BusinessMagazin

Category: Cover story

  • Business Magazin împlineşte 5 ani şi grupează într-un cover story cele mai relevante poveşti de afaceri din istoria revistei până atunci

    Articolul a fost publicat pe coperta primului numar al revistei BUSINESS Magazin. Tot in urma cu cinci ani, in sala de sedinte a Consiliului de Administratie al BNR intra pentru prima data un fotoreporter, iar articolul rezultat in urma acestui demers aducea in lumina cateva dintre secretele celor mai puternici oameni din Romania, cei care influenteaza dobanzile, cursul euro sau al dolarului si modul de acordare a creditelor.

    Au urmat articole privind cele mai importante tranzactii din economia romaneasca de pana atunci, de la preluarea Connex pana la privatizarea BCR, dar si materiale despre antreprenorii locali, precum Ciolan (Ambient), Raul Ciurtin (Albalact), Gabriel Carlig (Jolidon) sau Nicolae Petrov (Carpatair), care au beneficiat din plin de anii de boom economic. Altii, precum Zoltan Prosszer (fondatorul grupului Paneuro) si Razvan Petrovici (Univers’all) isi inchideau afacerile. Esecurile povestite chiar de cei doi antreprenori pot constitui oricand studii de caz pentru scolile de afaceri.

    De fapt nu dupa cinci ani, ci poate mai corect BUSINESS Magazin la cinci ani – fiindca orice publicatie, la cinci ani de la aparitie, e intr-adevar la varsta copilariei, cand invata sa numere si se tine bine de ce-a invatat.

    Mai exact, ce am numarat vedeti in aceste pagini – procente de crestere a PIB, someri, magazine din reteaua unor firme, milioane de euro trimise in tara de capsunari, metri patrati de suprafata construita, ani de la inceputul unei afaceri care in timp a ajuns o forta in economie, procente de crestere a preturilor, megapixeli de camere foto performante, kilometri de autostrada (nu neaparat din Romania), milioane de dolari pierdute pe pietele financiare intrate in criza, cate 25, 50 sau 100 de firme in topul celor mai profitabile sau al celor cu cele mai mari cifre de afaceri, milioane de abonati la telefonia mobila, hectare de teren cumparate de dezvoltatorii imobiliari, sute de mii de masini vandute de dealeri, puncte de baza cu care BNR a crescut sau a scazut dobanda, MB de trafic pe internetul mobil, tone de marfa tranzitate prin porturi, sute de ordonante si legi schimbate sau promise. Adica (aproape) tot ce s-a intamplat in economie de cinci ani incoace.

    Si am mai numarat sferturi de ora consumate cu gasirea unui titlu de articol, ore de sedinte cu discutii aprinse intre redactori, zeci de tineri care au lucrat in aceasta redactie, zile de concediu petrecute tot cu ochii dupa subiecte, pagini de reclama in plus sau in minus de la o editie la alta, sute de oameni intervievati pentru articole, mii de poze de unde am incercat sa le alegem pe cele mai bune si, mai important decat toate, zecile de mii de cititori care ne-au cumparat, ne-au comentat, ne-au criticat si ne-au apreciat. Cam asa ne-am petrecut cinci ani din viata. Am incercat sa crestem. Şi o sa crestem si de-acum inainte.

    CARE CREZI CA A FOST CEL MAI IMPORTANT EVENIMENT AL ULTIMILOR CINCI ANI? COMENTEAZA PE BLOGUL BUSINESS MAGAZIN SI POTI CASTIGA O CARTE SAU UN CONT DE E-LEARNING

    Mai jos se afla o selectie a celor mai importante materiale publicate in BUSINESS Magazin in ultimii cinci ani.

    2004

    Cat costa Romania

    Culisele Bancii Nationale

     

     

     

    2005

    Codul lui Da Vinci

    Bancherii cuprului

    Invazia Vodafone

    Batalia pentru averea SIF

    Cel mai bogat roman din SUA

    Cum divorteaza avocatii

    Primul roman miliardar in euro

    Romania non-stop

    Viata pe datorie

    Un pret astral

     

     

     

    2006

    Fabrica de CEO

    Cand vom trai ca ei

    Paradisul expatilor

    E-Birocratia

    Garnizoana call-center

    Herr BCR

    Generatia multitasking

    100 de companii 2005

    IT-lionarii

    Marirea si decaderea Univers’all

    Upgrade de viata

    Radiografia unei fuziuni bancare

    A treia venire a lui Renault

     

     

     

    2007

    Ambient, gata de lupta

    YouTube de Romania

    Magia low cost

    Cum a ajuns Zuzu milionar

    Croitorul Jolidon

    Cine administreaza pensiile private

    Cum pilotezi trei miliarde de euro

    Bancnota de un baril

    Cat mai tine cursa importurilor auto

    Cea mai buna reteta de afacere imobiliara

    Stapanii internetului

    Bogat din bursa

    Personalitatea anului: capsunarul

     

     

     

    2008

    Bancherul Zapp

    Omul din umbra Carpatair

    Cel mai mare proprietar de hoteluri

    Castigatorii crizei

    Popoviciu, miliardarul tacut

    Lectii de afaceri cu Gica Popescu

    Cel mai puternic strain din Romania

    Cei mai mari vanzatori de credite

    Micii milionari din imobiliare

    Milionari dintr-o industrie falimentara

    America in faliment

    Cel mai mare petrolist independent

    Doi romani care au privit criza in direct

    Cei mai puternici romani de la Moscova

    Personalitatea anului: Isarescu

     

     

     

    2009

    Imobiliarele, pariul ratat

    Blocaj financiar

    Consum de criza

    Marirea si decaderea unui broker

    Trofeul eMag

    Cum vede criza un miliardar

    Adio Rompetrol

    Meciul Crizei

    Un an de la caderea Lehman Brothers

    Mostenitorii miliardarilor romani

     

     

     

    Bursa

    Lectia Bursei

    Bursa, masina facut de bani

    Ponturi pentru Bursa

    Bursa in picaj

    Ghid de investitii la Bursa

     

     

     

    Investitii

    Cand si cum se vinde o afacere?

