Category: Cover story

  • Cei mai discreţi oameni de afaceri din România

    Au construit unele dintre celE mai mari companii româneşti. Au dezvoltat adevărate „imperii”, al căror business ajunge până la miliarde de euro anual. Au vândut afaceri pentru care au încasat zeci sau chiar sute de milioane de euro. Investesc în continuare în real-estate, agricultură, producţie sau retail. Fac banii să se mişte şi astfel ţin economia în priză. Şi totuşi, mulţi dintre ei sunt necunoscuţi publicului larg. Sunt printre cei mai discreţi oameni de afaceri locali.

    Unii au lăsat dintotdeauna ca munca lor să vorbească pentru ei. Alţii au ales să se retragă treptat din prim-plan, deşi continuă să facă jocurile în culise. Există însă şi cei care au dus discreţia la rang de artă. Astfel, nu doar numele lor, ci şi businessurile pe care le-au construit cărămidă cu cărămidă în capitalism sunt ţinute departe de ochii curioşilor. Nu de puţine ori, nu există nici măcar o imagine cu aceşti antreprenori care se pot plimba agale, nestingheriţi, pe Calea Victoriei, spre exemplu, îmbrăcaţi în haine ale unor branduri de lux „tăcut” (quiet luxury – trad.), care costă mii de euro, dar care nu „strigă” numele niciunui brand. Şi nimeni nu ar şti cine sunt ei.

    Şi totuşi, cine sunt cei mai discreţi oameni de afaceri locali?

    1. Zoltan Teszari,  Telecom – Digi/ RCS&RDS

    Istoric:
    A intrat în afaceri cu o tonetă de îngheţată în Oradea, oraşul în care s-a născut, după care, la începutul anilor ’90, a intuit potenţialul uriaş al serviciilor de televiziune. A urmat construcţia treptată, prin achiziţii şi dezvoltare organică, a unui imperiu în telecom, care este prezent acum şi în alte ţări din Europa. Deşi despre afacerea pe care a creat-o – Digi – există informaţii şi date financiare, dar nu numai, despre fondatorul ei, antreprenorul Zoltan Teszari, detaliile sunt (prea) puţine.

    2. Alin Niculae, Energie – Oscar Downstream, Real estate

    Istoric:
    Alin Niculae a dezvoltat de la zero cea mai mare companie petrolieră din România care nu face parte dintr-un grup internaţional. Afacerea Oscar Downstream a apărut pe piaţă la începutul anilor 2000, fiind înfiinţată de antreprenorul care văzuse potenţial în vânzările en-gros de carburanţi pentru companii. Apoi, odată ce afacerea a crescut, el a început să parieze şi pe imobiliare, fiind astăzi unul dintre cei mai importanţi investitori din real-estate din Bucureşti. 

    3. Sacha Dragic, Pariuri – Superbet, Fonduri de investiţii, Logistică

    Istoric:
    Sacha Dragic este fondator şi executive chairman al Superbet Group, activ pe piaţa de pariuri sportive şi gaming de mai bine de 15 ani. Deşi businessul a fost fondat şi dezvoltat iniţial local, în urmă cu 4-5 ani a început expansiunea internaţională. Acum, grupul are operaţiuni pe mai bine de zece pieţe şi vizează o extindere globală, în contextul în care antreprenorul a atras în acţionariat fondul de investiţii Blackstone, unul dintre cele mai mari din lume. Sacha Dragic este implicat şi în alte businessuri, precum fondul de investiţii Mozaik Investments, societatea de brokeraj Investimental, dar şi în real-estate şi altele.

     

     

     

    4. Horia Ciorcilă, Banca Transilvania, Real estate, Industria hotelieră

    Istoric: Bancherul-antreprenor Horia Ciorcilă, unul dintre fondatorii şi apoi preşedintele Băncii Transilvania, a început să construiască în urmă cu 25 de ani, în două camere înghesuite de pe malul Someşului din Cluj, alături de alţi oameni de afaceri, povestea unei bănci private. Practic, istoria Băncii Transilvania a început în 1994, în Cluj-Napoca, la iniţiativa a 13 oameni de afaceri, ideea fiind aceea de a crea o bancă locală, un brand „de Cluj“. Astăzi, Ciorcilă s-a retras din prim-plan când vine vorba de Banca Transilvania, care a ajuns între timp cea mai mare bancă din România după active. El e implicat şi în alte afaceri, din domenii precum hotelărie, sport şi real-estate.

     

     

     

    5. Roxana Maftei, Retail farmaceutic – Farmacia Tei

    Istoric:
    Era anul 1992 când antreprenoarea Roxana Maftei fonda Farmacia Tei, o unitate de retail farma amplasată, după cum îi spune şi numele, în cartierul şi pe bulevardul (Lacul) Tei. Trei decenii mai târziu, businessul arată cu totul altfel, iar viitorul abia începe să se scrie, după ce fondatorii Dedeman au intrat în 2022 în acţionariat pentru a da un boost expansiunii.

    Prima unitate Farmacia Tei, deschisă acum trei decenii şi cea care dă numele întregului business, a fost între timp închisă şi relocată. Acest proces se întâmpla acum cinci ani. S-au inaugurat însă alte farmacii sub acel brand atât în Capitală, cât şi dincolo de ea. Totodată, din companie s-a desprins o nouă divizie – un lanţ de supermarketuri cu articole pentru copii, Bebe Tei.​

     

    6. Dan Stoicescu, Sindan Bucureşti (vândută către Actavis)

    Istoric:
    Dan Stoicescu (astăzi în vârstă de 71 de ani) este cel care în 2007 a încasat, conform datelor de la acea vreme, aproape 150 mil. euro de la grupul Actavis pentru compania farma Sindan, pe care o fondase cu 15 ani în urmă. El s-a retras atunci şi din business, şi din lumina reflectoarelor, mutându-se în Elveţia. Ce a făcut apoi? Antreprenorul declara în 2008 că el crede că viaţa poate fi prelungită prin nanotehnologie şi inteligenţă artificială, dar şi prin dietă şi printr-un stil de viaţă controlat. În 2008, Stoicescu declara pentru New York Times că „prefer să cheltui bani pe genomul meu decât pe un Bentley sau pe un avion“. Nu există informaţii despre ce face astăzi.

    7. George Brăiloiu, Crypto, Real-estate

    Istoric:
    Omul de afaceri George Brăiloiu, unul dintre cei mai discreţi antreprenori locali, care a activat iniţial în energie, are astăzi investiţii masive în crypto şi real-estate. Conform datelor Business Magazin, el este unul dintre cei mai mari câştigători români din activitatea de cryptomonede.

