Category: Cover story

  • ​Paul-Dieter Cîrlănaru, CEO, CITR: „Capacitatea de a pivota în situaţii dificile este un avantaj competitiv în sine”

    De-a lungul celor peste două decenii de activitate, în care a gestionat mai bine de 1.100 de proiecte de anvergură, CITR, liderul pieţei locale de insolvenţă şi restructurare, a contribuit deopotrivă atât la naşterea unui nou capitol în povestea mai multor branduri cu tradiţie, cât şi la scrierea finalurilor altora, cum a fost cazul celui mai mare faliment din istoria recentă a României, City Insurance. În spatele tuturor acestor provocări a stat o echipă bine închegată, condusă începând cu 2022 de Paul-Dieter Cîrlănaru, care, la mai puţin de zece ani de la debutul în companie, ca jurist, a ajuns în fruntea businessului, într-un mediu de afaceri provocator şi în continuă schimbare. Ce filosofie de leadership îl ghidează la cârma companiei?

    „Cred în capacitatea fiecăruia de a-şi defini şi contura propriul rol, motiv pentru care încerc să fiu un lider care inspiră şi susţine, dar nu direcţionează şi impune. Conturez obiectivul şi ofer tot sprijinul necesar pentru ca cei din jurul meu să îşi descopere self leadershipul şi să îşi poată atinge obiectivele. Mi-am propus să dezvolt cultura organizaţională a companiei bazată pe libertate şi responsabilitate, să contribui la formarea unei noi generaţii de experţi şi să le ofer ocazia să exceleze în proiecte de impact, identificând oportunităţile şi apoi permiţându-le să-şi construiască propriile proiecte”, îşi descrie Paul-Dieter Cîrlănaru, CEO al CITR, stilul de leadership, pe scurt.

    În aceste condiţii, spune el, fiecare descoperă, aduce valoare şi îşi transformă mindsetul într-unul de antreprenor care are libertate dar şi responsabilitate şi este un motor de creştere. „Aceasta este parte din cultura noastră la nivelul întregului grup Impetum. O cultură în care punem focus pe oameni, pe creştere, învăţare continuă şi autodezvoltare. Fiecare dintre noi trebuie să ne dezvoltăm permanent, pe măsură dezvoltăm compania şi proiectele se dezvoltă.”

    Aşadar, la oamenii din echipă, primele elemente pe care le caută sunt independenţa şi capacitatea de adaptare, căci este de părere că un manager trebuie să aibă propriul leadership personal şi să reprezinte o soluţie, nu un obstacol pentru cei cu care colaborează. „Nu pot şi nu tolerez forma fără fond, lipsa cunoştinţelor tehnice necesare rolului – fără capacitatea de a livra soluţiile de care clienţii noştri au nevoie este irelevant ce facem în rest.”

    Vorbind mai departe despre calităţile necesare liderilor aflaţi în fruntea unei echipe, Cîrlănaru spune că, în opinia lui, „cele mai importante elemente în conducerea unei companii sunt relaţia şi interacţiunea cu oamenii, şi că fără empatie, ascultare activă şi un interes constant pentru nevoile şi dorinţele celor din jur, nu poţi construi relaţii sănătoase, relaţii care stau la baza formarii unei echipe, fără de care o companie pur şi simplu nu există”. În plus, povesteşte că anul trecut a investit mult şi în construcţia echipelor, precum şi în programe de team effectiveness.

    Saltul de la jurist la CEO. Cîrlănaru a fost numit la cârma CITR la începutul anului 2022, după o evoluţie efervescentă în companie. În 2014 se alăturase businessului ca legal advisor, iar în 2020 era ales partener şi branch manager al filialei din Cluj. La alte câteva luni distanţă devine Senior partner, înainte de a prelua conducerea businessului anul trecut.

    În copilărie se vedea însă în alt sector – povesteşte că era pasionat de tehnologie şi calculatoare, pe care „le asamblam şi dezasamblam, resetam şi reconfiguram pentru a putea rula cele mai noi jocuri şi programe”, aşa că prima dată şi-a imaginat viitorul în acest domeniu. „Ulterior am descoperit dezbaterile academice şi mai apoi dreptul, moment în care am decis să urmez o carieră în domeniul juridic.” Din timpul facultăţii a căutat o specializare care să combine economicul cu juridicul şi să aibă un impact direct. Fiind inspirat de latura practică, a lucrat încă din timpul facultăţii la mai multe case de avocatură din România şi Germania, descoperind cu această ocazie dreptul insolvenţei şi soluţiile de restructurare judiciară. „Cu experienţa acumulată deja, la finalul studiilor am pornit direct pe acest drum, alături de CITR, cea mai mare companie din acest domeniu, care m-a inspirat prin faptul că inova constant în proiectele sale şi erau atenţi la impactul real, iar misiunea de a salva valoarea din business şi companiile de impact nu era doar vorbe scrise pe website, ci este parte din ADN-ul organizaţiei, forţă care ghidează şi energizează toată echipa. Mi-am dat seama că ne unesc aceleaşi valori, că aici vreau să îmi construiesc cariera şi că este un loc unde pot contribui la un impact real în economie.”

    Reuşită â impact. Obiectivul principal pe care şi l-a setat la preluarea rolului de CEO a fost conducerea CITR spre acest proces evolutiv, asigurându-se că echipa, brandul şi produsele sunt reîncadrate eterogen „într-o structură modernă, agilă, inovatoare, digitizată, menţinând poziţia numărul 1 pe piaţa de insolvenţă şi restructurare”.

    Din rolul actual, executivul spune că una dintre cele mai mari provocări este să menţină mereu echilibrul între toate priorităţile pe care le are şi să se asigură că pune suficientă energie în fiecare direcţie – echipă, piaţă, stakeholderi, familie, pasiunile sale şi dezvoltarea personală.

    Legat de reuşitele care i-au marcat cariera, Paul simte că poate vorbi de o reuşită atunci când vorbeşte despre impact – impactul generat de proiectele pe care le gestionează alături de echipă, valoarea adăugată adusă în obiective de anvergură. „Gestionarea, în ultimii ani a celor mai mari dosare de insolvenţă, îndeosebi în industria asigurărilor, este unul din lucrurile care m-au marcat – Carpatica Asig, City Insurance şi Certasig. De asemenea, proiectele de reorganizare finalizate prin revenirea unor branduri importante sau companii solide în zona de performanţă sunt foarte importante pentru noi.”

    Capacitaţile practice, la fel de utile ca cele tehnice. Cea mai importantă lecţie pe care a învăţat-o de-a lungul parcursului profesional construit până acum este lecţia schimbării. „În secolul XXI, o companie de peste 20 de ani este deja o companie cu o vârstă înaintată. Viteza cu care lucrurile se schimbă şi nevoia de a te adapta sunt constante şi trebuie să fie parte din ADN-ul tău – să cauţi mereu următorul pas, să îl identifici şi să îl construieşti, înainte ca nevoie de a-l face să apară.”

    Ca mentor în carieră îl menţionează „în mod special” pe Andrei Cionca, fondatorul Impetum Group şi omul alături de care spune că a învăţat să îşi depăşească limitele şi să construiască drumul pe care se află astăzi. „Mereu în căutarea următorului disruption, atent la oameni şi întotdeauna capabil să surprindă viziunea momentului, este atât un model de urmat cât şi un lider cu care mereu vei putea discuta orice provocare urmărind în mod real să ajute şi susţină.” Un alt lider pe care îl aminteşte ca sursă de inspiraţie şi model este Reed Hastings, „pentru faptul că a implementat fără reţineri sau menajamente politica sa intitulată no rules rules, o viziune de management nouă orientată către libertate şi responsabilitate, completată printr-o atitudine proactivă către dezvoltarea oamenilor din echipă, echilibrată printr-o exigenţă ridicată”. Astăzi, adaugă el, această abordare este parte din cultura promovată la nivelul Impetum Group.

    Are la rândul său şi un sfat pentru tinerii aflaţi acum la începutul carierei: să cultive capacitaţi şi calităţi practice şi versatile în acelaşi ritm cu cunoştinţele tehnice.

    Mai mult decât un sport. La capitolul work-life balance spune că încearcă să îşi păstreze agenda zilnică cât mai flexibilă, fiind astfel capabil să se adapteze provocărilor noi. „Măsor timpul în principal în săptămâni şi urmăresc să identific provocările asumate şi modul în care le gestionez în aceste perioade. Încerc să întrerup rutina şi să găsesc perioade scurte dar dese în care să fiu dedicat în totalitate familiei şi să petrec timp de calitate cu ei.”

    În timpul liber îi place, printre altele, să joace golf, un sport descoperit în ultimii ani şi „o provocare atât fizică, dar mai ales mentală, care îţi permite să te cunoşti mai bine şi să îi descoperi pe cei din jurul tău, partenerii de joc”. El spune că iubeşte golful şi pentru că este un sport al minţii care îl provoacă profund să devină tot mai bun. „Mă pune faţă în faţă cu mine, cu strategiile, deciziile şi rezultatele mele. În acelaşi timp îmi oferă ocazia să petrec timp în natură, să călătoresc şi să capăt claritate asupra lucrurilor.”


    Carte de vizită

    Paul-Dieter Cîrlănaru, CEO, CITR

    1. S-a alăturat echipei CITR în 2014 şi în cei aproape zece ani şi-a construit cariera pornind de la rolul de consilier juridic şi practician în insolvenţă şi până la poziţia de CEO, pe care a preluat-o în 2022;

    2. De-a lungul carierei s-a specializat în domeniul restructurării, având ocazia de a implementa proiecte complexe în domenii de activitate variate, precum cel al asigurărilor, construcţii, industria alimentară, extracţie petrolieră şi transport şi logistică;

    3. Din august 2022, este membru al consiliului INSOL Europe din partea României, o organizaţie Europeană de profesionişti specializaţi în insolvenţă, reconstrucţie şi redresare a afacerilor.


    De altfel, consideră că pentru a menţine o energie sănătoasă în tot ceea ce facem avem nevoie de provocări, aşa că golful a reprezentat, în ceea ce-l priveşte, şi o nouă provocare. „Se vorbeşte mult în ultimul timp despre efectele benefice sau negative ale competitivităţii şi dacă aceasta este într-adevăr un motor de creştere. Cred că această discuţie trebuie nuanţată pentru că nevoia de a te provoca este un motor de creştere, este un mod de a te raporta la propria evoluţie  în mod constant. Iar pentru mine golful a fost o nouă provocare. L-am descoperit târziu şi mi-a permis să intru într-un proces de dezvoltare şi învăţare rapidă şi care în acelaşi timp îmi răspunde repede la ceea ce fac, dar necesită şi foarte multă muncă spre a construi un rezultat de care să fiu mulţumit. Cu cât proporţia între câtă energie investim şi rezultatul pe care îl obţinem este mai mare, cu atât satisfacţia rezultatului este pe măsură. Cu atât mai valoros este că poţi face asta într-un mediu plăcut şi cu oameni pe care îi apreciezi.”

    În plus, fiind de mic pasionat de istorie, de poveştile care au conturat identitatea şi cultura umană, de lecţiile trecutului şi de modul în care acestea ne inspiră azi, spune că pasiunea s-a păstrat până astăzi, colecţia de numismatică începută când era copil fiind astăzi una extinsă şi de care încă se ocupă când are timp.

    În final, Cîrlănaru lasă şi două recomandări de lectură pentru alţi executivi: „Thinking, Fast and Slow” a lui Daniel Kahneman, „o lucrare revoluţionară care explică prin vocea unui laureat al premiului Nobel modul în care mintea noastră este construită şi cum influenţează asta procesul decizional”, şi „Thinking in Bets”, de Annie Duke – „o carte care te învaţă să raportezi eşecurile şi reuşitele la procesul decizional, indiferent de rezultat”.

    Responsabilităţi în şi în afara companiei. Din august 2022, executivul este şi membru al consiliului INSOL Europe din partea României, o organizaţie europeană de profesionişti specializaţi în insolvenţă, reconstrucţie şi redresare a afacerilor. Cu peste 1.250 de membri din 50 de ţări, formaţi din avocaţi, contabili, judecători, autorităţi de reglementare, cadre universitare şi bancheri, INSOL Europe aduce o contribuţie semnificativă la activitatea organismelor oficiale europene şi internaţionale privind insolvenţa, falimentul şi redresarea afacerilor. Afacerile sale sunt administrate de un consiliu, care are responsabilitatea implementării şi promovării misiunilor, obiectivelor şi strategiilor INSOL Europe. „Mecanismele de restructurare nu sunt cu nimic mai avansate în alte ţări, Germania şi Olanda au introdus mecanisme pe care noi le avem deja din 2014. Diferenţa este însă de mindset pentru că acolo restructurarea, a doua sau a treia şansă sunt văzute ca o parte esenţială a construcţiei capitaliste, în timp ce la noi, fiind la primele generaţii de antreprenori, este încă echivalată cu a da greş şi a pierde. Şi atunci acolo lucrurile se întâmplă mai natural pentru că sunt nişte reflexe deja formate.” Practic, completează Cîrlănaru, în România, până în 1990 nu erau necesare aceste mecanisme pentru că exista un singur antreprenor – statul român. Şi atunci problemele acestea de profitabilitate şi performanţă erau secundare, dacă nu irelevante în anumite cazuri. „Şi atunci avem un decalaj dar în acelaşi timp şi o oportunitate de a ajunge din urmă şi a ne echilibra la un nivel asemănător în ceea ce priveşte soluţiile pe care le implementăm, ceea ce este de asemenea şi foarte necesar pentru că activăm într-o piaţă europeană şi nu ne permitem să fim mai puţin capabili să reacţionăm faţă de colegii noştri din alte ţări.”

    „Lucrurile trainice se fac în echipă, nu individual.” Parte a Impetum Group, primul grup românesc dedicat misiunii de a maximiza valoarea de business din oricare etapă din viaţa unei companii, cu scopul de a crea un impact pozitiv în economie, povestea CITR, în spatele căreia a stat, de la bun început, Andrei Cionca, fondatorul companiei, a început în urmă cu mai bine de 22 de ani şi îşi are rădăcinile în Transilvania. Imediat după terminarea Facultăţii de Drept din Cluj, executivul a decis să îşi clădească propriul drum antreprenorial, fondând CITR-ul de astăzi alături de alţi prieteni care i s-au alăturat pe parcurs, oameni care au devenit şi lideri în această companie: Radu Lotrean, Vasile Godîncă Herlea, Andreea Cionca Anghelof şi Rudolf Vizental: „O mână de oameni convinşi că pot să schimbe felul în care se făcea până în acel moment insolvenţa şi pot să transforme companiile româneşti.”

    Astfel, compania a fost construită „din dorinţa de a profesionaliza rolul de practician în insolvenţă şi de a transforma pasiunea fondatorilor în soluţii inovatoare de redresare şi reintegrare a afacerilor româneşti în circuitul economic”, având ca obiectiv salvarea şi creşterea valorii din afacerile locale.

    „Soluţiile inovatoare, spiritul tânăr şi dorinţa de a reuşi îşi vor fi pus amprenta asupra evoluţiei CITR”, care, în 2008, devine lider de piaţă. Cîrlănaru spune că evoluţia CITR de atunci şi până acum poate fi descrisă ca o poveste despre progres, rezultate şi inspiraţie. „Este o poveste despre curajul de a porni ceva ce nu se mai făcuse, despre voinţa de a nu renunţa oricât de greu e drumul, despre pasiunea de a salva valoarea din businessurile româneşti şi despre credinţa că lucrurile trainice se fac în echipă, nu individual.”

    Poveştile în care s-a scris câte un nou capitol. De-a lungul anilor, compania a gestionat peste 1.100 de proiecte, din toate domeniile de business, precum energie, farma, asigurări, agricultură, construcţii, retail, industrie alimentară, industre grea şi uşoară, industrie petrochimică, turism, real estate şi transport, distribuind anual 80-100 de milioane de euro creditorilor, cu scopul de a salva valoarea din companiile româneşti de impact.

    Despre cele mai de notabile proiecte din portofoliul companiei, Cîrlănaru spune că acestea sunt legate de nume relevante din industria României, de branduri şi de poveşti care au nevoie de un nou capitol. „În unele cazuri, marile proiecte au fost despre gestionarea cu succes şi celeritate a unor procese rapide de lichidare – proiecte precum Tractorul (cea mai mare tranzacţie de lichidare din România, desfăşurată în sub trei luni sub supravegherea Comisiei Europene), Rulmentul, Carpatica Asig şi multe altele, cel mai recent exemplu fiind cel mai mare faliment din istoria recentă, City Insurance.” În alte cazuri, precizează el, soluţia oferă companiei un nou început şi salvează valoarea relevantă, salvând branduri cu tradiţie – Flanco, Diverta, Dafora, TMUCB şi Selina fiind doar câteva exemple. „De asemenea, specificul proiectelor necesită soluţii specifice, precum cele care vizează cele mai mari companii de stat, proiecte de impact în care investim toată experienţa şi cunoştinţele noastre, pentru a asigura tranziţia unor companii cheie în economia actuală – Romaero, CET Constanţa sau CFR Marfă fiind câteva exemple relevante.”

    Un mandat plin de provocări. Cât priveşte proiectele marcante atât pentru echipa sa, cât şi pentru economie, pe care le-a luat în sarcină odată cu preluarea rolului de CEO, el menţionează în primul rând transpunerea directivei europene 2019/1023 în materie de prevenţie şi restructurare în legislaţia din România. Echipa CITR a fost desemnată consultantul Ministerului de Justiţie în acest proces complex, iar legislaţia a fost adoptată începând cu iulie 2022.

    „În redactarea noii legi, am contribuit cu toată expertiza noastră de peste 22 de ani pentru a veni în sprijinul mediului de business românesc. Am abordat acest proiect având deja experienţa unor restructurări ale unor companii de impact. Echipa noastră a contribuit la acest proiect complex alături de experţi în domeniu, practicieni, avocaţi, judecători şi profesori universitari.” Pentru a identifica nevoile reale şi actuale din piaţă, echipa CITR a purtat discuţii cu autorităţile naţionale, inclusiv cele fiscale, cu mediul de afaceri, bănci şi profesionişti ai dreptului insolvenţei.

    Noile reglementări au completat legea insolvenţei nr.  85/2014 şi prevăd două proceduri de restructurare, respectiv acordul de restructurare şi concordatul preventiv, ambele orientate spre salvarea companiilor în dificultate. Potrivit executivului, acestea sunt proceduri de restructurare flexibile, confidenţiale, preponderent în afara instanţei, cu o comunicare facilă şi rapidă pe căi electronice între creditori şi antreprenori. În plus, spune că aceste proceduri de sunt, în primul rând, confidenţiale, „deci presiunea psihologică a eşecului va ieşi din schema decizională”.


    „Primul element pe care îl caut (la oamenii din subordine – n. red.) este independenţa şi capacitatea de adaptare. (…) Cred în capacitatea fiecăruia de a-şi defini şi contura propriul rol, motiv pentru care încerc să fiu un lider care inspiră şi susţine, dar nu direcţionează şi impune. Conturez obiectivul şi ofer tot sprijinul necesar pentru ca cei din jurul meu să îşi descopere self leadershipul şi să îşi poată atinge obiectivele.”

    Paul-Dieter Cîrlănaru, CEO, CITR


    „Echipa CITR a avut nenumărate consultaţii cu mediul de business pentru a crea mecanisme de restructurare ce răspund unor nevoi fundamentale ale acestuia: sunt adaptate contextului economic, sunt simple şi eficiente, disponibile mult mai devreme şi cu mai puţină birocraţie decât în procedurile formale de insolvenţă.” Acest lucru se poate dovedi a fi deosebit de valoros, notează Cîrlănaru, atunci când contextul economic este unul plin de incertitudini. „Am comunicat constant în mediului de afaceri despre existenţa acestor noi proceduri de restructurare care vin să sprijine companiile în dificultate şi creditorii lor şi au potenţialul de a crea un avantaj competitiv pentru întreaga economie românească.”

    Cel de-al doilea proiect marcant este coordonarea celui mai mare faliment din istoria recentă a României, City Insurance. Provocările au ţinut de volumul de lucru şi de necesitatea de a clarifica din punct de vedere tehnic activitatea de asigurări şi contractele în care societatea era parte. În prima etapă a proiectului, povesteşte că echipa CITR a creat o bază de date de persoane asigurate şi a notificat peste 70.000 de creditori folosind instrumente special dezvoltate pentru a eficientiza tot procesul. „În acelaşi timp am elaborat într-o perioadă cât mai scurtă raportul de cauze privind falimentul City Insurance, pe care l-am finalizat în doar patru luni. Acesta este standardul pe care am vrut să îl atingem, pentru că în astfel de situaţii, când sunt atât de mulţi oameni impactaţi de faliment, trebuie să ajungem cât mai repede la partea de soluţii şi totul într-un proces transparent. Am informat constant despre fiecare etapă a acestui proiect şi concluziile noastre.”

    Gestionarea unor proiecte de această anvergură a presupus şi o intensă transformare digitală, care, spune Cîrlănaru, nu se realizează prin digitalizarea ştampilei sau a dosarului cu şină, ci prin reinventarea proceselor, identificarea acelor elemente repetitive şi standardizarea lor urmărind ca în final tot procesul să fie unul integrat, agil şi adaptabil, permiţând echipei să se concentreze pe acele aspecte creative, relevante, care aduc impact şi valoare adăugată. „Integrarea tehnologiei şi automatizării în modul de lucru a fost una dintre priorităţile noastre. Am investit în digitalizarea şi automatizarea proceselor, pentru a ne eficientiza şi pentru a putea gestiona proiecte cu volume imense de informaţie şi de activităţi, precum a fost cazul CITY Insurance. Ne-am digitalizat fluxurile operaţionale pentru a elimina procesele repetitive şi pentru a asigura cel mai bun rezultat pentru stakeholderii din proiectele noastre, pentru că aducem plusvaloare în fiecare dintre acestea. Putem avea acces la informaţii din dosare în timp real şi astfel putem oferi predictibilitate şi transparenţă întregului proces de restructurare.”

    Nevoia de pionierat. Pe lângă aceste reuşite profesionale, executivul spune că CITR a creat şi „o adevărată şcoală de business şi de viaţă”, aflată la a patra generaţie de manageri, şi a format o echipă de oameni care şi-au creat pas cu pas, parcursul profesional şi evoluţia personală „şi a căror dezvoltare a fost mereu susţinută, încurajată şi provocată de fondatori şi managementul companiei”.

    Un alt punct esenţial în filosofia companiei, adaugă el, este caracterul inevitabil al schimbării şi nevoia constantă de a adresa acest capitol – inovaţia ca avantaj competitiv. „Într-o piaţă în continuă evoluţie şi schimbare, nevoile companiilor se schimbă constant, problemele identificate sunt mereu altele iar soluţiile implementate trebuie să fie mereu noi. Unele dintre cele mai mari companii din istorie, lideri incontestabili de piaţă, precum Nokia sau Blockbuster, ne-au demonstrat că fără o atenţie constantă orientată către nou, un lider de piaţă sau industrie nu poate supravieţui. Această gândire ne-a permis să ne inventăm şi reinventăm constant produsele, să fim actuali şi relevanţi şi să putem crea soluţii, acolo unde ele încă nu există.”


    „Cred că cele mai importante elemente în conducerea unei companii sunt relaţia şi interacţiunea cu oamenii. Fără empatie, ascultare activă şi un interes constant pentru nevoile şi dorinţele celor din jur, nu poţi construi relaţii sănătoase, relaţii care stau la baza formării unei echipe, fără de care o companie pur si simplu nu există.”

    Paul-Dieter Cîrlănaru, CEO, CITR


    La capitolul provocări, „cea mai mare provocare constantă pe care o avem este să creăm şi redefinim constant produsul nostru”. Fiind un domeniu relativ nou în ţările din estul Europei, restructurarea reglementată a trecut şi trece în continuare printr-un proces evolutiv – „motiv pentru care suntem responsabili să dezvoltăm produse noi acolo unde ele încă nu au existat, să corelăm nevoile din piaţă cu cadrul existent şi să contribuim la evoluţia acestuia, acolo unde este cazul”.

    Viitorul, construit pe trei piloni. Vorbind de obiectivele viitoare, executivul spune că, în viziunea sa, viitorul CITR va fi construit pe o fundaţie bazată pe inovaţie, excelenţă şi impact. „Cum vom face asta? Prin digitalizare, învăţare continuă, implementarea unor noi mecanisme. Excelenţa va fi despre a menţine angajamentul nostru faţă de cel mai înalt standard de calitate şi pregătire, de o politică salarială modernă orientată către cei mai buni experţi şi focusul constant spre definirea produsului de restructurare. Impactul este obiectivul nostru constant – proiectele cele mai mari tratate cu soluţii specifice în vederea obţinerii unor rezultate reale şi win-win pentru toţi stakeholderii implicaţi.”

    Experienţa, adaugă el, i-a demonstrat că un proiect de succes are nevoie de implicarea activă şi constructivă a tuturor – antreprenor, colaboratori, clienţi, furnizori şi finanţatori. „În multe dintre proiectele noastre de succes soluţiile au fost implementate alături şi cu sprijinul instituţiilor bancare, motiv pentru care dialogul constant, deschiderea către noi soluţii sunt absolut necesare. Mă bucur să spun că odată cu implementarea noilor inovaţii legislative în domeniul restructurării am identificat numeroase ocazii de comunicare directă şi dialog constructiv mediul bancar, un element esenţial pentru aplicarea acestor soluţii.”

    De la jurist la CEO în zece ani. Cât priveşte echipa, executivul spune că CITR este o companie într-o continuă evoluţie, în care oamenii sunt în centrul atenţiei. „Avem manageri tineri de 27 de ani care vin cu o perspectivă tânără şi inovativă şi pe de altă parte colegi care au peste 20 de ani de experienţă în insolvenţă, restructurare, consultanţă juridică şi financiară. Per total putem spune că suntem o companie cu expertiză solidă şi în acelaşi timp inovativă şi agilă.”

    Fiind o industrie de nişă, cu skillseturi specifice, executivul spune că este dificil să găseşti oamenii potriviţi. De aceea, „noi credem că cel mai bun mod de a ne creşte şi dezvolta echipa este să sprijinim creşterea propriilor colegi. Sunt un exemplu elocvent. În urmă cu mai puţin de 10 ani debutam în echipa CITR ca jurist, iar acum sunt CEO al acestei companii”.

    Lecţia rezilienţei. Mergând cu discuţia mai departe, la planul general al întregii pieţe, Cîrlănaru spune că, din analizele CITR, reiese că în prezent 70% din cifra de afaceri la nivel naţional este generată de 32.027 de companii de impact, cu active totale de peste 1 milion de euro. Dintre acestea, 58% sunt finanţabile şi 42% sunt azi companii în zona de dificultate, fie restructurabile, fie aflate în insolvenţă iminentă. „Dintre companiile de impact în insolvenţă iminentă, vedem de asemenea că 43% amână de trei ani accesarea unei măsuri de restructurare, probabil antreprenorii încearcă să iasă singuri din dificultate”, însă notează că după un anumit grad, acest lucru este imposibil. Iar amânarea diminuează şansele de redresare.

    Potrivit lui, sunt semnale de alarmă care anunţă antreprenorii că urmează dificultatea şi e momentul potrivit pentru a accesa măsurile de redresare. „Ele sunt diferite în funcţie de industrie şi de companie, nu există o reţetă universală. Dependenţa faţă de anumiţi parteneri de afaceri, dificultăţile în recuperarea de creanţe, dar şi în plata la scadenţă a datoriilor, dificultăţile în aprovizionare, toate sunt simptome care, identificate din timp, pot ajuta la evitarea unor situaţii radicale.”

    În ceea ce priveşte insolvenţele din 2022, peste 6.700 de companii au intrat în insolvenţă în anul 2022, o creştere de 10% faţă de anul 2021. Dintre acestea, doar 67 sunt companii de impact, care cumulează peste 5.500 de angajaţi, înregistrează active în valoare de peste 1,5 miliarde lei şi datorii la bugetul statului de peste 170 milioane lei. Cifrele acestea sunt un rezultat al măsurilor fiscale aplicate în ultima perioadă ca răspuns la dificultăţile economice şi se manifestă printr-o creştere a nivelului datoriilor globale în toate segmentele. „Pe măsură ce aceste măsuri fiscale vor fi oprite, companiile vor fi nevoite să ia măsuri, iar efectul se va vedea în sănătatea companiilor şi a economiei noastre. Vedem deja o creştere a interesului în mediul de business în special pentru măsura de concordat preventiv.”

    În opinia sa, lecţia aici este despre rezilienţă, un punct forte al antreprenorului român, rezilienţă care ne poate însă orbi în faţa nevoii de a schimba ceva, de a inova, de a interveni asupra problemelor pe care nu le putem schimba fără o perspectivă exterioară sau fără un sprijin specializat. „Mai mult, capacitatea de a pivota în situaţii dificile, de a schimba ceva la timp pentru a te adapta noilor contexte, devine un avantaj competitiv în sine, transformând dificultatea în oportunitate, motiv pentru care încurajăm mediul antreprenorial să vadă un astfel de proces ca un pas înainte în evoluţia unei companii, nu ca un regres.”

    Problemele vechi cer soluţii noi. Vorbind despre evoluţia pieţei de insolvenţe în 2023, Cîrlănaru spune că „o statistică e valoroasă atunci când o poţi interpreta printr-o cheie foarte relevantă”. În cazul acesta, pentru a putea înţelege ce se întâmplă acum şi ce ne spun cifrele, subliniază că e important să te uiţi în trecut pentru a vedea ce s-a întâmplat in alte cicluri economice. „Chiar dacă vedem o uşoară creştere a numărului de proceduri noi deschise, în esenţă vorbim de un număr de 3-4 ori mai mic decât vârful înregistrat în 2013-2014, în urma ultimei crize financiare. Ce ne spune asta este că acest mecanism încă nu răspunde activ la numărul de provocări apărute, dovadă fiind studiul nostru la câte companii se află în dificultate.” Astfel, adaugă el, „în loc să citim asta ca o creştere, noi o citim în continuare ca o deconectare între nevoie şi soluţie, pentru care noi investim mult timp şi efort în a o remedia. Motivul pentru care asta se întâmplă este că orice soluţie nu poate fi eficientă dacă nu e aplicată”. Chiar dacă azi avem unele dintre cele moderne mecanisme de restructurare reglementată sau semireglementată din Europa, completează executivul, „nu poţi duce pacientul la doctor dacă el nu ştie despre doctor sau dacă nu are încredere în acel doctor”. Aici intervine aspectul legat de informare şi înţelegere şi de asemenea de a trece un prag şi a înţelege că în momente de dificultate, „soluţiile vor veni nu doar de la noi, ci şi de la colaboratori care ne pot sprijini în acest sens”.

     

    Evoluţie în pas cu timpurile

    2001
    Sunt puse bazele companiei;

    2002
    Filiala Cluj devine lider pe piaţa insolvenţei şi restructurării, la doar un an de la înfiinţare;

    2007
    Compania încheie, în proiectul Tractorul, cea mai mare şi mai rapidă lichidare din România, finalizată printr-o tranzacţie de 77 de milioane de euro, legitimată de Comisia Europeană;

    2010
    CITR marchează cea mai rapidă şi de impact reorganizare de succes a unui retailer de renume din România, Flanco; planul de reorganizare a fost implementat în timp record, numai 6 luni; e momentul repoziţionării businessului şi al dezvoltării serviciilor de reorganizare;

    2017
    În fruntea Insol Europe, organismul european al practicienilor în insolvenţă, este numit pentru prima dată un preşedinte român, în mandatul 2017-2018 – Radu Lotrean, cofondator al CITR;

    2020
    Compania este desemnată de Comisia Europeana consultant al Ministerului Justiţiei pentru transpunerea Directivei  Europene 2019/1023 privind cadrele de restructurare şi avertizarea timpurie în legislaţia din România;

    2021
    CITR obţine în cazul ROMAERO prima decizie a ANAF de aprobare a planului de restructurare a datoriilor bugetare conform OG6, un punct de reper în evoluţia  procedurilor de preinsolvenţă;

    2022
    Jucătorul gestionează cel mai mare faliment din istoria recentă a Romaniei, City Insurance.

     

  • Este 2023 anul în care BVB intră pe radarul investitorilor străini?

    Piaţa locală de capital are şansa să facă din 2023 unul dintre cei mai importanţi ani de la înfiinţarea sa în urmă cu peste 140 de ani, în vreme ce mult anticipata listare a Hidroelectrica poate aduce Bursa de Valori Bucureşti la statutul de piaţă emergentă din partea Morgan Stanley şi deci mai aproape de investitorii instituţionali globali. Cum se poziţionează piaţa anul acesta? Cum văd analiştii externi BVB? La ce se aşteaptă participanţii bursieri locali?

     

    Debutul la BVB al Hidroelectrica ar putea marca cea mai mare ofertă publică de vânzare de acţiuni (IPO) din istoria României şi posibil din Europa de Est, fiind estimată la 2-2,5 miliarde de euro, peste deţinătorul actualului record, retailerul polonez Allegro. Prospectul de listare va fi depus în curând la Autoritatea de Supraveghere Financiară, prima fereastră pentru IPO fiind în mai, iar a doua la începutul lunii iunie. Ce înseamnă, mai exact, acest lucru pentru piaţa locală?

    „Hidroelectrica va aduce vizibilitate Bursei. Va fi încă un emitent care ne va aduce mai aproape de calificarea ca piaţă emergentă de către Morgan Stanley Capital Partners. În plus, sigur ne va aduce o creştere a numărului de investitori. În acest context, şi noi, şi brokerii din jurul nostru trebuie să fim pregătiţi să procesăm investitorii care se vor uita  şi vor fi aduşi la Bursă de listarea Hidroelectrica”, spune Radu Hanga, preşedintele Bursei de Valori Bucureşti, prezent la ZF Capital Markets Summit.

    În cadrul celei de a doua ediţii a conferinţei, organizată pe 13 martie la hotelul Marriott din Capitală, au participat analişti, reprezentanţi ai companiilor listate la BVB, şefi de fonduri mutuale (locale şi străine), brokeri, reprezentanţi ai statului român, ASF-ului, cât şi ai altor burse de valori din regiune.

    Unul dintre invitaţi, Călin Ionescu, CEO al Sphera Franchise Group – operatorul în sistem de franciză al restaurantelor KFC, Pizza Hut şi Taco Bell în România, Republica Moldova şi Italia –, argumentează că statul român ar trebui să joace un rol mai important în dezvoltarea bursei locale, în special prin listarea unui număr mai mare dintre societăţile unde este acţionar majoritar.

