BusinessMagazin

Category: Cover story

  • <u>TOP 100 COMPANII</u><br/>AU INVATAT SA FACA BANI

    In urma cu doi ani, prima analiza a BUSINESS Magazin asupra celor mai mari companii private din Romania genera un rezultat surprinzator: un sfert din Produsul Intern Brut (PIB) statea in 25 de companii. Doi ani mai tarziu, afacerile primelor 25 de companii private aduc tot un sfert din PIB, numai ca intre timp PIB a ajuns la aproape 100 de miliarde de euro, iar profiturile companiilor au crescut de doua ori mai rapid decat ritmul cu care a crescut economia in ansamblu.

     

    Trei miliarde de euro profit. Atat au reusit anul trecut sa stranga la un loc cele mai mari 100 de companii private din Romania, potrivit topului realizat de BUSINESS Magazin pe baza datelor publicate pe site-ul Ministerului Finantelor.

     

    Insa una dintre legile de baza ale jurnalismului spune ca orice cifra este relevanta pentru un cititor doar daca este pusa intr-un context. Daca acest context este reprezentat de profiturile pe care le-au realizat in anul 2005 cele mai mari 100 de companii private din Romania – mai putin de 1,7 miliarde de euro -, atunci se poate considera ca anul trecut a reprezentat un tur de forta pentru marile companii, fie ca a fost vorba de operatori de telefonie mobila, producatori de materiale de constructii sau importatori de masini.

     

    Pe de alta parte, daca reperul este grupul Exxon, cea mai profitabila corporatie din lume, potrivit editiei din acest an a topului publicat de revista Fortune – 39,5 miliarde de dolari (peste 31,5 miliarde de euro) -, atunci suma profiturilor realizate de cele mai mari companii din Romania ar fi dus cu siguranta la debarcarea imediata a directorului executiv.

     

    Chiar si asa, companiile multinationale din Romania se declara an de an multumite de profiturile realizate de filialele de aici, ale caror rezultate depasesc in mod regulat an de an estimarile initiale, indiferent ca este vorba de comercianti precum Metro sau Carrefour, operatori de telefonie mobila precum Orange sau Vodafone si chiar firme de materiale de constructii precum Lafarge sau Holcim.

     

    De altfel, Lafarge Romcim, Carpatcement Holding si Holcim Romania au fost anul trecut companiile cu cea mai mare rata de profitabilitate in topul BUSINESS Magazin, daca excludem operatorii de telefonie mobila Orange si Vodafone, activi intr-o industrie cunoscuta pentru ratele mari de profitabilitate.

     

    „Cel mai dinamice sunt domeniile cu volume de vanzari mari, precum retailul, domeniile consolidate – cu un numar restrans de jucatori importanti, precum telefonia si domeniile cu potential de export“, crede Radu Stoicoviciu, partener in cadrul PricewaterhouseCoopers Management Consultants.

     

    Intr-adevar, cea mai notabila modificare intre gigantii de pe piata romaneasca – am numit aici cele mai putin de zece companii care au trecut de un miliard de euro cifra de afaceri – a fost scaderea Mittal Steel Galati si a Rompetrol Rafinare, care a permis producatorului de automobile Dacia sa ajunga cea de-a treia companie privata din Romania ca marime. Iar cresterea cu peste 30% a afacerilor, pana la aproape 1,6 miliarde de euro, a fost determinata aproape exclusiv de cererea mare de Logan la export.

     

    Spre deosebire de alti ani insa, nu toate firmele din top 100 au inregistrat cresteri de venit si de profituri. Chiar daca afacerile cumulate ale firmelor din top 100 au crescut cu 22%, pana la aproape 39 de miliarde de euro (sau 40% din PIB), una din zece companii a anuntat anul trecut afaceri mai mici. Si la profituri, indicator ce a crescut in medie cu aproape 60% fata de anul precedent, evolutia companiilor e departe de a putea fi considerata liniara. Chiar daca jumatate au anuntat profituri mai mari cu cel putin 20%, au existat 13 companii care au cunoscut un regres al profitului, iar alte 13 au fost si mai ghinioniste si au inregistrat pierderi.

     

    La polul celalalt, 16 companii au trecut in 2006 pe profit dupa un an 2005 incheiat cu pierderi, cel mai notabil exemplu fiind Mittal Steel Galati, a doua companie privata ca marime de pe piata romaneasca, sau Petrotel Lukoil si Lukoil Romania, prin care grupul rusesc Lukoil deruleaza activitati pe piata locala.

     

    Chiar daca aproape 90% dintre companiile din topul realizat pe baza cifrelor de afaceri de anul trecut au fost prezente si in editia anterioara, exista si cateva exceptii importante. Printre acestea se afla atat firme fondate si detinute de antreprenori romani, precum reteaua de magazine de materiale de constructii Ambient (intrata direct pe locul 79), cat si filiale ale unor retaileri internationali precum Kaufland (locul 43) si Bricostore (locul 83). De altfel, comerciantii reprezinta una dintre cele mai bine reprezentate industrii in topul companiilor private, alaturi de petrol si gaze, productia de bunuri de larg consum si materialele de constructii.

     

    Constructiile au contribuit din plin la cresterea economica din ultimii ani, ritmul de crestere a sectorului depasindu-l permanent in ultimii trei ani pe cel al PIB. Cea mai mare diferenta a fost in 2006, anul in care producatorii de materiale de constructii au ajuns sa fie la fel de profitabili ca operatorii de telefonie mobila. Potrivit datelor Institutului National de Statistica, in timp ce PIB a inregistrat anul trecut o crestere de 7,7% in termeni reali, sectorul constructiilor a crescut cu mai bine de 19%. „Sectorul constructiilor va fi in urmatorii ani unul dintre cele mai dinamice. Este o consecinta directa atat a investitiilor straine directe, cat si a evolutiei sectorului de real estate, unde diferenta intre cerere si oferta este inca mare“, este de parere Stelian Marian, managing director al Synergon Consulting.

     

    In acest context, ce alte companii s-ar mai putea strecura in top in urmatoarea perioada? Radu Stoicoviciu, de la PricewaterhouseCoopers si Bogdan Belciu, director general al AT Kearney, mizeaza pe firmele de retail pe termen mediu si lung, dar pe masura ce economia va continua sa se dezvolte, ponderea acestora va scadea in favoarea altor sectoare. Este cazul industriei petroliere, precum si al altor domenii legate de prelucrarea metalelor si minereurilor, care au fost sustinute de evolutiile spectaculoase ale preturilor anumitor materii prime si minereuri la nivel mondial.

     

    „Industria  – cu motorul dat de domeniul auto –  va creste ca aport in PIB in urmatorii doi ani. Daca se va finaliza contractul de privatizare a uzinei Daewoo cu Ford, va fi un succes care va putea determina aparitia unui al doilea hub auto in zona Olteniei“, este de parere Stelian Marian.

     

    Piata de aviatie ar putea aduce in atentie in urmatorii ani alte doua companii romanesti – Blue Air si Carpatair, care cocheteaza cu nivelul de 100 de milioane de euro cifra de afaceri.

     

    Industria media a depasit deja de anul trecut granita celor 100 de milioane de euro, prin Pro TV SA, care opereaza canalele de televiziune Pro TV, Acasa TV, Pro Cinema, Pro TV International si Sport.ro. Cu 118 milioane de euro afaceri, Pro TV SA a fost, alaturi de Orange Romania, compania cu cea mai mare marja a profitului net din cele aproximativ 200 de firme analizate de BUSINESS Magazin.

     

    Cel mai mare profit absolut a fost insa realizat anul trecut de Petrom, care cu 648 de milioane de euro este departe de companiile aflate pe locurile urmatoare – Orange (401 milioane de euro) si Vodafone (324 de milioane de euro). In schimb, cel mai mare profit pe angajat (851.000 de euro) a fost obtinut de Spedition UMB, una dintre firmele omului de afaceri Dorinel Umbrarescu. Intre firmele din top 100 cel mai bine s-a situat Renault Nissan Romania, importatorul pe piata locala al grupului francez Renault, cu aproximativ 640.000 de euro pe angajat.

     

    Indiferent de domeniu insa, analistii spun la unison ca este foarte probabil ca urmatorii ani sa aduca o consolidare a pietei, loc pentru nou-intrati fiind doar in masura in care acestia vor aloca investitii importante. „In schimb, multe firme private romanesti vor fi achizitionate de firme concurente din alte tari“, puncteaza Bogdan Belciu.

     

    Energie

    Veniturile din piata de energie electrica au crescut in 2006, in special pentru furnizori, cu aproximativ 10%. Aceasta este insa o medie intre cresterea furnizorilor desprinsi din Electrica SA si privatizati (precum Electrica Oltenia, Moldova, Banat sau Dobrogea) si a Energy Holding, singura companie privata de furnizare de electricitate intrata in top 100 dupa cifra de afaceri. Energy Holding a avut o crestere de 30% in 2006, ajungand la venituri de 306 milioane de euro. „Energy Holding va ramane probabil si anul viitor singurul furnizor privat de electricitate din acest top – deoarece PetProd sau EuroPEc sau Elcomex (furnizori privati care detin sub 2% din piata – n. red.) nu vor avea puterea sa salte atat de mult“, spune Jean Constantinescu, analist al pietei de energie.

     

    Dintre companiile desprinse din Electrica SA si privatizate, cel mai mare salt l-a inregistrat Electrica Muntenia Sud (al carei contract de privatizare, desi finisat anul trecut, a fost semnat abia in vara acestui an, datorita unor anchete privind procesul de privatizare). Electrica Muntenia Sud nu a fost, asadar, condusa de italienii de la Enel in ultimul an, ci tot de Electrica SA, iar Jean Constantinescu atribuie o mare parte din performante „ritmului alert de crestere a mediului economic“.

     

    O crestere de 6% si trecere pe profit a avut insa CEZ Romania, actionarul majoritar al CEZ Electrica Oltenia. Cehii de la CEZ au obtinut un profit de 30 de milioane de euro. Se putea insa si mai bine, spune Doru Voicu, directorul de dezvoltare al companiei.

     

    „Bugetasem un profit mai mare pentru 2006, de 33 de milioane de euro, dar nu a fost cum am tintit, din cauza pierderii unor clienti si in special a Alro Slatina, care si-a schimbat reteaua de la distributie la transport“, explica Doru Voicu. Acesta spune insa ca 2006 a fost un an foarte bun, iar 2007 va fi la fel de bun: „Pentru anul acesta estimam o crestere cu 30% a profitului, dar si o crestere a cifrei de afaceri, datorita castigarii unor noi clienti, cel mai important fiind Feral Tulcea (companie specializata in producerea de feroaliaje – n. red.)“, mai spune Voicu.

