Category: Cover story

  • Un business pe gustul românilor. Bogdan Buzu Vasilache, managing partner, Balkanica România: „Mândria de ţară, dragostea pentru mâncarea românească adevărată, cu gust autentic caracteristic copilăriei, şi respectul faţă de tradiţiile româneşti generează o puternică motivaţie în promovarea a tot ce înseamnă gastronomia românească în faţa întregii lumi.”

    Dorul de casă al românilor de peste hotare este ceea ce l-a determinat pe Bogdan Buzu Vasilache să creeze un business pe gustul lor. De 10 ani dezvoltă, alături de soţia şi de fratele său, Balkanica România, care a dus  până acum produse alimentare româneşti precum cârnaţii de Pleşcoi sau Eugenia pe rafturile a 2.200 de clienţi aflaţi pe trei continente. Iar planurile lor nu se opresc aici.

    „Suntem o companie care nu face altceva decât să identifice şi să exporte acea nostalgie din produsele româneşti partenerilor sau clienţilor noştri din afară”, descrie Bogdan Buzu Vasilache, în câteva cuvinte, afacerea Balkanica România, un business axat pe distribuţia alimentelor pentru românii din diaspora, care împlineşte un deceniu de activitate. Din mai 2013,  alături de soţia sa, Mihaela, şi de fratele său, Alin Vasilache, împarte o mică parte a României cu lumea: „Mândria de ţară, dragostea pentru mâncarea românească adevărată, cu gust autentic caracteristic copilăriei, şi respectul faţă de tradiţiile româneşti generează o puternică motivaţie în promovarea a tot ce înseamnă gastronomia românească în faţa întregii lumi”. Nostalgia românilor se transpune şi în cifrele businessului – compania a ajuns anul trecut la o cifră de afaceri de peste 36 de milioane lei şi îşi conturează o poziţie solidă pe piaţa distribuitorilor de produse alimentare româneşti în afara ţării, având ca obiectiv o creştere de cel puţin 15% în anul 2023. De-a lungul a 10 ani de activitate, Balkanica România a ajuns să construiască relaţii comerciale cu peste 2.200 de clienţi din diferite ţări ale lumii. În acelaşi timp, îşi cresc continuu rata de prezenţă a mărcilor româneşti pe rafturile magazinelor cash and carry din Spania, a marilor distribuitori din Marea Britanie şi a retailerilor internaţionali din sudul Franţei. Pe plan naţional, societatea este prezentă în reţelele de retail cu portofoliul de produse marcă proprie, iar perioada următoare va fi marcată de atacarea unui nou canal de vânzare, compania ţintind spre HoReCa. Cum au fost însă primii 10 ani din activitatea companiei?

    O călătorie spre gustul românilor din diaspora

    Bogdan Buzu Vasilache povesteşte că i-a venit ideea să se dedice unei astfel de afaceri în concediu ca urmare a tot mai multe interacţiuni cu români în destinaţiile sale de vacanţă. „Discutam cu chelneri, muncitori în aeroport, lucrători în tot felul de fabrici care îşi aminteau nostalgic de Sana, de chefir, îmi spuneau că au găsit ceva asemănător cu un produs românesc, dar care nu era totuşi similar cu produsele de acasă. Începuseră să apară şi zborurile low-cost şi am dedus că dacă se deschide un zbor low-cost în Marea Britanie, la Birmingham, de exemplu, e clar că sunt români acolo; dacă se deschide un zbor low-cost în Larnaca, Cipru, la fel.” Experienţa sa cu produsele româneşti are însă un istoric mai lung: înainte de a dezvolta Balkanica România, a lucrat pentru Cris-Tim timp de aproape 10 ani, iar în această perioadă a trecut acolo prin toate departamentele, evoluând de la rolul de muncitor necalificat, înspre cel de director de dezvoltare. A plecat de la Cris-Tim aproape de finalul anului 2010, iar în 2011 a început să cocheteze cu domeniul exporturilor, după ce a început să colaboreze cu grupul Balkanica Distral, un distribuitor creat în Spania de doi fondatori de origine bulgară, soţ şi soţie, în 2007, inspiraţi chiar de dorul lor pentru produsele tradiţionale bulgăreşti. Bogdan Buzu Vasilache şi-a început activitatea de exporturi din rolul de colaborator pentru firma din Spania, începând să le ducă românilor de acolo mezeluri de la Cris-Tim, cozonaci  de la Boromir şi pufuleţi de la Gusto – câteva dintre produsele pe care oamenii aveau tendinţa să şi le pună pe atunci în coşul de cumpărături. Timp de doi ani a lucrat din rolul de colaborator pentru firma din Spania, iar la finalul anului 2012 le-a comunicat fondatorilor afacerii că el vede o oportunitate în deschiderea de către el a unei firme în România, cu care să vândă produse româneşti şi în afara Spaniei. Au considerat că cea mai bună variantă de dezvoltare a businessului este asocierea. (Şi în prezent, familia Petrov este parte din acţionariatul firmei Balkanica România, în asociere cu Bogdan Buzu Vasilache).


    „Mândria de ţară, dragostea pentru mâncarea românească adevărată, cu gust autentic caracteristic copilăriei, şi respectul faţă de tradiţiile româneşti generează o puternică motivaţie în promovarea a tot ce înseamnă gastronomia românească în faţa întregii lumi.”

    Bogdan Buzu Vasilache, managing partner, Balkanica România


    Au început într-un depozit de 400 de metri pătraţi din Ploieşti, unde şi-au permis chiria, în urma discuţiilor cu operatori de logistică şi a studiilor din care reieşea că Ploieştiul era un important centru logistic al ţării. Au închiriat aşadar depozitul şi au început cu patru oameni – el, alături de trei colegi, care şi în acest moment lucrează pentru firmă: „În România avem 21 de angajaţi cu care facem servicii logistice şi facem în continuare echipă bună cu colegi cu care am pornit la drum în 2013”.

    Timp de patru ani, până s-a născut primul lor copil, el a făcut naveta Bucureşti – Ploieşti, contrar sensului în care se face naveta de obicei pe această rută, apoi, după ce a realizat că lucrurile evoluează destul de mult şi că timpul său era împărţit între familie şi între mersul în afara ţării la târgurile internaţionale, a luat decizia ca în 2018 să se mute efectiv la Ploieşti. Apoi, soţia sa, pe care a cunoscut-o tot în cadrul Cris-Tim, a renunţat şi ea la postul de acolo şi s-a implicat şi ea în business. Acum, ea este responsabilă de partea de personal TESA, iar în afacere este implicat şi fratele său, care, la fel, după ce a lucrat pentru Cris-Tim, a venit în compania lor să coordoneze zona de depozit, stocuri, logistică: „Avându-i pe ei în aceste roluri, eu am avut siguranţa să plec chiar şi 9 luni pe an, căutând clienţi”.

    Iar asta se vede în rezultatele de peste ani – produsele lor ajung în majoritatea ţărilor europene (cu excepţia Maltei, unde sunt în tratative, şi a Ungariei, care beneficiază de proximitatea de România când vine vorba de transportul produselor alimentare), cât şi în SUA şi în Emiratele Arabe Unite.

     

    Capacitate dublă, business dublu

    Un alt punct de cotitură important în evoluţia businessului a venit în 2017: „Între 2013 şi 2016 inclusiv, noi am început să înţelegem cum se dezvoltă acest business – principalii clienţi ai noştri erau tot firme cash carry cu care aveam un istoric. În 2017, am spus că suntem suficient de maturi încât să mergem mai departe.” Au cumpărat un teren de 8.000 de metri pătraţi, care includea un depozit de 1.000 de metri pătraţi, l-au personalizat cu ceea ce aveau nevoie pentru depozitarea de produse cu temperatură refrigerată, ambientală, congelată, iar astfel au reuşit să dubleze în acel an capacitatea de depozitare. „Asta ne-a permis să colaborăm cu tot ceea ce înseamnă revânzători, redistribuitori la nivel european, dar de talie mare – la nivelul de distribuitori care făceau cam ceva similar pe care noi îl făceam în Spania, în ţări precum Anglia, Belgia etc.”


    „Întotdeauna am pus accentul pe dezvoltare, am fost conştient că trebuie să mă dezvolt eu ca persoană, să încerc să îi trag şi pe colegii mei în sus să se dezvolte, la fel şi compania; cine nu se dezvoltă, încetează să existe într-un viitor apropiat.”  

    Bogdan Buzu Vasilache, managing partner, Balkanica România


    De aici a urmat un boom, iar cifra de afaceri a evoluat de la 3 milioane de euro la aproape 6 milioane de euro: „Efectiv am ştiut că putem – iar din 2017, practic, adăugăm cifre frumoase businessului”. Un alt punct important în evoluţia businessului a fost anul trecut, când au fost expozanţi la târgul Summer Fancy Food în America.

    În ceea ce priveşte felul în care este segmentat businessul, anul trecut, aproximativ 25% dintre produse au ajuns în Spania, undeva la 20%, în Marea Britanie, iar apoi pentru celelalte pieţe sunt împărţite procentele – urmează Belgia, Franţa, Cipru, Italia. Ponderea lor de vânzare în comerţul modern este de undeva la 5%: „Criza de anul trecut ne-a ajutat pe noi în câteva cazuri concrete să intrăm în retailul modern – în sudul Franţei, de pildă – fiind o criză a uleiului, a muştarului, atunci nu mai conta pentru retailerul francez de unde are ulei, de unde are muştar. Dacă acum cinci ani încercai să vinzi produsele aduse din România, spuneau că nu îndeplinesc standardele, însă anul trecut, fiind criză şi noi având disponibile produsele respective, am reuşit destul de uşor să intrăm la raft. Ei au realizat astfel că suntem un furnizor pe care se pot baza, chiar dacă suntem la 2.000 km depărtare, ceea ce am promis că facem, am făcut.” Restul magazinelor unde sunt prezenţi sunt cele fondate de români, bulgari, moldoveni, turci etc.: „În portofoliul nostru avem magazine care au şi 30 de metri pătraţi, dar şi magazine care au peste 200 – 300 de metri pătraţi şi sunt adevărate supermarketuri şi lanţuri de magazine cu renume într-o anumită zonă, dezvoltându-se pentru comunitatea de români din zona respectivă”.

    Cum au evoluat preferinţele românilor plecaţi în străinătate? „Este clar că preferinţele lor se schimbă fiindcă ei trăiesc totuşi într-o ţară în care se fabrică produse elementare şi, de multe ori, poate produsul care pleacă din România, care poate fi o şuncă de Praga, de exemplu,  există peste tot. Având în vedere că produsul este transportat până la ei 2.000 km şi există chirie şi puterea unui magazin mic de acolo nu are aceeaşi putere de negociere ca a unui supermarket local, de multe ori produsul românesc ajunge să fie mai scump la raft. Practic, tot ceea ce înseamnă creşterea aceasta de preţ din ultimii doi ani a făcut ca produsul românesc să nu mai fie o opţiune ieftină pentru românii din diaspora.” Astfel, cu excepţia produselor tradiţionale, specifice româneşti, celelalte produse încep să fie consumate din retailul local. „Dacă vorbim cu cineva care stă în Franţa – este clar că  se va duce să cumpere şunca de Praga dintr-un retailer francez cu un preţ un pic mai bun. Din acest punct de vedere evoluţia ce ţine de ce înseamnă portofoliul de astfel de produse este un pic în stagnare – acesta este unul dintre aspectele care ne fac pe noi să ne orientăm către pieţe noi de desfacere – să îmbogăţim portofoliul de produse, să atragem cât mai mulţi producători marca noastră proprie, ca să avem o ofertă de produse cât mai mare pentru clienţii actuali pe care îi avem.” Printre cele mai vândute produse ale lor se numără sucurile de la Tutti Fresh, mălaiul, Eugenia, cozonacul – „Suntem clar în zona de nostalgie, unde, practic, rezonanţa anumitor branduri, chiar dacă unele dintre ele erau locale, era mult mai importantă decât producători deveniţi peste noapte faimoşi”. Le-au captat însă atenţia şi micii producători din România, iar în cazul acestora au decis să comercializeze produsele sub marcă proprie:  „Analizând piaţa şi stând de vorbă cu producătorii locali, apăreau două probleme – nu erau autorizaţi sau certificaţi sanitar-veterinar ca să poată să îşi vândă marfa în afara teritoriului naţional şi awarenessul lor era aproape insignifiant – nici nu puteau sau nu voiau să investească major în această direcţie, ei fiind mulţumiţi cu piaţa locală. Pentru noi erau vitale genul acesta de produse, aşa că a devenit important să creăm nişte mărci proprii, astfel încât să le punem sub umbrela noastră şi să le dăm o şansă să ajungă mai departe”. Aşa au luat naştere la început trei branduri – iniţial a fost Balkanica, pornind de la denumirea companiei, apoi a apărut Dobrogea Lactate (include produse pe bază de lapte atât din zona Dobrogei din România, cât şi din zona de Dobrogea a Bulgariei, aşa că brandul a fost uşor recunoscut pentru clientela din partea de nord sau sud a Dunării); ulterior au dezvoltat brandul Tradiţii Româneşti. Sub aceste trei branduri au inclus produse din categoria lactatelor, din carne sau legume (murături).  Mai târziu au realizat că există şi o varietate mare de dulciuri cu potenţial şi au creat branduri şi pe acest segment: Melina; cât şi Melis (unde sunt coproprietari cu o companie din Turcia).

     

    Înapoi acasă – un drum invers de dezvoltare a businessului

    Între timp, în 2021, după ce au realizat că în portofoliul lor de produse vând articole pe care le cumpără din diverse ţări, cum ar fi Republica Moldova, Bulgaria, Ucraina, Polonia, Turcia, Grecia, care într-un fel sau altul ar putea să fie uşor recunoscute ca gust şi noutate în piaţa românească, au identificat o oportunitate în dezvoltarea afacerii şi aici. În prezent, lucrează cu două hipermarketuri în zona de retail modern, iar în curând vor avea şi un departament dedicat activităţii de distribuţie pe piaţa din România. Nu se limitează însă la retail şi vor să aducă şi restaurantelor româneşti produse din pieţele unde sunt prezenţi, cum ar fi specialităţile din carne de gâscă, raţă, porc de la ferme din Ungaria, Spania, Bulgaria, Franţa – sunt ferme obişnuite să producă produse standardizate pentru tot ceea ce înseamnă HoReCa. În portofoliul lor au însă şi produse despre care el crede că se pot adresa şi „retailului de la colţul blocului: „Este clar că piaţa românească este una foarte mare şi căutăm parteneriate cu distribuitori locali sau regionali cu care suntem dispuşi să facem tot felul de înţelegeri astfel încât să distribuie produsele noastre”.


    „În primii 10 ani am construit, am crescut şi am învăţat continuu despre piaţa produselor româneşti, astfel încât energia acumulată va asigura curbă ascendentă a dezvoltării afacerii pentru cel puţin 10 ani.”

    Bogdan Buzu Vasilache, managing partner, Balkanica România


    În ceea ce priveşte expansiunea internaţională, în februarie anul acesta au participat şi la un târg din Dubai, iar anul acesta au vândut lactate şi acolo: „Produsele noastre au fost listate în comerţul modern, aşteptăm acum feedbackul şi urmează să vedem cum vom dezvolta afacerea – acolo nu ne adresăm neapărat expaţilor, ci şi clienţilor autohtoni”. Pentru susţinerea acestor scopuri construiesc deja piloni, la propriu, astfel încât în perioada imediat următoare vor avea în exploatare încă un depozit cu o suprafaţă de peste 1.200 de metri pătraţi ce vine în susţinerea creşterii atât a numărului de clienţi, cât şi a volumelor de marfă gestionate. „Este vorba despre o investiţie de aproximativ 1 milion de euro pentru o platformă logistică nouă ce va integra tot ce este mai actual din zona aceasta de activitate, picking şi încărcare, dar ne va fi puţin greu până să ne acomodăm cu ea, de aceea probabil că impactul se va vedea cel mai bine anul viitor”.

    În prezent, strategia lor se axează pe două direcţii principale: promovarea activă a produselor româneşti prin plasarea lor în conştientul consumatorului internaţional şi upgradearea tehnologiilor de ambalare a produselor. „În aceste demersuri am făcut front comun cu producătorii locali, căutând împreună posibilităţi de implementare a tehnologiilor moderne de ambalare, care cresc durata de viaţă a produselor fără a face rabat la calitatea şi caracteristicile gustative. Este foarte important să ţinem pasul cu dezvoltarea industriei alimentare din afara ţării, care a ajuns să dicteze aşteptările faţă de modul de prezentare a produselor şi să compensăm distanţa dintre România şi masa consumatorului final”.

    De-a lungul celor 10 ani de activitate, inovaţia a fost o constantă în activitatea businessului, având în vedere că şi-au propus să reprezinte „o interfaţă între magazin şi producător”, iar odată un produs comandat, trebuie să se asigure că va ajunge la client în cele mai bune condiţii. „Ne permitem să vindem către atâtea ţări pentru că avem o platformă online care oricând poate fi transpusă în opt limbi, site-ul nostru poate fi schimbat dintr-un singur click şi încercăm să îi convingem pe clienţi că au un coleg de ai lor în România care le face achiziţiile. De multe ori, pentru ei nu este important doar preţul – îi interesează şi ca termenul de valabilitate să fie unul cât mai bun, pentru că produsul vine uneori de la  4.000 de kilometri distanţă.” Managing partnerul Balkanica România spune că, de altfel, când vine vorba de investiţii, acestea se fac mai întâi în software, în site, în dezvoltare: „Suntem într-o eră a acestora şi acolo se duc mare parte din fonduri, apoi ne concentrăm ca şi latura umană să rămână alături de noi în aceste demersuri, să înţeleagă că trebuie să se adapteze. Ne-a fost greu când am renunţat la pix şi hârtie, acum lucrăm doar digitalizat, totul se lucrează doar prin scanner – s-a trecut complet în urmă cu câţiva ani de la comenzile venite pe un bilet la colţul mesei la totul computerizat. Asta ne-a ajutat să vindem pe trei continente produsele noastre – toate acestea se pot face doar având deschidere către nou, către investiţii în zona de research and development”. În fiecare an, aproximativ 25% din câştigurile companiei merg în direcţia aceasta, de infrastructură, IT, website, care, din punctul lor de vedere, le aduc o mai bună vizibilitate, o înţelegere a clienţilor, îi determină să înţeleagă pe producătorii sau furnizorii cu care lucrează că ei au o expunere mai bună.

    Cum poţi să dezvolţi un astfel de business în familie? „Atunci când ai un business în familie, nu tragi niciodată linie, el funcţionează şi după orele de program, ceea ce trebuie să înţelegi este că şi familia este o prioritate şi trebuie să îmbini într-un fel sau altul utilul cu plăcutul – chiar dacă lucrăm amândoi în departamente diferite, soţia, în achiziţii, eu în domeniul vânzărilor, am înţeles că dacă avem o discuţie contradictorie la birou, acasă lucrurile stau cu totul altfel – dar am ajuns la acest echilibru în timp – lucrăm împreună de aproape de 14 ani, chiar şi în alte firme, iar lucrurile au funcţionat. Iar alături de fratele meu lucrez de la vârsta de 19 ani şi cred că aşa va fi mult timp de acum înainte.” Iar în ceea ce priveşte stilul său de leadership, Bogdan Buzu Vasilache crede că faptul că este înţelegător şi calm au devenit calităţile sale principale: „Încerc întotdeauna să mă pun şi în locul celor cu care vorbesc – fie că este un interviu de angajare, feedback în materie produse, o cercetare de piaţă cu un nou client. Întotdeauna am pus accentul pe dezvoltare, am fost conştient că trebuie să mă dezvolt eu ca persoană, să încerc să îi trag şi pe colegii mei în sus să se dezvolte, la fel şi compania; cine nu se dezvoltă, încetează să existe într-un viitor apropiat.”

     

    Ce urmează?

    „În primii 10 ani am construit, am crescut şi am învăţat continuu despre piaţa produselor româneşti, astfel încât energia acumulată va asigura curba ascendentă a dezvoltării afacerii pentru cel puţin 10 ani”, răspunde managing partnerul Balkanica România.

    În continuare, şi-au propus să fie prezenţi pe patru continente, prin majoritatea canalelor de dezvoltare, continuându-şi astfel misiunea de pionierat în promovarea gastronomiei româneşti: „Păstrând orientarea faţă de client, vom aprofunda parteneriatele cu furnizorii. Avem potenţialul şi resursele necesare pentru a oferi producătorilor locali susţinere începând de la alegerea tehnologiilor de ambalare, îndeplinirea normelor internaţionale de etichetare, soluţii transport şi distribuţie, astfel încât să ducem produsul românesc direct pe mesele românilor oriunde s-ar afla”.   

  • Angajatul 3.0. Cum va fi angajatul ideal al anului 2030, potrivit ChatGPT, pus faţă în faţă cu specialiştii (umani), într-un exerciţiu jurnalistic al BUSINESS Magazin?

    Care vor fi cele mai căutate joburi ale anului 2030, ce calităţi trebuie să aibă angajaţii viitorului, cât şi liderii de companii, cum va arăta un CV şi ce rol vor avea emoţiile – sunt câteva dintre întrebările din dialogul cu specialişti (umani) din piaţa muncii, cât şi dintr-o discuţie virtuală cu ChatGPT. MidJouney, „Fratele” său cu înclinaţii mai artistice, ne-a ajutat să construim şi un tablou digital al felului în care angajaţii şi locul de muncă ar putea arăta peste ani, iar un candidat din viitor ne-a adus o perspectivă cât se poate de optimistă asupra ceea ce ne aşteaptă.


    O perspectivă  umană asupra angajatului viitorului

    Dezvoltatorul OpenAI a şocat din nou, odată cu lansarea unei versiuni recente a software-ului din spatele chatbotului care pare că a cucerit lumea, GPT-4: platforma a impresionat rapid utilizatorii prin capacitatea sa de a simplifica codarea şi de a crea rapid un site web dintr-o schiţă, de pildă, dar, după cum ne-a obişnuit deja, a trezit şi noi îngrijorări referitoare la felul în care AI ar putea să „fure” mare parte din joburile prezentului. Până la 300 de milioane de locuri de muncă cu normă întreagă din întreaga lume ar putea fi automatizate într-un fel sau altul de noua versiune a inteligenţei artificiale, care a dus la apariţia platformelor precum ChatGPT, potrivit unui studiu recent al economiştilor de la Goldman Sachs. Aceştia au prezis că 18% din activităţile de la nivel mondial ar putea fi computerizate, cu efecte mai profunde în economiile avansate decât în cele emergente. Aceasta se datorează în parte faptului că lucrătorii de birou sunt consideraţi mai expuşi riscului decât cei care lucrează fizic. Economiştii se aşteaptă ca funcţionarii administrativi să fie cel mai afectaţi, în comparaţie cu un efect mai redus observat asupra ocupaţiilor solicitante fizic sau în aer liber, cum ar fi construcţiile. În Statele Unite şi Europa, aproximativ două treimi dintre locurile de muncă actuale „sunt expuse într-o oarecare măsură automatizării prin AI”, iar până la un sfert din toate activităţile ar putea fi realizate complet de către AI, estimează banca. Totuşi, în timp ce locurile de muncă se pot schimba, adoptarea largă a AI ar putea creşte în cele din urmă productivitatea forţei de muncă – şi ar putea stimula PIB-ul brut global cu 7% anual pe o perioadă de 10 ani, potrivit Goldman Sachs.

    Cu aceste premise în minte, am pornit şi noi într-un un exerciţiu de imaginaţie, axat pe felul în care ne vom desfăşura activităţile în viitor şi, în acelaşi timp, ne-am propus să facem un test al felului în care inteligenţa artificială poate modela un text jurnalistic pentru BUSINESS Magazin. Concluziile? Răspunsuri lungi, pe care le-aş fi obţinut în cel puţin o săptămână şi după ore întregi de documentare, am reuşit să primesc de la ChatGPT în mai puţin de 40 de minute, într-o „discuţie” despre piaţa muncii anului 2030. Probabil că nu aş fi intrat în acest exerciţiu jurnalistic fără provocarea de a găsi „conţinut” suficient şi relevant pentru revista realizată în perioada sărbătorilor, cu mai puţin timp efectiv de muncă, dar cu acelaşi deadline de predare a articolelor. Specialiştii umani nu ne-au dezamăgit însă nici de această dată şi şi-au făcut timp şi ei să ne răspundă, astfel că ceea ce veţi citi este o combinaţie interesantă, spunem noi, între perspectiva lor asupra felului în care ar putea arăta angajatul şi piaţa muncii din viitor şi viziunea ChatGPT. Din punctul nostru de vedere, pare că şi peste 7 ani vom avea un job: dialogul cu AI nu se compară cu rezultatul interacţiunii umane, iar până când ChatGPT nu va dezvolta iniţiativă,  imaginaţie, puţină emoţie şi, mai ales, „surse” care să îi răspundă oricând – joburile noastre, dar şi ale lor, sunt sigure. Datorită lui Andrei Tabără, posibil angajat new entry în industria aerospaţială a anului 2030, care ne-a răspuns din avion în timp ce se îndrepta spre o competiţie internaţională de robotică,  piaţa muncii din viitor este una despre care aşteptăm cu interes să scriem – şi la prezent. 