    Gazonul cu milionari

    Think big

    De unde incepe bogatia?

    Afacerea ISO

    Cum faci fata succesului

    Mirajul eolian

    Idei de furat

    Averea din pivnita

    A sosit vremea sa cumperi?

    Cum am supravietuit esecului

    Cineva care sa ma cumpere

    Ghid de supravietuire pe timp de criza

  • Cum te invata consultantii sa platesti impozite mai mici

    Antreprenorii romani au fost prin traditie obisnuiti sa faca de
    toate, incepand de la strategia de afaceri si culminand cu
    declaratia fiscala, pentru ca, nu-i asa, cine poate sa rezolve
    treaba mai bine decat ei si contabilul lor? In afara de oameni de
    afaceri ca Ion }iriac sau Dinu Patriciu, care au lucrat cu marile
    firme de consultanta inca de la inceputul afacerilor lor, profilul
    antreprenorului roman a tradat mereu imaturitatea mediului de
    afaceri local. Drept e ca majoritatea proprietarilor si-au cladit
    singuri afacerile si sunt indreptatiti sa creada ca nimeni nu se
    pricepe la fel de bine cand vine vorba de propriul lor
    business.

    E deci lesne de-nteles de ce a durat mult pana cand omul de
    afaceri roman si-a numit un manager pentru propria firma, si a
    durat si mai mult pana cei doi au batut impreuna la usa
    consultantilor de business. O fi bine, o fi rau, e greu de spus. E
    mai usor sa vedem ca mentalitatile se schimba si multi dintre cei
    care n-au cerut ajutor sa-si dezvolte afacerile vor acum
    consultanta ca sa-si protejeze afacerile. Iar prima linie defensiva
    se cheama consultanta fiscala, pentru ca efectele ei sunt
    imediate.

    In ultimii ani, multi antreprenori au inceput sa delege
    responsabilitati, sa externalizeze servicii si chiar sa apeleze la
    consultanti. Si unul dintre argumentele principale ale schimbarii
    este ca tot mai multe afaceri au ajuns la un nivel de maturitate
    care nu le mai permite dezvoltarea fara consultanta specializata.
    De ce? Pentru ca urmatorii pasi pe care-i vizeaza (vanzare,
    restructurare, fuziune) au un grad de complexitate prea ridicat
    pentru expertiza lor. Criza economica a accelerat si ea
    desfasurarea evenimentelor, iar consultantii s-au adaptat si ei:
    multi au acceptat sa joace dupa noile reguli, sa reduca valoarea
    comisioanelor si sa fie platiti din economiile pe care reusesc sa
    le obtina pentru firma-client.


    In functie de sanatatea afacerii, clientul fie si-a rezolvat
    singur problema, la fel ca inainte de criza (si multi au facut-o si
    o fac bine si acum), fie a dat buzna in birourile consultantilor
    cautand solutii. “Eu sunt foarte constient de ceea ce stiu si ceea
    ce nu stiu. Tocmai de aceea, dincolo de antreprenoriat si de
    businessul IT am apelat dintotdeauna la consultanti, deoarece,
    pentru respectivele proiecte si probleme, ei au stiut mai bine ce-i
    de facut si cum trebuie procedat”, spune Radu Georgescu,
    presedintele Gecad Group. Antreprenorul a luat recent decizia de
    a-si reuni toate activitatile intr-o structura de holding,
    inregistrat ulterior in Cipru.


    Josef Goschy, Unita: Am simtit pentru
    prima oara nevoia sa vorbesc cu un specialist


    Iulian Dascalu, Iulius Group: Consider ca
    in business este foarte important sa externalizezi
    rational


    Marius Cristescu, Bega: Nu vom muta
    afacerile grupului Bega in jurisdictia altui stat


    Marcel Barbut, AdePlast: Voi continua sa externalizez serviciile de
    consultanta fiscala


    Adrian Mihai, Fan Courier: Nu am apelat la servicii de
    consultanta


    Radu Georgescu, Gecad: Specialistii pot face o diferenta de la cer
    la pamant


    Vasile Armenean, Betty Ice: Nu cred in
    consultanta

  • Noua generatie a miliardarilor romani

    Saptamana trecuta, familia Adamescu a devenit actionar majoritar
    la Flamingo, iar unul dintre primele lucruri pe care le-a facut
    fondatorul Unirea Shopping Center si Astra Asigurari a fost sa
    predea conducerea consiliului de administratie fiului sau,
    Alexander Adamescu. Dincolo de numirea managerului de 31 de ani la
    conducerea unei afaceri destul de complicate si intr-un moment
    destul de dificil pentru piata, numirea lui Alexander marcheaza
    intrarea unei noi generatii la conducerea marilor afaceri din
    Romania.

    Intrarea copiilor in businessul de familie s-a facut treptat.
    Nimeni nu poate spune exact, de exemplu, cand a inceput Ion
    Alexandru Tiriac, cel mai mare dintre copiii lui Ion Tiriac, sa se
    implice in afacerea familiei, acum cel mai mare holding cu
    activitati in Romania. “De vreo patru ani, Ion Ion pune mana (se
    ocupa de afaceri – n.red.) si chiar o face bine. Afaceri insa a
    trebuit sa invete de cand era mic si ii era clar ca nu o sa muncesc
    la nesfarsit singur. Iar acum el e in charge”,
    declara Ion Tiriac in vara pentru BUSINESS Magazin    .

    Omul de afaceri spunea in acelasi interviu ca are incredere in
    fiul sau, desi acestuia ii este destul de greu sa se ocupe simultan
    de toate afacerile grupului: “Am avut mare noroc cu fiul meu. E
    omul care are capul cu el, are stofa buna, dar se simte si scoala
    pe care a facut-o. Dar e tot roman si tot pompier e – de vreo sase
    ori pe zi trebuie sa schimbe cipul si sa treaca de la real estate
    la masini si la alte masini si la alte probleme. Dar cred ca va
    face treaba buna cu grupul si sper sa se inconjoare de oameni buni
    – el si-i alege, treaba lui”. Ion Tiriac admite ca i-a lasat
    conducerea grupului fiului sau si acum se implica mai mult
    strategic sau atunci cand apar probleme. Despre ceilalti doi copii
    ai sai si viitoarea lor implicare in afaceri, Tiriac nu comenteaza:
    “Sunt prea mici, dar sper sa le placa afacerile”. Karim si Ioana au
    13, respectiv 10 ani.

