BusinessMagazin

Category: Cover story

  • STEVEN VAN GRONINGEN, RAIFFEISEN BANK

    1993, BANCA NATIONALA A ROMANIEI

    Olandezul Steven  van Groningen soseste in Romania pentru un proiect de consultanta de un an intr-un program PHARE.

    CE SPERA: Numai lucruri realiste, avand in vedere ca aflase multe despre Romania de la sotia sa romanca – olimpica la canotaj Valeria Racila – cu care se insurase in 1986.

    CE STIE: Ca elementele care te fac sau nu fericit intr-o tara sunt altele decat cele pe care le constati la prima vedere.

    CE NU STIE: Ca, dupa 13 ani, va incepe sa vada in Romania un posibil domiciliu definitiv.

     

    Legatura presedintelui Raiffeisen cu Romania e foarte veche: a inceput in anii ‘80, la campionatele internationale de canotaj si la olimpiade, unde van Groningen participa in lotul national de canotaj al Olandei. Acolo a cunoscut-o pe Valeria Racila, campioana olimpica la canotaj pentru Romania in 1984, cu care s-a si casatorit.

     

    „Cei care spun ca in Romania se ramane din cauza femeilor intr-un fel au dreptate, pentru ca sotia mea este romanca“, admite van Groningen, intr-o romana impecabila. „In 1985, povesteam cuiva care lucrase pentru Shell ca urma sa ma casatoresc cu o romanca“, isi aminteste olandezul. „Mi-a zis: «A, Romania! Inainte de al doilea razboi mondial, la Shell romancele erau considerate cele mai frumoase femei»“.

     

    Din 1985 pana in 1993 – cand s-a stabilit pentru prima data in Romania – olandezul venea aici an de an. Initiativa de a lucra in Romania i-a apartinut si o explica prin faptul ca sotia sa era romanca. Dupa expirarea contractului de consultanta de un an cu Banca Nationala, van Groningen a infiintat in Romania filiala locala a ABN Amro, pe care a parasit-o pentru functia de „deputy“ la filiala ruseasca a aceleiasi banci, in 1998.

     

    Inca un an si jumatate a petrecut in Ungaria, dupa care, in 2001, s-a intors la Bucuresti, ca presedinte al Raiffeisen Bank. Comparand orasele prin care a trecut ca strain, van Groningen a constatat ca, oricat de frumoase ar fi acestea, ii dau sentimentul de loc strain, cu exceptia Bucurestiului. „Parca esti intr-un decor si nu ai nici un fel de interactiune.“

     

    In Romania, van Groningen nu se mai simte de mult expat. Chiar daca, de cand a parasit Olanda, se considera cetatean european – „nici 100% olandez, nici 100% roman“ – van Groningen are nevoie de un sentiment de „acasa“, pe care spune l-a gasit doar aici. Din punct de vedere macroeconomic, Romania nu e tara ideala, dar pentru a fi fericit intr-o tara important este „microuniversul“, crede el. Din microuniversul lui van Groningen au ajuns sa faca parte chiar si cainii vagabonzi, pe care el ii considera un element pitoresc. Iar faptul ca in Romania nu functioneaza totul e deconectant „pentru cineva care vine dintr-un mediu suprareglementat“.

     

    Dar acestea sunt elemente de atmosfera. Pentru van Groningen, Romania ramane locul in care poti ridica o banca de la „minus zero“ la profit. In 2001, Raiffeisen prelua controlul Bancii Agricole, care avea pierderi de circa 200 mil. euro. Azi, Raiffeisen e a treia banca din tara. E firesc ca van Groningen sa fie mai multumit aici decat in orice tara vestica, „unde lucrurile sunt foarte asezate si te lupti pentru un procent de cota de piata“.

  • PARADISUL EXPATILOR

    STIATI CA…

    – Bucurestiul gazduieste una dintre cele mai mari comunitati de manageri straini din Europa?
    – Un expatriat venit in interes profesional sta in medie 2,5 ani in Romania, fata de 1,5 ani, cat petrece in alte tari din regiune?
    – Mai bine de jumatate dintre companiile private din Romania aflate in Top 25 BUSINESS Magazin sunt conduse de straini?
    – O buna parte dintre expati se gandesc serios sa iasa la pensie aici?

     

     

    De cativa ani, Romania a devenit un fel de paradis european al expatilor, inregistrand o perioada medie de sedere cu un an mai mare decat celelalte tari din regiune. Sunt destui managerii expatriati care vin aici pentru 2-3 ani si sfarsesc prin a ramane 8-9 ani, uneori chiar 12-13 ani, schimband mai multe joburi si decizand, uneori, chiar sa-si inceapa propriile afaceri. Ce-i determina pe acestia sa renunte la compania care i-a trimis mai intai aici numai pentru a ramane in Romania? BUSINESS Magazin a discutat cu o serie de manageri straini de la mari companii si va prezinta Romania, asa cum se vede ea prin ochii expatilor.

     

    Acum cinci-sase ani, o banca greceasca incerca sa trimita cinci expatriati pe pozitii de middle-management in Romania – dar cu toata strategia de convingere pe care si-o construise n-a gasit decat doi. Intre timp, lucrurile s-au mai schimbat: un simplu anunt difuzat recent prin reteaua de intranet a aceleiasi banci pentru un singur loc de munca aici a atras 50 de solicitari.

     

    Exemplul de mai sus – dat de Panos Manolopoulos, managerul general al companiei de recrutare de manageri Stanton Chase, care se ocupa de mai toate investitiile grecesti de aici – are o cheie: Romania a inceput sa arate ca un fel de paradis european al expatriatilor – „expati“, in limbaj corporatist.

     

    Paradis? Romanii cred ca tara lor e corupta, saraca si inapoiata in comparatie cu tarile din care acesti expati vin. Nici despre ei insisi romanii nu au o parere prea buna: o cercetare IRSOP de anul trecut despre valorile si credintele romanesti si europene arata ca romanii cred ca au o inclinatie spre agresivitate, autoritarism, necinste, lipsa de organizare, ingamfare, idealism, superficialitate si opinii conservatoare. Romania apare, astfel, drept un loc care ar merita parasit fara remuscari pentru un job in Olanda, Germania ori Marea Britanie.

     

    Dar un astfel de verdict nu ia in calcul toate „probele“. Strainii care lucreaza aici, fie si temporar, privesc Romania din alt unghi decat o putem face noi, definind chiar un set de motive pentru care merita sa muncesti si chiar sa iesi la pensie in Romania. Care ar fi ele? BUSINESS Magazin a intrebat managerii mai multor multinationale de ce au decis sa ramana in Romania dupa expirarea mandatului initial. Concluzia e ca, in oglinda managerilor expatriati, Romania apare mult mai convenabila decat o vedem noi.

     

    Fie ca isi prelungesc contractul cu care au venit in Romania – sau sunt avansati -, fie ca pleaca o vreme si se intorc in aceeasi companie sau in alta, fie ca se muta pur si simplu de la o companie la alta sau isi parasesc organizatia si investesc pe cont propriu, fie, in fine, isi intemeiaza aici familii – expatriatii intervievati de BUSINESS Magazin explica, de fapt, de ce media de sedere a lor in Romania e de 2,5 ani, cu un an mai mare decat cea din tarile balcanice ori din Polonia, Cehia si Ungaria.

     

    Ce microb ii tine pe straini in Romania mai mult decat isi propun la sosire? Pentru englezi, care descriu uneori Anglia ca pe cel mai plictisitor loc din lume, Romania este tara in care „se intampla lucruri“. Pentru cativa bancheri greci, cele 10-12 milioane de locuitori in viata carora bancile inca n-au intrat fac din Romania „o Grecie neexploatata“. Pentru italieni – pe care e greu sa-i tii departe de Italia, dupa cum ei insisi recunosc – Romania e tara provocarilor si a oamenilor calzi. Pentru vestici, in general, este taramul oportunitatilor in afaceri care, spre deosebire de alte tari emergente, ii face sa se simta totusi „acasa“. E Romania mai lejera, din punct de vedere al constrangerilor decat alte tari? Probabil ca da, dar nu e totusi un taram al lui „farniente“, atrage atentia Patrick Gelin, presedintele si directorul bancii BRD – Groupe Société Générale de mai bine de patru ani: „Este invers: aici se munceste mult, presiunea de zi cu zi este foarte puternica“.

     

    Desi unul dintre „juramintele cavaleresti“ ale unui „career expat“ este de a nu se atasa de nici o tara, pentru ca trebuie sa-si schimbe resedinta la doi-trei ani, multi dintre ei sfarsesc prin a-l incalca. Iata cateva exemple: Robert Rekkers, presedintele Bancii Transilvania, e in Romania din 1998; Anthony van der Heijden, fost country manager pentru ING Romania si fost presedinte si CEO al Bancii Tiriac, a sosit in 1994; Bert van der Velde, managerul general al retailerului Metro Romania, a sosit ca CFO in 2001, a fost numit CEO si si-a prelungit mandatul pana in 2008; tot in 2001 a venit si Robert Musneci, managerul liderului pietei romanesti de medicamente – GlaxoSmithKline – pentru un mandat de doi ani, pe care l-a prelungit tot pana in 2008 – deocamdata.