     

    Constructii

    Boom-ul de anul trecut de pe piata imobiliara nu putea sa nu lase urmari in conturile companiilor din constructii. Urmari benefice, desigur, dat fiind ca producatorii de materiale de constructii au inregistrat cresteri serioase ale afacerilor, dar mai ales ale profitabilitatii.

     

    Filialele locale ale Lafarge, Carpatcement si Holcim – cei trei mari producatori de ciment care controleaza piata romaneasca – au inregistrat anul trecut profituri record, ce au variat intre un sfert si o treime din vanzari. Iar daca veniturile au crescut cu 30-40% fata de 2005, profitul net s-a majorat cu 50-150%. Intr-o situatie similara s-a aflat si grupul austriac Holzindustrie Schweighofer, care produce la Sebes cherestea destinata in special constructiilor rezidentiale. Afacerile au crescut cu 30%, in timp ce profitul net s-a dublat fata de 2005.

     

    Inevitabil, perioada fasta prin care trece piata constructiilor – sector ce a inregistrat anul trecut o crestere cu 19%, fata de un avans al PIB cu 7,7%, potrivit statisticilor oficiale – s-a resimtit si in vanzarile comerciantilor de materiale. Retelele de magazine Arabesque, Praktiker, Ambient si Bricostore au avut cresteri semnificative, e drept ca si pe fondul extinderii retelei de distributie. Cum si in primul semestru, valoarea lucrarilor din constructii a crescut exploziv (peste 30% fata de 2006, potrivit INS), topul primelor 100 de companii din 2007 va consemna urcari ale celor deja inclusi in acest clasament, precum si – foarte posibil – noi intrari.

     

    Comert

    Una din sapte companii din topul celor mai mari 100 de firme private din Romania figureaza in domeniul comertului si distributiei. Explicabil, avand in vedere ca piata de retail din Romania este estimata la aproximativ 10 miliarde de euro anual, iar cea mai mare companie – Metro Cash & Carry – a ajuns la afaceri de peste 1,5 miliarde de euro, fiind a patra companie privata din Romania ca marime.

     

    Pe masura ce puterea de cumparare creste, si alte firme mari de retail isi vor imbunatati pozitia din clasament, iar „piata comertului se va consolida, fie prin investitii directe sau prin achizitii“, apreciaza Radu Stoicoviciu, partener in cadrul PricewaterhouseCoopers Management Consultants. O astfel de investitie directa, de ordinul sutelor de milioane de euro, a propulsat filiala locala a grupului german Kaufland direct in prima jumatate a topului celor mai mari 100 de firme, cu o cifra de afaceri de peste 230 de milioane de euro.

     

    In randul celor mai mari 100 se afla si companii dezvoltate local precum Arabesque si, de anul acesta, Ambient, ambele cu activitati in domeniul comertului cu materiale de constructii. Foarte aproape de a intra in top 100 a fost si un alt comerciant roman de articole de bricolaj, Dedeman Bacau, cu afaceri de peste 112 milioane de euro anul trecut.

     

    Diferentele fata de topul anterior apar nu doar la cifrele de afaceri, ci mai ales la profituri, ca urmare a „optimizarii raportului dintre venituri si costuri“, declara Adina Timplaru – corporate communications manager al Metro Cash & Carry Romania si Moldova. Metro si Selgros si-au dublat profitul anul trecut, iar Carrefour si Billa au anuntat cel putin o triplare a acestui indicator. „Am avut noi deschideri si magazinele deja existente au performat foarte bine“, spune Andreea Mihai, director de marketing la Carrefour Romania. Totusi, dintre comercianti si distribuitori, cea mai mare marja de profit a fost realizata de un comerciant local, Domo – aproximativ 8% din cifra de afaceri de 122 de milioane de euro. Aceasta se datoreaza, potrivit lui Lorand Szarvadi, CEO al Domo Retail, faptului ca „nu ne-am aruncat la investitii peste capacitatea pietei si peste puterile noastre financiare“. Chiar daca, argumenteaza el, din profitul net de circa 10 milioane de euro, jumatate provine dintr-o tranzactie speciala (vanzarea participatiei in cadrul companiei de consumer finance Estima Finance catre GE Money), „spre deosebire de cei doi concurenti importanti (Altex si Flamingo – n. red.) am facut un profit de 5 milioane de euro si din activitatea de baza“.

     

    Intr-adevar, liderul pietei locale de electronice si electrocasnice, Altex, a trecut in 2006 pe pierderi, potrivit datelor de la Ministerul de Finante, insa ramane de departe cel mai mare jucator de pe piata, cu afaceri de aproximativ 212 milioane de euro.

      

    FMCG

    Cresterea vanzarilor cu amanuntul de anul trecut a fost cea mai spectaculoasa nu numai din ultimul deceniu pe piata interna, ci si prin comparatie cu ritmul de crestere a vanzarilor in tarile din regiune. Ceea ce, argumenteaza Bogdan Belciu, director general al companiei de consultanta AT Kearney, este un semn al faptului ca economia devine din ce in ce mai mult o economie de consum, sustinuta de cresterea economica generala, de evolutia salariilor si de dezvoltarea creditelor de consum. Bani mai multi in buzunar inseamna si cosuri de cumparaturi mai pline, iar producatorii profita din plin de aceasta, chiar daca din topul celor mai mari 100 de companii private au disparut Avon, companie de vanzari directe in domeniul cosmeticelor, sau Kraft Foods Romania, producatorul marcilor Poiana, Milka si Jacobs.

     

    Dintre cele 14 companii din domeniul bunurilor de larg consum prezente in top, cel mai mare volum al afacerilor l-a avut British American Tobacco (BAT) Trading, liderul pietei de tigarete, cu peste 560 de milioane de euro.

     

    Cea mai mare crestere a profitului – de peste 7 ori – a fost realizata de Heineken Romania (fosta companie Brau Union Romania), iar in valoare absoluta cel mai mare profit – 52 de milioane de euro – a fost obtinut in 2006 de imbuteliatorul Coca-Cola de pe piata interna.

     

    Demn de remarcat este si producatorul de bere Ursus Breweries, care a inregistrat in 2006 plusuri pe linie pentru al cincilea an consecutiv. Anul trecut, producatorul marcilor Ursus si Timisoreana a realizat o crestere de aproape 220% a profitului, pentru vanzari cu circa 27% mai mari decat in 2005.

     

    Petrol

    Anul 2006 a fost un varf de profit pentru piata petroliera din Romania si mai ales pentru Petrom, care a avut un profit record de 648 de milioane de euro. Performanta companiei nu se va mentine insa si in acest an, tinand cont ca la sase luni compania a raportat afaceri cu 16% mai mici decat anul trecut si un profit cu 38% mai mic. Anul trecut, profiturile au fost in special datorate cotatiilor mari ale petrolului pe piata internationala. Cotatiile mari au coincis cu o crestere importanta a pietei de retail, respectiv 1,8 milioane de tone de benzina si 3,2 milioane de tone de motorina, in crestere cu 17% fata de 2005, conform statisticilor MEC. 

     

    Companii precum MOL sau Eni (care controleaza benzinariile Agip) si care au in Romania doar activitati de retail considera ca in acest an cererea va fi la fel de mare, asigurandu-le o crestere cel putin la fel de buna ca in 2007. MOL Romania a avut in 2006 nu numai o crestere cu o treime a afacerilor, dar si o intrare pe profit direct la 6 milioane de euro. Conform oficialilor companiei, intrarea pe profit s-a datorat largirii retelei de benzinarii (in 2006 fiind active toate benzinariile din fosta retea Shell, precum si alte 20 de noi benzinarii, in total 131 de statii). Cele cinci companii active pe piata de petrol din Romania – Petrom, Rompetrol, Lukoil, MOL si Eni  – vor ramane pe aceleasi pozitii si in anul care urmeaza, dupa cum estimeaza acestea in planurile lor de afaceri.

     

    Singura modalitate prin care ierarhia locala dupa cifra de afaceri s-ar schimba ar fi mutarea tuturor operatiunilor Rompetrol din Olanda. Astfel, grupul Rompetrol, cu afaceri anul trecut de 5,6 miliarde de dolari, ar deveni lider, desi doar 1,8 miliarde au fost obtinute in Romania.

     

    Auto

    Industria auto si de componente se afla intre cele mai dinamice sectoare economice, rezultatele financiare obtinute in 2006 confirmand faptul ca nu este vorba doar de afaceri mari, ci si cu profituri in crestere.

     

    Performerul pietei a fost Automobile Dacia Groupe Renault, care a ajuns pe locul al treilea intre cele mai mari companii private din Romania. Desi inregistreaza luna de luna vanzari de masini tot mai mici in Romania, uzina compenseaza din plin prin exporturi tot mai mari de Logan. Astfel, compania condusa de francezul François Fourmont, unul dintre specialistii Renault in domeniul industrial, a trecut in doar cativa ani de la pierderi de zeci de milioane de euro la un profit de mai mult de 100 de milioane de euro anul trecut. Din acest punct de vedere, fabrica Dacia a fost cu mult peste media de profitabilitate anuntata de grupul francez la nivel mondial, aproximativ 10% din profitul raportat de Renault fiind reprezentat de contributia uzinei de la Mioveni.

     

    O crestere la fel de mare a profiturilor au inregistrat si importatorii de masini. Practic, pe fondul exploziei vanzarilor de masini de import din ultimii ani si mai ales al profitabilelor afaceri cu piese de schimb, atat Porsche Romania, Renault Nissan Romania sau Trust Motors, cat si Toyota Romania sau Automobile Bavaria (la doar cateva locuri in afara top 100) au realizat profituri importante.

     

    O dovada a ritmului ridicat de crestere a importurilor este prezenta in top a Tiriac Leasing, companie care finanteaza o buna parte din vanzarile de masini ale dealerilor din holdingul omului de afaceri Ion Tiriac.

    Nu in ultimul rand, producatorii de anvelope si componente auto sunt reprezentati in top 100 al firmelor private prin Michelin Romania, Continental Automotive Products si Delphi Packard Romania, alte companii precum Auto Chassis International (furnizor de piese pentru Logan amplasat pe platforma Dacia) fiind aproape de a intra intre cele mai mari companii private de pe piata locala.