    Intr-o maniera similara au gandit cam toti proprietarii de
    companii care au construit afaceri si pentru a avea ce sa lase
    mostenire copiilor. Radu Enache, presedintele si actionarul
    majoritar al Continental Hotels, nici nu a vrut sa auda cand fiul
    sau i-a spus in adolescenta ca ar prefera sa se ocupe de arta. “Am
    dezvoltat aceasta afacere pentru familie, iar cum el este singurul
    urmas al familiei, pentru el”, spunea Radu Enache, care l-a atras
    pana la urma pe fiul sau Daniel in afacere. I-a dat pe mana
    chestiuni complicate, cum ar fi negocierile pentru vanzarea a 30%
    din Continental Hotels si atragerea unei finantari esentiale pentru
    companie.

  • Unde a disparut Energy Holding?

    Veti auzi curand din nou de noi”. Este una dintre putinele
    propozitii rostite la sfarsitul lunii iunie de catre Guy Maybud,
    directorul general al Energy Holding, intr-un scurt interviu
    telefonic cu BUSINESS Magazin. Maybud a fost cativa ani la rand
    directorul general adjunct al furnizorului de energie si a trecut
    in fruntea companiei in noiembrie 2008, dupa ce fostul director si
    fondator al companiei, Enrique Ferrer, s-a retras din functie.
    Energy Holding a incetat sa mai comunice oficial cu presa din urma
    cu aproximativ doi ani, tacere motivata de oficialii companiei prin
    articolele agresive din presa legate de “baietii destepti” si de
    contractele de vanzare ieftina si preferentiala a energiei.

    Comunicarile sporadice facute de companie in urma cu mai mult de
    doi ani au fost legate de proiecte CSR sau de proiecte de
    investitii, cum ar fi cel pentru centrala electrica de la Gorj.
    Despre business-ul vanzarilor de electricitate, foarte putin. Cu
    toate acestea, afacerile Energy Holding au fost efervescente in
    ultimii ani: compania a fost vanduta, apoi si-a dezvoltat foarte
    mult divizia balcanica, a pierdut importante contracte locale, s-a
    restructurat, si-a schimbat conducerea, a pierdut sau a renuntat la
    toata cota de piata acumulata in ultimii cinci ani si recent a
    derulat o noua campanie de publicitate. Discreta, pe internet, dar
    aplecata catre servicii – insistand practic pe ideea ca toti
    furnizorii din piata vand energie, dar ca Energy Holding vinde un
    serviciu energetic integrat. Roy Maybud a preluat de la Enrique
    Ferrer o companie a carei forta in piata de profil a scazut
    continuu in ultimul an, dupa pierderea celor mai importante
    contracte, care au saltat in anii anteriori compania – cum ar fi
    cele cu Petrom, Oltchim sau Alro – si a caror pierdere a dus la
    scaderea considerabila a cotei de piata – de la varful de 19% din
    2007 pana la 6% in 2008 si sub 1% in ianuarie 2009.

    Scaderea sub 1% de la inceputul acestui an are la baza, conform
    oficialilor companiei, pierderea acestor mari contracte, care a
    avut loc progresiv de la sfarsitul lui 2007 pana la mijlocul lui
    2008. Roy Maybud spune ca pierderea clientilor a fost un motiv de
    scadere, iar celalalt motiv este legat, fara doar si poate, de
    situatia economica generala: “Nu vreau sa fiu inca un manager care
    spune non-sensuri despre criza, dar cred ca am intrat intr-un
    vartej din care nimeni nu ne mai poate scoate decat rezolvarea
    crizei in sine si reinceperea cresterii, despre care nimeni nu stie
    cu adevarat cand se va intampla”. Desi foarte retinut in
    declaratii, Roy Maybud este de parere ca momentul actual – atat din
    punctul de vedere al companiei, cat si al evolutiei economice in
    general – nu este propice pentru a face vreo predictie.



    Cu toate acestea, la niciun an de la preluarea conducerii Energy
    Holding, Maybud este relativ optimist: “Intr-adevar, am pierdut
    niste clienti importanti, dar ne concentram pe clienti mai mici si
    cred ca putem merge bine mai departe. Nu putem spune ca nu suntem
    afectati de criza. Noi activam pe piata industriala, iar scaderea
    industriei de 20-30% sau mai mult se simte direct proportional si
    in afacerile companiei”. Scaderea afacerilor Energy Holding a
    inceput inca din 2008: de la 344 de milioane de euro in 2007,
    compania a ajuns anul trecut la o cifra de afaceri de 226 mil. euro
    conform datelor Ministerului de Finante. Profitul postat de
    companie a ajuns in 2008 la 24,5 milioane de euro, in crestere cu
    525% fata de anul anterior, cand profitul net al Energy Holding a
    fost de 3,9 milioane de euro.

    Cresteri ale profitului au raportat si alti furnizori din energie,
    precum Buzzman Industries sau Elcomex, de 76,6%, respectiv 100%.
    Cresterea mult mai mare a profitului Energy Holding poate fi pusa
    pe seama incasarii unor bonusuri din finalizarea unor contracte
    importante sau pe seama vanzarii de energie catre alti furnizori,
    la pretul pietei, pret care a fost in 2008 cu aproximativ 15% mai
    mare pe bursa de energie fata de 2007. O alta explicatie ar putea
    fi reducerea costurilor prin incheierea acestor mari contracte –
    unele dintre acestea presupunand o logistica mai complexa.

