Category: Cover story

  • Cat va fi cursul leu – euro in vara?

    Ar trebui ca politica monetara sa reziste presiunilor de
    apreciere a leului, pentru ca economia ar trebui sa se orienteze
    spre exporturi, pe care un leu prea puternic le inhiba, comenta
    economistul-sef al BNR, Valentin Lazea, la o intalnire a Asociatiei
    Analistilor Financiar-Bancari din decembrie anul trecut.
    Comentariile lui, ca si ale altor oficiali din BNR care au lasat sa
    se inteleaga ca exista asemenea presiuni spre o apreciere a leului,
    au parut surprinzatoare la vremea respectiva: leul venea dupa
    cateva luni de scadere lenta fata de euro, perioada electorala era
    in toi, semne de redresare dupa recesiune nu erau, iar vechea
    temere de un exod al capitalurilor care ar atrage o prabusire a
    monedei romanesti nu parea sa aiba niciun motiv sa dispara.


    Ceea ce atunci era doar o declaratie intr-un cerc restrans a
    devenit ulterior cuvantul de ordine in comentariile despre mersul
    cursului, nu numai pe parcursul lui ianuarie 2010, cand cursul a
    atins uimitorul nivel de 4,1008 (la 18 ianuarie), dar si in
    prognozele privind ce se va intampla in urmatoarele luni. Cresterea
    de valoare a leului fata de euro a devenit cel mai comentat
    fenomen, de la cele mai nevinovate explicatii, legate de trecerea
    cu bine a perioadei alegerilor si noile sperante privind
    continuarea acordului cu FMI, si pana la explicatia prin atacurile
    speculative ale catorva jucatori mari din piata valutara, aceiasi
    care anul trecut au mizat pe o cadere a leului spre 4,5-5 lei/euro,
    iar acum ar paria pe o intarire excesiva, spre 3,5 lei/euro.

    Spunem intarire excesiva nu numai pentru ca, asa cum ne-a
    invatat experienta anilor 2006-2007, un curs mult sub 4 lei/euro e
    periculos prin definitie pentru exportatori, ci si pentru ca, daca
    atunci cresterea economica accelerata i-a putut insela pe multi sa
    considere ca un curs apropiat de 3 lei/euro ar fi fost corect,
    corespunzator cu performanta economica, acum astfel de iluzii nu
    mai exista. “Aprecierea recenta a leului a avut o dinamica prea
    rapida pentru a fi de durata. Vom observa o revenire catre 4,2
    inainte de reintrarea in intervalul 4-4,1 si apoi testarea pragului
    de 4 lei. |n momentul de fata, un curs intre 4,15-4,2 lei/euro este
    mai realist”, considera Florian Libocor, economist-sef al BRD si
    presedinte al Asociatiei Analistilor Financiar-Bancari din Romania
    (AAFBR). El se asteapta ca pe parcursul lui 2010 sa avem de-a face
    cu “un prefix al cursului de schimb mai mic de 4, insa nu
    considerabil sub acest prag” (foarte probabil 3,9 dupa prima
    jumatate a anului) si cu o volatilitate mai accentuata a cursului
    decat anul trecut.

  • Falimentul ca persoana fizica. Ce parere aveti?

    Gheorghe Piperea, managing partener la Piperea & Asociatii,
    birou de avocatura specializat in faliment si insolventa, a initiat
    anul trecut un proiect legislativ care sa reglementeze insolventa
    persoanelor fizice, aflat deocamdata in dezbatere parlamentara.
    Proiectul de lege a asimilat mai multe elemente din legislatia de
    profil din cateva state americane. In Europa, mai multe state ofera
    diverse variante pentru falimentul unei persoane fizice, dar putine
    sunt exemplele unde vina este complet stearsa. Astfel, daca in
    cazul persoanelor juridice, legea permite stergerea completa a
    datoriilor in momentul declararii falimentului, persoanele fizice
    pot ramane datoare pe viata, cu toate veniturile viitoare, pentru o
    creanta neplatita.

    In Romania nu exista o asemenea lege, singura varianta pentru
    romanii care vor sa fie declarati falimentari fiind sa apeleze la
    insolventa personala transfrontaliera. Odata cu intrarea in UE,
    romanii se pot folosi de aceasta lege, dar depinde destul de mult
    de tara aleasa, deoarece normele sunt destul de diferite. “In
    general, pentru a folosi aceasta lege, un roman trebuie sa
    demonstreze ca centrul intereselor sale se afla in statul in care
    solicita insolventa”, explica Cezar Gusu, managing partner in
    cadrul Bostina si Asociatii. Astfel, persoana ar trebui sa
    demonstreze ca, desi este cetatean roman si are datorii in Romania,
    viata lui se deruleaza in alt stat, unde lucreaza, este rezident si
    aduce venituri la bugetul acelui stat.