     

    Metalurgie

    Locul al doilea in topul companiilor dupa cifra de afaceri este si in acest an detinut de Mittal Steel Galati, care a intrat in 2006 pe profit, dar ale carui afaceri au scazut usor. Intrarea pe profit a Mittal Steel este considerata de Augustine Kochuparampil, CEO al Mittal Steel Galati, un rezultat al investitiilor facute anul trecut (85 de milioane de euro in tehnologie si mediu). „Rezultatele financiare reflecta o imbunatatire datorata masurilor interne ce au fost luate pentru a trece compania din nou pe profit“, spune Kochuparampil.

     

    El crede ca investitiile „trebuia facute, fiind atat parte din intelegerea postprivatizare, cat si din faptul ca altfel nu am fi putut trece pe profit niciodata“.

     

    Tot de investitii isi leaga profitabilitatea si oficialii Alro Slatina, care a avut anul trecut afaceri in crestere cu 40% si o crestere a profitului de 17%. Christian Wuest, presedintele Consiliului de Administratie al Alro Slatina, spune insa ca pretul aluminiului de pe piata internationala ar fi ajutat orice companie din domeniu sa faca profit (pretul tonei de aluminiu dublandu-se din 2005 pana in 2006, de la 1.400-1.600 de dolari la 3.000 de dolari).

  • PE CAND IN TOP?

    Clasamentul realizat de BUSINESS Magazin a luat in calcul doar afacerile private de pe piata romaneasca, cu exceptia celor din sfera bancara si a asigurarilor. Insa o mare parte a afacerilor de anvergura sunt in prezent derulate prin intermediul companiilor de stat.

     

    Daca tabelul ar fi inclus atat firme private, cat si de stat, atunci printre primele 100 de companii ca marime din Romania am fi putut regasi si nume precum Romgaz Medias, Transgaz, Electrica, Transelectrica, Hidroelectrica, Electrocentrale, Societatea Nationala a Lignitului Oltenia, Radet, centralele electrice de la Turceni si Rovinari, Nuclearelectrica, Compania Nationala a Huilei, Romsilva, TAROM, Romatsa, Posta Romana sau Daewoo Craiova, care a trecut din a doua jumatate a anului trecut in portofoliul statului roman. Este de asteptat ca o buna parte dintre aceste nume sa se regaseasca in topurile din urmatorii ani, pe masura ce vor fi privatizate.

  • PORTRET DE PERFORMER*

    • afaceri de 385,5 mil. euro
    • profit net de 30 mil. euro
    • 2.612 angajati
    • marja a profitului net – aproape 7%
    • un angajat a adus un profit de 10.000 de euro si o cifra de afaceri de 148.000 de euro

    * valorile reprezinta mediile inregistrate pe baza datelor celor mai mari 100 de companii private din Romania

  • AFACERILE DIN BRASOV

    Conform datelor de la Registrul Comertului, Maor Zinger este asociat atat in principalele sale firme, Atlanta House si Tivina, dar are si alte afaceri in mai multe domenii.

     

    D.O.SECURITY. Firma de paza cu activitate predominant in Brasov este una din afacerile cunoscute ale lui Maor Zinger. D.O. a avut in 2005 o cifra de afaceri de 700.000 de euro, iar anul trecut a ajuns la aproape 1 milion de euro.

     

    ORITEEA. Firma se ocupa cu comert cu feronerie, accesorii de mobilier si decoratiuni interioare, lucrand prin distributiile Santi Comexim SRL si Ana Com SRL. A avut afaceri de 140.000 de euro in 2005, conform Ministerului de Finante.

     

    MIDOLIN. Comert cu piese si accesorii pentru autovehicule, cu o cifra de afaceri de 60.000 de euro anul trecut si 40.000 de euro in 2005.

     

    PRETUL ZILEI. Saptamanalul de anunturi, in special imobiliare, care acopera judetul Brasov este una din afacerile cu rulaj mai mare – 240.000 de euro in 2005 si o crestere de 25% in 2006.

     

    ALTELE. Buildings Management, Exonis Invest, Shayor Invest, Etalon Imob, Euro Money, Car Center si Go Advertising sunt alte firme la care Maor Zinger este actionar.

  • MUNTELE TAMPA N-O SA-L CUMPAR

    Daca si-ar vinde maine toate terenurile si cladirile pe care le are in Brasov, Maor Zinger estimeaza ca ar incasa in jur de 350 de milioane de euro. Aceasta suma il pune pe Zinger (34 de ani) in pozitia de cel mai tanar roman milionar in euro si, de asemenea, in postura de cel mai tanar burlac milionar roman.  


    Israelianul nascut in Romania isi deseneaza expansiunea de la biroul sau, situat intr-o cladire verde oarecare, din spatele Eliana Mall, la iesirea din Brasov spre Sibiu. Deasupra scaunului are o harta a municipiului Brasov, dar sustine ca o stie pe de rost, la fel cum stie si cati din centimetrii de pe acea harta sunt in fiecare moment ai lui. Detine acum, conform propriei estimari, terenuri si cladiri in Brasov evaluate la 350 de milioane de euro. In Brasov e cunoscut ca Ori. Sau ca „regele imobiliarelor“. A dezvoltat sau are in proiect complexuri comerciale, apartamente, case de vacanta, hoteluri, pensiuni, restaurante, o firma de paza, echipe sportive, parcuri de distractii si presa – insa principala sa afacere, pe langa care toate celelalte par hobby-uri, sta in tranzactiile cu terenuri.

     

    La sfarsitul acestui an, Maor Zinger va deschide la Brasov primul hotel de cinci stele din oras, cu 100 de camere. Spune ca a sesizat o crestere importanta a cererii la acest nivel si ca are de gand sa nu rateze niciun om de afaceri care cauta o cazare de lux in Brasov, mai ales ca majoritatea respectivilor oameni de afaceri vin la Brasov ca sa caute ceva ce aproape numai la el pot gasi. „Toata lumea cauta terenuri“ – spune el, spunand ca suprafetele pe care le detine si care sunt sau pot deveni de vanzare insumeaza suprafete de ordinul „catorva zeci bune de kilometri patrati, poate chiar mai mult“.

     

    A fost acuzat de cotidienele centrale si locale de relatii de afaceri cu personaje dubioase si mai ales de relatii cu cel numit „prietenul lui Basescu de la Brasov“ – primarul Brasovului, fruntasul PD Gheorghe Scripcaru, in virtutea carora ar fi achizitionat preferential o serie de terenuri in judet, mai ales dintre cele rezultate de pe urma lichidarii unor intreprinderi industriale de aici. Numele lui Zinger a fost pomenit in contextul a ceea ce presa a numit „mafia imobiliara de la Brasov“, dupa ce primarul Scripcaru a ajuns sa fie cercetat de DNA pentru un schimb suspect de terenuri de pe platforma Roman cu un alt magnat brasovean, Ioan Neculaie. Si anul trecut, si anul acesta, Zinger a avut controale de la Garda Financiara si de la politistii de la DIICOT, fiind suspectat de spalare de bani si evaziune fiscala. „Da, au venit si de la Garda Financiara, si de la Crima Organizata, legat de acuzatii cum ca as avea legaturi cu primarul, cu deputati, cu generali. Am prieteni in toate mediile, nu am nicio problema sa recunosc, iar cu primarul ma inteleg bine si nu vad de ce nu m-as intelege – avem nevoie unii de altii in diverse situatii“, sustine Zinger, adaugand aproape sfidator: „De asta imi si place Brasovul si doar aici investesc, pentru ca sunt prieten cu toata lumea. De ce sa ma duc intr-un oras unde nu cunosc pe nimeni si sa stric afacerile localnicilor? Eu sunt localnic aici, aici investesc“.

     

    Acuzatia ca isi datoreaza succesul in afaceri protectiei lui Scripcaru o intoarce in favoarea sa: „O cauza pentru care sunt controlat este profitul bun pe care l-am obtinut anul trecut, anul cu cea mai mare marja de profit pe terenuri – am obtinut preturi foarte bune, formate in urma unor cresteri succesive si de 20 de ori“. Zinger sustine ca munca intensa l-a adus aici: lucreaza de la 7 dimineata pana la 10 seara in biroul sau si iese din cand in cand, cu una dintre cele sapte masini ale sale, doar pentru a negocia tranzactiile importante sau pentru eveni-mente mondene. A divortat anul trecut si spune ca vrea sa mai munceasca in ritmul acesta pana la maxim 40 de ani: „Atunci vreau sa ma retrag, sa beau cafea si sa ma plimb in toata lumea“.

     

    Maor Zinger are o poveste asemanatoare cu a multor oameni de afaceri israelieni nascuti in Romania care s-au intors dupa 1990 pentru a face afaceri in tara. De fapt, in 1990 s-a intors intai tatal lui, care a infiintat la Brasov prima firma privata. „A intrat in afaceri cu Intex Brasov, cumparand 51% din firma si a continuat afacerile lor“, explica Ori Zinger. La sfarsitul lui 1992, pe cand avea aproape 20 de ani, a venit la Brasov si Zinger junior, care a inceput sa faca „diverse afaceri, in special cu mobila“. Nu impreuna cu tatal sau: „El a avut afacerea lui, eu pe ale mele. Niciodata nu am facut afaceri impreuna, el e mult prea calculat, eu fac afaceri altfel, risc, ma arunc, ma oblig si ma indatorez“.

     

    Asta pana in 1997, cand si-a dat seama ca din imobiliare se fac cei mai multi bani si a deschis agentia imobiliara Atlanta House. Atunci s-a si mutat definitiv la Brasov. „Am inceput prin a cumpara apartamente si a le revinde cand piata crestea, iar in paralel am inceput sa dezvolt si proiectele proprii“, povesteste Zinger. Cel mai mare proiect construit prin Atlanta House, respectiv Tivina – cele doua firme ale lui Zinger prin care sunt coordonate afacerile imobiliare – a fost constructia parcului comercial de la iesirea din Brasov spre Sibiu, in cartierul Bartolomeu.


    Ori Zinger a avut o strategie clara cu zona Bartolomeu: „Am cumparat majoritatea terenului din aceasta zona, l-am curatat si am facut infrastructura cu patru ani in urma, apoi am deschis zona aici cu Brintex (magazin tip en-gros – n. red.) si cu Eliana Mall, iar dupa mine a venit si va veni toata lumea“.


    Intr-adevar, cu un an in urma lantul de hipermarketuri Real, parte a grupului Metro, a deschis un magazin langa Eliana Mall, iar recent Ori Zinger a vandut doua bucati de teren pentru alte doua magazine: „Am vandut teren lui Dan Ostahie (proprietarul Altex – n. red.), care mi-e prieten bun, pentru a construi aici un magazin Media Galaxy, iar luna viitoare se va deschide un magazin de bricolaj pentru care am vandut teren si o hala“. Este vorba despre reteaua turceasca de bricolaj Tekzen, care a investit 1,5 milioane de euro pentru a amenaja spatiul cumparat de la Zinger si care va deschide luna viitoare la Brasov primul magazin din cele 14 planificate pentru Romania in urmatorii doi ani. La mica distanta de parcul comercial al lui Zinger, a inceput constructia unui cartier de locuinte, Avantgarden, dezvoltat de grupul german Maurer & Kasper.