    „Cred că pentru a dezvolta mai departe bursa ar trebui să accelerăm ritmul. Tot ce se întâmplă în jurul nostru în lume se întâmplă mult mai repede, inclusiv după criza sanitară toate lucrurile s-au accelerat şi automat şi dezvoltarea Bursei ar trebui accelerată. Un actor important este statul, care ar trebui să listeze mai multe companii şi ar îmbunătăţi performanţa acestor companii prin transparenţă”, crede el.

    De altfel, opinia sa  este împărtăşită inclusiv de Petr Koblic, CEO al Bursei din Praga şi preşedintele Federaţiei Burselor de Valori din Europa (FESE). Într-un interviu acordat recent pentru ZF, el a declarat că debutul Hidroelectrica – prin vânzarea unei deţineri a Fondului Proprietatea, acţionar vânzător – poate da startul altor listări ale companiilor din portofoliul statului în contextul în care disponibilitatea pieţei europene privind IPO-urile şi tranzacţiile realizate pe burse poate reveni la normal. Mai mult, preşedintele FESE este de părere că listarea exclusiv la BVB – deci nu şi pe altă piaţă majoră din vest – se va dovedi o alegere înţeleaptă pe viitor, reuşind să atragă mai mulţi investitori instituţionali către BVB, precum fonduri străine de pensii.

    Pentru context, Victor Gânsac, CEO al companiei de securitate cibernetică listată până de curând pe piaţa AeRO, pepiniera segmentului principal al BVB, spune că a fost contactat de un investitor instituţional la o oră după transferul pe piaţa principală, unde se va lista Hidroelectrica.

    „Cred că suntem pe un drum bun cu bursa, fondurile şi administratorii de fonduri, în sensul în care la finalul lunii ianuarie avem cel mai mare număr de investitori în fondurile de investiţii în acţiuni, peste 52.000. Avem anul trecut cinci noi administratori de fonduri de investiţii alternative, urmaţi de încă un ETF lansat luna trecută care a adunat aproape o mie de investitori”, explică Horia Gustă, preşedintele Asociaţiei Administratorilor de Fonduri. Şeful AAF spune că industria locală de asset management a avut subscrieri pozitive în luna ianuarie, dar încă are mult de recuperat, având în vedere că nivelul activelor din fonduri deschise de investiţii nu a mai fost atât de jos din 2013.

    Anul trecut, evoluţia activelor a fost în linie cu pieţele externe, cu excepţia fondurilor de investiţii alternative, care au înregistrat creşteri, faţă de pieţele din Europa care au avut scăderi. Citând un studiu al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) de anul trecut, Horia Gustă adaugă că un factor important în dezvoltarea pieţei de capital constă în definirea entităţilor responsabile pentru anumiţi paşi, precum Ministerul Finanţelor, ASF, bursa, AAF, BNR etc.

    „Sunt foarte multe măsuri bune, însă aş vrea să le spun doar pe cele din sarcina AAF. Prima măsură era egală de impozitare, care s-a schimbat în România de la 1 ianuarie 2023, vorbind despre reţinerea la sursă.”

    La evenimentul organizat de ZF a participat şi James Ashley, managing director al Goldman Sachs Asset Management, divizia de administrare a activelor din cadrul gigantului bancar american Goldman Sachs, care a intrat recent pe piaţa din România prin preluarea NN Investment Partners. El a adus în discuţie oportunităţile pe care le are România într-un context definit prin „reglobalizare”: „Noi nu vedem deglobalizarea şi avem o perspectivă puţin diferită, poate vedem ceea ce am putea numi o reglobalizare. Ce am văzut în ultimii 20 de ani este că multe companii europene şi americane au folosit China şi Asia de Sud-Est ca un hub pentru producţia de bunuri.”

    Pe baza mai multor factori economici, geopolitici sau a unor elemente precum rezilienţa lanţului de aprovizionare în faţa unor ameninţări de tipul Covid-19, reprezentantul Goldman Sachs crede că pieţele pot vedea lanţuri de aprovizionare mai răsfirate pe viitor. De exemplu, unele companii din Europa de Vest sau din America de Nord nu îşi vor reloca producţia în propriile lor jurisdicţii, ci vor continua să aibă prezenţă în Asia, în timp ce încep să se uite la Europa Centrală şi de Est, spre America Latină sau la anumite părţi din Africa pentru noi facilităţi de producţie. Pe de altă parte, deşi inflaţia pare să fi ajuns la apogeu în unele economii, analistul se aşteaptă în continuare la majorări ale ratelor dobânzilor din partea Rezervei Federale din SUA şi Băncii Centrale Europene, seria de creşteri fiind unul dintre marile motive care au dus la evoluţiile bursiere slabe din 2022.

    „Dacă mergem în urmă cu şase luni, conversaţia era despre cât de adâncă şi cât de lungă va fi recesiunea. Acum e o întrebare legitimă dacă vom vedea sau nu o recesiune. Încă există probabilitatea de a vedea o recesiune scurtă şi de suprafaţă, dar, subliniez, scurtă şi de suprafaţă.” Totuşi, în pofida tuturor estimărilor pesimiste din ultima perioadă, analiştii par să fi căzut de acord asupra unui lucru: listarea Hidroelectrica are potenţialul de a trage în sus evoluţia BVB din 2023, mai ales că anul acesta ar putea avea loc inclusiv relansarea pieţei instrumentelor derivate pe piaţa locală de capital.

    Cum se vede însă listarea Hidroelectrica din afara României?

    „Sentimentul privind listarea Hidroelectrica este unul foarte pozitiv în Croaţia. Investitorii noştri caută oportunităţi de investiţii şi aşteaptă cu interes acest IPO. Al doilea eveniment care sper că va conecta sau care va mări conexiunea cu România este emiterea de ETF-uri (fonduri tranzacţionate la bursă – n.r.) şi cred că un ETF pe piaţa de capital din România va da posibilitatea investitorilor din Croaţia să investească în prima ligă bursieră din România”, spune Ivana Gazic, şefa Bursei din Zagreb.

    În acest sens, InterCapital Asset Management, societate de administrare a investiţiilor care a introdus diverse produse şi servicii noi pe pieţele de capital din regiune, cum ar fi lansarea primelor ETF-uri în Croaţia pe baza indicilor Bursei de Valori Zagreb şi ai Bursei de Valori Ljubljana, cotate de asemenea în Slovenia, se pregăteşte să creeze un ETF care ar replica indicele BET al Bursei de la Bucureşti.

    „În urmă cu doi ani, am lansat primele ETF-uri bazate pe pieţele din Croaţia şi Slovenia, fiind listate pe ambele burse. Acum suntem în proces de creare a unui ETF care ar replica indicele BET şi sperăm să primim aprobare din partea autorităţilor în următoarele 2-3 săptămâni”, spune Ivan Kurtovic, CEO al InterCapital AM. Compania este cel mai mare administrator de investiţii independent din Croaţia, care gestionează active de aproximativ 400 de milioane de euro în Europa de Sud şi de Est.

    „Sperăm să îl listăm aici cât mai repede, însă acest lucru nu se află în controlul nostru. Avem investiţii pe piaţa din România de peste zece ani şi vedem întreaga regiune de sud-est a Europei drept un teren propriu. Fără iniţiative de creare de produse noi şi fără promovarea de produse ieftine şi atractive, îndreptate către mediul de retail şi investitorii instituţionali străini, regiunea nu poate decât să rămână la nivelul actual.”

    Totodată, Eglé Fredriksson, manager de portofoliu al administratorului suedez de active East Capital Asset Management, argumentează că listarea Hidroelectrica este intens aşteptată la nivel regional, va avea un impact major asupra modului în care este percepută piaţa românească şi va facilita promovarea de către Morgan Stanley.

    „Noi, de exemplu, am vrea să vedem mai multe companii care să vină pe piaţa de capital şi mai multe stimulente pentru investitorii retail pentru a rămâne şi a investi pe piaţa locală. Pe de altă parte, cel mai important pentru România este că are nevoie de mai mulţi investitori străini, pentru că dacă ne uităm la activitatea investitorilor străini a scăzut destul de mult odată cu invadarea Ucrainei anul trecut şi a rămas la un nivel destul de scăzut”, spune Eglé Fredriksson.

    Anul trecut, Hidroelectrica, cea mai profitabilă companie din portofoliul statului român, a avut venituri de 9,1 miliarde de lei, în urcare cu 40% faţă de 2021, şi un profit net de 4 miliarde de lei, cu 32,7% peste rezultatul precedentului exerciţiu financiar. Grupul a vândut energie electrică de 14,33THW, minus 16%, însă preţul mediu de vânzare a crescut cu 65% la 560 lei/MWH.

    Mergând înainte, Milan Pruşan, country head la Goldman Sachs Asset Management, subliniază necesitatea atragerii celor peste 500.000 de investitori din piaţa de asset management din România către fondurile de acţiuni, mai ales când randamentele obligaţiunilor corporative şi guvernamentale sunt date peste cap de inflaţie şi, implicit, de majorarea ratelor dobânzilor, notând în acest sens o oportunitate majoră de dezvoltare a Bursei de Valori Bucureşti.

    „Din structura pieţei locale de administrare a activelor reiese cât de necesară este diversificarea, iar aici aşa face o conexiune şi cu situaţia nefericită a acestei bănci din SUA, în sensul în care o expunere prea mare pe titluri de stat a condus la un dezechilibru caracterizat de performanţe relativ slabe în 2022. Suntem în contextul în care puteam construi pe o fundaţie pe care o consider destul de puternică”, spune Milan Pruşan.

    În aceeaşi notă, Ioan Gheorghiu, manager adjunct, Amundi AM, cel mai mare administrator de active din Europa, spune că principalele sectoare de interes rămân energia (în principal producţia, fără utilităţi) şi domeniul financiar-bancar. Astfel, contextul actual – marcat de prăbuşirea Silicon Valley din SUA şi criza bancară americană – vine să susţină orientarea de tip „value” pentru încă şase luni – un an, ceea ce favorizează Bursa de la Bucureşti, a cărei componenţă este dominată de respectivul tip de companii şi mai puţin de sectorul „growth” (orientat pe creşteri rapide).

    În timpul conferinţei ZF a fost invitat inclusiv Andrei Gemeneanu, managing partner al fondului de private equity Morphosis Capital, cu venituri de 47 de milioane de euro în 2021.

    „Suntem într-un context geopolitic complicat.Stăm de vorbă cu mari administratori de active din afara ţării care spun că România este o oportunitate interesantă. Ei ştiu că este un război la graniţă, însă ceea ce spun după «dar» nu mai este ascultat de nimeni. Orice criză creează oportunităţi”, spune Andrei Gemeneanu.

    În ceea ce priveşte reglementările impuse pieţei, Autoritatea de Supraveghere Financiară îşi propune să scurteze pe viitor procesele de atragere de capital prin intermediul pieţei bursiere, promiţând să fie mai selectivă cu privire la criteriile de acces pentru finanţare prin BVB.

    „Pentru a atrage investitorii, lucrăm pe mai multe paliere, încercăm să aducem încredere prin stabilitatea financiară a entităţilor pieţei, încercăm să comunicăm pe toate canalele de social media, unde sectorul este destul de activ. Încercăm să educăm populaţia, cifrele sunt undeva la 300.000 de elevi până în ciclul liceal şi 20.000 de studenţi, iar raportat la ciclul de investitori activi, orice procent din aceşti tineri ar putea duce la o creştere substanţială”, spune Cosmin Păunescu, şeful serviciul de supraveghere prudenţială, ASF.

    Pe viitor, Autoritatea vrea să simplifice regulamentele şi interacţiunea cu investitorii, în parametrii menţionaţi de legislaţia europeană şi să observe o îmbunătăţire considerabilă a companiilor pe segmentul ESG (mediu, social şi guvernanţă corporativă), unde se încadrează şi Hidroelectrica.

    „Există un studiu recent care vorbeşte despre interesul a 80% din investitori din generaţiile Millennials şi Z către instrumente ESG şi 60% din investitorii generaţiei X”, adaugă Cosmin Păunescu. Pentru investitori, este un concept cu tot mai multă tracţiune, mai ales pentru ţările unde activismul ecologic şi social are o latură adânc înrădăcinată în comunitate. În plus, lipsa standardelor ESG este privită ca factor de risc în analizele financiare ale Băncii Centrale Europene, urmând să fie luate în calcul de cât mai mulţi analişti care oferă preţuri ţintă.

    „Cu bune şi rele, România este o zonă interesantă şi apetisantă din punct de vedere investiţional. Sunt dorinţe din partea investitorilor străini, trebuie doar să avem deschidere să îi primim şi să ne facem PR-ul mai bun. Viitorul va depinde foarte mult de ce se întâmplă pe plan internaţional”, consideră Aurel Bernat, CEO al BT AM. 

     

    Cosmin Păunescu, head of Prudential Supervision Unit, ASF

    Speranţa noastră este să intrăm pe lista Morgan Stanley cu listarea Hidroelectrica, acesta este targetul final pentru România, asta ne dorim. Contrapartea centrală este în proces de autorizare, va mai dura întrunirea colegiului, dar va fi un alt instrument de creştere a lichidităţii din piaţă. Lichiditatea anul acesta a fost destul de scăzută comparativ cu anul trecut. Anul trecut aveam fenomene geopolitice şi macroeconomice clare, care au condus la o volatilitate ridicată. Anul acesta, investitorii au văzut rezultate financiare destul de bune şi nu au proiectat scăderi atât de mari şi practic nu au fost instrumente disponibile de tranzacţionare, nu aveai ce poziţie să adopţi. Asta sperăm să se rezolve odată cu dezvoltarea pieţei derivatelor din România.

     

    Ivan Kurtovic, CEO al InterCapital AM

    Ideea noastră este să ducem aceste produse (ETF-uri – n.red.) pe pieţele UE şi către investitorii instituţionali. Pasul principal ar fi creştem popularitatea acestor produse în rândul investitorilor locali de retail. De la declanşarea războiului din Ucraina, deci de când inflaţia a lovit piaţa, s-a retras mult din fondurile de acţiuni, acesta fiind trendul la nivel global. Povestea s-a aplicat şi la instrumentele cu venit fix. Poate cele care au beneficiat un pic au fost fondurile cu expunere pe piaţa monetară, în special în Statele Unite întrucât ratele dobânzilor au început să crească semnificativ. Din octombrie, sentimentul s-a schimbat un pic, investitorii au adus din nou bani în acţiuni, însă cele mai recente ştiri i-au determinat să fie mai precauţi.

     

    Eglé Fredriksson, Portfolio Manager, East Capital Asset Management

    Ne uităm împreună cu alţi investitori la listarea Hidroelectrica. Desigur, va fi nevoie să vedem şi alte lucruri că se întâmplă în România, precum o claritate privind taxarea, riscurile unei suprataxări, reformele din ţară şi vrem să vedem mai multe progrese. Aceste riscuri nu vor fi rezolvate printr-un singur eveniment pe piaţa de capital.

     

    Horia Gustă, preşedintele Asociaţiei Administratorilor de Fonduri

    Sunt multe măsuri de dezvoltare a pieţei, precum creşterea nivelului de economisire de către retail sau gospodării. O măsură este legată de creşterea numărului de instrumente financiare listate. De asemenea, o măsură interesantă făcea referire la încurajarea creării de fonduri care să  investească în produse diversificate care să includă bonduri corporative nefinanciare. O atenţie specială trebuie acordată instrumentelor de pe AeRO pentru a finanţa companiile de mărimi medii prin obligaţiuni corporative.  Trebuie să ne gândim cu toţii că asta trebuie să fie o soluţie.

     

    Zuzanna Kurek, fondatoare, Cornerstone Communications

    Foarte multă lume se aşteaptă la listarea Hidroelectrica. Acest lucru trebuia să se întâmple încă de acum 10 ani. Ne lipseşte un ecosistem care să suporte piaţa de capital. Dar această problemă se poate rezolva prin atragerea marilor companii străine, după cum vedem azi, multe din ele deja devin prezente. Există foarte mulţi bani în piaţă care aşteaptă listarea Hidroelectrica. După această listare va fi un interes crescut pentru alte companii antreprenoriale, chiar şi companii deja prezente la bursă. Această piaţă are potenţial pentru că oamenii care lucrează în ea cred şi ei. Mai departe vorbim de resposabilitatea companiilor, de guvernanţă corporativă.

     

    Radu Hanga, preşedinte, Bursa de Valori Bucureşti

    Fondurile de pensii sunt jucători foarte mari. Vorbim de active de 20 de miliarde de euro. În medie, fiecare administrator are cam 3 miliarde de euro. Sigur, capacitatea lor de a investi este limitată la companiile mari listate la Bursă, cele mai lichide. Mi-ar plăcea să văd lichiditatea mergând în jos, şi către companiile mai mici. Aici intervine rolul fondurilor de pensii ca alocatori. Ca fond de pensii nu poţi să investeşti în 100 de companii, dar poţi să aloci o parte din banii destinaţi fondurilor de acţiuni către alte fonduri, alţi jucători mai mici, cu politică de investiţii mai flexibilă.

    În momentul în care piaţa creşte, şi mecanismul de evaluare creşte, inclusiv valoarea portofoliului listat. Dacă creşterea este mai mare decât creşterea activelor vor fi în zona în care trebuie să facă ajustări. Cred că pe măsură ce industria fondurilor de pensii se va maturiza, rata de creştere a activelor fondurilor de pensii se va plafona, va ajunge la un moment dat pe un palier în care intrările pe fondurile de pensii vor fi egale cu plăţile pe care le vor face pentru oamenii care se vor retrage.

     

    Răzvan Butucaru, Partner, Financial Services & Advisory Leader, Mazars România

    În România există puţine tranzacţii cu investitori americani spre deosebire de alte zone din Europa, dar o tendinţă foarte importantă o reprezintă ponderea creşterii investitorilor locali, semnul unei economii mature, a unei clase de antreprenori care realizează că prin astfel de operaţiuni se pot extinde. Avem şi fonduri de investiţii din ce în ce mai active astfel încât atât la nivelul României, dar şi al regiunii, putem spune că 2022 a bifat un an ridicat al investiţiilor.

    Atât la nivel local cât şi regional, peste 50% dintre tranzacţii sunt făcute de investitori din afara regiunii. În România, în 2022, pe primele locuri au fost investitorii din Marea Britanie, Germania şi Austria. Dacă ne uităm pe ultimii trei ani, în acest clasament intră şi investitori francezi, alături de cei germani, cel puţin ca număr al tranzacţiilor.

  • Care sunt cartierele din Bucureşti care explodează total. Aici urmează să fie construite cartiere gigant cu zeci de mii de locuinţe noi, clădiri de birouri şi magazine

    Fabrica de Glucoză, Theodor Pallady şi Şoseaua Progresului sunt în acest moment cele mai fierbinţi centre de dezvoltare ale Capitalei unde corporatiştii vor fie să lucreze, fie să îşi cumpere o locuinţă.

    Sectorul construcţiilor şi piaţa rezidenţială în particular reprezintă un contribuitor semnificativ la formarea PIB-ului României an de an, fără a lua în calcul domeniile conexe segmentului rezidenţial, precum amenajările interioare sau piaţa electro-IT. Numai în cele cinci zone analizate, şi anume Bucur Obor, Fabrica de Glucoză, Petrom City, Progresului şi Titan, au fost finalizate sau sunt anunţate proiecte cu 27.000 de locuinţe, vorbind doar de proiecte unde există deja intenţii certe. În total, doar în dezvoltarea lor s-au investit sau se vor investi peste 2 miliarde de euro, pentru alte potenţiale proiecte pe termen lung fiind posibile alte investiţii de peste 1 miliard de euro, potrivit datelor companiei de consultanţă imobiliară SVN România. Investiţiile ajung chiar la 3 miliarde de euro pentru o perioadă de poate 15 ani, sumă care se poate dubla dacă sunt luate în calcul afaceri conexe şi cheltuieli de consum.

    Piaţa rezidenţială este şi trebuie să rămână un pol important de dezvoltare economică a unui oraş. „Să ne imaginăm cum arăta oraşul în urmă cu două decenii, inclusiv din punctul de vedere al standardelor de locuire. În ultimii 20 de ani s-au construit şi proiecte mai slabe calitativ, dar şi proiecte integrate, cu adevărat calitative, care au schimbat semnificativ în bine calitatea şi standardele de locuire – ca în orice segment economic, avem şi paliere inferioare, şi produse care ţintesc segmentul mediu, cât şi produse premium”, explică Andrei Sârbu, CEO al SVN România. Valoarea totală a investiţiilor imobiliare planificate în 2023 de investitorii activi în marile centre regionale ale României se situează între 700 de milioane de euro şi 1,2 miliarde de euro, însă investitorii cer predictibilitate, mai ales în Bucureşti, unde şi există cea mai mare cerere pentru birouri şi locuinţe noi.

    Atragerea forţei de muncă reprezintă prioritatea numărul unu pentru investitori, iar aceştia merg într-un oraş sau altul pentru angajaţi. Dacă nivelul calităţii vieţii nu creşte, oamenii se vor îndrepta treptat către alte oraşe sau ţări şi implicit şi investiţiile vor fi pierdute, au explicat şi investitorii prezenţi în cadrul evenimentului The Trends organizat de Bucharest Real Estate Club şi Romania Property Club. „Suntem la doi ani de la suspendarea PUZ-urilor de sector şi anul acesta a fost deblocat Planul Urbanistic General al Bucureştiului, cu termen de un an din partea autorităţilor. În tot acest timp. Ilfovul a crescut şi a atras investiţii, în timp ce Bucureştiul «încasează» traficul suplimentar generat de cei care fac naveta şi poluarea aferentă. Acum se conturează patru mari poli de dezvoltare – Fabrica de Glucoză, Petrom City, Obor şi Theodor Pallady, în timp ce în Ilfov se dezvoltă comuna Berceni, Pipera, Corbeanca, Baloteşti şi Buftea”, a explicat Despina Ponomarenco, preşedintele BREC. Spre exemplu, cum ar fi arătat Bucureştiul fără cartierul financiar din zona Aviaţiei – Barbu Văcărescu, specific oricărei mari capitale?

    Sau fără polul office centru vest. Sau fără revitalizarea zonei Fabrica de Glucoză, care a venit şi vine cu componenta rezidenţială care să întregească ecosistemul de birouri şi comercial din zonă. Zona Pallady, o zonă industrială în sine, dar cu o infrastructură bună, a atras şi atrage dezvoltarea a numeroase proiecte rezidenţiale. Zona Bucur Obor a trecut şi va trece în viitor, de asemenea, printr-un amplu proces de regenerare urbană. La fel şi zona Progresului. Oraşele evoluează şi Bucureştiul are numeroase parcele de teren părăsite, zone industriale care nu mai sunt utilizate de perioade îndelungate şi care acum pot fi folosite şi puse în valoare”, a subliniat Andrei Sârbu.

    Dezvoltatorii caută, evident, astfel de terenuri, care să beneficieze de o infrastructură generală bună, de proximitatea faţă de puncte de interes – iar în locurile unde sunt necesare îmbunătăţiri, autorităţile trebuie să vină şi să completeze infrastructura generală cu funcţiunile necesare. „Deja există numeroşi dezvoltatori care includ spaţii comerciale ample, care includ zone verzi semnificative, care dezvoltă componente office. Bucureştiul are nevoie şi de proiecte integrate, mari, de regenerare a unor zone şi fiecare dintre zonele menţionate anterior include un potenţial astfel de proiect – sau, împreună, inclusiv cu proiecte de retail, definesc o nouă zonă a oraşului”, explică consultantul.  

     

    Fabrica de Glucoză – după birouri, vin şi proiectele rezidenţiale

    Peste 2.000 de apartamente sunt în construcţie sau vor demara în perioada imediat următoare, potrivit consultanţilor imobiliari, în zona străzii Fabrica de Glucoză, un cartier până nu de curând blocat, dar care de patru ani este bulevardul de acces al autostrăzii A3 Bucureşti-Ploieşti. Mai multe tranzacţii cu terenuri în zona străzii Fabrica de Glucoză au fost parafate în ultimii trei ani şi dezvoltatorii au demarat construcţia de proiecte rezidenţiale care să atragă corporatiştii care lucrează fie pe Floreasca sau Barbu Văcărescu, fie pe Dimitrie Pompeiu sau în Pipera Nord. În aceste zone sunt peste 1,2 milioane de metri pătraţi de birouri deja construite, iar acolo lucrează peste 100.000 de corporatişti care, în cele mai multe cazuri, fac naveta între nordul şi sudul, estul sau vestul Capitalei, unde sunt amplasate acum cartierele-dormitor. „În acest moment se află în dezvoltare şapte proiecte rezidenţiale în zona Fabrica de Glucoză, care vor pune pe piaţă un total de peste 2.000 de apartamente. Acestea sunt Nordis View, One High District, One Lake Club, Prima Vista, Yacht Kid şi două proiecte dezvoltate de către omul de afaceri Ibrahim Bahbahani. Adiţional acestora, în zonă au fost proiectate sau sunt în curs de proiectare alte câteva proiecte rezidenţiale, cu un total potenţial de câteva mii de unităţi locative“, a spus Viorel Mohorea, manager de vânzări la SVN România.

    În zona străzii Fabrica de Glucoză, 23,4 hectare erau deţinute de avocaţii Virginica Tanţi Dumitrescu şi Adrian Ciorobea, terenul fiind dat de Primăria Capitalei în 2005 în schimbul unui teren de 9,3 hectare aflat acum pe fundul lacului Plumbuita şi în parcul Plumbuita. Cei doi au vândut inclusiv un teren de 1,7 hectare către Kaufland, care construieşte acum un nou magazin, iar PMB a expropriat 8.000 mp contra sumei de peste 18 milioane de euro. De asemenea, de la cei doi a cumpărat inclusiv Gabriel Popoviciu un teren pentru Belvedere Residences, proiect vândut ulterior către London Partners. „Principalele avantaje ale zonei au fost şi sunt reprezentate de amplasamentul în zona de nord a oraşului, în imediata apropiere a unei staţii de metrou – Pipera, a mallului Promenada şi a celui mai important pol de birouri din oraş. Infrastructura rutieră este foarte bună şi, dincolo de proiectele în sine şi de amplasamentul în imediata apropiere a Lacului Tei, cumpărătorii caută şi apropierea faţă de nenumărate clădiri de birouri sau un acces foarte facil către alte puncte de interes din oraş, metroul fiind un avantaj semnificativ“, explică Viorel Mohorea.

    Belvedere Residences a fost primul proiect mare care a deschis zona în noul ciclu de dezvoltare, în 2016, cu aproximativ 1.000 de apartamente livrate. Înainte de actualul ciclu, în zonă se dezvoltaseră UpGround şi Laguna Residence.

    „Zona a fost printre primele, dacă nu cel mai important pol rezidenţial ca rol în creionarea segmentului middle market. Aproximativ 17% din oferta nouă dezvoltată în oraş în 2015 ţintea acest segment, potrivit datelor departamentului nostru de research. Acest procent a crescut la 28% în 2016, la 38% în 2017 şi la 46% în 2018. Desigur, cu cât s-au finalizat mai multe proiecte de birouri în zonă, cu atât zona a devenit mai dorită de către potenţialii cumpărători ai unei locuinţe noi“, a spus consultantul. El a subliniat că proiectele dezvoltate şi caracteristicile fiecăruia în parte au fost cele care au creionat potenţialul public. Altfel spus, în zonă s-au dezvoltat şi proiecte premium, dar şi proiecte care au ţintit categoriile middle market şi middle upper market. Zona a prins avânt odată cu autostrada Bucureşti-Ploieşti, mai exact cu tronsonul de „autostradă urbană“ a acesteia, între centură şi Fabrica de Glucoză, devenind astfel un bulevard de acces cu patru benzi pentru viitoarea autostradă care va merge de la Bucureşti la Braşov, respectiv Oradea. „Autostrada Bucureşti – Ploieşti şi lărgirea străzii Fabrica de Glucoză au avut un impact semnificativ asupra dezvoltării imobiliare a zonei – şi a potenţialului de business în sine – atât din punctul de vedere al ritmului de vânzări, cât şi din punctul de vedere al creşterilor de preţuri. Este încă o dovadă că existenţa unei infrastructuri rutiere şi generale bune duce la succes“, a spus Viorel Mohorea.  

     

    Şos. Progresului – din „Trafic Greu”, în Cotroceni – pol imobiliar

     

    Barbu Văcărescu în 2009 şi 2022, înainte şi după formarea polului imobiliar: în 2009 zona era una blocată din cauza lipsei podului spre Pipera şi în locul Globalworth Tower era dealerul Porsche Bucureşti Aviaţiei. Promenada Mall nu exista, şi nici Sky Tower. Dacă în anii 2000 era o zonă mărginaşă a Capitalei, acum este considerată a fi „noul centru”.

     

    CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL
     

  • Noii poli de dezvoltare ai Capitalei. 2023: Zeci de mii de apartamente, sute de mii de metri pătraţi de birouri şi cât mai mult retail

    Fabrica de Glucoză, Theodor Pallady şi Şoseaua Progresului sunt în acest moment cele mai fierbinţi centre de dezvoltare ale Capitalei unde corporatiştii vor fie să lucreze, fie să îşi cumpere o locuinţă.

    Sectorul construcţiilor şi piaţa rezidenţială în particular reprezintă un contribuitor semnificativ la formarea PIB-ului României an de an, fără a lua în calcul domeniile conexe segmentului rezidenţial, precum amenajările interioare sau piaţa electro-IT. Numai în cele cinci zone analizate, şi anume Bucur Obor, Fabrica de Glucoză, Petrom City, Progresului şi Titan, au fost finalizate sau sunt anunţate proiecte cu 27.000 de locuinţe, vorbind doar de proiecte unde există deja intenţii certe. În total, doar în dezvoltarea lor s-au investit sau se vor investi peste 2 miliarde de euro, pentru alte potenţiale proiecte pe termen lung fiind posibile alte investiţii de peste 1 miliard de euro, potrivit datelor companiei de consultanţă imobiliară SVN România. Investiţiile ajung chiar la 3 miliarde de euro pentru o perioadă de poate 15 ani, sumă care se poate dubla dacă sunt luate în calcul afaceri conexe şi cheltuieli de consum.

    Piaţa rezidenţială este şi trebuie să rămână un pol important de dezvoltare economică a unui oraş. „Să ne imaginăm cum arăta oraşul în urmă cu două decenii, inclusiv din punctul de vedere al standardelor de locuire. În ultimii 20 de ani s-au construit şi proiecte mai slabe calitativ, dar şi proiecte integrate, cu adevărat calitative, care au schimbat semnificativ în bine calitatea şi standardele de locuire – ca în orice segment economic, avem şi paliere inferioare, şi produse care ţintesc segmentul mediu, cât şi produse premium”, explică Andrei Sârbu, CEO al SVN România. Valoarea totală a investiţiilor imobiliare planificate în 2023 de investitorii activi în marile centre regionale ale României se situează între 700 de milioane de euro şi 1,2 miliarde de euro, însă investitorii cer predictibilitate, mai ales în Bucureşti, unde şi există cea mai mare cerere pentru birouri şi locuinţe noi.

    Atragerea forţei de muncă reprezintă prioritatea numărul unu pentru investitori, iar aceştia merg într-un oraş sau altul pentru angajaţi. Dacă nivelul calităţii vieţii nu creşte, oamenii se vor îndrepta treptat către alte oraşe sau ţări şi implicit şi investiţiile vor fi pierdute, au explicat şi investitorii prezenţi în cadrul evenimentului The Trends organizat de Bucharest Real Estate Club şi Romania Property Club. „Suntem la doi ani de la suspendarea PUZ-urilor de sector şi anul acesta a fost deblocat Planul Urbanistic General al Bucureştiului, cu termen de un an din partea autorităţilor. În tot acest timp. Ilfovul a crescut şi a atras investiţii, în timp ce Bucureştiul «încasează» traficul suplimentar generat de cei care fac naveta şi poluarea aferentă. Acum se conturează patru mari poli de dezvoltare – Fabrica de Glucoză, Petrom City, Obor şi Theodor Pallady, în timp ce în Ilfov se dezvoltă comuna Berceni, Pipera, Corbeanca, Baloteşti şi Buftea”, a explicat Despina Ponomarenco, preşedintele BREC. Spre exemplu, cum ar fi arătat Bucureştiul fără cartierul financiar din zona Aviaţiei – Barbu Văcărescu, specific oricărei mari capitale?

    Sau fără polul office centru vest. Sau fără revitalizarea zonei Fabrica de Glucoză, care a venit şi vine cu componenta rezidenţială care să întregească ecosistemul de birouri şi comercial din zonă. Zona Pallady, o zonă industrială în sine, dar cu o infrastructură bună, a atras şi atrage dezvoltarea a numeroase proiecte rezidenţiale. Zona Bucur Obor a trecut şi va trece în viitor, de asemenea, printr-un amplu proces de regenerare urbană. La fel şi zona Progresului. Oraşele evoluează şi Bucureştiul are numeroase parcele de teren părăsite, zone industriale care nu mai sunt utilizate de perioade îndelungate şi care acum pot fi folosite şi puse în valoare”, a subliniat Andrei Sârbu.

    Dezvoltatorii caută, evident, astfel de terenuri, care să beneficieze de o infrastructură generală bună, de proximitatea faţă de puncte de interes – iar în locurile unde sunt necesare îmbunătăţiri, autorităţile trebuie să vină şi să completeze infrastructura generală cu funcţiunile necesare. „Deja există numeroşi dezvoltatori care includ spaţii comerciale ample, care includ zone verzi semnificative, care dezvoltă componente office. Bucureştiul are nevoie şi de proiecte integrate, mari, de regenerare a unor zone şi fiecare dintre zonele menţionate anterior include un potenţial astfel de proiect – sau, împreună, inclusiv cu proiecte de retail, definesc o nouă zonă a oraşului”, explică consultantul.  

