţi bani în conturile bancare. Poate luăm ce e mai bun din ambele lumi, fiindcă viteza are, de asemenea, valoarea ei.

     

    3. Cum faci faţă tehnologiilor disruptive?

    Cred că digitalul înseamnă pentru noi trei zone mari pe care vrem să le acoperim:

    1. Înţelegem mult mai bine nevoile şi aşteptările clienţilor, să îi implicăm în dezvoltarea de soluţii potrivite pentru ei, să aducem propunerile de valoare mai aproape de oameni în mediul digital şi să creăm experienţe digitalizate;

    2. Distribuim produsele
    noastre mai simplu şi mai rapid, cu ajutorul digitalizării. După cum spuneam, suntem foarte mândri de ceea ce

    avem – una dintre cele mai profesioniste forţe de vânzări şi instrumente digitale care să ajute fiecare consultant să fie alături de clienţi în cel mai bun mod posibil;

    3. Implicăm propriile echipe în operaţiunile companiei din toate ariile şi dezvoltăm competenţele şi abilităţile lor digi­tale astfel încât să înţeleagă clienţii şi să le ofere produse, servicii şi experienţe potrivite. Apoi, toate subiec­tele tehnologice la modă sunt enableri din punctul meu de vedere, folosim noile tehnologii în moduri diferite în toate ariile businessului. Concentrarea este acum pe date, o mină de aur pentru orice asigurător. Acestea ne ajută să ne înţelegem mai bine clienţii. La ce ne uităm din punct de vedere transformaţional este să punem cu adevărat clientul în centru şi să construim capabilităţile de care e nevoie pentru a-l implica, să ajungem la el şi să-i oferim soluţiile şi experienţele potrivite.

     

    4. Ce faci ca să oferi oportunităţi şi educaţie oamenilor tineri din NN care îşi doresc să aibă o călătorie similară cu a ta?

    Orice tânăr care intră în industrie e valoros şi nu m-aş supăra nici dacă s-ar duce la o companie concurentă. Şi orice persoană din România care îşi cumpără o asigurare este un câştig. Dacă eşti capabil să atragi talente e minunat şi pentru echipă şi pentru clienţi. În ceea ce priveşte partea de vânzări, de consultanţă, am făcut o filmare la conferinţa din acest an cu echipa de vânzări şi am trimis-o către managementul grupului pentru a arăta care este viitorul asigurărilor în România. Am avut pe scenă consultanţi financiari de toate vârstele. Cel mai tânăr are 22-23 de ani, iar cel mai în vârstă are peste 80 de ani, amândoi fiind la fel

    de entuziasmaţi de acest job. Ce vreau să spun este că recrutăm pe cât de mulţi oameni posibil, le oferim instrumentele potrivite şi îi ajutăm ca în câţiva ani să îşi construiască portofoliul şi să îl gestioneze pe termen lung. Ce putem face să îi atragem este să le oferim setul potrivit de capabilităţi şi apoi să îi reţinem în companie. Ca echipă de management, ne uităm la ce putem face ca să generăm suficiente venituri pentru cei mai tineri. Ne uităm şi în zona de digital, data, unde este o goană după cele mai bune talente, la ce putem face să atragem oamenii potriviţi şi să-i susţinem să se dezvolte. Iar în acelaşi timp investim în generaţiile viitoare, prin bootcamps şi iniţiative care să ajute tinerii să ia contact cu domeniul asigurărilor încă din facultate. Şi nu în ultimul rând, din perspectiva de CSR,

    susţinem dezvoltarea abilităţilor antreprenoriale şi a generaţiilor viitoare de antreprenori prin burse pentru tinerii cu posibilităţi limitate care vor să urmese studiile EA – The Entrepreneurship Academy.

     

    5. Cum te aduce MBA-ul mai aproape de rolul de CEO?

    Dincolo de perspectivele oferite de MBA per se, este foarte important să înveţi de la colegii pe care îi ai. Am avut 15 colegi, cu mentalităţi foarte diferite, experienţe diferite, astfel că am învăţat mult de la ei. Înveţi din provocările lor şi continui să înveţi pentru că păstrezi legătura, cel puţin cu o parte dintre ei. De asemenea, cred că MBA-ul te ajută să vezi dincolo de activităţile tale zilnice – pentru mine a fost o experienţă grozavă.

    6. Un model de CEO?

    Printre oamenii pe care îi admir se numără Henri de Castries (CEO al Axa între 2000 şi 2016 n.red.), unul dintre primii mei mentori. El putea să fie în această cameră, să vorbească cu 40 dintre noi şi să ne facă să ne simţim speciali fiecare. Dintre modelele mai recente aş putea să-l menţionez pe Wilm Langenbach, care a venit la Axa în 2015 şi alături de care am lucrat până în 2020. El este o persoană foarte muncitoare,  un gentleman, un om extrem de modest şi, de asemenea, şi cel mai pregătit CEO pe care l-am cunoscut.