    8. Octavian Creţu, Ape minerale – Romaqua

    Istoric:
    Acţionarul majoritar al Romaqua, producătorul Borsec, spunea anterior că intrarea pe piaţa apelor minerale a fost al doilea plan al său de business, după ce încercarea de a prelua de la stat producătorii de medicamente Sicomed şi Biofarm a eşuat.

    Grupul din industria băuturilor Romaqua, cu peste 2.000 de angajaţi în prezent şi afaceri de circa 1 mld. lei, se numără printre marile businessuri pornite de antreprenori români în primii ani după căderea regimului comunist, punctul de plecare fiind privatizarea companiei de stat Comchim prin metoda MEBO (Management Employee Buyouts, preluarea companiei de către management şi salariaţi).

    9. Anca Vlad, Retail farmaceutic şi distribuţie – Grupul Catena – Fildas Trading

    Istoric: A vrut să fie chimistă, însă a intrat la Academia de Studii Economice (ASE) datorită unei profesoare care i-a spus că are înclinaţii înspre partea economică, spre nemulţumirea părinţilor care erau amândoi ingineri. Munca a început-o încă din timpul liceului, când lucra într-un laborator de chimie, înlocuind laboraţii care plecau în concediu. Iar apoi, „ca orice ASE-ist care vrea un bănuţ”, conform chiar declaraţiilor sale anterioare, a lucrat ca ghid la mare.

    Astăzi, Anca Vlad este cea mai puternică antreprenoare din România prin prisma businessului pe care l-a creat, e vorba de grupul Catena-Fildas, care a raportat pentru 2022 afaceri cumulate de 2,5 miliarde de euro din farmacii şi distribuţie de medicamente. Ea s-a retras însă treptat din lumea reflectoarelor, lăsând businessul să vorbească.

     

    10. Roger Akoury, Real estate, MARe (Muzeul de Artă Recentă)

    Istoric:
    Numele omului de afaceri Roger Akoury, originar din Liban, a fost multă vreme legat de cel al grupului farma A&D Pharma, ce cuprindea, printre altele, lanţul de farmacii Sensiblu. El, alături de ceilalţi antreprenori fondatori, a vândut businessul în urmă cu câţiva ani către fondul de investiţii Penta Investments, într-una dintre cele mai mari tranzacţii locale, evaluată la 350-400 de milioane de euro. Antreprenorul a vândut şi un alt business pe care l-a cofondat, retailerul de optică medicală OPTIblu, pentru a-şi concentra atenţia în ultima perioadă pe zona de artă de care e pasionat. El e, de altfel, şi colecţionar de artă. Una dintre cele mai recente investiţii cunoscute ale sale este MARe – Muzeul de Artă Recentă, care şi-a deschis porţile la început de octombrie 2019, în cartierul Primăverii din Bucureşti.

    11. Radu Dimofte, Real estate, Băneasa Shopping City, Practic SA, Retail restaurante – Sphera Franchise Group

    Istoric:
    Unii dintre cei mai cunoscuţi antreprenori locali prin prisma businessurilor create şi a poveştilor ţesute în jurul lor sunt partenerii Gabriel (Puiu) Popoviciu şi Radu Dimofte.

    Unii dintre primii oameni de afaceri locali din capitalism, cei doi au construit – împreună sau separat – businessuri în domenii diverse, de la imobiliare şi malluri, la restaurante şi retail. Cei doi au pornit la drum cu importul de calculatoare, dar au continuat apoi pariind pe afaceri de mari dimensiuni, aducând local francizele Pizza Hut (1994), KFC (1997) şi Taco Bell (2017). Tot ei sunt unii dintre cei mai mari proprietari de spaţii comerciale stradale din Bucureşti.

    12. Sorin Creţeanu, Real estate – Comnord

    Istoric:
    Omul de afaceri Sorin Creţeanu e un important actor în real-estate prin firma Comnord, dar el controlează şi producătorul de materiale de construcţii Procema, un business ajuns la peste 700 mil. lei anul trecut.

    13. Robert Ludovic, Este cofondator al Amethyst. A fost acţionar-fondator la A&D Pharma şi Anima, dar a făcut exit.

    Istoric:
    Unul dintre cei mai discreţi oameni de afaceri din industria farma şi din sectorul medical, Robert Ludovic, este fondatorul mai multor businessuri precum A&D Pharma (retail şi distribuţie farma), Amethyst (radioterapie) sau Anima (policlinici). Din cele două din urmă, el a făcut exit. Acum, pe profilul său de pe reţeaua de socializare de business LinkedIn, el apare CEO al Quartz Healthcare din Luxemburg şi fondator Amthyst.

     

    14. Emanuel Muntmark, Energie – Monsson

    Istoric:
    Emanuel Muntmark, un om de afaceri suedez extrem de discret, este supranumit regele eolienelor, după ce a fondat, dezvoltat şi vândut mai multe proiecte în domeniul energiei verzi. Acum, el controlează Monsson, cel mai mare dezvoltator local de proiecte eoliene şi solare. Recent, Monsson a cumpărat „Casa cu Lei“, una dintre clădirile istorice de referinţă din Constanţa.

    15. Ioannis Papalekas, Real estate – Globalworth (pe care a vândut-o către miliardarul ceh Radovan Vitek)

    Istoric:
    Ioannis Papalekas a fost multă vreme unul dintre cei mai puternici, dar şi discreţi investitori din imobiliarele româneşti. De orgine grec, el a activat pe plan local în România de la începutul anilor 2000, dezvoltând Globalworth, cel mai mare proprietar de birouri din România, care s-a extins şi în Polonia. Papalekas a vândut pachetul de acţiuni pe care îl deţinea la Globalworth în 2020, iar o parte din bani urma să îi investească în industria ospitalieră din Grecia şi Cipru, conform celor mai recente date.

     

    16. Gabriel Comănescu, Energie – GSP

    Istoric:
    Gabriel Comănescu este cel mai puternic antreprenor din Constanţa, controlând Grup Servicii Petroliere (GSP), singurul jucător românesc din forajul marin. El mai deţine şi alte businessuri, printre care şi hotelul Vega din Mamaia, cotat la cinci stele.

    17. Fraţii Dragoş şi Adrian Pavăl, Retail DYI – Dedeman

    Istoric:
    Fraţii Dragoş şi Adrian Pavăl, fondatorii Dedeman, cea mai mare afacere antreprenorială românească după cifra de afaceri, care au investiţii şi în alte domenii precum real-estate sau piaţa de capital, s-au retras în ultimul deceniu din prim-plan.