     

    Fabrica de Glucoză – după birouri, vin şi proiectele rezidenţiale

    Peste 2.000 de apartamente sunt în construcţie sau vor demara în perioada imediat următoare, potrivit consultanţilor imobiliari, în zona străzii Fabrica de Glucoză, un cartier până nu de curând blocat, dar care de patru ani este bulevardul de acces al autostrăzii A3 Bucureşti-Ploieşti. Mai multe tranzacţii cu terenuri în zona străzii Fabrica de Glucoză au fost parafate în ultimii trei ani şi dezvoltatorii au demarat construcţia de proiecte rezidenţiale care să atragă corporatiştii care lucrează fie pe Floreasca sau Barbu Văcărescu, fie pe Dimitrie Pompeiu sau în Pipera Nord. În aceste zone sunt peste 1,2 milioane de metri pătraţi de birouri deja construite, iar acolo lucrează peste 100.000 de corporatişti care, în cele mai multe cazuri, fac naveta între nordul şi sudul, estul sau vestul Capitalei, unde sunt amplasate acum cartierele-dormitor. „În acest moment se află în dezvoltare şapte proiecte rezidenţiale în zona Fabrica de Glucoză, care vor pune pe piaţă un total de peste 2.000 de apartamente. Acestea sunt Nordis View, One High District, One Lake Club, Prima Vista, Yacht Kid şi două proiecte dezvoltate de către omul de afaceri Ibrahim Bahbahani. Adiţional acestora, în zonă au fost proiectate sau sunt în curs de proiectare alte câteva proiecte rezidenţiale, cu un total potenţial de câteva mii de unităţi locative“, a spus Viorel Mohorea, manager de vânzări la SVN România.

    În zona străzii Fabrica de Glucoză, 23,4 hectare erau deţinute de avocaţii Virginica Tanţi Dumitrescu şi Adrian Ciorobea, terenul fiind dat de Primăria Capitalei în 2005 în schimbul unui teren de 9,3 hectare aflat acum pe fundul lacului Plumbuita şi în parcul Plumbuita. Cei doi au vândut inclusiv un teren de 1,7 hectare către Kaufland, care construieşte acum un nou magazin, iar PMB a expropriat 8.000 mp contra sumei de peste 18 milioane de euro. De asemenea, de la cei doi a cumpărat inclusiv Gabriel Popoviciu un teren pentru Belvedere Residences, proiect vândut ulterior către London Partners. „Principalele avantaje ale zonei au fost şi sunt reprezentate de amplasamentul în zona de nord a oraşului, în imediata apropiere a unei staţii de metrou – Pipera, a mallului Promenada şi a celui mai important pol de birouri din oraş. Infrastructura rutieră este foarte bună şi, dincolo de proiectele în sine şi de amplasamentul în imediata apropiere a Lacului Tei, cumpărătorii caută şi apropierea faţă de nenumărate clădiri de birouri sau un acces foarte facil către alte puncte de interes din oraş, metroul fiind un avantaj semnificativ“, explică Viorel Mohorea.

    Belvedere Residences a fost primul proiect mare care a deschis zona în noul ciclu de dezvoltare, în 2016, cu aproximativ 1.000 de apartamente livrate. Înainte de actualul ciclu, în zonă se dezvoltaseră UpGround şi Laguna Residence.

    „Zona a fost printre primele, dacă nu cel mai important pol rezidenţial ca rol în creionarea segmentului middle market. Aproximativ 17% din oferta nouă dezvoltată în oraş în 2015 ţintea acest segment, potrivit datelor departamentului nostru de research. Acest procent a crescut la 28% în 2016, la 38% în 2017 şi la 46% în 2018. Desigur, cu cât s-au finalizat mai multe proiecte de birouri în zonă, cu atât zona a devenit mai dorită de către potenţialii cumpărători ai unei locuinţe noi“, a spus consultantul. El a subliniat că proiectele dezvoltate şi caracteristicile fiecăruia în parte au fost cele care au creionat potenţialul public. Altfel spus, în zonă s-au dezvoltat şi proiecte premium, dar şi proiecte care au ţintit categoriile middle market şi middle upper market. Zona a prins avânt odată cu autostrada Bucureşti-Ploieşti, mai exact cu tronsonul de „autostradă urbană“ a acesteia, între centură şi Fabrica de Glucoză, devenind astfel un bulevard de acces cu patru benzi pentru viitoarea autostradă care va merge de la Bucureşti la Braşov, respectiv Oradea. „Autostrada Bucureşti – Ploieşti şi lărgirea străzii Fabrica de Glucoză au avut un impact semnificativ asupra dezvoltării imobiliare a zonei – şi a potenţialului de business în sine – atât din punctul de vedere al ritmului de vânzări, cât şi din punctul de vedere al creşterilor de preţuri. Este încă o dovadă că existenţa unei infrastructuri rutiere şi generale bune duce la succes“, a spus Viorel Mohorea.  

     

    Şos. Progresului – din „Trafic Greu”, în Cotroceni – pol imobiliar

     

    Barbu Văcărescu în 2009 şi 2022, înainte şi după formarea polului imobiliar: în 2009 zona era una blocată din cauza lipsei podului spre Pipera şi în locul Globalworth Tower era dealerul Porsche Bucureşti Aviaţiei. Promenada Mall nu exista, şi nici Sky Tower. Dacă în anii 2000 era o zonă mărginaşă a Capitalei, acum este considerată a fi „noul centru”.

    Ultimii şapte ani şi următorii patru au atras şi vor atrage construirea unui total de peste 5.000 de apartamente, peste 180.000 de metri pătraţi de birouri şi 65.000 metri pătraţi de spaţii de retail, fără a mai lua în calcul Liberty Center, inaugurat în 2008 în zona fostului Trafic Greu, de la Răzoare – unde acum este One Cotroceni Park şi până spre vechiul Ferentari, unde acum şase ani Dedeman cumpăra terenul de la Industria Iutei. „În total, vorbim de un nou ecosistem cu o valoare de peste un miliard de euro doar în zona Progresului – Viilor. AFI şi One United au dezvoltat şi vor dezvolta clădiri de birouri. A fost dezvoltat un proiect comercial amplu, iar acum sunt în construcţie proiecte rezidenţiale de calibru. Sunt investiţii care redau zona oraşului, o readuc la viaţă şi o introduc într-un circuit urban – şi sunt investiţii care la rândul lor atrag alte investiţii, de la furnizori de materiale, finisaje, afaceri care se deschid în zonă, companii care îşi aduc echipele şi sediile în zonă şi multe altele“, a spus Ionuţ Nicolescu, preşedinte al companiei de consultanţă imobiliară SVN România. One United, AFI Europe, NEPI-Rockastle, Dedeman şi Novum sunt cei mai mari investitori care au cumpărat terenuri şi cei mai mulţi au şi demarat noi investiţii în transformarea fostului Trafic Greu într-una dintre cele mai căutate zone ale Bucureştiului pentru locuinţe sau birouri. „Cu AFI Tech Park am fost printre primii care am investit în zona Progresului şi formăm un nou centru de interes. Zona este una aproape de centru, se dezvoltă şi tramvaiul deja existent şi separat de drum ajută, mai ales dacă vor intra pe aceste linii şi noi tramvaie“, a explicat Doron Klein, CEO al AFI Europe pentru România şi Cehia.

    AFI a dezvoltat deja două faze ale proiectului de birouri, iar o a treia va urma pentru a ajunge la un total de 71.000 mp de office. „Autorităţile ar trebui să vină la rândul lor şi să contribuie la dezvoltarea şi îmbunătăţirea infrastructurii generale din zonă dar şi din Capitală, de la mijloace de transport în comun moderne la trasee eficiente şi predictibilitate maximă. Premisele sunt însă bune iar zona Progresului va fi un pol semnificativ pe termen mediu“, a explicat Ionuţ Nicolescu. Zona a revenit în prim-plan după tranzacţia de 35 mil. euro a celor de la One United prin care au cumpărat de la Adriean Videanu terenul fostului Vulcan şi unde va fi dezvoltat proiectul mixt One Cotroceni Towers. Cu o valoare brută de dezvoltare (GDV) estimată la 400 de milioane de euro, One Cotroceni Towers va fi o importantă dezvoltare mixtă şi un exemplu emblematic de regenerare urbană, care va creşte gradul de atractivitate a traiului, muncii şi a petrecerii timpului liber în Bucureşti. Componenta rezidenţială va cuprinde 1.296 de unităţi dispuse în cinci turnuri. Două turnuri vor avea 33 de etaje, devenind astfel cea mai înaltă dezvoltare rezidenţială din Bucureşti şi din regiune. Alte două turnuri vor avea 23 de etaje, în timp ce o clădire va avea 16 etaje. În plus, dezvoltarea mixtă va include şi o clădire de birouri de sine stătătoare, cu o suprafaţă închiriabilă totală (GLA) de aproximativ 48.000 mp, care va fi denumită One Cotroceni Park Office Faza III, continuând povestea de  primelor două faze, care au un GLA cumulat de 81.000 mp.

    Zona Petrom City va trece printr-un amplu proces de regenerare urbană, cu proiecte integrate care vor pune pe piaţă multiple facilităţi şi opţiuni de petrecere a timpului liber, reintroducând astfel în circuitul oraşului o zonă care, exceptând Petrom City, nu era extrem de circulată. Momentan lipsa de autorizaţii a pus frână dezvoltărilor, iar companii precum ungurii de la Cordia aşteaptă aprobări de câţiva ani pentru a demara un proiect precum Coralilor. Bucureştii Noi, în special cu zona Jiului unde Prime Kapital deja a finalizat proiectul rezidenţial Marmura, iar Portland Trust a construit birourile J8, de asemenea se conturează a fi un nou centru de interes, mai ales după ce şi cei de la One United şi-au arătat interesul pentru un teren unde ar putea fi dezvoltat un viitor proiect mixt. Siseşti, zona din proximitatea Străzii Jandarmeriei, de asemenea s-a conturat drept un pol rezidenţial, iar acolo cel mai aşteptat proiect rămâne cel al Vastint, compania care are acţionari comuni cu Ikea şi care acolo deţine 48 de hectare unde vrea să construiască 6.000 de locuinţe, două şcoli şi un parc, un cartier cât un oraş, de peste 15.000 de locuitori.  

     

     

    Zona Theodor Pallady – 1.000 de hectare pentru noi dezvoltări

    Zona Pallady din estul Capitalei reprezintă un nou pol de interes unde pe lângă dezvoltările deja existente, realizate de Ionuţ Negoiţă, sau proiectul Estoria în curs de construcţie există un potenţial de cel puţin încă 100.000 de apartamente în următorii 10-20 de ani. „În Pallady, spre Republica şi Industriilor sunt peste 1.000 de hectare de teren şi jumătate din suprafeţe au cel mult 2 km până la metrou. Sunt şi terenuri la vânzare, mai sunt şi fabrici cu 5-6-10 hectare, care s-au tehnologizat pentru a nu avea probleme cu poluarea. Odată ce zona va creşte, sunt şanse să fie relocate. Terenurile au şi o infrastructură bună şi costă de la 200 la 600 euro/mp”, a explicat Ionuţ Negoiţă, unul dintre cei mai mari dezvoltatori de rezidenţial din Capitală. El explică faptul că Pallady continuă să fie un pol de interes pentru investitori şi clienţi în condiţiile în care aceasta continuă o zonă deja existentă şi are deja infrastructura necesară, atât pentru transport în comun cât şi când vine vorba de străzi, iar în plus sunt în construcţie două noi pasaje realizate de Primăria Sector 3 în partea de est tocmai pentru a fluidiza traficul rutier. Primăria Sector 3 este condusă de Robert Negoiţă, fratele lui Ionuţ Negoiţă. „Pallady este o zonă foarte bună. Are un bulevard cu trei benzi pe sens, ieşire spre autostradă, are metrou, tramvai şi autobuze. Nu are clădiri de birouri, însă este o chestiune de timp până când şi acestea vor apărea. În următorii 3-4 ani ne uităm să intrăm şi pe office, analizăm ce se întâmplă. Am făcut o clădire de birouri dar pentru companiile proprii. Metroul este foarte important, să fie la mai puţin de 1 km şi ca să aibă succes, proiectul să fie într-o zonă populată, mai aproape de prieteni, familie. Pipera este o zonă nouă şi succesul nu este unul fulminant. Mulţi vin din afara Bucureştiului, lucrează în apropiere. Volumele se fac în oraş, nu în zone noi. Vedem Străuleşti – o zonă verde, frumoasă, nouă, dar nu funcţionează”, a explicat dezvoltatorul.

    Grupul de firme condus de Ionuţ Negoiţă lucrează în prezent la proiecte cu un total de peste 5.000 de apartamente care vor fi gata treptat în următorii patru ani.

    „Tot grupul pe care îl conduc are 1.900 de apartamente în curs de finalizare în zona Theodor Pallady, vizavi de Ikea. Tot acolo avem un proiect de 1.350 de apartamente în faza în care lucrăm la structură şi am început finisajele. Acesta va fi gata în 2024 pe final. În plus, mai avem şi alte două proiecte la stadiu de fundaţie cu 1.200, respectiv 600 de apartamente. Acestea se vând în totalitate într-un termen de peste patru ani. Am început în 2005 şi cu cel la structură ajungem la 10.000 de locuinţe şi peste 9.000 vândute”, a spus Ionuţ Negoiţă. Cererea de noi locuinţe rămâne ridicată în Bucureşti, în special pentru apartamente de 2-3 camere, clienţii de 4 preferând însă achiziţia unei case.

    „Acum nevoia de locuinţe este şi va mai fi 20 de ani de acum înainte. Există un deficit de circa 1 milion de locuinţe dar şi un deficit calitativ. Dacă ne uităm la oraşe, multe nu mai corespund calitativ zilelor noastre şi mulţi se vor muta către cele noi. Blocurile vechi nu mai corespund, arată rău şi preţurile vor scădea. Acum mulţi merg către locuinţe noi pentru că au şi facilităţi, mai ales cele noi. Unde construim 1.900 de apartamente, noi facem şi o clinică medicală, vor urma şi un magazin alimentar, o farmacie alături de alte facilităţi. Astfel acolo se va forma o comunitate şi trendul va continua. Blocurile vechi vor fi demolate în timp şi în locul lor se vor construi altele de actualitate. Este o chestiune de timp. În plus, şi dacă s-ar modifica legislaţia, atunci ar ajuta, ar fi bine – să nu uităm impactul cutremurului din Turcia”, a subliniat dezvoltatorul.  

    Theodor Pallady – din periferie în oraş în oraş. În 2009 doar vechile situri industriale mai atrăgeau oamenii spre zona Pallady, considerată a fi „periferie”. După mai bine de zece ani de investiţii constante estul Capitalei a atras toate numele mari din retail alături de proiecte noi rezidenţiale cu zeci de mii de apartamente noi. Atuul? Metroul şi linia de tramvai delimitată de carosabil.

     

     

  • Women in real Estate. Cum se poate construi armonios o carieră în industria imobiliară şi la ce salarii pot ajunge femeile care aleg un astfel de parcurs profesional

    „O vizită la Expo Real, unul dintre cele mai mari târguri şi expozitii de real estate, care se desfăşoară anual la München în luna octombrie, îţi va reda din primele minute o realitate evidentă: industria europeană este una dominată de bărbaţi. Din miile de vizitatori ai evenimentului, abia zăreşti printre multitudinea de costume bărbăteşti închise la culoare câteva prezenţe feminine. Cu toate acestea, România este o piaţă atipică din acest punct de vedere. Şi asta pentru că prezenţa femeilor în roluri de management în cadrul companiilor imobiliare a devenit o constantă, acestea fiind remunerate pe măsură”, remarcă Despina Ponomarenco, Preşedintele BREC. Alături de ea şi de alte cinci reprezentante ale industriei imobiliare locale am aflat cum se poate construi armonios o carieră în acest domeniu, ce beneficii aduce şi cu ce provocări se confruntă femeile care aleg un astfel de parcurs profesional.

    „Anul trecut ne-am confruntat cu numeroase provocări: pe lângă restricţiile pandemice, războiul cu Ucraina a adus multă incertitudine şi o explozie de costuri. Femeile în funcţii de management din domeniul imobiliar au reuşit să gestioneze situaţia atât la nivel de business, cât şi uman, contribuind la o trecere lină în acest context dificil”, declară Despina Ponomarenco, preşedinte al Bucharest Real Estate Club (BREC). 

    Conform datelor BREC, cea mai mare organizaţie locală de profil, pe piaţa românească femeile ocupă roluri de management în companii din tot spectrul imobiliar, de la fonduri de investiţii, companii de dezvoltare imobiliară, bănci sau firme de administrare imobiliară. Totodată, femeile conduc businessuri antreprenoriale precum firme de avocatură, consultanţă sau arhitectură şi design interior.

    În ceea ce priveşte nivelul de venituri anuale ale femeilor în roluri de top management (CEO, COO, CFO), acesta se încadrează, potrivit aceeaşi surse, între 100.000 şi 120.000 de euro (venit net), la care se adaugă un cuantum de 3-5% din profitul anual al proiectelor pe care le gestionează (participare la „shared profits”). Cât despre rolurile de middle management (director de marketing, director comercial, legal manager), acestea sunt remunerate cu venituri între 40.000 şi 60.000 de euro, la care se adaugă bonusuri în funcţie de performanţă.

    Pe segmentul de brokeraj, un senior manager de departament este remunerat cu 35.000 până la 55.000 de euro anual, adăugându-se aici comisioane de 8 – 25% din veniturile pe care le generează pentru companie.  


    Cum pui bazele unei cariere în real estate?

    „Piaţa modernă de real estate din România este una tânără, unde profesioniştii s-au format cu suportul colegilor şi clienţilor internaţionali, prin ceea ce numim learning by doing”, spune Despina Ponomarenco. Astfel, „în contextul în care nu existau multe opţiuni de educare”, Bucharest Real Estate Club a lansat, în 2020, Real Estate Academy, primul program privat de educaţie, ce acoperă întreg spectrul imobiliar. Programul se derulează similar unui masterat, conţinând 12 module de studiu care acoperă cele mai importante subiecte de interes privind piaţa imobiliară: dezvoltare sustenabilă mixed-used, dezvoltare rezidenţială, clădiri şi parcuri de birouri, retail, parcuri logistice, investiţii imobiliare, hoteluri, finanţare imobiliară, legal real estate, brokeraj & consultanţă imobiliară, asset management, property marketing & comunicare.

    „Prin intermediul acestei iniţiative îi punem împreună pe cei dornici să activeze în real estate cu profesioniştii care au învăţat din experienţă şi pot transmite mai departe know-how-ul lor de zeci de ani”, explică Despina Ponomarenco.

    Printre lectorii ediţiei 2022-2023 ea îi aminteşte pe Tatian Diaconu, CEO, Nhood România, Antoanela Comşa, preşedinte Gran Via, Sînziana Pardhan, managing director pentru România – P3 Logistic Parks, Alina Alpaslan, finance director, Skanska Property Romania, Sebastian Mahu, head of asset management, Iulius, Luiza Moraru, head of asset services, CEE, CBRE, Cătălin Jalobă, head of real estate finance, BCR, David Canta, Principal, Romania & Czech Republic – Avison Young,  Andrei Văcaru, head of capital markets, JLL Romania, Mircea Drăghici, managing director – EST Hospitality Consulting, şi pe Răzvan Testa, partner, Ţuca Zbârcea şi Asociaţii.

    Programul este acum la cea de-a treia ediţie, urmând ca în septembrie 2023 să ia startul ediţia cu numărul 4. În cele trei ediţii, Real Estate Academy a avut un total de 70 de participanţi.

    Dar, dincolo de o pregătire propriu-zisă, e nevoie totodată şi de modele care să inspire la rândul lor, prin propriul exemplu, femeile ce doresc să urmeze o carieră în industria imobiliară. Vă prezentăm în continuare poveştile şi evoluţia a cinci femei care s-au evidenţiat în real estate-ul local, dar şi motivele care le-au împins spre această lume.  


    Un lider organizat

    Activă încă din anul 2007 în industria imobiliară, pentru Laura Bencze, director al departamentului Investment Properties al CBRE România, anul 2022 a adus cu sine cel mai vizibil proiect din portofoliul său de până acum: o tranzacţie record pentru România, prin care fondul de investiţii CA Immo a vândut întregul portofoliu de clădiri de birouri existent către compania cu capital integral românesc Pavăl Holding. „A fost o tranzacţie de aproape 400 de milioane de euro şi cea mai mare tranzacţie imobiliară realizată vreodată în România.” De asemenea, spune că îi sunt foarte dragi două procese de renovare, pentru Plaza România şi VIVO! Cluj-Napoca, „al doilea dintr-o funcţie de conducere a serviciilor de property management, un proiect de zeci de milioane de euro realizat în câteva luni”, adăugând că toate trei au influenţat piaţa imobiliară locală.

    De altfel, încă de mică îşi dorea să contribuie la o „schimbare la faţă” a centrelor comerciale. „Drumul meu înapoi spre casă de la şcoală trecea prin magazinul universal al oraşului Braşov (actualmente Star). Îmi doream foarte mult să stau în magazin după închidere ca să pot aranja magazinele şi marfa aşa cum îmi doream, să le ofer o ordine, o imagine de ansamblu mai plăcută, mai atractivă, să pun mai multe reclame în interior. Nu am reuşit asta în copilărie, am reuşit însă în viaţa de adult la alte două centre comerciale: Plaza România şi VIVO! Cluj-Napoca. Bucuria de atunci a fost ca şi cum aveam din nou 10 ani şi cred că e important să avem astfel de bucurii ca adulţi. Să îţi păstrezi pasiunea.” Firea organizată pe care a avut-o încă de atunci a ajutat-o şi peste ani. „În copilărie îmi doream să vorbesc în public, să negociez, să ghidez oamenii de lângă mine. Şi eram extraordinară la organizare, în special la organizarea timpului. Atunci nu îmi dădeam seama, dar acum înţeleg că abilitatea de a înţelege atât detaliile, cât şi perspectiva de ansamblu vine din copilărie. Cum s-ar spune văd pădurea în ansamblul ei, în timp ce văd şi scoarţa fiecărui copac”, povesteşte Laura Bencze.

    Şi în prezent, organizarea şi strategia fac parte negreşit din agenda sa zilnică. „Am multe întâlniri, fie fizice, fie virtuale, cu clienţi, avocaţi, parteneri în fiecare zi. Ceea ce îmi place foarte mult. Sunt întâlniri pe care încerc să mi le pregătesc cât mai bine, din care învăţ mereu câte ceva şi pe baza cărora construiesc sau organizez apoi.”

    Despre principalele provocări apărute de-a lungul timpului spune că acestea pot fi evidenţiate mai uşor împărţindu-le în viaţa de dinainte de a avea copii şi după. „Copiii ne învaţă atât de multe, inclusiv pe plan profesional – nu cred că ne dăm cu adevărat seama de asta, de legăturile dintre aceste două lumi din viaţă noastră, însă, cum spuneam, am obiceiul să văd pădurea într-un fel diferit. Before kids dificultatea era să îmi temperez aşteptările şi dorinţa de a face totul foarte repede. În viaţa cu copii, provocarea vine din a îmbina dorinţele din sfera profesională cu cele de a petrece timp de calitate în familie. Le-am rezolvat prin a face mai multe lucruri în acelaşi timp şi prin acţiune, împărţită în fapte mici care adunate aduc rezultate mari.”

    Despre prezenţele feminine din real estate-ul local spune că „avem nu doar foarte multe femei în industrie, şi în special în agenţiile de consultanţă imobiliară, însă avem şi multe femei în poziţii de conducere, care gestionează echipe foarte mari şi proiecte de zeci de milioane de euro”. Ea consideră că nu doar în imobiliare, ci peste tot femeile au nevoie să îmbine cu diplomaţie fermitatea cu blândeţea. „Mână de fier în mănuşă de catifea.”

    De ce le-ar recomanda şi altor femei să aleagă această industrie? „Pentru independenţă.” Real-estate-ul, spune ea, îţi oferă o libertate de acţiune, gândire, gestionarea timpului „cum cred că puţine alte industrii pot să o facă” şi este „foarte asemănător cu antreprenoriatul, unde brandul personal contează la fel de mult precum brandul serviciului sau produsului dezvoltat”. Sfatul său pentru tinerele aflate la începutul carierei în acest domeniu este să nu rămână în aceeaşi poziţie, ci să schimbe jobul sau departamentul, „ceea ce sună ciudat de la cineva care lucrează în aceeaşi companie de aproape 15 ani, dar unde totuşi am schimbat trei departamente: Research & Marketing, Property Management şi Investment”. Oferă această recomandare deoarece consideră că astfel ai ocazia să cunoşti mai mulţi oameni, să îţi faci relaţii, să înţelegi detalii pe care altfel nu ai cum să le înţelegi decât dacă eşti în mijlocul acţiunii. „Nu foarte des, însă o dată la 3-5 ani e bine să schimbi ceva.”  

     

    Carte de vizită

    Laura Bencze, Director al departamentului de Investment Properties, CBRE România

    Œ Lucrează în domeniul real estate din 2007, în companiile CBRE şi Anchor Grup;

     În anul 2022 a coordonat procese de vânzare pentru 12 proprietăţi office şi industrial, cu o valoare cumulată de piaţă de peste 560 de milioane de euro; printre acestea se numără şi cea mai mare tranzacţie imobiliară realizată vreodată în România – vânzarea portofoliului de birouri CA Immo către Pavăl Holding;

    Ž Înainte de experienţa actuală în Investment, a fost Account Director pentru portofoliul de retail al Immofinanz (CPI Romania) incluzând centre comerciale de top precum VIVO! Cluj-Napoca şi VIVO! Constanţa;

    De asemenea, a coordonat atât departamentul de Research CBRE România cât şi pentru întreaga zonă Central-Est Europeană.

     Recent, a absolvit un curs realizat de Universitatea Cambridge în materie de ESG, şi anterior a absolvit cursuri profesionale organizate de ICSC (International Council of Shopping Centers) şi Erudio;

     În plan personal este mama a doi băieţi de 8, respectiv 6 ani şi pasionată de călătorii cu autorulota. 

    Laura Bencze: „Schimbă jobul/schimbă departamentul! Cunoşti mai mulţi oameni, îţi faci relaţii, înţelegi detalii pe care altfel nu ai cum să le înţelegi decât dacă eşti în mijlocul acţiunii.  Nu foarte des, însă o dată la 3 – 5 ani e bine să schimbi ceva.”


    O profesie în continuă schimbare

    Încă de la vârsta de 12 ani, Alina Necula îşi dorea să devină avocată. „Cu acest gând în minte am ales liceul la care am dat şi de asemenea m-am pregătit ultimii doi ani de liceu pentru Facultatea de Drept, pe care am şi absolvit-o în 2004. Cred că alegerea mea a fost mult influenţată de filmele acelor vremuri şi de părinţi.” În imobiliare a ajuns la începutul anului 2007, şi îşi aminteşte cu claritate acel moment. „12 februarie 2007 a fost prima zi în care m-am alăturat dezvoltatorului de rezidenţial Adama. Acum am 16 ani de când activez în această industrie.”

    Provocările sau crizele apărute pe parcurs spune că au fost, de cele mai multe ori, declanşate de modul în care se raporta ea la problema respectivă. „Totul se poate tranşa sau rezolva cu multă răbdare, comunicare, implicare şi cu o atitudine pozitivă şi optimistă.”

    Deşi spune că nu are un proiect de suflet şi nici acea mare reuşită, are pe de altă parte multe proiecte dezvoltate, o creştere organică şi paşi făcuţi zilnic pentru acumularea de cunoştinţe şi îmbunătăţire. „Obiectivul meu a fost întotdeauna să construiesc echipe funcţionale, sudate şi potrivite proiectului la care lucrăm.” Prin urmare, stilul său de leadership spune că depinde mult de poziţia coordonată. „În cazul oamenilor cu o mai mare senioritate utilizez stilul participativ. Consider că poziţiile de entry level au nevoie de mai multă implicare din partea mea.”

    Alina Necula: „Le recomand şi altor femei să intre în această lume pentru că este o industrie în permanentă adaptare, dezvoltare – indiferent de asset classul de care te ocupi (rezidenţial, retail, office, logistică).  Nu este o profesie plictisitoare, o zi nu seamănă cu cealaltă, există o dinamică a pieţii şi a jucătorilor din piaţa care aduce mereu provocări.”

    Despre conceptul work-life balance este de părere că reprezintă un ciclu care se repetă toată cariera, în funcţie de evenimentele de la momentele respective. „Cred că fiecare se raportează diferit la acest concept în funcţie de cum am resimţit în copilarie acest echilibru şi ce ne dorim acum de la viaţă. În anumite momente reuşesc să ajung la această rutină, la o stare de echilibru între viaţa personală şi profesională, dar recunosc că este un efort continuu şi nu toate zilele arată la fel, de bine sau de rău.”

    Cât priveşte programul său zilnic, acesta începe dimineaţa devreme şi îmbină rolul de country manager cu cel de mamă. „Mă trezesc la ora 07:00 în fiecare dimineaţă, la ora 08:00 sunt în sala de sport, targetul fiind acela de a ajunge la 09:30 la birou. Ce nu lipseşte din agenda zilnică sunt discuţiile cu echipa şi clienţii. Ajung seara acasă, în jurul orei 20:00, dacă nu sunt evenimente sau cine la care trebuie să iau parte. Puţinul timp care îmi mai rămâne îl petrec jucându-mă cu fetiţa mea de 3 ani.”

    Alina Necula crede că în industria de real estate din România femeile sunt bine reprezentate – „în piaţă există destul de mulţi jucători care au femei în funcţii cheie sau de conducere”. Printre calităţile care nu trebuie să îi lipsească unei femei consideră că încrederea în sine şi empatia sunt demne de menţionat.

    Le recomandă şi altor femei să intre în această lume pentru că „este o industrie în permanentă adaptare, dezvoltare – indiferent de asset classul de care te ocupi (rezidenţial, retail, office, logistică). Nu este o profesie plictisitoare, o zi nu seamănă cu cealaltă, există o dinamică a pieţii şi a jucătorilor din piaţă care aduce mereu provocări”. Sfatul său pentru acestea e să muncească mult, să trateze cu seriozitate şi disponibilitate orice provocare profesională, să aibă curaj să greşească şi să le pese de oamenii cu care lucrează.   

     

    Carte de vizită

    Alina Necula, Country Manager, Lion’s Head România

    Œ Cu o experienţă de peste 15 ani în domeniul imobiliar,  Alina Necula şi-a concentrat activitatea profesională în managementul activelor, management comercial şi dezvoltare imobiliară, s-a implicat activ în mai multe proiecte de birouri şi logistică  şi a coordonat unităţi strategice de afaceri în pieţele de retail şi rezidenţial;

     Din rolul actual, coordonează şi dezvoltă local strategia companiei; este, de asemenea, responsabilă de identificarea noilor oportunităţi de afaceri şi extinderea activităţii Lion’s Head Group;

    Ž Înainte de a se alătura companiei Lion’s Head, ea a făcut parte din echipele de management comerciale şi de asset management ale Globalworth şi Immofinanz;

     Deţine un EMBA de la Maastricht School of Management, precum şi o diplomă de licenţă în Drept şi Economie obţinută din partea Universităţii Bucureşti.


    Un parcurs fără devieri

    „Când eram copil îmi doream tot felul de bazaconii, iar când a venit momentul să iau o decizie cu privire la viitor, tata, care a fost judecător, a fost cel care m-a inspirat să aleg Facultatea de Drept. După absolvire şi intrarea în avocatura de business, cumva domeniul imobiliar a fost cel care m-a atras cel mai mult şi, odată intrată pe acest drum, se pare că nu au mai fost devieri de la el pentru mine”, îşi motivează Roxana Dudău, succint, alegerea acestei industrii pentru a-şi construi o carieră.

    Provocările apărute pe parcurs spune că au venit aproape întotdeauna dintr-un volum de muncă în continuă creştere, când s-au aglomerat foarte multe proiecte pentru clienţi diferiţi, toate importante, toate prioritare. Subliniază în acelaşi timp că singurul mod de a gestiona astfel de situaţii este întotdeauna cu calm, cerând ajutor şi delegând. „Am învăţat pe propria piele că, deşi e greu uneori să delegi, întrucât poate însemna o muncă dublă la final, doar aşa îţi poţi creşte o echipă capabilă să preia sarcini grele şi urgenţe când ai cea mai mare nevoie.” Ea ar recomanda oricui să aleagă industria imobiliară în primul rând pentru că o consideră o industrie care îţi aduce foarte multe satisfacţii palpabile, în sensul că munca ta se materializează la final cu o clădire, ceva pe care poţi pune mâna, în care poţi să intri şi să ai o anumită experienţă a spaţiului respectiv. „Faptul că ai contribuit la realizarea acelei construcţii îţi dă o satisfacţie specială. Cumva, rămâne ceva în urma ta, o anumită moştenire. Chiar şi în cazul meu, avocat fiind, deşi nu sunt în mod direct dezvoltator sau constructor, ajutând un dezvoltator sau un constructor pe partea legală (la achiziţia unui teren şi/sau edificarea unei construcţii, fie cu analiza situaţiei juridice a terenului, fie cu redactarea contractelor de achiziţie şi/sau de proiectare, de antrepriză etc., cu verificarea legalităţii autorizaţiilor de urbanism, de construire şi de funcţionare emise pentru acea clădire, fie cu toate acestea la un loc), am sentimentul că acea clădire îmi aparţine şi mie într-un mod aparte”.

    Roxana Dudău remarcă faptul că în ultimii ani sunt din ce în ce mai multe femei de succes în industria imobiliară, în poziţii extrem de importante. „În ceea ce priveşte avocatura de business şi avocaţii de real estate, aş spune că e o industrie poate chiar predominant feminină, sunt foarte multe femei avocat de succes care şi-au ales acest domeniu.” Sfatul său pentru tinerele aflate la începutul carierei în acest domeniu este să aibă încredere în ele, în intuiţia lor şi să pună pasiune şi ambiţie în ceea ce fac.

    Roxana Dudău: „Am învăţat pe propria piele că, deşi e greu uneori să delegi, întrucât poate însemna o muncă dublă la final, doar aşa îţi poţi creşte o echipă capabilă să preia sarcini grele şi urgenţe când ai cea ai mare nevoie.”

    În ceea ce o priveşte, lucrează alături de patru avocaţi dedicaţi exclusiv ariei de drept imobiliar şi construcţii şi, după caz, cu alţi colegi din departamente complementare, „când lucrăm la tranzacţii foarte mari sau la finanţări/refinanţări de portofolii imobiliare”. Despre stilul său de leadership ar spune că este mai degrabă unul incluziv, leading by example, pe principiul că „tragem toţi la aceeaşi căruţă”. „Pentru mine, transparenţa cu privire la volumul de muncă al fiecăruia din echipă şi complexitatea problemelor juridice şi a proiectelor la care lucrează fiecare, împărtăşirea cunoştinţelor între membrii echipei sunt foarte importante. Cea mai mare satisfacţie o am atunci când colegii mai puţin experimentaţi se simt inspiraţi de restul echipei să înveţe şi să aprofundeze chichiţele profesiei de avocat şi particularităţile domeniului imobiliar.”