    Proiectul de lege propus anul trecut de Gheorghe Piperea prevede
    ca, in cazul unei persoane aflate in faliment personal, se poate
    dispune procedura de lichidare a bunurilor in vederea acoperirii
    creantelor inscrise in lista creditorilor. “Debitorul care a cerut
    cu buna credinta sau a acceptat deschiderea procedurii insolventei
    va putea fi descarcat total sau partial de datoriile anterioare sau
    ulterioare deschiderii procedurii, daca bunurile sale sunt
    insuficiente pentru plata intregii mase credale si daca instanta
    i-a acordat beneficiul scuzabilitatii”, explica Gheorghe Piperea,
    sustinatorul proiectului.

    Cezar Gusu considera ca mai sunt inca lucruri de rezolvat
    inaintea aplicarii acestei legi, in cazul in care va fi aprobata:
    “In primul rand, este vorba de moravurile societatii si se va
    ajunge la tot felul de situatii stranii, asa ca e bine ca nimic sa
    nu poata fi interpretat si legea sa nu lase portite prin care sa se
    faca fraude; in al doilea rand, eu vad un lobby foarte puternic din
    partea bancherilor, pentru ca ei ar avea cel mai mult de pierdut in
    cazul aprobarii unei astfel de legi”. Oricum, Cezar Gusu crede ca
    aceste eventuale pierderi se vor vedea in alta parte si anume in
    dobanzi mai mari, in inflexibilitate la acordarea creditelor sau in
    dobanzi foarte mici pentru economii.

  • Cele mai datornice judete in functie de companiile aflate in insolventa

    Procentul firmelor din totalul celor inregistrate in Bucuresti
    este de 2,2%, in Sibiu de 2,3%, in Brasov de 3,2% si in Timis de
    4,6%. Cele mai ‘indatorate’ judete in functie de acest indicator
    sunt Galati (7%), Gorj (7,5%) si Salaj (7,8%).

  • Care sunt dezavantajele falimentului?

    Asumarea raspunderii trebuie avuta in vedere in momentul
    declansarii falimentului. Daca in urma analizei dosarului sau a
    declaratiilor tertilor instanta ajunge la concluzia ca ca
    administratorii firmei nu au facut toate eforturile pentru a evita
    starea de faliment, se pune problema unei eventuale atrageri a
    raspunderii, fie patrimoniale, fie chiar penale pentru membrii
    organelor de conducere. Administratorii societatii pot fi acuzati
    de bancruta frauduloasa, abuz de incredere, inselaciune, iar
    practicianul in insolventa poate fi acuzat de delapidare.

    Falimentul unei societati prezinta mai multe dezavantaje pentru
    cei care au de recuperat datorii: creditorii care au imprumutat
    societatea fara a lua garantii pot ajunge sa nu isi recupereze
    nimic din sumele acordate ca imprumut. Creditorii privilegiati
    (bugetarii, garantatii) pot recupera ceva in masura in care exista
    bunuri suficiente pentru a se acoperi creantele.

  • Care sunt avantajele falimentului?

    Unul din avantajele falimentului este legat de protectie.
    Intrarea in faliment reprezinta o protectie a debitorului in fata
    creditorilor, care isi vor putea recupera datoriile dupa vanzarea
    activelor. Un alt avantaj este legat de restructurare; desi o
    companie sau creditorii ei au cerut falimentul, instanta se poate
    pronunta pentru o reorganizare, caz in care compania mai are sanse
    de supravietuire.

    Stergerea penalitatilor este un alt avantaj. Odata declarata
    procedura de faliment, nu se mai calculeaza dobanzi si penalitati
    de neplata pentru debitele companiei. Daca se pronunta procedura
    simplificata, aceasta vine “la pachet” cu suspendarea executarilor
    silite individuale, suspendarea cursului dobanzilor, interdictia
    aplicata furnizorilor de a sista utilitatile.

    Curatare istoric reprezinta un alt avantaj al falimentului.
    Odata cu declansarea falimentului se sterge istoricul negativ al
    respectivei companii, care o va putea lua de la capat intr-o noua
    formula. Scutire – odata intrata in faliment, debitoarul este
    scutita de la plata taxelor de timbru pentru actiunile pe care le
    are le are el contra debitorilor lui.