    „Angajatul ideal trebuie să fie tânăr şi polivalent, multitasking, un excelent user al tehnologiei şi aplicaţiilor, să poată lucra de oriunde şi oricând, fără un program rigid fix, să răspundă la solicitări şi să rezolve taskuri la cerere, după nevoi, dar să şi empatizeze cu toţi colaboratorii, colegi, clienţi, furnizori etc., ceea ce roboţii nu vor face sau o vor face mecanic, fără emoţii! Va fi un fel de «angajat etern», căutat şi dorit şi astăzi de către diverşi angajatori.”

    prof. dr. Ovidiu Dîmbean-Creţa, rectorul şcolii de afaceri ASEBUSS


    Angajatul etern, săptămâna de lucru nonstop şi creativitatea pragmatică, printre principalele tendinţe din piaţa muncii identificate de specialiştii umani


    Care crezi că ar putea fi caracteristicile principale ale angajatului ideal în anul 2030?

    Prof. dr. Ovidiu Dîmbean-Creţa, rectorul şcolii de afaceri ASEBUSS: Până în 2030 sunt doar 7 ani, iar dacă ne uităm în urmă cu 7 ani, adică în 2016, acel an pare mai aproape decât cel din viitor, aşa ni se pare mereu. Dar tot mereu spunem, fără să greşim prea mult, că viteza de schimbare tehnologică şi comportamentală în piaţa muncii şi în organizaţii creşte continuu şi progresiv, dacă nu chiar exponenţial. Precedenţii 7 ani au fost indiscutabil însă marcaţi şi influenţaţi iremediabil de pandemia de COVID, cea care a accelerat schimbările şi în acest domeniu. Deci până în 2030, angajatul ideal trebuie să fie tânăr şi polivalent, multitasking, un excelent user al tehnologiei şi aplicaţiilor, să poată lucra de oriunde şi oricând, fără un program rigid fix, să răspundă la solicitări şi să rezolve taskuri la cerere, după nevoi, dar să şi empatizeze cu toţi colaboratorii, colegi, clienţi, furnizori etc., ceea ce roboţii nu vor face sau o vor face mecanic, fără emoţii! Va fi un fel de „angajat etern”, căutat şi dorit şi astăzi de către diverşi angajatori. Provocarea ChatGPT şi dezvoltarea ei până în 2030 vor obliga angajatul ideal să aibă abilităţi de a-l verifica şi valida sau nu, deci va avea nevoie de cunoaştere largă, bazată pe fundamentele ştiinţei, altfel vom fi pierduţi, trăind într-un fel de „fake life”.

    Iulia Stanca – people & culture business partner, Roche România: Perioada recentă ne-a demonstrat că felul în care ne uităm la modelele de business se poate schimba radical din multe perspective. Cred totuşi cu tărie că sunt câteva caracteristici care sunt foarte relevante astăzi şi care vor contura profilul angajatului ideal, atât în viitorul apropiat, cât şi pe termen lung, cum ar fi:

    ♦Œ înţelegerea cât mai bună a industriei, pentru a avea o imagine de ansamblu asupra tuturor aspectelor domeniului şi a naviga cu succes în rolul respectiv;

    ♦ domeniul şi procesele aferente rolului. Un expert în rolul său va avea întotdeauna un avantaj în a găsi soluţii care aduc valoare organizaţiei şi livrează cea mai bună experienţă pentru beneficiarul final;

    Ž♦ creativitate şi curaj. Este nevoie de oameni capabili să producă schimbări în procese şi în business care să îmbunătăţească constant atât rezultatele de business, cât şi satisfacţia clienţilor noştri.

    Care crezi că vor fi cele mai căutate joburi în anul 2030?

    Andrei Goşu, managing partner al firmei de training şi consultanţă în dezvoltare organizaţională Ascendis: Cred că economia României va rămâne la fel de diversificată, per ansamblu, şi în 2030, iar cererea de oameni va fi mare în toate domeniile. Profesorii, inginerii şi operatorii din fabrici vor reprezenta specializările cele mai căutate pe piaţa muncii. Cel puţin în România va fi o mare presiune pe recrutarea şi selecţia profesorilor şi învăţătorilor, pentru că aceştia reprezintă o categorie numeroasă de angajaţi – peste 200.000 sunt în prezent numai în învăţământul preuniversitar. Aceste profesii şi-au pierdut din atractivitate, din cauza salariilor mici, iar tinerii bine pregătiţi nu mai vor să urmeze o carieră în educaţie. Iar dacă situaţia actuală nu se va schimba semnificativ în următorii şapte ani, cred că şcolile bune vor intra într-o competiţie acerbă de recrutare a celor mai buni profesori.


    Creativitatea pragmatică, rezolvarea problemelor şi crearea unei culturi de «auto-responsabilizare» a oamenilor sunt abilităţile liderilor apreciaţi în prezent, abilităţi care, cred eu, vor fi cerute şi în viitor. Creativitatea pragmatică este trăsătura celor să facă conexiuni şi legături pentru a adăuga valoare în business. Valoroasă va rămâne şi abilitatea oamenilor de a rezolva probleme şi de a-şi asuma deciziile pe care le iau.”

    Andrei Goşu, managing partner al firmei de training şi consultanţă în dezvoltare organizaţională Ascendis


    Care vor fi top trei provocări pentru angajatul anului 2030?

    prof. dr. Ovidiu Dîmbean-Creţa, rectorul şcolii de afaceri ASEBUSS: Pentru angajaţi, top trei provocări ar putea fi:

    Œ♦  dacă să se mai angajeze sau să lucreze independent având propria firmă, pe bază de contract sau de proiect; deja se întâmplă asta, dar va creşte mult în 7 ani această tendinţă;

    ♦ să dovedească în faţa angajatorilor, a contractorilor, nevoia pentru cineva ca ea/el, în faţa concurenţei humanoide, dar mai ales a celei artificiale;

    ♦Ž motivaţia muncii în faţa unei tendinţe cel puţin prezente, despre care nu ştim cum va evolua în următorii 7 ani, de a nu mai acumula active, ci de a merge spre sharing de orice, de la trotinete şi biciclete, la maşini şi case, nu doar de vacanţă; un alt motiv al provocării motivaţiei muncii va fi conceptul de „minimum/social employment wage for all”, generat de înlocuirea accelarată a oamenilor cu maşini, roboţi şi algoritmi.

    Dar care vor fi cele mai mari provocări pentru un lider de companie în anul 2030?

    prof. dr. Ovidiu Dîmbean-Creţa, rectorul şcolii de afaceri ASEBUSS: Pricipala provocare a unui lider de companie în 2030 va fi cu câţi roboţi să lucreze (incluzând sau mai ales folosind ChatGPT şi urmaşii săi mai perfecţionaţi), care să fie raportul dintre roboţi şi oameni, dacă să mai lucreze cu oameni, fine tuning labor force structure! Orice alte provocări vor deriva din aceasta.

    ► Iulia Stanca – people & culture business partner, Roche România: Odată cu schimbările în modelele de business vine şi o nouă viziune asupra a ceea ce înseamnă leadershipul. Din ce în ce mai multe organizaţii se gândesc la detaşarea de scară ierarhică şi leadershipul pe bază de „demand and control” şi trecerea către un stil de leadership care încurajează angajaţii să acţioneze într-un mod independent. Cea mai mare provocare în viitor este schimbarea de mindset pe care liderii trebuie să o cultive în organizaţie şi adoptarea unui stil nou de leadership, acţionând ca vizionari, coach şi catalizatorii schimbării, inspirând colegii să inoveze, să colaboreze pentru a crea soluţii cu impact pentru clienţi şi pentru organizaţie.

    David Sebastian Stein, managing partner pentru Austria şi România în cadrul companiei de consultanţă în leadership şi executive search Signium – Stein & Partner: Cred că va deveni din ce în ce mai dificilă practicarea leadershipului în modul convenţional. În leadershipul actual, este important să comunici clar scopul şi viziunea companiei şi să ai o abordare unitară în ceea ce priveşte strategia de business. Pe viitor însă companiile trebuie să devină mai inovatoare atunci când trebuie să îşi stabilească şi să comunice viziunea către salariaţi, pentru că atenţia angajaţilor va fi „furată” din ce în ce mai mult de reţelele sociale inteligente şi de alte tipuri de divertisment, într-un context în care automatizarea îşi face tot mai mult loc în sarcinile uzuale de serviciu ale oamenilor.


    „În viitor, companiile trebuie să devină mai inovatoare atunci când trebuie să îşi stabilească şi să comunice viziunea către salariaţi, pentru că atenţia angajaţilor va fi «furată» din ce în ce mai mult de reţelele sociale inteligente şi de alte tipuri de divertisment, într-un context în care automatizarea îşi face tot mai mult loc în sarcinile uzuale de serviciu ale oamenilor.”

    David Sebastian Stein, managing partner Austria & România în cadrul companiei de consultanţă în leadership şi executive search Signium – Stein & Partner

     


    Care sunt principalele trei oportunităţi pentru angajatul anului 2030?

    prof. dr. Ovidiu Dîmbean-Creţa, rectorul şcolii de afaceri ASEBUSS:

    Oportunităţile angaja­tului din 2030 vor deriva parţial din provocările sale de la întrebarea anterioară; angajatul anului 2030 va avea şi mai mult decât azi independenţa şi libertatea de a alege ce şi cum să facă, dar depinde de calificarea şi de specializarea pe care le are şi de atitudine! E valabil şi astăzi. Ştiinţa/cunoaşterea de a face/influenţa lucruri vor redeveni esenţiale.

    Cum ar putea arăta un CV pentru recrutarea angajatului/ liderului ideal în 2030?

    Andrei Goşu, managing partner al firmei de training şi consultanţă în dezvoltare organizaţională Ascendis:

    Creativitatea pragma­tică, rezolvarea problemelor şi crearea unei culturi de „autoresponsabilizare” a oamenilor sunt abilităţile liderilor apreciaţi în prezent, abilităţi care, cred eu, vor fi cerute şi în viitor. Creativitatea pragmatică este trăsătura de a face conexiuni şi legături pentru a adăuga valoare în business. Valoroasă va rămâne şi abilitatea oamenilor de a rezolva probleme şi de a-şi asuma deciziile pe care le iau. „Fac eu” este motto-ul unei organizaţii cu o cultură sănătoasă, în care oamenii au aşa-numita „accountability” şi îşi asumă deciziile pe care le iau şi îşi iau sarcini de lucru fără să aştepte să li se dea să facă ceva. Şi astfel nu se va mai pierde timp cu controlul muncii, cu managementul, cu procesele şi cu verificările făcute în prezent în companii.

    prof. dr. Ovidiu Dîmbean-Creţa, rectorul şcolii de afaceri ASEBUSS: CV-urile viitorului vor fi analizate mai mult prin perspectiva punctelor tari şi a abilităţilor persoanei în loc de o potrivire a fişei postului scos la concurs cu un candidat. Astfel, companiile care fac recrutări se vor uita la punctele forte ale candidatului şi vor vedea unde ar putea fi potrivită persoana respectivă în organizaţie. Criteriile principale de selecţie vor fi: scopul individual al candidatului şi valorile candidatului.

    Cum va arăta săptămâna de lucru în 2030?

    Andrei Goşu, managing partner al firmei de training şi consultanţă în dezvoltare organizaţională Ascendis: Eu sper – chiar dacă este o opinie care nu e împărtăşită de toată lumea – că săptămâna de lucru a anului 2030 va fi… nonstop. Oamenii îşi vor putea alege când să lucreze, vor fi din ce în ce mai mulţi freelanceri, care lucrează pe bază de proiect şi care îşi aleg singuri când şi cât să lucreze.

    Iulia Stanca – people & culture business partner, Roche România: Dacă facem un pas în spate şi ne uităm la perioada trecută observăm că s-a simţit nevoia unei schimbări radicale a modelelor de lucru, o schimbare care să vină în întâmpinarea noilor priorităţi ale angajaţilor. Evident, aceste schimbări ale nevoilor au fost accelerate de situaţia pandemică, însă cu siguranţă lucrurile mergeau deja în această direcţie. Din ce în ce mai multe organizaţii încurajează flexibilitatea şi independenţa, dând posibilitatea angajaţilor de a-şi gestiona timpul de lucru astfel încât să-şi maximizeze contribuţia şi impactul rolului. Cred că în viitor fiecare organizaţie, în funcţie de industria în care activează, va trebui să identifice modelul de lucru care să aducă maximum de beneficii, găsind un echilibru între menţinerea culturii organizaţionale, sentimentul de apartenenţă şi nevoia de flexibilitate a angajaţilor. Astfel, organizaţiile trebuie să se concentreze pe promovarea unei culturi bazată pe încredere, responsabilitate şi rezultate şi pe redefinirea conceptului de carieră şi management al performanţei, de la o abordare „one size fits all” la un drum personalizat bazat pe capabilităţi şi competenţe.


    „Odată cu schimbările în modelele de business vine şi o nouă viziune asupra a ceea ce înseamnă leadershipul. Din ce în ce mai multe organizaţii se gândesc la detaşarea de scara ierarhică şi leadership-ul pe bază de «demand and control» şi trecerea către un stil de leadership care încurajează angajaţii să acţioneze într-un mod independent.” 

    Iulia Stanca – people & culture business partner, Roche România

     

     


    prof. dr. Ovidiu Dîmbean-Creţa, rectorul şcolii de afaceri ASEBUSS: Săptămâna de lucru în 2030 va fi şi mai flexibilă decât a început să devină în ultimii ani, în sensul lucrului pe proiecte, faze şi termene, tot mai separat de istoricul program fix de 8 ore zi, 5 zile pe săptămână. 5 zile, după ce au fost 6 zile şi chiar 7 din 7. Viitorul ne rezervă o reducere „oficială” a zilelor de lucru, pe săptămâna de la 5 la 4 zile cel mai probabil, dar în unele cazuri, deja întâlnite, cunoscute, zilele de lucru sunt înlocuite cu nopţile, oamenii lucrând fără un program rigid anume, cu atât mai mult roboţii, AI, machine learning etc. În medie faţă de întreagă piaţă a muncii, săptămâna de lucru va fi mai mică şi de 4 zile pe săptămână din cauza faptului că tot mai mulţi oameni vor fi înlocuiţi de roboţi/algoritmi, deci va creşte masa de oameni nerelevanţi pentru piaţa muncii din viitor, oameni care vor fi liberi tot timpul şi care vor avea un venit minim garantat din care să trăiască modest.

    Ce rol vor juca emoţiile şi inteligenţa emoţională pentru angajaţi în 2030?

    prof. dr. Ovidiu Dîmbean-Creţa, rectorul şcolii de afaceri ASEBUSS: Siguranţa psihologică şi bunăstarea mentală vor juca un rol din ce în ce mai important şi viitorul va fi mult mai despre sensul muncii angajatului decât despre parcurgerea unor etape pentru a fi promovat. Prin urmare, inteligenţa emoţională şi înţelegerea emoţională vor deveni esenţiale în relaţia cu angajaţii în viitor. Monitorizarea implicării angajaţilor şi a bunăstării lor mentale este doar începutul şi va reprezenta principala forţă care va duce businessul mai departe. Liderii capabili să se adapteze în timp util se vor concentra cu siguranţă pe o cultură care este incluzivă şi care va aborda şi partea emoţională.

    Care sunt joburile care vor dispărea ?

    Iulia Stanca – people & culture business partner, Roche România: Trăim într-o perioadă care ne arată în fiecare zi puterea tehnologiei. Sunt multe joburi în lume care au o mare componentă de sarcini repetitive. Până acum, aceste joburi au fost dependente de o persoană care trebuia să se asigure că lucrurile se întâmplă corect. Aceste roluri sunt şi cel mai expuse să devină redundante, pe măsură ce companiile apelează la puterea tehnologiei şi îşi digitalizează procesele.



    Viziunea ChatGPT asupra angajatului 3.0

    Cu toate că tehnologia va juca un rol tot mai important în mediul de lucru, nu va putea înlocui complet interacţiunea umană şi abilităţile sociale.

     

    Care crezi ca ar putea fi caracteristicile principale ale angajatului ideal în anul 2030?

    ChatGPT: Este dificil să prezic cu exactitate caracteristicile angajatului ideal în anul 2030, dar există anumite tendinţe care indică că anumite abilităţi şi calităţi vor fi foarte valorizate. În primul rând, adaptabilitatea şi flexibilitatea vor fi esenţiale într-o lume care se schimbă rapid. Angajatul ideal va trebui să fie capabil să se adapteze rapid la noile tehnologii şi la noile cerinţe ale pieţei.

    În al doilea rând, abilităţile digitale vor fi mai importante ca niciodată. Deşi competenţele digitale sunt importante deja în prezent, în 2030 vor fi mult mai valorizate, întrucât tehnologia va fi prezentă în toate aspectele vieţii şi ale muncii. În al treilea rând, capacitatea de a învăţa în mod continuu şi de a se dezvolta va fi la fel de importantă. Într-o lume în care noile tehnologii apar într-un ritm alert, angajatul ideal va trebui să fie capabil să îşi actualizeze constant cunoştinţele şi să înveţe lucruri noi. În plus, abilităţile de comunicare şi de lucru în echipă vor fi de asemenea importante în anul 2030. Cu toate că tehnologia va juca un rol tot mai important în mediul de lucru, nu va putea înlocui complet interacţiunea umană şi abilităţile sociale. În concluzie, angajatul ideal în anul 2030 va fi adaptabil, flexibil, cu abilităţi digitale puternice, capabil să înveţe continuu şi să se dezvolte, cu abilităţi de comunicare şi de lucru în echipă bune şi capabil să îşi adapteze abilităţile la noile cerinţe ale pieţei.

    Care crezi că vor fi cele mai căutate joburi în anul 2030?

    ChatGPT: Este dificil să prezic cu exactitate care vor fi cele mai căutate joburi în anul 2030, dar există anumite tendinţe care indică că anumite domenii vor fi mai solicitate. În primul rând, se aşteaptă o creştere semnificativă a cererii de specialişti în tehnologie şi IT, în special în domenii precum inteligenţa artificială, securitatea cibernetică, dezvoltarea de software şi robotică. Cu toate că tehnologia a evoluat foarte mult în ultimii ani, este de aşteptat să continue să avanseze rapid şi să ceară din ce în ce mai multe specializări în domeniul IT. În al doilea rând, se aşteaptă o creştere semnificativă a cererii pentru specialişti în domeniul sănătăţii şi al îngrijirii persoanelor în vârstă. Într-o lume în care populaţia îmbătrâneşte rapid şi în care există o creştere a bolilor cronice, se aşteaptă ca aceste domenii să fie foarte solicitate şi în viitor. În al treilea rând, se aşteaptă o cerere crescută de specialişti în domeniul energiei regenerabile şi al mediului. Oamenii devin tot mai conştienţi de impactul pe care îl au asupra mediului şi de necesitatea dezvoltării unor surse de energie durabile, astfel că se aşteaptă ca domeniul energiei regenerabile să crească semnificativ în următorii ani. În plus, se aşteaptă o cerere crescută pentru specialişti în domeniul creativ, cum ar fi designul şi marketingul digital, precum şi pentru specialişti în domeniul educaţiei şi formării profesionale. În concluzie, cele mai căutate joburi în anul 2030 ar putea fi cele din domeniul IT, al sănătăţii şi îngrijirii persoanelor în vârstă, al energiei regenerabile şi al mediului, al creativităţii şi al educaţiei şi formării profesionale.

    Top trei provocări pentru angajatul anului 2030 ?

    ChatGPT: Iată trei dintre cele mai mari provocări pentru angajatul anului 2030:

    Œ Reînnoirea abilităţilor şi adaptarea la schimbare: Tehnologia şi mediul de afaceri evoluează rapid, astfel încât angajaţii vor trebui să fie capabili să înveţe şi să-şi actualizeze constant abilităţile şi cunoştinţele pentru a rămâne relevanţi pe piaţa muncii.

     Managementul timpului şi al stresului: Într-un mediu de afaceri agitat, cu termene strânse şi aşteptări ridicate, angajaţii vor fi nevoiţi să gestioneze eficient timpul şi să îşi menţină nivelul de stres sub control pentru a fi productivi şi sănătoşi.

    Ž Menţinerea echilibrului între viaţa personală şi profesională: Într-o lume în care tehnologia face posibilă conectarea permanentă şi munca flexibilă, angajaţii vor fi nevoiţi să găsească un echilibru sănătos între carieră şi viaţa personală pentru a-şi menţine starea de bine şi productivitatea pe termen lung.

    Care vor fi cele mai mari provocări pentru un lider de companie în anul 2030?

    ChatGPT: În anul 2030, liderii de companii se vor confrunta cu o serie de provocări complexe şi diverse, într-o lume în schimbare rapidă şi continuă. Iată câteva dintre cele mai mari provocări pe care le-ar putea întâlni:

    ♦Œ Schimbările climatice şi dezvoltarea durabilă: În anul 2030, liderii de companii ar putea fi nevoiţi să facă faţă unei presiuni tot mai mari pentru a-şi adapta afacerile la schimbările climatice şi pentru a adopta practici de afaceri durabile. Aceasta poate implica dezvoltarea de produse şi servicii inovatoare care să reducă impactul negativ asupra mediului, dar şi adaptarea operaţiunilor pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră şi a îmbunătăţi eficienţa energetică.

    ♦ Tehnologia şi automatizarea: Avansul tehnologic şi creşterea automatizării pot avea un impact semnificativ asupra afacerilor şi asupra locurilor de muncă. Liderii de companii ar putea fi nevoiţi să găsească modalităţi de a utiliza tehnologia pentru a-şi îmbunătăţi operaţiunile, dar şi pentru a se asigura că angajaţii sunt pregătiţi pentru noile cerinţe ale locurilor de muncă.

    Ž♦ Globalizarea şi diversitatea: Într-o lume tot mai globalizată şi diversă, liderii de companii ar putea fi nevoiţi să navigheze prin culturi şi pieţe diferite, iar acest lucru poate fi o provocare majoră. Este important să înţeleagă şi să se adapteze la nevoile şi preferinţele consumatorilor din diverse regiuni şi să se asigure că companiile lor reflectă diversitatea şi incluziunea în ceea ce priveşte angajaţii şi clienţii.

    ♦ Reglementările guvernamentale şi politicile publice: Liderii de companii ar putea fi nevoiţi să navigheze prin reglementări şi politici publice complexe şi în schimbare, inclusiv în ceea ce priveşte taxele, reglementările de mediu şi sănătate şi siguranţa muncii. Este important să lucreze cu guvernele şi alte organizaţii pentru a promova o legislaţie care să sprijine dezvoltarea afacerilor şi să aducă beneficii economice şi sociale.

    ♦ Inovaţia şi concurenţa: Într-un mediu de afaceri tot mai competitiv, liderii de companii trebuie să fie inovatori şi să găsească modalităţi de a-şi diferenţia afacerile şi de a rămâne în fruntea pieţei. Aceasta poate implica dezvoltarea de noi produse şi servicii, îmbunătăţirea eficienţei şi a costurilor şi dezvoltarea unor culturi organizaţionale care să încurajeze creativitatea şi inovaţia.

    Top trei oportunităţi pentru angajatul anului 2030?

    ChatGPT: Iată trei dintre cele mai mari oportunităţi pentru angajatul anului 2030:

    Œ Dezvoltarea de noi abilităţi şi competenţe: Tehnologia şi evoluţia pieţei muncii vor aduce noi oportunităţi pentru angajaţi să înveţe şi să-şi dezvolte noi abilităţi, cum ar fi analiza datelor, programarea, inteligenţa artificială, managementul inovaţiei şi multe altele.

     Creşterea nivelului de flexibilitate şi autonomie: Într-un mediu de afaceri care se schimbă rapid, multe companii vor oferi oportunităţi de lucru flexibile şi de lucru la distanţă, permiţând angajaţilor să-şi organizeze munca în funcţie de propriile nevoi şi preferinţe.

    Ž Creşterea gradului de implicare şi satisfacţie în munca: Tehnologia va aduce oportunităţi noi de inovare şi schimbare în modul în care companiile îşi desfăşoară afacerile, iar acest lucru va fi motivant pentru mulţi angajaţi care doresc să se implice în proiecte noi şi interesante. De asemenea, îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi a mediului de lucru poate duce la o creştere a satisfacţiei şi angajamentului în muncă.

    Ce rol vor avea emoţiile şi inteligenţa emoţională pentru angajaţii anului 2030?

    ChatGPT: În anul 2030, emoţiile şi inteligenţa emoţională vor juca un rol din ce în ce mai important în lumea locurilor de muncă. Într-o lume în care tehnologia avansează rapid, abilităţile tehnice pot fi automate sau externalizate, ceea ce înseamnă că angajaţii trebuie să se concentreze din ce în ce mai mult pe abilităţile umane, precum abilităţile interpersonale şi de comunicare. Inteligenţa emoţională, care include abilităţile de a înţelege şi gestiona propriile emoţii şi de a fi empatic faţă de emoţiile altora, va deveni o abilitate-cheie pentru angajaţii din 2030. Aceasta va fi importantă în echipa de lucru şi în interacţiunile cu clienţii sau furnizorii. De asemenea, emoţiile şi inteligenţa emoţională vor fi importante pentru a gestiona stresul şi presiunea din locul de muncă, precum şi pentru a-şi menţine angajaţii motivaţi şi productivi. Angajaţii care sunt capabili să gestioneze emoţiile negative şi să se concentreze pe rezolvarea problemelor vor fi valorizaţi de către companii. În concluzie, emoţiile şi inteligenţa emoţională vor juca un rol crucial în viaţa profesională a angajaţilor din 2030. Cei care sunt capabili să-şi dezvolte şi să-şi folosească abilităţile emoţionale într-un mod eficient vor fi cei mai căutaţi şi valorizaţi angajaţi.