    Roxana Dudău ne-a mai povestit că în fiecare zi îşi face timp să citească cel puţin un articol din Codul civil sau din legea construcţiilor ori din legea urbanismului, căci spune că nu poţi, ca avocat de real estate, să nu deschizi zilnic măcar o lege. „Mai în glumă, mai în serios, din rutina mea zilnică nu lipsesc legea şi cafeaua!” Ea este de părere că atunci când iubeşti ceea ce faci, munca nu mai este aşa împovărătoare. „Cum spunea Mark Twain: găseşte un job pe care să îl faci cu plăcere şi nu va trebui să munceşti nicio zi în viaţa ta! Dar da, cred în acest concept de work-life balance şi încerc pe cât posibil să calibrez munca şi viaţa personală şi îi încurajez şi pe toţi membrii echipei mele să facă acelaşi lucru. Acum, după pandemie, a devenit un standard pentru angajaţi să lucreze parţial de la birou şi parţial în sistem de home office, ceea ce mi se pare un mix foarte bun pentru a găsi un echilibru în această privinţă.”

    Despre proiectul său „de suflet”, spune că este format din zeci, „ca să nu zic peste o sută”, de proiecte mai mici: „Am avut şansa să lucrez, din calitatea mea de avocat extern, alături de departamentul de expansiune al celui mai mare retailer din România şi simt o bucurie specială când intru în fiecare magazin pentru care am făcut cel puţin un contract, un raport de due diligence sau am verificat o autorizaţie de urbanism sau de construire”. Pe viitor, îşi doreşte să fie implicată în cele mai mari tranzacţii de real estate din România.  

     

    Carte de vizită:

    Roxana Dudău, Partner, Wolf & Theiss România

    Œ Este un practician recunoscut în domeniul imobiliar, de-a lungul carierei sale oferind consultanţă investitorilor străini strategici, activi pe piaţa de retail şi construcţii cu privire la intrarea si extinderea lor pe piaţa din România;

     Are o experienţă vastă în domeniul dreptului imobiliar, în special în ceea ce priveşte dreptul urbanismului şi al construcţiilor (asistând investitorii cu privire la analiza valabilităţii legale a autorizaţiilor de urbanism şi de construire obţinute pentru proiectele acestora), precum şi în materia contractelor de închiriere de spaţii industriale, de birouri şi de retail, acţionând atât pentru chiriaşi, cât şi pentru proprietari;

    Ž De asemenea, a asistat o serie de bănci în cadrul unor proiecte de finanţare şi/sau refinanţare a unor importante portofolii de real estate, precum şi investitori importanţi (cu precădere din sectoarele auto şi aerospaţial) cu privire la investiţiile lor de tip greenfield în România, oferindu-le consultanţă cu privire la structurarea întregului proiect investiţional, acoperind toate etapele, de la procesul de securizare şi achiziţie a terenurilor, până la contractele de proiectare şi de antrepriză generală.


    Profesionist imobiliar: un obiectiv exigent dar plin de satisfacţii

    Deşi în copilărie îşi dorea şi era convinsă că ar trebui să studieze dreptul, deoarece pe atunci urmărea seriale care aveau ca subiect firme de avocatură şi/sau vieţile interesante ale avocaţilor şi „puteam anticipa destul de bine linia pe care avocaţii o vor urma în procese”, în final a abandonat ideea şi s-a orientat spre asistenţă socială, pentru a putea apăra drepturile copiilor, pe care le considera mereu neglijate, povesteşte Florentina Mitricoaia, leasing & asset manager în cadrul Raiffeisen Property Holding International (RPHI – compania care deţine Sky Tower, cea mai înaltă clădire din România, şi By Tower – n. red.), pentru BUSINESS Magazin. „Eram destul de hotărâtă  şi chiar am studiat pe cont propriu materii ce nu intrau în curriculumul liceului meu cu profil economic. Am intrat însă pe locurile bugetare în cadrul ASE şi decizia a fost luată de la sine.” Încă din timpul facultăţii şi-a dorit să adune experienţă pe domeniul de consultanţă, aşa că a ales să se angajeze part-time la o firmă de consultanţă în construcţii, „marcând astfel întâlnirea mea cu industria imobiliară”. Totuşi, deşi a ales un alt parcurs profesional decât cel plănuit, se implică în continuare şi în campanii care luptă să îmbunătăţească viaţă copiilor în România.

    La începuturile carierei sale în real estate spune că totul a fost o provocare, „pentru că totul era ceva nou, diferit de ce văzusem sau studiasem până să încep să lucrez într-o companie multinaţională iniţial, şi apoi în departamente comerciale din domeniul imobiliar”. Se declară însă fericită că a reuşit să înveţe rapid şi să se adapteze situaţiilor luând totul pas cu pas. „De la a învăţa cum să fac o vizionare până la a coordona negocieri şi chiar procese de due diligence am adunat constant abilităţi ce mă ajută să gestionez mai uşor şi mai eficient crizele din prezent.” În prezent lucrează în cadrul firmei RPHI (Raiffeisen Property Holding International), „o companie cu o organigramă destul de orizontală dar în care departamentul comercial coordonează şi restul departamentelor, cu preponderenţă departamentele de property management, tehnic şi marketing, care adună peste zece angajaţi”. Ea îşi descrie stilul de leadership drept unul participativ sau democrat.

    Florentina Mitricoaia este de părere că, indiferent că eşti la început de drum în acest domeniu sau doreşti să aduci o schimbare în viaţă profesională, industria imobiliară este o alegere foarte bună. „Este un domeniu important pentru economie, versatil, dinamic, care nu limitează şi care poate aduce multe beneficii atât personale cât şi societăţii. Carierele în domeniul imobiliar comercial pot include poziţii de analist financiar, management al proprietăţilor, management al activelor, agenţi de leasing, brokeri, evaluatori, manageri de active, marketing, contabilitate, dezvoltare, investiţii, creditare şi multe altele.” În plus, adaugă că nicio situaţie nu se aseamănă şi nici o negociere nu este la fel. „Lumea imobiliară este complexă şi a deveni un profesionist imobiliar poate fi un obiectiv exigent dar şi plin de satisfacţii.”

    Ea mai spune că, pe plan local, „în departamentele de leasing şi property management în special, cred că numărul femeilor a fost dintotdeauna majoritar, fiind mai ales departamente în care buna organizare şi coordonare au fost mereu esenţiale. Mă bucur să văd însă că în ultimii ani tot mai multe femei ocupă funcţii de conducere, setând chiar strategiile companiilor din domeniu”. În opinia sa, o femeie din domeniul imobiliar ar trebui să aibă o doză considerabilă de răbdare, creativitate dar şi determinare şi curaj de a-şi folosi vocea.

    În programul Florentinei Mitricoaia, nicio zi nu trece fără monitorizarea presei pentru a afla ultimele noutăţi, trenduri şi discuţii cu echipa pentru a analiza oferte comerciale, costuri asociate clădirilor din portofoliu, investiţiilor viitoare şi nivelul de satisfacţie al chiriaşilor existenţi.

    Cât despre work-life balance, spune că în ultimii ani şi-a impus ca acest concept să o ghideze. „Toate deciziile mele se bazează pe dorinţa de a menţine un echilibru în viaţa mea, de a mă simţi utilă şi competentă în viaţa profesională fără a uita de rolul important pe care îl am în viaţa fiicei mele şi fără a-mi neglija propriile nevoi. Totul s-a schimbat pentru mine de când am decis să îmi setez noi moduri de a gândi şi noi obiceiuri. Pentru mine, acest proces nu a fost uşor şi este încă work in progress dar îmi aduce constant tot mai multe satisfacţii.”

    Florentina Mitricoaia consideră că nu e niciun moment mai bun decât prezentul „şi acum, la RPHI, ocupându-mă de proiectele din portofoliul românesc şi în special de SkyTower, clădire emblematică în piaţa noastră, consider că mă bucur de recunoaştere profesională la un nivel superior”. Pe viitor, ea vrea să îşi continuie cariera în industria imobiliară şi să coordoneze tranzacţii tot mai mari şi mai interesante într-un mod care să îi onoreze şi alegerile personale.

    În încheiere, le transmite „tinerelor doamne, atât ca ani dar şi în spirit”, să nu se sperie de acest domeniu, căci este unul care poate aduce multe beneficii. „Este mereu în mişcare, mereu se adaptează noilor trenduri şi nevoi, fiind astfel o sursă continuă pentru a te putea dezvolta.” Totuşi, subliniază că e important ca acestea să nu uite că nu este niciun domeniu, nicio specialitate care să merite mai mult studiu şi analiză decât stăpânirea propriilor gânduri. „Odată ce ştim exact cine suntem şi ne acceptăm şi asumăm în totalitate, vom putea beneficia cu adevărat de toate oportunităţile vieţii. Atât în viaţă cât şi la birou, setaţi o direcţie, analizaţi dacă obiceiurile dumneavoastră se aliniază cu direcţia respectivă şi fiţi dispuse să faceţi schimbări în consecinţă. Sky is the limit.”  

     

    Carte de vizită

    Florentina Mitricoaia, Leasing & Asset Manager în cadrul Raiffeisen Property Holding International (RPHI – compania care deţine Sky Tower, cea mai înaltă clădire din România, Şi By Tower – n. red.)

    Œ Este absolventă a Academiei de Studii Economice din Bucureşti;

     Are peste 15 ani de experienţă în real estate, pe segmentele de consultanţă financiară, dezvoltare, pieţe de capital şi administrarea activelor, cu cea mai mare expunere în cadrul departamentelor de leasing şi dezvoltare;

    Ž Anterior a activat în companii precum AIG/Lincoln, JLL şi Atenor, acumulând experienţă în tranzacţii totale de peste 100.000 de metri pătraţi.

    Florentina Mitricoaia: „Odată ce ştim exact cine suntem şi ne acceptăm şi asumăm în totalitate, vom putea beneficia cu adevărat de toate oportunităţile vieţii.  Atât în viaţă cât şi la birou, setaţi o direcţie, analizaţi dacă obiceiurile dumneavoastră se aliniază cu direcţia respectivă şi fiţi dispuse să faceţi schimbări în consecinţă. Sky is the limit.”


    Determinare şi verticalitate

    „Când eram copil visam să călătoresc în jurul lumii, însă pe măsură ce am ajuns la vârsta maturităţii am revenit cu picioarele pe pământ”, îşi începe povestea Brînduşa Grama, head of asset management al grupului Square 7, care include Square 7 Properties, companie responsabilă cu dezvoltarea imobiliară, Squarebox, companie de property management, şi Switchboard, companie de facility management.

    Absolventă a Academiei de Studii Economice, după o serie de experienţe în diverse industrii (turism şi IT), şi-a început parcursul în real estate, care a debutat în departamentul de retail din cadrul echipei Colliers. „Revenind la visul din copilărie, nu l-am abandonat în totalitate. Călătoresc ori de câte ori am ocazia în diverse destinaţii, apropiate sau mai puţin apropiate.”

    Printre provocările apărute în ultimii ani, ea menţionează pandemia de COVID-19, restricţiile îndelungate care au afectat direct industria de retail, alături de războiul de la graniţă şi explozia costurilor. „Cele două luni de lockdown au fost cele mai provocatoare din viaţa mea profesională prin prisma negocierilor continue ce au avut loc. Cred că adaptabilitatea a reprezentat cheia în depăşirea acestor situaţii, dublată de răbdare şi empatie pentru nevoile clienţilor noştri.”

    În prezent, Brînduşa Grama coordonează o echipă de zece persoane într-un un stil de management participativ – transformaţional. „Îmi place să implic echipa în procesul decizional şi să le ofer încredere. Experienţa multidisciplinară a colegilor (tehnic, financiar, comercial şi administrativ) le creşte nivelul de responsabilitate şi implicare. Totodată, piaţa este într-o continuă transformare, fiind esenţial să ţinem pasul cu noile tendinţe în relaţia cu clienţii noştri.” Din agenda zilnică nu lipsesc aşadar scurtele şedinţe de coordonare cu colegii, dar nici listele zilnice şi săptămânale de „to do-uri”. Legat de echilibrul dintre planul profesional şi cel personal, consideră că balanţa va fi întotdeauna înclinată spre priorităţile din fiecare etapă, fie ele personale sau profesionale. 

    În opinia ei, sectorul imobiliar din România este un domeniu unde femeile sunt bine reprezentate în funcţii de top şi middle management, iar acest lucru spune că îl putem observa în toate ariile de activitate specifice acestei pieţe: investitori/dezvoltatori, companii de consultanţă, property & facility management. Ea este de părere că două dintre calităţile esenţiale de care o femeie are nevoie pentru a reuşi în această industrie sunt determinarea şi verticalitatea. „La fel de mult cred că este important să ai pasiune pentru ceea ce faci, documentare continuă în domeniu şi dezvoltarea capacităţii de rezilienţă.”

    Şi, pentru că „sectorul imobiliar reprezintă un domeniu dinamic, într-o continuă dezvoltare, care te păstrează conectat la realitatea economică şi socială”, le-ar recomanda şi altor femei să aleagă o carieră în această industrie, completând că „este totodată şi un mediu de lucru internaţional, oferind o deschidere către ce se întâmplă în Europa, precum şi în alte colţuri ale lumii”. Ea le sfătuieşte pe tinerele care aleg acest drum „să fie mereu deschise să cunoască oameni noi şi să fie conectate cu tot ce se întâmplă pe toate segmentele pieţei imobiliare”.

    Privind retrospectiv, dintre toate proiectele la care a contribuit de-a lungul timpului, Brînduşa Grama spune că Baia Mare Shopping Park îndeplineşte toate criteriile pentru a-l numi proiectul său de suflet. „Deschis în 2021, într-o perioadă marcată de restricţii pandemice, proiectul a beneficiat de un concept modern de arhitectură şi de un mix de chiriaşi competitiv. Proiectul în suprafaţă totală de 18.000 de metri pătraţi a fost inaugurat cu un grad de închiriere de 100%.” În ceea ce priveşte cel mai mare obiectiv pe care îl are pentru viitor, ne-a spus că marele său vis este să înfiinţeze o fundaţie care să ajute femeile defavorizate.  „Provin dintr-o familie echilibrată şi fericită. Părinţii ne-au învăţat pe mine şi pe sora mea să dăm înapoi din binele primit.”  

     

    Carte de vizită

    Brînduşa Grama, Head of Asset Management, Square 7

    Œ Se descrie drept o fire ambiţioasă şi dedicată şi este responsabilă pentru portofoliul de 26 de parcuri de retail pe care Square 7, grup cu o experienţă de 15 ani pe piaţa locală de retail, îl deţine alături de Mitiska REIM în România;

     Cu o experienţă de 7 ani în leasing, ea s-a alăturat grupului Square 7 în urmă cu patru ani în calitate de leasing manager; în septembrie 2022 a fost numită head of asset management;

    Anterior Square 7, ea a lucrat în cadrul biroului din România al Colliers International, una din cele mai mari firme de consultanţă şi brokeraj imobiliar la nivel mondial.

    Brînduşa Grama: „Două dintre calităţile esenţiale de care o femeie are nevoie pentru a reuşi în această industrie sunt determinarea şi verticalitatea.  La fel de mult cred că este important să ai pasiune pentru ceea ce faci, documentare continuă în domeniu şi dezvoltarea capacităţii de rezilienţă.”

  • Criza nu se vede în ochii celor mai apreciaţi angajatori din România.Care sunt trendurile din piaţa muncii în 2023?

    Giganţi internaţionali au renunţat în ultimele luni la mii de angajaţi, iar acest fenomen a stârnit frica şi în angajatul sau candidatul român. Angajatorii din România spun însă aproape la unison, că atât criza cât şi concedierile sunt departe de noi şi, mai mult decât atât, următoarea perioadă va fi caracterizată şi mai mult de o „umanizare” a relaţiilor de muncă. Acestea sunt câteva dintre concluziile conferinţei Top angajatori Undelucram.ro, organizată recent în parteneriat cu BUSINESS Magazin şi Ziarul Financiar.


    Undelucram.ro, în parteneriat cu BUSINESS Magazin şi Ziarul Financiar, a organizat cea de-a treia ediţie a conferinţei „Top Angajatori undelucram.ro”,  axată pe practicile de HR apreciate de angajaţii companiilor din România.


    „Cred că dăm dovadă cu toţii, în momentul de faţă, în 2023, de maturitate, fie că suntem candidaţi, angajaţi, angajatori”, a spus Costin Tudor, fondator şi CEO al platformei de resurse umane Undelucram.ro, în deschiderea conferinţei Top angajatori, organizată recent în parteneriat cu BUSINESS Magazin şi Ziarul Financiar. Conferinţa, axată pe bunele practici ale angajatorilor apreciaţi de angajaţii lor potrivit recenziilor de pe platforma Undelucram.ro, a readus în discuţie teme precum importanţa feedbackului, cât şi a schimbărilor implementate de companii în urma acestuia şi a modalităţilor prin care companiile încearcă să îşi menţină angajaţii implicaţi şi motivaţi şi să atragă noi talente.

    CEO-ul platformei de resurse umane a observat că transparentizarea pieţei muncii, ideea cu care au lansat compania pe care o reprezintă în 2011, începe să intre acum în normalitate, iar companiile sunt mai deschise ca niciodată să accepte feedbackul, fie şi sub formă de critici în urma plecării unora dintre angajaţi, şi să facă adaptări în funcţie de acesta: „Nu este uşor să spunem lucrurilor pe nume, nu este uşor să primim feedback, să ascultăm lucruri mai puţin pozitive şi nu este deloc uşor să implementăm anumite schimbări în urma acestor păreri”. În cadrul evenimentului, Undelucram.ro a lansat şi catalogul celor mai buni angajatori, iar discuţiile s-au concentrat pe practicile apreciate de angajaţi în 2022, un an considerat atipic.

    Estera Anghelescu, recruiting & employer branding director pentru Kaufland România şi Moldova, cel mai mare angajator privat de pe piaţa românească, a spus că recrutările au continuat chiar şi în acest context de incertitudine. „În Kaufland România lucrează peste 17.000 de colegi. Am avut şi noi destul de multe provocări, având în vedere că în anul 2022 am deschis peste 10 magazine. Odată cu aceste magazine, ni s-au alăturat undeva la 6.000 de colegi noi, pe care am reuşit să-i selectăm din cei peste 60.000 de candidaţi pe care i-am avut pentru rolurile deschise.” De asemenea, şi ajustările salariale au fost făcute în beneficiul angajaţilor.

    „Având în vedere că în cadrul companiei vorbim în proporţie de 95% de angajaţi tip blue collar, care pun un foarte mare accent pe pachetul salarial, consider că ne-am ridicat la nivelul aşteptărilor lor, când în luna iunie am mărit venitul mediu brut la 7.600 de lei pentru colegii din vânzări şi depozitele logistice, iar din luna septembrie am lucrat chiar la oferirea unei sume mai mari pentru tichetele de masă.” Cei prezenţi la eveniment au concluzionat, de altfel, că nu s-a simţit criza prin prisma felului în care s-au raportat la angajaţii lor: „La noi nu s-a simţit criza. Anul 2022 a fost un an în care am fost achiziţionaţi de către Publicis Group şi am trecut la această familie mai mare, drept urmare, am primit imboldul să creştem şi mai mult echipa pe care o aveam şi să ne extindem. Acum suntem aproape 1.200 de oameni”, a spus şi Anca Becherescu, people operations manager, Tremend Software Consulting.

    Pentru Lidl, anul care a trecut a fost unul normal, în care au continuat deschiderile de magazine şi chiar au inaugurat un centru logistic nou. „Ne-am concentrat foarte mult pe oamenii noştri, poate mai mult decât o făceam până acum, tocmai în ideea în care să implementăm inclusiv propunerile lor, feedback-urile lor în tot ceea ce am făcut şi ce am dezvoltat în continuare”, a spus Laura Filip, recruitment & employer branding manager pentru Lidl România. Şi pentru Riverbed, anul 2022 a fost unul în parametri normali, dar nu lipsit de provocări, în care au ajuns la peste 50 de angajaţi (de la 40 anterior).

    Compania are un birou central la Cluj-Napoca, a deschis anul acesta un spaţiu de coworking în Bucureşti, dar are angajaţi răspândiţi în toate marile oraşe ale ţării. „Am reuşit să creştem destul de bine anul trecut, dar a fost un an destul de challenging, cu urcuşuri şi coborâşuri. Ne-a fost destul de greu să să creştem, dat fiind faptul că nu suntem foarte cunoscuţi pe piaţa locală”, a spus Miklos Uszkai, site lead and director of engineering la Riverbed. Compania pe care o reprezintă este o multinaţională, prezentă la nivel internaţional, axată pe reţelistică. „Avem produse în reţelistică, ceea ce poate părea o nişă, dar este un domeniu foarte interesant şi tocmai vizibilitatea a fost principala provocare. Ne batem mai mult pe talente din zona de inginerie,  pe software development.

    Piaţa a fost foarte dinamică anul trecut şi încercăm să oferim transparenţă, o cultură, organizare, procese, proceduri, un mod şi un mediu de lucru plăcute şi în acelaşi timp ne axăm pe aspectele importante pentru angajaţi, cum ar fi salariul şi beneficiile.”  În ceea ce priveşte Vodafone, Andreea Zanfir, culture, engagement & talent acquisition manager, Vodafone Romania subliniază că această companie trece printr-o transformare dinspre o companie clasică de telecomunicaţii înspre una de tehnologie, tocmai pentru a putea să susţină nevoia de digitalizare care există în piaţă.

    „Şi noi susţinem colegii prin programele pe care le facem, dezvoltarea colegilor noştri şi cred că dacă ar fi să ne uităm per ansamblu la ce s-a întâmplat anul trecut, această transformare a fost, cred, principalul lucru în jurul căruia am navigat. Am pornit programe de reskilling şi upskilling pentru colegii noştri, am dezvoltat programe care susţin liderii din Vodafone, chiar dacă erau pentru prima dată în acel rol, dar i-am susţinut prin programe şi pe colegii care au mai multă experienţă în zona de ledership şi doresc să ducă abilităţile lor la următorul nivel.” Compania şi-a mărit echipa de IT cu peste 100 de oameni şi recrutează în continuare.

    Top 10 cei mai buni angajatori din România

    În cadrul conferinţei Top angajatori Undelucram.ro, platforma de resurse umane Undelucram.ro a lansat a opta ediţia a clasamentului Top Angajatori şi a acordat premii celor clasaţi pe primele locuri. S-au acordat 45 de premii celor prezenţi în catalog – dintre care 10 în clasamentul general al celor mai buni angajatori şi câte trei alte premii pentru domeniile IT&C, sănătate şi farma, producţie industrială, telecomunicaţii, producţie bunuri de larg consum, retail alimentar, retail nonalimentar, consultanţă, BPO, bănci, IMM.

    Sursa: Undelucram.ro


    Florentina Ciontea, HR & CSR Director, Sodexo Benefits and Rewards Services România şi Bulgaria

     Nu mai vorbim doar despre salarii, vorbim despre un mix puţin mai complex, care vine şi din cultura organizaţională; discutăm acum şi despre modul de lucru care poate fi hibrid sau remote, discutăm despre flexibilitatea programului de lucru şi apoi ne ducem la componenta salarială. Componenta salarială n-are doar salariu fix, include şi toate celelalte beneficii.”

     Pandemia ne-a forţat să ne uităm către zona de sănătate emoţională, fizică, ne-a forţat efectiv să uităm un pic mai mult la noi şi să ne dorim o flexibilitate mai mare între viaţa de la birou şi viaţa de acasă. Un echilibru. Şi atunci cred că se vor oferi în continuare genul acesta de beneficii şi de către companii. (…) Din ce în ce mai mult, şi companiile mai mici au început să vadă valoarea acestor beneficii. Asta ţine în primul rând de competenţele pe care vrei şi să le reţii, dar cumva şi de trendul acesta de umanizare – ne-am dat seama că în momentul în care-i oferim omului mai multe beneficii, el apreciază mai mult compania pentru care lucrează, se simte valorizat.”

    Costin Tudor, fondator şi CEO Undelucram.ro

     Noi am plecat cu un gând acum câţiva ani şi anume să transparentizăm cât de mult se poate piaţa muncii. Această transparentizare aş concretiza-o printr-o altă descriere, respectiv printr-o maturizare a pieţei. Cred că dăm dovadă cu toţii, în momentul de faţă, în 2023, de maturitate, fie că suntem candidaţi, angajaţi, angajatori.  Nu este uşor să spunem lucrurilor pe nume, nu este uşor să primim feedback, să spunem lucruri mai puţin pozitive şi nu este deloc uşor să implementăm anumite schimbări în urma acestor păreri.”

     

    Anca Becherescu, people operations manager, Tremend Software Consulting:

     Sunt de părere că totul pleacă de la a asculta oamenii pe care îi avem în echipă, să înţelegem atunci când un feedback este dat în mod serios sau este dat pe jumătate şi să reuşim să ocupăm acele spaţii lipsă. Când pleacă un om, încercăm să adunăm date (referitoare la motive – n.red.) şi încercăm să ne calibrăm în funcţie de aceasta.”

    La noi nu s-a simţit criza. Anul 2022 a fost un an în care am fost achiziţionaţi de către Publicis Group şi am trecut la această familie mai mare, drept urmare, am primit imboldul să creştem şi mai mult echipa pe care o aveam şi să ne extindem. Acum suntem aproape 1.200 de oameni.”

    Ce am făcut concret în anul care a trecut este că am mărit pachetul de beneficii. Colegii ne solicitau asta, piaţa ne spunea asta. Ce am făcut în 2022 a fost să ajungem la nivelul pieţei şi, zic eu, să venim cu puţin mai mult. Numărul de zile de concediu a crescut la 25 de zile din start şi, peste acestea,  se adaugă zilele de senioritate – după doi ani în Tremend, fiecare coleg mai primeşte anual câte o zi de concediu, toate acestea cu un plafon la 30 de zile. În plus, am continuat să lucrăm remote – este un alt feedback care a venit din partea colegilor noştri şi pe care l-am susţinut.  Mai mult de atât, wellbeingul oamenilor a fost în prim-plan şi am avut diferite iniţiative pe direcţia asta.”

    Alexandra Irod, psihoterapeut, Mindarchitect (invitatul special al evenimentului)

    „Observ că oamenii încep să fie din ce în ce mai deschişi spre  dezvoltarea personală, autocunoaştere şi să facă alegeri pentru bunăstarea lor emoţională, ceea ce îi va ajuta să nu mai rămână în medii toxice, caracterizate de lipsă de empatie sau de preocupare pentru oameni. Sunt foarte mulţi clienţi cu care vorbesc fie în terapie, fie în training, care pleacă din medii în care au ajuns la burnout sau în care simt că sunt doar nişte instrumente de obţinut rezultate şi îşi caută locuri care să pună mult mai mult preţ pe umanitate şi pe relaţiile pozitive cu ceilalţi.”

     

    Estera Anghelescu, recruiting & employer branding director, Kaufland România şi Moldova:

    În Kaufland România momentan lucrează peste 17.000 de colegi. Am avut şi noi destul de multe provocări, având în vedere că în anul 2022 am deschis peste 10 magazine. Odată cu aceste magazine, ni s-au alăturat undeva la 6.000 de colegi noi, pe care am reuşit să-i selectăm din cei peste 60.000 de candidaţi pe care i-am avut în rolurile deschise.”

    Am încercat să adaptăm practic toate beneficiile pe care le-am acordat angajaţilor noştri la aceste trenduri pe care le-am sesizat şi noi în piaţă. Evident, este foarte important  să primim şi feedback din partea angajaţilor, să construim pe acest feedback şi să oferim ceea ce ei au nevoie până la urmă. Am organizat focus-grupuri, de exemplu, pe diferite entităţi din companie, la nivel de magazine, la nivel de depozite, la nivel de sediu central, din care ne-am scos nişte rezultate pe care le-am transmis mai departe.”

     Având în vedere că în cadrul companiei, vorbim în proporţie de 95% de angajaţi tip blue collar, care pun un foarte mare accent pe pachetul salarial, consider că ne-am ridicat la nivelul aşteptărilor lor, când în luna iunie am mărit venitul mediu brut la 7.600 de lei pentru colegii din vânzări şi de depozitele logistice, iar din luna septembrie am lucrat chiar la oferirea unei sume mai mari pentru tichetele de masă, avem undeva la 20 de lei în momentul de faţă.”

     Partea de work from home pentru magazinele noastre sau pentru depozitele logistice nu poate fi realizată, însă, în ceea ce priveşte sediul central, dacă înainte veneam zi de zi la birou, acum venim parţial, adică putem să venim şi chiar de doar două ori pe lună la birou, atât  timp cât există comunicare şi stabilim nişte obiective comune. Pentru a veni totuşi în întâmpinarea colegilor noştri din magazine şi depozite, am oferit un program flexibil –  ei pot lucra şi mai puţin de 8 ore, respectiv 2, 4 sau 6 ore, astfel încât să-şi poată organiza timpul cât mai bine.”

     Ne-am uitat şi în piaţă, să vedem care este nivelul pieţei – apropo şi de preţuri, apropo şi de criza prin care am trecut într-un fel cu toţii. Am încercat să adaptăm practic toate beneficiile pe care le-am acordat angajaţilor noştri la aceste trenduri pe care le-am sesizat şi noi în piaţă. Evident, este foarte important să primim şi feedback din partea angajaţilor, să construim pe acest feedback şi să oferim ceea ce ei au nevoie până la urmă. Am organizat focus-grupuri, de exemplu pe diferite entităţi din companie, la nivel de magazine, la nivel de depozite, la nivel de sediu central, din care am obţinut rezultate pe care le-am transmis mai departe.”

     „Procesul de recrutare ne propunem să nu dureze mai mult de o lună pentru fiecare candidat. Ideal ar fi să fie 2 săptămâni pentru poziţiile de blue collar. Remunerăm fiecare minut lucrat.”


    Wellbeingul, noul cuvânt din dicţionarul angajatorilor

    „Cred că ce s-a întâmplat în 2022 – iar când zic asta mă refer la pandemie, război în apropiere de noi, great resignation (marea demisie – n.red.), quiet quitting (demisia silenţioasă – n.red.) – toate acestea au demonstrat că angajatorii, indiferent ce se întâmplă pe piaţă, vor face în continuare eforturi înspre oamenii lor, să-i ţină acolo, să-i motiveze. Apare o schimbare în acest sistem, noi ne adaptăm, vedeţi moduri de lucru hibrid sau full remote. Toate acestea au fost create spre a întâmpina nevoile oamenilor, spre a reuşi să ţinem acei oameni care pun umărul atunci când este de lucru şi reuşesc să ducă orice proiect, orice provocare, indiferent de context, până la capăt. Au fost ani foarte grei şi, cu toate acestea, în piaţă, în compania noastră, de exemplu, nu s-a văzut diferenţa şi din contră, oamenii au fost mai mobilizaţi să ducă totul la capăt şi să arate că se poate”, a observat Anca Becherescu, people operations manager la Tremend Software Consulting. Printre exemplele de măsuri pe care le-au implementat, concret, în anul care a trecut, a fost să mărească pachetul de beneficii. „Colegii ne solicitau asta, piaţa ne spunea asta. Numărul de zile de concediu a crescut la 25 de zile din start şi, peste acestea, se adaugă zilele de senioritate – după doi ani în Tremend, fiecare coleg mai primeşte anual câte o zi de concediu, toate acestea cu un plafon la 30 de zile. În plus, am continuat să lucrăm remote – este un alt feedback care a venit din partea colegilor noştri şi pe care l-am susţinut.  Mai mult de atât, wellbeingul oamenilor a fost în prim-plan şi am avut diferite iniţiative pe direcţia asta”, a descris ea modul în care şi-au adaptat politicile de HR anul trecut.  Anca Becherescu a vorbit şi despre personalizarea şi adaptarea pachetelor de beneficii acordate angajaţilor, cum ar fi cele construite pe nevoile lor, inclusiv când vine vorba de cele emoţionale. „Noi, de exemplu, am asigurat în ultimii ani un abonament de terapie şi coaching pentru toţi. Oamenii pot să acceseze, indiferent câte şedinţe au nevoie, este acolo, este un instrument pe care ei se pot baza. O mai mare flexibilitate a timpului, mai mult timp liber, toate acestea au fost dovezi de încredere prin care noi le-am arătat  că ne pasă şi că ne dorim ca oamenii noştri să fie bine”, a spus ea. Au înlocuit şedinţele de terapie abonamentele la sală şi fructele de la birou? „În continuare avem fructe la birou, dar unele beneficii au dispărut, fiindcă e important să ne adaptăm. De exemplu, dacă înainte veneam cu fructe de mai multe ori pe săptămână la birou, acum nu mai vin atât de mulţi colegi acolo. Aşa că ne adaptăm. Suntem un organism viu şi trebuie să fim în continuă mişcare. Dacă ne dorim să fim competitivi pe piaţă şi să reuşim să venim în întâmpinarea nevoilor oamenilor, nu vom reuşi mereu, dar important este să nu ne oprim din a încerca.”

     „Cred că empatia a ieşit mult mai mult la suprafaţă. Ştiu colegi, oameni, m-am uitat şi la mine personal, la conversaţiile pe care le aveam în perioada de COVID şi apăruseră întrebări pe care nu ni le puneam înainte. Ce mai faci, ce mai face mama? Adică erau mai multe întrebări din zona asta personală şi cred că ne-am îndreptat foarte mult în acea direcţie. Acum, ieşind din pandemie, au rămas lucruri de suflet şi tocmai de asta cred că vrem să petrecem mai mult timp cu cei dragi. Vrem să ne ocupăm mai mult de noi în perioada asta. Aici apare zona aceea de echilibru, pe care o căutăm cu toţii”, a spus  Petru Stoleriu, learning & development manager la JTI România în cadrul conferinţei, motivând orientarea angajatorilor înspre o mai bună stare emoţională a angajaţilor companiilor. „Cu siguranţă, partea de venit este un aspect destul de important, dar ceea ce am observat noi este că cei care îşi doresc să se alăture echipei Lidl nu vin aici doar pentru un venit atrăgător, ci pentru un loc de muncă stabil, cu multe beneficii, pentru posibilitatea de a se dezvolta foarte mult în continuare, motiv pentru care noi am investit foarte mult în zona aceasta de programe de dezvoltare pentru echipele de lideri din cadrul companiei”, a spus şi Laura Filip, recruitment & employer branding manager, Lidl România. Ea subliniază că acum a devenit important ca angajaţii să se regăsească şi în ceea ce face compania, vor să aibă un aport în business, lucru pe care ei îl susţin. „Spre exemplu, avem o aplicaţie internă prin care comunicăm diverse informaţii, de la concursuri, pastile informative, ne luăm inclusiv feedback de la ei, pentru că avem secţiunile de comentarii de acolo şi se nasc tot felul de idei, propuneri, avem inclusiv o platformă internă prin care ei pot să vină cu tot felul de propuneri de îmbunătăţire, de eficientizare a activităţii lor sau poate chiar şi din alte departamente, care se numeşte foarte sugestiv clubul de idei; ce am observat este că ei îşi doresc să facă parte dintr-o companie sustenabilă, chiar sunt foarte deschişi la toate workshopurile pe care noi le avem pe astfel de tematici.”