     

    Daca ne uitam la aceste perioade de sedere si la media locala de 2,5 ani – cat petrec managerii straini in Romania – cifra din urma nu mai pare impresionanta. Totusi, ea este, spune Panos Manolopoulos, daca ne gandim ca in calcul intra si mandatele de trei luni pentru proiecte de scurta durata. Iar daca ne uitam la perioada medie de sedere a expatilor in celelalte tari din regiune – 1,5 ani – media de 2,5 ani devine aproape greu de crezut. Manolopoulos spune ca a ajuns la ea dupa ce s-a consultat cu managerii tuturor birourilor Stanton Chase din Europa Centrala si de Est. Iar „aceasta cifra e atat de mare pentru ca exista un numar considerabil de contracte prelungite“, explica grecul.

     

    Contractele se prelungesc pentru ca Romania, ramasa atat de mult in urma fata de alte tari, e un loc in care lucrurile se misca fast-forward de cativa ani: zeci de companii cladite de la zero, extinderi galopante in tara, cresteri anuale de minimum doua cifre, profituri incantatoare. Iar asta inseamna, in limbaj comun, „satisfactii profesionale“ mai mari decat cele din tari cu economii consolidate si structuri organizationale deja rodate. Acesta e de fapt primul dintre cele trei motive-cheie pentru prelungirile de contracte si pentru reintoarcerea unora dintre expati. „Cand te intorci in tara ta, experimentezi frustrarea de a te intoarce intr-un sistem foarte bine structurat si organizat in care contributia ta nu mai e atat de semnificativa cum te-ai obisnuit“, este prima explicatia data de Manolopoulos, el insusi reintors in Romania dupa un mandat de CEO la firma de avocatura Rokas & Partners. „Exista tendinta de a te intoarce acolo unde satisfactia este mai mare.“

     

    Asa ca una dintre atractiile irezistibile ale Romaniei rezida in multumirea managerului care poate vedea cu ochiul liber cum creste compania pe care o conduce. Daca ecourile cresterii-record a economiei din 2004 (circa 8%) nu s-au stins inca, nici cresterile de circa 4,5% din 2005 si 2006 – conform prognozelor – nu sunt de neglijat, in contextul in care Germania si Marea Britanie asteapta in acest an un avans de doar 2%. Acest lucru se reflecta si in cresterea afacerilor. „Alte birouri Stanton Chase fac chef daca au o crestere de 5-7% pe an“, spune Panos Manolopoulos, al carui birou din Romania inregistreaza si cresteri de 100%. Chiar daca, in valori absolute, cresterile din tarile vest-europene sunt egale sau chiar mai mari cu cele din tarile in curs de dezvoltare ca Romania, satisfactia de a construi si a creste de la o zi la alta este un factor psihologic important pentru manageri. „In alte tari, contributia ta este mica, si chiar daca este mare, nu se vede“, spune Manolopoulos. Acest lucru nu va ramane vesnic valabil, dar va continua pentru inca zece ani, cred expatriatii intervievati de BUSINESS Magazin.

     

    Un al doilea motiv-cheie pentru care expatilor le place Romania e beneficiul material. Pe langa dinamica economiei care se reflecta in cea a companiilor, managerii beneficiaza de cea mai mare rata de economisire. La plusul de circa 10% pe care il primesc la salariul de manager pentru simplul motiv ca sunt expatriati se adauga faptul ca beneficiaza de cota de impozitare de 16%, care le permite castiguri nete mai mari decat pot obtine in oricare alta tara in afara SUA si a Australiei. In plus, costul vietii in Romania este inca sub nivelul multor state europene (Bucurestiul a fost clasat pe locul al 95-lea in topul celor mai scumpe capitale ale lumii, confom celei mai recente cercetari publicate de Economist Intelligence Unit).

     

    De exemplu, sa mergi la teatru in Bucuresti este de trei ori mai ieftin decat in Londra, iar rezervarea nu trebuie facuta cu trei saptamani inainte. Iar un bilet la opera este de aproape zece ori mai ieftin. Unii ar spune ca poate calitatea spectacolelor nu e comparabila, dar Panos Manolopoulos de la Stanton Chase si Steven  van Groningen de la Raiffeisen sustin contrariul.

     

    La toate acestea se adauga criza – inca de actualitate in Romania – de manageri buni, care face ca salariile acestora sa fie supradimensionate. Conform companiilor de recrutare de manageri, cele mai mari sunt salariile bancherilor, de pana la un maximum de 20.000 de euro pe luna. Iar cautarea unui vicepresedinte pentru o banca importanta din Romania este un proces lung si greoi, care pentru George Butunoiu de la Alexander Hughes a inceput anul trecut si inca nu s-a finalizat.

     

    Pe langa pachetele salariale mari pe care expatii le au intr-o tara saraca, Romania este o piata unde poti crea relativ usor si un-de e bine sa investesti. Pentru multi expati, aceasta tara este echivalentul oportunitatilor de afaceri. Diwaker Singh – fost manager al operatorului de telefonie mobila Zapp si actual investitor in turism si industria alimentara – este unul dintre cei care stiu bine asta: cele 3 milioane de euro pe care spune ca i-a investit personal aici il leaga strans de Romania. Si Singh e sigur ca nu se va opri la cele 3 milioane.

     

    „Multi expati investesc aici dupa ce descopera ca multe domenii – care in tara lor sunt aglomerate – in Romania nu sunt exploatate inca“, observa si Wolfgang Klaar, managerul companiei de recrutare de manageri Iventa si unul dintre cei circa 100 de manageri austrieci care lucreaza in Romania. Austriacul locuieste aici din 1999, de cand lucra pentru firma de consultanta Target, si nu crede ca va rupe vreodata legaturile cu Romania. De altfel, aici el vorbeste doar romaneste si are o prietena romanca.

     

    Pe langa faptul ca Romania e tara afa-cerilor palpitante si a oportunitatilor de investit, exista inca un criteriu-cheie, al treilea, care diferentiaza Romania de tarile din regiune: unii expati revin aici pentru ca in tara natala cariera lor stagneaza pe perioada expatrierii, iar cunostintele acumulate despre Romania in decursul anilor de sedere sunt nefolositoare acolo. „Este o risipa sa arunci toate aceste cunostinte la gunoi si sa te intorci in tara ta“, explica managerul Stanton Chase. Acelasi lucru il spune si Anthony van der Heijden, fost manager al ING si al Bancii Tiriac, actual actionar si manager al filialei romanesti a companiei olandeze de consultanta XYZ Partners: un expatriat de succes, care sta 20-30 de ani in tari diferite, pierde contactul cu tara natala. „Cu siguranta ca in acesti ani nu a acumulat valoare adaugata pentru sine in tara sa de origine.“

     

    In Romania, in schimb, expatii au atuul experientei dobandite in Vest, la care se adauga cei cativa ani de experienta locala. Aici sunt, ca atare, in centrul atentiei head-hunter-ilor, bucurandu-se de respect si succes. In aceste conditii, „tie si, in cele din urma, familiei tale nu vi se mai face dor de casa“, spune olandezul van der Heijden, care munceste in Romania din 1994.

     

    Pe langa durata medie de sedere a expatilor, Romania se diferentiaza de restul tarilor din regiune si prin gradul de mobilitate mult mai ridicat al strainilor veniti aici: foarte multi expati se muta, in interiorul tarii, de la o companie la alta. Din sutele de expati care isi trimit CV-urile anual firmei Stanton Chase, multi trec ca prima prioritate dorinta de a ramane in Romania – nu banii sau functia, explica managerul Panos Manolopoulos.

     

    Dar, dincolo de satisfactiile legate de cariera – pe care expatii le-ar putea avea si in alte tari din regiune aflate in plina expansiune – acestia enumera si alte motive pentru care Romania li se pare mai dezirabila decat vecinele sale. Unul dintre ele e siguranta – element atent verificat de expatriati inainte de a se muta intr-o tara cu tot cu familie. Criminalitatea are marje rezonabile, Bucurestiul n-a fost tinta nici unui atentat pana acum, iar miscarile violente de strada, de tipul mineriadelor, sunt istorie. „Pentru o capitala europeana, Bucurestiul e un oras foarte sigur“, spune austriacul Richard Silvester, sosit in urma cu cateva luni in Romania ca executive chef la hotelul Marriott din Bucuresti: aici te poti plimba pe strazi noaptea si-ti poti lasa copiii in parcuri. Iar asta ii convinge pe multi sa-si aduca aici si familia – lucru frecvent in randul expatilor mai ales dupa 1999.

     

    „Mi-aduc aminte ca in 1998 sau 1999 in Piata Unirii nici macar nu erau lumini – atunci le instalau“, povesteste Panos Manolopoulos de la Stanton Chase. „Infrastructura era mai slaba, era foarte greu sa gasesti o banca pentru a face o tranzactie, era dificil sa calatoresti pentru ca aveai nevoie de viza, era dificil sa gasesti un apartament pentru ca oferta nu era mare, era mai greu sa te conectezi la Internet – totul era mai dificil.“ Manolopoulos spune ca a fost printre putinii care in 1999 au venit cu familia in Romania si e convins ca, daca ar fi avut copii, s-ar fi gandit de doua ori inainte sa-i aduca. Acum i-ar aduce linistit. In Bucuresti – unde sunt concentrati circa 80% dintre managerii expatriati – exista, spun ei, scoli internationale bune, iar pentru sotia sau sotul unui expat in Romania este usor sa obtina permis de munca. Pentru anul 2006 au fost emise 10.000 de permise de munca pentru straini – de trei ori mai multe decat anul trecut.