    18. Dragoş Dobrescu, Real estate – Monolit

    Istoric:
    Omul de afaceri Dragoş Dobrescu, unul dintre cei mai discreţi investitori imobiliari din piaţa locală, controlează grupul de firme Monolit. Informaţiile publice despre el sunt extrem de puţine, fiind cunoscut iniţial despre antreprenor faptul că dezvoltă clădiri de birouri de dimensiuni mici şi medii.

     

    19. Augustin Oancea, Energie – Tinmar Energy

    Istoric:
    Augustin Oancea este cel mai puternic antreprenor din energie, controlând Tinmar Energy, o companie de furnizare de energie fondată în 2001 şi care a ajuns la afaceri de 9,2 mld. lei anul trecut.

    20. Cezar Rapotan, Distribuţie materiale de construcţii – Arabesque

    Istoric:
    Înainte de ‘89, Cezar Rapotan a fost student la Facultatea de Mecanică din Galaţi şi declara anterior că se consideră norocos că a făcut parte în 1992 din prima generaţie de ingineri fără repartiţie de la stat. Omul de afaceri a deschis primul magazin de 200 de metri pătraţi specializat în distribuţia de materiale de construcţii în zona Ultimul Leu din Galaţi, iar ulterior s-a extins puternic, odată cu creşterea apetitului pentru construcţii pe piaţa locală. Anul trecut, businessul Arabesque al lui Cezar Rapotan a ajuns la 2,76 mld. lei.

     

     

    21. Alin Adrian Dociu, Distribuţie FMCG – Aquila

    Istoric: Aquila, companie listată la Bursa de la Bucureşti, este cel mai mare jucător de pe piaţa locală de distribuţie de bunuri de larg consum, cu afaceri de peste 1 mld. lei în primele şase luni din 2023. Despre cei doi fondatori ai grupului, printre care se numără şi antreprenorul Alin Adrian Dociu, nu se ştie însă aproape nimic. Pe site-ul companiei apare informaţia conform căreia Dociu a absolvit Universitatea Ploieşti – Facultatea de Forajul Sondelor şi Exploatarea Zăcămintelor, unde a obţinut diploma de inginer în profilul Petrol, specializarea Forajul Sondelor şi Exploatarea Zăcămintelor de Petrol şi Gaze.

     

    22. Mihai Vladimir Iacob şi Marius Şelescu, Mobilă – Aramis Invest

    Istoric:
    Producătorul de mobilă Aramis Invest din Baia Mare, deţinut de antreprenorii Vladimir Iacob şi Marius Şelescu, a trecut pragul de 2 mld. lei cifră de afaceri în 2022, după o creştere de 28%. Dacă datele despre business sunt publice, despre fondatorii lui nu există informaţii, la fel cum nu există nici imagini cu aceştia. Fiecare dintre cei doi e implicat în mai multe afaceri.

     

    23. Dorinel Umbrărescu, Construcţie drumuri – Spedition UMB, Tehnostrade, Sa&Pe Construct

    Istoric:
    I s-a spus „Regele asfaltului”, după ce, ani la rândul, şi-a adjudecat unele dintre cele mai mari şi mai complexe proiecte de infrastructură rutieră din România. A rămas o figură discretă în peisajul local de business, deşi companiile pe care le deţine au tot spart recorduri de-a lungul anilor.

     

    24. Eugen Banciu, Retail farmaceutic – grupul Dona

    Istoric:
    Istoria Dona a început în 1992, când medicul Eugen Banciu renunţa la o profesie în medicină pentru a înfiinţa prima farmacie. Patru ani mai târziu, în 1996, punea bazele Farmexpert, distribuitor de medicamente, pe care urma să-l vândă în 2013 către Alliance Boots. În 2014, a revenit în distribuţia de medicamente, în urma unei legi care obliga companiile să separe cele două activităţi. Modelul de business în care distribuţia şi retailul farma sunt legate este unul des întâlnit la vârful pieţei farmaceutice româneşti. Şi jucătorii mai mici, regionali, au început să dezvolte zona de distribuţie. Grupul Dona, cu farmacii şi distribuţie, a ajuns la 2,8 mld. lei afaceri în 2022.

     

    25. Marian Andreev, Industria alimentară – Prutul

    Istoric:
    Marian Andreev este unul dintre cei mai discreţi antreprenori locali, el controlând producătorul de ulei Prutul Galaţi.

     

    26. Dan Minulescu, Distribuţie FMCG – Macromex

    Istoric:
    A intrat în afaceri în anul 1992, iar primul său business l-a reprezentat agenţia de turism Dani Tour. Dan Minulescu a renunţat însă la această afacere după doar un an, pentru a intra în distribuţie, unde astăzi deţine Macromex, unul dintre cei mai mari distribuitori de produse alimentare din România.

    27. Constantin Duluţe, Agribusiness – Domeniile Avereşti

    Istoric:
    Constantin Duluţe, astăzi proprietarul producătorului de vin Domeniile Avereşti, este antreprenorul care a vândut holdingul agricol Agricost (cea mai mare fermă de cereale din România), din Insula Mare a Brăilei, către gigantul arab Al Dahra, într-o tranzacţie de 200 mil. euro.

     

    28. Ioan Tecar, Industria hârtiei – Samus Tec

    Istoric:
    Numele antrepre-norului Ioan Tecar este legat mai ales de cel al producătorului de hârtie Pehart Tec, pe care l-a vândut în mai multe tranşe către fondul de investiţii Abris Capital. Acum, el controlează mai multe firme din domenii di-
    verse, printre care con-
    structorul Samus Tec.

    29. Daniel Guzu, Agribusiness – Ana Are şi Domeniile Panciu, Imobiliare

    Istoric: Omul de afaceri Daniel Guzu, care s-a retras încet dar sigur din prim-planul mediului local de business, a construit de-a lungul anilor mai multe afaceri în domeniul materialelor de construcţii (Duraziv, Fabryo), pe care le-a vândut însă treptat unor grupuri gigant. Acum, el mai are, printre altele, producătorul de vin Domeniile Panciu şi producătorul de sucuri Ana Are.

    30. Raul Doicescu, Bog’Art

    Istoric: A absolvit Institutul Politehnic Bucureşti. Apoi, a fondat Bog’Art la începutul anilor ‘90, companie ajunsă unul dintre cei mai mari jucători din industria construcţiilor. Sub umbrela Bog’Art, familia Doicescu a dezvoltat mai multe afaceri, precum Cons Construct (consultanţă în construcţii), Bog’Art Building Management (servicii de întreţinere şi administrare clădiri), Alusystem (construcţii de faţade la cheie), Bog’Art Steel (producţie de oţel-beton) şi Toni Trading (achiziţii de materiale de construcţii), potrivit site-ului grupului.