    Mihaela Berechet, head of HR la Mass Mutual România exemplifică şi printr-un beneficiu care indică, de această dată, maturitatea angajaţilor, chiar şi când aceştia au o medie de vârstă de 35 de ani. Ei au făcut studii în rândul colegilor lor, pentru a vedea ce preferă aceştia de fapt. „Am făcut un clasament al acestor preferinţe şi am început să adăugăm până acolo unde am avut limită de buget. Prin urmare, inclusiv pe zona aceasta de beneficii, am oferit ce oferă ceilalţi şi am oferit ceea ce era necesar la noi în organizaţie, conform populaţiei pe care o avem în organizaţie.” Iar ca exemplu din rândul acestor beneficii, ea menţionează orientarea spre pensia privată: „M-a surprins fantastic, pentru că noi avem o medie de vârstă undeva la 35 de ani în organizaţie, şi m-a surprins maturitatea cu care oamenii s-au uitat la aceste beneficii şi prima opţiune”. Florentina Ciontea, HR & CSR director, Sodexo Benefits and Rewards Services România şi Bulgaria, subliniază şi ea că acum nu doar componenta salarială este cea mai importantă, ci păstrarea oamenilor într-o companie ţine de o varietate de factori. „Nu mai vorbim doar despre salarii, vorbim despre un mix, un mix un pic mai complex, care vine şi din cultura organizaţională, pentru că discutăm de modul de lucru care e hibrid sau remote, discutăm despre flexibilitatea programului de lucru şi apoi ne ducem la componenta salarială. Componenta salarială n-are doar salariu fix, are şi toate celelalte beneficii. Şi am auzit vorbindu-se de tichete de masă  –  noi, în zona asta de retenţie, foarte importantă pentru noi la nivel intern, tindem să mergem către valoarea maximă, către toate beneficiile pe care le oferim. Zona de tichete de cultură este foarte bine primită de colegii noştri, care spun OK, acum nu mai am scuze să nu pot să mă duc la teatru. Zona de tichete de vacanţă iarăşi, în momentul în care am o sumă pe care ştiu că trebuie să o dedic acolo, practic nu mai am scuze că trebuie să-mi iau altceva. Şi colegii noştri apreciază foarte bine, de asemenea –  zona asta de telemedicină, psihonutriţe, deja vorbim de programe de wellbing, un pic mai complexe, sunt foarte cerute şi foarte apreciate de colegi.”

    Care este profilul companiilor care sunt atente la aceste lucruri? „Din ce în ce mai mult şi com­paniile mai mici au început să vadă valoarea acestor beneficii. Şi cred că ţine în primul rând de competenţele pe care le doresc, dar cumva şi de trendul acesta de umanizare – ne-am dat seama că în momentul în care-i oferim omului mai multe beneficii, el apreciază mai mult,  se simte valorizat.”


    Petru Stoleriu, learning & development manager, JTI România:

    Cred că un lucru bun pe care îl facem este că ne uităm frecvent la piaţă, pentru că dinamica salarială în piaţă una destul de activă, la fel a fost şi în 2022, fiind influenţată şi de inflaţie, de condiţiile economice. Anul trecut ne-am uitat trimestrial la dinamica pieţei în aşa fel încât să intuim trenduri şi să fim proactivi, nu reactivi. Fiecare poziţie de-a noastră este raportată la piaţă.”

     Cei mai tineri dintre angajaţi nu sunt obişnuiţi să muncească atât de mult cât generaţiile anterioare. Sunt obişnuiţi cu instant gratification, ca să spun aşa. Nu sunt dornici de muncă. Au un alt specific pentru că au crescut altfel. Vor să facă paşi rapid, să ardă etape, dar sunt dornici de muncă.”

     Pe lângă proactivitate la nivelul de pachet salarial, avem o componentă de beneficii fixe şi o parte de beneficii flexibile, care reprezintă un organism viu, acest pachet se poate actualiza de la an la an pe baza feedbackului pe care îl primim de la oameni. Cred, de asemenea, că oamenii noştri apreciază mult procedurile, deşi atunci când auzim de proceduri pare că reprezintă ceva ce ne încorsetează. Procedurile nu ne asigură altceva decât siguranţă, claritate. Ştim exact ce avem de făcut, cum avem de făcut, cine şi până unde are de făcut o treabă. Am avut situaţii în care colegi de-ai noştri au revenit în companie şi au spus că e mai bine la noi fiindcă ştiu exact ce au de făcut – este mai multă organizare, or, acesta cred că este un feedback foarte valoros.”

    Costin Tudor, fondator şi CEO Undelucram.ro

    „În prezent se conturează nişte trenduri – date şi de piaţa globală – cum ar fi faptul că angajaţii îşi doresc mai multă concentrare pe ceea ce fac, îşi doresc să înţeleagă scopul muncii lor, îşi doresc să participe activ uneori, chiar şi la luarea de decizii. Acestea nu sunt neapărat schimbări, însă sunt adaptări ale acţiunilor pe care fiecare dintre noi trebuie să le facem încă o dată, fie că suntem candidaţi, fie că suntem angajaţi sau angajatori.”

    Andreea Zanfir, culture, enagagement & talent aCquisition manager, VoDAfone România:

     Am pornit programe de reskilling şi upskilling pentru colegii noştri, am dezvoltat programe care susţin liderii din Vodafone, chiar dacă vorbim de oameni ce sunt pentru prima dată în acel rol sau de manageri mai experimentaţi. Am mărit echipa de IT cu peste 100 de colegi şi facem asta în continuare. Anul acesta căutăm peste 70 de colegi în poziţii de IT senior.”

    Vodafone trece printr-o transformare de la o companie clasică de telecomunicaţii înspre una ce ţine de domeniul tehnologiei, tocmai pentru a putea să susţină nevoia de digitalizare care există în piaţă. Nu puteam noi, ca departament de HR, să rămânem mai prejos – astfel că noi ne susţinem colegii prin programele pe care le facem şi cred că, dacă ar fi să ne uităm, per ansamblu, la ce s-a întâmplat anul trecut, această transformare a fost principalul lucru în jurul căruia am navigat.

     

    Laura Filip, recruitment & employer branding manager, Lidl România:

     Cu siguranţă, partea de venituri este un aspect destul de important, dar ceea ce am observat noi este că cei care îşi doresc să se alăture echipei Lidl nu vin aici doar pentru un venit atrăgător, ci pentru un loc de muncă stabil, cu multe beneficii, pentru posibilitatea de a se dezvolta foarte mult în continuare, de aceea anul trecut am investit foarte mult în zona aceasta de programe de dezvoltare, programe pentru echipele de lideri din cadrul companiei.”

    În ceea ce priveşte incertitudinile anului 2022, pot să spun că pentru noi a fost un an la fel ca ceilalţi, în care am investit foarte mult în echipele noastre, am continuat în business cu deschiderea de noi magazine şi chiar şi cu un centru logistic nou. Ne-am concentrat foarte mult pe oamenii noştri, poate mai mult decât o făceam până acum, tocmai în ideea în care să implementăm inclusiv propunerile lor, feedbackurile lor în tot ceea ce am făcut şi ce am dezvoltat în continuare.”

     

    Miklos Uszkai, site lead and director of engineering, Riverbed

    Anul trecut, am reuşit să creştem organizaţia din România de la în jur de 40 de angajaţi, la peste 50. Noi suntem prezenţi peste tot în România, în marile oraşe. Avem un birou central la Cluj şi anul acesta am deschis un coworking space în Bucureşti, dar avem colegi peste tot. Am reuşit să creştem destul de bine anul trecut, dar a fost un an caracterizat de provocări, cu urcuşuri şi coborâşuri. Sperăm ca anul acesta să fie un pic mai liniştit.”

     Riverbed este e o companie multinaţională, prezentă pe tot globul, axată pe reţelistică. Avem produse în reţelistică, ceea ce poate părea o nişă, dar este un domeniu foarte interesant şi tocmai vizibilitatea a fost principala provocare. Noi căutăm talente din zona de inginerie, de software development. Încercăm să oferim transparenţă, încercăm să oferim o cultură organizaţională, organizare, procese, proceduri, un mediu de lucru plăcut şi, în acelaşi timp, ne axăm pe aspecte importante pentru angajaţi, cum ar fi salariul şi beneficiile.”

     E mai importantă atitudinea unui candidat decât skillurile. Skillurile le poţi învăţa. Dacă nu ai atitudinea de de a creşte, de a fi interesat de noile trenduri, noile tehnologii, atunci este mai greu.”


    O piaţă în care candidatul îşi alege şi el angajatorul la interviu

    „Din punctul meu de vedere,  este o piaţă a angajaţilor în momentul de faţă şi cred că de aproximativ un an şi jumătate încoace vorbim tot despre o piaţă a angajaţilor. Nu cred că va fi cazul de măsuri ce ţin de disponibilizări, pentru că de fiecare dată vom avea nevoie de forţă de muncă, poate însă şi în alte domenii, pe care nu le luam în calcul cu an în urmă, cum ar fi zona de data science, de digitalizare”, a observat Estera Anghelescu. Kaufland, cel mai mare angajator de pe piaţa locală, recrutează între 75 şi 100 de oameni, în funcţie de dimensiunea fiecărui magazin. Cum găseşte retailerul angajaţi în comunităţi din afara oraşelor mari?

    „Uneori este chiar mai simplu, pentru că, da, suntem cunoscuţi la nivel naţional şi internaţional, avem o imagine bună în piaţă, iar în comunităţi mai mici, de cele mai multe ori nici nu există foarte multe opţiuni pentru angajaţii din comunitatea respectivă. Şi atunci un magazin Kaufland, poate dintr-un oraş mai mic, s-ar putea să fie mult mai uşor de ocupat ca forţă de muncă decât un magazin într-un oraş mare, unde mai avem şi alte magazine, unde există şi alţi competitori şi unde este un pic mai dificil să ne găsim colegii de care avem nevoie.” Strategia Kaufland, explică ea, este crearea de echipe diverse, motiv pentru care au posibilitatea să lucreze la ei atât adolescenţii de peste 16 ani, cât şi colegi în vârstă – iar aici oferă exemplul unei doamne de 79 de ani care s-a angajat la magazinul lor din Cluj – cât şi angajarea a 500 de persoane cu dizabilităţi: „Suntem în căutarea altor 500 de colegi şi încercăm şi pentru ei să găsim un loc de muncă potrivit”.

    Şi reprezentanta Sodexo este de părere că este cumva o piaţă a angajaţilor, iar pentru ei, echilibrul dintre viaţa profesională şi personală este foarte important.  „Sigur, angajaţii au văzut cât de important este să aibă şi timp pentru ei, mai ales în pandemie, dar mai importantă decât timpul pentru ei este flexibilitatea, adică noi, în cadrul Sodexo, oferim flexibilitatea aceasta. Am colegi din echipă care îmi spun că la o anumită oră trebuie să îşi ia copiii de la şcoală – OK, înţeleg – şi ştiu că îşi vor relua sarcinile de birou mai târziu. Şi cred că umanizarea aceasta ne-a ajutat să ne vedem ca oameni în primul rând şi să vedem că facem şi altceva în afară de birou.”  Îşi adaptează şi ceilalţi angajatori beneficiile în funcţie de semnalele primite de la angajaţi? „Cred că au început să asculte din ce în ce mai mult şi cred că ne-a forţat pandemia în primul rând să ascultăm.”

    Mihaela Berechet este de părere că lupta se dă mai ales pe talentele din piaţa muncii: „Angajarea de talente începe să devină o provocare în orice arie. Şi pun accentul pe cuvântul talente, pentru că putem cu toţii să angajăm pe cantitate, însă atunci când vine vorba de calitate, acolo avem provocări. Anul trecut noi am adus 202 IT-işti în cadrul organizaţiei şi ne-am dublat numărul de colegi.” Petru Stoleriu este de părere că nu există o regulă generală, iar balanţa înclină mai mult înspre angajaţi sau angajatori, în funcţie de industria din care fac parte şi de alte particularităţi specifice posturilor. „N-aş putea să spun cu certitudine cum stau lucrurile. Cred că este un echilibru şi ce am observat în ultimul timp, mai ales în ultimul an, este că angajatorii sunt mult mai atenţi la nevoile angajaţilor, pentru a-i reţine, pentru a-şi dezvolta businessul, pentru a reţine talente şi sunt mai atenţi transmiţând grijă pentru angajaţi.” Ce  a observat el la interviurile de recrutare este însă că acum există şi candidaţi care aleg, nu doar angajatori. „Ei aleg chiar dacă jobul este unul bun, chiar dacă pachetul  salarial este unul bun. Un aspect la care se uită este modul de lucru şi în funcţie de asta iau o decizie. Indiferent dacă pachetul salarial este unul competitiv, este unul bun. Decizia o iau pe modul de lucru. Este sută la sută remote sau nu, este 50%-50%, iar în funcţie de asta, ei iau decizie. Este un lucru surprinzător, pentru că în mintea noastră probabil există paradigma aceasta că salariul, pachetul salarial face diferenţa în multe privinţe, or nu mai este aşa. Oamenii încep să se uite mult mai atent la viaţa lor personală, să aibă un echilibru mai mare între viaţa personală şi viaţă profesională.”  

     

    Mihaela Berechet, head of HR, MassMutual România

    În Statele Unite suntem o organizaţie cu peste 170 de ani de experienţă în domeniul asigurărilor. În România noi am intrat în august 2020 şi am dezvoltat aici un hub de de tehnologie – deservim de fapt headquarterul pentru produsele interne. De când am intrat în piaţă, noi suntem într-o continuă creştere.”

     O provocare este, într-adevăr, găsirea de talente şi pun accent pe acest cuvânt pentru că putem cu toţii putem să angajăm pe cantitate, însă atunci când vine vorba de calitate, de acolo vin marile provocări şi de aici au venit marile noastre provocări. Anul trecut noi am adus în jur de 200 de noi IT-işti în cadrul organizaţiei şi am dublat astfel numărul angajaţilor din companie.”

     Noi am început în plină pandemie, ceea ce înseamnă că pentru câteva luni, cel puţin 6 luni, nu ne-am văzut colegii faţă în faţă. A fost o provocare şi trebuie să spun că uneori încă mai este o provocare, pentru că am crescut foarte mult şi pentru că avem această politică de flexible work, ceea ce înseamnă că fiecare vine la birou doar atunci când îşi doreşte să fie acolo sau atunci când are nevoie să fie acolo şi, de asemenea, îşi poate gestiona timpul de muncă aşa cum îşi doreşte.”

     Discuţiile om la om au fost cele mai importante, pentru că din ele am aflat toate nevoile colegilor noştri, am aflat unde putem să facem mai bine. CEO-ul organizaţiei s-a mutat din Statele Unite în România de aproape doi ani tocmai pentru a fi aproape de oamenii de aici, pentru a înţelege mai bine cultura; niciunul dintre liderii organizaţiei nu are propriul lui birou – lucrăm cu toţii în open space. ”

     

  • Cei mai preţioşi clienţi

    1,9 milioane de români câştigă de peste două ori mai mult decât restul populaţiei. Ei sunt numiţi populaţia Pareto de studiul care poartă numele celebrului principiu care l-a şi inspirat. Membrii Pareto au surse multiple de venituri, muncesc mult, sunt preocupaţi de sănătate, de echilibrul dintre muncă şi viaţa de familie, au studii înalte, 95% dintre investiţii şi 65% dintre donaţii li se datorează lor, influenţează în mod disproporţionat toate pieţele de consum – vacanţe, bunuri de consum, banking sau aproape orice altceva -, se tem de mediocritate, sunt mai mulţumiţi de viaţa lor decât ceilalţi, îi preocupă calitatea mediului înconjurător şi fac demersuri să o influenţeze în bine, se îngrijesc să producă oriunde se află o schimbare pozitivă, sunt cei care setează tendinţe, fiind preocupaţi de nou, de tehnologie, profită de oportunităţi. Nu sunt imbatabili, au şi ei griji şi temeri. Acest text este despre voi şi despre cei mai preţioşi clienţi şi parteneri ai voştri.

    Oare ce-o fi cu Pareto ăsta? Am „răsfoit” slide cu slide studiul Pareto Report (îmi plac studiile şi poveştile pe care le-am putut creiona după ele) şi după o vreme am avut un moment de Evrica!, aproape ca în desenele animate, când personajul îşi loveşte brusc fruntea cu palma. Hei! Acest studiu se potriveşte mănuşă pe profilul cititorului Business MAGAZIN. Îmi amintesc de parcă a fost ieri cum am primit, cu sufletul la gură, numărul zero al revistei, testul carevasăzică. Cald, proaspăt venit de la tipar, îl răsfoiam cu grijă să nu întindem vopseaua încă neuscată pe deplin, într-o seară de octombrie, acum muuulţi ani.

    În sediul aflat la acea vreme la etajul unu al unei clădiri de birouri din spatele Teatrului Naţional, întreaga echipă – vreo 15 oameni – munciserăm câteva luni ca să plămădim o revistă altfel decât era pe piaţă. Cum să scriem? Ce să scriem? Cum să ilustrăm? erau doar câteva din întrebările cheie la care încercam să răspundem, având clar în minte cui voiam să ne adresăm. Nu am avut cum să definim la acea vreme atât de clar şi de complet targetul nostru. Studiul Parteto Report 2022, realizat de Brandelier şi compania de cercetare de piaţă AHA Moments, aflat la a doua ediţie, aduce nu doar lumină, ci analizează în detaliu acest tip de cititor, client, consumator.

     

    Portretul clientului de tip Pareto

    Majoritatea populaţiei Pareto are între 25 şi 44 de ani. Dintre ei, cei mai mulţi sunt tineri profesionişti din mediul urban sau cei care au venituri din mai multe surse şi au copii într-o proporţie mai mică decât publicul general. Cel mai probabil, un astfel de individ trăieşte în zone urbane de mari dimensiuni. Cea mai mare parte a timpului este dedicată muncii, fiind cel mai probabil să aibă subordonaţi. Şi poate, drept consecinţă, sunt mai preocupaţi decât restul populaţiei de a menţine echilibrată balanţa dintre viaţa profesională şi cea personală.

    Membrii populaţiei Pareto au o educaţie înaltă, opt din zece respondenţi ai studiului au absolvit cel puţin studiile unei facultăţi.

    La fel ca majoritatea românilor, şi cei din populaţia Pareto sunt preocupaţi de familie şi se ghidează după valori cum sunt corectitudinea, respectul, bunătatea şi încrederea.

    Cum a fost definit acest segment? „Am pornit cu o ipoteză, care s-a şi validat. Am plecat de la principiul 20/80, care în business se traduce că 20% din clienţi generează 80% din vânzări. Evident că nu ne aşteptam să regăsim aceste cifre perfect oglindite”, spune Manuela Mancaş, managing director şi founder al companiei de cercetare de piaţă AHA Moments, care a dezvoltat studiul Pareto în colaborare cu Brandelier, firmă de consultanţă de marketing. Principiul amintit vorbeşte despre un impact disproporţionat pe care îl are un grup mai mic, iar ipoteza era că deşi publicul Pareto reprezintă doar 20% din publicul comercial extins, impactul lor financiar este mult mai mare. Ei generează 38% din veniturile nete anuale, adică 28,44 miliarde de euro. „Un alt lucru pe care l-am aflat este că ei au o influenţă majoră nu doar economică, ci şi în zona de mentalitate, uneori avem impresia că sunt cu un picior în ziua de mâine, sunt mult mai informaţi, încearcă lucruri noi”, explică Manuela Mancaş. Ulterior, ceea ce încearcă şi testează cei din populaţia Pareto se cascadează către mase. „Şi un loc în care vedem asta şi unde aproape că atingem procentul 20/80 este în zona de adopţie a inovaţiilor: 73% din cei care adoptă inovaţiile sunt Pareto şi doar 27% revine publicului general”, spune reprezentanta AHA Moments.

    Pentru a identifica acest segment preţios de clienţi, a fost luată în calcul populaţia României, cei 19 milioane de rezidenţi; în rândul lor, publicul de 18-65 de ani înseamnă 10,6 milioane; a fost exclusă populaţia nondigitalizată, pentru că studiul a fost realizat online, şi conform Eurostat nondigitalizarea este de 22%. Astfel, publicul comercial general, care foloseşte internetul sau e-mailul măcar o dată pe lună, înseamnă 9,4 milioane de oameni. „Aceştia sunt oamenii la care noi ne raportăm, oameni din toată ţara, şi urban, şi rural, însă digitalizaţi. Mi se pare importantă această diferenţă, pentru că dacă ne uităm la datele despre venituri din studiu şi le comparăm cu cele din INS, vom vedea că datele noastre au cifre mai mari, uneori cu 25-27%; diferenţa vine din faptul că noi am scos din studiu o pătură care nu este digitalizată şi care de obicei are şi venituri mai scăzute”, detaliază Manuela Mancaş. Din cei 9,4 milioane de români definiţi că public general, „felia” reprezentată de publicul Pareto înseamnă 20% din acest grup, cei care au cele mai mari venituri lunare. Concret, este vorba de 1,9 milioane de romani.

    Membrii grupului Pareto au venituri aproape duble faţă de românii aflaţi în publicul comercial general. Concret, în gospodăriile membrilor grupului Pareto câştigul ajunge la 12.023 lei lunar şi la 17.587 în cazul celor aflaţi în vârful grupului Pareto (35% dintre aceştia, cu veniturile cele mai mari), ceea ce înseamnă de 2,9 ori mai mult decât veniturile medii ale celor din grupul comercial general. Cei din populaţia Pareto au venituri personale în medie 6.247 lei pe lună, faţă de 3.291 lei pe lună – media pentru publicul comercial general.

    Faptul că 20% din populaţie generează venituri de 38% se reflectă şi în cheltuieli. „La radiografia portofelului ne-am uitat la sursele din care vin banii şi unde se duc banii”, spune reprezentanta firmei de cercetare. Ca surse de venituri există diferenţe între Pareto şi publicul comercial general. Diferenţa este că populaţia Pareto are mai multe venituri (2,8 surse) faţă de publicul comercial general (2,4 surse). De unde această diferenţă a surselor de venituri? „E vorba de bonusurile extra pe care le primesc la salarii, venituri din închieri, depozite bancare – au aceste venituri de două ori mai mult decât publicul general, dar şi din vânzarea nu musai a unor produse făcute de ei ci a unor servicii pe care le pot oferi”, povesteşte Manuela Mancaş. Ceea ce înseamnă că un IT-ist poate să facă anumite programe sau un consultant în marketing, management sau branding poate să mai aibă clienţi pe care îi servisează şi îşi măreşte astfel gama de venituri.

    „Când vine vorba de cheltuieli şi unde se duc banii, foarte aliniat cu veniturile, lor li se datorează 38% din vânzările de bunuri de larg consum. Procentele variază de la o categorie la alta”, explică reprezentanta AHA Moments. De pildă, cea mai mare contribuţie o au pe zona de transport de genul taxi, Uber, Bolt (63%), iar în oglindă, pe zona de transport public au una dintre cele mai mici contribuţii (28%). Românilor cu venituri mari li se datorează şi 61% din cheltuielile de educaţie suplimentară pentru copii, fie acestea balet, înot, limbi străine, teatru şamd. Aproape jumătate (46%) din cheltuielile cu educaţia se datorează membrilor Pareto, cu menţiunea că acest lucru se întâmplă mai cu seamă în Bucureşti şi oraşele mari, unde există multe opţiuni în sfera învăţământului privat. „Foarte mulţi (77%) dintre cei din grupul Pareto îşi duc copii în învăţământul de stat, mai ales în oraşele în care nu există alternative pentru educaţia privată. Doar 9% îşi duc copiii în învăţământul privat (grădiniţe, şcoli), 3% au copiii în altă ţară şi 11% ţin copiii acasă, pentru că sunt prea mici pentru a merge în colectivitate, nefiind vorba decât marginal de educaţie primită acasă, care în România nu este un curent important”, adaugă Manuela Mancaş.

    Tot ea mai spune că 58% din cheltuielile cu vacanţele sunt realizate de populaţia Pareto, care merge mai des în concedii, au sejururi mai lungi şi când ajung în vacanţe cheltuiesc mai mult, adeseori dublu sau mai mult decât dublu faţă de publicul comercial general.

    41% dintre cheltuielile cu sportul sunt adjudecate de Pareto, ponderi apropiate având şi serviciile de curăţenie (45%) şi piaţa de electro-IT şi mobilier (40%).

    Cele mai mici contribuţii sunt în piaţa de transport public (28%), servicii de telecomunicaţii (27%) şi jucării şi rechizite (26%). „În ce priveşte piaţa de telecomunicaţii, acum ofertele s-au cam uniformizat, nu poţi să îţi iei miliarde de minute şi abonamentele sunt într-un spectru destul de limitat. Procentul este mai mic şi în ce priveşte cheltuielile cu jucăriile şi rechizitele, pentru că unii membri din publicul Pareto nu au copii încă”, explică reprezentanta companiei de cercetare.


    „Din cei 9,4 milioane de români definiţi ca public general, «felia» reprezentată de publicul Pareto înseamnă 20% din acest grup, respectiv cei care au cele mai mari venituri lunare. Concret, este vorba de 1,9 milioane de români.”

    Manuela Mancaş, AHA Moments


    Şi totuşi…banii aduc fericirea

    În ceea ce priveşte calitatea vieţii, populaţia Pareto se declară mai mulţumită decât publicul comercial general. Participanţilor la studiu li s-a cerut să indice pe o scară de la 0 la 10 (unde 10 reprezintă cea mai bună viaţă pe care o pot avea şi 0 cea mai proastă viaţă pe care o pot avea). Cei din publicul comercial general se consideră la un nivel de satisfacţie moderată în ce priveşte nivelul vieţii, în timp ce populaţia Pareto pare mai mulţumită.

    Faţă de ediţia din 2021 a studiului datele sunt stabile, deşi în mod semnificativ au existat îngrijorări, mai cu seamă în luna aprilie, legate de războiul din Ucraina. Câteva luni mai târziu însă, percepţiile legate de calitatea vieţii au revenit la normal.

     

    Mulţumit sau nemulţumit de România?

    Dacă România ar fi un furnizor de servicii, clienţii săi ar da note destul de proaste pentru experienţa lor în această privinţă, mai cu seamă populaţia Pareto, al cărei nivel de încredere a scăzut semnificativ în ceea ce priveşte posibilitatea de a recomanda „serviciul respectiv”.

    Fiind mai educaţi şi la curent cu evenimentele din prezent, sunt înclinaţi mai degrabă să acorde atenţie vulnerabilităţilor ţării. Prin urmare, cei din grupul Pareto ar recomanda ţara noastră ca un loc potrivit pentru a trăi la un nivel mult mai mic decât anul trecut.


    Diferenţe de mentalitate

    „Ne-a surprins că aceşti oameni, din segmentul Pareto, au un impact uriaş în zona de mentalitate. Pareto şi publicul general comercial nu sunt două feluri complet diferite de oameni. Dacă mergi pe stradă sau intri într-o cameră, n-o să-ţi dai seama în primul rând că acest om este din categoria Pareto şi acesta din publicul comercial general şi să crezi că sunt foarte diferiţi şi ei nu pot să stea împreună”, afirmă Manuela Mancaş. Ea detaliază că există un fundament comun foarte puternic, care vine din cultură; sunt foarte multe similitudini între ei, ca valori, principii, frici. Sunt multe puncte în care ei se aseamănă. Un aspect este în zona de valori: top trei valori pentru toţi sunt familia, corectitudinea şi respectul; orice român, indiferent de câţi bani are în portofel, crede în aceste valori şi se ghidează după ele. Dar există şi diferenţe. „Pareto crede mai mult în libertate, şi acesta este un semnal al mentalităţii deosebite. Un Pareto crede mai mult în optimism, de a fi deschis către oportunităţi şi de a le lua singur, de a face el însuşi; crede în reponsabilitatea pe care o are şi în capacitatea de a se dezvolta”, spune reprezentanta AHA Moments. Echipa dedicată studiului a aflat, în cele peste 100 de ore de discuţii calitative şi exploratorii cu intervievaţii Pareto, că dacă ceva se întâmplă în jurul lor, ei se simt responsabili în acel context, chiar dacă nu a fost generat de ei, să găsească o soluţie pentru a îmbunătăţi sau pentru a fructifica o oportunitate. În cazul publicului general există tendinţa uneori de a pune responsabilitatea pe umerii altora, de pildă: „să facă alt vecin primul curăţenie” (puterea exemplului are un rol redus), „este treaba primăriei” (se bazează pe instituţiile statului), sau „mărcile ar trebui să recicleze, marile companii ar trebui să facă asta pentru că oricum au foarte mulţi bani”. Cumva micşorează cercul de responsabilităţi, dacă se poate. „Cei din segmentul Pareto cred mai mult în toleranţă, au acces mult mai mare la informaţii şi citesc mult mai mult despre incluziune a oamenilor care provin din diverse zone, fie că e vorba de sex, religie, rasă sau orientări sexuale. Poate fi vorba şi de fenomenul de incluziune care s-a cascadat în corporaţii din zona occidentală şi ajunge şi la noi. De pildă am auzit că în unele companii din România, în zonele de vânzări sunt mai mulţi bărbaţi şi acum în aceste departamente se caută targetat femei pentru a mai echilibra balanţa”, povesteşte Manuela Mancaş. Cei din Pareto, arată studiul, cred mai mult în unicitate şi creativitate, care se manifestă la un moment dat şi în fricile lor, pentru că le este mai teamă decât celorlalţi de mediocritate şi de a fi comuni. „Se simte nevoia lor de a fi diferiţi sau de a-şi depăşi condiţia, de a avansa mai mult decât le este dat”, punctează reprezentanta firmei de cercetare.

    Când vine vorba de frici în viaţă, există similitudini între populaţia Pareto şi cea din publicul general, cele mai importante fiind frica de boală şi cea de a nu putea să îi ajute pe cei dragi, dar şi instabilitatea financiară. „Pentru Pareto, temerea legată de instabilitatea financiară s-a intensificat anul trecut, când s-a vorbit foarte mult despre inflaţie. Ce îi face diferiţi este faptul că nu-şi doresc să fie mediocri sau comuni şi le este frică să nu-şi piardă echilibrul, preocupare care se leagă de faptul că au foarte multe coordonate în viaţa lor. Acest lucru îi încarcă dar îi şi ţine în priză: carieră, familia şi prietenii, pasiunile, au grijă de sănătate, fac mai mult sport, în ce priveşte educaţia copiilor se uită la trendurile de parenting şi sunt preocupaţi de latura emoţională a copiilor, nu numai de cea materială”, spune Manuela Mancaş. Astfel, aceste coordonate ajung la un moment dat să fie apăsătoare şi le creează o presiune de dezechilibru; aceşti oameni nu ştiu cum să încline balanţa la un moment dat şi cum să îşi mai împartă timpul. Presiunea timpului pentru ei este mult mai mare decât în cazul publicului general.

    În zona de mentalitate, pe lângă valori şi frici mai e zona de preocupări pe care le au când vine vorba de copiii lor. Populaţia Pareto, faţă de publicul general, este mult mai preocupată de dezvoltarea emoţională, să simtă copilul că este iubit, protejat, ghidat cu iubire; sunt mult mai interesaţi de ceea ce mănâncă deopotrivă ei dar şi copiii lor. De aceea caută ingrediente care au valori nutriţionale deosebite, de pildă seminţe de quinoa, brocoli, avocado etc; evită prăjelile, fast-food-ul dar şi noul inamic – zahărul. Studiul mai arată că Pareto sunt mai interesaţi de trendurile din parenting, fiind la curent cu informaţiile din această sferă. „Un alt aspect prin care vedem că sunt diferiţi în mentalitate cei din Pareto este modul în care se uită la carieră, îşi doresc să exceleze şi să evolueze, au un nivel mai ridicat de satisfacţie în privinţa punctului în care au ajuns, dar în acelaşi timp au şi o mai mare sete de a merge şi mai departe. Reversul este că sunt preocupaţi de timpul pe care îl alocă familiei şi de această balanţă”, afirmă Manuela Mancaş.

    Tot ea povesteşte un alt aspect interesant relevat de studiu: că membrilor Pareto le-ar plăcea să aibă un angajator, mai mult decât publicul comercial general, care visează mai degrabă la antreprenoriat. Opţiunea celor din Pareto se datorează probabil educaţiei financiare mai complete şi faptului că pot prognoza că antreprenoriatul nu este o sarcină foarte uşoară, precum pare din exterior, „şi că nu este despre a fi propriul şef, a munci cât îţi doreşti şi a te trezi la ce oră doreşti, ci dimpotrivă, despre a pune toţi caii să tragă la căruţă şi de un efort foarte mare”.

    Un alt aspect în care sunt diferite cele două tipuri de public analizate în studiu e cel al stilului de viaţă: în privinţa alimentaţiei cei din publicul Pareto caută să mănânce mai mult fructe şi legume, alimente cu superputeri nutriţionale sau produse bio. Sunt şi mai interesaţi de a avea grijă de corpul lor şi merg la clinici, proceduri estetice, masaj, acupunctură, dar şi la psiholog, yoga, meditaţie, această sferă având o incidenţă mai mare în cazul lor, cu toate că aceste servicii au încă o prezenţă mică în România.