  • Ce sefi de companii au facut cei mai multi bani

    In plina recesiune, profiturile de zeci sau chiar sute de milioane de euro inregistrate in 2008 incep parca sa semene cu amintirile frumoase din concediu. Desi aproape toate domeniile sunt lovite mai aspru decat asteptarile initiale, sunt totusi manageri care se asteptau la o corectie a pietei. In urma cu aproape doi ani, spre sfarsitul primului an dupa aderare, Liliana Solomon, sefa filialei locale a grupului Vodafone lansa in cadrul unei intalniri organizate de BUSINESS Magazin un avertisment pentru managerii entuziasmati de euforia consumului si de potentialul reprezentat de o piata de 21 de milioane de locuitori cu o putere de cumparare in crestere.

    „Diferenta in business se face de catre acei oameni care se gandesc la «daca» si nu de catre cei care spun ca vor creste si la anul oricum”, spunea Solomon, un finantist care lucrase ani buni in Londra pentru mari operatori telecom si care revenise in tara la sfarsitul anului 2005, pentru a prelua operatiunile Vodafone Romania. Singurul participant la discutie care o sustinea era buna ei prietena, Mariana Gheorghe, un fost bancher al BERD, care preluase din 2006 conducerea celei mai mari companii din tara, Petrom. De cealalta parte se aflau executivi din industria bunurilor de larg consum, a serviciilor financiare, IT si imobiliare, care de care mai entuziasmati de rezultatele peste estimari care se profilau pentru 2007, primul an de aderare.

    La nici doi ani distanta, economia romaneasca se afla in plina recesiune. Pro¬du¬sul Intern Brut a scazut cu 7,6% in primul trimestru si cu 8,8% in al doilea, indrep¬tandu-se spre prima scadere anuala din 2000 incoace, perioada in care s-a triplat (in valori nominale). Numarul total de someri va depasi 800.000 la finalul anului (conform estimarilor oficiale), fata de numai 400.000 anul trecut, iar lipsa acuta de lichiditati si blocajul financiar au devenit elemente obisnuite ale peisajului de afaceri romanesc. Pe acest fundal, BUSINESS Magazin isi propune sa ii aduca in prim-plan pe managerii celor mai profitabile companii si retetele lor de afaceri si, mai ales, incearca o dezbatere privind structura economiei romanesti, asa cum rezulta ea din topul celor mari performante firme private.

    Septembrie, primul hop

    Mai mult de jumatate dintre cele mai mari 100 de firme private din tara si-au crescut in 2008 profiturile, potrivit datelor publicate pe site-ul Ministerului de Finante. Acest lucru s-a intamplat chiar daca a doua parte a anului a adus primele blocaje in domenii vedeta in ultimii ani precum imobiliare, auto si in general in piata bunurilor de larg consum, pe fondul adancirii crizei financiare globale si a extinderii acestor turbulente spre piete emergente precum Romania.

    Cat din aceasta evolutie s-a datorat managerilor si cat unei organizatii bine puse la punct? Radu Furnica, presedintele LDS Korn/Ferry Romania si omul care a descoperit si recrutat de-a lungul timpului unii dintre cei mai importanti directori executivi din tara, crede ca este foarte greu de stabilit o cauzalitate imediata intre profitabilitatea unei corporatii si top managementul sau. “Logica primara spune ca aceia care au avut profitul cel mai mare au avut si cei mai buni manageri. Dar nu e obligatoriu! Ba chiar dimpotriva, din primele 25 de companii, dupa profit, majoritatea se afla in acest top pentru ca sunt firme foarte mari, greu de intrecut si au fost ajutate si de piata”, spune Furnica.

    Producatorul de tigari British American Tobacco este poate cel mai sugestiv exemplu. Desi si-a schimbat de mai multe ori directorul general, BAT a reusit sa ajunga cel mai mare jucator de pe piata locala de tigari, fiind una dintre cele mai profitabile din tara cu cele aproape 100 de milioane de euro obtinute anul trecut sau 370.000 de euro pe angajat, conform datelor Ministerului Finantelor. “Este nevoie de cel putin 3 ani pentru a vedea efectiv rezultatele muncii mele, ca director general”, recunostea intr-o discutie cu BUSINESS Magazin David Waterfield, seful BAT, venit in Romania anul trecut.

  • Cum sa-ti cuceresti propria tara

    Din biroul nefinisat, pus intentionat la coada pe lista de investitii pentru ca productia si bunul mers al afacerii primeaza, Vasile Armenean, proprietarul celui mai mare producator roman de inghetata, coordoneaza indeaproape activitatea celor 400 de angajati ai sai. Gaseste din cand in cand timp sa arunce o privire pe site-ul Ministerului de Finante sa vada daca principalul sau competitor, Nestlé Ice Cream, si-a facut publice rezultatele.

    E curios sa vada daca vanzarile sale de 20 mil. euro din 2008 au fost sau nu mai mari decat ale Nestlé, pentru ca in 2007 fusese la doar un pas de liderul pietei. Vasile Armenean este insa unul dintre putinii romani care au o situatie confortabila – vanzarea de inghetata e inca in plin sezon, iar pentru cele mai multe dintre problemele cu care se confrunta a gasit deja solutii. Majoritatea oamenilor de afaceri romani – ca, de exemplu, Dan Viorel Sucu (Mobexpert), Dragos Paval (Dedeman) sau Ioan si Viorel Micula (European Drinks) – mai degraba sunt presati sa gaseasca variante pentru a depasi un hop ce se dovedeste mai mare decat s-au asteptat.

    Deblocarea vanzarilor, finantarea activitatilor curente, recuperarea datoriilor sunt doar o parte din problemele care, daca nu sunt tratate cu atentie, ii pot duce pe multi la faliment. Si intr-adevar, criza a facut ca numarul companiilor romanesti ce au pretentii la un loc fruntas in domeniile lor sa se limiteze si mai mult. Mai mult ca oricand in ultimul deceniu, piata este dificila pentru toate firmele, fie ele internationale sau romanesti. “Toate companiile trebuie sa inteleaga acum care sunt punctele forte si cele slabe si, acolo unde este cazul, sa reactioneze si sa se repozitioneze cat mai repede posibil”, considera Hein van Dam, partener in cadrul departamentului de consultanta financiara al Deloitte Balkans.