    31. Andrei Siminel, Fonduri de investiţii – Broadhurst Investment, Bănci – Libra Bank

    Istoric:
    Siminel Andrei, unul dintre cei mai puternici şi discreţi oameni de afaceri din România, este implicat în mai multe domenii şi activităţi, de la real-estate la brokeraj şi panificaţie. Cel mai recent, grupul Broadhurst Investment, condus de Siminel, a vândut afacerea Vel Pitar, cel mai mare producător de morărit şi panificaţie din România.

    32. Vladimir Cohn, Industria hârtiei, Real estate, Piaţă de capital

    Istoric:
    Vladimir Cohn este unul dintre cei mai puternici şi totodată discreţi antreprenori români. El a vândut, în 2018, firmele EcoPack Ghimbav şi EcoPaper Zărneşti grupului britanic DS Smith, într-o tranzacţie care s-a ridicat la o valoare de aproximativ 208 milioane de euro. La momentul vânzării, cele două companii ajunseseră la afaceri consolidate de 50 de milioane de euro, fiind lideri pe segmentele lor de business.

    Anul trecut, antreprenorul anunţa că vrea să construiască la Giurgiu o nouă fabrică de celuloză şi hârtie, o investiţie de 1,4 mld. lei (aproape 300 mil. euro).

    33. Enrico Perini, Reţeaua de magazine Romstal, Dealer auto

    Istoric: Enrico Perini, unul dintre cei mai discreţi oameni de afaceri de pe piaţa locală, şi-a început businessul în România după ce şi-a dat demisia de la o firmă din Italia cu 12 angajaţi. A început prin vânzarea de calorifere şi pantofi, care erau comercializaţi cu o dubă, alături de un prieten. Povestea businessului său principal actual, Romstal, un retailer şi distribuitori de instalaţii şi materiale de construcţii, a început în 1994.

     

    34. Fraţii Ioan şi Viorel Micula, FMCG – European Drinks & Food, Real estate

    Istoric:
    Cei doi fraţi, Ioan şi Viorel Micula, au construit „imperiul” European Drinks & Food, ai cărui ani de glorie au fost cei de până la aderarea la UE şi imediat de după. Treptat, cei doi s-au retras din lumina reflectoarelor şi nici despre afacerile lor nu au mai fost comunicate multe informaţii.

    35. Vicenţiu Zorzolan, afaceri în real-estate sub mai multe companii

    Istoric:
    Vicenţiu Zorzolan este cel care în anii de boom a adus în România branduri de modă precum Esprit sau Women’s Secret în sistem de franciză. Antreprenorii români au ieşit treptat din afacerile de modă, lăsând giganţii internaţionali Inditex (proprietarul Zara) şi H&M să se bată pentru primele poziţii în top. Ei au ieşit totodată din atenţia publică, deşi cei mai mulţi dintre ei rămân implicaţi în businessuri secundare. Zorzolan e implicat, conform datelor BM, în real-estate.

    36. Puiu Popoviciu, Real estate – Băneasa Shopping City, Imobiliare

    Istoric:
    Numele lui Puiu Popoviciu este legat de multe afaceri, chiar şi de începuturile Ikea în România, retailerul suedez fiind prezent local iniţial în sistem de franciză, pentru ca apoi să intre direct. Şi totuşi, cel mai cunoscut proiect al celor doi antreprenori – Popoviciu şi Dimofte – este complexul comercial Băneasa, ancorat de Băneasa Shopping City. Lista businessurilor nu se termină însă aici.

     

     

    37. Gruia Stoica, Transportator feroviar – Grampet

    Istoric:
    Omul de afaceri Gruia Stoica controlează grupul Grampet, prezent în zece ţări europene. Cea mai mare companie din grup este GFR – transportator privat de mărfuri pe calea ferată.

     

    38. Vasile Mureşan, Distribuitor ţigări – Punctual Comimpex

    Istoric:
    Punctual Comimpex din Cluj-Napoca, o afacere activă în domeniul distribuţiei de ţigări, deţinută de antreprenorul Vasile Mureşan, a finalizat anul 2022 cu o cifră de afaceri de peste 900 mil. lei, în creştere cu aproximativ 7% faţă de anul anterior. Distribuitorul clujean se numără printre cele mai mari 100 de companii controlate de antreprenori români, însă despre fondatorul său există foarte puţine informaţii.

     

    39. Sorin Paul Stănescu, Singureni Manor Equestrian Retreat

    Istoric:
    Sorin Paul Stănescu, naşul fiului lui Dragnea, a vândut în 2019 Farmavet şi alte două companii active în zona de furaje şi zootehnie către un fond de investiţii controlat de Banca de Export-Import a Chinei. Apoi, el a transformat o pădure de 700 de hectare din satul Singureni, judeţul Giurgiu, într-un complex turistic de lux.

    40. Becze Tibor, Distribuitor FMCG – Amigo Intercost

    Istoric:
    Amigo & Intercost SRL este cea mai mare companie a Amigo Group, având ca obiect principal de activitate distribuţia de băuturi. Firma Amigo a fost înfiinţată în anul 1992 de către antreprenorul Tibor Becze, fost patinator.

    În 2000, compania a fuzionat cu o firmă competitoare, Intercost (Jozsef Biro fiind unul dintre fondatori), creând astfel grupul Amigo & Intercost.
    Grupul Amigo include companiile Amigo SRL, Amigo & Intercost SRL şi Harghita Retail SRL, potrivit unor informaţii furnizate anterior
    de oficialii Amigo Group.

     

    41. Cristian Ludovic Pop, Animax (pe care a vândut-o), acum real-estate

    Istoric:
    Antreprenorul Cristian Ludovic Pop, care nu a oferit niciodată vreun interviu şi cu care nu există imagini, este cunoscut drept fondatorul lanţului de pet-shop-uri Animax, pe care l-a vândut anterior către un fond de investiţii. Apoi, el s-a orientat în principal către real-estate, conform datelor BM, însă e activ în mult mai multe businessuri, ce operează inclusiv în Pet Factory, activ tot în zona de hrană pentru animale. El e acţionar şi în fondul Sparking Capital.

    42. Frank Timiş, Agricultură, Minereuri, Real estate

    Istoric: Omul de afaceri Frank Timiş este cel care a iniţiat proiectul minier Roşia Montană şi care are dublă cetăţenie, atât română cât şi australiană, în urmă cu zece ani fiind chiar cel mai bogat român. Acum, el e activ în Africa, atât în domeniul minereurilor, cât şi în agricultură, printre altele.