     

    In plus, expatii care si-au prelungit sederea in Romania motiveaza ca s-au integrat repede in comunitatea romaneasca si in companiile unde au fost trimisi. Patrick Gelin, presedinte si director general al BRD, explica acest fenomen prin faptul ca francezii si romanii au cam aceleasi calitati si defecte. Alti manageri vorbesc de limba romana, care este usor de inteles, si despre oameni, care le par calzi, deschisi si receptivi. Unii dintre ei s-au integrat aici atat de bine incat protesteaza cand sunt numiti „expati“.

     

    Un motiv care ar putea fi privit cu nedumerire de cei ce cred ca romanii sunt delasatori si superficiali este invocat de Rand Sherif, general manager al Interbrands Marketing & Distribution Romania din 1999: el spune ca ii place ca romanilor „le pasa si se implica“. Ii mai place, spune el, ca poate „gasi talent relativ usor“ in randul celor 2.100 de angajati ai Interbrands. Romania nu e perfecta, fireste – Sherif si-ar dori multa claritate de la statul roman -, dar trebuie sa fim optimisti: „Daca nu mi-ar placea aici, n-as mai ramane“, spune Sherif.

     

    Unii expati s-au legat atat de mult de Romania, incat isi doresc sa devina romani si in acte. Managerul IT de la Unilever, de exemplu – englezul Steve Allison, aflat aici din 1994 – spune ca se simte acum mai mult roman decat englez si foloseste pronumele „noi“ cand vorbeste despre romani. Chiar si cand ii critica. Desi socoteste ca peste 10 ani Bucurestiul va fi ca oricare alta capitala europeana, dobandind „toate acele lucruri pe care am vrut sa le evit venind aici“, Allison spune ca Romania are ceva ce ii va atrage mereu pe expati: „Este complet deschisa. Nu m-am simtit niciodata atat de in siguranta si intre prieteni, in mod instantaneu, ca in Romania“, explica englezul. Allison a si incercat la un moment dat sa obtina cetatenie romana, dar spune ca s-a dat batut dupa un an de lupta cu hartiile si birocratia, cand si-a dat seama ca o poate obtine doar cu spaga.

     

    Si François Oliver, managerul general al Carrefour Romania, spune ca obtinerea cetateniei se numara printre proiectele sale. A sosit in Romania o data cu compania, in 2001, cand nu avea „nimic, decat un telefon mobil“. Astazi, Carrefour Romania are patru hypermarketuri si a batut in 2005 un record mondial: Carrefour Orhideea a inregistrat cea mai mare cifra de afaceri din intreaga retea de magazine din afara Frantei. Cu alte cuvinte, de la „nimic“ la un record mondial in cativa ani – iar acesta e tocmai genul de exemplu prin care multi expati isi justifica optiunea de a ramane in Romania.

     

    Intr-adevar, multi manageri importanti se afla astazi la al doilea sau la al treilea serviciu in Romania. Unul dintre ei – olandezul Robert Rekkers – a trecut de la conducerea bancii ABN Amro la fotoliul de presedinte al Bancii Transilvania, dupa ce a fost „vanat“ de head-hunter-ul si managerul companiei de recrutare Alexander Hughes Romania, George Butunoiu. Rekkers a facut aceasta miscare in 2002 cand, hotarat sa iasa din ABN Amro, cauta o oportunitate in Romania. De ce tot in Romania? Rekkers are doua explicatii: prima se refera la faptul ca orice expat care a calatorit mult (Romania e, pentru Rekkers, a opta tara straina in care lucreaza) la un moment dat oboseste si vrea sa se stabileasca undeva.

     

    A doua explicatie este ca – pur si simplu – Romania i-a placut. „Daca ma uit inapoi, imi dau seama ca eram deschis sa raman in Romania pentru ca imi placea“, povesteste Rekkers. Dupa cei 17 ani intr-o multinationala, Rekkers s-a gandit ca are o sansa rara, aceea de a transforma o mica banca regionala – e vorba de Banca Transilvania – intr-una nationala, si asta fara sa mai raspunda in fata vreunui sef. Deocamdata e multumit: a adus banca pe locul noua, cu o cota de piata de 3,5%.

     

    Un alt expatriat care a schimbat companiile este Anthony van der Heijden: e pentru a treia oara manager in Romania – de data aceasta la firma de consultanta XYZ Partners – dupa ce a condus ING si Banca Tiriac. Si Steven  van Groningen, actualul presedinte al Raiffeisen Bank, si-a schimbat de doua ori locul de munca din 1993, de cand a venit in Romania. A inceput cu un proiect PHARE pentru Banca Nationala a Romaniei, apoi a devenit primul presedinte al ABN Amro Romania, pentru ca in 2001 sa se mute, ca presedinte, la Raiffeisen Bank.

     

    Exista, asadar, un set suficient de consistent de motive – de la cele materiale la cele legate de familie – care-i determina pe managerii straini sa priveasca Romania altfel decat o privim noi, romanii. Nu e vorba de un singur microb care ii retine aici. E o combinatie, ca un cifru pe care il poti deslusi doar ascultandu-le povestile.

  • CELE 10 INGREDIENTE ALE PARADISULUI

    „Paradisul expatriatilor“ nu are o reteta simpla. Managerii straini intervievati vorbesc de un cumul de motive care fac din Romania un loc unde merita sa traiesti si sa muncesti pentru inca cel putin zece ani de-acum incolo.

    1. FACTORUL PSIHOLOGIC: Dinamica pietei romanesti le da posibilitatea managerilor sa construiasca repede companii, pornind de cele mai multe ori de la zero. Aici rezultatele se vad cu ochiul liber, in timp ce in Vest „te lupti pentru o jumatate de procent“, spune Steven  van Groningen, presedintele Raiffeisen.
    2. PROVOCARILE: Mediul de afaceri romanesc este presarat cu provocari. „Este captivant“, spune Robert Musneci, italianul care conduce GSK in Romania. Chiar si faptul ca nu este totul bine organizat constituie un element pozitiv pentru expatii veniti din tari suprareglementate.
    3. SECURITATEA: Este prioritara pentru un expat care se muta cu familie cu tot. Rata criminalitatii in Romania este rezonabila, iar in tara nu a avut loc pana acum nici un atentat terorist.
    4. OPORTUNITATILE: Foarte multe sectoare sufera inca de lipsa investitiilor si a concurentei. „Sentimentul ca mereu mai este ceva de facut e un element cheie“, spune italianul Robert Musneci, managerul GSK pentru Europa de Sud si de Est, rezident in Romania din 2001. Musneci, unul dintre cei peste 2.000 de manageri italieni aflati aici, crede ca Romania e tara cu cele mai multe oportunitati de afaceri pe termen mediu din Balcani.
    5. PRETURI SCAZUTE: Inca e mai ieftin sa traiesti in Romania decat in alte tari europene. Conform celui mai recent studiu publicat de Economist Intelligence Unit, Bucurestiul se claseaza pe locul 95 in topul celor mai scumpe capitale ale lumii.
    6. COTA UNICA DE IMPOZITARE: Cota de 16% de impozitare permite managerilor castiguri nete mai mari decat pot obtine in oricare alta tara in afara Statelor Unite ale Americii si a Australiei.
    7. OAMENII: „Nu te simti strain“, e cea mai frecventa observatie facuta de expatriatii intervievati. In unanimitate, ei au caracterizat oamenii drept „calzi, deschisi, receptivi“, iar spiritul latin este privit ca un mare atu.
    8. LIMBA: Limba romana e usor de inteles si de vorbit. De asemenea, faptul ca majoritatea romanilor cunosc limba engleza inlesneste mult comunicarea expatriatilor.
    9. FEMEILE FRUMOASE: Inainte de al doilea razboi mondial, angajatii Shell din toate centrele stiau ca romancele sunt cele mai frumoase femei, spune Groningen, care a aflat acest lucru de la un alt danez, fost angajat al Shell. Groningen insusi este insurat cu o romanca. Iar Steve Allison, IT managerul de la Unilever, spune ca acesta este principalul motiv pentru care expatii raman in Romania.
    10. COMUNITATEA EXPATILOR: Bucurestiul e una dintre capitalele cu cei mai multi expati din Europa – peste 6.000.

  • 5.000 km2 DE VISE SI NOROI

    Banalitatea nr. 1 pe care o spun cei care vorbesc despre Delta Dunarii e ca „are un potential turistic urias“. Banalitatea nr. 2 e ca „noi, romanii, nu facem nimic sa-l exploatam“. Intre aceste doua afirmatii, o intindere de apa de peste 5.000 de kilometri patrati pe care o viziteaza anual sub 100.000 de turisti.

    Statisticile oficiale ale Deltei nu par sa sustina un pronostic optimist. Insa dincolo de cifre, in Delta se coace deja o noua realitate. Pretul terenurilor a crescut de douazeci de ori fata de 1990. Pe malurile fluviului au inceput sa se iveasca bungalow-uri de lux. A venit si primul investitor strain. Adunate, sumele pe care planuiesc sa le investeasca in urmatorii doi-trei ani diversi oameni de afaceri se ridica la peste 100 de milioane de euro. S-ar putea ca cei care spun ca noi, romanii, nu facem nimic sa exploatam Delta sa fie nevoiti sa-si nuanteze afirmatia peste cativa ani.