    La prima vedere, talerul avantajelor inclina de partea marilor grupuri gratie fortei financiare, accesului mai usor la credite si echipelor de management cu mai mare experienta. Acestea nu sunt insa in mod exclusiv doar atuurile multinationalelor, spun conducatorii firmelor romanesti. Raul Ciurtin, presedintele Albalact si cel care detine impreuna cu tatal sau pachetul majoritar de actiuni al firmei de lactate, spune ca un rol cheie in cresterea afacerii lor l-a jucat tocmai “crearea unei echipe de management consolidate, profesioniste, cu viziune moderna si mai ales aplicarea unor strategii de dezvoltare care sa raspunda nevoilor din piata”.

    Albalact a ajuns pe pozitia a patra in randul procesatorilor de lactate, inregistrand in ultimii ani cote de crestere anuale care au depasit chiar si 40%, mult peste cresterea sectorului sau a concurentilor principali – lucru care arata ca o companie romaneasca se poate lupta cu marile companii multinationale. “Nu doar puterea financiara conteaza – dovada ca am crescut mult in ultimii ani, pe o piata foarte competitiva, in care sunt prezente multinationale puternice”, declara Ciurtin. El adauga ca strategiile bune, investitiile facute unde si cand trebuie si echipa consolidata sunt factori esentiali in dezvoltarea unei companii, alaturi de capital, bugetele de marketing si marirea portofoliului.

    In opinia lui Dan Ostahie, proprietarul celui mai mare retailer electroIT de pe piata romaneasca, multinationalele nu au niciun avantaj fata de firmele independente, mai ales in aceasta perioada, cand vanzarile tuturor firmelor de profil s-au prabusit. In primul semestru, vanzarile Altex au fost cu 50% mai mici decat in perioada similara a anului trecut, situatie care, cred reprezentantii companiei, se reflecta la nivelul intregii piete. “Cand esti bolnav, nu conteaza cati bani ai, important e tratamentul”, crede Ostahie, care argumenteaza ca apartenenta la o multinationala nu fereste pe nimeni de greutatile cu care se confrunta acum retailul electroIT.

    Din punctul lui de vedere, poate fi chiar mai periculos: “daca o multinationala decide sa renunte la o anumita zona, taie operatiunile dintr-o tara sau o regiune si te poti trezi in deriva”. Toate aceste elemente se regasesc si in afacerile altor antreprenori romani, care se confrunta insa cu alte tipuri de dificultati, adancite de vremea de criza. In opinia lui Dan Viorel Sucu, proprietarul Mobexpert, ce detine pozitia dominanta pe piata mobilei, una din cele mai mari probleme pentru antreprenorii romani este ca societatile mari nu se comporta ca niste firme romanesti, nici macar in cazul companiilor cu capital exclusiv autohton – asa putine cate au mai ramas.

     

  • Cat va fi cursul leu/euro in iarna

    La inceputul anului, in febra previziunilor pesimiste despre economie si cu experienta recenta a deprecierii din octombrie a leului, multi (inclusiv dintre cititorii BUSINESS Magazin) erau dispusi sa considere ca ar fi greu de evitat o alunecare a cursului catre 5 lei/euro in prima jumatate a anului. Cu toate acestea, cand le-am solicitat bancherilor, in ianuarie, estimari de curs pentru sfarsitul lunii iunie, niciunul nu a avansat un nivel mai mare de 4,50 lei/euro, iar majoritatea s-au oprit inainte de 4,30 sau chiar de 4,10 lei/euro.

    In cele din urma, evenimentele le-au dat dreptate bancherilor, iar la 30 iunie cursul a ramas la 4,2067 lei/ euro – e adevarat, foarte departe de pragurile de vis din vara lui 2007, cand un curs de 3,1 lei/euro era o realitate, insa la fel de departe de scenariile apocaliptice in care am fi ajuns la 5 lei/euro sau si mai mult. Acum, situatia pare sa se repete; atata timp cat previziunile privind mersul economiei s-au schimbat de mai multe ori cu 8% a economiei a ajuns un scenariu vehiculat in mod oficial, iar deficitul bugetar creste pe zi ce trece, o prabusire a leului e lucrul de care multi dintre concetatenii nostri, in special cei cu credite in euro, se tem in continuare. Intr-un asemenea context, poate mira faptul ca majoritatea reprezentantilor bancilor comerciale ce au acceptat sa raspunda la ancheta BUSINESS Magazin au avansat tot estimari moderate, care incep de la 4,1 lei/euro si in doar cateva ocazii ajung la 4,50 lei/euro.

    Explicatia tine in primul rand de faptul ca principalul factor care a apasat pe leu anul trecut, respectiv deficitul mare al balantei de plati, si-a pierdut din influenta din cauza crizei, care a redus activitatea economica si implicit a dus la reducerea importurilor. “Ajustarea contului curent al balantei de plati este semnificativa (de la 12,5% anul trecut la sub 6%, poate chiar 4% anul acesta) si suficienta (in primele cinci luni ale anului 2009, deficitul contului curent a fost acoperit in proportie mai mare de 100% de investitiile straine directe)”, declara Mihai Bogza, presedintele si directorul general al Bancpost. Guvernatorul BNR a sustinut aceeasi idee saptamana trecuta, atunci cand a comentat perspectiva inflatiei si a leului pentru urmatoarele luni: atata vreme cat deficitul de cont curent este acoperit integral de investitii straine directe si are toate sansele sa scada si in urmatoarea perioada, iar datoria externa pe termen scurt s-a redus, nu sunt motive sa ne asteptam la o depreciere a leului sau la variatii bruste de curs.