    43. Ferenc Korponay, Hrană pentru animale de companie

    Istoric: Ferenc Korponay, cunoscut pentru că a fondat, dezvoltat şi apoi vândut businessul Maravet, activ în domeniul produselor pentru animale, a revenit recent în forţă în prim-plan în acelaşi sector printr-o achiziţie. Mai exact, firma Biovet Distribution SRL din Bucureşti, controlată de Ferenc Korponay (73%), Mihai Cristian Huziconschi (19%) şi Iudita Andreea Korponay (8%), a preluat compania Montero Vet SRL din judeţul Ilfov.

     

    44. Liviu Tudor, Real estate, Birouri – Genesis Property

    Istoric:
    Antreprenorul Liviu Tudor este unul dintre principalii investitori din zona de office din piaţa de real-estate.

     

    45. Robert Coman, francizele Dolce&Gabbana, Valentino

    Istoric:
    Robert Coman, unul dintre fondatorii distribuitorului şi retailerului IT Best Computers, care a fost implicat şi în afaceri cu energie, a adus în România – alături de soţia sa Rada Coman – francizele brandurilor de lux Dolce&Gabbana şi Valentino în România.

     

     

    46. Marius Bucur, Agricultură – Brise Grains

    Istoric:
    Marius Bucur, unul dintre cei mai discreţi antreprenori locali, a fondat imperiul agricol Brise, ce cuprinde, printre altele, un puternic trader agricol.

     

    47. Lucian Vlad, Reţea de restaurante – Sphera Franchise Group

    Istoric:
    Lucian Vlad, Radu Dimofte şi Nicolae Badea au fost singurii acţionari ai Sphera Franchise Group înainte de listarea la bursă a companiei.

     

    48. Simion Ioan Apreutese, Transportator auto – International Alexader

    Istoric:
    Simion Ioan Apreutese a fondat în 2003 compania de transport marfă International Alexander din Arad. Dezvoltarea grupului la afaceri de 280 mil. euro anul trecut s-a făcut atât direct, cât şi prin achiziţii.

     

    49. Veronica Guşă de Drăgan, Distribuţia de gaze – Butan Gas

    Istoric:
    A absolvit cursurile Facultăţii de Drept şi a început să lucreze la 22 de ani. Ea s-a căsătorit în 1995 cu Iosif Constantin Drăgan, care avea la acea vreme 78 ani, fiind unul dintre cei mai cunoscuţi oameni de afaceri din România, cel care a înfiinţat grupul Butan Gas. În 2001, omul de afaceri decide să cedeze conducerea operaţiunilor grupului către soţia sa, Veronica Guşă, care a ocupat de atunci funcţia de preşedinte executiv al ButanGas. După decesul soţului ei, în 2008, ea a devenit unicul acţionar al grupului de firme.

     

    50. Ionuţ Dumitrescu, Imobiliare, Logistică

    Istoric:
    Ionuţ Dumitrescu, fondatorul Element Industrial, este unul dintre cei mai importanţi investitori din real-estate.

     

     

    51. Alexandru Mircea Mihăescu, Transportator naval – TTS

    Istoric:
    Antreprenorul Alexandru Mircea Mihăescu este acţionar în cadrul transportatorului fluvial de mărfuri Transport Trade Services (TTS), listat la BVB. El este activ şi în real-estate şi în agricultură.

     

    52. Dan Drăgoi, Operator portuar – Comvex, Real estate

    Istoric:
    La un an după Revoluţie, la marginea portului Constanţa, departe de lumea fermecătoare a containerelor şi a comerţului internaţional, câţiva tineri puneau bazele unui proiect pentru care aveau ambiţii mari. Dan Drăgoi era unul dintre ei. La trei decenii distanţă, compania reprezintă cel mai mare terminal specializat în operarea materiilor prime vrac din zona Mării Negre, care se întinde pe o suprafaţă de peste 700.000 mp în sudul portului şi care generează afaceri anuale de 100 de milioane de lei.

     

    53. Mihai Felescu, agricultură

    Istoric: Mihai Felescu, unul dintre cei mai discreţi oameni de afaceri locali, e un nume cu greutate în agricultura locală. În 2014, el şi Cătălin Trandafir au vândut United Shipping Agency din Constanţa, care deţine un terminal gigantic de export în Port, către traderul Nidera, într-o tranzacţie de 50 mil. euro. Ei au rămas însă implicaţi în agribusinessul local.

     

    54. Liviu Ghebaur, operator portuar

    Istoric: Oamenii de afaceri români Liviu Ghebaur şi Ion Vasile au parafat acum circa un deceniu o tranzacţie record în portul Constanţa, prin predarea controlului asupra operatorilor portuari North Star Shipping şi Minmetal către traderul american ADM. Tranzacţia este estimată la 90 mil. euro. Ghebaur apare în continuare acţionar direct în câteva companii, dar de dimensiuni mici şi medii.

     

    55. Damian Mereu, Producătorul de biscuiţi – Croco, Imobiliare

    Istoric:
    Damian Mereu este antreprenorul care deţine compania Croco din Oneşti, judeţul Bacău, unul dintre cei mai mari producători de biscuiţi de pe piaţa românească. El este totodată un important investitor imobiliar.

     

    56. Dorin Mateiu, Imobiliare

    Istoric:
    I s-a spus „regele mezelurilor din Transilvania” după ce a reuşit să pună Elit Cugir pe harta celor mai mari jucători din domeniu. A trecut cu fabrica printr-o insolvenţă şi a ajuns să vândă businessul din sectorul mezelurilor către gigantul chinez Smithfield. Dorin Mateiu nu a repornit motoarele în sectorul alimentar cum ar fi făcut mulţi antreprenori, ci s-a implicat în imobiliare şi, în trei ani, a câştigat câteva milioane de euro, doar dintr-o vânzare. Este un om de afaceri discret, care de-a lungul timpului a avut puţine declaraţii în presă sau ieşiri la conferinţe de presă. Businessul care l-a consacrat la nivel naţional este producătorul de mezeluri Elit Cugir, pe care antreprenorul l-a pus pe picioare în 2002.

     

    57. Cătălin Trandafir, Agricultură

    Istoric:
    Cătălin Trandafir este un antreprenor cu vechime în agricultura locală, cea mai importantă mutare a sa fiind cea din 2014, când a vândut, alături de Cătălin Trandafir, United Shipping Agency din Constanţa, care deţine un terminal gigantic de export în Port, către traderul Nidera într-o tranzacţie de 50 mil. euro. Ei au deţinut împreună şi Agrirom, care activează şi în sectorul producerii şi comercializării de cereale, pe care de asemenea au vândut-o.