    Dar daca admitem ca Delta e un paradis, atunci se poate spune ca deocamdata paradisul nu ofera mai nimic celor 15.000 de suflete care-l populeaza. Oamenii Deltei se impart in doua mari categorii, dupa felul in care traiesc: intreprinzatorii si supravietuitorii. Intreprinzatorii, putini la numar, se orienteaza mai ales spre turism, fie ca au doar una-doua camere de inchiriat, pensiuni, moteluri ori hoteluri adevarate. Supravietuitorii, majoritari, isi castiga painea din pescuit, dintr-o slujba de 100 de euro la vreun hotel ori facand pe calauzele si ciupind cate un bacsis de la turistii care vor sa intre in hatisul de canale ale Dunarii. 

    Una dintre putinele satisfactii ale barcagiului care te plimba pe canalele Deltei e ca dupa ce ai iesit de pe usa hotelului si ai pasit in lotca lui, el e cel care face regulile. „In barca la mine eu sunt regele!“, ne spune mandru un localnic. Chiar daca turistul „da banul la hotel“, cand vrea sa vada Delta „tot pe mana mea ajunge“, explica omul. „Daca nu da nimic, il duc pe unde e mai urat. Nu-i arat nuferi, nu-i arat pasari… vede doar baltile.“ Cam asa arata, din punct de vedere social, zona cu „potential turistic urias“ a Romaniei, ecosistemul unicat al Europei. Si tot cam asa arata si afacerile Deltei.

    Dar ceva semnale ca viata Deltei sta sa se schimbe incep sa vina. O injectie de 100 de milioane de euro ce se anunta a fi investiti in urmatorii 2-3 ani se va traduce prin dublarea numarului de locuri de cazare. Iar cateva mii de noi locuri de cazare inseamna, in afara de un turism ceva mai consistent, locuri de munca pe santiere in prima faza si in noile capacitati de cazare mai apoi. Si, fireste, ceva mai multe bacsisuri pentru barcagii.  Primele semne au inceput sa apara inca de anul trecut, care s-a incheiat cu un bilant promitator: 2004 a adus cei mai multi turisti/an dupa 1990. 

    Pe atunci – prin ‘90-’91 – metrul patrat de Delta era 50 de centi. Atunci a facut actele pentru un teren pe care-l luase prin ‘85 in Delta si Cornel Gaina, omul care a investit primele milioane aici – in prezent administrator al complexului Cormoran si, pana anul trecut, presedinte al Asociatiei Nationale a Agentiilor de Turism (ANAT). Pe terenul pe care-l cumparase, Gaina a construit mai intai, in ‘94, o casa pescareasca. Investitia ulterioara a venit de la sine, iar Gaina a inagurat cinci ani mai tarziu complexul Cormoran, care cumuleaza 105 locuri de cazare – o pensiune, zece vile, un hotel de trei stele si un hotel plutitor. Plus ambarcatiuni de agrement, terenuri de echitatie, piscina, terenuri de tenis, doua saune, trei sali de conferinte cu o capacitate de 180 de locuri si cateva sali de jocuri. Exprimate in bani, toate acestea ridica investitia la cinci milioane de euro. 

    Dar este Cormoran acum o afacere? In sezon, complexul are un grad de ocupare de 92%, iar gradul de ocupare mediu pe tot anul este de 55-60%. Mai bine de jumatate dintre clienti – 55% – sunt straini. In 2003, complexul a avut incasari de 710.000 euro si o marja neta de profit „destul de mica, de 1,6%“, care s-a datorat si faptului ca „a trebuit sa rambursam datoriile bancare“, declara Cornel Gaina anul trecut pentru Ziarul Financiar. Costurile unei investitii in Delta sunt mari, pentru ca „trebuie facute pe insule si automat cresc costurile cu transportul, cu manipularea si cu implementarea proiectului“, spune Gaina, care planuieste, in ciuda acestor complicatii, sa mearga inainte cu investitii estimate la 5-6 milioane de euro pentru extinderea complexului. Asta s-ar traduce intr-o capacitate totala de cazare de 400-500 de locuri, o sala de conferinte de 250 de locuri, sali de bowling si o sala de fitness si de tratamente naturiste. 

    Vor ramane Cormoran, complexul de la Portita si cel de la Sfantu Gheorghe singurele investitii semnificative din Delta? Cu siguranta, nu. „Estimez ca in urmatorii 2-3 ani, in Delta se vor mai construi peste 2.000 de locuri de cazare in hoteluri si inca tot cam atatea in pensiuni“, crede Gaina de la Cormoran. Asta inseamna, estimeaza hotelierii, investitii de peste 100 de milioane de euro. 

    Dar pe langa previziuni optimiste, 2005 aduce si ceva concret: inaugurarea primei investitii straine din Delta. La 13 kilometri de Tulcea, in localitatea Somova, vor fi date in folosinta in mai 30 de bungalow-uri de lux construite de Delta Nature Resort, o companie cu actionariat majoritar britanic, care a investit, astfel, 5,5 milioane de dolari. „Complexul turistic va avea si un club, care va cuprinde restaurante, baruri, sala de conferinte, sala de jocuri si centru de sanatate. La acestea se va adauga o flota proprie de 20 de barci dotate cu echipament de pescuit, dar si de vehicule de teren, cu care se vor organiza plimbari in natura“, spune Diwaker Singh, presedintele Delta Nature Resort, care crede ca investitia se va amortiza in cinci ani.

    Chiar daca tarifele de cazare vor fi de 292 de euro de persoana pe noapte in perioada iunie-octombrie si de 194 de euro in restul anului – adica de cinci-zece ori mai mari decat in restul hotelurilor sau pensiunilor din Delta, investitorii cred in succesul mini-statiunii.  „Nu ne concentram pe turismul de masa. Tinta noastra sunt turistii de lux din strainatate. Pentru acesti turisti, tarifele nu sunt deloc mari, tinand cont ca intr-o statiune similara din Africa, pretul unei nopti de cazare se ridica la 5-600 de lire sterline pe noapte“, explica Singh. Acesta se asteapta ca in primul an de functionare, statiunea sa atinga un grad de ocupare de 60% si ca cei mai multi turisti sa vina din Anglia, SUA si Japonia. 

    Daca aceasta investitie este cea mai importanta ca semnificatie – in Delta a ajuns, in fine, primul investitor strain -, cea mai importanta ca valoare vine dintr-o zona care nu are legatura cu turismul. Adica de la Federatia Sindicatelor Libere si Independente Petrom (FSLI), care a inceput in Delta un program de investitii in turism de cateva milioane de euro. 

    In octombrie anul trecut, federatia petrolistilor cumpara cateva vile de doua si trei stele in zona Rosu, cumuland circa 100 de locuri de cazare, precum si o companie fondata in 1990, ATBAD, care are in proprietate doua hoteluri plutitoare de trei si patru stele, nave de tractiune, nave de pasageri si barci cu motor.

    „ATBAD va intra intr-un proces de modernizare. Vom mai investi, de asemenea, in cateva sute de locuri de cazare in urmatorii doi – trei ani atat in zona Rosu, cat si in alte localitati din Delta. Trebuie mai intai sa facem un studiu de impact si apoi vom decide in ce tip de structuri de cazare vom investi“, explica Liviu Luca, puternicul lider al sindicalistilor din Petrom.

    Acesta spune ca federatia a cumparat si cele patru nave de calatorie ale GiurgiuNav, care din aprilie vor incepe sa opereze croaziere pe Dunare, intre Passau si Delta. „Navele sunt in stare foarte buna si de aceea investitia in cumpararea lor a fost destul de mare, adica vreo cateva milioane de euro“, spune Luca. El a precizat ca FSLI pregateste in urmatorii ani investitii de alte cateva milioane de euro in Delta Dunarii.

    „Investim aici pentru ca este cel mai interesant loc din Romania pentru turism. Tendinta in Delta este de constructie de pensiuni. Cred ca in urmatorii ani se vor face cateva mii bune de pensiuni“, argumenteaza Liviu Luca.

    Pe langa sindicalistii petrolisti, dintre care putini stiu probabil ca sunt investitori in Delta, au inceput sa se miste si consiliile locale. Cel mai interesant proiect care se anunta consta intr-un complex turistic si de agrement la Sulina a carui valoare este estimata la 45 de milioane de euro. 

    Proiectul va include hoteluri, pensiuni, case de vacanta, restaurante, baruri, cluburi, discoteci, un  complex comercial, centru de afaceri, terenuri de sport si terenuri de joaca pentru copii.

    „Sunt deja gata studiile tehnice pentru acest proiect si asteptam acordul de mediu. Sunt sase firme care au depus caiete de sarcini pentru acest proiect si care trebuie sa participe la licitatia pentru concesionarea terenului. In trei ani, complexul va fi gata“, promite Aurel Dimitriu, primarul orasului Sulina. 

    Pe langa cele cateva investitii mari, se anunta zeci de proiecte mici. In ultima vreme, in fiecare luna se solicita finantari pentru 3-4 pensiuni rurale la SAPARD, care acorda pentru astfel de proiecte credite nerambursabile de 100.000 de euro. „Cred ca anul acesta se vor deschide in Delta, doar pe programe SAPARD, peste 30 de pensiuni cu 10 camere in medie fiecare. O astfel de pensiune de trei margarete si 10 camere costa cam 250.000 de euro, fara teren. Deci se vor investi doar in aceste pensiuni peste 7,5 milioane de euro in 2005“, spune Dimitriu. 

    „Tendinta este de crestere a numarului acestora de la an la an“, spune Octavian Motoc, directorul Directiei de Dezvoltare Regionala, Integrare Europeana si Relatii Externe a Consiliului Judetean Tulcea.