    Zona comerciala pe care Zinger a deschis-o in cartierul Bartolomeu este a doua de acest tip din oras, dupa cea de la intrarea in Brasov dinspre Bucuresti. „Acolo este intr-adevar cea mai mare zona comerciala, dar eu nu am fost tentat sa dezvolt acolo, deoarece mai erau si alti investitori care aveau teren in zona si am preferat sa vand ce aveam si sa dezvolt aici“, spune Zinger. 


    In ultimii ani, campul de pe marginea bulevardului Calea Bucuresti a devenit un orasel comercial, in care s-au investit peste 100 de milioane de euro, conform unei declaratii a primarului Gheorghe Scripcaru, si unde sunt prezenti cei mai importanti retaileri din Romania: Carrefour, Selgros, Metro, Mobexpert, Praktiker, Bricostore si toti cei trei rivali de pe piata de electronice si electrocasnice: Domo, Altex si Flanco. 


    Zona comerciala de pe Calea Bucuresti s-a dezvoltat insa accentuat in 2005, astfel ca ambele tipuri de magazine cu care Ori Zinger a deschis zona comerciala Bartolomeu erau la momentul respectiv (2004) noutati in Brasov: Brintex – primul en-gros de mari dimensiuni, iar Eliana Mall – primul mall din oras, cu primul cinematograf multiplex. Abia din 2005 piata mall-urilor din Brasov s-a diversificat si au aparut My Place (cu o investitie de 3,5 milioane de euro, situat langa gara, unde a fost deschis si Hollywood Multiplex) si MacroMall (cu o investitie de 7 milioane de euro, situat in zona comerciala de la intrarea in Brasov dinspre Bucuresti). 


    Dupa deschiderea celor doua centre comerciale in Bartolomeu, care s-au alaturat altor spatii comerciale disparate pe care Maor Zinger le detinea in oras, romano-israelianul a capatat aura „omului care detine jumatate din spatiile comerciale din Brasov“.


    „Asa ma cunoaste acum toata lumea, si la inceputul anului 2005 aveam aproape 80% din spatiile comerciale, dar de atunci pana acum nu mai detin decat aproximativ 40% din aceasta piata, deoarece alte zone comerciale din Brasov au crescut, iar eu nu am mai dezvoltat nimic de atunci“, isi explica Maor Zinger strategia de a dezvolta pe segmentul comercial exact atat cat sa nu fie riscant. „Piata asta se dezvolta, dar eu nu mai dezvolt in continuare. Nu am de gand sa fac alte complexuri comerciale, sunt suficiente cele pe care le am. Si nu vreau sa construiesc spatii pentru a le inchiria, nu mi se pare profitabil“, spune Zinger, care nu crede ca va accepta o propunere a lantului de bricolaj Praktiker, aflat in cautarea unui spatiu construit deja pentru a-l inchiria.


    In 2004, dupa ce a lansat spatiile comerciale si a finalizat si o serie de cladiri de birouri, Zinger a renuntat la firma de constructii cu care ridicase zona Bartolomeu, cu gandul ca, daca mai are ceva de dezvoltat, o sa foloseasca „firme ale unor prieteni care au constructiile drept obiect principal de activitate“. Principalul motiv al vanzarii firmei de constructii a fost ca voia sa isi concentreze fortele intr-o singura directie. „Acum ne ocupam doar cu terenuri. Cumparam fabrici, le curatam, le taiem, scoatem toate avizele de mediu, scoatem PUZ pentru ele si vindem mai departe teren, de obicei in loturi mici“, spune Zinger, admitand ca in acest fel a ajuns sa detina suprafete mari, pe care ulterior a putut sa le vanda pentru constructia de zone rezidentiale sau de proiecte industriale, acestea din urma mai ales in afara orasului.


    Omul de afaceri spune ca a cumparat astfel de terenuri atat de la fabrici nevoite sa se mute in afara orasului – date fiind normele UE ca fabricile sa nu mai fie in orase -, cat si de la societati care au intrat in lichidare. Cele mai mari fabrici carora le-a cumparat terenul au fost Lubrifin si Romradiatoare, care au adus in portofoliul lui Zinger aproape 80 de hectare de teren, dar si platforma Roll-Ing si o parte din Hidromecanica.


    Cea mai recenta achizitie a fost la inceputul lunii iulie, cand Zinger a cumparat de la AVAS cu 7,65 milioane de euro platforma fostei fabrici de coloranti Colorom Codlea, cu un teren de 44 de hectare. Compania, specializata in fabricarea de coloranti si hartie heliografica, a intrat in procedura de reorganizare judiciara in luna august a anului 2005, iar in august 2007 tot terenul este deja in posesia lui Zinger. „Acolo va dura cam un an si jumatate sa facem ecologizare, care va costa 1,5 milioane de euro.“ Intr-un an si jumatate, terenul va valora, conform omului de afaceri, de cel  putin cinci-sase ori mai mult decat a platit pe el („poate chiar mai mult, spre 50 de milioane de euro, desi nu stiu deocamdata daca il voi vinde pe tot“).


    Achizitia terenului respectiv, care implica si faptul ca Zinger capata controlul asupra barajului de captare a apei care asigura alimentarea cu apa a municipiului Codlea, a starnit numeroase controverse, atat politicieni, cat si lideri de sindicate din judet acuzand faptul ca un investitor privat a ajuns sa controleze un astfel de obiectiv. Acum, Zinger sugereaza ca n-are niciun fel de intentii ascunse cu terenul Colorom, declarand ca va vinde cea mai mare parte din el pentru proiecte rezidentiale, comerciale sau industriale si poate isi va mai pastra o parte pentru a-si pune in aplicare o idee mai veche: „Poate pe o parte din terenul de la Codlea, poate si pe altele, vrem sa dezvoltam cateva proiecte importante de logistica, in special depozite mari, de 10-20.000 mp, care vor fi foarte cautate odata cu deschiderea aeroportului la Brasov“, sustine Zinger.


    Aeroportul de la Brasov, deocamdata blocat de o serie de intarzieri (din cauza unor cereri de retrocedare), ar trebui sa fie construit in zona Ghimbav pana in 2010, in urma unei investitii de 100 de milioane de dolari si a unui parteneriat intre canadienii de la Intelcan si Consiliul Judetean Brasov. Constructia aeroportului ar insemna si venirea mai multor companii producatoare la Brasov, care vor dori, bineinteles, terenuri. De aceea, Zinger nu se grabeste sa vanda spatiile mari pe care le are. Mai ales ca pretul terenului la Codlea va creste atat pentru ca acesta este trendul pentru urmatorii ani, cat si pentru ca municipiul se afla printre zonele cu dezvoltare accelerata in judet. Iar Maor Zinger stie prea bine ca mai sunt si altele: „Nu numai terenurile pe care le am in Brasov sunt pretioase, dar si cele din zonele in dezvoltare precum comunele Sanpetru, Cristian sau Rasnov, catre care se vor uita multi potentiali cumparatori in urmatorii doi-trei ani“.


    Si in aceste comune, Zinger a cumparat teren in loturi mari. Terenurile din comunele brasovene sunt si vor fi o afacere buna, comenteaza el, deoarece le-a cumparat cu pretul foarte jos si in loturi mari, pe care le parceleaza si le vinde pe bucati, in loturi intre 600 si 1.000 de metri patrati.  


    Si nu cumpara teren numai de la fabrici, ci si de la persoane fizice sau juridice care stiu ca firmele lui se misca repede si platesc cu bani gheata: „Cumparam terenuri de la oricine atat timp cat sunt sub pretul pietei“. Zinger se descrie ca un negustor de terenuri – „cumpar doar ce stiu eu ca va creste foarte mult in urmatorul an sau doi si il voi vinde cel putin triplu“. Face insa si exceptii, cand e vorba de un teren unde vrea sa dezvolte vreun proiect propriu: „Doar in astfel de cazuri reactionez ca majoritatea cumparatorilor de pe piata“.


    Desi pare una dintre cele mai complicate parti ale afacerii cu terenuri, gasirea de loturi de cumparat este simpla pentru cei 70 de angajati (dintre care 14 contabili, iar restul oameni de marketing si directori de achizitii) care se ocupa de tranzactiile cu terenuri pentru Maor Zinger. Si aceasta pentru ca nu le cauta ei, ci invers, vanzatorii vin la ei.


    Filozofia lui Zinger sta in modul de lucru: „Ma diferentiez in piata prin faptul ca alte firme fac due-diligence cate o luna pentru cate un teren, pe cand la mine dureaza o zi: de dimineata pana seara am verificat si am evaluat terenul, seara dam raspuns si a doua zi mergem la notar“. Este si strategia prin care, avand oferte nu numai de cumparare, ci si de vanzare, are tranzactii foarte dese: „Si azi am cumparat un teren (23 iulie – n. red.), si saptamana trecuta am cumparat trei. Cand nu cumpar, vand“.


    Tranzactiile din ultimul an s-au diferentiat semnificativ de anii trecuti: „2006 a fost anul cu cea mai buna marja de profit, media de crestere a pretului unui teren de la inceputul pana la sfarsitul anului fiind si de 20 de ori“. Zinger spune ca nu are o perioada de asteptare pentru a vinde un teren: „Pot sa il cumpar azi si sa il vand luna viitoare daca ii pot dubla pretul, iar daca pretul nu creste, astept pana creste“. Printre tranzactiile cu terenuri, Zinger are si alte proiecte. Deocamdata, nu pe rezidential, premisa fiind ca in Brasov anul acesta vor incepe proiecte de peste 10.000 de apartamente si „numai eu am vandut terenuri pentru aproape 7.000 de apartamente“.


    Pe Zinger il tenteaza insa industria ospitalitatii: pe langa hotelul de cinci stele din Brasov (caruia ii va face concurenta doar hotelul Aro, detinut de SIF Transilvania, care a intrat in renovare capitala pentru a trece la cinci stele), care se va numi tot Eliana – nume compus din prenumele copiilor sai -, ca si mall-ul din Bartolomeu, omul de afaceri are in pregatire un lant de pensiuni. „Vor fi pensiuni de patru-cinci stele, in Brasov, pe strazile principale si vom incepe cu sase unitati, urmand sa extindem pana la 20 anul viitor“; Zinger spune ca pensiunile merg foarte bine in Brasov, mai bine chiar decat in Poiana Brasov, unde de altfel are o singura afacere, si anume complexul Capra Neagra (restaurant si club de distractii).