     

    58. Aurel Kober, Vopseaua Köber, Real estate

    Istoric:
    Cu o experienţă de peste 30 de ani, Köber este lider necontestat al pieţei româneşti de lacuri şi vopsele pentru uz casnic şi industrial. Companie privată, cu capital 100% românesc, Köber a fost fondată de antreprenorul Aurel Kober, care a lucrat ca inginer la şantierul naval Severnav din Drobeta Turnu-Severin. El a început afacerea cu lacuri şi vopsele Kober în 1991, împreună cu soţia sa Mariana.

     

    59. Jabbar Kanani, Agribusiness – Agricover

    Jabbar Kanani (60 ani), născut în oraşul Mianeh, care aparţine de Azerbaidjanul de Est, a venit în România în 1985 să studieze la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“. S-a format ca medic, însă nu şi-a urmat profesia, ci a devenit antreprenor din vocaţie, iar în cei peste 30 de ani de experienţă a dezvoltat afaceri în domenii precum bunurile de larg consum, producţia alimentară şi agribusiness.

    Agricover Holding, grup ale cărui baze le-a pus în 2000, este una dintre cele mai cunoscute afaceri din agrobusiness.

  • Vrei să ştii ce salariu are colegul tau?

    Şi, în contrapartidă, eşti dispus ca şi ceilalţi colegi să ştie ce salariu ai? Indiferent de răspuns, acest lucru se va întâmpla oricum, în cel mult câţiva ani, pentru că există o directivă europeană legată de traNsparenţa salarială care va trebui pusă în aplicare. Cum privesc companiile la nivel global această directivă, cât de eficienŢI consideră că sunt paşii pe care îi fac (sau nu) deja în această direcţie şi ce impact va avea asupra salariilor dezvăluie studiul Global Total Rewards, realizat de compania de consultanţă în resurse umane Korn Ferry.

    „Vrei, nu vrei, bea Grigore aghiazmă!” este una din zicalele din popor pe care le spunea cu o satisfacţie uşor perfidă unul dintre profesorii de liceu când ne cadorisea cu vreo temă îngrozitoare pentru un interval de timp imposibil de scurt. Cam aşa pare a fi acum situaţia cu care se confruntă companiile europene, care trebuie să îşi regândească strategiile de remunerare şi se conformeze directivei europene referitoare la traasnparenţa salarială.

    Ani în şir, am fost obişnuiţi cu confi­den­ţialitatea în ce priveşte veniturile, astfel încât discuţiile cu colegii referitoare la salarii au ajuns un veritabil tabu. Directiva europeană va schimba această abordare cu 180 de grade. Ceea ce înseamnă nu numai provocări pentru companii, ci chiar şi pentru angajaţii obişnuiţi cu această perspectivă. Şi există încă un grad ridicat de reticenţă al companiilor inclusiv de a discuta despre transparenţa salarială. Mihaela Burete, associate director, delivery services (CHS & RO), în cadrul  companiei de consultanţă în resurse umane Korn Ferry Digital, spune că subiectul transparenţei salariale nu este tratat încă de companii cu importanţa necesară. „Pay Transparency este mai mult decât egalitatea de gen în remunerare, Transparenţa Salarială se referă la principiului egalitaţii de remunerare pentru aceeaşi muncă sau pentru munca de aceeaşi valoare – practic echitatea întregului pachet de renumerare pentru angajaţii care lucrează pe posturi similare din punctul de vedere al mărimii jobului şi al impactului / valorii acelui post în organizaţie”.

    Reprezentanta Korn Ferry adaugă că este nevoie, în medie, de trei ani pentru ca organizaţiile să ajungă să fie pregătite pentru momentul în care reglementările intră în vigoare. „Şi nu vorbim doar de partea de raportare, ci de toate activităţile şi măsurile premergătoare acesteia, începând cu determinarea corectă a mărimii posturilor în organizaţie şi continuând în mod constant cu o comunicare internă şi externă consistentă”.

    Impactul transparenţei salariale

    Directiva europeană care se referă la transparenţă în privinţa salariilor va fi pusă în practică în trei ani. Ce părere au companiile despre impactul pe care îl va avea asupra salariilor această nouă abordare?

    SURSA: Studiul Global Total Rewards, realizat de Korn Ferry în aprilie 2023


    Cu toate că legislaţia locală nu este încă definită, termenul din directiva europeană este de trei ani pentru armonizarea locală, ceea ce coincide, de altfel, cu necesarul de timp pentru ajustările necesare în cadrul companiilor. Mihaela Burete afirmă că acest termen de circa trei ani este intervalul necesar pentru pregătire, conform observaţiilor Korn Ferry, bazate pe experienţa colegilor şi clienţilor din alte ţări – în principal UK, unde acest tip de reglementări sunt în vigoare încă din 2017.

    „Sunt multe întrebări relativ strategice la care organizaţiile trebuie să îşi răspundă şi de asemenea este nevoie să realizeze că, în aceste timpuri, există «efecte secundare» deosebit de benefice ale implementării într-un mod cât mai conştient a noilor reglementări (de ex. accesul la grupuri ţintă diferite în recrutare; creşterea gradului de loialitate al angajaţilor existenţi; îmbunătăţirea dialogurilor interne şi creşterea încrederii în managementul companiei; o mai mare deschidere în procesul decizional şi o îmbunătăţire a percepţiei echităţii). Mă bucur să observ, în rezultatele acestui spot survey, că organizaţiile din România sunt deschise să observe şi beneficiile inerente aplicării acestei directive”, afirmă Mihaela Burete.

    „Directiva europeană, care trebuie implementată şi de România până în iunie 2026, va aduce obligaţii noi pentru mediul de afaceri, angajatorii trebuind, printre altele, să asigure transparenţa salariilor practicate în organizaţie atât înainte de angajare, cât şi pe parcursul derulării relaţiei de muncă, dar şi să ia măsurile necesare pentru limitarea diferenţelor salariale între angajaţi. Principalul scop al noului set de norme privind transparenţa salarială este acela de a reduce decalajul dintre remuneraţiile plătite bărbaţilor comparativ cu cele plătite femeilor, pentru muncă egală sau de aceeaşi valoare”, declară Monica Baltag, HR manager la ASBIS Romania, distribuitor în domeniul IT&C.