    “Sunt unii, saracii, care asteapta de sase luni sa se faca cursul 4,7 lei/euro si din plictis au scos rapoarte”, a comentat Mugur Isarescu, referindu-se la partenerii lui traditionali de dispute indirecte – analistii, in special ai grupurilor financiare straine, care n-au incetat din toamna trecuta incoace fie sa prezica o cadere abrupta a leului, fie sa atribuie exclusiv unor interventii ale BNR in piata faptul ca moneda nationala si-a mentinut si isi mentine stabilitatea. Datoria externa a Romaniei pe termen scurt, unul dintre factorii de risc pentru economie si implicit de presiune asupra cursului valutar, a scazut in ultimele luni, in favoarea celei pe termen lung: in aprilie, datoria pe termen scurt s-a redus cu nu mai putin de 400 de milioane de euro fata de nivelul din martie, iar tendinta a continuat, incurajata si de eliminarea de catre BNR a obligatiei bancilor de a constitui rezerve minime pentru resursele atrase cu scadenta mai mare de doi ani.

    Cat despre contul curent al balantei de plati, analistii de la Bank of America Securities-Merrill Lynch, in mod obisnuit zgarciti cu optimismul, scriau la sfarsitul lui iulie ca Romania va avea in acest an un deficit de 3,9% din PIB – estimare inferioara celei de 5% formulate in iunie.In ceea ce o priveste, Banca Nationala estimeaza ca deficitul extern se va reduce anul acesta la jumatate fata de nivelul de anul trecut, adica la circa 6% din PIB, ceea ce va permite reducerea in continuare a dobanzii de politica monetara, ajunsa acum la 8,5% pe an, si implicit coborarea in continuare a dobanzilor la depozite si la credite.

  • VIDEO: Cum faci bani in plina criza? Pe Bursa!

    Panica excesiva care a cuprins pietele de capital ale lumii incepand din octombrie trecut, dupa prabusirea bancii americane Lehman Brothers, a dus actiunile romanesti la niveluri cu pana la 95% mai scazute decat maximele istorice din iulie 2007, iar revenirea care a urmat a adus castiguri si de peste 200% investitorilor de la Bursa de Valori Bucuresti intr-un interval de doar cateva luni. Paradoxal, primul semestru al acestui an, care a coincis cu intrarea economiei romanesti in cea mai rea perioada de dupa 2000, a adus la Bursa unele dintre cele mai mari castiguri din ultimii ani. Indicele general al Bursei, BET-C, a inregistrat de la inceputul anului pana la 9 iulie o crestere de 5,4%, in timp ce indicele celor mai importante zece companii listate, BET, a crescut cu 17%, iar SIF-urile au castigat in medie 28%. In acelasi interval, sapte actiuni de la Bursa au adus castiguri de peste 100%, iar alte cinci – intre 50% si 100%.

    Cine ar fi investit, de exemplu, 10.000 de lei in actiuni Rompetrol Rafinare (RRC), compania care controleaza rafinaria Petromidia, sau in actiuni ale producatorului de medicamente Zentiva – fosta Sicomed (SCD) – ar fi obtinut un castig net de peste 14.000 de lei, de zece ori mai mare decat dobanda medie oferita de un depozit bancar in lei pe un an. Un plasament similar in actiuni SIF Oltenia (SIF5) ar fi adus un castig de 4.200 de lei, de trei ori peste dobanda bancara, desi actiunile SIF Oltenia scazusera in ianuarie si februarie cu 40% fata de inceputul lui 2009. Pentru cei ce nu s-au speriat de caderea dramatica de la inceputul anului si au intrat in piata, castigurile au fost chiar mai mari decat in prima jumatate a lui 2007, cand economia era in plin avant, ca si piata de capital. “Priveste fluctuatiile pietei ca pe un prieten si nu ca pe un dusman.

    Profita din nebunia celorlati in loc sa te alaturi ei”, este unul dintre sfaturile celebre ale miliardarului american Warren Buffett, poate cel mai cunoscut investitor de pe pietele de capital. El a facut achizitii de miliarde de dolari in ultimul an, profitand tocmai de frica exacerbata a investitorilor, care a prabusit cotatiile tuturor companiilor, indiferent de domeniu, de perspective sau de rezultatele financiare si a condus la aparitia unor chilipiruri nesperate in urma cu doi ani. Pe piata romaneasca, retragerea unor fonduri straine de investitii si mai ales vanzarile din panica ale investitorilor locali au facut ca actiunile sa scada si mai mult, poate nejustificat in unele cazuri.

    Asa s-a ajuns in situatia ca aproximativ jumatate din actiunile listate pe piata principala a Bursei de la Bucuresti sa fie evaluate in prezent la mai putin de 20% din pretul din iulie 2007, cand au atins maximele istorice, chiar si dupa cresterile spectaculoase din ultimele luni. De asemenea, particularitatea pietei romanesti, lichiditatea foarte scazuta, considerata de majoritatea brokerilor un handicap, a facut ca actiunile locale sa scada mai mult decat cele de pe pietele din jur, devenind astfel subevaluate la nivel regional. Aceeasi lichiditate redusa poate conduce la o revenire mai puternica in momentul intoarcerii fondurilor de investitii.

    “Dupa parerea noastra, piata de capital din Romania este evaluata atractiv, raportat la alte piete, avand in vedere rata de crestere (descrestere) economica asteptata pentru urmatorii doi ani si riscul de tara din acest moment”, considera Marius Muresan, directorul general adjunct al STK Financial, societatea care administreaza fondul de investitii STK Emergent, care este de asemenea listat la Bursa. Muresan apreciaza ca firmele cu capitalizare bursiera mare se tranzactioneaza in medie cu un discount de peste 30% in raport cu un nivel rezultat din comparatia cu alte tari. “Din acest motiv, raportata la riscul asumat, investitia in actiuni cu capitalizare bursiera mare pare atractiva comparativ cu investitia in firme mai mici (la care, pe langa un risc mai mare de lichiditate, exista si riscul sa fie afectate mai puternic de evolutia macroeconomica)”, explica el.

    Dupa Muresan, un portofoliu ar trebui sa fie format acum din firme care au scazut puternic in ultimul an – eventual peste media pietei – fara sa fi inregistrat insa o deteriorare majora a situatiei financiare, cu un grad redus de indatorare relativ la media pe industrie si cu randamentul capitalului propriu al firmei in ultimii ani constant ridicat. Identificarea unor actiuni listate care sa satisfaca toate aceste criterii este foarte dificila, insa exista companii, dintre cele care au scazut puternic in ultimii doi ani, aflate in aceasta situatie. De exemplu, constructorul de conducte magistrale pentru gaze Condmag Brasov (COMI) a inregistrat in primul trimestru o crestere cu 240% a profitului net fata de aceeasi perioada din 2008, in timp ce afacerile companiei s-au majorat cu aproape 80%.