    Era dedicat rolului aşa cum nu am mai văzut – călătorea, de pildă, toată noaptea din Brazilia înspre Spania şi se implica la capacitate maximă toată ziua acolo, ca apoi să se întoarcă. Dacă ajung la 10% din ce este el, va fi cu siguranţă o realizare.

     

    7. Ce carte recomanzi?

    Cea care mi-a schimbat viaţa a fost „Good to Great“ (de Jim Collins) – abia aterizasem în SUA, era 2004-2005, am intrat într-o librărie, doar ca să mă încălzesc şi am văzut această carte. Roşul este culoarea mea preferată, iar această carte este roşie – am luat-o, am deschis-o, iar dacă deschizi acea carte, primul rând din ea spune „Binele este duşmanul grozavului”. Toţi suntem mulţumiţi să fim buni, de aceea ratăm oportunitatea să fim grozavi.

     

    8. Care este sfatul principal pe care l-ai transmite fiicei tale?

    Copiii mei sunt cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat, iar de la fiica mea am învăţat multe lucruri. Eram în apartamentul nostru din Hong Kong, la etajul 65 al unei clădiri de locuinţe cu faţada complet din sticlă prin care vedeai un peisaj uimitor. M-am trezit într-o dimineaţă, m-am uitat în jos, vedeam bărci şi aproape 1.000 de oameni înotând. Am început să mă entuziasmez şi am trezit-o pe fiica mea să vadă şi ea competiţia. Uitându-ne împreună la înotători, eu am observat unul care era mult în faţa celorlalţi şi i-am spus că el va câştiga cu siguranţă cursa. După o mică pauză, fiica mea s-a uitat la mine şi mi-a spus: „De unde ştii că este un el?” Pentru mine, asta a fost o lecţie şi un şoc, pentru că am realizat cât de inconştient se strecoară astfel de biasuri în noi. De atunci sfatul meu pentru mine însumi a fost că trebuie să o cresc pe fiica mea ca şi cum ar fi fiul meu şi să îi ofer cât de multă încredere şi libertate se poate.

     

    O sfaturi pentru tânara generaţie

    1. Faceţi-vă prieteni şi alegeţi-i cu înţelepciune.

    Investiţi în asta – am avut prieteni în şcoală care aproape au fost motivul pentru care am continuat să studiez şi să îmi aduc mie însumi provocări. În India, să ajungi la o şcoală de inginerie este unul dintre lucrurile greu de realizat, iar datorită prietenilor avuţi acolo am continuat – prietenii din inginerie sunt şi cei care m-au făcut să îmi doresc să merg la o şcoală de business.

    2. Nu fiţi mediocri.

    Alegeţi-vă cel puţin un lucru pe care ştiţi că îl puteţi face mai bine decât ceilalţi. Provocaţi-vă, aveţi încredere în puterile voastre şi veţi reuşi.

    3. Fiţi curioşi.

    Într-una dintre discuţiile Ted Talks pe care le-am urmărit, un speaker povestea că era într-o clasă cu copii de 5 ani, el spunea câte ceva, iar copiii desenau diferite lucruri. La un moment dat s-a dus la o fetiţă şi a întrebat-o ce desenează, iar ea a răspuns că îl desenează pe Dumnezeu. „Nu l-ai văzut niciodată pe Dumnezeu, de unde ştii cum arată?” Iar ea a spus: „Vei şti într-un minut”. Rămâi curios, asta te va diferenţia poate de roboţii care ar putea să preia lumea.

    4. Faceţi sport.

    Cred că asta este o modalitate prin care să înveţi multe lucruri, dar şi să continui să te ridici şi să fii înapoi pe picioarele tale când e nevoie.

    5. Există o vorbă în hindi: „Dacă obţii ceea ce îţi doreşti, asta este bine, dar dacă nu obţii ceea ce vrei, este şi mai bine”.

    Cred că sfatul pe care l-aş deduce de aici este să ai răbdare fiindcă lucrurile vor funcţiona în favoarea ta. Nu pierde răbdarea şi perseverenţa.

    6. Asumaţi-vă  riscuri.

    Le-am spus şi colegilor mei într-o prezentare – „No guts, no glory” – asumă-ţi riscuri.

    7. Fiţi recunoscători.

    Cred că nu ne luăm suficient timp ca să ne bucurăm de ceea ce avem, aşa că faceţi asta.

    8. Ascultaţi mai mult şi absorbiţi informaţiile.

    După cum a spus Buddha cândva

    – „Dacă gura ta e deschisă, înseamnă că nu înveţi”. Ascultaţi mai mult şi învăţaţi – din cauza ritmului, a vitezei, uităm să încetinim şi să ascultăm.

    9. Găsiţi mentori în diferite aspecte ale vieţii voastre şi cereţi ajutor.

    10. Nu luaţi eşecurile prea în serios, viaţa are mult mai multe lucruri de oferit.

    Tatăl meu voia să fiu în armată – am trecut printr-un proces de selecţie de patru zile în care am eşuat, iar privind retrospectiv, mi-am spus: „Poţi să eşuezi, dar nu fi un eşec”.