    Psihologul Radu Leca atrage atenţia asupra conexiunii puternice dintre psihologie şi retribuţia financiară lunară, care reprezintă în cele mai multe zone de impact emoţional baza sentimentului de împlinire. „Ne influenţează starea de bine, de bunăstare emoţională, salariile luate la timp, ce cresc la fiecare trei luni? Evident că da! Nivelul de satisfacţie şi motivaţia angajaţilor se păstrează în zona de confort atât pentru angajat, cât şi pentru angajator? Da!” Tot el aminteşte că în psihologia muncii şi cea organizaţională există o teorie specială denumită „teoria aşteptărilor”, dezvoltată de Victor Vroom, care susţine clar că angajaţii iau în considerare salariile şi alte recompense financiare înainte de a decide să se angajeze într-o anumită companie sau să presteze anumite genuri de activităţi, pentru un număr important de ore, săptămânal. 

    Ce este transparenţa salarială?

    Cele mai multe organizaţii privesc reglementarile legate de transparenţa salarială deopotrivă din perspectiva strategică şi de conformitate, ceea ce implică de fapt nevoia de a regândi strategia globală de beneficii.

    SURSA: Studiul Global Total Rewards, realizat de Korn Ferry în aprilie 2023


    Din punctul de vedere al unui angajat bine pregătit, nu al unuia mediocru, dacă un salariu este considerat adecvat şi în concordanţă cu aşteptările personale autentice şi neiluzorii, acesta se simte mai motivat şi satisfăcut la locul de muncă. În schimb, dacă salariul este perceput ca fiind prea mic sau nereprezentativ, angajatul poate dezvolta un nivel scăzut de motivaţie şi implicare în muncă. „Din păcate la nivel naţional sunt foarte multe companii care pun accent pe conţinutul material modest şi nu pe calitatea serviciilor prestate. Nu ai cum să ceri implicare, din partea angajaţilor, dacă din punct de vedere pecuniar nu sunt motivaţi.” Un alt concept clar şi  important în psihologia retribuţiei este dat de „salarizarea echitabilă”, completează Radu Leca. „Referirea face conexiune cu percepţia angajaţilor că salariul lor este echitabil în raport cu salariile celorlalţi colegi şi realitatea comunicării transparente din companii sau structuri ministeriale.”

    În cazul explicit în care angajaţii simt că primesc o recompensă reală şi comparabilă, pecuniar, cu efortul şi contribuţia lor personală sau în cadrul unei echipe la locul de muncă, aceştia se vor simţi mai valorizaţi şi mai motivaţi să îşi continue modul de implicarea şi să-şi susţină performanţele, declară Radu Leca. Transparenţa salarială poate atrage însă şi pericole. „Intrarea în depresie şi anxietate se poate realiza cu uşurinţă la aflarea veştilor ce ţin de retribuţia salarială. Când noi ştim cât de bine pregătiţi suntem şi o persoană mult inferioară academic nouă are salariul mult mai mare decât al nostru, poate apărea primul episod depresiv moderat”.

    „Pay Transparency este mai mult decât egalitatea de gen în remunerare, Transparenţa Salarială se referă la principiului egalitaţii de remunerare pentru aceeaşi muncă sau pentru munca de aceeaşi valoare – practic echitatea întregului pachet de renumerare pentru angajaţii care lucrează pe posturi similare din punct de vedere al mărimii jobului şi al impactului / valorii acelui post în organizaţie.”

    Mihaela Burete, associate director, delivery services (CHS & RO), Korn Ferry Digital

     

     

    Si totuşi, ce se întâmplă cu salariile?

    Studiul Korn Ferry arată că 43% dintre companiile respondente consideră că directiva europeană care se referă la transparenţa salarială va duce la creşterea salariilor. Pe de altă parte, un procent comparabil (40%) sunt de părere că aplicarea directivei în discuţie nu va duce nici la creşterea şi nici la scăderea salariilor. Cele mai multe organizaţii privesc reglementarile legate de transparenţa salarială deopotrivă din perspectiva strategică şi de conformare, ceea ce implică de fapt nevoia de a regândi strategia globală de beneficii. În ce priveşte eforturile companiilor legate de reglementările privind transparenţa salarială, 40% dintre companiile participante la studiu consideră că eforturile lor sunt eficiente sau foarte eficiente. Acest lucru se datorează cel mai probabil faptului că multe companii încă nu s-au hotărât cum să abordeze acest aspect.

    Până să apară efectele directivei privind Transparenţa Financiară, salariile şi alte beneficii financiare îşi urmează însă propriul curs – unele venituri cresc, altele scad, aşa cum altele bat pasul pe loc. 72% din companiile europene au declarat că au crescut deja salariile angajaţilor până în luna aprilie, când a fost derulat studiul.

    Pe drumul cel bun sau pe lângă?

    În ce priveşte eforturile companiilor legate de reglementările privind transparenţa salarială, 40% dintre companiile participante la studiu consideră că eforturile lor sunt eficiente sau foarte eficiente. Acest lucru se datorează cel mai probabil faptului că multe companii încă nu s-au hotărât cum să abordeze acest aspect.

    SURSA: Studiul Global Total Rewards, realizat de Korn Ferry în aprilie 2023


    La nivel local, Korn Ferry a întrebat companiile cu cât au crescut salariile anul acesta şi ce planuri au pentru anul viitor. Creşterea medie a salariilor pentru executivi şi manageri seniori a fost anul acesta de 9%, iar pentru cei din middle management s-a plasat la 10%. Creşterile prognozate pentru anul viitor se referă la procente mai mici: 8% – deopotrivă în cazul executivilor şi managerilor seniori dar şi al celor din middle management şi al profesioniştilor sezonieri. „Pentru retail, motivarea angajaţilor pentru impulsionarea vânzărilor este esenţială, de aceea şi politica de salarizare constă în venituri fixe şi venituri variabile – bonusuri  – care sunt raportate la performanţele lor comerciale”, declară Dragoş Sîrbu, CEO al Flanco Retail. Tot el adaugă că anul acesta a adus creştere pentru Flanco, după doi ani dificili de pandemie, în care reţeaua naţională de magazine s-a confruntat cu restricţii de circulaţie şi trafic redus. „Pentru noi a fost clar că este necesar să valorificăm cât mai bine revenirea pieţei, de aceea pe de o parte am implicat angajaţii în traininguri şi programe de perfecţionare, iar pe de altă parte le-am acordat bonusuri mai mari.” Practic, a crescut procentul din valoarea vândută care le revine angajaţilor – astfel, veniturile lor totale nete au crescut cu 22%, iar componenta de bonus Flanco legată de performanţa echipei din magazine a crescut cu 43%. „Toate aceste valori sunt mult peste creşterile înregistrate în vânzări sau peste creşterile procentuale la nivel de piaţă, dar cum spuneam, ne-am dorit să capturăm cât mai bine revenirea la comportamentul de consum pre-pandemic şi să ne motivăm cât mai bine oamenii”, argumentează Dragoş Sîrbu. Prin această structură de retribuire, veniturile nete per angajat au crescut mai mult decât ritmul inflaţiei, fapt care „ne-a şi asigurat o performanţă consistentă la nivel de vânzări şi a consolidat loialitatea angajaţilor”, mai spune CEO-ul Flanco Retail. Pe de altă parte, Monica Baltag, HR manager la distribuitorul de produse IT&C ASBIS Romania, spune că creşterile salariale sunt aprobate anual ca parte a exerciţiului de bugetare pentru anul în curs şi iau în calcul factori precum performanţele angajatului, loialitatea, investiţia în zona de formare şi dezvoltare profesională. „Procentul de creştere salarială a fost anul acesta în medie cel acoperitor pentru inflaţie. În cadrul ASBIS, creşterile salariale se pot acorda după un an de la data angajării, astfel că un nou venit în echipă nu se califică la măriri salariale la mai puţin de un an de la angajare.” Echipa ASBIS numără 70 de angajaţi; în primul semestrul al anului 2023 compania a înregistrat o creştere de 25% a cifrei de afaceri comparativ cu aceeaşi perioadă a anului anterior, iar previziunile pentru al doilea semestru se plasează la un avans cel puţin similar. Reprezentanta ASBIS spune că în cadrul companiei, adiţional remuneraţiei de bază, în politica de bonusare a angaţilor intră mai multe componente. Pe de o parte, este vorba de un bonus calitativ denumit MBO, pentru toţi colegii, plătibil trimestrial în funcţie de atingerea obiectivelor calitative agreate de comun acord cu managerul direct şi conducerea companiei.