    Un alt aspect din zona de mentalitate a publicului Pareto este interesul lor în tot ceea ce ţine de tehnologie şi asta se vede în două perspective, povesteşte reprezentanta AHA Moments. Pe de o parte, incidenţa achiziţiilor online în rândul lor este mult mai mare pe aproape toate categoriile, doar în domeniul bricolajului nu există diferenţă mare faţă de publicul comercial general. Din exterior pare că sunt foarte multe aplicaţii de genul Bringo, Glovo, Freshfull şamd, dar ele se lansează ca să susţină o tendinţă în creştere. „Conform informaţiilor pe care le avem, în jur de 3-4% din ceea ce vinde un producător de FMCG este vândut în online, deci o pondere foarte mică. Şi investiţiile din zonă aceasta sunt făcute cumva upfront, şi direcţia e confirmată dacă ne uităm la publicul Pareto are un apetit mult mai mare către online decât publicul comercial general”, argumentează Manuela Mancaş. Evident, această înclinaţie se oglindeşte şi în portofoliile comercianţilor, care şi-au adaptat oferta în consecinţă, având produse şi servicii atractive pentru acest tip de client.

    Tot din punctul de vedere al tehnologiei, locuinţele celor din segmentul Pareto sunt mult mai tehnologizate din perspectiva gadgeturilor. Telefoanele mobile inteligente au o incidenţă mare, dar cam tot românul are un smartphone; televizoarele inteligente la rândul lor au o incidenţă mare, dar, în mod similar, sunt prezente în mai toate căminele. În schimb, pe alte tipuri de gadgeturi se observă diferenţe mai mari, fie că este vorba de căşti wireless, ochelari VR, iluminat smart controlat prin telefon sau console de joc. „Pareto are capacitatea de a arăta care este următorul val din zona de gadgeturi care vor deveni produse de masă. Studiul ne arată că la un pas distanţă de a deveni produse de masă sunt ceasurile inteligente şi căştile wireless”, afirmă reprezentanta AHA Moments.

    Pareto sunt vizionarii care încearcă mereu tehnologii noi, ceea ce înseamnă că au şi disponibilitatea de a încerca, de a explora, de a vedea ce a mai apărut, de a ţine pasul cu timpurile. Pe de altă parte, când vine vorba de gadgeturi contează şi susţinerea financiară pe care o au, în sensul că portofelul lor le permite să încerce astfel de gadgeturi. Pentru că una este să încerci un iaurt inovator care a apărut dar care este într-o plajă de preţ destul de accesibilă până la urmă şi altceva este să îţi iei ultimul tip de aspirator care face curăţenie singur.

    Acest aspect al apetitului ridicat pentru noutăţi este atât de important „încât i-am pus sub lupă pe aceşti consumatori care sunt primii care adoptă tehnologiile”, spune Manuela Mancaş. De ce? Pentru că ei sunt foarte importanţi pentru companiile care vor să lanseze produse noi şi vor să îi cunoască pe aceşti oameni ca să rafineze cumva produsele şi serviciile pe care le au înainte de a le lansa. Pentru că publicul Pareto poate dicta succesul. Dacă produsul le place şi intră în rutina lor, are capacitatea de a se duce către mase. „Ne-am uitat cu mare atenţie la această categorie care adoptă primii inovaţiile, atât în retail cât şi în tehnologie. Acest segment înseamnă 24% din Pareto, adică aproximativ 500.000 de români”, punctează Manuela Mancaş.

    „Majoritatea studiilor de percepţii şi atitudini sunt reprezentative pentru un public comercial general, cu un eşantion de obicei foarte orientat spre zona medie a veniturilor. Acest fapt reduce artificial impactul şi vizibilitatea publicului Pareto pentru majoritatea companiilor. În schimb companiile care vor să câştige terenul strategic cel mai valoros ar beneficia din plin de o înţelegere mai aprofundată a acestui tip de consumatori.”

    Mihai Bârsan, Brandelier


    Segmentele dominate de Pareto

    Veniturile sunt pe de o parte direcţionate în consum şi pe de altă parte către investiţii, economisire, donaţii şi asigurări. În aceste din urmă zone, Pareto sunt cei care şi-au adjudecat partea leului, fiind responsabili de 95% din investiţii, 57% din banii economisiţi, 65% din donaţii şi 35% din zona de asigurări. Din totalul veniturilor, în cazul publicului comercial general mare parte din venituri se duce pe consum şi servicii, pe când în rândul Pareto există şi o pondere care rămâne şi este direcţionată către economisire, investiţii, donaţii şi asigurări.

    Diferit faţă de alte tipuri de studii, spune ea, este că a fost intuită o nevoie, în rândul producătorilor, retailerilor şi al companiilor de servicii; mulţi nu ajung să acceseze un astfel de studiu pentru că este unul de anvergură, din punctul de vedere al metodologiei şi resurselor. „Ca să ajungi să ai un eşantion robust din rândul acestei populaţii sau să ajungi să ai un număr relevant de interviuri de nivel calitativ exploratoriu cu foarte multe persoane din arii diversificate – de vârstă, meserii şamd – un astfel de studiu ajunge să fie foarte costisitor. Deci am identificat două nevoi: o dată că sunt companii care ar vrea să se uite la acest public şi l-ar considera valoros, dar pe de altă parte nu o fac pentru că este foarte scump”, spune Manuela Mancaş. Astfel s-a născut ideea unui studiu sindicalizat, un proiect în care pot intra şi poate fi vândut către mai mulţi clienţi, astfel resursele de bază folosite ajungând să fie împărţite clienţilor şi proiectul să aibă un preţ mult mai bun. Studiul a fost realizat în 2021 şi 2022.

    „Avem diverse tipuri de produse pe care le putem vinde din studiul Pareto, el poate fi cascadat în mai multe variante”, explică reprezentanta firmei de cercetare. Una dintre ele este varianta de partener, care se agreează înainte de a începe studiul; există maximum trei locuri pentru clienţi şi asta înseamnă că acel client poate să pună în investigaţia calitativă şi cantitativă un capitol de întrebări specifice businessului lui şi nu numai – se poate lega de brand, de planuri, de ipoteze, au fost clienţi care au studiat idei de inovaţii. „Ca să intre în etapa asta, ca partener, preţurile au oscilat de la 15.000 la 23.000 de euro, în funcţie de cât de mare a fost palierul de obiective pe care ei l-au avut”, explică Manuela Mancaş.

    Există şi clienţi care au cumpărat proiectul după ce a fost realizat şi au acces doar partea sindicalizată, care nu include răspunsurile pentru întrebările celor trei parteneri; „sunt mai multe tipuri de produse pe care le propunem şi preţurile pot varia de la 3.000 la 9.000 de euro, în funcţie de volumul de informaţii la care doresc să aibă acces”; companiile care au fost interesate de proiect sunt mari.

    În ambele valuri ale studiului, s-a confirmat că industria de banking este foarte atrasă de acest raport, spune Manuela Mancaş. La ambele ediţii a avut clienţi cinci sau şase bănci din top 7 din domeniul bancar, şi în fiecare an câte un partener din banking. „Asta înseamnă că au văzut valoarea proiectului încă înainte ca noi să îl lansăm”, argumentează antreprenoarea.

    Alte domenii interesate de acest studiu sunt retailul din FMCG şi DYI – „e de înţeles interesul lor o dată pentru că acest public deţine o pondere atât de mare din venituri, dar şi pentru că modul în care se raportează ei la cumpărături este diferit”, spune Manuela Mancaş. Pe de o parte, este vorba în cazul Pareto de deschiderea şi apetitul lor către o variantă foarte diversificată de a-şi face cumpărăturile (şi online-ul intră foarte mult în obiceiurile lor chiar şi pentru categorii care nu realizează vânzări mari în acest canal), iar un alt aspect este că modul în care se uită la o experienţă de cumpărare este diferit. Spre exemplu, când vine vorba despre ce înseamnă supermarketul sau hipermarketul ideal, publicul comercial general şi cei Pareto au un punct în comun: simt că atunci când fac cumpărături au grijă de cei din jurul lor, de pildă iau iaurtul lor preferat, cerealele favorite ale copilului, un anumit tip de produs care îi place soţului şi multe produse pe care le folosesc împreună şi deservesc gospodăria. Cu toţii au această senzaţie, că se îngrijesc să ia lucruri care sunt bune pentru familia lor.

    Există şi diferenţe între cele două categorii de cumpărători. Cei din publicul general îşi doresc să fie practici în decizii, deci sunt poate puţin mai atenţi la raportul calitate/preţ, au o listă (scrisă sau mentală), ca să nu devieze foarte mult de la ceea ce şi-au planificat. Iar Pareto este foarte spontan în decizii şi vrea să fie la curent cu toate inovaţiile. Asta înseamnă că dacă ajunge la un raft şi vede un produs nou, îi va acorda atenţie şi este dispus să iasă din lista pe care şi-a propus-o, nu are restricţii; dacă îi iese în cale un alt produs care i se pare apetisant, îl va pune în coşul de cumpărături. Este mult mai deschis spre a explora şi încerca faţă de obiceiul de consum al publicului larg, care este axat pe rutină, pe a fi practic şi a deservi gospodăria.

    La fel se întâmplă şi în domeniul magazinelor de bricolaj. Atât publicul general cât şi Pareto îşi doresc să fie practic în decizii, în ideea că dacă pun nişte produse în casă vor să fie practic şi comod să se mişte în locuinţă, să fie ceva ce îi ajută. Un alt lucru pe care îl au în comun este că îşi doresc ca produsele pe care le iau să fie moderne, la zi – atunci când îşi decorează casa vor să simtă că ţin pasul cu tendinţele. Diferenţele apar în ceea ce priveşte cum se simt şi cum se manifestă după ce au făcut achiziţia şi decorarea. Publicul general spune „vreau să mă simt unic şi special prin alegerea mea, că a făcut un lucru foarte fain pentru el şi pentru casa lui, şi este despre el”, în timp ce un client Pareto spune: „Vreau să am puterea să influenţez lucrurile din jurul meu, ceea ce înseamnă că dacă vin oameni în vizită o să admire şi o să cascadeze ideea mai departe. Aşadar, poate să seteze anumite trenduri, încearcă lucruri noi pe care alţii nu le testează. Şi acest lucru este foarte legat de mentalitatea lor”, spune Manuela Mancaş. În general aceştia sunt early adopters pe foarte multe categorii şi au şi nevoia de a fi mai degrabă în lumina reflectoarelor, versus cultura românilor care este una mai degrabă orientată către comunitate, adică nevoia de integrare este mai puternică decât nevoie de diferenţiere. Pareto fac nota discordantă, pentru că ei sunt mai puţin interesaţi de zona de comunitate, de apartenenţă, şi sunt mai preocupaţi de statut: cine sunt eu şi ce pot să fac eu pentru cei din jur.


    Sunt tot oameni

    „Când vorbim despre Pareto, de multe ori impresia celor care ascultă prezentarea este că oamenii aceştia sunt foarte puternici, sunt indestructibili, nu-i afectează atât de mult dimensiunile contextului şi au într-adevăr o putere de a se reinventa şi de a găsi oportunităţi şi soluţii în diverse situaţii, dar am fost curioşi să vedem ce impact a avut contextul de anul trecut”, spune Manuela Mancaş. Primul val al acestui studiu a fost în 2021, care a fost în pandemie, şi al doilea val a fost în 2022, care a fost un an post pandemic, dar care ne-a surprins cu războiul din Ucraina şi cu inflaţia crescută spre final de an (studiul se derulează în septembrie). Rezultatele arată că şi în publicul Pareto este influenţat de ceea ce se întâmplă în jur. Când vine vorba de motivaţii, crezuri puternice şi ce se întâmplă în viaţă, „pe lângă ideea de statut pe care am văzut-o în fiecare an şi e consecventă (ideea de a fi cei mai buni, de a-şi depăşi limitele, de a avea un impact şi de a-i inspira pe cei din jur), observăm anul acesta că se adaugă o nouă valenţă, şi anume faptul că vor să fie practici în decizii. De ce? Pentru că am văzut, de exemplu că în rândul preocupărilor şi fricilor lor zona de instabilitate financiară creşte”, afirmă reprezentanta firmei de cercetare. Drept urmare, Pareto nu sunt intangibili şi un context de genul celui de anul trecut (cu războiul în ţara învecinată şi inflaţia) îi poate dezarma sau preocupa. Mai sunt şi alte diferenţe între rezultatele studiilor din 2021 şi 2022. De pildă, Pareto Report incude o întrebare împrumutată din servicii, clasica întrebare de recomandare. A fost aplicată la nivel de ţară ca un exerciţiu, în formularea „Dacă ar trebui să recomanzi România ca o ţară în care să locuieşti, în ce măsură ai face acest lucru?”. În primul an, publicul comercial general şi populaţia Pareto aveau scoruri similare, ba chiar cei din urmă aveau scoruri ceva mai ofertante şi promovau România un pic mai mult decât o făcea publicul extins. După contextul anului trecut – cu război şi inflaţie – publicul Pareto a devenit mult mai critic legat de România, scorul lor de susţinere fiind de 28% faţă de 36% în rândul publicului comercial general. „Considerăm că acest lucru se datorează gradului mai mare de informare, cu mai multe ancore pe care le au în mai multe arii, i-au făcut să perceapă vulnerabilităţile României, într-un an cum a fost cel trecut, ca fiind majore, de impact”, arată Manuela Mancaş. Astfel, Pareto au considerat că România nu mai este atât de mult o ţară pe care să o recomande altora. Pe de altă parte, în 2021 studiul a măsurat şi intenţia de emigrare, iar aceasta nu este mai mare în rândul Pareto.

    Alte schimbări în rezultele Pareto Report din 2022 faţă de 2021? Studiul realizează şi o radiografie asupra pilonilor care măsoară calitatea vieţii. Venitul este un pilon important pentru orice tip de audienţă, atât pentru publicul general (22%) cât şi pentru Pareto (25%, în condiţiile în care suma tuturor celor zece piloni înseamnă 100%). Însă pentru Pareto sunt mai importante relaţiile cu cei din jur, care contează în măsură de 14% (faţă de 10% în cazul publicului comercial general), calitatea mediului înconjurător, care înseamnă 11% (faţă de 7% în cazul publicului comercial general), dar şi modul în care îşi pot petrece timpul liber şi activităţile disponibile în oraşul lor pentru a-şi petrece timpul liber, care contează în proporţie de 9% (faţă de 4% în cazul publicului comercial general). În zona publicului larg are impact mult mai mare zona de sănătate, în proporţie de 20%, faţă de cei din Parto, iar acest lucru nu înseamnă că aceştia consideră că pot avea o calitate a vieţii bună dacă nu sunt sănătoşi, ci cel mai probabil coordonata se datorează stilului de viaţă diferit – „avem informaţii că merg la doctor mai des, chiar şi pentru prevenţie, că fac sport, sunt preocupaţi de o alimentaţie sănătoasă şamd. Au şi veniturile care le permit să aibă acces la servicii medicale, deci nu au această preocupare. Ei sunt mulţumiţi de sănătatea lor pentru că o ţin foarte bine în frâu cu comportamentul de a preântimpina problemele”, spune Manuela Mancaş.

     

    „Scânteia” pentru Pareto Report

    Cum a fost definit acest segment, cei mai valoroşi consumatori? „Am început studiul cu un alt studiu. Înainte să promovăm proiectul şi să începem Pareto am făcut o analiză meticuloasă pe zona de venituri. Am vorbit cu 1.400 de români doar despre veniturile lor, ca să putem defini ce înseamnă Pareto, la ce dimensiune ne uităm ca să tragem linie şi să zicem cine se încadrează în acest segment şi cine nu”, povesteşte Manuela Mancaş. Totul a fost făcut cu foarte mare grijă şi implicare masivă de resurse – financiare, timp şi entuziasm. „Ca investiţie, comparativ cu orice alt proiect sindicalizat realizat de noi sau de mine în istoricul meu în cercetare, este de peste cinci ori mai mare decât orice alt studiu, având şi un logo, un website dedicat. În plus, pentru a găsi aceşti oameni şi a-i ţine la discuţii atât de mult timp a venit cu costuri asociate, am avut discuţii unu la unu care însemnă cumulat peste 100 de ore. Şi echipa implicată are o expertiză importantă, am pus mare greutate şi în echipa care a stat în jurul proiectului”, spune Manuela Mancaş, care are o experienţă de 17 ani în domeniul cercetării, iar ultimii doi în antreprenoriat, în 2021 punând bazele AHA Moments.

    Ideea proiectului însă a plecat de la Mihai Bârsan, care a lucrat vreme de 20 de ani în corporaţii, ultima poziţie deţinută fiind de VP marketing şi strategie al Ursus Breweris.  În urmă cu câţiva ani, a făcut şi el pasul spre antreprenoriat, având roluri ca management advisor (Untold, Therme Group, Zarea SA), fondator al celui mai amplu proiect de promovare turistică a României, Destinaţia Anului, şi voluntar activ în mai multe asociaţii. „Ideea studiului a venit atunci când am dorit să analizăm mai în amănunt segmentele superioare ale pieţei berii pentru liderul pieţei, Ursus Breweries. Într-o piaţă dominată peste 80% de câteva mărci, segmentele superioare erau într-o creştere puternică dar şi mult mai diversificate, atât ca genuri de produs (specialităţi versus bere blondă) cât şi ca mărci (de la branduri globale la craft)”, spune Mihai Bârsan, fondator al firmei de consultanţă în marketing Brandelier. Strategia de marketing a Ursus Breweries depindea foarte mult de o înţelegere mai profundă a comportamentelor şi atitudinilor în aceste segmente, astfel că a comandat un studiu de segmentare a consumatorilor cu putere mai mare de cumpărare. Studiul a relevat diferenţe marcante între aceştia şi marea masă, dar, mai mult, a arătat că există de fapt mai multe segmente / tipologii de consumator în cadrul acestui grup, care ar trebui atrase în mod diferit. Rezultatul a fost o strategie de portofoliu prin care Ursus Breweries şi-a consolidat poziţia de lider total de piaţă, îmbunătăţind semnificativ poziţia în cadrul segmentelor super-premium.

    Majoritatea studiilor de percepţii şi atitudini sunt reprezentative pentru un public comercial general, cu un eşantion de obicei foarte orientat spre zona medie a veniturilor. „Acest fapt reduce artificial impactul şi vizibilitatea publicului Pareto pentru majoritatea companiilor. În schimb companiile care vor să câştige terenul strategic cel mai valoros ar beneficia din plin de o înţelegere mai aprofundată a acestui tip de consumatori”, explica Mihai Bârsan.

    Iar Manuela Mancaş povesteşte că prima discuţie pe marginea acestui subiect a fost în 2021, în primăvară, în primul an de viaţă al AHA Moments. „Pareto a însemnat foarte mult pentru creşterea firmei, cel puţin în vizibilitate, pentru că acest proiect a fost de aşa mare interes încât am fost invitaţi la mai multe conferinţe să vorbim despre el, clienţii au aflat despre el din social media şi au venit către noi şi am avut cel puţin oportunitatea de comunicare şi promovare. Pentru noi începuturile au fost foarte bune, în 2021 am avut o cifră de afaceri de jumătate de milion de euro, iar în 2022 aproape am atins milionul, ceea ce era planul nostru pe cinci ani. Mai mult decât valoric, acest proiect a contribuit la construirea reputaţiei noastre”, spune antreprenoarea. Ea adaugă că în acest moment cochetează cu ideea de a extinde studiul în alte ţări, având discuţii deja destul de avansate în Polonia. Ar fi avantajos să compare publicul Pareto din România cu cel din alte pieţe, iar datele ar avea o mult mai mare valoare. „De aceea ne-am uitat la Pareto comparativ cu publicul general, pentru că un procent de 70% poate fi mic, mediu sau mare – în funcţie de termenul de comparaţie”, concluzionează Manuela Mancaş.

     

    Surse de venit pentru unii dintre Pareto

    Din cei 1,9 milioane de români câţi alcătuiesc segmentul Pareto, 24%, adică aproximativ 500.000, au un apetit ridicat pentru adopţia timpurie a inovaţiilor, înaintea altora, şi sunt dispuşi să experiementeze produse şi servicii dintr-o gamă largă, fie tehnologie sau bunuri de larg consum.
    Acest tip de consumator este activ şi creativ şi tinde să aibă mai multe surse de venituri decât întregul segment Pareto. Pe de o parte este vorba de salariul lunar, dar pe de altă parte de venituri din investiţii, servicii sau produse pe care le monetizează, burse şi bani de la rude (pentru cei mai tineri). Astfel, respondenţii cu apetit mare pentru adopţia inovaţiilor au, în medie, 3,2 surse de venit, populaţia Pareto are o medie de 2,8 surse de venit, iar publicul comercial general are 2,4 surse de venit, în medie.

     

     

    De vorbă cu câţiva Pareto

    Din cele peste 100 de ore de interviuri aprofundate, AHA Moments dă câteva exemple de întrebări şi răspusuri. Numele respondenţilor sunt confidenţiale, fiind dezvăluite vârsta, sexul şi funcţia.

     

    FEMEIE, 42 DE ANI, PRIVATE HOSPITAL MANAGER: 

    Cum a fost 2022 pentru tine?

    Anul 2022 a fost extraordinar, din toate punctele de vedere. Fericire în cuplu, sănătate în familie, fantastic din punct de vedere profesional, vacanţe romantice în cuplu (Roma, Veneţia, Milano, Monza), vacanţe pline de energie cu familia completă (patru copii), extraordinar din punct de vedere financiar, am bifat tot ce aveam în plan şi ceva în plus.

    Ce îţi doreşti pentru 2023, pentru sufletul tău?

    Pentru anul 2023 aş vrea să am familia, apropiaţii sănătoşi, să continui cursurile de răbdare de la care zodia mea a lipsit (berbec) , să mă bucur de tot ce am, să acord timp de mulţumire şi recunoştinţă pentru tot ce ne dă Dumnezeu, să petrec timp cu soţul şi copiii, să continuăm toate proiectele în care suntem implicaţi.

    Care este cel mai bun lucru pe care îl are România în prezent?

    Pacea.

     

    BĂRBAT, 30 DE ANI, DATA ANALYST, COMPANNIE DE GAMING:

    Cum a fost 2022 pentru tine?

    A fost un an plin de schimbări – atât la nivel global, cât şi personal. Din punct de vedere personal am reuşit să îmi achiziţionez un apartament şi trec prin tot tumultul a ceea ce înseamnă achiziţia lui. Şi schimbările la nivel global au afectat – un război destul de aproape de noi, schimbări economice care ne afectează fiecare decizie de achiziţie şi tot aşa.

    Ce îţi doreşti pentru 2023, pentru sufletul tău?

    Îmi doresc să economisesc pentru a plăti anticipat din credit, să renovez măcar o parte din apartament şi să am parte de timp de calitate (concedii, cărţi citite, mers la teatru/muzeu/concert) şi să mă văd mai des cu prietenii mei.

    Care este cel mai bun lucru pe care îl are România în prezent?

    Cred că rezilienţa e cel mai bun lucru pe care îl are România în momentul de faţă. Cred că oricât de rău arată viitorul, avem un soi de răbdare/energie care ne ajută să navigăm prin tot felul de situaţii.

     

    FEMEIE, 42 DE ANI, ANALIST FINANCIAR, COMPANIE DIN DOMENIUL FINANCIAR:

    Cum a fost 2022 pentru tine?

    A fost un an bun şi generos, cu multe provocări dar cu multe lucruri bune. A fost un an plin, în care am muncit mult dar am încercat să profităm la maximum de timpul liber. Sunt recunoscătoare că toţi cei dragi sunt sănătoşi şi ne sunt alături.

    Ce îţi doreşti pentru 2023, pentru sufletul tău?

    În 2023 fiica mea cea mare termină clasa a VIII-a şi se pregăteşte pentru admiterea la liceu. Îmi doresc pentru mine multă înţelepciune şi răbdare să îi fiu alături cât mai bine în momentele care vin.

    Care este cel mai bun lucru pe care îl are România în prezent?

    Oamenii sunt cea mai valoroasă resursă a României. Îmi doresc să nu ne pierdem omenia, încrederea şi dragostea faţă de cei care ne înconjoară.

     

    BĂRBAT, 36 DE ANI, PUBLIC MANAGERI, MINISTRUL FONDURILOR EUROPENE

    Cum a fost 2022 pentru tine?

    A fost un  an memorabil pentru mine, pentru că m-am revăzut cu sora mea după unsprezece ani. Am petrecut o lună de zile împreună, alături de familiile noastre.

    Ce îţi doreşti pentru 2023, pentru sufletul tău?

    În 2023 îmi doresc o vacanţă de minimum două săptămâni în Insulele Caraibe, alături de familie.

    Care este cel mai bun lucru pe care îl are România în prezent?

    Cel mai bun lucru pentru România, în prezent, este faptul că face parte din UE şi NATO.

  • Ionuţ Andrei, CEO şi fondator al v8: Indiferent de industrie, trebuie să alegi între mai bine şi mai mult

    … este filosofia pe care se bazează Ionuţ Andrei, CEO şi fondator al agenţiei de comunicare integrată v8. Din punctul lui de vedere, Succesul ţine de concentrare şi de poziţionare, de ceea ce urmăreşti şi de cât de repede vrei să se întâmple Lucrurile. Iar faptul că „Businessurile sustenabile se construiesc încet, în timp” se observă şi în evoluţia afacerii pe care o dezvoltă.

    „Comunicarea înseamnă, mai devreme sau mai târziu, influenţă. Iar meseria asta se traduce prin oportunitatea ca inteligenţa sau abilităţile tale să poată influenţa segmente mari de populaţie într-o anumită direcţie – să facă ceva, să schimbe ceva. Dacă-ţi reuşeşte, recompensa e inimaginabilă şi foarte greu de tradus în cuvinte sau în stări”, descrie Ionuţ Andrei, fondator şi CEO al companiei româneşti v8, felul în care se raportează la o industrie în care a adunat mai bine de 20 de ani.

    De 10 ani, şi-a asumat şi rolul de antreprenor şi dezvoltă propria afacere în domeniu, pe care o defineşte drept o agenţie de comunicare integrată, de mărime medie, care are aproximativ 400 de proiecte pe an, acoperind tot spectrul de servicii de comunicare. „Din această poziţie, ai oportunitatea de a accesa atât proiecte ample, precum lansările sau repoziţionările unor branduri mari pe piaţa autohtonă, cât şi proiecte mai mici, campanii punctuale, fie ele de brand, de produs sau de vânzări. Bugetele sunt date de dimensiunea proiectului şi de ecosistemul de comunicare pe care îl construieşti”, explică el. Iar când vine vorba de cifre, spune că în 2022 au lucrat atât cu bugete de peste 100.000 de euro, dar şi cu bugete mici, de ordinul miilor. „Ce e important de înţeles este că dincolo de buget, contează performanţa. Pe ea ne axăm, nu pe dimensiunea bugetului.”  Având asta în minte, a condus afacerea de la o investiţie zero spre o cifră de afaceri de  peste 1 million de euro. 

    Care au fost paşii făcuţi până aici?

    Crescut în multinaţionale, dar cu ADN de antreprenor dintotdeauna, după cum spune chiar el, până să ajungă în industria publicităţii, Ionuţ Andrei a trecut prin media & publishing, digital, e-commerce. A decis fondarea propriei agenţii cu gândul să facă  lucrurile în industrie „mai bine sau altfel sau în stilul nostru”. Spune că au stat la baza creării firmei creativitatea şi strategia, iar cel mai mult a contat echipa: „Cred enorm în viziune, în puterea ideii şi în oameni; la v8, punem echipa pe primul loc. Poate fi considerată o filosofie de leadership pe care-o aplic şi care simt că dă roade. Asta şi pentru că eu cred că succesul vine atunci când te înconjori de o echipă mai bună ca tine. Şi când ştii că împreună puteţi ajunge la acea idee, puteţi câştiga acel pitch, reuşiţi să obţineţi acel client. În business trebuie să dai totul pentru a reuşi, trebuie să-ţi dedici timp, să vrei să creşti, să simţi că aduci o contribuţie importantă pentru clienţi sau pentru echipă, să fii partener de încredere şi profesionist. Şi provocarea e cu atât mai mare cu cât businessul e creat şi condus de tine, pentru că atunci conştientizezi şi mai mult ce pui în joc”. Apoi, adaugă că v8 s-a născut din viziunea lor de a pune preţ mai mult pe calitate decât pe volum şi pe faptul că gândirea de perspectivă şi originalitatea vor surclasa mai mereu execuţia. Şi-a propus să respecte aceste principii încă de la început, când piaţa de comunicare era deja aglomerată, şi a pornit businessul, contrar recomandărilor, de la 0, fără investiţii: „Aşa am vrut, să construim un business sustenabil prin plusul de valoare pe care îl generează «produsul» sau intuind că, mai devreme sau mai târziu, piaţa va ajunge într-o zonă de maturizare în care asta va face diferenţa”. Primul pas a fost să îşi răspundă la întrebarea „de ce este nevoie de încă o agenţie de comunicare în piaţă”. Apoi, au creionat cine sunt, ce fac, ce livrează şi, nu în ultimul rând, ce beneficiu pot să aducă unui partener: „Ce a rezultat a fost o poziţionare puternică însoţită de o strategie simplă, dar eficientă – ideas for growth. Idei care te ajută să creşti, indiferent de tipul de creştere pe care ţi-l doreşti. Asta ştim să facem, asta livrăm, asta dă rezultate, din punctul nostru de vedere”.  Crede că i-au diferenţiat viziunea strategică şi creativitatea, însoţite de buna înţelegere a segmentului de business când vine vorba despre clienţi. Îşi aminteşte că au regăsit aceeaşi viziune de business într-un prim client, care, chiar şi după 10 ani, dincolo de relaţia comercială, a devenit prietenul lor. „Relaţia a rezistat în timp, pentru că ambii parteneri au înţeles că orice construcţie se prăbuşeşte repede dacă nu este bine proiectată – viziunea trebuie susţinută de eforturi comune.” Nu în ultimul rând, au contat rezultatele brandurilor pentru care lucrează: „Avem în portofoliu multe branduri lider de categorie, altele care sunt în ascensiune fulminantă şi câteva pentru care muncim să le transformăm în «love brands»”.  

    În prezent au un portofoliu complex de clienţi şi nu se adresează companiilor cu un profil anume; sunt fie din zona de food, zona financiară sau medicală, până în aria serviciilor diverse sau a telecomului. „Ne adresăm brandurilor care înţeleg ce înseamnă comunicarea, care sunt capabile să planifice şi vor să facă o diferenţă dincolo de competiţia de preţ.” În ceea ce priveşte felul în care piaţa de comunicare şi publicitate a evoluat, per ansamblu, în perioada în care s-a dezvoltat businessul v8, Ionuţ Andrei spune că aceasta se află în continuă creştere şi maturizare. „Sunt ani în care creşterea accelerează inimaginabil şi ani în care «se aşază». Anii aceştia sunt borne afectate sau potenţate de puterea de cumpărare a consumatorului, de crize globale sau de oportunităţi din piaţă, de trenduri, de praguri tehnologice sau de inovaţie. Important este să înţelegi că, indiferent dacă este criză sau nu, comunicarea nu se opreşte. Rectific, nu trebuie să se oprească; dacă se opreşte, costul repornirii va fi mult mai mare ulterior. Altfel, dacă faci un pas în spate, evoluţia pieţei este în mare parte asemănătoare unei electrocardiograme, dar fără linii izoelectrice. Şi cu trend ascendent.”

    Aşteptările clientului final, ale consumatorilor anului 2023 în materie de servicii publicitate înseamnă „prezentarea realităţii crude, aşa cum e ea”: „Este un trend de consumator, asta se doreşte, aşa se manifestă, iar brandurile trebuie să se alinieze la cerinţa lui. Per ansamblu, 10 ani de evoluţie au dus către simplitate Ă beneficiu direct Ă loializare continuă. Şi dacă adaugi la «ecuaţia» de mai sus şi ADN-ul balcanic, «râs  – glumă – griji – voce», înţelegi destul de repede ce vor «clienţii» tăi de la tine, indiferent de ce fel de brand eşti. Caracterizându-ne direct, avem beneficiul de a fi un popor empatic, un popor care reacţionează şi răspunde. Iar asta este o oportunitate, pentru că indiferenţa este cel mai mare inamic al comunicării”. Înţelegerea obiceiului de consum, a dorinţelor consumatorului şi a dimensiunii ecosistemului de comunicare necesar este cea mai mare provocare din industria în care activează. La aceasta se adaugă, desigur, obstacolele inevitabile din parcursul oricărui antreprenor.

    În prezent creativitatea se măsoară în cifre

    „Frica de eşec, lipsa de încredere, viziunea (lipsa de diferenţiator), dorinţa de a face totul repede şi, poate, pe ultimul loc, banii. Nu există manual despre cum să ai succes, dar există manuale care te învaţă cum să gândeşti şi ce poţi să faci. Mai departe însă, ţine doar de tine. Trebuie să ştii că greşeala e normală şi inerentă, că poţi învăţa din ea, că viziunea face diferenţa, că banii sunt doar un vehicul, nu o ţintă. Pentru că, dacă faci ce face şi competitorul, mai devreme sau mai târziu se va termina”, descrie Ionuţ Andrei principalele provocări pe care le-a întâmpinat în dezvoltarea afacerii. De asemenea, adaugă el, realist vorbind, indiferent de industrie, observă că trebuie să alegi între „mai bine” şi „mai mult”: „Totul ţine de concentrare şi de poziţionare, de ceea ce urmăreşti şi de cât de repede vrei să se întâmple. Businessurile sustenabile se construiesc încet, în timp – aşa câştigă valoare, tracţiune şi stabilitate”.

    Vorbind despre performanţa unei entităţi ca urmare a unor proiecte de comunicare, succesul poate să însemne: creşterea indicatorilor de brand (de exemplu: din ce în ce mai multă lume ştie cine eşti), creşterea segmentului de piaţă pe care îl deţii, creşterea favorabilităţii (exemplu: creşte segmentul de consumatori care te preferă) sau a  audienţei,  creşterea vânzărilor, fie că vorbim de servicii sau produse. Succesul în sine poate fi proiectat (business plan) sau poate fi datorat unei oportunităţi apărute pe parcurs. „Fie că sunt de imagine, de audienţă sau de performanţă, indicatorii de performanţă sunt imperativi şi demonstrează eficienţa oricărei comunicări. Succesul înseamnă să atingi aceşti indicatori, să-i depăşeşti şi, nu în ultimul rând, să înţelegi de ce s-a întâmplat într-un anume mod. Pentru că acesta este pasul pentru următoarea campanie.”  De aceea, planificarea are un rol foarte important: „Este important să planifici ce vrei să faci, fiind în acelaşi timp conectat la suflul pieţei, consultând în timp real ce se întâmplă şi ce spun oamenii despre tine”, subliniază el.