    Pe langa acestea, in Delta se vor construi in urmatorii ani cateva zeci de hoteluri de diverse categorii, fiecare avand cateva zeci de camere. La Mahmudia, de exemplu, se va deschide in iunie un hotel de patru stele cu 30 de camere. Compania Alegro Tulcea a investit deja un milion de euro in cumpararea si renovarea unui hotel vechi. De asemenea, in apropierea garii fluviale Tulcea vor incepe in cateva luni lucrarile de constructie la un hotel de patru stele cu circa 60 de camere, care va costa aproape doua milioane de euro. „Am cumparat 3.000 de metri patrati de teren pe o insula la Uzlina, unde vrem sa facem un hotel de 60 de camere, pe stilul arhitectonic local. Va fi gata in primavara anului 2007, iar investitia va depasi un milion de euro“, anunta Doru Glavan, directorul general al agentiei de turism Latina din Constanta, care a adus anul trecut circa 1.800 de turisti straini in Delta Dunarii. Tranzactiile cu terenuri facute in ultimii ani, in perspectiva dezvoltarii viitoarelor investitii, au urcat, bineinteles, pretul pamantului in zona. Daca acum cinci-sase ani cu un dolar iti puteai cumpara un metru patrat de teren cam in orice loc din Delta, acum un pret de cinci euro (6,5 dolari) metrul patrat intr-o zona slaba e o afacere buna.

    Mihaela Dragan, administratorul agentiei imobiliare Intermezzo din Tulcea, spune ca zonele in care se cumpara masiv teren in Delta sunt cele cu acces direct, cum ar fi Murighiol sau Dunavat.  Pretul pe metru patrat poate ajunge pana la 30-40 de euro, in cazul terenurilor care beneficiaza de infrastructura (drumuri, curent electric, apa curenta etc.)

    „Oricum, in general, se porneste de la 6-7 euro/metru patrat. Preturile s-au triplat in ultimii doi-trei ani. Este o presiune foarte mare a cererii. Marea majoritate a cumparatorilor vor terenuri de 1.000 – 5.000 de metri patrati, in general pentru pensiuni si case de vacanta“, adauga Mihaela Dragan. 

    Investitiile in structuri de cazare si terenuri merg mana in mana cu cele in ambarcatiuni in Delta. Nici un complex turistic nu poate functiona fara o mica flota proprie, daca tinem cont ca orice turist vine in Delta sa faca excursii pe apa, nu sa stea la hotel. „In general, investitia in flota proprie poate ajunge cam la 30% din valoarea investitiei in structurile de cazare“, spune Ovidiu Rebegel, directorul general al American Nautics, principalul furnizor de salupe si motoare pentru acestea din Delta Dunarii. 

    Tocmai faptul ca in ultimii ani s-a ajuns sa se construiasca tot mai mult, vanzarile companiei au tinut pasul cu dezvoltarea structurilor de cazare. In prezent, compania vinde anual peste 100 de barci cu motor – majoritatea in segmentul de pret 10.000 – 12.000 de euro si 250 de motoare pentru barci.

    Asadar, se poate vorbi de un oarecare avant investitional. Dar pentru cine se fac aceste investitii? Si cum arata, de fapt, cifrele Deltei? Dezamagitor, la prima vedere. Anul trecut s-au cazat in hotelurile si pensiunile din zona 98.000 de turisti, dintre care 31.000 straini. Comparatiile cu anii precedenti lasa insa loc unui optimism moderat. In 2004 numarul total de turisti a crescut cu 14,5% fata de 2003, in conditiile unor cresteri anuale obisnuite de doar cateva procente in ultimii ani. La capitolul turisti straini insa, cresterea a fost de peste 30% in 2004 fata de 2003. Este probabil rezultatul unei promovari externe ceva mai coerente a zonei in 2004. „Alaturi de prezentarea mai multor pliante cu Delta la targurile internationale de turism la care am participat, a mai fost si un spot publicitar care promova Delta si care  s-a difuzat anul trecut pe posturi precum CNN, BBC, Euronews, Eurosport, Discovery sau National Geographics“, spune Carmen Moraru, directorul Directiei Generale de Promovare si Relatii Internationale din cadrul Autoritatii Nationale pentru Turism (ANT). Potrivit acesteia, promovarea spotului in strainatate a costat circa 750.000 de euro. Cei de la ANT vor ca si in urmatorii ani promovarea externa a Romaniei sa aiba ca subiect central Delta, insa nu mai sunt siguri ca suma investita va fi comparabila cu cea de anul trecut.

    Dan Jolobceastai, administratorul Delta Adventures, care detine complexul turistic Egreta din Dunavatul de Jos, crede ca chiar daca investitorii au inceput sa priveasca spre Delta, agentiile de turism romanesti sunt mai degraba dezinteresate. „Aici au de muncit, pentru ca una e sa-i dai omului un simplu bilet de avion si alta e sa-i asiguri un program“, explica Jolobceastai apatia agentiilor.

    Dar pana la inaugurarea viitoarelor investitii, chiar si cele 4.000 de locuri de cazare din Delta sunt suficiente pentru aproape 400.000 de turisti pe an, iar in trei ani, o data cu dublarea capacitatii de cazare, in Delta ar putea fi cazati intr-un an 800.000 de turisti. Cornel Gaina, fostul sef al ANAT, spune ca Delta Padului, care e de 10 ori mai mica decat cea a Dunarii, e vizitata de 1-2 milioane de turisti anual. In Delta noastra, cel mai mare numar de turisti a fost inregistrat in 1987, cand au venit 120.000 de persoane, afirma fostul sef de la ANAT. Este posibil ca acest maxim sa fie depasit in 2005, daca luam in calcul ca autoritatile din turism estimeaza pentru anul acesta o crestere de 25% a numarului de vizitatori ai Deltei fata de 2004, cand s-au inregistrat 98.000 de turisti. Chiar daca sejurul mediu in Delta este de doua nopti, cheltuiala medie de persoana atinge cam 100 de euro pe zi, incluzand cazarea, masa si plimbarile cu barca. Un calcul arata ca turistii au lasat, anul trecut, la gurile Dunarii peste 20 de milioane de euro. O suma mai degraba nesemnificativa. Si Delta, ca si barcagiul-rege, traieste deocamdata din bacsisuri.

  • LECTIA BURSEI

     

    La capatul primelor doua saptamani de entuziasm bursier din ianuarie, BUSINESS Magazin lansa o intrebare cu raspuns previzibil: „Bursa, masina de bani sau balon de sapun?“. Un raspuns fara echivoc, dat de piata, avea sa vina in martie, cand din valoarea cumulata a companiilor listate s-au evaporat 5 miliarde de euro.

    Bursa a dat in martie o lectie severa – chiar daca saptamana trecuta si-a mai revenit putin – celor care si-au facut abia anul acesta debutul de investitori pe Bursa. A dat o lectie cruda de-a dreptul celor care s-au facut investitori cu bani imprumutati – pe langa dobanda bancara pe care trebuie sa o plateasca pentru creditul luat, acestia s-ar putea vedea nevoiti acum sa scoata si alti bani din buzunar pentru a acoperi pierderile provocate de scaderea dramatica a actiunilor.

    Cele patru saptamani consecutive de socuri bursiere au spulberat repede castigurile cu care jucatorii s-au mandrit in ianuarie si februarie – Bursa s-a intors la valorile de la care plecase la inceputul anului. Din valoarea companiilor listate s-au evaporat, intr-o singura luna, 5 miliarde de euro, acestea pierzand, pe ansamblu, aproximativ o treime din valoare.  Iar explicatiile pentru caderea Bursei din martie sunt la fel de putine si de emotionale ca si cele pentru boom-ul din ianuarie si februarie. Investitorii si brokerii deopotriva au dat vina mai intai pe majorarea impozitului pe castigul din actiuni ori pe retragerea investitorilor straini de pe piata. Abia saptamana trecuta, dupa caderea pietei, a inceput sa se vorbeasca frecvent despre supraevaluarea actiunilor.

    Va mai amintiti de Caritas? Un mecanism asemanator pare sa se fi manifestat in primele doua luni ale anului si pe Bursa: piata a crescut, ca si in cazul jocurilor piramidale, dintr-un singur motiv concret – acela ca numarul investitorilor care vroiau sa intre in „joc“ era in continua crestere. Dar, ca si in cazul jocurilor piramidale, si pe Bursa a venit momentul adevarului, in care intrarile de bani de pe piata nu au mai fost suficiente pentru a alimenta cresterea – iar caderea a inceput sa prinda viteza in momentul in care investitorii s-au precipitat sa vanda, cu speranta ca vor reusi sa incaseze cat mai mult din profitul lunilor ianuarie si februarie. Un astfel de scenariu e la fel de vechi ca si bursele internationale, iar fenomenul a fost botezat cu termenul de „bubble“ – un balon de sapun care se tot umfla, dar sfarseste, inevitabil, prin a se sparge.

    Semne ale socului ce avea sa urmeze au aparut in primele zile ale lui martie, cand indicele BET, care urmareste cele mai importante zece actiuni de pe piata, a inceput sa o ia in jos, atingand un minim de 4.504 puncte, in scadere cu nu mai putin de 30% fata de punctul de maxim.

    Dar este potrivit termenul „soc“ pentru ceea ce s-a intamplat? Da, mai ales pentru numerosii investitorii care au intrat pe Bursa abia la inceputul anului, cumparand actiuni in urma unor decizii superficiale, fara sa se uite la rezultatele financiare ale companiilor si cu speranta ca in numai cateva saptamani pe piata se vor inmulti banii si vor creste preturile actiunilor. Astfel de investitori nu aveau cum sa-si puna problema ca pentru asteptatele cresteri nu exista vreun fundament economic.