    Proiectul care ii place insa cel mai mult acum este unul pentru un parc de distractii: „Este vorba despre o combinatie intre tot ce inseamna un aquapark si tot ce inseamna parc de distractii pe uscat, cu castel de joaca pentru copii, terenuri de tenis si fotbal, piscine indoor, outdoor, lac artificial foarte mare pentru jet-ski si plimbare cu barca si un hotel de 100 de camere“, explica Zinger. Este si unul dintre putinele proiecte la care accepta sa dea detalii: parcul se va intinde pe 5-6 hectare si va necesita o investitie intre 15 si 20 milioane de euro. Nu va fi primul aquapark din Brasov – un altul s-a deschis saptamanile trecute la iesirea din Brasov spre Sighisoara. „Acela este mai mult un centru sportiv, cu mare parte din piscine acoperite, cu saune care pot fi folosite si iarna, pe cand proiectul meu va fi un parc de distractii combinat si va fi gata in aproximativ doi ani.“


    Proiectele sunt insa „doar proiecte“ – comenteaza Zinger. „Nu le contorizez in detinerile mele pana nu sunt gata, am si alte afaceri care sunt deja puse pe picioare si care aduc venituri, desi foarte mici daca le compar cu terenurile, si care valoreaza per total pana in 20 de milioane de euro“, spune Zinger. In afara de afacerile cu terenuri, mai are afaceri in domeniul service-urilor auto, al comertului cu piese de schimb pentru masini si feronerie, o firma de paza si un complex de restaurante in Poiana Brasov. Pe langa acestea, a mai avut si o echipa de raliu (cu masini de curse, camioane, masini de service, de antrenamente, cunoscuta sub numele de echipa „Atlanta House“), in care a investit 2 milioane de euro si pe care a vandut-o dupa ce „a obosit“.     „Am construit aceasta echipa deoarece masinile sunt principalul meu hobby, dar era destul de obositor si am renuntat“, spune Zinger, care a mai investit si in echipa de fotbal FC Brasov – „de unde de asemenea m-am cam retras“, singura echipa pe care o mai sustine fiind cea de K1. 


    Omul de afaceri precizeaza ca averea imobiliara pe care si-o estimeaza la 350 de milioane de euro nu include afacerile din afara celor cu terenuri si nici pe cele pe care le detine in Israel sau SUA sau bunurile personale. „Este adevarat ca baza afacerilor mele este in Romania, dar pentru mine afacerile nu inseamna doar Romania; am activitati si in alte parti, tot predominant pe imobiliare: in Israel am firme comparabile ca volum cu cele din Romania, dar mai am si in alte parti, cum ar fi in Statele Unite.“ Nu da detalii despre acelea, spune doar ca i-ar face placere oricarui jurnalist sa vina sa ii ia un interviu acolo. Probabil paradoxal insa, Ori Zinger spune ca nu il intereseaza sa isi dezvolte afacerile in alt loc din Romania: „Nu ma intereseaza sa investesc in alta parte in Romania decat la Brasov“.

  • MAOR ZINGER

    • Varsta: 34 ani
    • Nationalitate: Romana, israeliana
    • Biografie: Nascut in Romania, la Tecuci, a emigrat in copilarie cu familia in Israel, de unde s-a intors la inceputul anilor ’90 pentru a incepe afaceri in Brasov.
    • Stare civila: Divortat, doi copii
    • Avere: 350 mil. euro – evaluarea  terenurilor si cladirilor pe care le detine in Brasov. Zinger mai detine insa afaceri, tot in zona imobiliara, in Israel si Statele Unite.

  • NU ESTE SINGURUL

    Maor Zinger nu este singurul om din judetul Brasov care controleaza aici afaceri de multe milioane de euro.

     

    GRUPUL LUI COSTAN. Grupul ICCO din Brasov, cu afaceri in constructii, echipamente electrice si constructii electrice, tehnice si termice, echipamente medicale si reprezentant in Romania al Bell Helicopter, este principala afacere a lui Calin Costan si este evaluata la aproape 50 de milioane de euro, conform Mirelei Radulescu, director de marketing al grupului.

     

    FOTBALISTUL.  Adrian Ilie, originar din Brasov, a plasat in hoteluri si restaurante din zona peste 7 mil. euro.

     

    CONSTRUCTORUL. Ioan Neculaie detine grupul Prescon, cu activitati in industria materialelor de constructii si venituri estimate pentru 2006 de circa 150 de milioane de euro, are hoteluri in Poiana Brasov, o ferma, o livada si o podgorie, dar este si actionarul majoritar al fabricii de camioane Roman SA, actualmente in proces de lichidare.   

     

    CEI CE AU PLECAT DIN BRASOV. Cativa dintre cei mai bogati oameni din Romania, printre care Ion Tiriac – primul miliardar roman in euro – au plecat din Brasov, ca apoi sa se intoarca aici pentru a porni diverse afaceri. Tot din Brasov sunt originari si Adrian Sarbu, creatorul grupului MediaPro (din care face parte si compania care editeaza BUSINESS Magazin) si Mihai Miron – fondatorul afacerii Europharm, vanduta catre compania britanica GSK.

  • Cat mai tine cursa importurilor auto

    Profesoara Florentina Voicu din Buzau primea in urma cu patru luni o sticla de sampanie alaturi de cheile de la masina pe care o comandase, un Volkswagen Polo albastru de aproape 11.000 de euro.


    Era vorba de masina cu numarul 150.000 pe care o vanduse in noua ani de activitate Porsche Romania, companie care a inceput cu un camion de opt masini Volkswagen in decembrie 1997 si a ajuns cel mai mare importator de automobile din Romania, cu afaceri de 750 de milioane de euro anul trecut.


    In aceeasi perioada, vanzarile de masini noi de import au crescut de aproape 20 de ori, la 137.000 de unitati pe an, si s-ar putea apropia de 200.000 in acest an. Ceea ce inseamna aproape doua miliarde de euro, o valoare de peste zece ori mai mare decat in urma cu opt-noua ani.     Pe ce s-a bazat aceasta evolutie?


    „Cand am inceput sa ma ocup de statistici auto se vindeau cam 6.000 de masini de import pe an. Era clar ca o sa creasca piata, dar nu ma asteptam sa creasca atat de rapid“, rememoreaza Marius Carp, fost director executiv in cadrul Asociatiei Producatorilor si Importatorilor de Automobile (APIA).


    Masinile de import au inregistrat in ultimii zece ani un ritm accelerat de crestere, care i-a surprins de multe ori nepregatiti pe dealerii de masini, existand multe perioade in care au fost nevoiti sa apeleze la stocurile pe care le aveau vecinii din Slovenia sau Ungaria pentru a satisface setea de masini de import. In ultimii doi ani a devenit un lucru obisnuit ca aproape fiecare importator sa isi revizuiasca de mai multe ori pe parcursul anului obiectivul de vanzari anuntat initial. „Au fost o serie de factori care au lucrat impreuna in favoarea pietei auto, iar principalul este reprezentat de gradul de motorizare scazut“, crede analistul Marius Carp.


    Romania ocupa din acest punct de vedere ultimul loc in Uniunea Europeana, un automobil revenind la nu mai putin de sase locuitori, potrivit datelor Institutului National de Statistica. Pentru comparatie, la nivelul celor 25 de tari membre ale UE (fara Romania si Bulgaria) sunt doua persoane la fiecare automobil, o valoare mai buna decat in Romania inregistrandu-se chiar si in Bulgaria, unde sunt trei persoane la fiecare automobil.


    Un factor la fel de important pentru cresterea pietei de masini de import a fost, potrivit dealerilor de masini, evolutia macroeconomica. „Oamenii au mai multi bani si acest lucru se vede. Se cumpara mai multe case, electrocasnice si bineinteles masini“, constata Nicolae Sorescu, director general al diviziei auto a grupului Radacini.


    Numai ca daca in cazul electrocasnicelor anii de glorie erau 2003 si 2004, cand piata crestea si cu un ritm anual de 70% in principal pe baza vanzarilor pe credit, la masinile de import fiecare din ultimii noua ani a insemnat cresteri de cel putin 30%. Iar ritmul pare ca s-a intetit dupa o crestere de 75% in 2005 si peste 50% in prima jumatate a acestui an, rolul principal pentru aceasta fiind atribuit sistemelor de finantare.

    „Corelat cu cresterea puterii de cumparare, dar poate si mai important in evolutia cresterii dramatice in ultimii ani este acordarea de facilitati financiare“, crede Mihnea Radulescu, senior consultant in cadrul biroului local al Roland Berger Strategy Consultants. Practic, spune el, sistemul de leasing, care a contribuit ani buni cu mai mult de jumatate din totalul masinilor de import vandute, era de fapt „un sistem de finantare si nu un sistem de leasing per se. Leasing inseamna inchiriere de masina, iar in Romania inseamna o finantare efectiva“, adauga Radulescu.

    Bancile nu s-au lasat mai prejos si dezvoltarea sistemelor de creditare a facut ca ponderea leasingului sa ajunga acum doar la o treime din totalul masinilor de import vandute. „E mult mai usor acum sa accesezi un credit, bancile sunt in concurenta si vor sa atraga cat mai multi clienti, peste toate acestea dobanzile au scazut, iar leul s-a apreciat fata de euro. Masinile vin cu preturi in euro, iar cei mai multi dintre noi suntem platiti in lei“, explica Sorescu.

    Doar deprecierea cursului a ieftinit masinile de import cu peste 25% in ultimii trei ani, iar daca avem in vedere ca de la inceputul acestui an s-au redus taxele vamale pentru masinile produse in afara Uniunii Europene, atunci dublarea vanzarilor de masini anuntata de multi dintre importatori in luna iulie a acestui an fata de anul trecut pare tot mai usor de inteles.

    „La Chevrolet, spre exemplu, marca produsa in afara Uniunii Europene, clientii trebuia sa plateasca taxe vamale de 30% chiar si la achizitiile pe credit, dar de la 1 ianuarie aceasta taxa a scazut la 10%. Acum avem mult mai multe cereri, mai ales ca vorbim de o marca de masina de volum“, completeaza oficialul Radacini.

    Masinile de import nu au devenit doar mai ieftine, ci si mai multe, pe fondul extinderii sustinute a portofoliului producatorilor internationali.