    Cum ar putea arăta un CV pentru recrutarea angajatului ideal în 2030?

    ChatGPT: Un CV pentru recrutarea angajatului ideal în anul 2030 ar putea arăta diferit faţă de un CV tradiţional, deoarece abilităţile şi experienţele valorizate de companii se vor schimba în timp. În general, un astfel de CV ar putea să pună un accent mai mare pe abilităţile digitale, abilităţile de învăţare continuă şi abilităţile interpersonale.

    Iată câteva elemente pe care un astfel de CV le-ar putea include:

    Œ♦ Abilităţi digitale: Într-o lume în care tehnologia este din ce în ce mai importantă, un astfel de CV ar trebui să includă o secţiune care să evidenţieze abilităţile digitale, precum cunoştinţele de programare, de analiză a datelor, de gestionare a reţelelor sociale etc.

    ♦ Abilităţi interpersonale: Abilităţile de comunicare şi colaborare în echipă sunt din ce în ce mai importante în lumea locurilor de muncă. Un astfel de CV ar trebui să evidenţieze experienţa anterioară în lucrul în echipe şi abilităţile de comunicare şi negociere.

    ♦Ž Experienţă de învăţare continuă: Într-o lume în care tehnologia avansează rapid, angajaţii trebuie să fie capabili să înveţe mereu noi abilităţi. Un astfel de CV ar trebui să evidenţieze cursurile de formare sau de învăţare continuă, precum şi abilităţile de autoînvăţare.

    ♦ Realizări relevante: Un astfel de CV ar trebui să includă realizări specifice şi relevante pentru postul pentru care se aplică, precum proiecte finalizate cu succes sau soluţii inovatoare găsite la probleme dificile.

    ♦ Abilităţi emoţionale: Cum am menţionat anterior, emoţiile şi inteligenţa emoţională vor fi importante în anul 2030. Un astfel de CV ar putea să includă informaţii despre abilităţile emoţionale, cum ar fi capacitatea de a gestiona stresul sau de a comunica eficient în situaţii tensionate.În general, un astfel de CV ar trebui să fie adaptat la postul şi compania pentru care se aplică, evidenţiind abilităţile şi experienţele relevante pentru acele poziţii.

     

    Top 10 calităţi pe care ar trebui să le aibă angajatul ideal în anul 2030:

    1. Abilităţi tehnologice

    2. Învăţare continuă

    3. Gândire critică şi creativitate

    4. Inteligenţă emoţională

    5. Abilităţi de comunicare

    6. Experienţă în dezvoltarea durabilă

    7. Flexibilitate şi adaptabilitate

    8. Abilităţi de leadership

    9. Cunoştinţe despre inteligenţa artificială şi roboţi

    10. Abilitatea de a lucra în echipă

     

    Top 10 cunoştinţe pe care ar trebui să le deţină angajatul ideal în anul 2030 :

    1. Tehnologie avansată şi noile tehnologii emergente

    2. Abilităţi de programare şi dezvoltare software

    3. Inginerie robotică şi automatizare

    4. Cunoaşterea noilor modele de afaceri digitale

    5. Inteligenţa artificială şi machine learning

    6. Blockchain şi criptomonede

    7. Cybersecurity şi securitatea datelor

    8. Dezvoltare durabilă şi economie circulară

    9. Abilităţi de design thinking

    10. Comunicare digitală şi social media marketing

     

    Top 10 cele mai căutate joburi în anul 2030:

    1. Specialist în inteligenţa artificială şi machine learning

    2. Dezvoltator de software şi aplicaţii mobile

    3. Inginer robotic şi automatizare

    4. Specialist în securitatea cibernetică

    5. Manager de proiecte digitale

    6. Specialist în big data şi analiza datelor

    7. Specialist în dezvoltarea durabilă şi economia circulară

    8. Specialist în sănătate digitală

    9. Analist financiar şi consultanţă fiscală

    10. Specialist în marketing digital şi social media

     

    Top 10 cele mai profitabile industrii în anul 2030:

    1. Inteligenţa artificială şi machine learning

    2. Internetul lucrurilor (IoT)

    3. Tehnologia blockchain şi criptomonede

    4. Realitatea virtuală şi augmentată

    5. Energie regenerabilă şi sisteme de stocare a energiei

    6. Sănătate digitală şi tehnologie medicală

    7. Industria alimentară şi agricolă cu producţie sustenabilă

    8. Transportul autonom şi tehnologia vehiculelor electrice

    9. Robotică şi automatizare industrială

    10. Producţia de baterii şi stocare de energie

     

    Top 10 joburi care vor fi înlocuite

    Este dificil să se prevadă cu precizie care sunt exact joburile care vor fi înlocuite, deoarece acest lucru depinde de o varietate de factori, cum ar fi evoluţia tehnologiei şi schimbările în preferinţele consumatorilor. Cu toate acestea, iată o listă generală a joburilor care sunt susceptibile de a fi înlocuite în viitor:

    1. Operatori de linie de producţie şi fabricare, care lucrează prin activităţi repetitive care pot fi automatizate.

    2. Lucrători în domeniul agriculturii şi silviculturii, care ar putea fi înlocuiţi cu tehnologii avansate de agricultură şi producţie.

    3. Operatori de echipamente de birou, cum ar fi asistenţi şi secretari, care pot fi înlocuiţi de tehnologia de procesare a limbajului natural şi de inteligenţa artificială.

    4. Lucrători în domeniul producţiei şi distribuţiei de energie, care ar putea fi înlocuiţi de surse de energie regenerabilă şi de tehnologii avansate de stocare a energiei.

    5. Operatori de maşini şi echipamente de construcţii, care ar putea fi înlocuiţi de maşini autonome de construcţii şi de roboţi.

    6. Reprezentanţi de vânzări, care pot fi înlocuiţi de tehnologia de automatizare a vânzărilor şi de inteligenţa artificială.

    7. Lucrători în domeniul asistenţei medicale, cum ar fi tehnicienii de laborator şi asistenţii medicali, care pot fi înlocuiţi de tehnologia medicală avansată şi de robotica medicală.

    8. Lucrători în domeniul transporturilor, cum ar fi şoferii de camion şi operatorii de echipamente de transport, care pot fi înlocuiţi de vehicule autonome.

    9. Lucrători în domeniul serviciilor alimentare, cum ar fi bucătarii şi ospătarii, care pot fi înlocuiţi de automate de preparare şi servire a alimentelor.

    10. Operatori de echipamente de telecomunicaţii şi de reţele, care ar putea fi înlocuiţi cu tehnologii de automatizare şi de inteligenţă artificială.



    …şi perspectiva

    unui candidat ideal (şi real) pentru piaţa muncii anului 2030: mentalitate de fondator de start-up încă din liceu

     

    Andrei-Cristian Tabără este elev în clasa a XII-a, într-o clasă de profil matematică-informatică intensiv, este olimpic la informatică şi se mândreşte deja cu patru ani de activitate în cadrul echipei de robotică Ro2D2, care, în acest an, s-a calificat la campionatul mondial din Houston. Pasiunea lui pentru robotică l-a îndreptat şi către domeniul ingineriei – astfel, a aplicat pe profilul de inginerie aerospaţială din cadrul universităţii TU Delft din Olanda, unde a şi fost admis pe locul 62 din peste 2.300 de aplicanţi din toată lumea. Cum îşi imaginează el că va arăta jobul său când va începe să îşi construiască o carieră?

    Care este jobul pe care îţi doreşti să îl ai în anul 2030?

    2030 poate părea la o distanţă îndepărtată de prezent, dar timpul trece extrem de repede şi trebuie mereu să te gândeşti în viitor ce vei face, o imagine de ansamblu. Având în vedere domeniul facultăţii alese, chiar dacă reprezintă o ramură destul de restrânsă a ingineriei, aş dori să am un job în industria aerospaţială, dar opţiunile şi dorinţele mele nu se limitează doar aici. Încă de mic, am fost pasionat de Formula 1, iar în acest sport partea aerodinamică a maşinii are o influenţă mare asupra performanţei. Astfel, visul meu ar fi să ajung să lucrez în cadrul competiţie Formula 1, dar şi în domeniul aerospaţial, în principal la ESA.

    Care sunt aşteptările tale referitoare la un loc de muncă?

    Echipele de robotică din cadrul concursului First Tech Challenge le putem asemăna cu un start-up. Noi trebuie să organizăm campanii de fundraising pentru proiectele noastre şi să ne împărţim munca pe departamente, cum ar fi proiectare şi construcţie, programare, PR etc. Având în vedere experienţa mea din această echipă pot afirma că cel mai important lucru într-un spaţiu de muncă este să fii înconjurat de oameni cu acelaşi scop şi asemănări în gândire. Aş dori să am un loc de muncă care să îmi permită flexibilitate şi să îmi ofere facilităţile necesare pentru a excela în domeniul în care activez.

    Care crezi că vor fi aşteptările angajatorilor în 2030 şi cum te pregăteşti tu pentru acestea?

    Ţinând cont de modul în care tehnologia avansează în acest moment, este clar că angajatorii vor dori o anumită adaptabilitate în legătură cu schimbările din domeniu. În acest sens, eu încerc să învăţ constant lucruri noi, cum ar fi proiectarea 3D şi simulări mecanice din softurile de CAD pentru a avea un anumit avantaj, în cazul meu, faţă de studenţii din acelaşi an cu mine. De asemenea, angajatorii din viitor vor pune mai mult preţ pe eficienţă şi pe modul inovator de gândire al angajaţilor.

    Cum crezi că va arăta piaţa de muncii în acel an – care vor fi cele mai căutate abilităţi pentru angajaţii viitorului? Care crezi că vor fi calităţile ce vor face diferenţa?

    Este imposibil să încercăm să prezicem cum va evolua piaţa muncii chiar şi peste un interval scurt de timp, de doar 7 ani, dar cel mai probabil inteligenţa artificială şi automatizările vor lua multe din joburile actuale datorită randamentului sporit. Astfel, noii angajati vor trebui să se diferenţieze într-un mod anume faţă de tehnologia momentului, iar eu cred că acest lucru se poate realiza doar prin gândire critică şi soft skills.

    Cât de bine crezi că te pregăteşte şcoala din România pentru joburile viitorului – care sunt disciplinele pe care le găseşti utile şi pe care mai puţin utile?

    Şcoala din România oferă o bază teoretică solidă, dar acest fapt diminuează din motivaţia şi dorinţa de învăţare a elevilor, deoarece nu găsesc un scop. Aducând din nou robotica în discuţie, acest concurs oferă într-o măsură destul de mare o finalitate practică a conceptelor abstracte învăţate în timpul şcolii. Din punctul meu de vedere sistemul nostru de învăţământ trebuie să ofere elevilor şansa de a se axa mai mult pe materiile specifice profilurilor lor, iar în acelaşi timp să ofere şi un mod de a aplica lucrurile învăţate pe probleme din viaţa reală. Nu putem spune că există o materie mai puţin utilă decât alta, deoarece fiecare elev va avea o înclinaţie asupra unui grup restrâns de materii, făcându-le pe fiecare importante în modul lor, dar pe mine personal, dat fiind domeniul de studiu ales, matematica, fizica şi informatica mă vor ajuta mai mult în dezvoltarea mea profesională.

    Ce rol crezi că va avea inteligenţa artificială în felul în care oamenii îşi vor desfăşura munca în anul 2030?

    Inteligenţa artificială, dacă este folosită adecvat, va spori productivitatea oamenilor şi va ajuta în procesul de inovare în foarte multe domenii, precum ingineria, programarea şi probabil chiar şi medicina. Nu ar trebui să ne temem de aceste schimbări care pot părea şocante, deoarece fiecare dezvoltare din punct de vedere tehnologic a fost privită cu reticenţă la început de majoritate.

  • Drumul unui român de la un simplu angajat, la conducerea celui mai mare lanţ de restaurante din ţară

    Paul Drăgan a început să lucreze în unul dintre primele restaurante McDonald’s din România, odată cu intrarea brandului pe piaţa locală. Astăzi, 27 de ani mai târziu, este directorul general al afacerii cu peste 90 de unităţi şi venituri anuale de 869 de milioane de lei, care este şi liderul pieţei locale de restaurante. Ce l-a ajutat să se evidenţieze dintre miile de angajaţi care lucrează an de an pentru lanţul de restaurante cu servire rapidă, dincolo de tenacitatea cu care şi-a construit cariera pas cu pas?

     

    Privind în urmă, cred că faptul că mi-am construit cariera exclusiv în cadrul aceleiaşi companii mi-a oferit un avantaj important, pentru că am avut ocazia să cunosc îndeaproape specificul fiecărei poziţii şi să am o imagine foarte clară în ceea ce priveşte compania”, răspunde Paul Drăgan, care a preluat rolul de director general al Premier Restaurants România, referindu-se la parcursul profesional, mai rar întâlnit, în peisajul autohton.

    După o carieră de peste 20 de ani în care a lucrat pentru McDonald’s, a ajuns să preia, în vara anului 2020, conducerea afacerilor companiei. A devenit astfel responsabil acum de un business format din 92 de restaurante şi cafenele, care a generat în 2020 afaceri de 869 de milioane de lei şi un profit net de 87,6 milioane de lei. Primul său loc de muncă a fost chiar la McDonald’s, odată cu intrarea pe piaţa din România a lanţului de restaurante cu servire rapidă (quick service restaurant – QSR), în 1995. Atunci, brandul american a venit pe piaţa locală direct, urmând ca în 2016 operaţiunile acestuia să fie preluate de francizatul cu origini malteze Premier Capital.

    Paul Drăgan îşi aminteşte că a mers la interviu la recomandarea unui prieten, a fost angajat şi şi-a dorit să rămână în acest mediu, renumit pentru dinamismul acestuia: „A contat foarte mult faptul că am fost primit într-o echipă alături de care simţeam că pot evolua şi de la care aveam multe de învăţat.”  Asemenea multora dintre tinerii proaspăt absolvenţi care aleg să îşi înceapă cariera la McDonald’s, şi el a început cu un job în restaurant, prin programul Manager Trainee: „Iar fiecare pas făcut alături de McDonald’s a însemnat o etapă de creştere profesională, care m-a adus aici, 27 de ani mai târziu, ca director general”. Ce l-a motivat să lucreze pentru aceeaşi companie aproape trei decenii? „Sunt conştient că acest parcurs – şi faptul că am rămas o perioadă atât de îndelungată în cadrul acestui business – a fost determinat de valorile pe care le-am regăsit aici şi de susţinerea de care se bucură fiecare angajat pentru dezvoltarea potenţialului său. Acest model bine pus la punct în interiorul sistemului McDonald’s este o garanţie că o poziţie de management este accesibilă oricărui membru al echipei, dacă există dedicare, pasiune şi dorinţă.”

    Business global, carieră internaţională

    De mai bine de 20 de ani  a devenit manager de restaurant în cadrul businessului, mai întâi în România şi apoi în Statele Unite, ca parte a unui proiect de schimb de experienţă. A îndeplinit apoi atribuţii de consultant de operaţiuni în Canada, de unde s-a întors să preia funcţia de manager de operaţiuni şi, ulterior, director de operaţiuni, coordonând toate restaurantele din ţară şi supraveghind dezvoltarea strategică a fluxurilor operaţionale. În 2018, s-a alăturat echipei din Malta, ţara de origine businessului Premier Restaurants, unde a condus lanţul de restaurante timp de aproximativ doi ani: „Am reuşit să construiesc echipe puternice, înţelegând mai bine cultura locală şi obiceiurile consumatorilor de acolo”. În vara lui 2020, în plină pandemie, a preluat rolul de director general al afacerii din România. Drăgan spune că unul dintre motivele pentru care a revenit a fost tocmai cel de a pune în aplicare ceea ce a învăţat peste graniţe: „În 2020 am revenit cu bucurie şi cu multă determinare de a pune în aplicare tot ceea ce am învăţat de-a lungul timpului din fiecare experienţă internaţională în parte. Am regăsit în România colegi şi prieteni cu care lucrasem în urmă cu mulţi ani, dar şi noi colegi – tineri ambiţioşi, profesionişti şi dornici de afirmare. Împreună ne-am propus să dezvoltăm în continuare businessul prin calitatea produselor şi serviciilor pe care le oferim, prin digitalizare, dar şi prin formarea unor echipe dedicate, cu grijă pentru oameni şi nevoile acestora.” Prioritatea sa principală se leagă, de altfel, spune el, de dezvoltarea echipei – „Un business nu poate funcţiona fără o grijă sporită pentru oamenii care i se dedică, iar din punctul meu de vedere, echipa este catalizatorul succesului nostru de-a lungul anilor”. 

    În acest moment au peste 5.000 de angajaţi, răspândiţi în cele 28 de oraşe ale ţării unde sunt prezenţi. Drăgan precizează că pentru aceştia, compania implementează constant programe de dezvoltare, inclusiv cursuri de dezvoltare managerială şi leadership, iar în 2021, numărul de ore de training dedicate angajaţilor au ajuns la un maximum de peste 37.000. „Am susţinut şi continuăm să susţinem performanţa angajaţilor şi dezvoltarea aptitudinilor, organizând traininguri dedicate, încurajând promovarea din interiorul reţelei şi oferind beneficii pe măsura eforturilor”.

    În afară de posibilitatea de a promova, motivaţia colegilor săi este susţinută atât de bonusuri pentru performanţă – angajaţii care lucrează în weekenduri, de exemplu, „primesc bonusuri substanţiale care se adaugă salariului de bază” – , cât şi de flexibilitate. Angajaţii din sediul central pot opta pentru muncă în sistem hibrid, iar cei din restaurante au posibilitatea de a alege între un program de 4, 6 sau 8 ore. „McDonald’s este un angajator care se implică activ pentru a asigura un mediu în care angajaţii să-şi poată finaliza sau continua studiile. Oferim burse de studiu şi performanţă, programe de pregătire, cum este BACmeUP, şi derulăm parteneriate de lungă durată pentru programe de studii postuniversitare”, adaugă Paul Drăgan, referindu-se la angajaţii care lucrează în pauzele de studiu pentru lanţul de restaurante.


    Carte de vizită Paul Drăgan

    ♦Œ A preluat conducerea operaţiunilor McDonald’s România în vara anului 2020.

    ♦ Şi-a construit cariera exclusiv în cadrul McDonald’s. A început cu un job în restaurant, prin programul Manager Trainee, în urmă cu
    27 de ani.

    Ž♦ De mai bine de două decenii a devenit manager de restaurant în cadrul businessului, mai întâi în România şi apoi în Statele Unite, ca parte a unui proiect de schimb de experienţă.

    ♦ A fost şi consultant de operaţiuni în Canada; ulterior a preluat funcţia de manager de operaţiuni şi, ulterior, director de operaţiuni în România.

    ♦ Anterior preluării rolului curent a condus lanţul de restaurante din Malta.


    CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL

  • Povestea bărbatului cu origini româneşti care a şocat lumea dezvăluind secretele băncilor elveţiene

    Povestea lui Bradley Birkenfeld pare ruptă din filme: a lucrat timp de mai mulţi ani ca bancher, învăţând şi înţelegând practicile instituţiilor financiare, iar la un moment dat a înţeles că multe dintre lucrurile pe care le văzuse nu erau ceea ce păreau a fi. 

    A decis să dezvăluie ceea ce ştia autorităţilor, sperând că asta îi va aduce imunitate şi va ajuta la dispariţia aşa-numitului „secret bancar elveţian”; nu a fost însă aşa, pentru că Birkenfeld a ajuns să fie singurul trimis la puşcărie la capătul unui proces care viza fraude de miliarde de dolari. Şi pentru că povestea sa pare ruptă din filme, Bradley Birkenfeld – care lansează zilele acestea cartea „Bancherul diavolului – Cum am distrus secretul bancar elveţian” – vrea ca următorul lui proiect să aducă istoria sa pe marile ecrane.

    „Bunicul meu s-a născut în România, motiv pentru care am călătorit aici des în ultimii 20 de ani”, povesteşte Bradley Birkenfeld. „Este şi motivul pentru care vreau să fac ceva pentru a îmbunătăţi viaţa oamenilor şi pentru a le da speranţă pentru viitor. E nevoie să existe legi pentru denunţători, iar cetăţenii şi politicienii deopotrivă trebuie să susţină această schimbare.” Bancherul american, ajuns în lumina reflectoarelor după ce a denunţat practici ilegale din interiorul băncii elveţiene UBS, este prezent în România pentru lansarea cărţii sale, „Bancherul diavolului: Cum am distrus secretul bancar elveţian”.

    Crede că denunţarea lui a fost esenţială în terminarea secretomaniei generate de băncile elveţiene, spunând că fără declaraţiile sale acest sistem greşit ar exista şi astăzi. „Ca un rezultat direct al acţiunilor mele, numeroşi denunţători din lumea întreagă m-au contactat şi am lucrat alături de ei, ajutându-i să aleagă direcţia corectă în ceea ce priveşte sfaturi juridice, declaraţii în presă şi o planificare generală a întregului proces.”

    Cum a fost pus la pământ secretul bancar elveţian

    Birkenfeld are o diplomă de licenţă în ştiinţe economice de la Norwich University şi un master internaţional în administrarea afacerilor la American Graduate School of Business din Elveţia. El şi-a început cariera de bancher la State Street Global Advisors în Boston, Massachusetts, făcând mai întâi practică şi angajându-se ulterior cu normă întreagă în anul 1988. State Street Global Advisors era o instituţie bancară specializată în servicii pentru fonduri de investiţii, fonduri de pensii, companii de asigurări şi organizaţii neguvernamentale. „Am fost martor la activităţi ilegale desfăşurate de directori ai instituţiei, iar asta mi s-a părut în totală contradicţie cu etica mea profesională, ca să nu mai vorbesc de responsabilitatea faţă de clienţi şi colegi”, spune Birkenfeld.

    CITITI AICI MATERILAUL INTEGRAL

  • Benzinãria viitorului – de la alimentarea maşinii la experienţă gastronomică

    Un meniu de restaurant construit de un chef cu experienţă în bucătăria franţuzească, cafea de specialitate, magazine, spaţii verzi, staţii de încărcare pentru maşinile electrice, locuri de parcare numeroase, toate organizate într-un spaţiu de trei ori mai mare decât cel al unei benzinării obişnuite sunt câteva dintre elementele ce diferenţiază noul concept de benzinărie al Rompetrol Downstream, divizia de Retail a grupului KMG International. Cele patru noi staţii, recent inaugurate pe A1, sunt descrise de directorul general Zhanibek Nugertayev drept „cele mai moderne din România”, iar investiţiile de aproximativ 14 milioane de dolari în derulare prin intermediul Fondului de Investiţii în Energie Kazah-Român sunt doar începutul unui plan mai amplu, din care reiese că, în noua eră a mobilităţii, şi benzinăria poate să devină o destinaţie în sine.

    „Noile benzinării sunt cele mai moderne din România. Ele sunt adevărate centre de servicii integrate, unde găseşti tot ce-ţi doreşti: pompe de alimentare cu carburanţi, staţii de încărcare a maşinilor electrice, magazine, restaurant, cafenea, terasă, spaţiu verde, loc de joacă, parcări. Aşadar, şoferii care călătoresc la drum lung, se pregătesc să iasă din ţară sau, dimpotrivă, au venit în România din vest găsesc aici cele mai minunate spaţii pentru popas”, descrie Zhanibek Nugertayev, directorul general al Rompetrol Downstream, divizia de retail a grupului KMG International, modul în care  se raportează la noul concept de benzinărie lansat în cadrul reţelei Rompetrol.

    Mai exact, acesta poate fi întâlnit de şoferii ale căror drumuri ajung în vestul ţării – aici a inaugurat compania, în martie anul acesta cele patru noi staţii într-un format diferit faţă de ce am văzut deja. Adaptarea conceptului de benzinărie la nevoile prezentului a făcut mereu parte din strategia de business a Rompetrol Downstream: în 2013 şi 2019, compania a modernizat elementele de construcţie şi spaţiul destinat produselor gastro din benzinării (spre exemplu, potrivit informaţiilor acordate într-un interviu anterior BUSINESS Magazin, în 2013, în urma unei investiţii de 1 milion de euro, a fost redesenată o staţie după un nou concept, în 2014 şi 2015 grupul a continuat programul de modernizare şi a trecut chiar şi la extinderea acestuia către ţările din regiune unde există benzinării Rompetrol). În prezent, compania deţine 178 de staţii proprii şi 293 operate în franciză,  sub brandurile Rompetrol Partener şi Rompetrol Expres, iar anul acesta, „compania va trece la următorul nivel al dezvoltării”,  potrivit reprezentanţilor acesteia.

     

    Benzinãria „a la carte”, o destinaţie în sine

    Zhanibek Nugertayev, directorul general al Rompetrol Downstream, a detaliat, într-un interviu acordat BUSINESS Magazin, ce pot găsi şoferii în noile staţii pe care le dezvoltă pe autostrăzile din România, cât şi prin noul concept al brandului hei.  În primul rând, unul dintre noile elemente aduse de noua etapă a dezvoltării din strategia Rompetrol Downstream ţine de spaţiul mare de la interiorul staţiilor, cuprins între 400 şi 600 de metri pătraţi, adică de trei ori mai mult decât al unei staţii obişnuite. „Aici, după ce ai parcat maşina, poţi să te relaxezi şi să-ţi încarci bateriile pentru a porni din nou la drum în siguranţă. În interiorul staţiei, eşti întâmpinat de culorile naturale şi calde, de mobilierul atent gândit pentru a crea continuitate, iar magazinul se transformă într-o invitaţie către relaxare şi deconectare”, descrie Nugertayev atmosfera dintr-o astfel de staţie. Un alt element evidenţiat de directorul general al Rompetrol Downstream ţine de faptul că acum, în cadrul benzinăriei, călătorii vor putea să aibă parte şi de mese calde, cu un meniu variat, ca la restaurant. „Conceptul hei coffee&gourmet este o inovaţie în sector, având la bază trei piloni: prospeţime, gust şi naturaleţe. Aceşti piloni se reflectă în experienţa pe care o oferim atât prin design, cât şi prin băuturile şi preparatele pe care le punem la dispoziţie consumatorului.” El menţionează şi că mâncarea este diversificată şi cuprinde atât produse din bucătăria românească, cât şi din cea internaţională, iar meniul gastronomic a fost dezvoltat sub supravegherea unui chef cu o experienţă de peste 10 ani în bucătăria franţuzească: „Selecţia este atât de variată, încât completează toate gusturile şi garantăm aceeaşi calitate a preparatelor în toate staţiile”.

    Totodată, Nugertayev menţionează că sunt în contact cu autorităţile locale pentru a găsi şi atrage producători locali şi regionali interesaţi de promovarea şi comercializarea produselor româneşti: „În funcţie de interesul lor, vom continua dezvoltarea acestui centru de servicii prin crearea de spaţii dedicate şi condiţii sigure de comercializare a produselor locale”. O altă premieră pentru benzinăriile care vor putea fi întâlnite în următorii ani pe autostrăzile din România ţine de un  parteneriat pe care l-au încheiat cu KFC, care va avea restaurante în trei benzinării Rompetrol de pe autostrada A1: la Pecica, Giarmata şi Orăştie. Un element important în dezvoltarea acestui concept ţine şi de cafeneaua din benzinărie: „Cafeaua este un produs-cheie pentru cei care călătoresc, iar consumatorii români preferă cafeaua de bună calitate. Vor găsi în benzinăriile Rompetrol două noi sortimente premium – hei 7 origins şi Rwanda, o cafea superioară, de origine unică, pe care cunoscătorii o apreciază în mod deosebit. (…) Cafeneaua arată ca o insulă, iar de jur-împrejur sunt scaune unde putem sta la poveşti în timp ce ni se prepară băutura preferată.” În ceea ce priveşte spaţiul dedicat restaurantului, acesta este unul gândit pentru cei care vor să stea relaxaţi la masă, în timp ce copiii se joacă într-un loc dedicat special pentru ei. Mamele şi bebeluşii au şi aceştia un spaţiu exclusiv dedicat, cu dotări speciale. Pentru persoanele cu dizabilităţi există de asemenea spaţii şi facilităţi dedicate. Din spaţiu nu lipseşte nici magazinul cu snackuri şi dulciuri ambalate, apă şi sucuri acidulate, jucării, produse cosmetice, chiar şi produse farmaceutice de prim ajutor. Ca şi până acum, printre serviciile furnizate în cadrul benzinăriei se regăsesc pe sistemul Fill & Go, terminale de plată pentru vignetă, facturi, transferuri bancare, încheiere asigurări. Când vine vorba de exterior, aici şoferii vor regăsi şase pompe pentru autoturisme, cărora li se adaugă două puncte de alimentare rapidă pentru camioane şi autobuze, o pompă AdBlue, un skid de alimentare cu gaz petrolier lichefiat (GPL), cât şi patru posturi de încărcare rapidă a maşinilor electrice. Parcarea este de asemenea, mai mare decât cea din benzinăriile construite până acum: „Avem aproximativ 100 de locuri pentru autoturisme şi tiruri în fiecare benzinărie”.

    Care sunt criteriile prin care au ales locurile unde vor dezvolta benzinăriile sub noul concept,  hei coffee & gourmet? Directorul general al Rompetrol Downstream răspunde: „Am ales autostrada A1 întrucât este parte a coridorului IV paneuropean de transport (Dresda – Istanbul) şi este principala cale rutieră de legătură spre şi dinspre Ungaria şi ţările din vestul Uniunii Europene”. Aflate în apropiere de Pecica şi Orăştie, acestea  au fost rezultatele unor investiţii de aproximativ 14 milioane de dolari, derulate prin intermediul Fondului de Investiţii în Energie Kazah-Român şi sunt parte dintr-un plan mai amplu. În total, în acest an, Rompetrol va deschide 12 noi staţii pe A1, tronsonul Nădlac-Sibiu, cu o investiţie totală estimată la peste 40 de milioane de dolari. Restul de opt unităţi urmează să fie deschise în apropierea localităţilor Şagu, judeţul Arad, Giarmata şi Recaş, în judeţul Timiş, şi Cristian, lângă Sibiu. Fiecare lot de două benzinării, de o parte şi de alta a autostrăzii, va avea între 100 şi 130 de angajaţi. În prezent, Fondul de Investiţii în Energie Kazah-Român deţine 48 de staţii finalizate, iar până în 2025, şi-a propus să deţină 84 de benzinării. „Strategia Rompetrol Downstream se bazează pe trei piloni. Primul este reprezentat de expansiunea reţelei de benzinării atât prin construcţia de staţii noi, cât şi prin deschiderea de noi francize. În acest pilon se înscrie şi deschiderea staţiilor de pe autostrada A1 sub acest concept nou pentru piaţa din România, care reuneşte un restaurant, o cafenea şi un magazin într-un spaţiu generos”, descrie  directorul general al Rompetrol Downstream,  strategia companiei pentru următorii ani.

    În ceea ce priveşte cel de-al doilea pilon al strategiei de consolidare a poziţiei Rompetrol în piaţa de retail, acesta ţine de dezvoltarea ofertei actuale din magazinele şi restaurantele lor în acelaşi timp cu consolidarea brandului hei şi a celor trei extensii de marcă nou lansate: „hei&go”, „hei&coffee” şi „hei coffee&gourmet”. „Am demarat, de asemenea,  extinderea francizei de magazin hei pentru reţeaua de staţii care operează în franciză”, explică el. Al treilea pilon al strategiei Rompetrol ţine de digitalizarea activităţilor companiei, inclusiv a celor care presupun interacţiunea cu clienţii: „Gradul mare de adopţie al programului nostru de loialitate rompetrolgo susţinut de aplicaţia mobilă demonstrează cu succes acest lucru”.

    Toate noile elemente vin în întâmpinarea unor consumatori ale căror preferinţe au evoluat în ultimii ani, influenţate şi de contextele atipice pe care le-au trăit: „Pandemia a adus o dinamică specială asupra diviziei de retail a grupului. Atenţia consumatorilor s-a îndreptat către cumpărături rapide, din locaţii în care nu este nevoie să petreacă mult timp şi unde ar putea, de preferinţă, să rezolve mai multe nevoi zilnice”. Un alt trend pe care l-a observat Zhanibek Nugertayev, directorul general al Rompetrol Downstream, ţine de preocuparea oamenilor pentru produse mai sănătoase: „Astfel că am venit în întâmpinarea cererii în cadrul benzinăriilor hei cu produse precum salate de fructe proaspete gata de consum, sucuri de fructe, dar şi o gamă «free-from» de produse ambalate pe care încă le creştem şi le dezvoltăm în zona magazinului. În «free-from» integrăm toate articolele fără zahăr, fără lactoză, organice, cu fibre, vitamine sau proteine. Este un proiect interesant şi este o mare plăcere să observăm cifrele în creştere de la trimestru la altul.”

  • ​Paul-Dieter Cîrlănaru, CEO, CITR: „Capacitatea de a pivota în situaţii dificile este un avantaj competitiv în sine”

    De-a lungul celor peste două decenii de activitate, în care a gestionat mai bine de 1.100 de proiecte de anvergură, CITR, liderul pieţei locale de insolvenţă şi restructurare, a contribuit deopotrivă atât la naşterea unui nou capitol în povestea mai multor branduri cu tradiţie, cât şi la scrierea finalurilor altora, cum a fost cazul celui mai mare faliment din istoria recentă a României, City Insurance. În spatele tuturor acestor provocări a stat o echipă bine închegată, condusă începând cu 2022 de Paul-Dieter Cîrlănaru, care, la mai puţin de zece ani de la debutul în companie, ca jurist, a ajuns în fruntea businessului, într-un mediu de afaceri provocator şi în continuă schimbare. Ce filosofie de leadership îl ghidează la cârma companiei?

    „Cred în capacitatea fiecăruia de a-şi defini şi contura propriul rol, motiv pentru care încerc să fiu un lider care inspiră şi susţine, dar nu direcţionează şi impune. Conturez obiectivul şi ofer tot sprijinul necesar pentru ca cei din jurul meu să îşi descopere self leadershipul şi să îşi poată atinge obiectivele. Mi-am propus să dezvolt cultura organizaţională a companiei bazată pe libertate şi responsabilitate, să contribui la formarea unei noi generaţii de experţi şi să le ofer ocazia să exceleze în proiecte de impact, identificând oportunităţile şi apoi permiţându-le să-şi construiască propriile proiecte”, îşi descrie Paul-Dieter Cîrlănaru, CEO al CITR, stilul de leadership, pe scurt.

    În aceste condiţii, spune el, fiecare descoperă, aduce valoare şi îşi transformă mindsetul într-unul de antreprenor care are libertate dar şi responsabilitate şi este un motor de creştere. „Aceasta este parte din cultura noastră la nivelul întregului grup Impetum. O cultură în care punem focus pe oameni, pe creştere, învăţare continuă şi autodezvoltare. Fiecare dintre noi trebuie să ne dezvoltăm permanent, pe măsură dezvoltăm compania şi proiectele se dezvoltă.”

    Aşadar, la oamenii din echipă, primele elemente pe care le caută sunt independenţa şi capacitatea de adaptare, căci este de părere că un manager trebuie să aibă propriul leadership personal şi să reprezinte o soluţie, nu un obstacol pentru cei cu care colaborează. „Nu pot şi nu tolerez forma fără fond, lipsa cunoştinţelor tehnice necesare rolului – fără capacitatea de a livra soluţiile de care clienţii noştri au nevoie este irelevant ce facem în rest.”

    Vorbind mai departe despre calităţile necesare liderilor aflaţi în fruntea unei echipe, Cîrlănaru spune că, în opinia lui, „cele mai importante elemente în conducerea unei companii sunt relaţia şi interacţiunea cu oamenii, şi că fără empatie, ascultare activă şi un interes constant pentru nevoile şi dorinţele celor din jur, nu poţi construi relaţii sănătoase, relaţii care stau la baza formarii unei echipe, fără de care o companie pur şi simplu nu există”. În plus, povesteşte că anul trecut a investit mult şi în construcţia echipelor, precum şi în programe de team effectiveness.

    Saltul de la jurist la CEO. Cîrlănaru a fost numit la cârma CITR la începutul anului 2022, după o evoluţie efervescentă în companie. În 2014 se alăturase businessului ca legal advisor, iar în 2020 era ales partener şi branch manager al filialei din Cluj. La alte câteva luni distanţă devine Senior partner, înainte de a prelua conducerea businessului anul trecut.

    În copilărie se vedea însă în alt sector – povesteşte că era pasionat de tehnologie şi calculatoare, pe care „le asamblam şi dezasamblam, resetam şi reconfiguram pentru a putea rula cele mai noi jocuri şi programe”, aşa că prima dată şi-a imaginat viitorul în acest domeniu. „Ulterior am descoperit dezbaterile academice şi mai apoi dreptul, moment în care am decis să urmez o carieră în domeniul juridic.” Din timpul facultăţii a căutat o specializare care să combine economicul cu juridicul şi să aibă un impact direct. Fiind inspirat de latura practică, a lucrat încă din timpul facultăţii la mai multe case de avocatură din România şi Germania, descoperind cu această ocazie dreptul insolvenţei şi soluţiile de restructurare judiciară. „Cu experienţa acumulată deja, la finalul studiilor am pornit direct pe acest drum, alături de CITR, cea mai mare companie din acest domeniu, care m-a inspirat prin faptul că inova constant în proiectele sale şi erau atenţi la impactul real, iar misiunea de a salva valoarea din business şi companiile de impact nu era doar vorbe scrise pe website, ci este parte din ADN-ul organizaţiei, forţă care ghidează şi energizează toată echipa. Mi-am dat seama că ne unesc aceleaşi valori, că aici vreau să îmi construiesc cariera şi că este un loc unde pot contribui la un impact real în economie.”

    Reuşită â impact. Obiectivul principal pe care şi l-a setat la preluarea rolului de CEO a fost conducerea CITR spre acest proces evolutiv, asigurându-se că echipa, brandul şi produsele sunt reîncadrate eterogen „într-o structură modernă, agilă, inovatoare, digitizată, menţinând poziţia numărul 1 pe piaţa de insolvenţă şi restructurare”.

    Din rolul actual, executivul spune că una dintre cele mai mari provocări este să menţină mereu echilibrul între toate priorităţile pe care le are şi să se asigură că pune suficientă energie în fiecare direcţie – echipă, piaţă, stakeholderi, familie, pasiunile sale şi dezvoltarea personală.

    Legat de reuşitele care i-au marcat cariera, Paul simte că poate vorbi de o reuşită atunci când vorbeşte despre impact – impactul generat de proiectele pe care le gestionează alături de echipă, valoarea adăugată adusă în obiective de anvergură. „Gestionarea, în ultimii ani a celor mai mari dosare de insolvenţă, îndeosebi în industria asigurărilor, este unul din lucrurile care m-au marcat – Carpatica Asig, City Insurance şi Certasig. De asemenea, proiectele de reorganizare finalizate prin revenirea unor branduri importante sau companii solide în zona de performanţă sunt foarte importante pentru noi.”

    Capacitaţile practice, la fel de utile ca cele tehnice. Cea mai importantă lecţie pe care a învăţat-o de-a lungul parcursului profesional construit până acum este lecţia schimbării. „În secolul XXI, o companie de peste 20 de ani este deja o companie cu o vârstă înaintată. Viteza cu care lucrurile se schimbă şi nevoia de a te adapta sunt constante şi trebuie să fie parte din ADN-ul tău – să cauţi mereu următorul pas, să îl identifici şi să îl construieşti, înainte ca nevoie de a-l face să apară.”

    Ca mentor în carieră îl menţionează „în mod special” pe Andrei Cionca, fondatorul Impetum Group şi omul alături de care spune că a învăţat să îşi depăşească limitele şi să construiască drumul pe care se află astăzi. „Mereu în căutarea următorului disruption, atent la oameni şi întotdeauna capabil să surprindă viziunea momentului, este atât un model de urmat cât şi un lider cu care mereu vei putea discuta orice provocare urmărind în mod real să ajute şi susţină.” Un alt lider pe care îl aminteşte ca sursă de inspiraţie şi model este Reed Hastings, „pentru faptul că a implementat fără reţineri sau menajamente politica sa intitulată no rules rules, o viziune de management nouă orientată către libertate şi responsabilitate, completată printr-o atitudine proactivă către dezvoltarea oamenilor din echipă, echilibrată printr-o exigenţă ridicată”. Astăzi, adaugă el, această abordare este parte din cultura promovată la nivelul Impetum Group.

    Are la rândul său şi un sfat pentru tinerii aflaţi acum la începutul carierei: să cultive capacitaţi şi calităţi practice şi versatile în acelaşi ritm cu cunoştinţele tehnice.

    Mai mult decât un sport. La capitolul work-life balance spune că încearcă să îşi păstreze agenda zilnică cât mai flexibilă, fiind astfel capabil să se adapteze provocărilor noi. „Măsor timpul în principal în săptămâni şi urmăresc să identific provocările asumate şi modul în care le gestionez în aceste perioade. Încerc să întrerup rutina şi să găsesc perioade scurte dar dese în care să fiu dedicat în totalitate familiei şi să petrec timp de calitate cu ei.”

    În timpul liber îi place, printre altele, să joace golf, un sport descoperit în ultimii ani şi „o provocare atât fizică, dar mai ales mentală, care îţi permite să te cunoşti mai bine şi să îi descoperi pe cei din jurul tău, partenerii de joc”. El spune că iubeşte golful şi pentru că este un sport al minţii care îl provoacă profund să devină tot mai bun. „Mă pune faţă în faţă cu mine, cu strategiile, deciziile şi rezultatele mele. În acelaşi timp îmi oferă ocazia să petrec timp în natură, să călătoresc şi să capăt claritate asupra lucrurilor.”


    Carte de vizită

    Paul-Dieter Cîrlănaru, CEO, CITR

    1. S-a alăturat echipei CITR în 2014 şi în cei aproape zece ani şi-a construit cariera pornind de la rolul de consilier juridic şi practician în insolvenţă şi până la poziţia de CEO, pe care a preluat-o în 2022;

    2. De-a lungul carierei s-a specializat în domeniul restructurării, având ocazia de a implementa proiecte complexe în domenii de activitate variate, precum cel al asigurărilor, construcţii, industria alimentară, extracţie petrolieră şi transport şi logistică;

    3. Din august 2022, este membru al consiliului INSOL Europe din partea României, o organizaţie Europeană de profesionişti specializaţi în insolvenţă, reconstrucţie şi redresare a afacerilor.


    De altfel, consideră că pentru a menţine o energie sănătoasă în tot ceea ce facem avem nevoie de provocări, aşa că golful a reprezentat, în ceea ce-l priveşte, şi o nouă provocare. „Se vorbeşte mult în ultimul timp despre efectele benefice sau negative ale competitivităţii şi dacă aceasta este într-adevăr un motor de creştere. Cred că această discuţie trebuie nuanţată pentru că nevoia de a te provoca este un motor de creştere, este un mod de a te raporta la propria evoluţie  în mod constant. Iar pentru mine golful a fost o nouă provocare. L-am descoperit târziu şi mi-a permis să intru într-un proces de dezvoltare şi învăţare rapidă şi care în acelaşi timp îmi răspunde repede la ceea ce fac, dar necesită şi foarte multă muncă spre a construi un rezultat de care să fiu mulţumit. Cu cât proporţia între câtă energie investim şi rezultatul pe care îl obţinem este mai mare, cu atât satisfacţia rezultatului este pe măsură. Cu atât mai valoros este că poţi face asta într-un mediu plăcut şi cu oameni pe care îi apreciezi.”

    În plus, fiind de mic pasionat de istorie, de poveştile care au conturat identitatea şi cultura umană, de lecţiile trecutului şi de modul în care acestea ne inspiră azi, spune că pasiunea s-a păstrat până astăzi, colecţia de numismatică începută când era copil fiind astăzi una extinsă şi de care încă se ocupă când are timp.

    În final, Cîrlănaru lasă şi două recomandări de lectură pentru alţi executivi: „Thinking, Fast and Slow” a lui Daniel Kahneman, „o lucrare revoluţionară care explică prin vocea unui laureat al premiului Nobel modul în care mintea noastră este construită şi cum influenţează asta procesul decizional”, şi „Thinking in Bets”, de Annie Duke – „o carte care te învaţă să raportezi eşecurile şi reuşitele la procesul decizional, indiferent de rezultat”.

    Responsabilităţi în şi în afara companiei. Din august 2022, executivul este şi membru al consiliului INSOL Europe din partea României, o organizaţie europeană de profesionişti specializaţi în insolvenţă, reconstrucţie şi redresare a afacerilor. Cu peste 1.250 de membri din 50 de ţări, formaţi din avocaţi, contabili, judecători, autorităţi de reglementare, cadre universitare şi bancheri, INSOL Europe aduce o contribuţie semnificativă la activitatea organismelor oficiale europene şi internaţionale privind insolvenţa, falimentul şi redresarea afacerilor. Afacerile sale sunt administrate de un consiliu, care are responsabilitatea implementării şi promovării misiunilor, obiectivelor şi strategiilor INSOL Europe. „Mecanismele de restructurare nu sunt cu nimic mai avansate în alte ţări, Germania şi Olanda au introdus mecanisme pe care noi le avem deja din 2014. Diferenţa este însă de mindset pentru că acolo restructurarea, a doua sau a treia şansă sunt văzute ca o parte esenţială a construcţiei capitaliste, în timp ce la noi, fiind la primele generaţii de antreprenori, este încă echivalată cu a da greş şi a pierde. Şi atunci acolo lucrurile se întâmplă mai natural pentru că sunt nişte reflexe deja formate.” Practic, completează Cîrlănaru, în România, până în 1990 nu erau necesare aceste mecanisme pentru că exista un singur antreprenor – statul român. Şi atunci problemele acestea de profitabilitate şi performanţă erau secundare, dacă nu irelevante în anumite cazuri. „Şi atunci avem un decalaj dar în acelaşi timp şi o oportunitate de a ajunge din urmă şi a ne echilibra la un nivel asemănător în ceea ce priveşte soluţiile pe care le implementăm, ceea ce este de asemenea şi foarte necesar pentru că activăm într-o piaţă europeană şi nu ne permitem să fim mai puţin capabili să reacţionăm faţă de colegii noştri din alte ţări.”

    „Lucrurile trainice se fac în echipă, nu individual.” Parte a Impetum Group, primul grup românesc dedicat misiunii de a maximiza valoarea de business din oricare etapă din viaţa unei companii, cu scopul de a crea un impact pozitiv în economie, povestea CITR, în spatele căreia a stat, de la bun început, Andrei Cionca, fondatorul companiei, a început în urmă cu mai bine de 22 de ani şi îşi are rădăcinile în Transilvania. Imediat după terminarea Facultăţii de Drept din Cluj, executivul a decis să îşi clădească propriul drum antreprenorial, fondând CITR-ul de astăzi alături de alţi prieteni care i s-au alăturat pe parcurs, oameni care au devenit şi lideri în această companie: Radu Lotrean, Vasile Godîncă Herlea, Andreea Cionca Anghelof şi Rudolf Vizental: „O mână de oameni convinşi că pot să schimbe felul în care se făcea până în acel moment insolvenţa şi pot să transforme companiile româneşti.”

    Astfel, compania a fost construită „din dorinţa de a profesionaliza rolul de practician în insolvenţă şi de a transforma pasiunea fondatorilor în soluţii inovatoare de redresare şi reintegrare a afacerilor româneşti în circuitul economic”, având ca obiectiv salvarea şi creşterea valorii din afacerile locale.

    „Soluţiile inovatoare, spiritul tânăr şi dorinţa de a reuşi îşi vor fi pus amprenta asupra evoluţiei CITR”, care, în 2008, devine lider de piaţă. Cîrlănaru spune că evoluţia CITR de atunci şi până acum poate fi descrisă ca o poveste despre progres, rezultate şi inspiraţie. „Este o poveste despre curajul de a porni ceva ce nu se mai făcuse, despre voinţa de a nu renunţa oricât de greu e drumul, despre pasiunea de a salva valoarea din businessurile româneşti şi despre credinţa că lucrurile trainice se fac în echipă, nu individual.”

    Poveştile în care s-a scris câte un nou capitol. De-a lungul anilor, compania a gestionat peste 1.100 de proiecte, din toate domeniile de business, precum energie, farma, asigurări, agricultură, construcţii, retail, industrie alimentară, industre grea şi uşoară, industrie petrochimică, turism, real estate şi transport, distribuind anual 80-100 de milioane de euro creditorilor, cu scopul de a salva valoarea din companiile româneşti de impact.

    Despre cele mai de notabile proiecte din portofoliul companiei, Cîrlănaru spune că acestea sunt legate de nume relevante din industria României, de branduri şi de poveşti care au nevoie de un nou capitol. „În unele cazuri, marile proiecte au fost despre gestionarea cu succes şi celeritate a unor procese rapide de lichidare – proiecte precum Tractorul (cea mai mare tranzacţie de lichidare din România, desfăşurată în sub trei luni sub supravegherea Comisiei Europene), Rulmentul, Carpatica Asig şi multe altele, cel mai recent exemplu fiind cel mai mare faliment din istoria recentă, City Insurance.” În alte cazuri, precizează el, soluţia oferă companiei un nou început şi salvează valoarea relevantă, salvând branduri cu tradiţie – Flanco, Diverta, Dafora, TMUCB şi Selina fiind doar câteva exemple. „De asemenea, specificul proiectelor necesită soluţii specifice, precum cele care vizează cele mai mari companii de stat, proiecte de impact în care investim toată experienţa şi cunoştinţele noastre, pentru a asigura tranziţia unor companii cheie în economia actuală – Romaero, CET Constanţa sau CFR Marfă fiind câteva exemple relevante.”

    Un mandat plin de provocări. Cât priveşte proiectele marcante atât pentru echipa sa, cât şi pentru economie, pe care le-a luat în sarcină odată cu preluarea rolului de CEO, el menţionează în primul rând transpunerea directivei europene 2019/1023 în materie de prevenţie şi restructurare în legislaţia din România. Echipa CITR a fost desemnată consultantul Ministerului de Justiţie în acest proces complex, iar legislaţia a fost adoptată începând cu iulie 2022.

    „În redactarea noii legi, am contribuit cu toată expertiza noastră de peste 22 de ani pentru a veni în sprijinul mediului de business românesc. Am abordat acest proiect având deja experienţa unor restructurări ale unor companii de impact. Echipa noastră a contribuit la acest proiect complex alături de experţi în domeniu, practicieni, avocaţi, judecători şi profesori universitari.” Pentru a identifica nevoile reale şi actuale din piaţă, echipa CITR a purtat discuţii cu autorităţile naţionale, inclusiv cele fiscale, cu mediul de afaceri, bănci şi profesionişti ai dreptului insolvenţei.

    Noile reglementări au completat legea insolvenţei nr.  85/2014 şi prevăd două proceduri de restructurare, respectiv acordul de restructurare şi concordatul preventiv, ambele orientate spre salvarea companiilor în dificultate. Potrivit executivului, acestea sunt proceduri de restructurare flexibile, confidenţiale, preponderent în afara instanţei, cu o comunicare facilă şi rapidă pe căi electronice între creditori şi antreprenori. În plus, spune că aceste proceduri de sunt, în primul rând, confidenţiale, „deci presiunea psihologică a eşecului va ieşi din schema decizională”.


    „Primul element pe care îl caut (la oamenii din subordine – n. red.) este independenţa şi capacitatea de adaptare. (…) Cred în capacitatea fiecăruia de a-şi defini şi contura propriul rol, motiv pentru care încerc să fiu un lider care inspiră şi susţine, dar nu direcţionează şi impune. Conturez obiectivul şi ofer tot sprijinul necesar pentru ca cei din jurul meu să îşi descopere self leadershipul şi să îşi poată atinge obiectivele.”

    Paul-Dieter Cîrlănaru, CEO, CITR


    „Echipa CITR a avut nenumărate consultaţii cu mediul de business pentru a crea mecanisme de restructurare ce răspund unor nevoi fundamentale ale acestuia: sunt adaptate contextului economic, sunt simple şi eficiente, disponibile mult mai devreme şi cu mai puţină birocraţie decât în procedurile formale de insolvenţă.” Acest lucru se poate dovedi a fi deosebit de valoros, notează Cîrlănaru, atunci când contextul economic este unul plin de incertitudini. „Am comunicat constant în mediului de afaceri despre existenţa acestor noi proceduri de restructurare care vin să sprijine companiile în dificultate şi creditorii lor şi au potenţialul de a crea un avantaj competitiv pentru întreaga economie românească.”

    Cel de-al doilea proiect marcant este coordonarea celui mai mare faliment din istoria recentă a României, City Insurance. Provocările au ţinut de volumul de lucru şi de necesitatea de a clarifica din punct de vedere tehnic activitatea de asigurări şi contractele în care societatea era parte. În prima etapă a proiectului, povesteşte că echipa CITR a creat o bază de date de persoane asigurate şi a notificat peste 70.000 de creditori folosind instrumente special dezvoltate pentru a eficientiza tot procesul. „În acelaşi timp am elaborat într-o perioadă cât mai scurtă raportul de cauze privind falimentul City Insurance, pe care l-am finalizat în doar patru luni. Acesta este standardul pe care am vrut să îl atingem, pentru că în astfel de situaţii, când sunt atât de mulţi oameni impactaţi de faliment, trebuie să ajungem cât mai repede la partea de soluţii şi totul într-un proces transparent. Am informat constant despre fiecare etapă a acestui proiect şi concluziile noastre.”

    Gestionarea unor proiecte de această anvergură a presupus şi o intensă transformare digitală, care, spune Cîrlănaru, nu se realizează prin digitalizarea ştampilei sau a dosarului cu şină, ci prin reinventarea proceselor, identificarea acelor elemente repetitive şi standardizarea lor urmărind ca în final tot procesul să fie unul integrat, agil şi adaptabil, permiţând echipei să se concentreze pe acele aspecte creative, relevante, care aduc impact şi valoare adăugată. „Integrarea tehnologiei şi automatizării în modul de lucru a fost una dintre priorităţile noastre. Am investit în digitalizarea şi automatizarea proceselor, pentru a ne eficientiza şi pentru a putea gestiona proiecte cu volume imense de informaţie şi de activităţi, precum a fost cazul CITY Insurance. Ne-am digitalizat fluxurile operaţionale pentru a elimina procesele repetitive şi pentru a asigura cel mai bun rezultat pentru stakeholderii din proiectele noastre, pentru că aducem plusvaloare în fiecare dintre acestea. Putem avea acces la informaţii din dosare în timp real şi astfel putem oferi predictibilitate şi transparenţă întregului proces de restructurare.”

    Nevoia de pionierat. Pe lângă aceste reuşite profesionale, executivul spune că CITR a creat şi „o adevărată şcoală de business şi de viaţă”, aflată la a patra generaţie de manageri, şi a format o echipă de oameni care şi-au creat pas cu pas, parcursul profesional şi evoluţia personală „şi a căror dezvoltare a fost mereu susţinută, încurajată şi provocată de fondatori şi managementul companiei”.

    Un alt punct esenţial în filosofia companiei, adaugă el, este caracterul inevitabil al schimbării şi nevoia constantă de a adresa acest capitol – inovaţia ca avantaj competitiv. „Într-o piaţă în continuă evoluţie şi schimbare, nevoile companiilor se schimbă constant, problemele identificate sunt mereu altele iar soluţiile implementate trebuie să fie mereu noi. Unele dintre cele mai mari companii din istorie, lideri incontestabili de piaţă, precum Nokia sau Blockbuster, ne-au demonstrat că fără o atenţie constantă orientată către nou, un lider de piaţă sau industrie nu poate supravieţui. Această gândire ne-a permis să ne inventăm şi reinventăm constant produsele, să fim actuali şi relevanţi şi să putem crea soluţii, acolo unde ele încă nu există.”


    „Cred că cele mai importante elemente în conducerea unei companii sunt relaţia şi interacţiunea cu oamenii. Fără empatie, ascultare activă şi un interes constant pentru nevoile şi dorinţele celor din jur, nu poţi construi relaţii sănătoase, relaţii care stau la baza formării unei echipe, fără de care o companie pur si simplu nu există.”

    Paul-Dieter Cîrlănaru, CEO, CITR


    La capitolul provocări, „cea mai mare provocare constantă pe care o avem este să creăm şi redefinim constant produsul nostru”. Fiind un domeniu relativ nou în ţările din estul Europei, restructurarea reglementată a trecut şi trece în continuare printr-un proces evolutiv – „motiv pentru care suntem responsabili să dezvoltăm produse noi acolo unde ele încă nu au existat, să corelăm nevoile din piaţă cu cadrul existent şi să contribuim la evoluţia acestuia, acolo unde este cazul”.

    Viitorul, construit pe trei piloni. Vorbind de obiectivele viitoare, executivul spune că, în viziunea sa, viitorul CITR va fi construit pe o fundaţie bazată pe inovaţie, excelenţă şi impact. „Cum vom face asta? Prin digitalizare, învăţare continuă, implementarea unor noi mecanisme. Excelenţa va fi despre a menţine angajamentul nostru faţă de cel mai înalt standard de calitate şi pregătire, de o politică salarială modernă orientată către cei mai buni experţi şi focusul constant spre definirea produsului de restructurare. Impactul este obiectivul nostru constant – proiectele cele mai mari tratate cu soluţii specifice în vederea obţinerii unor rezultate reale şi win-win pentru toţi stakeholderii implicaţi.”

    Experienţa, adaugă el, i-a demonstrat că un proiect de succes are nevoie de implicarea activă şi constructivă a tuturor – antreprenor, colaboratori, clienţi, furnizori şi finanţatori. „În multe dintre proiectele noastre de succes soluţiile au fost implementate alături şi cu sprijinul instituţiilor bancare, motiv pentru care dialogul constant, deschiderea către noi soluţii sunt absolut necesare. Mă bucur să spun că odată cu implementarea noilor inovaţii legislative în domeniul restructurării am identificat numeroase ocazii de comunicare directă şi dialog constructiv mediul bancar, un element esenţial pentru aplicarea acestor soluţii.”

    De la jurist la CEO în zece ani. Cât priveşte echipa, executivul spune că CITR este o companie într-o continuă evoluţie, în care oamenii sunt în centrul atenţiei. „Avem manageri tineri de 27 de ani care vin cu o perspectivă tânără şi inovativă şi pe de altă parte colegi care au peste 20 de ani de experienţă în insolvenţă, restructurare, consultanţă juridică şi financiară. Per total putem spune că suntem o companie cu expertiză solidă şi în acelaşi timp inovativă şi agilă.”

    Fiind o industrie de nişă, cu skillseturi specifice, executivul spune că este dificil să găseşti oamenii potriviţi. De aceea, „noi credem că cel mai bun mod de a ne creşte şi dezvolta echipa este să sprijinim creşterea propriilor colegi. Sunt un exemplu elocvent. În urmă cu mai puţin de 10 ani debutam în echipa CITR ca jurist, iar acum sunt CEO al acestei companii”.

    Lecţia rezilienţei. Mergând cu discuţia mai departe, la planul general al întregii pieţe, Cîrlănaru spune că, din analizele CITR, reiese că în prezent 70% din cifra de afaceri la nivel naţional este generată de 32.027 de companii de impact, cu active totale de peste 1 milion de euro. Dintre acestea, 58% sunt finanţabile şi 42% sunt azi companii în zona de dificultate, fie restructurabile, fie aflate în insolvenţă iminentă. „Dintre companiile de impact în insolvenţă iminentă, vedem de asemenea că 43% amână de trei ani accesarea unei măsuri de restructurare, probabil antreprenorii încearcă să iasă singuri din dificultate”, însă notează că după un anumit grad, acest lucru este imposibil. Iar amânarea diminuează şansele de redresare.

    Potrivit lui, sunt semnale de alarmă care anunţă antreprenorii că urmează dificultatea şi e momentul potrivit pentru a accesa măsurile de redresare. „Ele sunt diferite în funcţie de industrie şi de companie, nu există o reţetă universală. Dependenţa faţă de anumiţi parteneri de afaceri, dificultăţile în recuperarea de creanţe, dar şi în plata la scadenţă a datoriilor, dificultăţile în aprovizionare, toate sunt simptome care, identificate din timp, pot ajuta la evitarea unor situaţii radicale.”

    În ceea ce priveşte insolvenţele din 2022, peste 6.700 de companii au intrat în insolvenţă în anul 2022, o creştere de 10% faţă de anul 2021. Dintre acestea, doar 67 sunt companii de impact, care cumulează peste 5.500 de angajaţi, înregistrează active în valoare de peste 1,5 miliarde lei şi datorii la bugetul statului de peste 170 milioane lei. Cifrele acestea sunt un rezultat al măsurilor fiscale aplicate în ultima perioadă ca răspuns la dificultăţile economice şi se manifestă printr-o creştere a nivelului datoriilor globale în toate segmentele. „Pe măsură ce aceste măsuri fiscale vor fi oprite, companiile vor fi nevoite să ia măsuri, iar efectul se va vedea în sănătatea companiilor şi a economiei noastre. Vedem deja o creştere a interesului în mediul de business în special pentru măsura de concordat preventiv.”

    În opinia sa, lecţia aici este despre rezilienţă, un punct forte al antreprenorului român, rezilienţă care ne poate însă orbi în faţa nevoii de a schimba ceva, de a inova, de a interveni asupra problemelor pe care nu le putem schimba fără o perspectivă exterioară sau fără un sprijin specializat. „Mai mult, capacitatea de a pivota în situaţii dificile, de a schimba ceva la timp pentru a te adapta noilor contexte, devine un avantaj competitiv în sine, transformând dificultatea în oportunitate, motiv pentru care încurajăm mediul antreprenorial să vadă un astfel de proces ca un pas înainte în evoluţia unei companii, nu ca un regres.”

    Problemele vechi cer soluţii noi. Vorbind despre evoluţia pieţei de insolvenţe în 2023, Cîrlănaru spune că „o statistică e valoroasă atunci când o poţi interpreta printr-o cheie foarte relevantă”. În cazul acesta, pentru a putea înţelege ce se întâmplă acum şi ce ne spun cifrele, subliniază că e important să te uiţi în trecut pentru a vedea ce s-a întâmplat in alte cicluri economice. „Chiar dacă vedem o uşoară creştere a numărului de proceduri noi deschise, în esenţă vorbim de un număr de 3-4 ori mai mic decât vârful înregistrat în 2013-2014, în urma ultimei crize financiare. Ce ne spune asta este că acest mecanism încă nu răspunde activ la numărul de provocări apărute, dovadă fiind studiul nostru la câte companii se află în dificultate.” Astfel, adaugă el, „în loc să citim asta ca o creştere, noi o citim în continuare ca o deconectare între nevoie şi soluţie, pentru care noi investim mult timp şi efort în a o remedia. Motivul pentru care asta se întâmplă este că orice soluţie nu poate fi eficientă dacă nu e aplicată”. Chiar dacă azi avem unele dintre cele moderne mecanisme de restructurare reglementată sau semireglementată din Europa, completează executivul, „nu poţi duce pacientul la doctor dacă el nu ştie despre doctor sau dacă nu are încredere în acel doctor”. Aici intervine aspectul legat de informare şi înţelegere şi de asemenea de a trece un prag şi a înţelege că în momente de dificultate, „soluţiile vor veni nu doar de la noi, ci şi de la colaboratori care ne pot sprijini în acest sens”.

     

    Evoluţie în pas cu timpurile

    2001
    Sunt puse bazele companiei;

    2002
    Filiala Cluj devine lider pe piaţa insolvenţei şi restructurării, la doar un an de la înfiinţare;

    2007
    Compania încheie, în proiectul Tractorul, cea mai mare şi mai rapidă lichidare din România, finalizată printr-o tranzacţie de 77 de milioane de euro, legitimată de Comisia Europeană;

    2010
    CITR marchează cea mai rapidă şi de impact reorganizare de succes a unui retailer de renume din România, Flanco; planul de reorganizare a fost implementat în timp record, numai 6 luni; e momentul repoziţionării businessului şi al dezvoltării serviciilor de reorganizare;

    2017
    În fruntea Insol Europe, organismul european al practicienilor în insolvenţă, este numit pentru prima dată un preşedinte român, în mandatul 2017-2018 – Radu Lotrean, cofondator al CITR;

    2020
    Compania este desemnată de Comisia Europeana consultant al Ministerului Justiţiei pentru transpunerea Directivei  Europene 2019/1023 privind cadrele de restructurare şi avertizarea timpurie în legislaţia din România;

    2021
    CITR obţine în cazul ROMAERO prima decizie a ANAF de aprobare a planului de restructurare a datoriilor bugetare conform OG6, un punct de reper în evoluţia  procedurilor de preinsolvenţă;

    2022
    Jucătorul gestionează cel mai mare faliment din istoria recentă a Romaniei, City Insurance.

     

  • Este 2023 anul în care BVB intră pe radarul investitorilor străini?

    Piaţa locală de capital are şansa să facă din 2023 unul dintre cei mai importanţi ani de la înfiinţarea sa în urmă cu peste 140 de ani, în vreme ce mult anticipata listare a Hidroelectrica poate aduce Bursa de Valori Bucureşti la statutul de piaţă emergentă din partea Morgan Stanley şi deci mai aproape de investitorii instituţionali globali. Cum se poziţionează piaţa anul acesta? Cum văd analiştii externi BVB? La ce se aşteaptă participanţii bursieri locali?

     

    Debutul la BVB al Hidroelectrica ar putea marca cea mai mare ofertă publică de vânzare de acţiuni (IPO) din istoria României şi posibil din Europa de Est, fiind estimată la 2-2,5 miliarde de euro, peste deţinătorul actualului record, retailerul polonez Allegro. Prospectul de listare va fi depus în curând la Autoritatea de Supraveghere Financiară, prima fereastră pentru IPO fiind în mai, iar a doua la începutul lunii iunie. Ce înseamnă, mai exact, acest lucru pentru piaţa locală?

    „Hidroelectrica va aduce vizibilitate Bursei. Va fi încă un emitent care ne va aduce mai aproape de calificarea ca piaţă emergentă de către Morgan Stanley Capital Partners. În plus, sigur ne va aduce o creştere a numărului de investitori. În acest context, şi noi, şi brokerii din jurul nostru trebuie să fim pregătiţi să procesăm investitorii care se vor uita  şi vor fi aduşi la Bursă de listarea Hidroelectrica”, spune Radu Hanga, preşedintele Bursei de Valori Bucureşti, prezent la ZF Capital Markets Summit.

    În cadrul celei de a doua ediţii a conferinţei, organizată pe 13 martie la hotelul Marriott din Capitală, au participat analişti, reprezentanţi ai companiilor listate la BVB, şefi de fonduri mutuale (locale şi străine), brokeri, reprezentanţi ai statului român, ASF-ului, cât şi ai altor burse de valori din regiune.

    Unul dintre invitaţi, Călin Ionescu, CEO al Sphera Franchise Group – operatorul în sistem de franciză al restaurantelor KFC, Pizza Hut şi Taco Bell în România, Republica Moldova şi Italia –, argumentează că statul român ar trebui să joace un rol mai important în dezvoltarea bursei locale, în special prin listarea unui număr mai mare dintre societăţile unde este acţionar majoritar.

    „Cred că pentru a dezvolta mai departe bursa ar trebui să accelerăm ritmul. Tot ce se întâmplă în jurul nostru în lume se întâmplă mult mai repede, inclusiv după criza sanitară toate lucrurile s-au accelerat şi automat şi dezvoltarea Bursei ar trebui accelerată. Un actor important este statul, care ar trebui să listeze mai multe companii şi ar îmbunătăţi performanţa acestor companii prin transparenţă”, crede el.

    De altfel, opinia sa  este împărtăşită inclusiv de Petr Koblic, CEO al Bursei din Praga şi preşedintele Federaţiei Burselor de Valori din Europa (FESE). Într-un interviu acordat recent pentru ZF, el a declarat că debutul Hidroelectrica – prin vânzarea unei deţineri a Fondului Proprietatea, acţionar vânzător – poate da startul altor listări ale companiilor din portofoliul statului în contextul în care disponibilitatea pieţei europene privind IPO-urile şi tranzacţiile realizate pe burse poate reveni la normal. Mai mult, preşedintele FESE este de părere că listarea exclusiv la BVB – deci nu şi pe altă piaţă majoră din vest – se va dovedi o alegere înţeleaptă pe viitor, reuşind să atragă mai mulţi investitori instituţionali către BVB, precum fonduri străine de pensii.

    Pentru context, Victor Gânsac, CEO al companiei de securitate cibernetică listată până de curând pe piaţa AeRO, pepiniera segmentului principal al BVB, spune că a fost contactat de un investitor instituţional la o oră după transferul pe piaţa principală, unde se va lista Hidroelectrica.

    „Cred că suntem pe un drum bun cu bursa, fondurile şi administratorii de fonduri, în sensul în care la finalul lunii ianuarie avem cel mai mare număr de investitori în fondurile de investiţii în acţiuni, peste 52.000. Avem anul trecut cinci noi administratori de fonduri de investiţii alternative, urmaţi de încă un ETF lansat luna trecută care a adunat aproape o mie de investitori”, explică Horia Gustă, preşedintele Asociaţiei Administratorilor de Fonduri. Şeful AAF spune că industria locală de asset management a avut subscrieri pozitive în luna ianuarie, dar încă are mult de recuperat, având în vedere că nivelul activelor din fonduri deschise de investiţii nu a mai fost atât de jos din 2013.

    Anul trecut, evoluţia activelor a fost în linie cu pieţele externe, cu excepţia fondurilor de investiţii alternative, care au înregistrat creşteri, faţă de pieţele din Europa care au avut scăderi. Citând un studiu al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) de anul trecut, Horia Gustă adaugă că un factor important în dezvoltarea pieţei de capital constă în definirea entităţilor responsabile pentru anumiţi paşi, precum Ministerul Finanţelor, ASF, bursa, AAF, BNR etc.

    „Sunt foarte multe măsuri bune, însă aş vrea să le spun doar pe cele din sarcina AAF. Prima măsură era egală de impozitare, care s-a schimbat în România de la 1 ianuarie 2023, vorbind despre reţinerea la sursă.”

    La evenimentul organizat de ZF a participat şi James Ashley, managing director al Goldman Sachs Asset Management, divizia de administrare a activelor din cadrul gigantului bancar american Goldman Sachs, care a intrat recent pe piaţa din România prin preluarea NN Investment Partners. El a adus în discuţie oportunităţile pe care le are România într-un context definit prin „reglobalizare”: „Noi nu vedem deglobalizarea şi avem o perspectivă puţin diferită, poate vedem ceea ce am putea numi o reglobalizare. Ce am văzut în ultimii 20 de ani este că multe companii europene şi americane au folosit China şi Asia de Sud-Est ca un hub pentru producţia de bunuri.”

    Pe baza mai multor factori economici, geopolitici sau a unor elemente precum rezilienţa lanţului de aprovizionare în faţa unor ameninţări de tipul Covid-19, reprezentantul Goldman Sachs crede că pieţele pot vedea lanţuri de aprovizionare mai răsfirate pe viitor. De exemplu, unele companii din Europa de Vest sau din America de Nord nu îşi vor reloca producţia în propriile lor jurisdicţii, ci vor continua să aibă prezenţă în Asia, în timp ce încep să se uite la Europa Centrală şi de Est, spre America Latină sau la anumite părţi din Africa pentru noi facilităţi de producţie. Pe de altă parte, deşi inflaţia pare să fi ajuns la apogeu în unele economii, analistul se aşteaptă în continuare la majorări ale ratelor dobânzilor din partea Rezervei Federale din SUA şi Băncii Centrale Europene, seria de creşteri fiind unul dintre marile motive care au dus la evoluţiile bursiere slabe din 2022.

    „Dacă mergem în urmă cu şase luni, conversaţia era despre cât de adâncă şi cât de lungă va fi recesiunea. Acum e o întrebare legitimă dacă vom vedea sau nu o recesiune. Încă există probabilitatea de a vedea o recesiune scurtă şi de suprafaţă, dar, subliniez, scurtă şi de suprafaţă.” Totuşi, în pofida tuturor estimărilor pesimiste din ultima perioadă, analiştii par să fi căzut de acord asupra unui lucru: listarea Hidroelectrica are potenţialul de a trage în sus evoluţia BVB din 2023, mai ales că anul acesta ar putea avea loc inclusiv relansarea pieţei instrumentelor derivate pe piaţa locală de capital.

    Cum se vede însă listarea Hidroelectrica din afara României?

    „Sentimentul privind listarea Hidroelectrica este unul foarte pozitiv în Croaţia. Investitorii noştri caută oportunităţi de investiţii şi aşteaptă cu interes acest IPO. Al doilea eveniment care sper că va conecta sau care va mări conexiunea cu România este emiterea de ETF-uri (fonduri tranzacţionate la bursă – n.r.) şi cred că un ETF pe piaţa de capital din România va da posibilitatea investitorilor din Croaţia să investească în prima ligă bursieră din România”, spune Ivana Gazic, şefa Bursei din Zagreb.

    În acest sens, InterCapital Asset Management, societate de administrare a investiţiilor care a introdus diverse produse şi servicii noi pe pieţele de capital din regiune, cum ar fi lansarea primelor ETF-uri în Croaţia pe baza indicilor Bursei de Valori Zagreb şi ai Bursei de Valori Ljubljana, cotate de asemenea în Slovenia, se pregăteşte să creeze un ETF care ar replica indicele BET al Bursei de la Bucureşti.

    „În urmă cu doi ani, am lansat primele ETF-uri bazate pe pieţele din Croaţia şi Slovenia, fiind listate pe ambele burse. Acum suntem în proces de creare a unui ETF care ar replica indicele BET şi sperăm să primim aprobare din partea autorităţilor în următoarele 2-3 săptămâni”, spune Ivan Kurtovic, CEO al InterCapital AM. Compania este cel mai mare administrator de investiţii independent din Croaţia, care gestionează active de aproximativ 400 de milioane de euro în Europa de Sud şi de Est.

    „Sperăm să îl listăm aici cât mai repede, însă acest lucru nu se află în controlul nostru. Avem investiţii pe piaţa din România de peste zece ani şi vedem întreaga regiune de sud-est a Europei drept un teren propriu. Fără iniţiative de creare de produse noi şi fără promovarea de produse ieftine şi atractive, îndreptate către mediul de retail şi investitorii instituţionali străini, regiunea nu poate decât să rămână la nivelul actual.”

    Totodată, Eglé Fredriksson, manager de portofoliu al administratorului suedez de active East Capital Asset Management, argumentează că listarea Hidroelectrica este intens aşteptată la nivel regional, va avea un impact major asupra modului în care este percepută piaţa românească şi va facilita promovarea de către Morgan Stanley.

    „Noi, de exemplu, am vrea să vedem mai multe companii care să vină pe piaţa de capital şi mai multe stimulente pentru investitorii retail pentru a rămâne şi a investi pe piaţa locală. Pe de altă parte, cel mai important pentru România este că are nevoie de mai mulţi investitori străini, pentru că dacă ne uităm la activitatea investitorilor străini a scăzut destul de mult odată cu invadarea Ucrainei anul trecut şi a rămas la un nivel destul de scăzut”, spune Eglé Fredriksson.

    Anul trecut, Hidroelectrica, cea mai profitabilă companie din portofoliul statului român, a avut venituri de 9,1 miliarde de lei, în urcare cu 40% faţă de 2021, şi un profit net de 4 miliarde de lei, cu 32,7% peste rezultatul precedentului exerciţiu financiar. Grupul a vândut energie electrică de 14,33THW, minus 16%, însă preţul mediu de vânzare a crescut cu 65% la 560 lei/MWH.

    Mergând înainte, Milan Pruşan, country head la Goldman Sachs Asset Management, subliniază necesitatea atragerii celor peste 500.000 de investitori din piaţa de asset management din România către fondurile de acţiuni, mai ales când randamentele obligaţiunilor corporative şi guvernamentale sunt date peste cap de inflaţie şi, implicit, de majorarea ratelor dobânzilor, notând în acest sens o oportunitate majoră de dezvoltare a Bursei de Valori Bucureşti.

    „Din structura pieţei locale de administrare a activelor reiese cât de necesară este diversificarea, iar aici aşa face o conexiune şi cu situaţia nefericită a acestei bănci din SUA, în sensul în care o expunere prea mare pe titluri de stat a condus la un dezechilibru caracterizat de performanţe relativ slabe în 2022. Suntem în contextul în care puteam construi pe o fundaţie pe care o consider destul de puternică”, spune Milan Pruşan.

    În aceeaşi notă, Ioan Gheorghiu, manager adjunct, Amundi AM, cel mai mare administrator de active din Europa, spune că principalele sectoare de interes rămân energia (în principal producţia, fără utilităţi) şi domeniul financiar-bancar. Astfel, contextul actual – marcat de prăbuşirea Silicon Valley din SUA şi criza bancară americană – vine să susţină orientarea de tip „value” pentru încă şase luni – un an, ceea ce favorizează Bursa de la Bucureşti, a cărei componenţă este dominată de respectivul tip de companii şi mai puţin de sectorul „growth” (orientat pe creşteri rapide).

    În timpul conferinţei ZF a fost invitat inclusiv Andrei Gemeneanu, managing partner al fondului de private equity Morphosis Capital, cu venituri de 47 de milioane de euro în 2021.

    „Suntem într-un context geopolitic complicat.Stăm de vorbă cu mari administratori de active din afara ţării care spun că România este o oportunitate interesantă. Ei ştiu că este un război la graniţă, însă ceea ce spun după «dar» nu mai este ascultat de nimeni. Orice criză creează oportunităţi”, spune Andrei Gemeneanu.

    În ceea ce priveşte reglementările impuse pieţei, Autoritatea de Supraveghere Financiară îşi propune să scurteze pe viitor procesele de atragere de capital prin intermediul pieţei bursiere, promiţând să fie mai selectivă cu privire la criteriile de acces pentru finanţare prin BVB.

    „Pentru a atrage investitorii, lucrăm pe mai multe paliere, încercăm să aducem încredere prin stabilitatea financiară a entităţilor pieţei, încercăm să comunicăm pe toate canalele de social media, unde sectorul este destul de activ. Încercăm să educăm populaţia, cifrele sunt undeva la 300.000 de elevi până în ciclul liceal şi 20.000 de studenţi, iar raportat la ciclul de investitori activi, orice procent din aceşti tineri ar putea duce la o creştere substanţială”, spune Cosmin Păunescu, şeful serviciul de supraveghere prudenţială, ASF.

    Pe viitor, Autoritatea vrea să simplifice regulamentele şi interacţiunea cu investitorii, în parametrii menţionaţi de legislaţia europeană şi să observe o îmbunătăţire considerabilă a companiilor pe segmentul ESG (mediu, social şi guvernanţă corporativă), unde se încadrează şi Hidroelectrica.

    „Există un studiu recent care vorbeşte despre interesul a 80% din investitori din generaţiile Millennials şi Z către instrumente ESG şi 60% din investitorii generaţiei X”, adaugă Cosmin Păunescu. Pentru investitori, este un concept cu tot mai multă tracţiune, mai ales pentru ţările unde activismul ecologic şi social are o latură adânc înrădăcinată în comunitate. În plus, lipsa standardelor ESG este privită ca factor de risc în analizele financiare ale Băncii Centrale Europene, urmând să fie luate în calcul de cât mai mulţi analişti care oferă preţuri ţintă.

    „Cu bune şi rele, România este o zonă interesantă şi apetisantă din punct de vedere investiţional. Sunt dorinţe din partea investitorilor străini, trebuie doar să avem deschidere să îi primim şi să ne facem PR-ul mai bun. Viitorul va depinde foarte mult de ce se întâmplă pe plan internaţional”, consideră Aurel Bernat, CEO al BT AM. 

     

    Cosmin Păunescu, head of Prudential Supervision Unit, ASF

    Speranţa noastră este să intrăm pe lista Morgan Stanley cu listarea Hidroelectrica, acesta este targetul final pentru România, asta ne dorim. Contrapartea centrală este în proces de autorizare, va mai dura întrunirea colegiului, dar va fi un alt instrument de creştere a lichidităţii din piaţă. Lichiditatea anul acesta a fost destul de scăzută comparativ cu anul trecut. Anul trecut aveam fenomene geopolitice şi macroeconomice clare, care au condus la o volatilitate ridicată. Anul acesta, investitorii au văzut rezultate financiare destul de bune şi nu au proiectat scăderi atât de mari şi practic nu au fost instrumente disponibile de tranzacţionare, nu aveai ce poziţie să adopţi. Asta sperăm să se rezolve odată cu dezvoltarea pieţei derivatelor din România.

     

    Ivan Kurtovic, CEO al InterCapital AM

    Ideea noastră este să ducem aceste produse (ETF-uri – n.red.) pe pieţele UE şi către investitorii instituţionali. Pasul principal ar fi creştem popularitatea acestor produse în rândul investitorilor locali de retail. De la declanşarea războiului din Ucraina, deci de când inflaţia a lovit piaţa, s-a retras mult din fondurile de acţiuni, acesta fiind trendul la nivel global. Povestea s-a aplicat şi la instrumentele cu venit fix. Poate cele care au beneficiat un pic au fost fondurile cu expunere pe piaţa monetară, în special în Statele Unite întrucât ratele dobânzilor au început să crească semnificativ. Din octombrie, sentimentul s-a schimbat un pic, investitorii au adus din nou bani în acţiuni, însă cele mai recente ştiri i-au determinat să fie mai precauţi.

     

    Eglé Fredriksson, Portfolio Manager, East Capital Asset Management

    Ne uităm împreună cu alţi investitori la listarea Hidroelectrica. Desigur, va fi nevoie să vedem şi alte lucruri că se întâmplă în România, precum o claritate privind taxarea, riscurile unei suprataxări, reformele din ţară şi vrem să vedem mai multe progrese. Aceste riscuri nu vor fi rezolvate printr-un singur eveniment pe piaţa de capital.

     

    Horia Gustă, preşedintele Asociaţiei Administratorilor de Fonduri

    Sunt multe măsuri de dezvoltare a pieţei, precum creşterea nivelului de economisire de către retail sau gospodării. O măsură este legată de creşterea numărului de instrumente financiare listate. De asemenea, o măsură interesantă făcea referire la încurajarea creării de fonduri care să  investească în produse diversificate care să includă bonduri corporative nefinanciare. O atenţie specială trebuie acordată instrumentelor de pe AeRO pentru a finanţa companiile de mărimi medii prin obligaţiuni corporative.  Trebuie să ne gândim cu toţii că asta trebuie să fie o soluţie.

     

    Zuzanna Kurek, fondatoare, Cornerstone Communications

    Foarte multă lume se aşteaptă la listarea Hidroelectrica. Acest lucru trebuia să se întâmple încă de acum 10 ani. Ne lipseşte un ecosistem care să suporte piaţa de capital. Dar această problemă se poate rezolva prin atragerea marilor companii străine, după cum vedem azi, multe din ele deja devin prezente. Există foarte mulţi bani în piaţă care aşteaptă listarea Hidroelectrica. După această listare va fi un interes crescut pentru alte companii antreprenoriale, chiar şi companii deja prezente la bursă. Această piaţă are potenţial pentru că oamenii care lucrează în ea cred şi ei. Mai departe vorbim de resposabilitatea companiilor, de guvernanţă corporativă.

     

    Radu Hanga, preşedinte, Bursa de Valori Bucureşti

    Fondurile de pensii sunt jucători foarte mari. Vorbim de active de 20 de miliarde de euro. În medie, fiecare administrator are cam 3 miliarde de euro. Sigur, capacitatea lor de a investi este limitată la companiile mari listate la Bursă, cele mai lichide. Mi-ar plăcea să văd lichiditatea mergând în jos, şi către companiile mai mici. Aici intervine rolul fondurilor de pensii ca alocatori. Ca fond de pensii nu poţi să investeşti în 100 de companii, dar poţi să aloci o parte din banii destinaţi fondurilor de acţiuni către alte fonduri, alţi jucători mai mici, cu politică de investiţii mai flexibilă.

    În momentul în care piaţa creşte, şi mecanismul de evaluare creşte, inclusiv valoarea portofoliului listat. Dacă creşterea este mai mare decât creşterea activelor vor fi în zona în care trebuie să facă ajustări. Cred că pe măsură ce industria fondurilor de pensii se va maturiza, rata de creştere a activelor fondurilor de pensii se va plafona, va ajunge la un moment dat pe un palier în care intrările pe fondurile de pensii vor fi egale cu plăţile pe care le vor face pentru oamenii care se vor retrage.

     

    Răzvan Butucaru, Partner, Financial Services & Advisory Leader, Mazars România

    În România există puţine tranzacţii cu investitori americani spre deosebire de alte zone din Europa, dar o tendinţă foarte importantă o reprezintă ponderea creşterii investitorilor locali, semnul unei economii mature, a unei clase de antreprenori care realizează că prin astfel de operaţiuni se pot extinde. Avem şi fonduri de investiţii din ce în ce mai active astfel încât atât la nivelul României, dar şi al regiunii, putem spune că 2022 a bifat un an ridicat al investiţiilor.

    Atât la nivel local cât şi regional, peste 50% dintre tranzacţii sunt făcute de investitori din afara regiunii. În România, în 2022, pe primele locuri au fost investitorii din Marea Britanie, Germania şi Austria. Dacă ne uităm pe ultimii trei ani, în acest clasament intră şi investitori francezi, alături de cei germani, cel puţin ca număr al tranzacţiilor.

  • Care sunt cartierele din Bucureşti care explodează total. Aici urmează să fie construite cartiere gigant cu zeci de mii de locuinţe noi, clădiri de birouri şi magazine

    Fabrica de Glucoză, Theodor Pallady şi Şoseaua Progresului sunt în acest moment cele mai fierbinţi centre de dezvoltare ale Capitalei unde corporatiştii vor fie să lucreze, fie să îşi cumpere o locuinţă.

    Sectorul construcţiilor şi piaţa rezidenţială în particular reprezintă un contribuitor semnificativ la formarea PIB-ului României an de an, fără a lua în calcul domeniile conexe segmentului rezidenţial, precum amenajările interioare sau piaţa electro-IT. Numai în cele cinci zone analizate, şi anume Bucur Obor, Fabrica de Glucoză, Petrom City, Progresului şi Titan, au fost finalizate sau sunt anunţate proiecte cu 27.000 de locuinţe, vorbind doar de proiecte unde există deja intenţii certe. În total, doar în dezvoltarea lor s-au investit sau se vor investi peste 2 miliarde de euro, pentru alte potenţiale proiecte pe termen lung fiind posibile alte investiţii de peste 1 miliard de euro, potrivit datelor companiei de consultanţă imobiliară SVN România. Investiţiile ajung chiar la 3 miliarde de euro pentru o perioadă de poate 15 ani, sumă care se poate dubla dacă sunt luate în calcul afaceri conexe şi cheltuieli de consum.

    Piaţa rezidenţială este şi trebuie să rămână un pol important de dezvoltare economică a unui oraş. „Să ne imaginăm cum arăta oraşul în urmă cu două decenii, inclusiv din punctul de vedere al standardelor de locuire. În ultimii 20 de ani s-au construit şi proiecte mai slabe calitativ, dar şi proiecte integrate, cu adevărat calitative, care au schimbat semnificativ în bine calitatea şi standardele de locuire – ca în orice segment economic, avem şi paliere inferioare, şi produse care ţintesc segmentul mediu, cât şi produse premium”, explică Andrei Sârbu, CEO al SVN România. Valoarea totală a investiţiilor imobiliare planificate în 2023 de investitorii activi în marile centre regionale ale României se situează între 700 de milioane de euro şi 1,2 miliarde de euro, însă investitorii cer predictibilitate, mai ales în Bucureşti, unde şi există cea mai mare cerere pentru birouri şi locuinţe noi.

    Atragerea forţei de muncă reprezintă prioritatea numărul unu pentru investitori, iar aceştia merg într-un oraş sau altul pentru angajaţi. Dacă nivelul calităţii vieţii nu creşte, oamenii se vor îndrepta treptat către alte oraşe sau ţări şi implicit şi investiţiile vor fi pierdute, au explicat şi investitorii prezenţi în cadrul evenimentului The Trends organizat de Bucharest Real Estate Club şi Romania Property Club. „Suntem la doi ani de la suspendarea PUZ-urilor de sector şi anul acesta a fost deblocat Planul Urbanistic General al Bucureştiului, cu termen de un an din partea autorităţilor. În tot acest timp. Ilfovul a crescut şi a atras investiţii, în timp ce Bucureştiul «încasează» traficul suplimentar generat de cei care fac naveta şi poluarea aferentă. Acum se conturează patru mari poli de dezvoltare – Fabrica de Glucoză, Petrom City, Obor şi Theodor Pallady, în timp ce în Ilfov se dezvoltă comuna Berceni, Pipera, Corbeanca, Baloteşti şi Buftea”, a explicat Despina Ponomarenco, preşedintele BREC. Spre exemplu, cum ar fi arătat Bucureştiul fără cartierul financiar din zona Aviaţiei – Barbu Văcărescu, specific oricărei mari capitale?

    Sau fără polul office centru vest. Sau fără revitalizarea zonei Fabrica de Glucoză, care a venit şi vine cu componenta rezidenţială care să întregească ecosistemul de birouri şi comercial din zonă. Zona Pallady, o zonă industrială în sine, dar cu o infrastructură bună, a atras şi atrage dezvoltarea a numeroase proiecte rezidenţiale. Zona Bucur Obor a trecut şi va trece în viitor, de asemenea, printr-un amplu proces de regenerare urbană. La fel şi zona Progresului. Oraşele evoluează şi Bucureştiul are numeroase parcele de teren părăsite, zone industriale care nu mai sunt utilizate de perioade îndelungate şi care acum pot fi folosite şi puse în valoare”, a subliniat Andrei Sârbu.

    Dezvoltatorii caută, evident, astfel de terenuri, care să beneficieze de o infrastructură generală bună, de proximitatea faţă de puncte de interes – iar în locurile unde sunt necesare îmbunătăţiri, autorităţile trebuie să vină şi să completeze infrastructura generală cu funcţiunile necesare. „Deja există numeroşi dezvoltatori care includ spaţii comerciale ample, care includ zone verzi semnificative, care dezvoltă componente office. Bucureştiul are nevoie şi de proiecte integrate, mari, de regenerare a unor zone şi fiecare dintre zonele menţionate anterior include un potenţial astfel de proiect – sau, împreună, inclusiv cu proiecte de retail, definesc o nouă zonă a oraşului”, explică consultantul.  

     

    Fabrica de Glucoză – după birouri, vin şi proiectele rezidenţiale

    Peste 2.000 de apartamente sunt în construcţie sau vor demara în perioada imediat următoare, potrivit consultanţilor imobiliari, în zona străzii Fabrica de Glucoză, un cartier până nu de curând blocat, dar care de patru ani este bulevardul de acces al autostrăzii A3 Bucureşti-Ploieşti. Mai multe tranzacţii cu terenuri în zona străzii Fabrica de Glucoză au fost parafate în ultimii trei ani şi dezvoltatorii au demarat construcţia de proiecte rezidenţiale care să atragă corporatiştii care lucrează fie pe Floreasca sau Barbu Văcărescu, fie pe Dimitrie Pompeiu sau în Pipera Nord. În aceste zone sunt peste 1,2 milioane de metri pătraţi de birouri deja construite, iar acolo lucrează peste 100.000 de corporatişti care, în cele mai multe cazuri, fac naveta între nordul şi sudul, estul sau vestul Capitalei, unde sunt amplasate acum cartierele-dormitor. „În acest moment se află în dezvoltare şapte proiecte rezidenţiale în zona Fabrica de Glucoză, care vor pune pe piaţă un total de peste 2.000 de apartamente. Acestea sunt Nordis View, One High District, One Lake Club, Prima Vista, Yacht Kid şi două proiecte dezvoltate de către omul de afaceri Ibrahim Bahbahani. Adiţional acestora, în zonă au fost proiectate sau sunt în curs de proiectare alte câteva proiecte rezidenţiale, cu un total potenţial de câteva mii de unităţi locative“, a spus Viorel Mohorea, manager de vânzări la SVN România.

    În zona străzii Fabrica de Glucoză, 23,4 hectare erau deţinute de avocaţii Virginica Tanţi Dumitrescu şi Adrian Ciorobea, terenul fiind dat de Primăria Capitalei în 2005 în schimbul unui teren de 9,3 hectare aflat acum pe fundul lacului Plumbuita şi în parcul Plumbuita. Cei doi au vândut inclusiv un teren de 1,7 hectare către Kaufland, care construieşte acum un nou magazin, iar PMB a expropriat 8.000 mp contra sumei de peste 18 milioane de euro. De asemenea, de la cei doi a cumpărat inclusiv Gabriel Popoviciu un teren pentru Belvedere Residences, proiect vândut ulterior către London Partners. „Principalele avantaje ale zonei au fost şi sunt reprezentate de amplasamentul în zona de nord a oraşului, în imediata apropiere a unei staţii de metrou – Pipera, a mallului Promenada şi a celui mai important pol de birouri din oraş. Infrastructura rutieră este foarte bună şi, dincolo de proiectele în sine şi de amplasamentul în imediata apropiere a Lacului Tei, cumpărătorii caută şi apropierea faţă de nenumărate clădiri de birouri sau un acces foarte facil către alte puncte de interes din oraş, metroul fiind un avantaj semnificativ“, explică Viorel Mohorea.

    Belvedere Residences a fost primul proiect mare care a deschis zona în noul ciclu de dezvoltare, în 2016, cu aproximativ 1.000 de apartamente livrate. Înainte de actualul ciclu, în zonă se dezvoltaseră UpGround şi Laguna Residence.

    „Zona a fost printre primele, dacă nu cel mai important pol rezidenţial ca rol în creionarea segmentului middle market. Aproximativ 17% din oferta nouă dezvoltată în oraş în 2015 ţintea acest segment, potrivit datelor departamentului nostru de research. Acest procent a crescut la 28% în 2016, la 38% în 2017 şi la 46% în 2018. Desigur, cu cât s-au finalizat mai multe proiecte de birouri în zonă, cu atât zona a devenit mai dorită de către potenţialii cumpărători ai unei locuinţe noi“, a spus consultantul. El a subliniat că proiectele dezvoltate şi caracteristicile fiecăruia în parte au fost cele care au creionat potenţialul public. Altfel spus, în zonă s-au dezvoltat şi proiecte premium, dar şi proiecte care au ţintit categoriile middle market şi middle upper market. Zona a prins avânt odată cu autostrada Bucureşti-Ploieşti, mai exact cu tronsonul de „autostradă urbană“ a acesteia, între centură şi Fabrica de Glucoză, devenind astfel un bulevard de acces cu patru benzi pentru viitoarea autostradă care va merge de la Bucureşti la Braşov, respectiv Oradea. „Autostrada Bucureşti – Ploieşti şi lărgirea străzii Fabrica de Glucoză au avut un impact semnificativ asupra dezvoltării imobiliare a zonei – şi a potenţialului de business în sine – atât din punctul de vedere al ritmului de vânzări, cât şi din punctul de vedere al creşterilor de preţuri. Este încă o dovadă că existenţa unei infrastructuri rutiere şi generale bune duce la succes“, a spus Viorel Mohorea.  

     

    Şos. Progresului – din „Trafic Greu”, în Cotroceni – pol imobiliar

     

    Barbu Văcărescu în 2009 şi 2022, înainte şi după formarea polului imobiliar: în 2009 zona era una blocată din cauza lipsei podului spre Pipera şi în locul Globalworth Tower era dealerul Porsche Bucureşti Aviaţiei. Promenada Mall nu exista, şi nici Sky Tower. Dacă în anii 2000 era o zonă mărginaşă a Capitalei, acum este considerată a fi „noul centru”.

     

    CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL
     

  • Noii poli de dezvoltare ai Capitalei. 2023: Zeci de mii de apartamente, sute de mii de metri pătraţi de birouri şi cât mai mult retail

    Fabrica de Glucoză, Theodor Pallady şi Şoseaua Progresului sunt în acest moment cele mai fierbinţi centre de dezvoltare ale Capitalei unde corporatiştii vor fie să lucreze, fie să îşi cumpere o locuinţă.

    Sectorul construcţiilor şi piaţa rezidenţială în particular reprezintă un contribuitor semnificativ la formarea PIB-ului României an de an, fără a lua în calcul domeniile conexe segmentului rezidenţial, precum amenajările interioare sau piaţa electro-IT. Numai în cele cinci zone analizate, şi anume Bucur Obor, Fabrica de Glucoză, Petrom City, Progresului şi Titan, au fost finalizate sau sunt anunţate proiecte cu 27.000 de locuinţe, vorbind doar de proiecte unde există deja intenţii certe. În total, doar în dezvoltarea lor s-au investit sau se vor investi peste 2 miliarde de euro, pentru alte potenţiale proiecte pe termen lung fiind posibile alte investiţii de peste 1 miliard de euro, potrivit datelor companiei de consultanţă imobiliară SVN România. Investiţiile ajung chiar la 3 miliarde de euro pentru o perioadă de poate 15 ani, sumă care se poate dubla dacă sunt luate în calcul afaceri conexe şi cheltuieli de consum.

    Piaţa rezidenţială este şi trebuie să rămână un pol important de dezvoltare economică a unui oraş. „Să ne imaginăm cum arăta oraşul în urmă cu două decenii, inclusiv din punctul de vedere al standardelor de locuire. În ultimii 20 de ani s-au construit şi proiecte mai slabe calitativ, dar şi proiecte integrate, cu adevărat calitative, care au schimbat semnificativ în bine calitatea şi standardele de locuire – ca în orice segment economic, avem şi paliere inferioare, şi produse care ţintesc segmentul mediu, cât şi produse premium”, explică Andrei Sârbu, CEO al SVN România. Valoarea totală a investiţiilor imobiliare planificate în 2023 de investitorii activi în marile centre regionale ale României se situează între 700 de milioane de euro şi 1,2 miliarde de euro, însă investitorii cer predictibilitate, mai ales în Bucureşti, unde şi există cea mai mare cerere pentru birouri şi locuinţe noi.

    Atragerea forţei de muncă reprezintă prioritatea numărul unu pentru investitori, iar aceştia merg într-un oraş sau altul pentru angajaţi. Dacă nivelul calităţii vieţii nu creşte, oamenii se vor îndrepta treptat către alte oraşe sau ţări şi implicit şi investiţiile vor fi pierdute, au explicat şi investitorii prezenţi în cadrul evenimentului The Trends organizat de Bucharest Real Estate Club şi Romania Property Club. „Suntem la doi ani de la suspendarea PUZ-urilor de sector şi anul acesta a fost deblocat Planul Urbanistic General al Bucureştiului, cu termen de un an din partea autorităţilor. În tot acest timp. Ilfovul a crescut şi a atras investiţii, în timp ce Bucureştiul «încasează» traficul suplimentar generat de cei care fac naveta şi poluarea aferentă. Acum se conturează patru mari poli de dezvoltare – Fabrica de Glucoză, Petrom City, Obor şi Theodor Pallady, în timp ce în Ilfov se dezvoltă comuna Berceni, Pipera, Corbeanca, Baloteşti şi Buftea”, a explicat Despina Ponomarenco, preşedintele BREC. Spre exemplu, cum ar fi arătat Bucureştiul fără cartierul financiar din zona Aviaţiei – Barbu Văcărescu, specific oricărei mari capitale?

    Sau fără polul office centru vest. Sau fără revitalizarea zonei Fabrica de Glucoză, care a venit şi vine cu componenta rezidenţială care să întregească ecosistemul de birouri şi comercial din zonă. Zona Pallady, o zonă industrială în sine, dar cu o infrastructură bună, a atras şi atrage dezvoltarea a numeroase proiecte rezidenţiale. Zona Bucur Obor a trecut şi va trece în viitor, de asemenea, printr-un amplu proces de regenerare urbană. La fel şi zona Progresului. Oraşele evoluează şi Bucureştiul are numeroase parcele de teren părăsite, zone industriale care nu mai sunt utilizate de perioade îndelungate şi care acum pot fi folosite şi puse în valoare”, a subliniat Andrei Sârbu.

    Dezvoltatorii caută, evident, astfel de terenuri, care să beneficieze de o infrastructură generală bună, de proximitatea faţă de puncte de interes – iar în locurile unde sunt necesare îmbunătăţiri, autorităţile trebuie să vină şi să completeze infrastructura generală cu funcţiunile necesare. „Deja există numeroşi dezvoltatori care includ spaţii comerciale ample, care includ zone verzi semnificative, care dezvoltă componente office. Bucureştiul are nevoie şi de proiecte integrate, mari, de regenerare a unor zone şi fiecare dintre zonele menţionate anterior include un potenţial astfel de proiect – sau, împreună, inclusiv cu proiecte de retail, definesc o nouă zonă a oraşului”, explică consultantul.  

     

    Fabrica de Glucoză – după birouri, vin şi proiectele rezidenţiale

    Peste 2.000 de apartamente sunt în construcţie sau vor demara în perioada imediat următoare, potrivit consultanţilor imobiliari, în zona străzii Fabrica de Glucoză, un cartier până nu de curând blocat, dar care de patru ani este bulevardul de acces al autostrăzii A3 Bucureşti-Ploieşti. Mai multe tranzacţii cu terenuri în zona străzii Fabrica de Glucoză au fost parafate în ultimii trei ani şi dezvoltatorii au demarat construcţia de proiecte rezidenţiale care să atragă corporatiştii care lucrează fie pe Floreasca sau Barbu Văcărescu, fie pe Dimitrie Pompeiu sau în Pipera Nord. În aceste zone sunt peste 1,2 milioane de metri pătraţi de birouri deja construite, iar acolo lucrează peste 100.000 de corporatişti care, în cele mai multe cazuri, fac naveta între nordul şi sudul, estul sau vestul Capitalei, unde sunt amplasate acum cartierele-dormitor. „În acest moment se află în dezvoltare şapte proiecte rezidenţiale în zona Fabrica de Glucoză, care vor pune pe piaţă un total de peste 2.000 de apartamente. Acestea sunt Nordis View, One High District, One Lake Club, Prima Vista, Yacht Kid şi două proiecte dezvoltate de către omul de afaceri Ibrahim Bahbahani. Adiţional acestora, în zonă au fost proiectate sau sunt în curs de proiectare alte câteva proiecte rezidenţiale, cu un total potenţial de câteva mii de unităţi locative“, a spus Viorel Mohorea, manager de vânzări la SVN România.

    În zona străzii Fabrica de Glucoză, 23,4 hectare erau deţinute de avocaţii Virginica Tanţi Dumitrescu şi Adrian Ciorobea, terenul fiind dat de Primăria Capitalei în 2005 în schimbul unui teren de 9,3 hectare aflat acum pe fundul lacului Plumbuita şi în parcul Plumbuita. Cei doi au vândut inclusiv un teren de 1,7 hectare către Kaufland, care construieşte acum un nou magazin, iar PMB a expropriat 8.000 mp contra sumei de peste 18 milioane de euro. De asemenea, de la cei doi a cumpărat inclusiv Gabriel Popoviciu un teren pentru Belvedere Residences, proiect vândut ulterior către London Partners. „Principalele avantaje ale zonei au fost şi sunt reprezentate de amplasamentul în zona de nord a oraşului, în imediata apropiere a unei staţii de metrou – Pipera, a mallului Promenada şi a celui mai important pol de birouri din oraş. Infrastructura rutieră este foarte bună şi, dincolo de proiectele în sine şi de amplasamentul în imediata apropiere a Lacului Tei, cumpărătorii caută şi apropierea faţă de nenumărate clădiri de birouri sau un acces foarte facil către alte puncte de interes din oraş, metroul fiind un avantaj semnificativ“, explică Viorel Mohorea.

    Belvedere Residences a fost primul proiect mare care a deschis zona în noul ciclu de dezvoltare, în 2016, cu aproximativ 1.000 de apartamente livrate. Înainte de actualul ciclu, în zonă se dezvoltaseră UpGround şi Laguna Residence.

    „Zona a fost printre primele, dacă nu cel mai important pol rezidenţial ca rol în creionarea segmentului middle market. Aproximativ 17% din oferta nouă dezvoltată în oraş în 2015 ţintea acest segment, potrivit datelor departamentului nostru de research. Acest procent a crescut la 28% în 2016, la 38% în 2017 şi la 46% în 2018. Desigur, cu cât s-au finalizat mai multe proiecte de birouri în zonă, cu atât zona a devenit mai dorită de către potenţialii cumpărători ai unei locuinţe noi“, a spus consultantul. El a subliniat că proiectele dezvoltate şi caracteristicile fiecăruia în parte au fost cele care au creionat potenţialul public. Altfel spus, în zonă s-au dezvoltat şi proiecte premium, dar şi proiecte care au ţintit categoriile middle market şi middle upper market. Zona a prins avânt odată cu autostrada Bucureşti-Ploieşti, mai exact cu tronsonul de „autostradă urbană“ a acesteia, între centură şi Fabrica de Glucoză, devenind astfel un bulevard de acces cu patru benzi pentru viitoarea autostradă care va merge de la Bucureşti la Braşov, respectiv Oradea. „Autostrada Bucureşti – Ploieşti şi lărgirea străzii Fabrica de Glucoză au avut un impact semnificativ asupra dezvoltării imobiliare a zonei – şi a potenţialului de business în sine – atât din punctul de vedere al ritmului de vânzări, cât şi din punctul de vedere al creşterilor de preţuri. Este încă o dovadă că existenţa unei infrastructuri rutiere şi generale bune duce la succes“, a spus Viorel Mohorea.  

     

    Şos. Progresului – din „Trafic Greu”, în Cotroceni – pol imobiliar

     

    Barbu Văcărescu în 2009 şi 2022, înainte şi după formarea polului imobiliar: în 2009 zona era una blocată din cauza lipsei podului spre Pipera şi în locul Globalworth Tower era dealerul Porsche Bucureşti Aviaţiei. Promenada Mall nu exista, şi nici Sky Tower. Dacă în anii 2000 era o zonă mărginaşă a Capitalei, acum este considerată a fi „noul centru”.

    Ultimii şapte ani şi următorii patru au atras şi vor atrage construirea unui total de peste 5.000 de apartamente, peste 180.000 de metri pătraţi de birouri şi 65.000 metri pătraţi de spaţii de retail, fără a mai lua în calcul Liberty Center, inaugurat în 2008 în zona fostului Trafic Greu, de la Răzoare – unde acum este One Cotroceni Park şi până spre vechiul Ferentari, unde acum şase ani Dedeman cumpăra terenul de la Industria Iutei. „În total, vorbim de un nou ecosistem cu o valoare de peste un miliard de euro doar în zona Progresului – Viilor. AFI şi One United au dezvoltat şi vor dezvolta clădiri de birouri. A fost dezvoltat un proiect comercial amplu, iar acum sunt în construcţie proiecte rezidenţiale de calibru. Sunt investiţii care redau zona oraşului, o readuc la viaţă şi o introduc într-un circuit urban – şi sunt investiţii care la rândul lor atrag alte investiţii, de la furnizori de materiale, finisaje, afaceri care se deschid în zonă, companii care îşi aduc echipele şi sediile în zonă şi multe altele“, a spus Ionuţ Nicolescu, preşedinte al companiei de consultanţă imobiliară SVN România. One United, AFI Europe, NEPI-Rockastle, Dedeman şi Novum sunt cei mai mari investitori care au cumpărat terenuri şi cei mai mulţi au şi demarat noi investiţii în transformarea fostului Trafic Greu într-una dintre cele mai căutate zone ale Bucureştiului pentru locuinţe sau birouri. „Cu AFI Tech Park am fost printre primii care am investit în zona Progresului şi formăm un nou centru de interes. Zona este una aproape de centru, se dezvoltă şi tramvaiul deja existent şi separat de drum ajută, mai ales dacă vor intra pe aceste linii şi noi tramvaie“, a explicat Doron Klein, CEO al AFI Europe pentru România şi Cehia.

    AFI a dezvoltat deja două faze ale proiectului de birouri, iar o a treia va urma pentru a ajunge la un total de 71.000 mp de office. „Autorităţile ar trebui să vină la rândul lor şi să contribuie la dezvoltarea şi îmbunătăţirea infrastructurii generale din zonă dar şi din Capitală, de la mijloace de transport în comun moderne la trasee eficiente şi predictibilitate maximă. Premisele sunt însă bune iar zona Progresului va fi un pol semnificativ pe termen mediu“, a explicat Ionuţ Nicolescu. Zona a revenit în prim-plan după tranzacţia de 35 mil. euro a celor de la One United prin care au cumpărat de la Adriean Videanu terenul fostului Vulcan şi unde va fi dezvoltat proiectul mixt One Cotroceni Towers. Cu o valoare brută de dezvoltare (GDV) estimată la 400 de milioane de euro, One Cotroceni Towers va fi o importantă dezvoltare mixtă şi un exemplu emblematic de regenerare urbană, care va creşte gradul de atractivitate a traiului, muncii şi a petrecerii timpului liber în Bucureşti. Componenta rezidenţială va cuprinde 1.296 de unităţi dispuse în cinci turnuri. Două turnuri vor avea 33 de etaje, devenind astfel cea mai înaltă dezvoltare rezidenţială din Bucureşti şi din regiune. Alte două turnuri vor avea 23 de etaje, în timp ce o clădire va avea 16 etaje. În plus, dezvoltarea mixtă va include şi o clădire de birouri de sine stătătoare, cu o suprafaţă închiriabilă totală (GLA) de aproximativ 48.000 mp, care va fi denumită One Cotroceni Park Office Faza III, continuând povestea de  primelor două faze, care au un GLA cumulat de 81.000 mp.

    Zona Petrom City va trece printr-un amplu proces de regenerare urbană, cu proiecte integrate care vor pune pe piaţă multiple facilităţi şi opţiuni de petrecere a timpului liber, reintroducând astfel în circuitul oraşului o zonă care, exceptând Petrom City, nu era extrem de circulată. Momentan lipsa de autorizaţii a pus frână dezvoltărilor, iar companii precum ungurii de la Cordia aşteaptă aprobări de câţiva ani pentru a demara un proiect precum Coralilor. Bucureştii Noi, în special cu zona Jiului unde Prime Kapital deja a finalizat proiectul rezidenţial Marmura, iar Portland Trust a construit birourile J8, de asemenea se conturează a fi un nou centru de interes, mai ales după ce şi cei de la One United şi-au arătat interesul pentru un teren unde ar putea fi dezvoltat un viitor proiect mixt. Siseşti, zona din proximitatea Străzii Jandarmeriei, de asemenea s-a conturat drept un pol rezidenţial, iar acolo cel mai aşteptat proiect rămâne cel al Vastint, compania care are acţionari comuni cu Ikea şi care acolo deţine 48 de hectare unde vrea să construiască 6.000 de locuinţe, două şcoli şi un parc, un cartier cât un oraş, de peste 15.000 de locuitori.  

     

     

    Zona Theodor Pallady – 1.000 de hectare pentru noi dezvoltări

    Zona Pallady din estul Capitalei reprezintă un nou pol de interes unde pe lângă dezvoltările deja existente, realizate de Ionuţ Negoiţă, sau proiectul Estoria în curs de construcţie există un potenţial de cel puţin încă 100.000 de apartamente în următorii 10-20 de ani. „În Pallady, spre Republica şi Industriilor sunt peste 1.000 de hectare de teren şi jumătate din suprafeţe au cel mult 2 km până la metrou. Sunt şi terenuri la vânzare, mai sunt şi fabrici cu 5-6-10 hectare, care s-au tehnologizat pentru a nu avea probleme cu poluarea. Odată ce zona va creşte, sunt şanse să fie relocate. Terenurile au şi o infrastructură bună şi costă de la 200 la 600 euro/mp”, a explicat Ionuţ Negoiţă, unul dintre cei mai mari dezvoltatori de rezidenţial din Capitală. El explică faptul că Pallady continuă să fie un pol de interes pentru investitori şi clienţi în condiţiile în care aceasta continuă o zonă deja existentă şi are deja infrastructura necesară, atât pentru transport în comun cât şi când vine vorba de străzi, iar în plus sunt în construcţie două noi pasaje realizate de Primăria Sector 3 în partea de est tocmai pentru a fluidiza traficul rutier. Primăria Sector 3 este condusă de Robert Negoiţă, fratele lui Ionuţ Negoiţă. „Pallady este o zonă foarte bună. Are un bulevard cu trei benzi pe sens, ieşire spre autostradă, are metrou, tramvai şi autobuze. Nu are clădiri de birouri, însă este o chestiune de timp până când şi acestea vor apărea. În următorii 3-4 ani ne uităm să intrăm şi pe office, analizăm ce se întâmplă. Am făcut o clădire de birouri dar pentru companiile proprii. Metroul este foarte important, să fie la mai puţin de 1 km şi ca să aibă succes, proiectul să fie într-o zonă populată, mai aproape de prieteni, familie. Pipera este o zonă nouă şi succesul nu este unul fulminant. Mulţi vin din afara Bucureştiului, lucrează în apropiere. Volumele se fac în oraş, nu în zone noi. Vedem Străuleşti – o zonă verde, frumoasă, nouă, dar nu funcţionează”, a explicat dezvoltatorul.

    Grupul de firme condus de Ionuţ Negoiţă lucrează în prezent la proiecte cu un total de peste 5.000 de apartamente care vor fi gata treptat în următorii patru ani.

    „Tot grupul pe care îl conduc are 1.900 de apartamente în curs de finalizare în zona Theodor Pallady, vizavi de Ikea. Tot acolo avem un proiect de 1.350 de apartamente în faza în care lucrăm la structură şi am început finisajele. Acesta va fi gata în 2024 pe final. În plus, mai avem şi alte două proiecte la stadiu de fundaţie cu 1.200, respectiv 600 de apartamente. Acestea se vând în totalitate într-un termen de peste patru ani. Am început în 2005 şi cu cel la structură ajungem la 10.000 de locuinţe şi peste 9.000 vândute”, a spus Ionuţ Negoiţă. Cererea de noi locuinţe rămâne ridicată în Bucureşti, în special pentru apartamente de 2-3 camere, clienţii de 4 preferând însă achiziţia unei case.

    „Acum nevoia de locuinţe este şi va mai fi 20 de ani de acum înainte. Există un deficit de circa 1 milion de locuinţe dar şi un deficit calitativ. Dacă ne uităm la oraşe, multe nu mai corespund calitativ zilelor noastre şi mulţi se vor muta către cele noi. Blocurile vechi nu mai corespund, arată rău şi preţurile vor scădea. Acum mulţi merg către locuinţe noi pentru că au şi facilităţi, mai ales cele noi. Unde construim 1.900 de apartamente, noi facem şi o clinică medicală, vor urma şi un magazin alimentar, o farmacie alături de alte facilităţi. Astfel acolo se va forma o comunitate şi trendul va continua. Blocurile vechi vor fi demolate în timp şi în locul lor se vor construi altele de actualitate. Este o chestiune de timp. În plus, şi dacă s-ar modifica legislaţia, atunci ar ajuta, ar fi bine – să nu uităm impactul cutremurului din Turcia”, a subliniat dezvoltatorul.  

    Theodor Pallady – din periferie în oraş în oraş. În 2009 doar vechile situri industriale mai atrăgeau oamenii spre zona Pallady, considerată a fi „periferie”. După mai bine de zece ani de investiţii constante estul Capitalei a atras toate numele mari din retail alături de proiecte noi rezidenţiale cu zeci de mii de apartamente noi. Atuul? Metroul şi linia de tramvai delimitată de carosabil.

     

     

  • Women in real Estate. Cum se poate construi armonios o carieră în industria imobiliară şi la ce salarii pot ajunge femeile care aleg un astfel de parcurs profesional

    „O vizită la Expo Real, unul dintre cele mai mari târguri şi expozitii de real estate, care se desfăşoară anual la München în luna octombrie, îţi va reda din primele minute o realitate evidentă: industria europeană este una dominată de bărbaţi. Din miile de vizitatori ai evenimentului, abia zăreşti printre multitudinea de costume bărbăteşti închise la culoare câteva prezenţe feminine. Cu toate acestea, România este o piaţă atipică din acest punct de vedere. Şi asta pentru că prezenţa femeilor în roluri de management în cadrul companiilor imobiliare a devenit o constantă, acestea fiind remunerate pe măsură”, remarcă Despina Ponomarenco, Preşedintele BREC. Alături de ea şi de alte cinci reprezentante ale industriei imobiliare locale am aflat cum se poate construi armonios o carieră în acest domeniu, ce beneficii aduce şi cu ce provocări se confruntă femeile care aleg un astfel de parcurs profesional.

    „Anul trecut ne-am confruntat cu numeroase provocări: pe lângă restricţiile pandemice, războiul cu Ucraina a adus multă incertitudine şi o explozie de costuri. Femeile în funcţii de management din domeniul imobiliar au reuşit să gestioneze situaţia atât la nivel de business, cât şi uman, contribuind la o trecere lină în acest context dificil”, declară Despina Ponomarenco, preşedinte al Bucharest Real Estate Club (BREC). 

    Conform datelor BREC, cea mai mare organizaţie locală de profil, pe piaţa românească femeile ocupă roluri de management în companii din tot spectrul imobiliar, de la fonduri de investiţii, companii de dezvoltare imobiliară, bănci sau firme de administrare imobiliară. Totodată, femeile conduc businessuri antreprenoriale precum firme de avocatură, consultanţă sau arhitectură şi design interior.

    În ceea ce priveşte nivelul de venituri anuale ale femeilor în roluri de top management (CEO, COO, CFO), acesta se încadrează, potrivit aceeaşi surse, între 100.000 şi 120.000 de euro (venit net), la care se adaugă un cuantum de 3-5% din profitul anual al proiectelor pe care le gestionează (participare la „shared profits”). Cât despre rolurile de middle management (director de marketing, director comercial, legal manager), acestea sunt remunerate cu venituri între 40.000 şi 60.000 de euro, la care se adaugă bonusuri în funcţie de performanţă.

    Pe segmentul de brokeraj, un senior manager de departament este remunerat cu 35.000 până la 55.000 de euro anual, adăugându-se aici comisioane de 8 – 25% din veniturile pe care le generează pentru companie.  


    Cum pui bazele unei cariere în real estate?

    „Piaţa modernă de real estate din România este una tânără, unde profesioniştii s-au format cu suportul colegilor şi clienţilor internaţionali, prin ceea ce numim learning by doing”, spune Despina Ponomarenco. Astfel, „în contextul în care nu existau multe opţiuni de educare”, Bucharest Real Estate Club a lansat, în 2020, Real Estate Academy, primul program privat de educaţie, ce acoperă întreg spectrul imobiliar. Programul se derulează similar unui masterat, conţinând 12 module de studiu care acoperă cele mai importante subiecte de interes privind piaţa imobiliară: dezvoltare sustenabilă mixed-used, dezvoltare rezidenţială, clădiri şi parcuri de birouri, retail, parcuri logistice, investiţii imobiliare, hoteluri, finanţare imobiliară, legal real estate, brokeraj & consultanţă imobiliară, asset management, property marketing & comunicare.

    „Prin intermediul acestei iniţiative îi punem împreună pe cei dornici să activeze în real estate cu profesioniştii care au învăţat din experienţă şi pot transmite mai departe know-how-ul lor de zeci de ani”, explică Despina Ponomarenco.

    Printre lectorii ediţiei 2022-2023 ea îi aminteşte pe Tatian Diaconu, CEO, Nhood România, Antoanela Comşa, preşedinte Gran Via, Sînziana Pardhan, managing director pentru România – P3 Logistic Parks, Alina Alpaslan, finance director, Skanska Property Romania, Sebastian Mahu, head of asset management, Iulius, Luiza Moraru, head of asset services, CEE, CBRE, Cătălin Jalobă, head of real estate finance, BCR, David Canta, Principal, Romania & Czech Republic – Avison Young,  Andrei Văcaru, head of capital markets, JLL Romania, Mircea Drăghici, managing director – EST Hospitality Consulting, şi pe Răzvan Testa, partner, Ţuca Zbârcea şi Asociaţii.

    Programul este acum la cea de-a treia ediţie, urmând ca în septembrie 2023 să ia startul ediţia cu numărul 4. În cele trei ediţii, Real Estate Academy a avut un total de 70 de participanţi.

    Dar, dincolo de o pregătire propriu-zisă, e nevoie totodată şi de modele care să inspire la rândul lor, prin propriul exemplu, femeile ce doresc să urmeze o carieră în industria imobiliară. Vă prezentăm în continuare poveştile şi evoluţia a cinci femei care s-au evidenţiat în real estate-ul local, dar şi motivele care le-au împins spre această lume.  


    Un lider organizat

    Activă încă din anul 2007 în industria imobiliară, pentru Laura Bencze, director al departamentului Investment Properties al CBRE România, anul 2022 a adus cu sine cel mai vizibil proiect din portofoliul său de până acum: o tranzacţie record pentru România, prin care fondul de investiţii CA Immo a vândut întregul portofoliu de clădiri de birouri existent către compania cu capital integral românesc Pavăl Holding. „A fost o tranzacţie de aproape 400 de milioane de euro şi cea mai mare tranzacţie imobiliară realizată vreodată în România.” De asemenea, spune că îi sunt foarte dragi două procese de renovare, pentru Plaza România şi VIVO! Cluj-Napoca, „al doilea dintr-o funcţie de conducere a serviciilor de property management, un proiect de zeci de milioane de euro realizat în câteva luni”, adăugând că toate trei au influenţat piaţa imobiliară locală.

    De altfel, încă de mică îşi dorea să contribuie la o „schimbare la faţă” a centrelor comerciale. „Drumul meu înapoi spre casă de la şcoală trecea prin magazinul universal al oraşului Braşov (actualmente Star). Îmi doream foarte mult să stau în magazin după închidere ca să pot aranja magazinele şi marfa aşa cum îmi doream, să le ofer o ordine, o imagine de ansamblu mai plăcută, mai atractivă, să pun mai multe reclame în interior. Nu am reuşit asta în copilărie, am reuşit însă în viaţa de adult la alte două centre comerciale: Plaza România şi VIVO! Cluj-Napoca. Bucuria de atunci a fost ca şi cum aveam din nou 10 ani şi cred că e important să avem astfel de bucurii ca adulţi. Să îţi păstrezi pasiunea.” Firea organizată pe care a avut-o încă de atunci a ajutat-o şi peste ani. „În copilărie îmi doream să vorbesc în public, să negociez, să ghidez oamenii de lângă mine. Şi eram extraordinară la organizare, în special la organizarea timpului. Atunci nu îmi dădeam seama, dar acum înţeleg că abilitatea de a înţelege atât detaliile, cât şi perspectiva de ansamblu vine din copilărie. Cum s-ar spune văd pădurea în ansamblul ei, în timp ce văd şi scoarţa fiecărui copac”, povesteşte Laura Bencze.

    Şi în prezent, organizarea şi strategia fac parte negreşit din agenda sa zilnică. „Am multe întâlniri, fie fizice, fie virtuale, cu clienţi, avocaţi, parteneri în fiecare zi. Ceea ce îmi place foarte mult. Sunt întâlniri pe care încerc să mi le pregătesc cât mai bine, din care învăţ mereu câte ceva şi pe baza cărora construiesc sau organizez apoi.”

    Despre principalele provocări apărute de-a lungul timpului spune că acestea pot fi evidenţiate mai uşor împărţindu-le în viaţa de dinainte de a avea copii şi după. „Copiii ne învaţă atât de multe, inclusiv pe plan profesional – nu cred că ne dăm cu adevărat seama de asta, de legăturile dintre aceste două lumi din viaţă noastră, însă, cum spuneam, am obiceiul să văd pădurea într-un fel diferit. Before kids dificultatea era să îmi temperez aşteptările şi dorinţa de a face totul foarte repede. În viaţa cu copii, provocarea vine din a îmbina dorinţele din sfera profesională cu cele de a petrece timp de calitate în familie. Le-am rezolvat prin a face mai multe lucruri în acelaşi timp şi prin acţiune, împărţită în fapte mici care adunate aduc rezultate mari.”

    Despre prezenţele feminine din real estate-ul local spune că „avem nu doar foarte multe femei în industrie, şi în special în agenţiile de consultanţă imobiliară, însă avem şi multe femei în poziţii de conducere, care gestionează echipe foarte mari şi proiecte de zeci de milioane de euro”. Ea consideră că nu doar în imobiliare, ci peste tot femeile au nevoie să îmbine cu diplomaţie fermitatea cu blândeţea. „Mână de fier în mănuşă de catifea.”

    De ce le-ar recomanda şi altor femei să aleagă această industrie? „Pentru independenţă.” Real-estate-ul, spune ea, îţi oferă o libertate de acţiune, gândire, gestionarea timpului „cum cred că puţine alte industrii pot să o facă” şi este „foarte asemănător cu antreprenoriatul, unde brandul personal contează la fel de mult precum brandul serviciului sau produsului dezvoltat”. Sfatul său pentru tinerele aflate la începutul carierei în acest domeniu este să nu rămână în aceeaşi poziţie, ci să schimbe jobul sau departamentul, „ceea ce sună ciudat de la cineva care lucrează în aceeaşi companie de aproape 15 ani, dar unde totuşi am schimbat trei departamente: Research & Marketing, Property Management şi Investment”. Oferă această recomandare deoarece consideră că astfel ai ocazia să cunoşti mai mulţi oameni, să îţi faci relaţii, să înţelegi detalii pe care altfel nu ai cum să le înţelegi decât dacă eşti în mijlocul acţiunii. „Nu foarte des, însă o dată la 3-5 ani e bine să schimbi ceva.”  

     

    Carte de vizită

    Laura Bencze, Director al departamentului de Investment Properties, CBRE România

    Œ Lucrează în domeniul real estate din 2007, în companiile CBRE şi Anchor Grup;

     În anul 2022 a coordonat procese de vânzare pentru 12 proprietăţi office şi industrial, cu o valoare cumulată de piaţă de peste 560 de milioane de euro; printre acestea se numără şi cea mai mare tranzacţie imobiliară realizată vreodată în România – vânzarea portofoliului de birouri CA Immo către Pavăl Holding;

    Ž Înainte de experienţa actuală în Investment, a fost Account Director pentru portofoliul de retail al Immofinanz (CPI Romania) incluzând centre comerciale de top precum VIVO! Cluj-Napoca şi VIVO! Constanţa;

    De asemenea, a coordonat atât departamentul de Research CBRE România cât şi pentru întreaga zonă Central-Est Europeană.

     Recent, a absolvit un curs realizat de Universitatea Cambridge în materie de ESG, şi anterior a absolvit cursuri profesionale organizate de ICSC (International Council of Shopping Centers) şi Erudio;

     În plan personal este mama a doi băieţi de 8, respectiv 6 ani şi pasionată de călătorii cu autorulota. 

    Laura Bencze: „Schimbă jobul/schimbă departamentul! Cunoşti mai mulţi oameni, îţi faci relaţii, înţelegi detalii pe care altfel nu ai cum să le înţelegi decât dacă eşti în mijlocul acţiunii.  Nu foarte des, însă o dată la 3 – 5 ani e bine să schimbi ceva.”


    O profesie în continuă schimbare

    Încă de la vârsta de 12 ani, Alina Necula îşi dorea să devină avocată. „Cu acest gând în minte am ales liceul la care am dat şi de asemenea m-am pregătit ultimii doi ani de liceu pentru Facultatea de Drept, pe care am şi absolvit-o în 2004. Cred că alegerea mea a fost mult influenţată de filmele acelor vremuri şi de părinţi.” În imobiliare a ajuns la începutul anului 2007, şi îşi aminteşte cu claritate acel moment. „12 februarie 2007 a fost prima zi în care m-am alăturat dezvoltatorului de rezidenţial Adama. Acum am 16 ani de când activez în această industrie.”

    Provocările sau crizele apărute pe parcurs spune că au fost, de cele mai multe ori, declanşate de modul în care se raporta ea la problema respectivă. „Totul se poate tranşa sau rezolva cu multă răbdare, comunicare, implicare şi cu o atitudine pozitivă şi optimistă.”

    Deşi spune că nu are un proiect de suflet şi nici acea mare reuşită, are pe de altă parte multe proiecte dezvoltate, o creştere organică şi paşi făcuţi zilnic pentru acumularea de cunoştinţe şi îmbunătăţire. „Obiectivul meu a fost întotdeauna să construiesc echipe funcţionale, sudate şi potrivite proiectului la care lucrăm.” Prin urmare, stilul său de leadership spune că depinde mult de poziţia coordonată. „În cazul oamenilor cu o mai mare senioritate utilizez stilul participativ. Consider că poziţiile de entry level au nevoie de mai multă implicare din partea mea.”

    Alina Necula: „Le recomand şi altor femei să intre în această lume pentru că este o industrie în permanentă adaptare, dezvoltare – indiferent de asset classul de care te ocupi (rezidenţial, retail, office, logistică).  Nu este o profesie plictisitoare, o zi nu seamănă cu cealaltă, există o dinamică a pieţii şi a jucătorilor din piaţa care aduce mereu provocări.”

    Despre conceptul work-life balance este de părere că reprezintă un ciclu care se repetă toată cariera, în funcţie de evenimentele de la momentele respective. „Cred că fiecare se raportează diferit la acest concept în funcţie de cum am resimţit în copilarie acest echilibru şi ce ne dorim acum de la viaţă. În anumite momente reuşesc să ajung la această rutină, la o stare de echilibru între viaţa personală şi profesională, dar recunosc că este un efort continuu şi nu toate zilele arată la fel, de bine sau de rău.”

    Cât priveşte programul său zilnic, acesta începe dimineaţa devreme şi îmbină rolul de country manager cu cel de mamă. „Mă trezesc la ora 07:00 în fiecare dimineaţă, la ora 08:00 sunt în sala de sport, targetul fiind acela de a ajunge la 09:30 la birou. Ce nu lipseşte din agenda zilnică sunt discuţiile cu echipa şi clienţii. Ajung seara acasă, în jurul orei 20:00, dacă nu sunt evenimente sau cine la care trebuie să iau parte. Puţinul timp care îmi mai rămâne îl petrec jucându-mă cu fetiţa mea de 3 ani.”

    Alina Necula crede că în industria de real estate din România femeile sunt bine reprezentate – „în piaţă există destul de mulţi jucători care au femei în funcţii cheie sau de conducere”. Printre calităţile care nu trebuie să îi lipsească unei femei consideră că încrederea în sine şi empatia sunt demne de menţionat.

    Le recomandă şi altor femei să intre în această lume pentru că „este o industrie în permanentă adaptare, dezvoltare – indiferent de asset classul de care te ocupi (rezidenţial, retail, office, logistică). Nu este o profesie plictisitoare, o zi nu seamănă cu cealaltă, există o dinamică a pieţii şi a jucătorilor din piaţă care aduce mereu provocări”. Sfatul său pentru acestea e să muncească mult, să trateze cu seriozitate şi disponibilitate orice provocare profesională, să aibă curaj să greşească şi să le pese de oamenii cu care lucrează.   

     

    Carte de vizită

    Alina Necula, Country Manager, Lion’s Head România

    Œ Cu o experienţă de peste 15 ani în domeniul imobiliar,  Alina Necula şi-a concentrat activitatea profesională în managementul activelor, management comercial şi dezvoltare imobiliară, s-a implicat activ în mai multe proiecte de birouri şi logistică  şi a coordonat unităţi strategice de afaceri în pieţele de retail şi rezidenţial;

     Din rolul actual, coordonează şi dezvoltă local strategia companiei; este, de asemenea, responsabilă de identificarea noilor oportunităţi de afaceri şi extinderea activităţii Lion’s Head Group;

    Ž Înainte de a se alătura companiei Lion’s Head, ea a făcut parte din echipele de management comerciale şi de asset management ale Globalworth şi Immofinanz;

     Deţine un EMBA de la Maastricht School of Management, precum şi o diplomă de licenţă în Drept şi Economie obţinută din partea Universităţii Bucureşti.


    Un parcurs fără devieri

    „Când eram copil îmi doream tot felul de bazaconii, iar când a venit momentul să iau o decizie cu privire la viitor, tata, care a fost judecător, a fost cel care m-a inspirat să aleg Facultatea de Drept. După absolvire şi intrarea în avocatura de business, cumva domeniul imobiliar a fost cel care m-a atras cel mai mult şi, odată intrată pe acest drum, se pare că nu au mai fost devieri de la el pentru mine”, îşi motivează Roxana Dudău, succint, alegerea acestei industrii pentru a-şi construi o carieră.

    Provocările apărute pe parcurs spune că au venit aproape întotdeauna dintr-un volum de muncă în continuă creştere, când s-au aglomerat foarte multe proiecte pentru clienţi diferiţi, toate importante, toate prioritare. Subliniază în acelaşi timp că singurul mod de a gestiona astfel de situaţii este întotdeauna cu calm, cerând ajutor şi delegând. „Am învăţat pe propria piele că, deşi e greu uneori să delegi, întrucât poate însemna o muncă dublă la final, doar aşa îţi poţi creşte o echipă capabilă să preia sarcini grele şi urgenţe când ai cea mai mare nevoie.” Ea ar recomanda oricui să aleagă industria imobiliară în primul rând pentru că o consideră o industrie care îţi aduce foarte multe satisfacţii palpabile, în sensul că munca ta se materializează la final cu o clădire, ceva pe care poţi pune mâna, în care poţi să intri şi să ai o anumită experienţă a spaţiului respectiv. „Faptul că ai contribuit la realizarea acelei construcţii îţi dă o satisfacţie specială. Cumva, rămâne ceva în urma ta, o anumită moştenire. Chiar şi în cazul meu, avocat fiind, deşi nu sunt în mod direct dezvoltator sau constructor, ajutând un dezvoltator sau un constructor pe partea legală (la achiziţia unui teren şi/sau edificarea unei construcţii, fie cu analiza situaţiei juridice a terenului, fie cu redactarea contractelor de achiziţie şi/sau de proiectare, de antrepriză etc., cu verificarea legalităţii autorizaţiilor de urbanism, de construire şi de funcţionare emise pentru acea clădire, fie cu toate acestea la un loc), am sentimentul că acea clădire îmi aparţine şi mie într-un mod aparte”.

    Roxana Dudău remarcă faptul că în ultimii ani sunt din ce în ce mai multe femei de succes în industria imobiliară, în poziţii extrem de importante. „În ceea ce priveşte avocatura de business şi avocaţii de real estate, aş spune că e o industrie poate chiar predominant feminină, sunt foarte multe femei avocat de succes care şi-au ales acest domeniu.” Sfatul său pentru tinerele aflate la începutul carierei în acest domeniu este să aibă încredere în ele, în intuiţia lor şi să pună pasiune şi ambiţie în ceea ce fac.

    Roxana Dudău: „Am învăţat pe propria piele că, deşi e greu uneori să delegi, întrucât poate însemna o muncă dublă la final, doar aşa îţi poţi creşte o echipă capabilă să preia sarcini grele şi urgenţe când ai cea ai mare nevoie.”

    În ceea ce o priveşte, lucrează alături de patru avocaţi dedicaţi exclusiv ariei de drept imobiliar şi construcţii şi, după caz, cu alţi colegi din departamente complementare, „când lucrăm la tranzacţii foarte mari sau la finanţări/refinanţări de portofolii imobiliare”. Despre stilul său de leadership ar spune că este mai degrabă unul incluziv, leading by example, pe principiul că „tragem toţi la aceeaşi căruţă”. „Pentru mine, transparenţa cu privire la volumul de muncă al fiecăruia din echipă şi complexitatea problemelor juridice şi a proiectelor la care lucrează fiecare, împărtăşirea cunoştinţelor între membrii echipei sunt foarte importante. Cea mai mare satisfacţie o am atunci când colegii mai puţin experimentaţi se simt inspiraţi de restul echipei să înveţe şi să aprofundeze chichiţele profesiei de avocat şi particularităţile domeniului imobiliar.”

    Roxana Dudău ne-a mai povestit că în fiecare zi îşi face timp să citească cel puţin un articol din Codul civil sau din legea construcţiilor ori din legea urbanismului, căci spune că nu poţi, ca avocat de real estate, să nu deschizi zilnic măcar o lege. „Mai în glumă, mai în serios, din rutina mea zilnică nu lipsesc legea şi cafeaua!” Ea este de părere că atunci când iubeşti ceea ce faci, munca nu mai este aşa împovărătoare. „Cum spunea Mark Twain: găseşte un job pe care să îl faci cu plăcere şi nu va trebui să munceşti nicio zi în viaţa ta! Dar da, cred în acest concept de work-life balance şi încerc pe cât posibil să calibrez munca şi viaţa personală şi îi încurajez şi pe toţi membrii echipei mele să facă acelaşi lucru. Acum, după pandemie, a devenit un standard pentru angajaţi să lucreze parţial de la birou şi parţial în sistem de home office, ceea ce mi se pare un mix foarte bun pentru a găsi un echilibru în această privinţă.”

    Despre proiectul său „de suflet”, spune că este format din zeci, „ca să nu zic peste o sută”, de proiecte mai mici: „Am avut şansa să lucrez, din calitatea mea de avocat extern, alături de departamentul de expansiune al celui mai mare retailer din România şi simt o bucurie specială când intru în fiecare magazin pentru care am făcut cel puţin un contract, un raport de due diligence sau am verificat o autorizaţie de urbanism sau de construire”. Pe viitor, îşi doreşte să fie implicată în cele mai mari tranzacţii de real estate din România.  

     

    Carte de vizită:

    Roxana Dudău, Partner, Wolf & Theiss România

    Œ Este un practician recunoscut în domeniul imobiliar, de-a lungul carierei sale oferind consultanţă investitorilor străini strategici, activi pe piaţa de retail şi construcţii cu privire la intrarea si extinderea lor pe piaţa din România;

     Are o experienţă vastă în domeniul dreptului imobiliar, în special în ceea ce priveşte dreptul urbanismului şi al construcţiilor (asistând investitorii cu privire la analiza valabilităţii legale a autorizaţiilor de urbanism şi de construire obţinute pentru proiectele acestora), precum şi în materia contractelor de închiriere de spaţii industriale, de birouri şi de retail, acţionând atât pentru chiriaşi, cât şi pentru proprietari;

    Ž De asemenea, a asistat o serie de bănci în cadrul unor proiecte de finanţare şi/sau refinanţare a unor importante portofolii de real estate, precum şi investitori importanţi (cu precădere din sectoarele auto şi aerospaţial) cu privire la investiţiile lor de tip greenfield în România, oferindu-le consultanţă cu privire la structurarea întregului proiect investiţional, acoperind toate etapele, de la procesul de securizare şi achiziţie a terenurilor, până la contractele de proiectare şi de antrepriză generală.


    Profesionist imobiliar: un obiectiv exigent dar plin de satisfacţii

    Deşi în copilărie îşi dorea şi era convinsă că ar trebui să studieze dreptul, deoarece pe atunci urmărea seriale care aveau ca subiect firme de avocatură şi/sau vieţile interesante ale avocaţilor şi „puteam anticipa destul de bine linia pe care avocaţii o vor urma în procese”, în final a abandonat ideea şi s-a orientat spre asistenţă socială, pentru a putea apăra drepturile copiilor, pe care le considera mereu neglijate, povesteşte Florentina Mitricoaia, leasing & asset manager în cadrul Raiffeisen Property Holding International (RPHI – compania care deţine Sky Tower, cea mai înaltă clădire din România, şi By Tower – n. red.), pentru BUSINESS Magazin. „Eram destul de hotărâtă  şi chiar am studiat pe cont propriu materii ce nu intrau în curriculumul liceului meu cu profil economic. Am intrat însă pe locurile bugetare în cadrul ASE şi decizia a fost luată de la sine.” Încă din timpul facultăţii şi-a dorit să adune experienţă pe domeniul de consultanţă, aşa că a ales să se angajeze part-time la o firmă de consultanţă în construcţii, „marcând astfel întâlnirea mea cu industria imobiliară”. Totuşi, deşi a ales un alt parcurs profesional decât cel plănuit, se implică în continuare şi în campanii care luptă să îmbunătăţească viaţă copiilor în România.

    La începuturile carierei sale în real estate spune că totul a fost o provocare, „pentru că totul era ceva nou, diferit de ce văzusem sau studiasem până să încep să lucrez într-o companie multinaţională iniţial, şi apoi în departamente comerciale din domeniul imobiliar”. Se declară însă fericită că a reuşit să înveţe rapid şi să se adapteze situaţiilor luând totul pas cu pas. „De la a învăţa cum să fac o vizionare până la a coordona negocieri şi chiar procese de due diligence am adunat constant abilităţi ce mă ajută să gestionez mai uşor şi mai eficient crizele din prezent.” În prezent lucrează în cadrul firmei RPHI (Raiffeisen Property Holding International), „o companie cu o organigramă destul de orizontală dar în care departamentul comercial coordonează şi restul departamentelor, cu preponderenţă departamentele de property management, tehnic şi marketing, care adună peste zece angajaţi”. Ea îşi descrie stilul de leadership drept unul participativ sau democrat.

    Florentina Mitricoaia este de părere că, indiferent că eşti la început de drum în acest domeniu sau doreşti să aduci o schimbare în viaţă profesională, industria imobiliară este o alegere foarte bună. „Este un domeniu important pentru economie, versatil, dinamic, care nu limitează şi care poate aduce multe beneficii atât personale cât şi societăţii. Carierele în domeniul imobiliar comercial pot include poziţii de analist financiar, management al proprietăţilor, management al activelor, agenţi de leasing, brokeri, evaluatori, manageri de active, marketing, contabilitate, dezvoltare, investiţii, creditare şi multe altele.” În plus, adaugă că nicio situaţie nu se aseamănă şi nici o negociere nu este la fel. „Lumea imobiliară este complexă şi a deveni un profesionist imobiliar poate fi un obiectiv exigent dar şi plin de satisfacţii.”

    Ea mai spune că, pe plan local, „în departamentele de leasing şi property management în special, cred că numărul femeilor a fost dintotdeauna majoritar, fiind mai ales departamente în care buna organizare şi coordonare au fost mereu esenţiale. Mă bucur să văd însă că în ultimii ani tot mai multe femei ocupă funcţii de conducere, setând chiar strategiile companiilor din domeniu”. În opinia sa, o femeie din domeniul imobiliar ar trebui să aibă o doză considerabilă de răbdare, creativitate dar şi determinare şi curaj de a-şi folosi vocea.

    În programul Florentinei Mitricoaia, nicio zi nu trece fără monitorizarea presei pentru a afla ultimele noutăţi, trenduri şi discuţii cu echipa pentru a analiza oferte comerciale, costuri asociate clădirilor din portofoliu, investiţiilor viitoare şi nivelul de satisfacţie al chiriaşilor existenţi.

    Cât despre work-life balance, spune că în ultimii ani şi-a impus ca acest concept să o ghideze. „Toate deciziile mele se bazează pe dorinţa de a menţine un echilibru în viaţa mea, de a mă simţi utilă şi competentă în viaţa profesională fără a uita de rolul important pe care îl am în viaţa fiicei mele şi fără a-mi neglija propriile nevoi. Totul s-a schimbat pentru mine de când am decis să îmi setez noi moduri de a gândi şi noi obiceiuri. Pentru mine, acest proces nu a fost uşor şi este încă work in progress dar îmi aduce constant tot mai multe satisfacţii.”

    Florentina Mitricoaia consideră că nu e niciun moment mai bun decât prezentul „şi acum, la RPHI, ocupându-mă de proiectele din portofoliul românesc şi în special de SkyTower, clădire emblematică în piaţa noastră, consider că mă bucur de recunoaştere profesională la un nivel superior”. Pe viitor, ea vrea să îşi continuie cariera în industria imobiliară şi să coordoneze tranzacţii tot mai mari şi mai interesante într-un mod care să îi onoreze şi alegerile personale.

    În încheiere, le transmite „tinerelor doamne, atât ca ani dar şi în spirit”, să nu se sperie de acest domeniu, căci este unul care poate aduce multe beneficii. „Este mereu în mişcare, mereu se adaptează noilor trenduri şi nevoi, fiind astfel o sursă continuă pentru a te putea dezvolta.” Totuşi, subliniază că e important ca acestea să nu uite că nu este niciun domeniu, nicio specialitate care să merite mai mult studiu şi analiză decât stăpânirea propriilor gânduri. „Odată ce ştim exact cine suntem şi ne acceptăm şi asumăm în totalitate, vom putea beneficia cu adevărat de toate oportunităţile vieţii. Atât în viaţă cât şi la birou, setaţi o direcţie, analizaţi dacă obiceiurile dumneavoastră se aliniază cu direcţia respectivă şi fiţi dispuse să faceţi schimbări în consecinţă. Sky is the limit.”  

     

    Carte de vizită

    Florentina Mitricoaia, Leasing & Asset Manager în cadrul Raiffeisen Property Holding International (RPHI – compania care deţine Sky Tower, cea mai înaltă clădire din România, Şi By Tower – n. red.)

    Œ Este absolventă a Academiei de Studii Economice din Bucureşti;

     Are peste 15 ani de experienţă în real estate, pe segmentele de consultanţă financiară, dezvoltare, pieţe de capital şi administrarea activelor, cu cea mai mare expunere în cadrul departamentelor de leasing şi dezvoltare;

    Ž Anterior a activat în companii precum AIG/Lincoln, JLL şi Atenor, acumulând experienţă în tranzacţii totale de peste 100.000 de metri pătraţi.

    Florentina Mitricoaia: „Odată ce ştim exact cine suntem şi ne acceptăm şi asumăm în totalitate, vom putea beneficia cu adevărat de toate oportunităţile vieţii.  Atât în viaţă cât şi la birou, setaţi o direcţie, analizaţi dacă obiceiurile dumneavoastră se aliniază cu direcţia respectivă şi fiţi dispuse să faceţi schimbări în consecinţă. Sky is the limit.”


    Determinare şi verticalitate

    „Când eram copil visam să călătoresc în jurul lumii, însă pe măsură ce am ajuns la vârsta maturităţii am revenit cu picioarele pe pământ”, îşi începe povestea Brînduşa Grama, head of asset management al grupului Square 7, care include Square 7 Properties, companie responsabilă cu dezvoltarea imobiliară, Squarebox, companie de property management, şi Switchboard, companie de facility management.

    Absolventă a Academiei de Studii Economice, după o serie de experienţe în diverse industrii (turism şi IT), şi-a început parcursul în real estate, care a debutat în departamentul de retail din cadrul echipei Colliers. „Revenind la visul din copilărie, nu l-am abandonat în totalitate. Călătoresc ori de câte ori am ocazia în diverse destinaţii, apropiate sau mai puţin apropiate.”

    Printre provocările apărute în ultimii ani, ea menţionează pandemia de COVID-19, restricţiile îndelungate care au afectat direct industria de retail, alături de războiul de la graniţă şi explozia costurilor. „Cele două luni de lockdown au fost cele mai provocatoare din viaţa mea profesională prin prisma negocierilor continue ce au avut loc. Cred că adaptabilitatea a reprezentat cheia în depăşirea acestor situaţii, dublată de răbdare şi empatie pentru nevoile clienţilor noştri.”

    În prezent, Brînduşa Grama coordonează o echipă de zece persoane într-un un stil de management participativ – transformaţional. „Îmi place să implic echipa în procesul decizional şi să le ofer încredere. Experienţa multidisciplinară a colegilor (tehnic, financiar, comercial şi administrativ) le creşte nivelul de responsabilitate şi implicare. Totodată, piaţa este într-o continuă transformare, fiind esenţial să ţinem pasul cu noile tendinţe în relaţia cu clienţii noştri.” Din agenda zilnică nu lipsesc aşadar scurtele şedinţe de coordonare cu colegii, dar nici listele zilnice şi săptămânale de „to do-uri”. Legat de echilibrul dintre planul profesional şi cel personal, consideră că balanţa va fi întotdeauna înclinată spre priorităţile din fiecare etapă, fie ele personale sau profesionale. 

    În opinia ei, sectorul imobiliar din România este un domeniu unde femeile sunt bine reprezentate în funcţii de top şi middle management, iar acest lucru spune că îl putem observa în toate ariile de activitate specifice acestei pieţe: investitori/dezvoltatori, companii de consultanţă, property & facility management. Ea este de părere că două dintre calităţile esenţiale de care o femeie are nevoie pentru a reuşi în această industrie sunt determinarea şi verticalitatea. „La fel de mult cred că este important să ai pasiune pentru ceea ce faci, documentare continuă în domeniu şi dezvoltarea capacităţii de rezilienţă.”

    Şi, pentru că „sectorul imobiliar reprezintă un domeniu dinamic, într-o continuă dezvoltare, care te păstrează conectat la realitatea economică şi socială”, le-ar recomanda şi altor femei să aleagă o carieră în această industrie, completând că „este totodată şi un mediu de lucru internaţional, oferind o deschidere către ce se întâmplă în Europa, precum şi în alte colţuri ale lumii”. Ea le sfătuieşte pe tinerele care aleg acest drum „să fie mereu deschise să cunoască oameni noi şi să fie conectate cu tot ce se întâmplă pe toate segmentele pieţei imobiliare”.

    Privind retrospectiv, dintre toate proiectele la care a contribuit de-a lungul timpului, Brînduşa Grama spune că Baia Mare Shopping Park îndeplineşte toate criteriile pentru a-l numi proiectul său de suflet. „Deschis în 2021, într-o perioadă marcată de restricţii pandemice, proiectul a beneficiat de un concept modern de arhitectură şi de un mix de chiriaşi competitiv. Proiectul în suprafaţă totală de 18.000 de metri pătraţi a fost inaugurat cu un grad de închiriere de 100%.” În ceea ce priveşte cel mai mare obiectiv pe care îl are pentru viitor, ne-a spus că marele său vis este să înfiinţeze o fundaţie care să ajute femeile defavorizate.  „Provin dintr-o familie echilibrată şi fericită. Părinţii ne-au învăţat pe mine şi pe sora mea să dăm înapoi din binele primit.”  

     

    Carte de vizită

    Brînduşa Grama, Head of Asset Management, Square 7

    Œ Se descrie drept o fire ambiţioasă şi dedicată şi este responsabilă pentru portofoliul de 26 de parcuri de retail pe care Square 7, grup cu o experienţă de 15 ani pe piaţa locală de retail, îl deţine alături de Mitiska REIM în România;

     Cu o experienţă de 7 ani în leasing, ea s-a alăturat grupului Square 7 în urmă cu patru ani în calitate de leasing manager; în septembrie 2022 a fost numită head of asset management;

    Anterior Square 7, ea a lucrat în cadrul biroului din România al Colliers International, una din cele mai mari firme de consultanţă şi brokeraj imobiliar la nivel mondial.

    Brînduşa Grama: „Două dintre calităţile esenţiale de care o femeie are nevoie pentru a reuşi în această industrie sunt determinarea şi verticalitatea.  La fel de mult cred că este important să ai pasiune pentru ceea ce faci, documentare continuă în domeniu şi dezvoltarea capacităţii de rezilienţă.”