  • Cele mai mari firme intrate anul trecut in insolventa

    50% din firmele intrate in insolventa, respectiv in faliment
    anul trecut vin dinspre zona comertului, arata statisticile. Dar
    cifrele mai arata ceva si anume ca cei mai afectati retaileri au
    fost cei romani; Pic, Leonardo, Mondex, Ultra Pro, Ethos sunt doar
    exemplele vizibile, dupa cum spune Arin Stanescu, presedintele
    Uniunii Nationale a Practicienilor in Insolventa
    siRestructurare.

    “Retailerii romani au mers de multe ori dupa flerul propriu, de
    multe ori exagerat de pozitiv, nu au avut consultanti cu experienta
    de retail, dar nici nu au avut in spate un grup international care
    sa ii sprijine la inceputul crizei. De aceea eu cred ca marii
    castigatori ai crizei in retailul romanesc vor fi comerciantii
    straini, incepand cu magazinele de pantofi pana la legume si
    fructe”, afirma Stancescu.

    PSV Company este cea mai mare companie din Romania care a intrat
    in insolventa (400 mil. euro afaceri in 2008). Pe treapta a doua se
    claseaza Cuprom, cu afaceri de 190 de milioane de euro in 2008.

    Pe pozitia a treia a clasamentului celor mai mari firme
    autohtone intrate in insolventa se afla supermaketurile Pic, cele
    mai mari ca lant autohton, au intrat anul trecut in insolventa.
    Compania a avut in 2008 afaceri de 154 de milioane de euro.

  • Care sunt pasii spre faliment

    Intr-o prima etapa, dupa ce creditorii sau administratorii
    companiei cer insolventa (administratorii pentru a se proteja de
    creditori iar acestia din urma pentru a isi recupera datoriile,
    neacceptand planul de reesalonare), iar un tribunal analizeaza daca
    se declara starea de concordat preventiv sau de insolventa.
    Concordatul preventiv (sau mandatul ad-hoc), reprezinta analiza
    situatiei firmei in afara starii de insolventa. Compania este
    supravegheata de un practician in insolventa, se elaboreaza un
    plan, care trebuie sa fie acceptat si semnat de creditori iar
    perioada maxima de plata a 50% din datorii este de 18 luni. In
    acest rastimp, compania functioneaza normal si are acces la
    lichiditatile sale si la bunurile proprii.

    In a doua etapa, daca se declara insolventa companiei, aceasta
    va trece sub administrarea unui practician in insolventa. Acesta
    din urma va inventaria bunurile, va alcatui o lista a creditorilor
    si va propune un plan de reorganizare. Firma va functiona normal in
    aceasta perioada dar administratorii nu vor mai avea acces la
    bunurile companiei.

    Reorganizarea juridica este a doua etapa a insolventei. Este de
    obicei cel mai lung proces din cadrul procedurii de insolventa,
    deoarece ajunge de cele mai multe ori la 3 – 4 ani. Practicianul in
    insolventa preia conducerea firmei si poate dispune vanzarea de
    active pentru plata datoriilor. In aceasta etapa, compania
    functioneaza normal.

    Daca compania nu isi plateste datoriile, se ajunge la ultima
    etapa, si anume declararea falimentului. Se dispune vanzarea
    intregului patrimoniu pentru achitarea datoriilor, in ordinea
    prioritatilor si a capitalului, daca instanta decide ca situatia de
    piata sau strategia firmei au dat gres. Administratorul si
    actionarii raspund in fata instantei, daca au de determinat prin
    faptele lor falimentul.

    Daca pe parcursul uneia din etapele de mai sus compania reuseste
    sa isi achite datoriile, isi va continua activitatea in mod
    normal.

  • Care companii sunt predispuse la insolvente

    Comertul, dezvoltarile imobiliare si constructiile. In urma cu
    doi ani erau cele mai profitabile afaceri din Romania, dar in 2009
    si 2010 au ajuns cele mai afectate de criza economica si cele mai
    predispuse falimentului. Speranta Munteanu, partener in cadrul
    casei de insolventa din cadrul PwC, spera ca retailul sa aiba sanse
    de a-si reveni oarecum anul acesta, dar deja companiile din domeniu
    sunt in probleme mari: “In principiu romanii sunt mai risipitori
    decat europeanul mediu, asa ca eu cred ca retailul isi va reveni si
    se va consolida”.