    Este cazul segmentului SUV, unde sunt prezente acum mai toate brandurile, de la japonezi si pana la producatorul sport german Porsche sau francezii de la Peugeot si Citroën. Sau al masinilor mici de oras, unde trei dintre marile nume din domeniu – Toyota, Peugeot si Citroën – au decis sa dezvolte in comun un model la care difera doar grila din fata cu emblema si echiparile standard.

    „Acum cinci-zece ani exista o prapastie in oferta de pe piata. Erau pe de o parte Daciile de 3.000 de euro (Logan a aparut abia in toamna anului 2004 – n. red.) si pe de alta masinile de import care costau foarte mult. Practic, sub 10.000 de euro nu se putea vorbi de nicio masina noua in afara Daciei“, adauga Marius Carp.

    Acum, cea mai mare parte a producatorilor de masini si implicit a dealerilor din Romania au in oferta modele cu un pret mai mic de 10.000 de euro, unele fiind suficient de bine echipate. „Cu putin peste pretul unui Logan iti poti lua o masina de import destul de bine echipata“, constata Carp.

    Iar cum in cazul unui credit pe trei ani, spre exemplu, o diferenta de pret de 2.000-3.000 de euro se traduce intr-o crestere a ratei lunare de aproximativ 50 de euro, atunci migrarea din ultimul an a vanzarilor dinspre Dacia Logan si Daewoo Cielo spre modelele de import este pe deplin justificata. „Nu exista o reteta a raporturilor intre masini de import si cele fabricate local, este vorba de modul cum producatorii isi marketeaza produsele“, crede consultantul Roland Berger. Dupa primele sase luni ale anului, importurile au crescut cu peste 50%, dar ambele marci de masini produse local – Dacia si Daewoo – au vandut mai putine masini. Si aceasta in conditiile in care 2006 marcase o premiera pentru piata de profil, fiind primul an in care masinile de import s-au vandut mai bine decat cele produse la Pitesti si Craiova.

    „Este adevarat ca Dacia a inregistrat o scadere usoara a vanzarilor pe piata locala, dar exporturile au crescut semnificativ. La 1 august vanzarile au atins valoarea de 134.000 de unitati, dintre care 70.000 au fost destinate exportului. Se poate spune ca piata se reorienteaza catre modele de import, al caror pret este peste cel al lui Logan“, declara Constantin Stroe, vicepresedinte al Automobile Dacia. Ceea ce pierde Dacia pot castiga Renault sau Nissan, aceasta fiind de fapt si strategia lui Jacques Daniel, directorul comercial al Dacia-Renault. „Dintre cele trei branduri (Dacia, Renault si Nissan – n. red.), cea mai ridicata rata a cresterii pe piata din Romania o va avea cu siguranta Renault. In ceea ce priveste Dacia, compania are o crestere limitata, datorita segmentului sau. Atat Logan, cat si Logan MCV apartin aceluiasi segment. Nu sunt de clasa mica, nu sunt de oras, nici premium si nici 4×4. Piata se extinde pe toate segmentele. Logan concureaza numai in segmentul low-cost.“

    Intrebarea de la inceputul articolului ramane. Cresterea economica, deprecierea euro, accesibilitatea creditelor, toti acesti factori s-au resimtit si anii trecuti. Totusi, de ce a crescut piata de import atat de mult in 2007 – o medie lunara de 50% – si cum de a ajuns luna iulie la vanzari cumulate (potrivit datelor anuntate pana acum de importatori) de aproximativ 20.000 de masini, un record absolut?

    „In primul rand este vorba de prima de casare, care in proportie de 77% a revenit importatorilor, spre deosebire de anul trecut, cand ponderea a fost mult mai mica“, explica Cristian Oltean, director de marketing al General Motors Romania. Aceasta inseamna ca aproape 13.000 din cele 16.500 de masini noi estimate a fi vandute pe baza primei de 3.000 de lei oferite pentru casarea unei masini vechi se vor regasi in statisticile APIA la Renault, Volkswagen, Opel si celelalte marci de import care au participat.

    O resursa deloc de neglijat de crestere in ultimul an mai ales este reprezentata de lucratorii romani in strainatate, asa-numitii capsunari. Practic, dupa ce si-au cumparat case si le-au mobilat cu aparatura de ultima ora, acestia au trecut la masini. „Sunt clienti care intra in showroom si din discutia cu vanzatorii de acolo aflam ca e vorba de romani care muncesc in strainatate, au vazut masina prin Spania sau Germania si acum vin sa o cumpere din Romania“, sustine Sorescu de la Radacini. El spune ca nu poate estima ponderea capsunarilor in totalul vanzarilor, dar „acestia sunt interesati in special de anumite modele, care le ofera maximum de valoare pentru banii lor, cum e cazul Astra Clasic“.

    Analistii spun ca la baza deciziei capsunarilor de a-si cumpara (mai nou) masini din Romania stau argumente cat se poate de practice. „Sunt oameni care au invatat ceva de pe urma anilor cat au muncit in strainatate. Stiu ce inseamna o masina second-hand, isi dau seama de avantajele unei masini noi si in Romania o masina noua este mai ieftina decat un model comparativ din alte tari precum Spania sau Germania“, adauga Marius Carp.

    Dar mai exista, potrivit dealerilor, un motiv care justifica macar cateva procente din cresterea fenomenala a pietei auto. „Serviciile gen buyback sau trade-in pot fi un factor decisiv in vanzarea si achizitia unui automobil. Sunt multi clienti care ar prefera sa lase vechea masina la un dealer autorizat si sa plece in aceeasi zi cu cea noua“, spune Oltean.

    Situatia se aplica insa mai degraba clientilor persoane juridice si celor care aveau sau sunt interesati de o masina, potrivit Cristinei Popovici, director economic al Midocar, unul dintre cei mai importanti dealeri Volkswagen si Audi de pe piata. „Momentan, proportia celor care apeleaza buyback la acest serviciu este mica, dar in crestere“, adauga ea.

    Practic, cine cumpara o masina de 10.000-12.000 de euro este sensibil la diferenta dintre pretul pe care i-o ofera dealerul si pretul pe care l-ar lua in targ. „Mai mult, daca are o masina de peste 3-4 ani, este aproape exclus ca dealerul sa i-o primeasca“, considera Marius Carp.

    Cu toate acestea, Weltauto, divizia de automobile de ocazie a Porsche Romania, a cumparat de la clienti in primele sase luni ale anului peste 800 de masini si a vandut aproape tot atatea, valorile fiind duble fata de cele pe care le inregistra in perioada corespunzatoare a anului trecut.

    In mod particular, in acest an pe piata auto s-a simtit si efectul psihologic al taxei de prima inmatriculare. Intrata in vigoare la inceputul anului, taxa era menita sa apere Romania de a deveni „groapa de gunoi a Europei“, asa cum spuneau de fiecare data cand aveau ocazia Brent Valmar, presedintele APIA, si primul-ministru Calin Popescu-Tariceanu, fost presedinte al APIA.

    Dupa o luna – ianuarie – in care vanzarile de masini noi de import au crescut cu doar 15%, fiecare din urmatoarele cinci luni a adus plusuri de 45%-75%. Iar iulie ar putea aduce un nou record. „A fost o confuzie generala. Multi nu stiau cuantumul acestei taxe si mai ales nu stiau ca pentru o masina care respecta normele de poluare Euro 4 sau Euro 3 (masini produse dupa anul 2000 – n. red.) diferenta intre taxa de prima inmatriculare si accizele care existau inainte de 1 ianuarie 2007 era foarte mica“, spune Carp.

    Senzatia ca s-a scumpit foarte mult o masina second-hand de import a facut ca tot mai multi dintre cei care se gandeau la o astfel de varianta sa treaca direct la o masina noua, bucurandu-i pe importatori. Insa analistii cred ca tocmai acest efect psihologic s-ar putea intoarce impotriva dealerilor de masini noi incepand de anul viitor, in conditiile modificarii situatiei actuale.

    Pana atunci, cele doua segmente ale pietei – masinile noi de import si cele second-hand – merg foarte bine impreuna, pentru ca iunie a reprezentat un varf si pentru cei care fac afaceri cu masini second-hand. Dupa primul trimestru, inmatricularile de masini second-hand s-au dublat, pentru ca in iunie volumul importurilor de automobile second-hand sa fie la aproximativ acelasi nivel cu cel din iunie 2006, potrivit lui Liviu Dobrin, director Autovit.

    Majoritatea celor care opteaza pentru un automobil second-hand din Vest aleg unul cu vechime intre doi si patru ani, cu o capacitate cilindrica intre 1.000 si 2.000 cmc si un nivel al emisiilor euro 3 sau 4, pentru care taxa de prima inmatriculare are un nivel mai scazut, considera Dobrin.

    Cresterea sustinuta a pietei de import s-a regasit deopotriva in modelele de 10.000 de euro, dar si in cazul limuzinelor de lux sau al marcilor supersportive. „Maserati a inregistrat un succes mai mare decat ne asteptam. La inceput estimarile erau de 8-10 unitati pe an, in timp ce vanzarile sunt in prezent de 15 modele pe an“, spune Herbert Stein, presedintele AutoItalia.

    Acelasi lucru s-a intamplat si in cazul modelelor Porsche cu mai mult de 80 de unitati livrate in doar sapte luni sau al marcilor de lux Mercedes si BMW. „Nu este o simpla coincidenta faptul ca in acest an au venit cei de la DaimlerChrysler, BMW, Citroën sau Honda“, crede Michael Schmidt, directorul general al Automobile Bavaria.

    Altfel spus, piata auto locala a trecut deja de un anumit prag critic al vanzarilor si a intrat in atentia directa a marilor producatori. „In cazul segmentului premium acest prag este de circa 2.000 de unitati.“

    Cu aproape toti marii producatori mondiali veniti in mod direct pe piata, fie cu un birou de reprezentanta sau chiar cu o filiala proprie de vanzari, Romania este in acest moment tara cu cea mai puternica ascensiune din Europa. Cat va mai dura aceasta ascensiune? Sau mai exact, ce ar putea stopa aceasta ascensiune, avand in vedere ca gradul de motorizare este cel mai scazut din UE? Cel mai relevant exemplu este Polonia, potrivit lui Marius Carp, unde inrautatirea conditiilor economice si ulterior, modificarile legislative importante – eliminarea oricaror bariere la importul de masini odata cu aderarea la UE – au dus la o cadere dramatica a pietei auto.