    „Ce tip de rezultate urmărim?” este una dintre cele mai frecvente întrebări primite de echipa v8, cu care începe, de altfel, lucrul pe orice brief, răspunde şi Adina Stănescu, creative director al v8, referindu-se la felul în care poate fi măsurată performanţa în acest domeniu. „Această informaţie ne ajută enorm când începem să construim, să întoarcem brieful pe toate părţile şi chiar să căutăm o idee creativă. În 2023, rezultatele urmărite de un brand îţi servesc mai mult de jumătate din brief, pentru că te ghidează spre un anumit gen de execuţie.” Stănescu subliniază şi el importanţa serviciilor ce ţin de creativitate în relaţia cu brandurile: „Dacă publicitatea nu ar reuşi în business, noi nu am mai fi azi aici. Cu siguranţă scorează pe plus şi chiar foarte bine. În 2023, orice om de la v8, indiferent dacă este junior sau senior, ştie că acum creativitatea se măsoară în cifre. Şi poate chiar mai mult de atât. Creativitatea este uşa, instrumentul care uneşte obiectivele de business cu rezultatele de vânzări, de awareness etc.” De altfel, spune că acest unghi pragmatic din care ei analizează creativitatea i-a ajutat până acum la realizarea unor campanii care au  împins businessul clienţilor mai departe.

    Pe de altă parte, Andrei Dragu, chief operations office al v8, observă că toate companiile au modalitatea lor proprie de a interpreta performanţa în comunicare, raportându-se la deja faimoşii KPI (Key Performance Indicator). „Aceştia diferă în funcţie de companie, de obiectivul macro şi de interpretarea subiectivă a performanţei printr-un subset de indicatori. Din păcate, standardizarea la nivel de reţetă nu există, aşa că cel mai dificil lucru este setarea acestor indicatori astfel încât ei să reflecte realitatea”, spune el. Oferă şi un exemplu concret: în cazul indicatorilor de performanţă din social media, cea mai întâlnită formulă pentru rata de engagement ne spune că aceasta se măsoară cuantificând numărul total de interacţiuni (like-uri, comentarii, share), care se împarte la numărul total de urmăritori şi se înmulţeşte cu 100. „Nu putem nega validitatea ei, însă, în funcţie de obiectivul macro şi de contextul în care brandul se află, mai avem nevoie de câteva răspunsuri extra, precum: vizualizările postărilor de tip video sunt relevante? Pot fi adăugate în formulă? Numărul interacţiunilor trebuie împărţit la numărul de urmăritori? Sau doar la numărul celor care au fost expuşi comunicării? Proporţia interacţiunilor (ex: like vs. share) este relevant să fie aceeaşi sau adunăm, ca în şcoala generală, mere cu pere? La v8, suntem foarte atenţi la conturarea acestor indicatori. Etapa aceasta este una crucială în stabilirea strategiei de comunicare pe termen mediu şi lung.”

    „Lucrurile mici şi fără provocări nu ne-au plăcut niciodată. Ele sunt necesare şi potenţează orice proiect, dar nu cred că spune nimeni «evrica» după ce livrează un banner de 300×250. Noi vindem inteligenţă, expertiză şi creativitate.”

    Andrei Dragu, Chief Operations Officer al v8

     

    Ce înseamnă, totuşi, complexitatea în publicitate şi comunicare?

    „Construim strategii, le populăm cu idei care ies din anonimat, le îmbogăţim cu execuţii care aduc consumatorul în faţa produsului şi-l fac să-l încerce sau să îl cumpere, măsurăm performanţele a ceea ce facem şi ajustăm totul în timp real, pentru a creşte randamentul comunicării”, descrie Ionuţ Andrei felul în care îşi construiesc activitatea.

    Întrebaţi ce înseamnă în prezent un „proiect complex” în domeniul comunicării, părerile celor din echipa v8 sunt împărţite între versatilitate, timpul necesar realizării acestora, precum şi buget. „Complexitatea în publicitate e un termen versatil, care poate lua numeroase forme în funcţie de departamentul din care provine omul pe care îl întrebi. La creaţie, uneori un proiect complex înseamnă o inovaţie tehnologică într-un mediu nou, pe care nu-l cunoaşte nimeni, alteori e vorba de un insight despre o comunitate cu care nu am interacţionat niciodată în calitate de simpli pământeni şi, de cele mai multe ori, înseamnă o campanie 360 pe absolut toate mediile şi formatele”, crede Adina Stănescu. Termenul de complex este adjectivul potrivit, crede ea, pentru descrierea anului 2022. „Asta pentru că, într-un an, am reuşit să realizăm un show de entertainment care să facă expresiile cu şi despre mâncare din nou populare printre români, am făcut primul live reality show de dragoste pentru un brand, am deschis primul magazin într-o lume virtuală pentru a vorbi cu generaţia Z acolo unde îşi petrece cel mai mult timp, într-un joc, şi am realizat numeroase campanii 360”, descrie ea realizările recente pentru agenţia pe care o reprezintă. Aceste noutăţi i-au ajutat, spune ea, să se uite la complexitate la un nivel care este deasupra a orice îşi imaginau un trecut, „să gândim foarte asumat, pragmatic, şi să ne cunoaştem limitele. Îţi trebuie un oarecare curaj să-ţi asumi că nu ştii să faci totul”.

    Pentru Andrei Dragu, complexitatea şi provocările aferente unui proiect pot varia foarte mult în funcţie de natura lui, problema pe care acesta trebuie să o rezolve şi alinierea factorilor de decizie. „Din fericire, am întâlnit toate obstacolele derivate din factorii amintiţi anterior. Spun din fericire, pentru că lucrurile mici şi fără provocări nu ne-au plăcut niciodată. Ele sunt necesare şi potenţează orice proiect, dar nu cred că spune nimeni «evrica» după ce livrează un banner de 300×250. Noi vindem inteligenţă, expertiză şi creativitate.” Astfel, punctează el, o parte din buget reflectă volumul de timp şi proporţia de care este nevoie din fiecare. Cealaltă parte a bugetului e direct proporţională cu nivelul de execuţie (craft) şi amprenta pe care vrei să o aibă campania ta. „Materializarea acestor principii s-a regăsit sub forma spoturilor de repoziţionare, a producţiilor ample dedicate zonei de social şi a inovaţiilor din zona de gaming din ultimii ani”, explică Dragu.

    Iar când vine vorba de bugetele necesare pentru o campanie reuşită, Ionuţ Andrei subliniază că, înainte de toate, primordial este să îţi clarifici obiectivele înainte de a începe. „Sau, altfel spus, să îţi pui întrebarea de ce vrei să faci campania în cauză şi ce anume vrei să obţii. Apoi, să îţi dai timp ţie, dar şi clientului, şi partenerului de comunicare, pentru research, strategie, idee şi execuţie. Nu în ultimul rând, să rămâi conectat la campanie şi să o ajustezi în timp real, pentru a obţine performanţa pe care o aştepţi. Rezumând: de ce vreau să fac asta, ce vreau să obţin, ce vreau/ce pot să fac, cum vreau, unde vreau, când vreau, care este costul pe care mi-l permit.”

    Întrebat ce se întâmplă cu bugetele în vremuri de criză, având în vedere criza anterioară, când, în unele cazuri, primele pe lista de reduceri de cheltuieli au fost bugetele de comunicare, Ionuţ Andrei este de părere că aceasta este o strategie greşită. „Le-a mers mai bine celor care au tăiat bugetele după criza din 2008? Realitatea spune că efectul local al opririi comunicării este copleşit mai devreme sau mai târziu de problemele pe care trebuie să le rezolvi ulterior. Orice criză trebuie privită ca o oportunitate. Şi «oprirea» trebuie redefinită prin «ajustare», «înţelegerea oportunităţii» şi găsirea de noi modalităţi de comunicare, mai eficiente şi mai productive din punctul de vedere al costurilor.” Din punctul de vedere al fondatorului v8, comunicarea corectă este „hrana” vânzărilor, adică aduce deopotrivă vizibilitate şi oportunitate. „Asta pentru că poţi să ai cel mai bun preţ, dar, mai devreme sau mai târziu, el va fi egalat de competiţie. Şi «la raft», în faţa ochilor consumatorului, dacă nu spui cine eşti, de ce eşti mai bun, care-i beneficiul lui, pierzi invariabil. Pentru anul 2023, văd mulţi jucători care ştiu deja lecţia asta. Nu opresc bugetele, ci redefinesc şi prioritizează. Reconstruiesc comunicarea, reconstruiesc pilonii pe care se aşază ea, refac obiectivele şi sunt convins că în 2024 vor vedea un plus major.”

    „În 2023, orice om de la V8, indiferent dacă este junior sau senior, ştie că acum creativitatea se măsoară în cifre. Şi poate chiar mai mult de atât. Creativitatea este uşa, instrumentul care uneşte obiectivele de business cu rezultatele de vânzări, de awareness etc.” 

    Adina Stănescu, Creative Director al v8

     

    „Comunicarea înseamnă, mai devreme sau mai târziu, influenţă”

    În prezent, în echipa v8 sunt 30 de persoane, care lucrează pe acelaşi principiu pe care Ionuţ Andrei a înfiinţat compania: „Mai bine, nu mai mult”. „Practic, suntem un nucleu solid de strategi, de creativi, de oameni de business şi de brand manageri, înconjuraţi de foarte mulţi colaboratori, fiecare cu specializarea lui, gata să deservească un scop anume.” Totuşi, spune că recrutarea nu se opreşte niciodată la ei şi fac asta permanent. Cel mai important când vine vorba de selectarea noilor colegi ţine de chimie: „Trebuie să existe chimie, să înţelegi dacă poţi sau nu face parte dintr-o astfel de echipă, să vrei să fii parte, să-ţi placă şi să te regăseşti într-un astfel de proiect. Cele două ingrediente creează o emulaţie fabuloasă şi o gravitaţie senzaţională. Oamenii vin şi ne deschid uşa, ne împrietenim, găsim puncte comune de interes şi abia apoi decidem dacă ne apucăm de lucru. E un proces frumos şi sănătos pentru ambele părţi”. Mai concret, ei dezvoltă un program de internship plătit care nu face altceva decât să genereze un flux continuu de „sânge proaspăt”. „Luăm studenţi de pe băncile facultăţii, îi plătim ca să îi învăţăm ce frumoasă este lumea comunicării şi mereu câţiva dintre ei aleg să ne rămână alături. Funcţionează!”

    De ce calităţi este nevoie ca să reuşeşti să ajungi la performanţă în acest domeniu? Ionuţ Andrei este de părere că dincolo de calităţi contează mai mult înţelegerea premiselor, ca să îţi poţi da seama dacă vrei şi dacă te potriveşti în lumea asta, mai cu seamă datorită faptului că reuşita în această meserie se traduce prin inteligenţa sau abilităţile de a  influenţa segmente mari de populaţie într-o anumită direcţie – să facă ceva, să schimbe ceva. „Dar, ca să ajungi la reuşită, trebuie ca în primul rând să ai dorinţa, curiozitatea şi tenacitatea de a învăţa tot timpul. Astea sunt ingredientele esenţiale. Altfel, orice abilitate se poate învăţa sau perfecta în timp”, crede fondatorul v8.

    Noutatea este nelipsită în industria lor şi poate veni, de pildă, din diversitatea portofoliului de clienţi. „Ca să poţi genera valoare, indiferent de tipul de job pe care îl ai, trebuie să te familiarizezi cu industria, cu piaţa, cu produsele şi, nu în ultimul rând, cu consumatorul şi cu obiceiurile lui. Aşa ajungi să înveţi despre ţevi, coenzime, sms-uri, joburi, cârnaţi, bere, îngheţată, fonduri de investiţii etc. E o lume dinamică, care nu te lasă niciodată să respiri, te provoacă zilnic să fii mai bun şi te şi răsplăteşte pe măsură. Nimic liniar, plictisitor sau anost.” Întrebat totuşi care ar fi sfaturile principale pentru un tânăr care îşi începe parcursul în acest domeniu, antreprenorul răspunde: „Comunicarea/publicitatea e mai mult decât o meserie, este un stil de viaţă. Odată intrat în industrie, te schimbi şi te transformi într-o versiune mai performantă a ta. Trebuie să ai curajul să încerci, să nu-ţi fie frică să greşeşti, să înveţi mereu, să lupţi continuu să treci de bariera indiferenţei şi a plafonării. Şi vei reuşi”.  

  • Probleme de corporatişti

    Pentru că interacţionăm permanent în cadrul interviurilor pe care le facem cu oameni din mediul corporate, ne-am întrebat, dincolo de provocările cu care se confruntă companiile despre care scriem, care sunt problemele prin care trec angajaţii lor la nivel individual. Cu ajutorul mai multor corporatişti din generaţiile MILLENNIALS şi Z şi a câtorva specialişti din mai multe domenii am identificat cinci probleme „mari şi late”. Care sunt acestea?

    1. Nu îşi permit să cumpere o casă

    „Momentan am mai amânat cumpărarea unei locuinţe pentru că dobânzile la credite sunt mari acum, preţurile apartamentelor noi sunt şi ele tot foarte mari, iar suprafeţele, din ce în ce mai mici. E şi o perioadă foarte instabilă economic, aşa că preferăm să mai stăm în chirie. Nici maşină nouă nu îmi iau încă pentru că preţurile sunt prea ridicate pentru ce primeşti, termenul de livrare e imens, cheltuielile implicate sunt şi ele mai mari pentru că la o maşină nouă îţi trebuie şi Casco, service-ul e mai scump şi nu prea merită investiţia având în vedere că traficul rutier din Bucureşti e din ce în ce mai aglomerat. În plus, dacă am investi în casă şi maşină nu am mai putea pleca în concedii. Preferăm aşa momentan”, spune Marian C., un corporatist de 34 de ani, care locuieşte cu iubita lui într-un apartament închiriat din Bucureşti, şi care ia în calcul un credit pe 20/30 de ani pentru o locuinţă de 100.000 de euro.

    „O bună parte din clienţii noştri sunt corporatişti, iar din activitatea noastră am putut constata că aceştia îşi achiziţionează cu credite propriile locuinţe în jurul vârstei de 27-30 de ani, când veniturile lor trec de pragul de aproximativ 5.000 de lei”, susţine Valentin Anghel, CEO şi fondator, AVBS Credit. Potrivit lui, de regulă, tinerii din ziua de azi întâi îşi finalizează studiile, îşi dezvoltă cariera, dobândesc stabilitate financiară şi apoi fac pasul cel mare, cumpărând prima lor casă, căsătoria fiind un alt factor decisiv în achiziţionarea primelor locuinţe. „Tinerii se mută la casele lor când îşi întemeiază propriile familii, iar când familia creşte ca membri, dar şi ca putere financiară, achiziţionează imobile mai mari prin credite. Aceasta e legea naturii, orice om îşi întemeiază la un moment dat un cuib: familia şi casa proprie.” În anul 2022, 80% din creditele intermediate de compania pe care o conduce au fost împrumuturi ipotecare, iar media valorii unui credit ipotecar, pe ţară, spune că este de 70.000 de euro, în general tinerii optând pentru perioada maximă de rambursare. „Aşadar, din practica noastră de anul trecut, bugetul mediu alocat de un tânăr pentru achiziţionarea unei locuinţe este de 70.000 de euro.” Executivul din fruntea AVBS Credit e de părere că cei decişi să-şi achiziţioneze locuinţe le vor cumpăra fără dubii în 2023, deoarece „creşterea inflaţiei, scumpirile şi/sau creşterea dobânzilor la creditele bancare sunt temporare”. „A trecut deja un an de când ne confruntăm cu această inflaţie, aşadar, cât poate să mai dureze?! Lucrurile se vor redresa, iar spre sfârşitul anului sperăm să vedem primele semne de îmbunătăţire. Dacă un om poate să achite acum rate bancare fără a se confrunta cu dificultăţi financiare, când vor scădea din nou dobânzile achitarea creditului va părea floare la ureche. În 30 de ani cât durează rambursarea unui credit ipotecar, orice om prinde cicluri de creşteri sau scăderi de dobânzi. Partea bună este că întotdeauna există soluţii de refinanţare pe care debitorul le poate folosi pentru a-şi transforma creditulul actual într-unul nou, mai ieftin, pe dobândă fixă.” El mai spune că este absolut firesc să vrei să ai o casă a ta şi că locuinţa proprie este nu un lux sau un moft, ci o necesitate. „În plus, dacă compari preţul chiriei cu dobânda unui credit ipotecar, o să constaţi că varianta de credit este mai ieftină, iar la vârsta pensionării nu îţi vei mai face griji în privinţa asigurării unui acoperiş deasupra capului, ci vei avea casa ta pentru care nu mai ai nimic de plătit. În puls, o locuinţă cu chirie nu prea devine niciodată acasă. Mai devreme sau mai târziu, orice om va dori să aibă propria casă.”

    Cât despre tinerii care nu au – şi accentuează cuvântul „încă” – o locuinţă, Valentin Anghel spune că aceştia se confruntă cu câteva îngrijorări universal valabile: se tem să contracteze un credit ipotecar pe 30 de ani pentru achiziţionarea unui imobil deoarece nu au încă suficiente informaţii despre această soluţie de finanţare, nu sunt siguri pe jobul lor, nu au încă suficienţi bani, au alte priorităţi sau, probabil, încă sunt ajutaţi sau influenţaţi de părinţi. „Însă cu cât amână mai mult momentul, cu atât va fi mai greu să obţină un credit ipotecar pentru achiziţionarea unei locuinţe. Vârsta înaintată scurtează perioada de rambursare a creditului, iar o perioadă de rambursare mai scurtă înseamnă o rată a creditului mai mare. Dar vine o vreme când orice om dobândeşte încredere în sine, iar asta conduce la evoluţie profesională şi financiară.” În fond, conchide el, nu putem sta la nesfârşit cu părinţii sau în chirie, mai ales dacă familia noastră creşte, iar necesitatea unui spaţiu propriu, pe care să îl putem configura aşa cum avem nevoie şi cum dorim, devine un „must have”. La rândul său, citând un studiu derulat pentru CEC Bank în octombrie 2022, Adina Călin, director Direcţia Produse şi Servicii Bancare a CEC Bank, remarcă faptul că, „alături de generaţia X (40-55 de ani), în rândul milenialilor găsim o pondere relativ ridicată a celor care s-au împrumutat pentru a-şi construi viitorul: circa 47% din respondenţii din ambele generaţii au credite în derulare”. Studiul citat mai arată că ponderea este mult mai mare decât în cazul generaţiei Baby Boomers (33,7%). „Interesant este că noua generaţie – generaţia mobilă, sub 25 de ani – pare să fie mult mai independentă, cu focus mult mai mare pe bugetare şi economisire şi o aplecare mai redusă către credite (21,4% au credite în derulare)”. Potrivit ei, per ansamblu, apetitul pentru credite de nevoi personale este însă similar indiferent de generaţie: circa 6,7% din respondenţi intenţionau să apeleze la un împrumut de nevoi personale în următorul an (anul curent – n. red.), cu o pondere de 6,5% în rândul millennialilor şi generaţiei Z şi de 6,9% în rândul generaţiei mobile (sub 25 de ani). Creditele ipotecare pe de altă parte sunt luate în considerare în special de membrii generaţiilor Millennials şi Z (pondere de 6%, faţă de o medie generală de 4%), în timp ce interesul pentru achiziţia unui astfel de credit este mai redus la nivelul generaţiei mobile (doar 3,5%).

    2. Nu au un stil de viaţă sănătos

    „Nu am un stil de viaţă sănătos (sport, dietă echilibrată) deoarece este greu de încadrat în programul meu. Am în medie 4 ore libere pe zi după programul de lucru şi prefer să fac altceva cu acel timp liber limitat. Plus că în acele 4 ore nu am inclus treburile casnice. Singura soluţie şi cea mai bună ar fi dieta, dar este greu de găsit un nutriţionist de încredere, iar investiţia pentru a apela la un astfel de specialist este destul de mare”, spune Alex P., un tânăr de 30 de ani care lucrează într-o corporaţie de tehnologie.

    Potrivit Mădălinei Ciobanu, nutriţionist dietetician, există două mari provocări în comportamentul alimentar al tinerilor corporatişti: prima este că ei îşi influenţează reciproc alegerile alimentare, aspect care îi predispune la creşterea aportului de alimente bogate în grăsimi, sare şi zahăr. A doua este capacitatea limitată sau dezinteresul de a-şi gestiona mai bine timpul, ceea ce nu le permite să-şi aducă la birou alimente sănătoase, problemele de creştere în greutate în generaţia Millennials fiind mai mari decât au fost în generaţia anterioară la aceeaşi vârstă. „Generaţia Millennials cheltuie mai mulţi bani pe alimente de tip fast-food şi mâncăruri preparate. De asemenea tind să petreacă mai puţin timp în bucătărie pentru a găti.” Femeile din generaţia Millennials, completează ea, se confruntă cu probleme de supraponderalitate şi obezitate, care generează dezechilibre hormonale, scăderea capacităţii de concentrare, deficite de vitamine şi minerale, probleme digestive (flatulenţă, constipaţie, reflux gastric, distensie abdominală, senzaţie de „prea plin”). Şi, cu toate că au cunoştinţe despre stilul de viaţă sănătos, nu le aplică în viaţa lor de zi cu zi. Asta spre deosebire de femeile din generaţia Z, care, deşi se confrunta cu probleme nutriţionale similare, sunt mult mai motivate să pună în aplicare un plan alimentar, să îşi îmbunătăţească obiceiurile alimentare, să aibă o relaţie mai bună cu mâncarea şi să îşi crească gradul de activitate fizică. „Bărbaţii din generaţia Millennials prezintă aceleaşi obiceiuri alimentare ca şi femeile din aceeaşi generaţie. Stresul crescut, sărirea meselor, mâncatul în exces, în special consumul crescut de alimente de tip fast-food, alimente procesate, fumatul, lipsa de activitate fizică, toate duc la creşterea de masă grasă, în special în zona abdominală.” Obezitatea abdominală, completează Mădălina Ciobanu, predispune la dezvoltarea sindromului cardio metabolic: colesterol crescut, dislipidemie, hipertensiune arterială, creşterea glicemiei, cu evoluţie spre boli cardiovasculare şi diabet zaharat de tip 2. Pe de altă parte, „bărbaţii din generaţia Z prezintă obiceiuri alimentare asemănătoare cu ale bărbaţilori din generaţia Millenials, dar, ca şi femeile din generaţia lor, sunt mult mai conştienţi de sănătatea lor fizică şi psihică. Bărbaţii din generaţia Z  tind să aibă o hrană bogată în proteine”. Astfel, cu toate că ambele generaţii de tineri, Generaţiile Millennials şi Z au obiceiuri alimentare nesănătoase, Generaţia Z este mult mai conştientă de importanţa unui stil de viaţă sănătos. „Generaţia Z are o abordare predominant holistică a conceptelor de sănătate- alimentaţia sănătoasă, gestionarea bună a stresului şi activitatea fizica regulata- aceasta fiind ca parte integrantă a sănătăţii lor fizice şi mentale.” Supraalimentarea cu alimente calorice şi sedentarismul, frecvente în rândul corporatiştilor, duc şi la supraponderalitate şi obezitate. Mădălina Ciobanu atrage atenţia că excesul ponderal este asociat cu numeroase probleme de sănătate: creşterea colesterolului LDL, scăderea colesterolului HDL, creşterea trigliceridelor (dislipidemia) cu evoluţie spre boala cardiovasculară, creşterea rezistenţei la insulină cu predispoziţia de a dezvolta prediabet şi diabet zaharat de tip 2, scăderea rezistenţei la efort, apneea de somn, ficatul gras, scăderea stimei de sine şi scăderea calităţii vieţii. Mai mult decât atât, adaugă ea, consumul crescut de alimente procesate, de tip fast food şi scăderea aportului de fructe şi legume pot fi asociate şi cu deficite de vitamine şi minerale: vitaminele din grupul B, vitamina C, potasiu, magneziu, deficitul de micronutrienţi afectând sistemul imunitar şi crescând predispoziţia la infecţii virale frecvente. Consecinţele unui stil de viaţă nesănătos, a alimentaţiei dezechilibrate şi a sedentarismului au un impact puternic şi asupra sănătăţii psihoemoţionale, notează Mădălina Ciobanu. Cele mai frecvente tulburări psihoemoţionale rezultate sunt: scăderea stimei de sine, iritabilitatea, nervozitatea, anxietatea, depresiea, tulburările de somn şi incapacitatea de a gestiona stresul. „Afecţiunile emoţionale sunt asociate cu un comportament de mâncat emoţional, cu manifestare predominantă în rândul femeilor din ambele generaţii, Millennials şi Z. Comportamentul de mâncat emoţional, asociat cu un stil de viaţă nesănătos, afectează, în mod direct şi sigur, sănătatea fizică şi emoţională.” Mai departe, alimentaţia nesănătoasă şi sedentarismul afectează şi capacitatea de munca, prin scăderea productivităţii, a capacităţii de concentrare şi instalarea rapidă a stării de oboseală psihică. „Alimentaţia sănătoasă şi creşterea gradului de activitate fizică au fost asociate cu îmbunătăţiri semnificative ale memoriei, capacităţii de concentrare, cu creşterea productivităţii la locul de muncă şi creşterea stării de bine.”

    Efectele nu se opresc aici. Mădălina Ciobanu subliniază faptul că problemele de sănătate fizică şi psihică, date de abordarea unul stil de viaţă nesănătos, au un impact major şi asupra relaţiilor sociale, atât la locul de muncă, cât şi în viaţă de familie, cuplu sau în relaţiile de prietenie. „Afectarea sănătăţii fizice şi psihice scad calitatea comunicării, cresc iritabilitatea şi nervozitatea, ceea ce duce la productivitatea scăzută la locul de muncă şi incapacitatea de a excela, de a construi relaţii de succes cu echipa. Mai mult de atât, relaţiile tensionate sunt prezente şi în viaţa de familie şi de cuplu, cu scăderea empatiei, echilibrului psiho-emoţional, a calităţii vieţii intime, crescând astfel riscurile de izolare socială şi dezvoltarea anxietăţii şi a depresiei.” Alexandru Buşilă, psihoterapeut şi fondator al proiectului Cortul Terapeutic, se declară totuşi optimist în legătură cu tendinţa românilor spre adoptarea unui stil de viaţă sănătos. „Eu cred că un stil de viaţă sănătos (să presupunem că am găsi o definiţie general acceptată) ori se moşteneşte (învăţat prin exemplu) de la părinţi/bunici în primii ani de viaţă, ori îl învăţăm forţaţi de viaţă după 35, 40 de ani. Faptul că sălile de fitness reprezintă o afacere în creştere în România, nutriţioniştii, terapeuţii şi psihoterapeuţii sunt din ce în ce mai mulţi şi din ce în ce mai căutaţi ne reliefează două aspecte: 1.Este o nevoie (deci oamenii au un stil de viaţă care necesită îmbunătăţiri) şi 2.Oamenii caută specialiştii de mai sus, deci stilul de viaţă al oamenilor este într-o continuă îmbunătăţire. E de bine, spun eu!”

    3. Nu îşi găsesc „jumătatea”

    „Dacă ne urcăm într-un satelit şi ne uităm de acolo către generaţiile Baby Boomers, Millennials şi Z, nu ne-am mai mira că cei din generaţiile X şi Z par că evită sau nu au noroc în dragoste”, susţine Alexandru Buşilă. De ce spune asta? „Există un bagaj toxic legat de ceea ce înseamnă o relaţie de cuplu, o familie, pe care atât generaţia Y cât şi Z l-au moştenit. Ambele generaţii în discuţie pot afirma cu uşurinţă că părinţii lor s-au înţeles bine din punct de vedere administrativ dar nu pot afirma acelaşi lucru şi din punct de vedere emoţional. Nu spun că Baby Boomers nu s-au iubit, Doamne fereşte!… Spun doar că atunci când iubirea s-a estompat nu au ştiut cum să o reaprindă, să o întreţină. Poate şi de aceea celor din generaţiile Y şi Z le este mai greu să se aşeze la casa (iubirea) lor. Au văzut nefericirea în cuplu şi le este teamă.” Mulţi, adaugă el, speră la relaţia perfectă şi de aceea nu o găsesc sau dacă o găsesc nu o recunosc, iar dacă o găsesc şi o recunosc nu ştiu sau nu sunt dispuşi să o întreţină. „Dar eu sunt optimist. Din ce în ce mai multe cupluri tinere apelează la terapie, caută să se elibereze de bagajul toxic moştenit şi cred că în cele din urmă vor accepta că iubirea dintr-o relaţie romantică necesită şi efort conştient şi continuu. Aşa cum am mai spus şi cu alte ocazii: Sufletul pereche nu se naşte, sufletul pereche se face.” Eliza B. a lucrat timp de mulţi ani în mediul corporate iar apoi a renunţat la statutul de angajat pentru a-şi porni propriul business.  Ea crede că jobul este un loc propice in care să dezvolţi relaţii amoroase întrucât petreci mult timp alături de colegi atât la muncă, cât şi în afara progamului (ieşiri în oraş, excursii, teambuildinguri) şi ai, implicit, interese comune. „Pot fi relaţii comode şi confortabile, dar nu neapărat relaţii în care ţi-ai întâlnit jumătatea, persoana de care te simţi legată sufleteşte.” Mai spune că în prezent trăim vremuri în care până la 30-40 de ani tindem să ne dezvoltăm personal şi profesional, să ne descoperim, să ne dăm seama ce ne place, ce ne aduce împlinire şi cum putem să impactăm pozitiv lumea şi mediul înconjurător. „Dacă în această perioada nu îţi întâlneşti jumătatea sau o persoană potrivită cu care să-ti împărţi viaţa şi să întemeiezi o familie, preferi să te concentrezi pe alte aspecte ale vieţii.” În acelaşi timp, observă ea, multe cupluri ajung să se separe în jurul vârstei de 30-40 de ani pentru că simt că nu şi-au alocat timp pentu ei înşişi şi încep să se preocupe mai mult de interesele, pasiunile şi dezvoltarea lor personală şi profesională. „Consider că îţi poţi găsi jumătatea după 30-40 de ani, moment în care ai deja experienţă de viaţă, în relaţii, eşti mai asumat şi ştii mai bine ce vrei şi cum vrei să fie persoana de lângă tine. Însă, totodată presiunea societăţii este foarte mare şi multe persoane se căsătoresc şi au copii ca urmare a acestor presiuni, nu pentru că aşa simt şi îşi doresc.”  Pe aceeaşi temă, Alexandru Buşilă spune că, atunci când vine vorba de presiune, familia şi societatea se cam suprapun. „E una şi aceeaşi presiune. Ori îmi spune mama să fac un copil, ori imi „spune” societatea, vedem prieteni care au un copil pentru că părinţii le-au „spus” să facă pentru că aşa se face…Aici nu am prea multe de comentat. Fac doar un apel către aceaia care se gândesc să facă un copil (mai ales dacă prin asta vor să-şi salveze relaţia sau vor să mulţumească pe cineva din familie/societate ori s-au plictisit de viaţa lor), fiţi sinceri cu voi! Şi poate înainte de a aduce un suflet pe lume mergeţi(la un consilier, psiholog) să vedeţi ce implică acest lucru şi dacă sunteţi pregătiţi pentru a deveni părinţi.”

     

    4. Lipsa work-life-balance-ului

    „În ultimii ani au fost foarte puţine zile în care am lucrat doar 8 ore, conform programului. În multe situaţii am ajuns şi la 12 ore de lucru pe zi. Motivele au variat, de la lipsa de personal, la urgenţe apărute peste noapte şi chiar din cauza diminuării randamentului pe fondul oboselii deja acumulate. A fost o perioadă extrem de stresantă şi obositoare. În plus, după o zi de lucru de 10 ore într-un ritm alert, iese din discuţie un program pe plan personal, lucru care aduce şi mai multe frustrări”, spune Florina C., o angajată de 32 de ani a unei companii din domeniul financiar. Andrei Frunză, CEO, BestJobs, notează că în prezent, stările cu care se confruntă tinerii corporatişti au fost amplificate de schimbările recente din vieţile lor personale şi profesionale, cum a fost pandemia, care a transformat complet modul în care ne raportăm la job, lucru care s-a transpus şi în stilul de viaţă şi în realitatea cotidiană. De altfel, executivul spune că efectele acestor evenimente sunt vizibile la nivelul întregii societăţi „şi nu este de mirare că 50% dintre angajaţi declară că revenirea la job după perioada sărbătorilor a fost dificilă din cauza oboselii acumulate, aşa cum a reieşit într-un sondaj recent realizat de BestJobs”. Pe unii revenirea la birou i-a determinat chiar să îşi dea demisia, cum e cazul Ionelei S., o angajată de 24 de ani a unei companii din industria imobiliară. „Perioada pandemiei nu m-a afectat, şi nici lucrul remote. M-am simtit mult mai confortabil să lucrez de acasă, pentru că mi-am putut desfăşura toate activităţile mult mai bine şi fără stres. Odată revenită la birou însă, mi-am intrat cu greu în ritm. Mă simţeam foarte obosită, nu reuşeam să mă odihnesc suficient. Relaţia cu colegii, deşi iniţial una plăcută, a devenit pe parcurs foarte dificilă. Din acest motiv mi-am dat chiar demisia. Sarcinile nu erau împărţite corect şi ajunsesem să lucrez peste 10 ore, cu pauze foarte mici, mâncat pe birou. Ulterior, schimbându-mi jobul, dar lucrând tot de la birou, însă într-un mediu prielnic, am reuşit să îmi reintru în ritm şi să nu mai am probleme cu odihna sau stresul.” Aducând în discuţie şi burnoutul, Andrei Frunză remarcă faptul că acest fenomen este legat de stresul cronic acumulat şi starea de epuizare, la care se adaugă, de cele mai multe ori, lipsa de satisfacţie în raport cu activitatea derulată zilnic şi faptul că tinerii nu rezonează personal cu ceea ce fac. „Fenomenul burnout-ului este întâlnit frecvent în rândul acestor generaţii, fie din cauza standardelor ridicate pe care şi le impun, fie din cauze externe, cum ar fi relaţiile tensionate la job sau acasă, sau stresul generat în cadrul organizaţiilor de termene nerealiste şi volum de muncă exagerat.” El continuă spunând că, „din punctul nostru de vedere, ca specialişti în recrutare, jobul este o componentă majoră a echilibrului personal şi un factor esenţial pentru sănătatea emoţională. Jobul trebuie să-ţi ofere satisfacţie pe plan financiar şi psihologic, să te susţină în a-ţi trăi viaţa cu pasiune.” Există însă şi reversul medaliei. „Vedem că tinerele generaţii reuşesc totuşi să îşi gestioneze mai bine nevoile emoţionale, lucru care va duce, în timp, la o schimbare de paradigmă pe piaţa muncii. Tot mai mulţi candidaţi caută locuri de muncă ce oferă flexibilitate în program şi în modul de lucru, dar şi joburi mai bine plătite, care să le susţină stilul de viaţă. Astfel, şi angajatorii, care sunt în competiţie pentru talente, vor fi nevoiţi să adapteze stilul de lucru la noul profil al candidatului, lucru care se va traduce în aranjamente de lucru reciproc avantajoase şi abordări sănătoase privind jobul”, spune Andrei Frunză. Alexandru Buşilă subliniază la rândul său că membrii generaţiilor Y şi Z sunt cei pe care îi găsim la terase, la evenimente (cu şi fără copii), în cabinetele de psihoterapie, la atelierele de dezvoltare personală, la teatru. „Ei sunt cei care au inventat weekendul prelungit şi vânătoarea de oferte la zboruri. Toate cele de mai sus înseamnă socializare, călătorii, timp cu prietenii, hobby-uri.” Şi, cu toate acestea, completează psihoterapeutul, „pare că parcă nu mai avem timp pentru nimic. Ne concentrăm foarte mult pe gestionarea timpului, când, poate ar fi bine să ne concentrăm pe gestionarea vitezei. Cu cât viteza cu care trăim fiecare experienţă din viaţa noastră este mai mare, cu atât viaţa pare doar un start şi un finish fără drum. Dacă am încetini puţin, am simţi mai mult prezentul şi ne-am da seama că timp este”.