    Cifrele indicau, chiar si la inceputul anului, ca balonul s-ar fi putut sparge la un moment dat. Petrom ajunsese sa depaseasca capitalizarea bursiera a actionarului sau majoritar, OMV, iar bancile valorau pe Bursa de 7-8 ori valoarea lor contabila. Pe pietele internationale dezvoltate se inregistreaza valori de doar 2-3 ori mai mari, poate de 4 ori. De asemenea important insa, valoarea SIF-urilor ajunsese sa depaseasca valoarea actiunilor din portofoliu.

    Toate aceste cresteri au ajuns la urechile romanilor prin intermediul presei de interes general si mai ales al televiziunilor, care au mediatizat formidabilele castiguri de pe Bursa fara a pune accent pe riscul pe care si-l asuma un investitor. Au inceput sa apara tot mai frecvent stiri din care oricine putea deduce ca in cateva zile pe piata de capital se poate castiga cat intr-un an intreg dintr-un depozit bancar. Dar ideea esentiala, aceea ca pe Bursa se poate castiga nelimitat, dar se poate pierde si tot capitalul investit – mai ales pe termen scurt – a ramas, cu putine exceptii, un fel de nota de subsol, scrisa cu litere mici, ilizibile, careia putini i-au acordat atentie. 

    O astfel de mediatizare generoasa – dublata de o tendinta accentuata de scadere a depozitelor la lei – a incolonat spre Bursa oameni obisnuiti, nefamiliarizati cu mecanismele si riscurile unei investitii in actiuni, care au dirijat un flux consistent de bani dinspre diferite forme de economisire spre piata de capital. Asa s-a ajuns, in final, la o spectaculoasa crestere cu peste 50% a Bursei in numai doua luni. Cifrele confirma ca pe Bursa a intrat un lot considerabil de investitori vulnerabili, care au plecat la razboi optimisti, avand in minte doar aritmetica unor castiguri bune – dar fara scut, sabie si instructie prealabila. Circa jumatate dintre cei care cumparau actiuni in martie isi facusera intrarea chiar in aceste ultime luni, dupa cum arata datele Bursei de Valori. Si daca ceea ce s-a intamplat in martie nu echivaleaza cu o tragedie pentru investitorii care joaca de mai multi ani – pretul actiunilor a revenit la nivelul lunii decembrie, nimic mai mult, socotesc ei – pentru investitorii de tip nou, care au cumparat actiuni la preturi aproape de maxim, caderea Bursei inseamna evaporarea unei treimi din sumele investite. Brokerii confirma si ei ca pe piata au aparut destui romani care au au cumparat actiuni cu bani imprumutati sau cu bani pe care nu-si puteau permite sa ii piarda. Cei mai multi inca mai incearca sa digere caderea lunii martie, dar o parte au vandut si s-au retras.

    Pentru unii dintre ei, inceputul lui 2005 va ramane probabil o experienta nefericita si irepetabila. Dar nu numai investitorii romani au adus bani multi pe Bursa anul acesta. La boom-ul din primele doua luni au contribuit si intrarile de capital strain, care au facut ca media tranzactiilor zilnice sa nu se situeze pe crestere mai jos de 10 milioane de euro, in conditiile in care anul trecut rulajul mediu zilnic nu depasea 3 milioane de euro. Strainii au contribuit la cresterea preturilor din primele doua luni ale anului cu achizitii nete de actiuni de 29 de milioane de euro in ianuarie si 10 milioane de euro in februarie. In martie, investitorii straini s-au aratat mai circumspecti. Dar inevitabilul s-a produs: capitalizarea totala a Bursei de Valori Bucuresti a pierdut nu mai putin 5 miliarde de euro de la punctul de maxim de pe 23 februarie pana la minimele atinse saptamana trecuta. Pentru comparatie, suma este echivalenta cu Produsul Intern Brut al Romaniei pe o luna.  Unele dintre actiunile cotate, cum ar fi Petrom sau Rompetrol Rafinare (Petromidia) au trecut sub preturile de la inceputul anului, in timp ce altele, cum ar fi bancile sau SIF-urile, au rezistat ceva mai bine.

    Petrom a coborat pana la 2.760 lei/actiune, dupa ce incepuse anul la 3.300 lei/actiune si atinsese luna trecuta un maxim de 5.300 lei/actiune. Petromidia s-a apropiat de 800 lei/actiune, fata de 940 lei/actiune la inceputul anului si fata de maximul istoric de 1.280 lei/actiune din ianuarie.

    BRD a scazut pana la 39.200 lei/actiune, dar si-a revenit rapid pana la 50.000 lei/actiune, fata de un maxim de 60.500 lei/actiune atins luna trecuta si fata de 37.000 lei/actiune la inceputul anului.

    Minimele atinse de SIF-uri saptamana trecuta continuau sa se situeze cu 20% peste preturile de la inceputul anului, iar la finalul saptamanii trecute se tranzactionau cu 35% peste preturile din ianuarie si februarie.  

    In prima parte a anului, cele mai mari aprecieri de pe piata le-au inregistrat SIF-urile, care se numara printre favoritele investitorilor romani, dar sunt vizate mai putin de straini, pentru ca acestia nu pot detine decat pachete mici de actiuni. Foamea de actiuni de pe piata, reluarea discutiilor privind cresterea pragului de detinere si apropiatele alegeri pentru consiliile de administratie ale SIF-urilor au dus la o apreciere medie de 80% in doar doua luni. Preturile unora dintre actiuni au inregistrat chiar cresteri de 100%. Aici SIF Oltenia a depasit chiar si cele mai optimiste asteptari. De altfel, datele de referinta pentru adunarile generale – cele pana la care investitorii puteau cumpara actiuni pentru a vota conducerile SIF-urilor – au coincis cu punctul de maxim atins de actiunile acestora. Privind peste granita, se poate spune ca regresul Bursei de la Bucuresti a coincis cu evolutii similare pe majoritatea pietelor din regiune. Scaderile inregistrate de Petrom, BRD sau SIF au fost insa mult mai puternice fata de cele ale actiunilor tranzactionate la Praga sau la Budapesta. Dar si castigurile aduse de lunile ianuarie si februarie aici au fost mai mari decat cele ale actiunilor din regiune.

    Scaderea pietelor din regiune a coincis si cu continuarea cresterii dobanzilor pe piata americana. Unii dintre investitorii internationali si-au mutat acolo, pe o piata mult mai putin riscanta, plasamentele.

    Au fost astfel de retrageri de capital strain esentiale? Brokerii de pe piata romaneasca nu cred asta si spun ca nu au sesizat retrageri importante de capital strain in martie. Au observat doar ca fondurile straine de investitii au fost mult mai rezervate in a cumpara actiuni. De altfel, scaderea Bursei de la Bucuresti nu a coincis cu o depreciere importanta a monedei nationale, asa cum s-a intamplat pe celelalte piete.

    „Scaderea a fost cauzata de un cumul de factori“, spune Sorin Olaru, directorul general al societatii de brokeraj ING Securities. „Investitorii romani au inceput sa-si marcheze profiturile in urma informatiilor privind intentia de majorare a impozitului pe castigurile de capital“, explica el. Cat despre investitorii straini, pentru ei a contat „tendinta de crestere a dobanzilor la dolar in conditiile aparitiei unor presiuni inflationiste in Statele Unite“. In acest context, „investitorii straini au inceput sa-si reduca expunerile pe pietele de capital emergente si si-au indreptat atentia asupra Statelor Unite“, crede Sorin Olaru. Analistii cred ca tocmai iesirea de pe piata a unor „hedge funds“, fonduri de investitii cu o strategie agresiva de investitii, orientate mai ales catre operatiuni speculative, e cea care a declansat corectia din martie.

    Ce i-a facut insa sa se retraga, orientandu-se in special catre piata americana? Analistii invoca pentru asta o recenta decizie a FED, banca centrala a Statelor Unite, care a majorat rata dobanzii de interventie la 2,75%, existand si perspectiva unor alte majorari. „Procesul de corectie se pare ca a fost initiat de cateva hedge funds care au decis sa isi marcheze profiturile“, spune Daniel Palita, director asociat la societatea de brokeraj Alpha Finance. S-a declansat astfel „un proces de bulgare de zapada care a antrenat inevitabil si investitorii de retail. Pe scaderea inregistrata de Bursa, investitorii institutionali nu au fost totusi o prezenta activa pe piata. In general, investitorii mari au luat pozitii de asteptare in cautarea momentului optim de intrare in piata“, mentioneaza Daniel Palita.

    Acum, unii dintre brokerii de la Bursa stau cu un ochi la ecranele de tranzactionare si cu celalalt la stirile despre economia americana, a carei revenire la rate tot mai mari de crestere si la dobanzi FED superioare ar putea transforma SUA intr-un magnet pentru fondurile speculative care pana acum si-au plasat banii si in bursele din economiile emergente est-europene, inclusiv in cea romaneasca. Sorin Olaru de la ING Securities crede ca in continuare „comportamentul investitorilor straini pe piata va depinde foarte mult de evolutia dobanzilor la dolari si de intarirea dolarului comparativ cu alte valute“. O crestere accelerata a dobanzilor la dolari pe piata din Statele Unite ii va face pe investitori sa nu mai acorde atentie actiunilor romanesti, „chiar daca titlurile de pe piata de capital de la noi ajung la preturi care sa le caracterizeze drept «ieftine»“, crede el, adaugand ca, dupa corectia puternica a Bursei romanesti, multe dintre actiuni au ajuns la preturi apropiate de „valoarea lor corecta“.