    Mai exista insa o bariera importanta. Romania nu este doar tara cel mai slab inzestrata cu masini, ci si cu sosele de calitate. „Per ansamblu, in 2008 nu prevad decat o crestere de 3-5% a vanzarilor, si acest lucru se va datora cel mai probabil situatiei actuale, reteaua de drumuri nefiind proiectata pentru a face fata unui numar atat de mare de autovehicule“, crede Stroe de la Dacia. El are in vedere si o scadere a taxei de prima inmatriculare sau chiar o eliminare, care nu va avea insa efecte devastatoare ca in Polonia, deoarece „tot mai multi potentiali clienti realizeaza riscurile pe care si le asuma atunci cand achizitioneaza un autovehicul uzat“. Analistii sunt mai optimisti, cel putin cand vine vorba de importuri. „Logan si-a atins capacitatea de penetrare pe piata, iar pana va incepe Ford sa produca la Craiova mai dureaza. Nu vad niciun motiv pentru ca importurile sa nu ajunga pe termen mediu la 70% din piata“, crede Carp. Pentru ca, vorba lui Herbert Stein, piata va continua sa creasca – Romania are nevoie de Europa, iar Europa are nevoie de cresterea Romaniei.

  • DE LA AVIOANE LA AFACERI DE MILIOANE

    Conduc afaceri de zeci si sute de milioane de euro si au pe mana economiile a sute de mii de investitori romani si straini. Sunt raspanditi in toate domeniile de activitate, de la sistemul bancar si pana la consultanta sau afaceri cu telefoane mobile si sandviciuri. Un lucru ii leaga insa pe toti – sunt fosti absolventi ai uneia dintre cele mai grele facultati din anii comunismului, cea de aeronautica. Chiar daca acum au ajuns sa piloteze unele dintre cele mai mari afaceri din tara, multi viseaza inca cu nostalgie la prima dragoste: avionul.


    La cei 43 de ani, Sergiu Oprescu este unul dintre cei mai tineri bancheri romani care conduce o banca din top 10. Aflat la comanda afacerilor Alpha Bank in Romania – un business de peste 3 miliarde de euro -, Oprescu are in spate aproape 15 ani in sistemul bancar si este un specialist recunoscut in piata de capital.

    Putini sunt insa cei care stiu ca dragostea dintai a bancherului Sergiu Oprescu nu este nici bankingul, nici Bursa si nici economia, ci ingineria aeronautica.


    Meserie pe care, dupa cinci ani de studii „extrem de dificile“ in cadrul Facultatii de Aeronautica din cadrul Institutului Politehnic din Bucuresti, Oprescu a practicat-o timp de aproape sase ani.


    Asemeni presedintelui de la Alpha Bank Romania sunt insa multi alti antreprenori cu afaceri de milioane de euro, manageri de mari companii sau specialisti recunoscuti din cele mai variate industrii care au in sange „microbul“ aviatiei.


    Oameni care, urmandu-si „o pasiune mai veche decat imi pot aduce aminte“, precum George Teleman, partener al fondului de investitii Equest, sau pur si simplu pentru ca i-a fascinat aviatia, precum Florin Balu, fondatorul Snack Attack, s-au indreptat, cu ani buni in urma, spre Facultatea de Aeronautica sau, mai simplu, spre aeronave, a una dintre cele mai grele institutii de invatamant superior dinainte de 1989.


    Ce i-a atras pe toti acesti tineri la aeronave?

    Pe vremuri, isi aminteste Radu Craciun, analistul-sef al ABN Amro, Facultatea de Aeronautica era „una dintre cele mai serioase scoli din Romania“, iar industria aviatica oferea oportunitati ca nicio alta.


    „Iti oferea cele mai mari sanse, pentru ca in Romania se lucra pe avioane produse in Vest, ceea ce ne crea o deschidere pe care putini altii o mai aveau pe vremea aceea“, dupa cum spune Oprescu.


    Motive suficiente pentru ca facultatea sa atraga ca un magnet crema tinerilor din vremea aceea, „ba unde mai pui ca era si singura de unde puteai obtine sigur repartitie intr-un oras mare“, adauga Radu Craciun.


    Totusi, doar unul din trei studenti trecea in general de primul an, facultatea fiind la concurenta cu cea de Automatica printre cele mai grele din Romania.  Satisfactia era cu atat mai mare pentru cei care terminau facultatea si intrau apoi in industria aeronautica.


    Dar situatia s-a schimbat radical dupa 1990, iar pe masura ce investitiile in domeniu au scazut, tehnologia a imbatranit si „o industrie care clocotea candva a decazut si a devenit istorie“, isi aduce aminte Bogdan Cretu, actualul director al departamentului de corporate banking de la Raiffeisen Bank.


    Acesta a fost, de fapt, momentul in care multi ingineri din industria de aeronautica au decis sa plece peste hotare – iar pentru ei deschiderea despre care vorbea Sergiu Oprescu a fost biletul care i-a ajutat sa-si gaseasca locul in companii din tari cu industrii mai dezvoltate, precum Statele Unite ale Americii, Canada sau Franta.


    Pentru altii insa, solutia a fost mai aproape: sa o ia de la capat, in domenii cu totul noi, necunoscute pana atunci, dar care promiteau sa dea curand „in clocot“. Asa se face ca, daca in 1989 in industria aeronautica erau angajati circa 32.500 de oameni, in 2002 ramasesera doar putin peste un sfert.


    „Eu am fost dezamagit chiar din facultate, de prin anul trei“, isi aminteste Florin Balu, care la 42 de ani are participatii in companii care insumeaza afaceri de 20 de milioane de euro anual, dupa propriile estimari.


    Fostul absolvent de aeronave, care visa sa lucreze chiar pe avion, ca inginer de zbor, n-a profesat decat doua luni dupa terminarea facultatii, pentru ca „a venit Revolutia si atunci s-a terminat“. Acum el detine impreuna cu doi parteneri englezi reteaua de fast-food Snack Attack, dupa ce a incercat pe parcurs tot felul de afaceri de la distributie, importul de tigari si pana la comertul de blugi, biciclete si calculatoare importate din Singapore.


    Si in acest business, ca si in altele mai tarziu, Balu a preferat sa se asocieze cu colegii din facultate, „eram o mana de pusti, care ne-am rasfirat insa mai tarziu“, dar care au ramas prieteni.


    Pentru Balu aviatia ramane insa o mare pasiune – are propriul sau avion, de mici dimensiuni, pe care il piloteaza singur, iar in prezent face cursuri de „up-grade“ – pentru a putea pilota si avioane mai mari. Nu de alta dar „daca voi renunta la afacerile in care sunt implicat acum, mi-ar placea sa-mi fac o firma de avioane“.


    Dintre colegii sai de promotie care mai sunt inca in tara, multi sunt la randul lor importanti oameni de afaceri. Directorul general al distribuitorului de papetarie si birotica Austral, Emil Deliu, ii este chiar fin, iar Liviu Tudor, un alt coleg ceva mai mare de facultate, este patronul producatorului de materiale de constructii Prefabricate Vest.


    Tot inginer de aeronave este la baza si Cezar Muntean, unul dintre actionarii Overseas Group, care detine firmele din industria de morarit si panificatie Baneasa Bucuresti si Lujerul Bucuresti, precum si compania de distributie Overseas Distribution.


    Iar George Teleman, romanul care are in grija banii fondului britanic de investitii Equest, este chiar unul dintre cei patru „pusti“ cu care Florin Balu importa pe vremuri calculatoare din Singapore.


    La 17 ani distanta de momentul in care absolvea, ca sef de promotie, sectia de aparatura de bord a Facultatii de Aeronave, Teleman este reprezentantul unui fond care are in Romania proiecte cumulate in domeniul imobiliar de peste 160 de milioane de euro. Mai mult, un alt fond al britanicilor pe care Teleman ii reprezinta a preluat recent pachetul majoritar al retailerului de electronice si electrocasnice Domo.


    Cum a ajuns insa un inginer de aeronave, manat spre aceasta facultate de un vis din copilarie si pasiunea pentru matematica (materie la care, in timpul liceului facut in orasul natal, Piatra-Neamt, a fost olimpic), sa devina specialist in investitii financiare? „Am avut mult noroc“, spune el acum, privind in urma la decizia ca, in 1989, sa renunte la aviatie, dupa ce a lucrat cateva luni in Bucuresti, in domeniul cercetarii.


    „Am plecat insa de acolo, cu un coleg mai mare – Liviu Tudor, pe care de altfel il stimez si apreciez in mod deosebit pentru ceea ce a realizat – si am trecut la o firma de calculatoare.“


    Cel mai important pas a fost insa plecarea in Singapore, ca angajat al Ambasadei Romaniei, si inscrierea la Institutul de Banci si Finante din Singapore, unde a intalnit si cativa oameni cu care, peste o vreme, avea sa se lanseze in afaceri. Reintors in Romania in 2002 pentru a promova companii din Londra si Singapore, Teleman a fost cel care i-a convins pe britanicii de la Equest sa vina in 2005 pe piata locala.


    Tot in industria financiara, in banci de aceasta data, si-au gasit locul multi dintre absolventii de Aeronave dupa ce au renuntat la inginerie.     In banking, gaseste Sergiu Oprescu o explicatie, aceasta formatie de baza ajuta foarte mult, pentru ca matematica din facultate creeaza obisnuinta de a „jongla“ rapid cu cifre.


    Absolvent al Facultatii de Aeronave in 1987, cu specializarea in aparate de bord si instrumente electronice pe avioane usoare, Oprescu a apucat sa lucreze timp de sase ani in acest domeniu.     In 1993 insa „analistul din mine a simtit ca este o industrie care se duce in jos“ si a decis ca este momentul sa se reorienteze profesional. A intrat in banking, dar primii pasi au avut legatura tot cu ingineria, pentru ca  la inceput a fost evaluator de garantii materiale la Banca Romana de Comert Exterior. Un an mai tarziu, in mai 1994, pe piata romaneasca intra grupul elen Alpha Bank, iar Oprescu devenea primul angajat. De atunci, el a urcat pas cu pas toate treptele ierarhice.


    Inginerul de aeronave a fost si unul dintre pionierii pietei de capital, ca presedinte executiv al societatii de servicii de investitii financiare a grupului, Alpha Finance.     In 2001 insa a revenit in banca, avand din partea actionarilor un obiectiv clar: sa dezvolte segmentul de retail.


    Intr-o alta zona a activitatii bancare, cea de clienti corporate, se mai intalneste inca un inginer de aeronave, Bogdan Cretu.


    Numai ca in cazul sau trecerea de la industria aeronautica la sistemul bancar a fost mai lunga si a inclus ca etape intermediare comertul si consultanta. „Momentul meu de cotitura a fost cand am cunoscut niste americani si, mai apoi, am inceput un curs la ASEBUSS, in 1993.“ A urmat o perioada in care a lucrat pentru Land O’Lakes, o companie americana din domeniul consultantei, si mai apoi, in 1995, pentru Booz.Allen & Hamilton, o alta companie americana, venita in Romania pentru a oferi consultanta pe piata de capital. Ei au fost, de fapt, si cei care l-au recomandat pe Cretu austriecilor de la Raiffeisen in 1998.