    Cititi in continuare ce spun specialistii Raiffeisen Centrobank despre potentialul SIF-urilor

    Leonard Visan, Investica: “Cred ca explozia Bursei s-a consumat in lunile precedente, iar contractia economica face ca perspectiva sa fie negativa”

    Cum a ajuns Comnord Bucuresti (COSC), cea mai mare companie de constructii de la Bursa

    Andreea Gheorghe, Intercapital Invest: "Nu as recomanda in acest moment nimanui strategii de investitii in actiuni pe termen mediu"

  • Cine mai face angajari?

     

    “Pentru noi, numarul mare de someri din economie este o oportunitate, pentru ca avem de unde sa angajam”, spune Theodor Alexandrescu, directorul general al companiei de asigurari AIG Life, intr-o discutie cu BUSINESS Magazin. Pentru asiguratori, recrutarea de personal a fost pana nu de mult o problema complicata, din cauza competitiei stranse din sectorul financiar si a putinilor specialisti disponibili. Anul acesta, AIG vrea sa angajeze agenti noi de vanzare si, spre deosebire de alte perioade, Alexandrescu are de unde alege acum, pentru ca sunt destui cei care si-au pierdut sau isi vor pierde locul de munca. Pentru companiile care nu sunt constranse de criza sa-si reduca personalul, numarul mare de someri este o oportunitate, pentru ca gasesc mai usor oamenii potriviti si la costuri mai reduse decat in trecut. Pentru altele, faptul ca au de unde alege e o buna ocazie de a-si reduce bugetele salariale, inlocuind angajatii cu salarii ridicate cu unii mai modesti.
     
    Anul 2009 se prefigureaza a fi insa foarte greu pentru cei ce isi vor pierde locul de munca din cauza ca firmele unde lucreaza sunt nevoite sa reduca din personal, sa se reorganizeze sau pur si simplu sa-si inchida portile. La fel de multi someri pot veni anul acesta din sectorul de stat, acolo unde autoritatile sunt obligate sa dea afara o parte din oameni, din cauza presiunilor de costuri. La mai mult de jumatate de an de cand s-a declansat primul val de disponibilizari, e clar deja ca problema somajului e numai la inceput. Nu la fel de clara e si strategia autoritatilor, ce promiteau sa ofere solutii celor ce isi pierd locul de munca. In teorie, “avem unde sa-i angajam”, sustine Dumitru Cornoiu, secretar de stat in cadrul Ministerului Muncii, intr-o discutie cu BUSINESS Magazin. Unde, mai exact? Macar putem estima de cati oameni va fi vorba?
     
    Estimarile referitoare la numarul celor ce isi vor pierde slujbele au variat destul de mult. Daca anul trecut Ministerul Muncii anticipa ca vor fi in jur de 525.000 de someri in 2009, cifra a fost reevaluata in primavara, urcand la aproape 800.000, pentru ca saptamana trecuta, Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca (ANOFM) sa aprecieze ca pana la sfarsitul anului nu vom avea mai mult de 620.000 de persoane fara loc de munca, judecand dupa tendinta recenta de aplatizare a ratei somajului, care a ajuns la 5,8% in mai, cu numai 0,1% mai mult decat in aprilie si cu 2,1% mai mult decat in aprilie 2008. In total, circa jumatate de milion de oameni nu au un loc de munca, arata evidentele autoritatilor.
     
    Problema somajului se complica insa cu faptul ca, fortati de conditiile economice din tarile unde muncesc, pana la o jumatate de milion de romani din Italia si Spania s-ar putea intoarce anul acesta acasa. Nu in ultimul rand, numarul de candidati pentru putinele locuri de munca disponibile va creste si mai mai mult in lunile urmatoare, cand intra pe piata fortei de munca peste 100.000 de absolventi de facultate.
     
    Deocamdata, semne ca economia se va repune pe picioare in curand nu sunt. Prognozele oficiale nu sunt deloc imbucuratoare, indicand o scadere a economiei in jur de 4%. Investitiile straine directe, care au sustinut in ultimii ani crearea de locuri de munca, se vor injumatati in 2009, la aproximativ 4,5 miliarde de euro, aprecia Mugur Isarescu, guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei. Cel mai probabil, spun specialistii, recesiunea e doar la inceput, iar semne de revenire s-ar putea vedea, intr-un scenariu optimist, doar spre finele anului sau inceputul lui 2010.

    Mult mai realiste par scenariile potrivit carora primele semne de recuperare se vor simti abia la sfarsitul anului viitor. Pe piata fortei de munca, problemele au inceput sa se simta inca de anul trecut, cand companii precum Dacia, Mittal Steel sau Petrom au facut concedieri importante. Cel mai rapid si mai puternic s-au gripat industria constructiilor, sectorul auto si textilele, insa treptat virusul s-a extins si spre zone ce pareau mai stabile, precum comert, industrie si sistemul financiar-bancar.

    Bogdan Hossu, presedintele Cartel Alfa: “Asteptam sa vina cam jumatate de milion anul acesta”

    Theodor Alexandrescu, directorul general al AIG Life: “Anul acesta vrem sa angajam cateva sute de agenti noi”

    Anca Georgescu, director de resurse umane la Romtelecom: “Pana acum au fost trimisi acasa 2.000 de oameni. Mai sunt 500, dupa care acest proces se va incheia”

     

  • Sfarsitul mall-mania in Romania – GALERIE FOTO

     

    Dupa o saptamana incarcata la Grenoble – un mic oras din Alpii francezi, cu circa 150.000 de locuitori si care atrage anual alte cateva zeci de mii de studenti – doi tineri din Bucuresti, aflati in Franta pentru studii, si-au dat seama ca nu mai aveau aproape nimic de mancare in frigider. Au decis sa mearga a doua zi, duminica, la hipermarketul Carrefour de la marginea orasului, unul din cele doua mari centre comerciale din oras. Cand au ajuns acolo, au vazut ca parcarea era goala, iar hipermarketul era inchis. “Am fost… socat. Credeam ca sunt intr-un film, nu intelegeam ce se intampla”, isi aminteste astazi unul dintre tineri, la un an de la intamplare.
     