    La scaderea pietei a contribuit, cum se intampla in astfel de situatii, si panica in care au intrat unii dintre investitorii mici care au vazut cum se topesc accelerat economiile lor. Era de asteptat sa se intample asa? „Tehnic vorbind“, explica Daniel Palita de la Alpha Finance, scaderea din ultima luna a fost „o corectie normala la cresterea sustinuta a Bursei din ultimii patru ani si in special din 2004“. In conditiile nervozitatii crescute a investitorilor, alimentata si de cresterea taxarii castigurilor din capital si dividende, „rapiditatea corectiei a capatat si accente de usoara panica, mai ales din partea investitorilor mici“, spune Palita. Actiunile romanesti se tranzactioneaza la niveluri de evaluare inalte inca de anul trecut, iar „cresterea din primele doua luni ale acestui an a fost doar partial justificata de impactul favorabil al reducerii impozitului pe profit si al celui pe venit“, adauga el.

    Administratorii fondurilor straine de investitii care joaca pe Bursa au pareri impartite privind perspectivele de crestere in continuare a pietei. Unii au inceput sa vanda pentru ca actiunile li se par acum scumpe, altii continua sa cumpere, sperand la noi maxime. Acum doua luni, actiunile li se pareau ieftine multor investitori. Zicala „ce astazi ti se pare scump maine ti se va parea ieftin“ s-a intors pe dos.

    Sunt actiunile romanesti ieftine sau scumpe, daca ne raportam la celelalte piete din Europa Centrala sau de Est? Romania „nu este diferita“ de pietele din regiune, crede Valdur Jaht, manager al companiei estoniene de administrare a investitiilor Trigon Capital care administreaza in Romania plasamente in actiuni in valoare de 15 milioane de euro. Insa Romania a inregistrat cele mai bune performante din regiune in ultimii ani si „din aceasta cauza cele mai multe dintre actiuni au ajuns mai scumpe fata de cele similare din alte tari din regiune“, spune Jaht. „Chiar si dupa ultimele corectii preturile unora dintre actiuni sunt destul de mari“, crede managerul Trigon Capital Jaht spune ca in ultimele doua luni fondurile mai mult au vandut decat au cumparat, dirijand o parte din banii investiti in Romania catre alte piete din regiune. Se vor intoarce insa banii aici? Probabil ca intr-o mica masura, opineaza Jaht: „Nu a mai ramas prea mult potential de crestere pe piata romaneasca si credem ca putem gasi alternative mai bune pe alte piete din regiune“.

    Opinia lui Jaht nu este insa impartasita de toti investitorii straini. Elvetienii de la fondul de investitii Hyposwiss Danube Tiger, de exemplu – care detine actiuni romanesti in valoare de peste 40 de milioane de euro -, cred ca piata romaneasca are in continuare potential de crestere. „Noi am cumparat cate putin in fiecare zi. Petrom, de exemplu, la 3.000 de lei ni se pare foarte atractiv“, spune Karl Keller, senior portfolio manager la Hyposwiss. „Piata romaneasca a ajuns la un PER (n. red. – raportul dintre pret si profit) de 15 si randamente medii ale dividendelor de 3%“, explica Keller, niveluri la care se tranzactioneaza si companiile de pe pietele dezvoltate din Vest. 

    „Companiile  romanesti au insa mai mult loc de dezvoltare decat cele din Germania sau Franta si de aceea credem ca actiunile sunt inca ieftine, mai ales ca economia creste, dobanzile scad, iar aderarea la Uniunea Europeana este in continuare posibila“, adauga Karl Keller.

    Una dintre cele mai bune „unitati de masura“ a riscului pe care investitorii si-l asuma este dat de fluctuatiile valorii investitiilor. Iar fluctuatiile actiunilor din ianuarie-martie sunt cele mai puternice inregistrate pe Bursa romaneasca in ultimii ani, cu cresteri sau scaderi frecvente de 10% de la o zi la alta. Asta arata, spun analistii, ca investitiile in actiuni sunt acum mult mai riscante decat anul trecut, de exemplu, cand brokerii se plangeau ca au avut o zi obositoare daca indicii fluctuau cu mai mult de 2-3%.

    „Volatilitate mai mare pe piata inseamna teoretic un grad mai ridicat de risc. Asta cred ca se datoreaza faptului ca multe dintre actiunile de pe piata au ajuns foarte aproape de pragul de sus, de la care puteau fi considerate ca fiind supraevaluate“, spune Iulian Panait, presedintele societatii de consultanta privind piata de capital KTD Invest. De vina pentru fluctuatiile mari ar putea fi nivelul crescut de incertitudine de pe piata, dat fie de negocierile cu Fondul Monetar International, fie de semnele de intrebare in privinta semnarii tratatului de aderare la Uniunea Europeana, fie de modul si de data de la care ar urma sa se aplice impozitul majorat pe castigurile din actiuni, fie de evolutia viitoare a cursului valutar si a dobanzilor, care afecteaza rezultatele financiare ale tuturor companiilor cotate.

    Saptamana trecuta, Comisia externa a Parlamentului European a aprobat aderarea Romaniei si Bulgariei la Uniunea Europeana – nu s-a inregistrat insa vreun un efect vizibil in piata. La Bursa s-au facut insa auzite multe opinii potrivit carora fluctuatiile din ultimele luni au fost cauzate de incertitudinile privind votul final asupra aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, care va avea loc pe 13 aprilie in Parlamentul European. Dar la rezultatele financiare ale companiilor se uita cineva? Cam toate companiile de pe Bursa au crescut si au scazut cam la fel, fie ca aveau rezultate mai bune sau mai slabe, investitorii continuand sa se uite atunci cand cumpara la ce a crescut mai putin si cand vand la ce a scazut mai putin. Petromidia, de exemplu, a anuntat pentru primele doua luni ale acestui an un profit aproape dublu fata de intreg anul 2004, peste asteptarile analistilor. Dar actiunile Petromidia au scazut si ele la fel de puternic ca si altele – asta pentru ca intreaga piata a scazut. Pe de alta parte, nici acuzatiile aduse lui Dinu Patriciu, principalul actionar de la Petromidia, nu sunt in masura sa-i linisteasca pe investitori. „La noi nu conteaza ce cumperi pentru ca daca piata creste, cresc toate actiunile, iar daca piata scade, scad toate actiunile“, spune Iulian Panait de la KTD Invest. Din aceasta cauza s-a ajuns aici  „la diferente foarte mari intre companii in privinta raportului dintre pretul de pe piata si rezultatele financiare“, crede el.

    Primul trimestru a fost, spun brokerii, puternic influentat de intrarile sau iesirile bruste de bani din piata, insa e de asteptat ca urmatoarele luni sa aduca o evolutie mai echilibrata o data cu listarile unor noi companii pe piata. 

    „Evolutia Bursei pana la finalul anului va depinde de listarile care se vor realiza in acest an. Daca se va reusi listarea companiilor mari de stat, despre care se vorbeste ca urmeaza sa vina pe Bursa in acest an, piata o sa fie mult mai echilibrata, nu se va mai inregistra volatilitatea ridicata din primul trimestru“, spune Sorin Olaru de la ING. 

    Pe de alta parte, oferte publice de amploare la preturi considerate mici de investitori ar putea sa ii determine pe unii dintre jucatori sa vanda actiunile deja listate pentru a participa la ofertele publice, ceea ce ar putea afecta negativ preturile actiunilor. „Piata romaneasca de capital este in continuare dominata de investitorii romani, in principal de retail, a caror presiune de cumparare a scazut sensibil in ultima luna. Interesul investitorilor mari ramane in continuare ridicat si probabil ca se va manifesta mai pregnant dupa calmarea pietei. Un rol important il vor avea si ofertele publice initiale anuntate pentru acest an, a caror dimensiune si evaluare pot afecta sensibil echilibrul existent pe piata“, crede Daniel Palita de la Alpha Finance.

    Ce ne poate aduce sfarsitul de an? O crestere, dar una moderata. Desi investitiile pe Bursa par din ce in ce mai riscante, brokerii sunt increzatori ca pe termen mediu si lung piata va aduce randamente mai mari decat plasamentele cu venit fix. „Desi este foarte greu de prognozat, eu cred ca piata va oferi o rentabilitate superioara nivelului de 30%“, spune Adrian Zoicas-Ienciu, analist la SSIF Broker. Prognoza sa se sprijina si pe faptul ca nivelul dobanzilor la depozitele bancare se invarte in jurul nivelului de 10%. „Consideram ca o crestere in termeni nominali de aproximativ 20% a pietei va permite si o reasezare graduala a valorii de piata a companiilor listate la nivele mai rezonabile de evaluare“, crede Daniel Palita, de la Alpha Finance.

    Lectia administrata anul acesta investitorilor e clara. Cei care au intrat pe piata in ultimele luni va trebui sa se obisnuiasca cu ideea ca la Bursa, pe termen scurt, se poate si pierde – e normal ca piata sa mai inregistreze si scaderi, iar cele din ultima perioada sunt „o corectie negativa“, dupa cum spune directorul general al Bursei de Valori Bucuresti, Stere Farmache, care nu crede ca ceea ce s-a intamplat in martie „descurajeaza investitorii care au intrat in piata“. 