    „Imi pare rau ca nu am mai lucrat in industrie (aeronautica – n. red.), dar in niciun caz in Romania“, spune cu un usor regret Cretu, care acum are in grija un proiect special al austriecilor de la Raiffeisen Bank, cel de dezvoltari imobiliare rezidentiale.


    Unul dintre colegii de facultate cu care mai tine inca legatura, „chiar daca vorbim destul de rar“, este Radu Craciun (45 de ani), bancher si el, de zece ani in cadrul grupului olandez ABN Amro. „La mine planificarea de cariera nu a functionat chiar deloc“, spune Craciun, rememorandu-si lungul drum care l-a adus, in final, la pozitia de analist-sef al ABN Amro.


    Olimpic la fizica in liceu, ploiesteanul Radu Craciun s-a indreptat spre Facultatea de Aeronautica din doua motive. In primul rand, cauta o meserie care sa aiba legatura cu materia ce ii placea atat de mult – fizica. In al doilea rand, pentru ca fabricile de avioane erau in orase mari, facultatea de profil era singura care ii garanta ca nu va ajunge sa fie repartizat prin cine stie ce colt de tara.


    In 1986, specialist in sisteme de propulsie, termina facultatea si primeste repartitie chiar la Bucuresti – la Intreprinderea de Avioane, unde a lucrat timp de mai bine de sase ani. Cu timpul a inceput sa simta declinul acestei industrii si sa isi dea seama ca „aviatia e o industrie de lux, pe care Romania nu si-o putea permite“. Momentul de cotitura a venit in 1992, cand a fost acceptat intr-un program de asistenta al Marii Britanii pentru tarile in curs de dezvoltare. Au fost alesi atunci zece oameni pentru a deveni consultanti in acest program, din mai bine de 200 de candidati, iar pe el l-a ajutat… chiar lipsa de experienta. Dupa alti ani in cadrul unui centru de consultanta, unde se ocupa de partea de marketing si cea financiara, Craciun mai facea in 1996 un pas tot in domeniul consultantei, spre Roland Berger, iar in 1997 alegea sa lucreze pentru ABN Amro Securities. In banca a intrat un an mai tarziu, in 2000, si de sapte ani a ramas tot acolo, chiar daca, undeva in suflet mai pastreaza inca pasiunea pentru avioane.     „Mi-ar fi placut sa fiu inginer de aviatie, dar intr-o tara cu o industrie de profil solida“.  


    Fara sa clipeasca, si managerul departamentului de dezvoltare produse si servicii din cadrul Cosmote Romania, Adrian Florea (33 de ani) spune ca s-ar intoarce „si maine in industria aviatica“. Problema, si in cazul sau, este ca aceasta industrie nu ii ofera un loc de munca pe masura a ceea ce si-ar dori. Diploma universitara a obtinut-o, in cadrul Universitatii Politehnica in anul 1998, cu specializare in aparate de bord. Legatura sa cu avioanele este cu mult mai veche insa, dureaza „inca dinainte de a termina liceul“ cand a inceput sa practice aviatia sportiva; are, acum, peste 100 de ore de zbor la activ.


    Spre deosebire de ceilalti absolventi de pana acum, Florea nu a lucrat nicio zi in industria aeronautica, la doar o saptamana dupa absolvire intrand in telecomunicatii, in cadrul MobilRom, actualul Orange Romania. De atunci el a ramas in domeniul telecom, chiar daca intre timp a schimbat compania – mai intai Telemobil (Zapp) si, din 15 noiembrie 2005, „ ziua in care mi se nastea al doilea baiat“, Cosmote. „Aici mi s-a oferit sansa sa construiesc departamentul, oferta, produsele, serviciile si multe alte lucruri“, incheie Florea.


    Fara doar si poate ca lista inginerilor de aeronave care, pasind dupa anii ’90 intr-un „capitalism salbatic ce iti deschidea zeci de oportunitati, dar prea putine in domeniul aeronauticii“, dupa cum spune Florin Balu, este cu mult mai lunga.


    Pe ea se inscrie si primul roman care a ajuns sa conduca o filiala locala din Big Four. Vasile Iuga (52 de ani) este director general al firmei de audit si consultanta PricewaterhouseCoopers Romania, un business care a avut in anul financiar incheiat in iunie 2007 o cifra de afaceri de 40,5 milioane de dolari (30 de milioane de euro). Putini sunt insa cei care stiu ca Iuga este la baza inginer de aeronave, absolvind in 1979 Institutul Politehnic din Bucuresti. Abia dupa mai multi ani in care a lucrat in industria aviatiei, in departamentul de testare finala a aparatelor de zbor ROMBAC, Vasile Iuga a decis, in 1991 (la 36 de ani), sa-si construiasca o cariera in domeniul consultantei si al auditului. Maramureseanul Vasile Iuga a fost admis partener in 1997 si este, in prezent, membru in Consiliul de conducere regional al PricewaterhouseCoopers CEE, firma unitara ce are 200 de parteneri si 6.500 de salariati in 23 de tari. In board-ul regional sunt noua oameni, Iuga fiind singurul „localnic“ – adica reprezentant din regiune.


    Facultatea de Aeronave din Politehnica nu este insa singura scoala in care pasionatii de avioane puteau sa se formeze. Langa Buzau, la Scoala Superioara de Aviatie de la Bobocu, studentii puteau sa aleaga intre mai multe cariere: fie sa fie piloti profesionisti pentru zona civila, fie subingineri in motoare tehnice, fie sa intre in aviatia militara.


    Gheorghe Racaru, actualul director general al companiei de aviatie low-cost Blue Air, a ales sa fie pilot dupa terminarea scolii, in 1969. La 1 ianuarie 1970 a inceput sa lucreze la Tarom, o companie in care a urcat, in ani, toate treptele ierarhice, ajungand de la „un simplu copilot pe avioane mici“ la functia de director al companiei aeriene.     Drumul sau spre aviatie a fost o intamplare, „pentru ca eu visam sa merg spre comertul exterior sau silvicultura“, dar a vazut un anunt de inscriere la aceasta scoala si s-a inscris. „As face si acum exact acelasi lucru, fara sa ezit“, spune Racaru intr-o discutie cu BUSINESS Magazin. A zburat pe multe tipuri de avioane, spune el – in total peste 15.000 de ore de zbor – dar dupa ce l-a dus pe Papa la Roma, in 1999, s-a decis sa se pensioneze pe linie de zbor.


    In mai 2004 a inceput insa povestea Blue Air, o companie al carui proiect Racaru l-a finalizat (la cererea omului de afaceri Nelu Iordache, patronul companiei) in octombrie 2004.     Pentru 2007, el se asteapta la o cifra de afaceri a Blue Air de peste 80 de milioane de euro, dupa 50 de milioane de euro anul trecut.


    O situatia aparte este cea a lui Sorin Stoica, omul de afaceri care a vandut anul trecut reteaua de magazine de telefoane mobile Dasimpex.     In  prezent acesta detine mai multe business-uri aflate la stadiul de inceput, dintre care principalul este Oregano, companie de consultanta in afaceri. Stoica a terminat facultatea de aeronave, dar nu pe cea din cadrul Institutului Politehnic, ci la Academia de Tehnica Militara Bucuresti.


    „Cautam sa fac o cariera, nu ma uitam neaparat dupa foloasele materiale. Eu sunt mai poet din fire, am scris si poezii la viata mea“, spune Stoica. Pe aerodromul de la Campia Turzii, in cadrul regimentului de aviatie si bombardament, unde a lucrat timp de trei ani chiar si pe celebrele MIG 21, nu facea insa deloc poezie, ci pregatea pentru zbor avioane, asigurand si partea de service pentru ele. „Mi-a placut mult meseria asta, desi de vreo doua-trei ori am luat si foc cu avioanele“, spune Sorin Stoica, acum in varsta de 37 de ani.


    La un moment dat („pe la 28 de ani“) a simtit insa ca se plafoneaza, „ma uitam la colegii mei mai in varsta si aveam senzatia ca nu mai vor nimic“. Motiv pentru care si-a gasit un pretext in faptul ca sotia, medic de profesie la Piatra-Neamt – era departe, si pentru a se reuni a renuntat la jobul de la Campia Turzii si s-a intors in Piatra-Neamt. Aici a inceput un lung sir de afaceri. „Mai mult incercari. Prin ’98 mi-a venit ideea sa-mi fac un magazin al meu, care sa vanda statii de emisie receptie.“ Asa a luat nastere ceea ce avea sa devina, peste ani, una dintre cele mai mari retele de magazine de echipamente GSM, Dasimpex.     „M-a ajutat enorm formatia mea de baza“, se auto-evalueaza acum omul de afaceri Sorin Stoica. Anii de armata, capacitatea de a prelucra informatii in timp scurt, abilitatea de a se juca cu cifre si gandirea logica – sunt doar cateva dintre atuurile pe care i le-a imprimat scoala urmata.


    De fapt, calitatile despre care vorbeste Sorin Stoica se regasesc in raspunsul pe care l-a dat, in parte, fiecare dintre cei ce au acceptat sa vorbeasca despre anii facultatii si cursul pe care l-a luat, mai apoi, viata lor. Trecand peste aceste trasaturi, mai au totusi si altceva in comun: daca ar pune „mana de la mana“ oamenii de afaceri si managerii ce au acceptat invitatia Business Magazin ar reusi fara prea mult efort sa construiasca (ba chiar si sa piloteze) un avion.

  • SORIN STOICA

    Varsta: 37 de ani

    Functie actuala: om de afaceri, fondatorul Dasimpex

    Facultate: a absolvit in 1993 sectia de aeronave militare din cadrul Academiei Tehnice Militare din Bucuresti

    • A lucrat timp de trei ani dupa absolvirea sectiei de aeronave militare la aerodromul militar de la Campia Turzii, in cadrul regimentului de aviatie si bombardament, pe celebrele avioane MIG 21.
    • Pe la  28 de ani, simtind ca se plafoneaza, s-a intors la Piatra-Neamt, alaturi de sotie. Aici a inceput un lung sir de afaceri, iar in 1998 i-a venit ideea de a-si face un magazin „care sa vanda statii de emisie receptie“. Asa a luat nastere ceea ce avea sa devina, peste ani, una dintre cele mai mari retele de magazine de echipamente GSM, Dasimpex.