    Dupa cum aveau sa afle, hipermarketul nu era deschis duminica decat ocazional, asa cum se intampla si cu alte mari magazine din Franta. Legislatia in vigoare in mai multe state din Europa de Vest pana spre sfarsitul anilor ‘90 interzisese magazinelor de mari dimensiuni sa opereze si in zilele de duminica, pe de o parte din considerente religioase, pe de alta parte ca un rezultat al puterii de negociere a sindicatelor, care sustineau ca duminica sa ramana zi libera pentru angajati. Competitia tot mai mare dintre lanturile de magazine si dezvoltatorii de centre comerciale a facut insa ca aceste legi sa fie eliminate in multe locuri, in timp ce in altele ramane necesara in continuare o autorizatie speciala pentru a deschide duminica un magazin de mari dimensiuni – un fapt care poate fi cel putin surprinzator pentru un roman obisnuit ca supermarketul sau hipermarketul sa-i ofere tocmai sambata si duminica posibilitatea de a cumpara atunci cand restul magazinelor se inchid.
     
    Intamplarea celor doi tineri prezinta relevanta tocmai din acest motiv: dupa aproape jumatate de secol de regim comunist, cand cei ce nu puteau iesi din tara, adica majoritatea, au avut de-a face doar cu magazinele universale autohtone in loc de mall-uri si hipermarketuri, deschiderea primelor centre comerciale de tip occidental a stimulat o pofta de consum care aproape ca a sfidat conditiile economice. “In 1999 nu prea era mult consum din cauza situatiei economice. Dar ce m-a surprins a fost aceasta motivatie nebuneasca a oamenilor de a consuma si a cheltui fara a-si planifica sau gandi viitorul”, rememoreaza Ali Ergün Ergen, cel care a coordonat constructia Bucuresti Mall si ulterior a Plaza Romania si care a supervizat dezvoltarea zonei comerciale din cadrul proiectului Baneasa.
     
    Dorinta de a adopta modelul cultural vestic si placerea de a calca intr-un “templu al consumului” la fel ca in strainatate a facut ca primele mall-uri din tara sa ajunga o atractie instantanee. “Prima data cand am auzit de a fost de la varul meu, care fusese in Bucuresti la Mall Vitan si mi-a povestit ca despre un taram magic: fantani cu jocuri de apa, inalte pana la acoperis, etaje mari, spatioase si cu multe lumini. Singurul termen de comparatie erau tarabele noastre de magazine, inghesuite unele langa altele”, isi aminteste Andra, o tanara de 24 de ani nascuta in Pitesti. Deschiderea primului mall din tara a fost de altfel evenimentul lunii septembrie 1999 in Bucuresti: la inaugurare au participat, dupa cum nota presa vremii, prim-ministrul de atunci al Turciei, ministrul Radu Berceanu, primarul Capitalei si Gheorghe Hagi. Alte articole din presa vremii relatau, cu o nota de romantism, despre fantana care propulseaza apa pana la cupola, magazinele cu tavane inalte sau personalul care asigura paza in centrul comercial.
     
    Au urmat mai multe saptamani cu zeci de mii de vizitatori pe zi care faceau ca spatiul, enorm de altfel raportat la centrele comerciale din tara, sa para “sufocant” sau “neincapator”, dupa cum isi amintesc astazi interlocutorii BUSINESS Magazin. “La Bucuresti Mall ne asteptam sa avem 1,5 milioane de vizitatori in primul an. Am avut opt milioane”, spune Ali Ergün Ergen. Managerul, considerat cel mai experimentat administrator de centre comerciale din tara, isi aminteste ca in ciuda acestui succes si a faptului ca era primul centru comercial modern din Capitala, a fost foarte dificil sa gaseasca companii care sa inchirieze spatiu, tocmai fiindca era un concept nou, iar inchirierea s-ar fi facut inainte ca mall-ul sa fie construit. “Nu prea existau la vremea respectiva lanturi mari de magazine, 90% din comercianti erau locali, iar zona de food-court nu era un concept pe care lumea sa il cunoasca. In primul food-court aveam doar McDonald’s si Dunkin’ Donuts, dintre numele internationale, dar Dunkin’ Donuts iesise si imi aduc aminte ca am alergat trei luni dupa KFC sa vina. Toti ar fi vrut pizza si saorma, dar aveam nevoie de variatie”, isi aminteste Ergün Ergen.
     
    Chiar si cu schimbarile chiriasilor de-a lungul timpului – inerente in viata unui centru comercial – primul mall din Capitala a continuat sa atraga vizitatori si din alte orase. “Prima oara cand am fost intr-un mall aveam 17 ani, era prin 2001 aproximativ. M-a impresionat, am fost total coplesita, pentru ca nu stiam incotro sa ma indrept. Dupa trei magazine, deja ma dureau picioarele; noi eram obisnuiti pana atunci cu magazinele de patru pe patru metri”, spune Iulia din Buzau, in timp ce Cristina, originara din Dragasani, isi aminteste ca pentru o tanara din provincie, o vizita la mall reprezenta “every girl’s dream”, adica visul oricarei fete.

    Ali Ergun Ergen, Baneasa Developments: Bucuresti Mall nu a mers foarte bine din punctul de vedere al vanzarilor la inceput, abia dupa al doilea an a inceput sa mearga bine

    Luiza Moraru, CBRE Eurisko – In ultima perioada nu s-a deschis mai nimic ok, in unele proiecte nu s-a ajuns nici la 50% in privinta gradului de inchiriere a galeriei comerciale.

    Ingo Nissen, country manager al Sonae Sierra: Ceea ce stim este ca indicatorii consumului scad in majoritatea tarilor