    Şi Sorina Faier, managing partner, Elite Searchers, spune că numărul tinerilor care nu doar că adoptă un stil de viaţă şi de muncă sănătos, ci îşi setează şi perspective clare asupra viitorului şi au totodată un echilibru între viaţa profesională şi cea personală, făcând în acelaşi timp tot posibilul să-şi obţină dream job-ul e totuşi în creştere. De asemenea, adaugă ea, „din experienţele ultimilor ani, am observat că s-au mai împuţinat companiile care îşi ţin angajaţii peste program, la fel cum a scăzut şi numărul angajaţilor care sunt dispuşi să accepte statul peste program”. În primul rând, reprezentanta Elite Searchers subliniază că stilul alert şi cu ore suplimentare provoacă angajaţilor burnout şi de cele mai multe ori aceştia aleg să părăsească firma, chiar şi pentru un salariu mai mic, dar pentru un echilibru mai bun între viaţa personală şi profesională. „Recomandarea mea este ca fiecare companie să analizeze şi să intervină asupra cauzelor care fac angajaţii să stea peste program. Acestea sunt diverse, dar unele dintre cele mai comune sunt legate de volumul mare de lucru şi lipsa de personal, termene-limită prea strânse, un management defectuos al obiectivelor şi proiectelor. Totodată, nu puţine sunt cazurile în care angajaţii nu îşi gestionează bine timpul şi atunci sunt nevoiţi să stea peste program să-şi termine task-urile pe care altcineva mai organizat le-ar fi terminat în câteva ore.”

    5. Incertitudinea economică

    Pandemia, nesiguranţa financiară amplificată de inflaţie, incertitudinile economice şi întregul context social au afectat oamenii atât pe plan personal, cât şi profesional, spune Andrei Frunză, CEO-ul BestJobs. „De exemplu, dacă o persoană riscă să îşi piardă jobul din cauza recesiunii, viaţa sa va fi afectată inclusiv pe plan personal, aşa cum dacă se îmbolnăvea în timpul pandemiei, activitatea profesională avea de suferit. Specialiştii îndeamnă la echilibru, dar şi la dezvoltare personală prin terapie sau coaching, pentru a gestiona mai bine stările emoţionale şi a reuşi să delimităm presiunile de la job de cele personale.”

    La fel, Sorina Faier notează că, după pandemie, începutul războiului şi semnele unei crize economice, mulţi candidaţi au devenit din ce în ce mai anxioşi, se confruntă cu depresii sau epuizare, iar astfel le este afectată şi performanţa. „Însă am observat că au început să discute deschis şi să ceară ajutor specialiştilor în aceste probleme, ceea ce este un lucru foarte bun pentru că aşa îşi vor putea gestiona şi înlătura fricile, care aproape întotdeauna le afectează şi viaţa profesională, dar şi cea personală.”

    Aproape 61% dintre respondenţii cu vârste de sub 35 de ani ai unui sondaj citat de CNBC, proveniţi din zece ţări din întreaga lume, s-au declarat îngrijoraţi cu privire la finanţe, securitatea jobului sau în legătură cu faptul că nu îşi vor putea atinge obiectivele de carieră în următorii 10 ani. „Acest val de schimbări a fost brusc şi forţat, lăsând loc temerilor şi nesiguranţei să iasă la suprafaţă. Ulterior, timpul de adaptare a fost insuficient, evenimentele din spaţiul public, precum îngrijorările regionale cauzate de conflictul armat din zona sau legate de percepţia unei instabilitati financiare alimentată de inflaţie, nu au făcut altceva decât să amplifice stări de anxietate şi să creeze incertitudini în toate aspectele vieţii”, spune Andrei Frunză. Ideea e întărită de Alexandru Buşilă. „Războiul de lângă noi la început a creat anxietate, frică, panică. Nici nu cred ca s-a mai gândit cineva în februarie-aprilie 2022 la carieră şi strategii de creştere şi dezvoltare profesională. Ne-am gândit cum să supravieţuim în primul rând şi cum să ne protejăm familiile. Acum pare că ne-am obişnuit cu climatul politico-militar şi din nou ne gândim la realizările profesionale. Este adevărat că şi cei mai vechi angajaţi dar şi cei mai noi sunt mai reţinuţi în decizii. Din păcate, am auzit despre concedieri în masă la anumite companii. Există zvonuri şi analize care anunţă o criză financiară. Dar am auzit şi de demisii şi schimbarea locurilor de muncă. Totuşi se simte o nesiguranţă şi este normal să fie aşa. Poate tot răul este spre bine şi această situaţie ne determină să acţionăm precum croitorul bun – să măsurăm de zece ori şi tăiem o dată. Iar lecţia croitorului bun nu strică nici angajatorilor, nici angajaţilor”. Sfatul său e ca mai degrabă să lucrăm la a accepta că totul este relativ. „Decât să ne plângem de neclaritate, mai bine investim în adaptabilitate şi micşorăm rezistenţa la schimbare”. Nesiguranţa adusă de contextul pieţei i-a determinat pe tinerii care nu aveau încă un loc de muncă să accelereze în cursa pentru găsirea unui job. Bogdan Badea, CEO al eJobs, subliniază că tinerii din generaţia Z, care în curând vor reprezenta 40% din forţa de muncă globală, sunt în mod vizibil tot mai activi pe piaţa muncii, iar evoluţia spectaculoasă pe care au înregistrat-o tinerii s-a văzut mai cu seamă începând cu anul 2020, când pandemia a schimbat drastic regulile pe piaţa muncii. „Ceea ce s-a întâmplat atunci a fost ca un duş rece pentru toată lumea, inclusiv pentru candidaţii tineri şi foarte tineri. Brusc, nu doar că au decis să nu mai amâne momentul în care să-şi ia primul job, dar au devenit şi mult mai serioşi şi mai responsabili în comportamentul lor de candidat (aplicări, interviuri, negocieri) şi, mai apoi, de angajat.” Potrivit lui, în 2022, 2,4 milioane de aplicări au fost depuse de candidaţii din categoria de vârstă 18-24 de ani, de patru ori mai multe decât în 2019. „Acest număr impresionant îi clasează pe locul al doilea la intenţia de angajare, după categoria de vârstă 25-35 de ani, în condiţiile în care în 2019 erau pe ultimul loc.” Incertitudinea vine şi la capitolul „economii”. „Generaţiile Millennials şi Z  au trecut deja prin două crize financiare, ceea ce se reflectă asupra bugetelor şi asupra avuţiei pe care au construit-o de-a lungul vieţii. 75% dintre reprezentanţii acestor generaţii (25-40 de ani) spun că nu au reuşit să strângă bani (economii de-o viaţă), faţă de o medie generală de 73,6%. Interesant este că cea mai tânără generaţie (sub 25 de ani) pare să fie mult mai responsabilă din punct de vedere financiar”, spune Adina Călin, reprezentanta CEC Bank. Potrivit ei, 31% din tinerii sub 25 de ani şi-au constituit un fond de urgenţă care să le acopere cheltuielile pe 3 luni, mai mare decât media generală, de 25,3%. Pentru un trai mai bun, pentru un stil de viaţă confortabil şi lipsit de griji, generaţiile Millenials şi Z sunt însă dispuse să facă şi sacrificii. 53% dintre tinerii generaţiei Z şi 45% dintre Millennials ar alege însă câştigarea unui venit mai mare versus mai multe zile de concediu, după cum arată un studiu al BestJobs, citat de Andrei Frunză. Multitudinea de evenimente şi schimbări din ultimii ani nu aşadar fără ecou în rândul tinerilor angajaţi. Alex P. spune că a învăţat din toate aceste experienţe să aibă o mentalitate de luptător. „Temeri şi incertitudini vor exista mereu şi am învăţat să nu las complet garda jos având în vedere situaţiile recente (războaie, COVID-19, inflaţie). M-am pregătit pentru orice situaţie prin a dobândi mai multe aptitudini şi prin a avea o sumă de bani salvată pentru urgenţe.”  ■

    „Dacă compari preţul chiriei cu dobânda unui credit ipotecar, o să constaţi că varianta de credit este mai ieftină, iar la vârsta pensionării nu îţi vei mai face griji în privinţa asigurării unui acoperiş deasupra capului, ci vei avea casa ta pentru care nu mai ai nimic de plătit. În plus, o locuinţă cu chirie nu prea devine niciodată acasă. Mai devreme sau mai târziu, orice om va dori să aibă propria casă.”

    VALENTIN ANGHEL, CEO şi fondator, AVBS Credit

     

    „Există un bagaj toxic legat de ceea ce înseamnă o relaţie de cuplu, o familie, pe care atât generaţia Y cât şi Z l-au moştenit. Ambele generaţii în discuţie pot afirma cu uşurinţă că părinţii lor s-au înţeles bine din punct de vedere administrativ, dar nu pot afirma acelaşi lucru şi din punct de vedere emoţional. (…) Poate şi de aceea celor din generaţiile Y şi Z le este mai greu să se aşeze la casa (iubirea) lor. Au văzut nefericirea în cuplu şi le este teamă.”

    ALEXANDRU BUŞILĂ, psihoterapeut şi fondator al proiectului Cortul Terapeutic

     

    „Alături de generaţia X (40-55 de ani), în rândul millennialilor găsim o pondere relativ ridicată a celor care s-au împrumutat pentru a-şi construi viitorul: circa 47% dintre respondenţii din ambele generaţii au credite în derulare.”

    ADINA CĂLIN, director Direcţia Produse şi Servicii Bancare a CEC Bank

     

    „Fenomenul burnoutului este întâlnit frecvent în rândul acestor generaţii, fie din cauza standardelor ridicate pe care şi le impun, fie din cauze externe, cum ar fi relaţiile tensionate la job sau acasă, sau stresul generat în cadrul organizaţiilor de termene nerealiste şi volum de muncă exagerat.”  

    ANDREI FRUNZĂ, CEO, BestJobs

     

    „Există două mari provocări în comportamentul alimentar al tinerilor corporatişti: prima este că ei îşi influenţează reciproc alegerile alimentare, aspect care îi predispune la creşterea aportului de alimente bogate în grăsimi, sare şi zahăr. A doua este capacitatea limitată sau dezinteresul de a-şi gestiona mai bine timpul, ceea ce nu le permite să-şi aducă la birou alimente sănătoase.”

    MĂDĂLINA CIOBANU, nutriţionist dietetician

     

    „Evoluţia spectaculoasă pe care au înregistrat-o tinerii s-a văzut mai cu seamă începând cu anul 2020, când pandemia a schimbat drastic regulile pe piaţa muncii. Ceea ce s-a întâmplat atunci a fost ca un duş rece pentru toată lumea, inclusiv pentru candidaţii tineri şi foarte tineri. Brusc, nu doar că au decis să nu mai amâne momentul în care să-şi ia primul job, dar au devenit şi mult mai serioşi şi mai responsabili în comportamentul lor de candidat (aplicări, interviuri, negocieri) şi, mai apoi, de angajat.”

    BOGDAN BADEA, CEO, eJobs

    SORINA FAIER, managing partner, Elite Searchers

    „Recomandarea mea este ca fiecare companie să analizeze şi să intervină asupra cauzelor care fac angajaţii să stea peste program. Acestea sunt diverse, dar unele dintre cele mai comune sunt legate de volumul mare de lucru şi lipsa de personal, termene-limită prea strânse, un management defectuos al obiectivelor şi proiectelor. Totodată, nu puţine sunt cazurile în care angajaţii nu îşi gestionează bine timpul şi atunci sunt nevoiţi să stea peste program să-şi termine task-urile pe care altcineva mai organizat le-ar fi terminat în câteva ore.”

     
     

     

  • Una dintre cele mai mari companii româneşti pregăteşte investiţii gigant de 12 miliarde de euro, ce vor transforma România într-o putere în domeniul unde toate ţările europene suferă

    2022 este anul care ne-a arătat mai mult ca niciodată că viitorul economic al unui stat depinde, în mare parte, de cel energetic şi de felul în care sunt folosite resursele sale. Miza pe securitate şi independenţă energetică reprezintă nu doar o cale de ieşire din criză, ci poate deveni o oportunitate ca România să se transforme într-un jucător important la nivel regional. O demonstrează proiectele de 12 miliarde de euro planificate de Nuclearelectrica pentru următorii ani. Care sunt obiectivele acestor proiecte?

    „Prin măsurile adoptate, criza preţului la energie va fi atenuată. În ceea ce priveşte securitatea energetică, în furnizare, protecţia consumatorului din acest punct de vedere, investiţiile în extinderea capacităţilor sunt necesare şi România face paşi importanţi în acest sens”, răspunde, în câteva linii, Cosmin Ghiţă, directorul general al Nuclearelectrica, referindu-se la felul în care vede el evoluţia sectorului energetic – un domeniu a cărui importanţă a fost demonstrată poate mai mult ca niciodată în anul pe care urmează să îl încheiem.

    Dacă anterior, discuţiile despre „mixul energetic” ţineau mai degrabă de specialiştii din industrie, acum aproape că nu există consumator care să nu fie familiarizat cu expresia – ce poate avea un cuvânt atât asupra facturii de acasă, dar şi asupra evoluţiei crizei curente. Aşa cum orice criză naşte însă oportunităţi – şi potenţialul energetic al României este accentuat odată cu acest context – iar Nuclearelectrica (SNN) are un rol major în stabilirea câtorva dintre direcţiile posibile de dezvoltare, ce ar putea transforma piaţa locală într-un hub regional al producţiei de energie curată.

    În prezent, Nuclearelectrica este singurul producător de energie nucleară din România şi acoperă aproximativ 20% din consumul naţional de energie, ceea ce reprezintă aproximativ 33% din energia curată a României. Compania deţine Sucursala CNE Cernavodă, care operează două unităţi nucleare CANDU (acestea sunt două dintre cele mai performante unităţi dintre cele peste 400 de centrale nucleare din lume, fiecare dintre acestea are o putere instalată de producţie de 700 MW) şi sucursala FCN Piteşti (o fabrică de combustibil nuclear), şi se află în proces de realizare a unui ciclu integrat al combustibilului prin achiziţionarea unei linii de prelucrare a concentratului de uraniu, pentru a sprijini proiectele de investiţii pe termen lung ale companiei. Ţintele pe termen lung ale companiei sunt ambiţioase. „Scopul este ca după anul 2031, cu încă două unităţi CANDU în operare, să atingem o cotă de piaţă de 36%. La aceasta se adaugă şi 462 MW, capacitate instalată in SMR. Astfel vom acoperi aproximativ 66% din producţia de energie curată a României”, explică Ghiţă.

    În acest sens, SN Nuclearelectrica SA are în derulare proiecte de investiţii strategice în valoare estimată de 12 miliarde de euro, printre care: Retehnologizarea Unităţii 1 de la Cernavodă, Proiectul Unităţilor 3 şi 4, dezvoltarea reactoarelor modulare mici (SMR) în cooperare cu NuScale, dar şi proiecte suport pentru operarea curentă, cum ar fi o instalaţie de detritiere. „Proiectele de investiţii ale SNN vor contribui cu energie curată la stabilitatea enegetică a României, la dezvoltarea socio-economică, la dezvoltarea industriei nucleare şi la formarea unei noi generaţii de specialişti”, crede el. În ceea ce priveşte emisiile, realizarea proiectelor de investiţii ale SNN vor conduce, după anul 2031, la asigurarea a aproximativ 33% din necesarul de consum şi, estimativ, 66% din energia fără emisii de CO2 la nivel naţional, precum şi la evitarea eliberării în atmosferă a aproximativ 24 de milioane de tone de CO2 anual.

    În plus, proiectul  reactoarelor  modulare mici pe care România îl dezvoltă poate contribui la securitatea energetică a regiunii, prin exemplul de bune practici în dezvoltare şi operare pe care şi-l propun. „De peste 26 ani, România este recunoscută la nivel internaţional pentru standardele înalte de securitate nucleară şi operare la standarde de excelenţă şi performanţă, Unităţile 1 şi 3 fiind în top, pe locurile 1 şi 3 în peste 440 unităţi nucleare la nivel global”, argumentează Cosmin Ghiţă.

    De asemenea, adaugă el, România are un lanţ solid de furnizori în industria nucleară cu experienţă de peste 50 ani, o şcoală de ingineri apreciată la nivel internaţional, precum şi un reglementator (CNCAN) pe care îl descrie drept profesionist şi riguros. „Toate acestea sunt atuuri care permit României să ocupe o poziţie de lider în industria nucleară regională şi să devină un hub pentru dezvoltarea şi asamblarea de componente pentru reactoarele modulare mici, centru de pregătire pentru viitorii operatori şi susţinător al ţărilor care au intenţia să îşi dezvolte un program nuclear, înţelegând benefiicile pe termen lung ale acestuia, dar care nu au experienţa necesară în prezent.”

    Dincolo de obiectivele mari însă, investiţiile în proiecte de energie nucleară vor avea un efect direct şi asupra buzunarelor consumatorilor. Conform raportului cu privire la costurile energiei electrice, 2020, emis de Agenţia Internaţională pentru Energie (IAE) în colaborare cu Agenţia pentru Energie Nucleară (OECD-NEA) în 2020, retehnologizarea are cel mai scăzut cost al electricităţii dintre toate sursele de energie – în medie 32 de dolari/MWh (comparativ cu 50 de dolari/MWh pentru energia eoliana; 56 de dolari/MWh pentru panourile solare; 91 de dolari/MWh pentru centralele pe cărbune.). Costul energiei generate de capacităţi nucleare noi, de mari dimensiuni, este de 69 de dolari/MWh, în timp ce costul energiei generate de reactoarele modulare mici (SMR) NuScale este 64 de dolari/MWh, la costul forţei de munca din Statele Unite.

     

    Cum devine „small thinkingul” „big thinking” în industria energiei nucleare? Cosmin Ghiţă observă cum actualul context geopolitic global a subliniat mai mult ca niciodată importanţa unui sistem energetic rezistent, decarbonizat şi independent, având în vedere faptul că securitatea aprovizionării cu energie şi preţurile accesibile pentru cetăţeni şi întreprinderi sunt chestiuni urgente pentru factorii de decizie din întreaga lume. „În contextul actualei crize energetice şi în timpul pandemiei mondiale, energia nucleară şi-a dovedit capacitatea de a genera energie electrică în mod fiabil şi non-stop, asigurând funcţionarea continuă şi rezistentă a serviciilor critice şi menţinând stabilitatea socială, alimentând casele, birourile, şcolile, spitalele şi furnizorii de internet. Electricitatea produsă de flota existenta de centrale nucleare retehnologizate este extrem de competitivă şi rămâne opţiunea cu cel mai mic cost al energiei electrice nu numai în rândul surselor cu emisii reduse de dioxid de carbon, ci şi în rândul tuturor surselor de energie”, spune directorul general al SNN. Astfel, proiectele nucleare de construcţie nouă sunt, de asemenea, competitive din punctul de vedere al costurilor, iar reactoarele modulare de mici dimensiuni (SMR), aflate în prezent în curs de dezvoltare vor aduce  avantajul suplimentar al unor costuri iniţiale mai mici şi al unor perioade de construcţie mai scurte. În plus, reactoarele mari, SMR şi reactoarele modulare avansate pot oferi o mare varietate de aplicaţii neelectrice, cum ar fi producţia de hidrogen curat, energia termică pentru încălzire urbană, desalinizare, căldură industrială, precum şi completarea naturii variabile a tehnologiilor regenerabile. „Angajamentul  global de a creşte producţia de energie din surse regenerabile va necesita capacităţi suplimentare dispecerizabile cu emisii reduse de carbon pentru a ne echilibra reţelele electrice. Expertiza şi inovarea la nivel mondial în domeniul nuclear ar trebui să fie utilizate pe deplin pentru a ne asigura nevoile energetice actuale şi viitoare. Tranziţia energetică nu este posibilă fără menţinerea şi extinderea rolului energiei nucleare.”

    Cosmin Ghiţă observă şi că interesul internaţional faţă de dezvoltarea reactoarelor modulare mici a crescut semnificativ în ultima perioadă. SMR devin din ce în ce mai mult o soluţie optimă, luând în considerare necesitatea de a răspunde nevoilor de securitate energetică şi politicilor de mediu. Marea Britanie, Franţa, Polonia, Cehia, Estonia, Suedia, Belgia, Bulgaria sunt interesate de dezvoltarea SMR. În acelaşi timp, NuScale a semnat deja memorandumuri de colaborare cu companii din diverse ţări europene, cum ar fi KGHM şi PBE, Polonia; Energoatom, Ucraina; Energy Holding, Bulgaria; CEZ, Cehia; etc. „«Small thinking» este în esenţă «big thinking» prin modularitate. SMR-urile permit fabricarea componentelor majore şi transportul acestora pe amplasament. SMR-urile au un proiect mai simplu, trăsături de securitate nucleare sporite şi, implicit, costuri mai reduse şi flexibilitate. SMR-urile pot fi utilizate în reţele mai mici, pieţe energetice mai mici, zone izolate, pot fi adaptate diferitelor zone industriale, aspecte dificile pentru reactoarele de mare capacitate şi, de asemenea pot funcţiona mai bine în mixuri energetice ce au un grad de penetrare a surselor regenerabile mai mare”, explică CEO-ul Nuclearelectrica.

    În prezent, energia nucleară reprezintă o componentă a mixului energetic în 13 dintre cele 27 de state membre ale UE, având o pondere de aproximativ 26% din energia electrică produsă la nivelul Uniunii, potrivit datelor oficiale. Legat de scepticisimul unora dintre reprezentanţii statelor lumii de a se orienta spre acest tip de energie, cum ar fi Germania, care a preferat să repornească centrale pe cărbune în contextul energetic actual, Cosmin Ghiţă răspunde: „Este dreptul fiecărui stat în a-şi stabili strategia energetică în baza resurselor de care dispune sau a politicilor energetice pe care le consideră sustenabile pe termen mediu şi lung. În ceea ce priveşte dezvoltarea capacităţilor nucleare, fie că vorbim de reactoare cu o putere instalată mare sau de reactoare modulare mici, un singur lucru este cert: un accident de tipul celui de la Cernobîl nu mai este posibil astăzi, pe niciuna dintre tehnologiile nucleare în operare sau în dezvoltare.  Lecţiile învăţate atunci, la care se adaugă preocuparea constantă la nivel de industrie de a avea tehnologii robuste, cu sisteme redundante, pentru a preveni incidente sau accidente înseamnă o diferenţă majoră intre momentul 1986 şi 2022.”

    El spune şi că în prezent, industria nucleară este cea mai reglementată la nivel internaţional, beneficiind de îmbunătăţiri multiple pe o perioadă de 30 ani, indiferent de tipul de reactor/tehnologia utilizată. „Securitatea nucleară este prioritatea absolută, toate măsurile, standardele la nivel internaţional, misiunile de evaluare şi planurile de investiţii fiind direcţionate către asigurarea şi menţinerea unui nivel înalt de securitate nucleară.” În ceea ce priveşte situaţia din Ucraina şi îngrijorările referitoare la centrala nucleară de la Zaporojie, aceasta este într-adevăr una sensibilă, crede Cosmin Ghiţă, însă el observă că implicarea  organismelor nucleare are o importanţă deosebită în atenuarea potenţialelor riscuri, aşa cum reiese şi din implicarea deosebită a IAEA (Agenţia Internaţională a Energiei Atomice).

     

    Potenţialul nuclear al României, magnet pentru investiţii? „La nivel global, există un interes crescut pentru investiţiile în  industria nucleară că răspuns la asigurarea simultană a securităţii energetice, independenţei, protecţiei consumatorului, ţintelor de decarbonare. La interesul strategic şi/sau economic, se adaugă includerea energiei nucleare în taxonomia Comisiei Europene pentru finanţare durabilă”, descrie CEO-ul SNN ceea ce ar putea fi una dintre marile oportunităţi ale României, prin industria pe care el o reprezintă. Astfel, mecanismele de cooperare industrială în principal în domenii complexe precum cel nuclear reprezintă o prioritate la nivel internaţional. „Investiţiile, bonitatea, importurile şi exporturile unor echipamente critice şi a know-how-ului sunt astăzi unele dintre cele mai frecvente dificultăţi. Proiectele energetice strategice (capacităţi noi) şi alimentarea cu energie au o dimensiune de securitate puternică. O alimentare sigură şi constantă necesită diversificarea furnizorilor şi resurselor, o creştere a capacităţii necesită o reţea industrială consolidată care la rândul său vă duce la implicarea şi dezvoltarea unor companii interne mai mici”, crede el.

    În calitate de reprezentant al industriei, Ghiţă spune că aceasta are un angajament ferm de a dezvolta atât reactoare de mari dimensiuni, cât şi reactoare modulare mici. Reactoarele la scară mare pot asigura o energie electrică în bandă curată şi la preţuri accesibile iar, în plus, SMR-urile pot asigura flexibilitatea reţelei, precum şi aplicaţii non-electrice, cum ar fi căldura şi hidrogenul. „Ambele sunt necesare pentru a asigura securitatea aprovizionării şi decarbonizarea, iar România are nevoie de noi capacităţi nucleare, are nevoie de energie curată, stabilă şi la preţuri accesibile, ca soluţie pentru realizarea securităţii energetice şi protecţia consumatorilor. De asemenea, România, prin Nuclearelectrica, poate  să valorifice expertiza de peste 26 de ani în operarea nucleară la cele mai înalte standarde de siguranţă şi expertiză de peste 50 de ani a industriei nucleare româneşti şi să devină un lider regional în operare, un centru de producţie şi asamblare de componente şi un centru de pregătire a viitoarei generaţii de ingineri nucleari.”

    Cosmin Ghiţă oferă şi un argument care se bazează pe cifre în acest sens:  pe baza studiului ROMATOM privind capacitatea industriei nucleare româneşti de a participa la dezvoltarea programului nuclear românesc, se estimează că potenţialul de participare a industriei nucleare româneşti, cu referire la bunurile şi serviciile identificate în acest studiu, poate fi evaluat la aproximativ 1-1,6 miliarde de euro, ceea ce ar reprezenta între 25% şi 40% din valoarea totală a contractului de inginerie, procurare, construcţie şi punere în funcţiune. Studiul estimează, de asemenea, că industria locală poate asigura maximum 19.000 de locuri de muncă angajate în dezvoltarea programului nuclear românesc (11.000 de locuri de muncă existente plus 8.000 de locuri de muncă ce pot fi create în cazul în care se primesc comenzi).

     

    Paşii Nuclearelectrica pentru independenţa energetică a României. Valoarea totală a proiectelor de investiţii ale Nuclearelectrica se ridică la 12 miliarde de euro, potrivit lui Cosmin Ghiţă, principalele direcţii fiind atât retehnologizarea şi construcţia de noi reactoare la centrala de la Cernavodă, pregătirea personalului şi dezvoltarea de parteneriate cu universităţi, cât şi dezvoltarea reactoarelor de mici dimensiuni în parteneriat cu americanii de la NuScale. Concret, România, prin Nuclearelectrica, are în plan dezvoltarea a trei proiecte majore de investiţii, complementare, primul în plin proces de derulare, Retehnologizarea Unităţii 1 CNE Cernavodă, integral gestionat de SNN, proiectul unităţilor CANDU şi SMR, în cooperare cu parteneri americani.  „Primele două oferă energie curată, în bandă, implicit securitate în furnizare şi disponibilitate sistemului energetic, iar SMR-urile flexibilitate, posibilitatea de a proteja economic şi social zonele cu centrale pe cărbuni scoase din uz, dezvoltare locală, locuri de muncă. Ceea ce un reactor de mare capacitate nu poate face, poate realiza un SMR, între ele realizându-se astfel un echilibru esenţial în producţie şi răspuns la decarbonare şi necesităţi de sistem energetic sau zonale”, detaliază Cosmin Ghiţă.

    Proiectul Unităţilor CANDU (Reactoarele 3 şi 4) este prevăzut în Strategia Energetică a României 2019-2030 cu perspectiva anului 2050 precum şi în Planul Naţional Integrat în domeniul Energiei şi Schimbărilor Climatice, ca pilon al independenţei energetice a României şi al îndeplinirii ţintelor de decarbonizare asumate de România în calitate de Stat Membru UE. Proiectul urmează să fie implementat în trei etape; prima fiind etapa pregătitoare, demarată deja de Nuclearelectrica prin capitalizarea şi operaţionalizarea companiei de proiect, Energonuclear SA. Etapa a doua a proiectului va consta în realizarea de lucrări preliminare din Faza 1 a contractului de IPC (Inginerie, Procurare şi Construcţii) şi va avea o durata de 18-24 luni, iar etapa a treia a proiectului constă efectiv în realizarea lucrărilor în şantier de construcţie, montaj şi punere în funcţiune, etapă estimată la 69-78 de luni. Astfel, se previzionează că Unitatea 3 va fi pusă în funcţiune în 2030.

    Retehnologizarea Unităţii 1 a centralei de la Cernavodă presupune prelungirea duratei de viaţă a reactorului cu încă 30 de ani (acestea au o durată de viaţă iniţială de 30 de ani). Început în 2017, acest proces de retehnologizare are deja o primă etapă finalizată, iar faza a doua a continuat în iulie 2022 prin semnarea primului contract cu Candu Energy, membră a grupului SNC-Lavalin şi Autoritatea de Proiectare a Unităţii 1 şi OEM (producător de echipamente originale) pentru tehnologia CANDU, în faza a doua a proiectului.  Faza a treia  a proiectului începe odată cu oprirea Unităţii 1 şi constă în derularea efectivă a lucrărilor din Proiectul de Retehnologizare a U1, în instalaţiile unităţii, precum şi repunerea acesteia în funcţiune, în vederea exploatării comerciale pentru un nou ciclu de funcţionare de 30 de ani, după anul 2028.

    În ceea ce priveşte dezvoltarea reactoarelor de mici dimensiuni (SMR) în parteneriat cu americanii de la NuScale, acesta vizează dezvoltarea unei centrale NuScale cu 6 module, 462 MWh, cel mai devreme la nivelul anilor 2027/2028. „Tehnologia nucleară NuScale în bandă, sigură, accesibilă financiar, cu zero emisii de CO2, va fi în principal dezvoltată pe locaţiile fostelor centrale pe cărbune. De la momentul încheierii MOU cu NuScale, în anul 2019, Nuclearelectrica a lucrat constant pentru dezvoltarea acestui proiect”, spune Cosmin Ghiţă. La nivel internaţional, aproximativ 70 de concepte SMR sunt în curs de dezvoltare în diferite etape, având diferenţe tehnologice, diferite niveluri de implementare, precum şi diferite niveluri de licenţiere.

    Proiectul din România, de la Doiceşti, este încă în etapa  studiilor de amplasament. Recent, în octombrie 2022, Agenţia SUA pentru Comerţ şi Dezvoltare (USTDA) a acordat un grant de 14 milioane de dolari către RoPower, iar acesta va fi folosit pentru studiul preliminar de inginerie şi proiectare (FEED) pentru a avansa proiectul dezvoltării primei centrale nucleare SMR din România. Acest studiu preliminar va include elemente cheie de dezvoltare a proiectului, precum un plan de configurare a amplasamentului, o estimare bugetară şi un plan de execuţie a analizei de impact asupra mediului, detaliază Cosmin Ghiţă.

    Grantul de 14 miloane de dolari urmează finanţarii nerambursabile de 1,2 milioane de dolari tot din partea USTDA pentru finanţarea unei evaluări tehnice iniţiale de identificare şi ierarhizare a amplasamentelor potenţiale din România şi filierele ce pot fi utilizate pe acestea. „În urma selectării amplasamentului, România are potenţialul de a implementa primele reactoare modulare mici din Europa şi de a deveni un catalizator pentru implementarea SMR în regiune, în special în alte ţări din cadrul Iniţiativei celor Trei Mări care doresc să îşi consolideze securitatea energetică cu o sursă de energie sigură, stabilă, accesibilă şi curată şi să îşi atingă în acelaşi timp obiectivele de decarbonizare. Fiind printre primele ţări care se alătură demersului de independenţă energetică cu una dintre cele mai avansate tehnologii de energie nucleară, tehnologia inovatoare a reactoarelor modulare mici a NuScale, România va obţine o poziţie de lider şi multiple beneficii socio-economice: are potenţialul de a deveni o bază pentru susţinerea producţiei şi asamblarea componentelor SMR şi un centru de pregătire şi formare a viitorilor operatori şi specialişti”, descrie importanţa acestui proiect Cosmin Ghiţă.

    În acest sens, România va dezvolta primul simulator pentru camera de comandă a unui SMR NuScale din Europa, care va fi utilizat pentru formarea noii generaţii de ingineri. Comunitatea din Doiceşti are, de asemenea, potenţialul unor beneficii multiple, în timp ce NuScale şi Nuclearelectrica fac paşi spre implementarea în România, în acest deceniu, a primei centrale electrice NuScale cu 6 module, de 462 Mwe: „Se estimează că centrala electrică NuScale cu 6 module va genera 193 de locuri de muncă permanente, 1.500 de locuri de muncă în construcţii, 2.300 de locuri de muncă în producţie şi va ajuta România să evite producerea a 4 milioane de tone de emisii de CO2 pe an”.

    CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL