Category: Cover story

  • CLASIC VS. LOW-COST

    1. AVIATIE – Pret bilet dus-intors Bucuresti – Barcelona (perioada 1-6 iunie 2007)

    TAROM: 770 lei vs. Wizz Air: 387 lei

     

    Trasaturi ale modelului low-cost pe piata de aviatie (operatori low-cost):

    1. flota este compusa dintr-un singur tip (eventual chiar model) de avion

    2. toate serviciile la bord (gustare, bautura, casti) se platesc

    3. biletele se vand pe Internet

    4. opereaza pe aeroporturi secundare (taxe mai mici)

     

     

    2. retailPret suc natural de fructe

    „Bravo“ (nectar), La Fourmi: 12,10 lei vs. „Carotella Plus“ (nectar) Plus Discount: 4,6 lei

     

    Trasaturi ale modelului low-cost pe piata de retail (magazinele discount):

    1. costuri reduse cu amenajarea interioara (produsele nu sunt aranjate pe rafturi, ci se iau direct din baxuri)

    2. putin personal (angajatii din magazin sunt redusi la minimum, sunt mai putine case de marcat, iar raioanele nu sunt asistate)

    3. inexistenta costurilor de marketing (discounterii nu prea isi fac reclama)

    4. comercializarea marcilor proprii

     

     

    3. ImbRACAMINTEPret fusta denim

    Mango: 120,30 lei vs. Tara Fashion: 65,50 lei

     

    Trasaturi ale modelului low-cost pe piata de retail de imbracaminte:

    1. productia se realizeaza in fabrici amplasate in provincie

    2. vanzarea se face pe Internet sau in spatii proprii amplasate in partile necentrale ale centrelor comerciale

    3. risc valutar minim (fabricile produc doar pentru piata interna, cu materiale rareori importate)

    4. promotii dese si reduceri mari de preturi

    *preturile au fost luate din ofertele din magazin, respectiv de pe Internet ale companiilor.

     

     

    4. AUTO – Pret automobil

    Volkswagen Passat: de la 19.600 euro (cu TVA) vs. Dacia Logan: de la 6.400 euro (cu TVA)

     

    Trasaturi ale modelului low-cost pentru constructorii auto:

    1. mai putine sisteme de siguranta in varianta de baza (airbag doar pentru sofer, nu are sistem ABS si ESP pentru controlul stabilitatii)

    2. mai putine elemente de confort in varianta de baza (nu are geamuri electrice, servodirectie, aer conditionat si nici radio CD-player)

    3. Dacia Logan a obtinut 3 stele la testele de siguranta EuroNCAP, in timp ce Volkswagen Passat a obtinut calificativ maxim (5 stele)

  • ZBOR LA TARIFE JOASE

    Piata de aviatie low-cost si-a inceput existenta pe piata romaneasca in 2003, odata cu primele zboruri operate pe atunci spre Venetia de compania italiana Volare. In 2004 operatorul italian a dat faliment.

     

    DEOCAMDATA LIDER. Blue Air a inceput sa opereze din decembrie 2004, cu o flota compusa din doua Boeing-uri 747 spre cinci destinatii din Europa de Vest. Acum, compania detinuta de Nelu Iordache si Ion Tache are  patru Boeing-uri si opereaza 20 de destinatii.

     

    CINE SE LUPTA. Pe piata de aviatie low-cost concureaza cinci companii de profil, dintre care una va incepe sa opereze din 25 martie. Intre companiile straine de pe piata si Blue Air (singura romaneasca) cota de piata difera inca foarte mult.

     

  • CREDITUL IEFTIN

    In domeniul financiar, bancile au atacat segmentul de mass-market inca de acum trei-patru ani, indreptandu-si din ce in ce mai mult atentia catre clientii de retail.

     

    Dupa un prim avant, restrictiile impuse de BNR au fortat bancherii sa gaseasca drumuri ocolite pentru a-si continua afacerile. Dupa o perioada de inertie aproape totala in fata primelor miscari ale BNR, 2005 a adus primele scaderi importante de dobanzi in piata: in ofertele bancherilor au aparut atunci dobanzi la lei undeva sub nivelul de 10% si credite ipotecare in lei cu dobanzi de 13-14%. Dobanzile au continuat sa scada, pe anumite produse si in principal la creditele in lei. Asa se face ca, cel putin la nivel promotional, pe piata romaneasca exista acum oferte de credite chiar si sub 6%.

     

    Totusi, astfel de oferte vin pe o piata in care, ca tendinta generala, bancile au majorat in mai multe randuri dobanzile la credite in ultimele luni, atat pentru imprumuturile in lei, cat si pentru cele in valuta. Si totusi, romanii au prins gustul creditului, invatand pe masura lectia vietii pe datorie. Un pas in plus a fost facut atunci cand bancile si marii comercianti au decis sa lucreze impreuna pentru a creste si mai mult apetitul de credite al romanilor. Dupa mai multi ani in care romanii si-au folosit cardurile din portofel doar pentru a-si extrage, de doua ori pe luna, salariile de la bancomat, explozia cardurilor de credit co-branded (in 2005) a schimbat semnificativ lucrurile si la acest capitol.

     

    Nu in ultimul rand, finantarea la locul vanzarii (prin companiile de consumer finance) a facut ca, dintr-un produs greu accesibil, creditul sa ajunga la indemana oricui. Iar vestea buna de abia acum vine: odata scapati de restrictiile BNR privind impunerea unui avans minim si a gradului maxim de indatorare, bancherii isi pregatesc deja noile strategii.

  • MEREU IMPREUNA

    Argumentele ecologistilor impotriva dezvoltarii si functionarii centralei de la Cernavoda sunt legate de viitorul mediu sau de posibile scenarii teroriste.

    GREENPEACE. Cea mai inversunata organizatie ecologista spune ca „va continua sa se opuna extinderii centralei prin toate mijloacele non-violente de care dispune“.

    DE CE NU. Analistii Greenpeace sunt de parere ca proiectul ar trebui oprit, deoarece nu indeplineste criteriile referitoare la cea mai avansata tehnologie disponibila, reprezinta un risc „inacceptabil“ in fata atacurilor teroriste si produce deseuri radioactive pentru care nu exista solutie.

    SUSPICIUNI. Ecologistii considera ca reactoarele sunt construite pentru a „imbogati o elita“ din tara si ca nu vor ajuta pe termen lung Romania.

  • CERNAVODA, CAPITOLUL 2

    – Pe aici putem ajunge la centrala?

    – Care centrala?

    Raspunsul ii apartine unui nene trecut de 50 de ani, imbracat intr-o salopeta botita, care manuia harnic o lopata in mijlocul drumului. Prima oara am crezut ca n-am inteles noi, apoi ca nu ne-a inteles el. Dar cand l-am intrebat si pe un al doilea localnic, iar acesta ne-a indrumat abia dupa o oarece ezitare („…centrala? …a, nucleara!…pe pod si la dreapta…“), am inteles ca oamenii pur si simplu s-au obisnuit si ca daca un nou-venit la Cernavoda incearca aici vreun sentiment de apasare, asta e numai problema lui.

    Am ajuns la Cernavoda intr-una din putinele zile cu ceata din iarna care s-a incheiat. De peste pod, in ceata, orasul pare incremenit si neprietenos. Senzatia se schimba repede dupa ce depasesti podul cu tablierele vopsite in rosu. Dupa pod si la dreapta, orasul capata viata, chiar daca nu e grozav de animat. Si nu poti sa ignori, chiar din goana masinii, robotii sau figurile presarate prin locurile de joaca dintre blocuri – ansambluri de piese metalice, flanse si bucati de teava, Oameni de Tinichea asemanatori cu cel din povestea micutei Dorothy meniti, poate, sa-i familiarizeze pe cei mai tineri locuitori ai orasului cu tehnica moderna.

    NU ATINGETI BUTONUL ROSU. Putina lume stie ca actualul amplasament al centralei nucleare se afla in fosta cariera de calcar „Ilie Barza“. Acest Ilie Barza a fost un fel de Vasile Roaita local, care a inceput la un moment dat o greva la cariera de piatra ce reprezenta industria orasului la inceputul secolului trecut. Elanul revolutionar al lui Barza a sfarsit intr-un concasor al fabricii de ciment, in care omul a cazut mai tarziu, dupa greva, ramanand sa fie nemurit prin numele carierei, dar si prin cel al unei strazi din oras. Ulterior, strada a fost rebotezata cu numele unui aviator, fabrica de ciment si cariera nu mai exista, iar aceasta referire la Ilie Barza ar putea fi ultima in presa romaneasca.

    Fata de primele patru unitati ale centralei nucleare, cumva aliniate, a cincea iese cumva din sir. „Stiti de ce?“, ne intreaba Mihai Adrian, inginerul-sef pentru exploatare la Unitatea 2. „Au facut-o mai tarziu, numai pentru faptul ca Ceausescu a gresit la o cuvantare si a spus cinci in loc de patru.“ Poate fi numai o poveste, dar in istoriile oficiale apare la un moment dat, spre finele anilor ’80, o brusca trecere de la patru reactoare CANDU la cinci.

    Pentru Cernavoda, evenimentul anului urmeaza sa se petreaca la 2 septembrie, data cand e prevazuta intrarea in exploatare comerciala a Unitatii 2 a centralei. Intrarea in functiune a Unitatii 2 inseamna ca ponderea energiei nucleare in productia nationala de electricitate se va dubla, urmand sa ajunga undeva la 18-20%.

    Deocamdata, grupul al doilea al centralei, construit si aproape finisat, este in teste. Cei ce intra inauntru – mult mai multi decat la grupul unu – se deosebesc dupa casti, supuse unui cod al culorilor: cele albe indica muncitorii, cele albastre inchis acopera contractorii, iar cele albastre deschis (extrem de rare de altfel) indica vizitatorii. Si asta pentru ca in centrala se intra greu, foarte greu, dupa multe hartii semnate si multe intrebari la care vizitatorul trebuie sa raspunda.

    In interior, ne sar in ochi, de prima data, nu instalatiile sau structurile metalice, ci etichetele multicolore care indica starea echipamentului. Odata invatat, codul culorilor este simplu: verde – in teste, galben – proiect limita, mov – eticheta proprietate, alb – manevrare controlata, roz – in manevrare. Si totul pare ingrozitor de migalos, pentru ca pana si un umil robinet de calorifer sau o lampa au, fiecare, propria eticheta.

    Ultimul cod al culorilor, pentru cei ce intra la panoul de comanda: nu treci de linia galbena si nu apesi butonul rosu. Nu apesi niciun buton. Nu te apropii prea mult cu camera foto de unele panouri.

    Linia galbena este la un metru in fata panourilor si peste ea au acces numai cei ce stiu sa interpreteze informatiile transmise de aparatele de masura. Butonul rosu este numai o figura de stil: sunt de fapt vreo trei, doua pentru oprirea reactorului si unul pentru generator si nu se deosebesc prea mult de restul butoanelor – sunt pentru cunoscatori.

    In curte si pe holuri e destul de multa galagie: in curte se descarca materiale din camioane, iar pe holuri zeci de oameni se agita in jurul unor planse cu scheme complicate. Totul pana la usa in spatele careia se afla un birou mic, perfect izolat auditiv, in care se afla micul Dumnezeu al centralei.

    Dispecerul-sef de serviciu, Ion Babu, intra greu in discutie si vorbeste privind cu un ochi calculatorul si cu un altul camera cu panoul de comanda al centralei, in care se intra doar din biroul lui. Camera cu panoul de comanda, de fapt un perete circular imens pe care clipesc zeci de luminite, fiecare comunicand despre un parametru al centralei, este responsabilitatea lui Babu: pe tura lui, el ia toate deciziile referitoare la fluxuri, la oameni, dar si la problemele care ar putea aparea. „Teoretic, responsabilitatea pentru tot ce se intampla aici este a directorului de centrala, dar practic, atunci cand acesta a parasit centrala, responsabilitatea trece la mine si doar in cazuri extreme ii cer aprobarea pentru a face sau a nu face ceva“, spune Babu.

    Babu, dobrogean scump la vorba, explica retinerea atat prin felul de a fi, dar si prin restrictiile pe care i le impune functia. „Trebuie sa fii un om cumpatat pentru a fi dispecer: fara alcool mult, pe cat posibil fara tutun (se fumeaza numai afara, departe de unitate, si nu poti iesi des – n.red.), nu poti avea viata mondena, nu poti pierde noptile.“ Mai ales ca acum, pana va incepe functionarea centralei, lucreaza impreuna cu subalternii sai in ture de 12 ore. „Odata cu inceperea functionarii centralei, vom lucra in ture de opt ore, dar va fi si o alta organizare a centralei cu doua grupuri in functiune.“

    Mai precis, daca pe o tura de exploatare la grupul 1 lucreaza acum aproximativ 30 de oameni (personal de tura, mentenanta, tehnicieni), la care se adauga pompieri, tehnicieni, paza (cu totul cam 60 de persoane pe tura), odata cu deschiderea reactorului al doilea, doua ture nu vor insemna un numar dublu de oameni, ci cam 100 de persoane pe tura, o parte din personalul tehnic si de intretinere fiind responsabila de ambele grupuri.

    Practic, dupa ce va fi pus in functiune reactorul al doilea, structura de organizare a centralei se va schimba: unitatea 1 si unitatea 2 vor avea departamente de exploatare independente, iar celelalte departamente vor fi unificate si vor lucra pentru ambele grupuri.

    HARDUL SI SOFTUL. Panoul de comanda pe care il priveste Babu este identic cu panoul de la unitatea 1, de unde a fost transferat: aceeasi tehnologie, acelasi tip de computer conceput la nivelul anilor ’70 care coordoneaza centrala (si care va fi folosit si la grupurile trei si patru), aceleasi proceduri pe care toti angajatii le-au invatat inainte de a primi legitimatia de intrare in centrala. Toti oamenii din exploatare trebuie sa stie cap-coada o carte scrisa cu litere marunte, un fel de Biblie a angajatului la centrala, care se numeste OPMP – Manualul de Politici de Exploatare, plus cateva din cele 160 de manuale de sisteme.

    „De fapt, pregatirea este continua“, spune Mihai Adrian, inginer-sef de exploatare la reactorul 2 si numarul doi in ierarhia centralei dupa Ionel Bucur, directorul general al Centralei Nuclear-Electrice Cernavoda. „In primul rand, sunt pregatiri pentru reimprospatarea cunostintelor. Persoanele angajate pentru Unitatea 2 sau transferate de la Unitatea 1 fac o serie de cursuri unde invata sistemele de operare de aici, care sunt la patru generatii distanta de cele din Unitatea 1, desi hardware-ul este acelasi“, spune Adrian.

    Mihai Adrian este unul dintre cei aproximativ 100 de angajati ai centralei care au facut, in anii ’90, cursuri de pregatire in Canada, la una dintre cele trei centrale (Bruce, Pickering si Darlington) cu care Nuclearelectrica, operatorul CNE Cernavoda, a facut de la infiintare diverse schimburi de experienta. Desi a avut posibilitatea, ca mai toti cei care au mers acolo la cursuri, sa ramana in Canada, a preferat sa nu o faca; au ramas sau au plecat ulterior insa in Canada in jur de 300 de specialisti angajati ai Centralei de la Cernavoda.

    Foarte putini din cei care au plecat de la Cernavoda au ales sa si iasa din domeniul nuclear: „Cred ca mai putin de unul la treizeci dintre cei care pleaca de la noi se duc in alt domeniu; este un fel de microb care te tine“, spune Mihai Adrian. Nici el, nici altii de acolo nu stiu cum sa descrie microbul, dar faptul ca in mana lor se afla fraiele unei industrii pe care mai toata lumea o considera periculoasa ii face sa se simta foarte mandri.

    Periculoasa? Cat de periculoasa poate fi socotita industria nucleara? Ionel Bucur, directorul centralei de la Cernavoda spune ca, dupa cele trei mari accidente nucleare (Three Miles Island, SUA – 1972, Cernobil, Ucraina – 1986 si Tokaimura, Japonia – 1999), industria s-a disciplinat foarte mult, tinzand spre perfectiune, „precum aviatia“. Si nu din motive umanitare, ci pur economice: „Un alt eveniment precum Cernobilul nu se mai poate repeta, pentru ca daca s-ar repeta, ar pune cruce definitiv industriei nucleare“, spune Bucur. Directorul de la Cernavoda adauga ca anual au loc congrese ale celor doua mari organisme care urmaresc sectorul: INPO – Institutul de reglementare in materie de practici si experiente de exploatare nucleara, pe care americanii l-au infiintat dupa accidentul din 1979, si WANO, replica la scara mondiala a INPO, care s-a infiintat dupa Cernobil.

    AU RAMAS DOAR SASE. A fost angajatul cu numarul 13 al platformei nucleare, dar pare eliberat de orice fel de superstitii, pentru ca snurul pe care il are la gat si de care atarna cardul de acces in centrala este decorat cu capete de mort, in stilul piratilor. Ionel Bucur (54 de ani), directorul centralei, face parte din primele serii de ingineri pentru centrale nucleare din Romania, desi in 1971 a intrat la electromagnetica la Bucuresti. A fost apoi scolit in fosta URSS, in baza unei burse. In cei sase ani petrecuti la rusi, a facut practica la centrala de la Novovoronej.

    In 1984 a facut parte dintr-o echipa de noua romani trimisi la specializare in Canada. „Am plecat noua si dupa opt luni ne-am intors pentru concediu, dar eram numai sase, asa ca la vremea aceea au renuntat sa ne mai trimita“, adauga directorul. Zambeste cand spune ca, practic, legaturile cu rusii ale oamenilor de la centrala din Cernavoda au incetat in 1992, cand el a fost ultima oara la Moscova, pentru inlocuirea singurei componente a centralei care provenea din fostul lagar socialist – un cablu de inalta tensiune. De curand s-a decis inlocuirea acestuia cu unul de provenienta occidentala.

    Bucur spune ca in exploatarea centralei, siguranta primeaza in fata productiei. Dar sloganul „safety first“ costa bani si uneori decizii delicate. „Am avut o situatie cand, dupa o oprire, au uitat sa scoata niste balustrade si cand am manevrat niste echipamente am strambat niste conducte, mai prozaic spus. N-aveam acces, era in zona in care te «prajesti» daca intri, dar erau camere video… Trebuia vazut daca e grav, daca a afectat incinta, daca a mai patit cineva asa ceva, ce decizie trebuie sa luam, si sa opresti 700 de megawati nu-i usor… Impreuna cu echipa ne-am hotarat si am mers mai departe, pana am avut conditii si am putut face reparatiile.“

    JUMATATE BOGATI, JUMATATE SARACI. Cernavoda este un oras de 20.000 de locuitori. Ca si Targu-Neamt, Campia Turzii sau Vulcan. Privite din elicopter, toate orasele de 15-20.000 de locuitori arata cam la fel: blocuri mici, spatii largi goale, nu prea multa activitate – o imagine impietrita, dominata de magazine vechi, de masini vechi, cu din ce in ce mai putini copii sau tineri. La o privire mai de aproape, Cernavoda se dovedeste a fi altfel. Nu e un oras impietrit: nu are mall, dar are magazine renovate, iar in aproximativ un an va avea si o galerie comerciala, atasata unuia din cele trei magazine (un supermarket si doua magazine cu discount) care se vor deschide aici. Asta inseamna ca locuitorii din Cernavoda vor putea renunta la mersul la cumparaturi la Medgidia sau la Constanta. La capitolul copii, Cernavoda sta chiar bine, avand un spor al natalitatii de 50% de cativa ani incoace (anual se nasc aproximativ 300 de copii si mor cam 130 de batrani, dupa cum arata statisticile primariei).

    Faptul ca familiile tinere aleg sa ramana in Cernavoda are legatura, in mare parte, cu centrala. Gheorghe Hansa, primarul orasului, spune ca, desi doar 2.000 de oameni din oras lucreaza la centrala, acestia reprezinta o clasa medie spre superioara, deoarece salariile angajatilor centralei sunt peste media a ceea ce castiga ceilalti angajati din oras. „Din 8.000 de familii cate sunt in oras, in 2.000 intra unul sau chiar doua salarii de la centrala. Iar in aceste familii trebuie luat in calcul si faptul ca platesc menajera sau bona pentru copii, deci se poate spune ca o jumatate din oras traieste de pe urma centralei“, spune primarul Gheorghe Hansa.

    Diferenta dintre salariatii centralei (la care se adauga putinii antreprenori) si restul populatiei este destul de mare: „Prima jumatate traieste foarte bine, cealalta jumatate traieste foarte prost“, rezuma frust primarul.

    Si orasul in sine traieste de pe urma centralei: 80% dintre veniturile primariei vin de la centrala, ceea ce face ca investitiile pe care le coordoneaza Gheorghe Hansa sa fie de ordinul a 3 milioane de dolari pe an, suma pentru care primarul din Targu-Neamt, de exemplu, n-a avut ocazia niciodata sa semneze.

    Anii trecuti s-au facut pod, spital, s-au renovat strazi si liceul. Pentru anul acesta, Hansa are bugetate investitii de 13 milioane de euro: 3 milioane in extinderea termoficarii, iar 10 milioane de euro intr-un centru pentru tineret, cu baza sportiva, cinematograf, amfiteatru inchis cu 1.000 de locuri, sala de teatru in aer liber, terenuri de sport si probabil un strand. Pentru cine toate acestea? Pe de o parte pentru copii (Cernavoda are echipa de volei seniori si juniori, trupa de teatru si cate trei grupe in fiecare an de gradinita), pe de alta parte pentru angajatii romani ai centralei care locuiesc in Cernavoda. Dar si pentru copiii angajatilor canadieni, care invata la Scoala Canadiana din campusul ingradit (unde exista terenuri de tenis sau piscina, dar nu si locuri unde sa interactioneze cu copiii romani).

    Dincolo de dezvoltarea pe care este cumva normal sa o faca un oras cu un buget anual de 3-4 milioane de euro, „primarul nuclear“ (membru al comunitatii Municipalitatilor cu Utilitati Nucleare – da, exista asa ceva!) spune ca e si o chestiune de orgoliu: „Trebuie sa ne ridicam la nivelul celorlalte orase nucleare din Europa, care sunt orase fericite – au prioritate la investitii, au fonduri cate vor…“ Hansa spune ca asa ceva nu va fi posibil decat dupa construirea urmatoarelor doua grupuri ale centralei (3 si 4), care vor tripla practic actualul buget, datorat momentan doar unicului reactor in functiune.

    Dar numai centrala da viata economica orasului? „Nu neaparat“, sustine Hansa, care pune pe urmatoarele locuri sectorul de constructii, portul si agricultura. Numai ca si acestea au crescut datorita centralei. „Este adevarat ca firmele de constructii au inceput sa se dezvolte odata cu constructia campusului (este vorba despre campusul pentru consultantii canadieni – n.red.), apoi au avut alte lucrari legate de centrala, dar pe urma au capatat destula forta sa mearga si spre alte orase cu lucrari“, replica Hansa. Iar acum se construieste in oras: cele trei supermarketuri vor fi construite de antreprenori locali, se ridica si case, desi terenul nu este tocmai ieftin: 15-50 euro metrul patrat, in functie de calitatea locului si de apropierea de centru sau, bineinteles, de centrala.

    Acum, terenul din jurul centralei este chiar foarte cautat, desi oamenii din exterior s-ar putea gandi ca nu e un loc prea prietenos: „Oamenilor de aici nu le e deloc teama de centrala, am iesit din faza de «africani» la productia nucleara, in schimb celor din afara stim ca le e frica numai cand pronunta cuvantul «nuclear»“, zice primarul Hansa. Iar terenul de langa centrala nu este mai cautat si mai scump doar din motivul ca angajatii centralei ar vrea casa aproape de serviciu, cat mai ales pentru ca este un teren stabil, pietros (fundatia de roca de sub centrala, unde a fost cariera de piatra, se intinde pe o suprafata mai mare). Insa nici prea aproape de centrala nu se poate, deoarece pe o suprafata de un hectar de jur imprejur sunt interzise constructiile: „Am avut un proiect al unui investitor care dorea sa faca vizavi de centrala un hotel cu mai multe facilitati, dar nu a primit aprobare“, spune primarul.

    Dupa-amiaza, ceata pierise si soarele stralucea cu putere. La iesirea dintr-un restaurant cu nume cosmopolit si cu meniu si mai cosmopolit, un tip tanar, in costum, pe care nu l-am cunoscut, dar l-am banuit ca fiind vreo oficialitate locala, ne saluta cumva exagerat, cumva prietenos, semn ca Cernavoda ramane totusi un orasel in care vestile circula repede.

  • CUM A RAMAS ROMANIA FARA VVER

    Programul nuclear romanesc a inceput in 1968, cand autoritatile comuniste au aprobat primul program nuclear national, care prevedea construirea, pana in 1980, a 13 centrale nucleare care sa insumeze 1.000 MW. Dintre optiunile posibile, romanii s-au orientat spre tehnologiile cu uraniu natural si apa grea, mai accesibile din punct de vedere tehnic, in conditiile in care imbogatirea uraniului era supusa embargoului puterilor nucleare. In prima parte a anilor ’70, Romania negociaza atat cu URSS, cat si cu Canada.

    PARTEA I: SOLUTIA SOVIETICA. Un acord romano-sovietic privind realizarea in Romania a unei centrale echipate cu un reactor VVER 440 MW este semnat in mai 1970, prevazand punerea in functiune in 1977. Amplasamentul centralei a fost stabilit pe raul Olt, in apropierea localitatii Strejesti.

    Timp de un deceniu, colaborarea cu sovieticii a fost rareori un model de colaborare intre doi parteneri apartinand blocului comunist: se discuta mult si tensionat, uneori, pe tema existentei unei anvelope de protectie a reactorului (solicitata de romani), asupra institutelor care vor asigura proiectarea instalatiilor, asupra furnizorilor de echipamente (romanii au discutat si cu companii occidentale), asupra puterii centralei, asupra amplasamentului si asupra multor altor amanunte. In 1976, tuturor celor implicati in realizarea proiectului le devine clar faptul ca Nicolae Ceausescu nu vrea, pur si simplu, sa realizeze proiectul centralei cu tehnologie sovietica; cu toate acestea, discutiile si corespondenta au continuat. Obiectivul „Centrala Nuclearoelectrica Olt“ dispare din planul anului 1979 si nu mai este nominalizat niciodata. In anii urmatori mai apar, totusi, in documentele de stat, referiri la reactoare VVER de 1.000 MW, fiind nominalizate CNE Moldova sau CNE Piatra-Neamt.

    Putem presupune astazi ca discutiile cu Uniunea Sovietica pentru tehnologie nucleara au fost numai „de forma“, pentru a nu rani prea tare orgoliul sovietic, si ca lui Nicolae Ceausescu nu-i convenea dependenta de combustibilul nuclear fabricat de sovietici si tehnologia acestora.

    PARTEA A II-A: SOLUTIA CANADIANA. Spre deosebire de restul tarilor vest-europene, care au folosit tehnologia dezvoltata de SUA, Canada a preferat o „independenta“ asemanatoare cu cea pe care si-a asumat-o Romania in relatia cu rusii. Canadienii au pus la punct un prototip de reactor comercial din 1962, iar din 1966, reactoare de 200 MW au fost oferite la export si cumparate de India si Pakistan.

    Primele contacte dintre Romania si Canada pentru tehnologia CANDU au loc in 1968, dar discutiile au devenit semnificative incepand cu 1974. Stabilirea amplasamentului exact, avizele si acordurile initiale, discutarea contractelor de licenta si negocierile in ansamblu mai dureaza cativa ani, asa incat primele lucrari au inceput la Cernavoda in ianuarie 1979.

    Dupa 16 ani, cheltuieli aproximate la zece miliarde de dolari si o schimbare radicala de regim politic, Unitatea 1 de la Cernavoda a inceput sa functioneze, iar intrarea in exploatare comerciala a Unitatii 2 este prevazuta pentru septembrie 2007. Pentru intreaga platforma s-au cheltuit 10 mld. $, Unitatea 1 a implicat costuri de circa 2,2 mld. $, iar Unitatea 2 – 1,5 mld. $.

  • UNITATEA 1

    In decembrie 2006, unitatea 1 a implinit zece ani de functionare. Durata de viata a unitatii este stabilita la 30 de ani.

    • 50,3 MIL. MWh Livrari totale de electricitate, din 1997 pana in 2006
    • 60% Ponderea energiei termice asigurate pentru Cernavoda, la cel mai mic pret din Romania
    • 87,13% Coeficientul de utilizare a puterii instalate – locul 4 in topul centralelor CANDU
    • 1.248 Numarul angajatilor anul trecut, in scadere fata de 1.733 in 1998

  • UNITATEA 3 SI 4

    Proiectul pentru urmatoarele doua reactoare inca este in discutii: nu daca se va face, ci de cine va fi controlat (de stat sau de operatori privati?).

    Anul trecut, cand statul roman a anuntat ca accepta investitori privati in proiectul pentru reactoarele 3 si 4 de la Cernavoda, 4 dintre cei 16 investitori selectati de MEC au anuntat ca sunt dispusi sa preia tot necesarul de finantare (2,2 miliarde de euro).

    Daca modalitatea in care vor fi selectati sau in care se va face finantarea din partea companiilor interesate se va stabili la vara, deocamdata Ministerul Economiei cauta variante pentru partea sa de bani. O varianta propusa de ministrul Varujan Vosganian, care da ca posibila inceperea inca din acest an a lucrarilor la reactoarele 3 si 4, este emiterea de obligatiuni in valoare de 1,5 miliarde de euro.

    Probabil ca, in acest fel, MEC vrea sa se puna la adapost de lipsa banilor, cu care s-a confruntat in timpul constructiei celui de-al doilea reactor. Costul celui de-al doilea reactor a fost de 910 de milioane de euro (875 de milioane de euro corespunzatoare duratei de executie si 35 de milioane de euro – cheltuieli suplimentare impuse de prelungirea duratei de realizare cu trei luni). La finele anului 2005, analiza resurselor de finantare indica un deficit de 217 de milioane de euro, repartizat pe anii 2006-2007. (Sumele necesare acoperirii nevoilor de finantare suplimentara erau destinate achizitionarii apei grele – 95 de milioane de euro fiind pretul a 315 tone de apa grea – si executarii lucrarilor de finalizare si punere in functiune – 122 de milioane de euro). Imprumutul a venit in cele din urma din partea Comisiei Europene, prin Euratom, desi ecologistii s-au scandalizat de faptul ca UE a sustinut dezvoltarea unei centrale bazate pe o tehnologie canadiana.

    In cazul primelor doua reactoare, echipamentele au fost contractate de la General Electric, compania americana livrand pentru reactorul 2 echipamente in valoare de 368 de milioane de dolari, conform comunicatului de presa transmis in 2004. Un an mai tarziu, GE a semnat un contract de servicii cu centrala de la Cernavoda, care prevede o colaborare pana in 2010. Din aceasta se poate presupune ca General Electric va fi una dintre variante pentru echipamentele necesare la urmatoarele doua reactoare.

  • EUROPENII, MAI MULT CONTRA

    Doar o treime dintre europeni vor ca energia nucleara sa se dezvolte, argumentul in favoarea acesteia fiind ca nu contribuie la incalzirea climatica, arata un studiu Eurobarometru. In acest moment, 34% din necesarul energetic al Europei este asigurat de centrale nucleare.

    PRO. Cei care se declara cu cea mai multa convingere in favoarea energiei atomice sunt cetatenii bulgari (51% vor o crestere a productiei de energie nucleara), cehi (48%) si finlandezi (42%), state in care energia provine in special din domeniul nuclear.

    CONTRA. Cei mai multi europeni (61%) ar vrea ca energia produsa in centrale sa se reduca, deoarece acest lucru ar putea atrage probleme de securitate. Cei mai porniti impotriva energiei nucleare sunt grecii (83% dintre respondenti cer diminuarea productiei nucleare), dar si austriecii si cipriotii. In Franta, primul producator de energie nucleara din UE, 59% dintre respondenti s-au declarat in favoarea unei diminuari, in timp ce 28% sustin o crestere a contributiei energiei nucleare.

  • LIBER LA CREDITE

    Vestea ca banca centrala renunta la conditia avansului minim la credite a starnit reactii in lant. In banci se pun la cale noi planuri de bataie, iar vanzatorii de electrocasnice, case sau automobile calculeaza cat de mult ar putea castiga de acum inainte.

     

    Criticate la unison de banci sau de magazinele care isi vand produsele in rate, restrictiile de creditare impuse de trei ani incoace de banca centrala au fost ridicate. Luni, 12 martie, Consiliul de Administratie al BNR a trimis la Monitorul Oficial noul regulament privind conditiile de creditare pentru persoanele fizice, care elimina obligatia ca pentru orice credit sa existe un avans minim si desfiinteaza limitele maxime pana la care clientii se pot indatora.

     

    Libertatea data de BNR bancherilor comerciali (o aliniere, de fapt, la regulile normale pe pietele europene, unde institutiile financiare isi stabilesc singure regulile de creditare) ar trebui sa echivaleze pentru clienti cu posibilitatea de a lua imprumuturi mai mari si in conditii mai bune pentru ei. Desi atrag deja atentia ca nu toata lumea va beneficia in mod unitar de noile conditii si ca vor continua sa evalueze atent raportul dintre veniturile clientilor si creditul acordat, bancherii spun aproape in unanimitate ca vor accepta o diminuare a avansului minim solicitat si un grad de indatorare mai mare (fata de fostele limite de 30% in cazul creditelor de consum si 35% pentru cele imobiliare si ipotecare). Conform fostelor reglementari ale BNR, avansul minim necesar pentru un credit ipotecar era de 25% din suma imprumutata, in timp ce la creditele de consum urca la 30%, dar acum ar putea sa scada la un nivel mediu de 10-15%, aprecia Robert Rekkers, directorul general al Bancii Transilvania. Diferenta nu e deloc de trecut cu vederea, in conditiile in care, pentru a da numai un exemplu, la un credit de 50.000 de euro destinat achizitiei unei locuinte, avansul necesar scade de la 12.500 de euro la 5.000-7.500 de euro.

     

    „Vor aparea probabil oferte diferentiate pe subsegmente“, este de parere Sorin Mititelu, director directia de retail de la Banca Romaneasca. In opinia sa, de regula avansul pentru un credit ipotecar ar putea ramane in jur de 20%, dar pentru anumite situatii (in functie de garantii, de exemplu), ar putea scadea si spre 10%. „Vor aparea probabil si oferte la care pretul va fi diferentiat in functie de marimea veniturilor, de garantii si de alti factori similari“, crede Mititelu.

     

    Si reprezentantii institutiilor financiare nebancare (ce au functionat pana de curand dupa reguli proprii, intrand doar de anul trecut sub supravegherea BNR) se gandesc la schimbari. „Probabil vom ajunge la 50%, dar n-as trece de acest nivel“, spune Traian Baicu, general manager la TBI Credit, o institutie financiara nebancara ce ofera credite de consum de mica valoare (maxim 5.000 de euro). Baicu subliniaza insa ca, in cazul firmei pe care o conduce, nivelul mediu de venituri al clientilor este destul de redus, „pentru noi 1.000-1.500 de lei fiind deja peste medie“. Iar relaxarea o vor simti mai ales clientii cu venituri mari si foarte mari, crede el, adaugand ca probabil in piata vor exista si firme ce vor accepta si grade de indatorare de 60% pentru acestia.

     

    De fapt, acesta este si mesajul bancherilor: diferentierea se va face in functie de venituri, iar la salarii de 1.000-1.500 de euro pe luna, procentul va urca proportional spre 60-70%. La venituri mai mici, chiar daca va exista o ajustare, ea va fi doar marginala, cei mai multi avansand doar o usoara relaxare a nivelului maxim de indatorare peste cel actual.

     

    Chiar daca bancherii romani se feresc inca sa dea o dimensiune exacta a schimbarilor, situatiile de pe alte piete europene pot da un reper. In Cehia, spre exemplu, „nu exista limite stricte din acest punct de vedere (al indatorarii maxime – n.red.)“, spune Simona Muckova, ofiter de presa la Ceska Sporitelna. In general, adauga ea, suma optima a tuturor imprumuturilor ca procent din veniturile pe gospodarie este intre 40 si 50%.

     

    In Ungaria, adauga Illes Adrienn de la Erste Bank, nu exista o reglementare unitara, practica bancii stabilind totusi ca rata lunara sa fie in jur de 30% din venituri. In cazul clientilor cu venituri mai mari, adauga Illes, procentul poate urca pana la 50-80%. „Banca are intreaga responsabilitate de a decide“, incheie reprezentantul Erste Bank Ungaria.

     

    In Belgia, explica pentru BUSINESS Magazin Stef Leunens, ofiter de presa al KBC Group, „stabilirea capacitatii de rambursare a unui credit este total in sarcina bancii“. Leunens spune ca gradul de indatorare maxim al clientilor nu se stabileste ca procent din veniturile lor disponibile, ci „ca o suma anume, stabilita printre altele in functie de salariul minim garantat in Belgia“.

     

    Si totusi, chiar daca bancherii romani isi vor (re)capata libertatea de a decide singuri ce risc pot sa-si asume si in raport cu ce categorie de clienti, „nu se stie inca daca libertatea va fi chiar atat de mare pe cat pare in teorie“, puncteaza presedintele Bancpost, Mihai Bogza. Mai precis, chiar daca bancile pot sa-si stabileasca singure normele interne de expunere fata de clienti, acestea vor fi aprobate de Directia de  Supraveghere a bancii centrale, in functie de profilul de risc al fiecarei institutii in parte. Motiv pentru care, apreciaza Bogza, chiar daca vor exista banci care vor incerca sa „sara calul“, exista suficiente mecanisme in mana BNR pentru a preveni exagerarile (adica asumarea unui risc prea mare, in lupta pentru a castiga cota de piata).

     

    „In goana dupa clienti, vor exista fara doar si poate banci care isi vor asuma riscuri prea mari“, este de parere Gabriel Cretu, directorul de vanzari al diviziei de retail de la OTP Bank. In ceea ce priveste banca pe care o reprezinta, „vom modifica produsele pentru a fi cat mai atractive pentru potentialii nostri clienti“. Mai precis, la creditele ipotecare avansul va fi redus, spune Cretu, si cel mai probabil vor exista diferentieri in functie de gradul de risc al clientului, al proprietatii. Gradul de indatorare pentru majoritatea clientilor va creste cel mai probabil spre valori osciland intre 50% si 60%. „Evident va trebui mai intai sa vedem forma finala a regulamentului BNR, deoarece pana in acest moment (vineri, 10 martie – n.red.) toata lumea face numai speculatii pe marginea acestui subiect“, incheie directorul de vanzari de la OTP Bank.

     

    Pe de alta parte, Doru Lionachescu, partener in cadrul Capital Partners, spune ca nu se asteapta ca eliminarea acestor limitari „sa scoata acum la iveala mari portofele“, explicand ca patura de clienti cu venituri mari si foarte mari nu e cea mai consistenta. Asadar, „nu vor fi foarte multi cei ce vor simti schimbari semnificative“, apreciaza Lionachescu, in conditiile in care „marii debitori sunt in segmentul low (cu venituri mici – n.red.)“.

     

    Presedintele Bancpost, Mihai Bogza, este totusi de alta parere: si pentru clientii cu venituri de peste 1.000-1.500 de euro poate fi mai convenabil „sa cumpere azi si sa plateasca maine“. Pe de alta parte, subliniaza Bogza, veniturile cresc, la randul lor, largind segmentul celor care pot beneficia de efectele relaxarii.

     

    Bogza semnaleaza si o alta consecinta a eliminarii restrictiilor BNR: „probabil ca vom asista la diminuarea scadentelor pe anumite categorii de credite“. Mai precis, este vorba de creditele de consum „intinse“ de bancheri si pe 5-10 ani pentru ca rata lunara, ca pondere in veniturile clientilor, sa le permita acestora accesul la imprumutul respectiv. „Sarisera deja putin calul (creditele de consum pe 10 ani – n.red.), apreciaza Bogza, adaugand ca acest lucru este evident si din rata mare de rambursari anticipate.  

     

    Si Sergiu Oprescu, presedintele Alpha Bank, vorbea de aceeasi anomalie, in cadrul unei intalniri organizate recent de BUSINESS Magazin: „Din cauza pragului de 35-40%, am ajuns sa avem credite de consum pe 15 sau chiar 25 de ani. Ajungi sa te gandesti: in ce lume traim, pana la urma?“. In plus, din cauza avansului mare impus la contractarea unui imprumut pentru locuinte, romanii au preferat sa-si cumpere case prin credite de nevoi personale cu garantie imobiliara, ce nu mai lipseste de ceva vreme din oferta nici uneia dintre banci. Situatie care, atragea atentia Oprescu, creeaza o puternica distorsiune a statisticilor si a pietei. „Eu nu stiu in clipa de fata cat din cele 8,6 miliarde de euro ce apar in statistici drept credite de consum sunt cu adevarat de acest fel si cate sunt de fapt credite ipotecare“. In opinia sa, aceasta distinctie este importanta, in conditiile in care adevaratul reper de dezvoltare si de stabilitate a pietei de retail banking este reprezentat de cresterea creditului ipotecar si nu a celui de consum. Toate tarile care au intrat in UE si la care se raporteaza Romania au avut, spune Oprescu, un prim val de crestere a creditului de consum, dupa care un al doilea, al creditului ipotecar. „Noi, in Romania, nu stim – suntem in al doilea val? Suntem inainte de al doilea val?“

     

    Potrivit statisticilor BNR, la finele anului trecut, volumul creditelor de consum acordate de banci populatiei se ridica la peste 30,3 miliarde de lei (8,9 miliarde de euro), fata de putin peste 8 miliarde de lei (2,3 miliarde de euro) credite imobiliare si ipotecare.  Pe de alta parte, limitarea la 35% a gradului maxim de indatorare in cazul creditelor destinate achizitiei de locuinte a diminuat si valoarea medie a acestor imprumuturi. Din spusele bancherilor, valoarea medie a creditelor ipotecare se situeaza in jurul a 20-30.000 de euro, total insuficient pentru o piata imobiliara in care preturile la locuinte au explodat in ultimii ani. Spre comparatie, valoarea medie a creditelor destinate achizitiei de locuinte variaza in Cehia in jur de 54.000 de euro (Ceska Sporitelna), in Ungaria intre 19.600-27.450 de euro (Erste Bank Ungaria), in Slovacia de peste 25.000 de euro (Slovenská sporitelna), iar in Belgia este de peste 106.000 de euro (KBC Group).

     

    De altfel, piata imobiliara este una dintre cele care vor resimti cel mai puternic relaxarea conditiilor de creditare. Practic, lupta pentru sumele in plus ce vor fi disponibile (cel putin teoretic) pentru romani se da pe cateva piete, unde consumul se face in mare parte cu bani de la banca: imobiliara, auto, a echipamentelor electronice si electrocasnice etc.

     

    „Renuntarea sau diminuarea avansului solicitat la acordarea creditelor ipotecare de catre banci va avea ca rezultat cresterea ritmului de finantari pentru locuinte“, considera Victoria Linca, consultant senior in cadrul departamentului rezidential al DTZ Echinox. Piata imobiliara va fi mai dinamica, consecinta fiind cresterea cererii atat pe segmentul de apartamente noi, cat si pe cel de apartamente din blocurile vechi. Reversul medaliei, semnalat de altfel de toti analistii pietei imobiliare, poate fi o crestere a  preturilor, estimata de Linca de „pana la 15%“. Aceasta crestere e justificata de dezvoltatori, in opinia sa, si de intrarea Romaniei in UE, deci un grad de risc mai mic pe tara.

     

    Ca piata imobiliara e influentata direct de evolutia politicilor de creditare s-a vazut constant in ultimii doi ani, adauga si Irina Petrescu, manager al departamentului de vanzari rezidentiale al companiei Esop. Astfel, este posibil ca anuntul  BNR sa fie urmat de o crestere a cererii. Intr-o prima etapa, crede Petrescu, avantajate de aceste reglementari vor fi tot persoanele cu venituri mai ridicate si, ca atare, o crestere a cererii mai semnificativa se poate astepta pe segmentul apartamentelor noi, a celor in complexuri rezidentiale sau a celor construite mai de mult, insa in zone foarte centrale (cum ar fi cele din zona Unirii sau Piata Alba-Iulia din Capitala). Reprezentanta Esop estimeaza ca aproximativ 80% din tranzactiile de cumparare de locuinte se deruleaza in urma unei forme de creditare si se asteapta ca procentul sa creasca in noile conditii.

     

    „Cu siguranta se va simti o crestere cererii, dar nu va fi foarte mare“, adauga si Iulian Manailescu, assistent manager la agentia Eimobiliare, a carei activitate este in mare concentrata pe tranzactii cu apartamente in blocuri vechi. Deja preturile sunt foarte ridicate la toate categoriile de imobile si ca atare cresterea se va face simtita mai ales la imobilele (apartamentele si terenurile) cu preturi accesibile, crede el. In privinta preturilor la imobile, constatarea lui Manailescu este una pe care o simte, de fapt, oricine incearca sa-si ia o casa: preturile cresc, incet si sigur, chiar si fara noile norme BNR. „Cresterea va fi de maximum 15-20%, alimentata si de noile norme BNR, care va fi speculata de investitori, dar si de cererea mare de pe piata.“

     

    Orice modificare in sensul imbunatatirii conditilor de creditare are ca efect o crestere a cererii solvabile: toata lumea vrea sa ia case, vile, terenuri, sa traiasca mai bine, comenteaza Adrian Crivii, director general al companiei de evaluare clujene Darian. Imbunatatirea conditiilor de creditare (avans, dobanda, perioada) produce un acces mai usor pe piata creditului si, prin urmare, mai multa lume se afla in situatia de a avea o cerere solvabila. Pe de alta parte insa, in prezent oferta creste mult mai lent decat cererea, pentru ca bunurile imobiliare, cu exceptia terenurilor, apar greu. Casele, blocurile, vilele, complexurile rezidentiale nu se pot face chiar peste noapte.

     

    Prin urmare, spune Crivii, desi e greu de facut o estimare, „ma astept ca preturile pietei imobiliare sa creasca in perioada imediat urmatoare liberalizarii pietei cu 10-15%. Maxim 20%“.

     

    Exista, spune el, si un factor de contrabalansare a ofertei – aparitia proiectelor rezidentiale. Livrarea de apartamente noi va creste anul acesta de cateva zeci de ori fata de anul trecut, pentru ca acum sunt dezvoltatori care nu mai au proiecte doar pentru 150-200 de apartamente, ci pentru 3.000, spre exemplu. Noile proiecte inseamna unitati locative mai mari si mai multe si deci o imbunatatire semnificativa a ofertei. Circa 80% dintre locuinte sunt cumparate acum pe credit, estimeaza si directorul companiei de evaluare – „si nici nu cred ca acest procent va mai creste, pentru ca o parte din cumparatori au bani fie din vanzarea de terenuri, fie din schimbarea locuintelor“.

     

    O alta zona ce ar putea resimti exploziv relaxarea conditiilor de finantare este piata auto. „Este clar ca dupa casa, masina este cea mai dorita achizitie pe care o au in vedere romanii“, apreciaza Brent Valmar, presedintele Asociatiei Producatorilor si Importatorilor de Automobile din Romania (APIA). Lucru care se vede si pe strada, dar si in statisticile pietei. Sistemele de finantare, fie leasing sau credite au stat la baza exploziei pietei auto in ultimii cinci ani, interval in care vanzarile s-au triplat, ajungand la nivelul anului trecut la 300.000 de automobile noi, autoturisme si vehicule comerciale cu o valoare de aproximativ 3 miliarde de euro.

     

    Practic, spun jucatorii din domeniul auto, mai mult de trei sferturi din achizitiile de masini se fac in prezent prin credite si leasing, ponderea fiind in crestere an de an. Leasingul a fost pana acum vioara intai, numai anul trecut acest sistem de finantare fiind preferat de jumatate din cei care si-au cumparat o masina noua.

     

    „Creditul auto nu a mers pana acum chiar asa cum ne asteptam noi, chiar daca este o tendinta de crestere“, spune Valmar. In aceste conditii, eliminarea restrictiilor BNR ar putea da un nou avant pietei auto. Chiar daca sustine ca este prematur sa avanseze cifre, el mizeaza pe o crestere a cererii pentru masini odata cu renuntarea la restrictiile BNR. „Finantatorii vor da dovada de acum de o flexibilitate mai mare, chiar daca vor pune sub lupa pacientul care vine pentru a-si finanta achizitia unei masini. Ce pot spune sigur este ca o astfel de decizie ne-ar confirma estimarile de crestere a pietei de masini noi, pe care eu o vad la 275.000 de unitati in acest an“, crede Valmar.

     

    Anul trecut vanzarile de autoturisme noi au trecut de pragul de 250.000 de unitati, rolul principal avandu-l masinile de import, care se afla intr-o puternica ofensiva de mai multi ani. Primele doua luni ale anului au confirmat ritmul mai alert de crestere a importurilor – vanzari mai mari cu peste 15%, potrivit statisticilor, fata de o scadere in cazul masinilor din productia nationala. Importurile isi vor creste in aceste conditii cota de piata in continuare, adauga Valmar. Tocmai la masinile de import este mai probabila achizitia prin sisteme de plata amanata, fie credit sau leasing, avand in vedere ca preturile lor sunt superioare masinilor din productia nationala.