    La baza redresarii comertului se afla cresterea consumului, care
    deocamdata este insa influentat negativ de numarul mare de someri.
    “Am auzit pe multi specialisti spunand ca trebuie sa marim
    consumul. Dar cum sa faci asta cand omul nu are cu ce sa
    plateasca?, s-a terminat cu creditele cu buletinul! Toate astea nu
    se vor mai intoarce pana nu vom avea crestere economica de 8% pe
    an”, preconizeaza Arin Stanescu, presedintele UNIPR (Uniunea
    Nationala a Practicienilor in Insolventa si Restructurare) si
    coordonator al casei de insolventa Reconversie si Valorificare
    Active.

  • 2009, anul insolventelor. Urmeaza falimentele?

    “Vreau sa fiu optimist”, spune Arin Stanescu, presedintele UNPIR
    (Uniunea Nationala a Practicienilor in Insolventa si Restructurare)
    si coordonatorul casei de insolventa Reconversie si Valorificare
    Active (RVA Insolvency). Stanescu se refera la sansele pe care le
    au cele peste 21.000 de dosare deschise anul trecut de a evita
    falimentul. Avocatul, unul dintre cei mai experimentati practicieni
    in insolventa de pe piata, crede ca, din cele 21.000 de cazuri
    deschise anul trecut, 98% sunt de fapt dosare de faliment.

    Anul trecut au fost deschise 16.551 de dosare de insolventa,
    potrivit Registrului Comertului, in crestere de la 14.724 de dosare
    deschise in 2008. Numarul mare de insolvente deschise in 2009 este
    mult mai evident daca comparam datele cu 2007, anul trecut aducand
    practic un numar aproape dublu de dosare de insolventa comparativ
    cu 2007 si mai mult decat triplu daca comparatia este realizata cu
    datele din 2006.

  • 2010, anul falimentelor?

    “Vreau sa fiu optimist”, spune Arin Stanescu, presedintele UNPIR
    (Uniunea Nationala a Practicienilor in Insolventa si Restructurare)
    si coordonatorul casei de insolventa Reconversie si Valorificare
    Active (RVA Insolvency). Stanescu se refera la sansele pe care le
    au cele peste 21.000 de dosare deschise anul trecut de a evita
    falimentul. Avocatul, unul dintre cei mai experimentati practicieni
    in insolventa de pe piata, crede ca, din cele 21.000 de cazuri
    deschise anul trecut, 98% sunt de fapt dosare de faliment.

    Termenul de insolventa, care a devenit foarte popular anul
    trecut, odata cu deschiderea acestei proceduri de catre companii
    mari si foarte mari din Romania, suna mai bine si putin mai
    optimist fata de faliment. A intra in insolventa inseamna ca o
    firma sa se adreseze tribunalului pentru a se proteja de creditori
    si de a-si continua activitatea, intre timp incercand sa isi achite
    datoriile. Procedura cuprinde trei pasi: observatia, reorganizarea
    si falimentul – asadar o firma in insolventa se poate afla in
    oricare din cele trei etape, dar nu in faliment.

    Experienta anilor trecuti a aratat insa ca mai putin de 2% din
    firmele care au ajuns in insolventa au reusit sa evite lacatul pe
    poarta din fata. “Falimentele au dominat piata pana in 2008. La un
    moment dat era un procent de 1% reorganizari cu succes, adica
    foarte putin. |n conditiile in care situatia economica nu se
    imbunatateste si nu vad cum s-ar putea intampla asta in urmatoarele
    luni, cu siguranta companiile vor alege sa se puna sub protectia
    legii insolventei, asta daca vor sa supravietuiasca, iar daca nu,
    vor intra direct in faliment. Dar cred ca vom mai asista la niste
    cazuri rasunatoare”, este de parere Geanina Oancea, practician in
    insolventa la BDO Business Restructuring.

    Reorganizarile nu reusesc, de cele mai multe ori, cam din
    aceleasi motive, legate de faptul ca firmele nu aplica legea
    corect, dupa cum spune Arin Stanescu. Mai precis, nu se adreseaza
    instantei imediat ce observa ca nu mai au cu ce-si plati datoriile,
    nu urmaresc litera planului de reorganizare, dar, cel mai
    important, nu au surse de finantare din exterior sau, cum se spune
    in limbajul practicienilor in insolventa, “fresh money”. “Cel mai
    important aspect al planului de reorganizare este legat de bani; de
    fapt, dosarul de restructurare nici nu ar trebui aprobat daca nu se
    face dovada unei surse de finantare, eventual externe, care sa
    acopere problemele. Asadar, insolventa e de cele mai multe ori
    artificiala”, explica Stanescu, motivand astfel de ce cea mai mare
    parte din dosarele de insolventa sunt de fapt dosare de
    faliment.