    Farmache spune ca e important „ca numarul de investitori de la Bursa este in crestere“ si ca, in ciuda scaderilor din martie, Bursa continua sa ramana „o alternativa viabila de plasare a economiilor, mai ales ca nivelul randamentelor la celelalte forme de plasament e in scadere“. O declaratie optimista, asadar. Ramane insa de vazut cati dintre cei care au inghitit pastila amara a scaderilor din martie vor intelege ca medicatia administrata cu forta le-ar putea insanatosi investitia.

  • CINE VINE IN DELTA

    Anual, in Delta Dunarii vin aproape 100.000 de turisti, potrivit datelor oficiale. Cine sunt ei?

    TURISTI CU UN SCOP: Printre vizitatorii fideli ai Deltei se numara specialistii ornitologi si iubitorii pescuitului sportiv. De asemenea, aici vin si amatori de vanatoare, care viziteaza Delta in special iarna, cand se deschide sezonul. 

    TURISTI OBISNUITI: Vara, turistii care doresc sa evite aglomeratia litoralului vin in Delta pentru sejur clasic, de odihna. 

    IN CROAZIERA: In topul categoriilor de vizitatori se afla cei care fac croaziere pe Dunare pe traseul Viena – Tulcea, cu extensie in Delta.

    AVENTURIERII: Clienti ai hotelierilor din Delta sunt si cei care doresc sa imbine sejurul cu activitatile sportive. Exista, de asemenea, grupuri de turisti care coboara pe Dunare cu caiace pornind din Austria sau Germania si care se opresc in Delta, pentru sejururi de 3-5 zile.

    IN DOCUMENTARE: Clienti constanti ai Deltei sunt si televiziunile straine, care vin pentru documentare stiintifice si reportaje. Exista echipe de televiziune (Animal Planet, National Geographic, Discovery) care isi petrec si cate sase luni in Delta002E`

  • CARTE DE VIZITA

    Suprafata Deltei Dunarii, impreuna cu complexul lagunar Razim – Sinoe are peste 5.050 de kilometri patrati, dintre care 4.340 de kilometri patrati pe teritoriul Romaniei si 710 kilometri patrati pe teritoriul Ucrainei. 

    IN TRANSFORMARE: Delta propriu-zisa are o suprafata de 2.450 de kilometri patrati, suprafata ce creste anual cu 40 de metri patrati, datorita aluviunilor depuse de fluviu.  

    CELE TREI BRATE: Dunarea formeaza Delta intre cele trei brate: Chilia – la nord, Sulina – median si bratul Sfantu Gheorghe, la sud.

    • BRATUL CHILIA formeaza granita cu Ucraina la nord, transporta 60% din apele si aluviunile Dunarii, avand un curs intins pe o lungime de 104 km;
    • BRATUL SULINA este canalul navigabil, situat in mijlocul Deltei, dragat si intretinut permanent pentru navigatia vaselor maritime. Are o suprafata de 71 km si transporta 18% din volumul de apa al Dunarii;
    • BRATUL SFANTU GHEORGHE are un curs de 112 kilometri si transporta 22% din debit. La varsare formeaza insulele Sacalin, considerate un inceput de delta secundara. 

    FLORA SI FAUNA: In cadrul Rezervatiei Biosferei Deltei Dunarii exista 3.491 de specii, dintre care 3.018 sunt nevertebrate (protozoare, viermi, moluste, crustacee, insecte) si 473 sunt vertebrate (pesti, amfibieni, reptile, pasari, mamifere).

     

     

  • REZULTATE AMESTECATE

    Actiunile au evoluat pe piata in acelasi ritm, desi cele mai multe din companiile de pe Bursa nu au raportat pentru anul trecut cresteri importante de profituri. 

    PROFIT LA PETROMIDIA: Cea mai semnificativa si in acelasi timp neasteptata imbunatatire a rezultatelor financiare a inregistrat-o anul trecut Rompetrol Rafinare (Petromidia), care a reusit pentru prima data in istorie sa obtina profit. Compania petroliera a incheiat anul cu un profit net de 9,5 milioane de euro, dupa ce in 2003 raportase o pierdere de peste 289 de milioane de euro.  

    SIF, REZULTATE MODESTE: Cu exceptia SIF Oltenia si SIF Transilvania, care si-au dublat profitul anul trecut, SIF-urile au inregistrat cresteri modeste ale profitului. Oltenia si Transilvania au obtinut rezultate mai bune in contextul evolutiei din 2004 a pietei de capital, care le-au permis sa vanda intr-un castig semnificativ pachetele pe care le detineau la anumite societati, conditii in care este incert daca vor reusi in acest an macar profituri similare. 

    PLUSURI SI MINUSURI LA BANCI: Dintre cele doua banci care au raportat pana in prezent rezultatele pe 2004, doar Banca Transilvania s-a prezentat ceva mai bine, cu o crestere de 20% a profitului net. Carpatica a incheiat anul cu profit in scadere. 

    DEZAMAGIRE LA IMPACT: Una din dezamagirile anului in ceea ce priveste profitul obtinut a fost Impact, care a pierdut tocmai din scaderea neasteptata a cursului euro/leu care a redus sumele in lei incasate de la clienti, provocand o scadere de 16% a profitului. Petrom si BRD, cele mai mari doua companii listate nu au anuntat inca rezultatele financiare pe 2004.

  • Ce se intampla la vecini?

     

    Nu doar investitorii la Bursa din Romania si-au frecat mainile de bucurie la inceputul acestui an, vazand cum zburda preturile actiunilor. Si-au frecat palmele si cei care si-au indreptat atentia si banii spre Europa de Est

    SOFIX, indicele de referinta al Bursei de la Sofia, a urcat in primele doua luni ale anului cu peste 49% fata de valoarea de la finalul lui 2004, o crestere apropiata de aceea a Bursei romanesti. Insa atunci cand la noi apareau primele semne de corectie, SOFIX tocmai stabilea, la bulgari, un record pentru 2005. Pe 25 februarie, indicele bulgar atingea un maxim de aproximativ 932 de puncte, in vreme ce BET facea, in aceeasi zi, un pas inapoi cu peste 3%. Era momentul in care trendul puternic ascendent era inlocuit, in Romania, cu un la fel de accentuat trend descendent.

    Dupa maximul din 25 februarie, situatia nu a mai fost asa de roza nici pentru principalele actiuni listate in Bulgaria, care au intrat pe o corectie negativa ce a dus indicele SOFIX in jos pana la un minim de circa 820 de puncte, stabilit pe 22 martie. Scaderea nu a fost totusi nici pe departe la fel de puternica cum a fost cea inregistrata de BET, corectia SOFIX la acea data fiind de 13% fata de maximul din februarie.

    Bursele din Cehia si Ungaria, state deja integrate in UE, au inregistrat si ele plusuri de 22%, respectiv 26%, in primele saptamani din 2005. Si in aceste cazuri maximele au fost atinse tocmai in plin proces de corectie la Bursa din Romania. Indicele BUX, care urmareste cele mai importante actiuni din Ungaria, atingea pe 1 martie un maxim de 18.673 de puncte. Ulterior si PX 50, indicele de referinta pentru piata din Cehia, a stabilit, la 10 martie, un record pentru acest an, la valoarea de 1.262 de puncte. In conditiile in care corectiile negative sunt de regula direct proportionale cu amploarea cresterilor, scaderile care au cuprins si bursele din Cehia si Ungaria au fost mai reduse decat cea inregistrata de piata de capital de la noi. Astfel, PX 50 a coborat cu 12% la minimul pe corectie stabilit pe 21 martie, iar BUX s-a dus in jos cu 11%, exact la valoarea din aceeasi data din cazul indicelui ceh. Pe ansamblu, asemeni pietei romanesti, majoritatea pietelor din regiune au incheiat saptamana trecuta cu usoare reveniri ale cotatiilor.

  • EFECTUL PATRICIU

    Dinu Patriciu, presedintele si principalul actionar al grupului Rompetrol, a fost pus saptamana trecuta sub acuzare de catre procurori intr-un dosar legat de privatizarea rafinariei Petromidia, principalul activ al Rompetrol Rafinare – una dintre cele mai mari companii listate pe Bursa de Valori

    INDIFERENTA PE PIATA: Anuntul nu a avut un impact vizibil asupra actiunilor Rompetrol Rafinare, la fel cum nici publicarea unor rezultate financiare mult peste asteptarile analistilor pe primele doua luni nu influentat in mod decisiv cotatia. Actiunile au scazut dupa ce compania a anuntat o crestere semnificativa a rezultatelor financiare pe primele doua luni si au crescut dupa ce Patriciu a fost pus sub acuzare.

    ACUZATII: Patriciu este acuzat de procurori de inselaciune in executarea contractului de privatizare, evaziune fiscala si spalare de bani in relatie cu facturarea unor accize catre rafinaria Steaua Romana in anul 2000 si inregistrarea in contabilitate a unor operatiuni tehnice in relatie cu Oil Terminal in perioada 2001-2002. 

    DECLARATII: Dinu Patriciu spune ca acuzatiile procurorilor sunt nefondate. Alti trei membri ai conducerii Rompetrol erau cercetati penal inca din septembrie anul trecut.

    REZULTATE: Rompetrol Rafinare a raportat pentru primele doua luni ale anului 2005 un profit net de 17,7 milioane de dolari (13,6 milioane de euro), fata de un profit net de 9,5 milioane de euro in intreg anul trecut.