     

    Fara doar si poate, piata produselor electronice si electrocasnice va simti acum impactul pozitiv al ridicarii restrictiilor BNR, pe masura impactului negativ pe care aceste restrictii l-au avut pana acum. „Prin eliminarea restrictiilor impuse de BNR vom avea posibilitatea sa acceptam un numar mai mare de clienti care pana acum au fost respinsi“, spune Dorina Badea, director general si CFO al Credex, compania de finantari infiintata de Altex in parteneriat cu Raiffeisen Bank. Practic, adauga ea, se va vedea o relaxare a pietei din punctul de vedere al gradului de indatorare, procedura de acordare de credite fiind mult mai facila.

     

    Pana acum, Credex a avut, potrivit propriilor date, o rata de respingere de 34% dintre clientii care incercau sa contracteze un credit, insa estimarile directorului general arata ca anul acesta va scadea undeva la 28-30%. Pe termen scurt, in cazul electronicelor si electrocasnicelor se va inregistra o crestere a numarului de credite acordate, crestere care va veni in primul rand din randul clientilor respinsi anterior care vor solicita din nou un credit, dar si de la clientii care vor contracta credite noi. „Cred ca numarul celor dispusi sa se indatoreze pe partea de bunuri de larg consum va fi destul de mare, cel putin in primul an, iar dupa aceea piata se va aseza“, incheie Dorina Badea.

     

    Si vicepresedintele Flamingo International, Dragos Simion, vede „o usoara tendinta de accelerare pe termen scurt“, incepand cu momentul la care piata va intelege fenomenul de reducere/eliminare a avansului. Ulterior, acest efect se va mixa insa cu celelalte forte care actioneaza asupra pietei, precum cresterea veniturilor, prioritatile de cumparare etc. Cel mai probabil, estimeaza el, efectul major se va vedea in primul rand in zona imobiliara, apoi la masini si abia pe locurile urmatoare alte produse ori servicii.

     

    Directorul de marketing al Whirlpool Romania, Mioara Bolozan, aduce in discutie si un alt aspect, cand evalueaza impactul pe care l-ar putea avea relaxarea restrictiilor pe piata in care activeaza: componenta portofoliului. Practic, spune ea, toti producatorii de electrocasnice au simtit impactul normelor BNR intr-o masura mai mare sau mica, in functie de componenta portofoliului de produse. Whirlpool este prezent pe piata cu multe categorii de produse, inclusiv medium low, dar mai ales electrocasnice premium.

     

    „Posibilitatea de a achizitiona electrocasnice prin intermediul creditelor de consum va impulsiona si vânzarile de produse premium“, crede Bolozan. Judecand dupa evolutia vânzarilor din 2006, când cresterea pe segmentul premium a fost de peste 100% si cu 25% pe segmentele considerate de nisa, cum ar fi masinile de spalat vase, reprezentantul Whirlpool spune ca se asteapta ca si 2007 sa se inscrie in acelasi trend. „Piata arata oricum o tendinta de achizitie a electrocasnicelor complexe, iar finantarea nu poate decât sa impulsioneze si mai mult acest segment.“

     

    Exista, la polul opus, si opinii mai rezervate, potrivit carora, chiar si in cazul unei relaxari a conditiilor generale de creditare, nu sunt multe motive pentru o explozie a cererii. Monica Iavorschi, director de marketing la Arctic, este de parere ca in general oamenii sunt mult mai rationali cand e vorba sa ia credit fata de cum erau in urma cu cativa ani. Pe atunci, „accesul brusc la ceva ce nu ti-ai permis te facea sa reactionezi emotional, ceea ce nu cred ca mai e cazul“.

     

    In privinta potentialului de crestere a pietei, in special pe frigidere si aragazuri, aceasta a ajuns deja la un nivel care „ar trebui sa corespunda nivelului de venit din Romania“ – ceea ce il face pe directorul de marketing al celui mai mare producator de electrocasnice din Romania sa spuna ca „nu suntem foarte optimisti“.

     

    Asa cum nu e de altfel nici Dan Sucu, directorul general al Mobexpert, compania lider pe piata locala de mobilier. Pe termen imediat, spune el, nu va exista niciun impact asupra afacerii pe care o detine prin ridicarea restrictiilor de creditare, iar pe termen mai lung, impactul va fi redus: doar cateva procente in plus fata de cresterea prognozata. Motivul tine, in opinia lui Sucu, de faptul ca nu vor fi brusc mai multe case de mobilat, iar ceea ce urmeaza sa se construiasca nu va fi gata peste noapte. Abia in circa 1,5-2 ani va exista un impact mai semnificativ, pentru ca dezvoltatorii vor fi incurajati mai mult sa construiasca si, prin urmare, livrarile de locuinte vor genera abia atunci nevoia clientului de a-si mobila casa.

     

    „Oricum, nu cred ca se va vedea pe piata o schimbare dramatica nici in sensul creditarii“, apreciaza Sucu, pentru ca bancile vor prefera sa „joace“ sigur si isi vor impune, cel putin in prima faza, conditii similare cu cele la care tocmai a renuntat BNR (care, crede directorul Mobexpert, nici nu erau exagerate). „Ulterior, piata va hotari care este directia spre care va trebui sa se indrepte bancile“. In cazul Mobexpert, arata statisticile companiei, vanzarile pe credit nu sunt semnificative: ponderea creditelor acordate direct in magazin este de circa 5-6% din totalul vanzarilor. Totusi, o estimare mai exacta e greu de facut, pentru ca cei mai multi dintre clienti au credite de nevoi personale pe care le cheltuiesc cum cred de cuviinta. Tragand linie si adunand, afirma Sucu, „vanzarile datorate creditelor, pe ansamblu, se plaseaza intre 20% si 25% din totalul vanzarilor“.

     

    Bulgarele rostogolit de oficialii bancii centrale cand au anuntat intentia de a ridica restrictiile privind avansul minim si limita de indatorare a creat deja o avalansa de asteptari si de planuri. Dupa ani buni in care au asteptat acest moment, si au scornit varii cai de a ocoli restrictiile bancii centrale, bancherii sunt pusi acum in fata unei intrebari esentiale: unde se echilibreaza balanta intre dorinta de a castiga cota de piata si riscul de a supraestima solvabilitatea clientilor. Numai ca, in esenta, sustine Adrian Crivii, societatea de consum in care traim acum functioneaza dupa un mecanism foarte sanatos, pentru ca un tanar capabil care isi termina studiile nu trebuie sa mai astepte, ca in comunism, 20 de ani ca sa-si ia casa si masina, din moment ce are acces aproape imediat la credite. Si este cu atat mai motivat sa performeze la serviciu, cata vreme cat pentru bunurile cumparate pe credit este legat de rate vreme de 20 de ani. Creditele responsabilizeaza.  Au invatat-o in urma cu ani buni americanii, de ce n-ar invata-o acum si romanii?