    „În cazul explicit în care angajaţii simt că primesc o recompensă reală şi comparabilă, pecuniar, cu efortul şi contribuţia lor personală sau în cadrul unei echipe la locul de muncă, aceştia se vor simţi mai valorizaţi şi mai motivaţi să îşi continue modul de implicarea şi să-şi susţină performanţele.”

    Radu Leca, psiholog


    Acesta este condiţionat de îndeplinirea obiectivelor individuale la un nivel de minimum 80 sau 85% (pragul de performanţă stabilit în funcţie de fiecare obiectiv în parte). O altă componentă este un comision, aplicabil pentru departamentul de vânzări, plătibil trimestrial, calculat în valoare brută. Baza de calcul a comisionului este profitul realizat din vânzări pentru portofoliul alocat salariatului. Calculul comisionului se regularizează la sfârşitul anului, în funcţie de vânzările realizate pe parcursul întregului an. „Pe lângă aceste două tipuri principale de bonus, colegii noştri din departamentul de vânzări pot beneficia, ocazional, de campanii de marketing de incentivare şi concursuri de vânzări cu premii. Aceste campanii – derulate periodic pe parcursul unor perioade limitate de timp – au regulamente individuale de premiere/bonusare şi sunt strict legate de atingerea sau depăşirea obiectivelor de vânzări stabilite şi definite conform mecanismelor de campanie în cadrul departamentului de marketing”, explică Monica Baltag.

    Cât priveşte creşterile salariale pentru 2024, reprezentanta ASBIS Romania spune că acestea vor fi determinate în principal de doi factori conjuncţi: capabilităţile (financiare) ale companiei şi nevoile angajaţilor şi natura muncii prestate. „Resursele financiare ale companiei reprezintă un dat peste care nu se poate trece, chiar dacă există deschidere şi bunăvoinţă. În funcţie de stadiul de dezvoltare al companiei şi al performanţei sale financiare evaluate anual, aceasta îşi decide politica de revizuiri salariale. Procentul de creşteri salariale este acordat diferenţiat, în funcţie de categoriile profesionale, nivelul de experienţă, indicele de profitabilitate al ocupantului postului şi performanţele constante ale acestuia pe o unitate mai mare de timp (de exemplu, trei trimestre consecutive)”, mai spune Monica Baltag.

    Bonusuri mai mari sau mai mici?

    În piaţa din România, 2023 a adus variaţii şi la nivel de bonusuri, una din componentele des întâlnite în pachetele salariale.

    SURSA: Studiul Global Total Rewards, realizat de Korn Ferry în aprilie 2023


    Pe de altă parte, Andrei Frunză, CEO al bestjobs, spune că începutul anului 2023 a fost puternic marcat de incertitudinile economice, lucru care s-a reflectat atât în strategiile companiilor de retenţie şi o atenţie mai mare la costuri şi bugete, cât şi în comportamentul candidaţilor care voiau să-şi asigure un loc de muncă stabil şi bine plătit. Cu toate acestea, piaţa şi-a revenit rapid, iar în primele şase luni oferta de locuri de muncă a crescut cu 15% faţă de ultima jumătate a anului 2022. Mai mult, am putut observa o redresare semnificativă în turism / HoReCa, construcţii / instalaţii şi financiar / contabilitate, angajatorii din aceste domenii crescând cu 25% volumul de oferte. „În ceea ce priveşte salariile, chiar dacă au existat creşteri în majoritatea domeniilor, acestea au fost cuprinse între 5 şi 15%, ceea ce înseamnă că cea mai mare parte a veniturilor angajaţilor au fost puternic afectate de inflaţie. În ansamblu, creşterile salariale sunt influenţate de evoluţia economiei şi a salariilor din piaţă, de profitabilitatea companiei, dar şi de performanţele individuale la job stabilite prin performance review-uri care să asigure o eficientizare a activităţilor angajaţilor”, declară Andrei Frunză.

    În plus, la salariu se adaugă de obicei şi bonusuri sub formă de prime de sărbători, tichete de masă sau „al 13-lea salariu”, calculate ca procent din salariu, ceea ce rotunjeşte veniturile pentru angajaţii beneficiari. „Estimările pentru 2024 sunt oarecum optimiste, în sensul în care se păstrează direcţia ascendentă a ofertelor salariale, chiar dacă acestea nu vor atenua întru totul efectele inflaţiei. Cu toate acestea, modificările privind impozitele şi taxele sau tăierile de sporuri în cazul bugetarilor, pot influenţa evoluţia veniturilor”, mai spune Andrei Frunză.

    Creşteri salariale mai mari sau mai mici decât cele bugetate?

    În 2023, cele mai multe organizaţii (61%) acordă creşteri salariale în linie cu cele bugetate la începutul anului. În afară de acestea, numărul celor care acordă creşteri peste nivelul bugetat este de patru ori mai mare decât al companiilor care acordă lefuri mai mici decât cele agreate anterior.

    SURSA: Studiul Global Total Rewards, realizat de Korn Ferry în aprilie 2023


    Tot el mai spune că tendinţa transparentizării salariilor începe să se simtă tot mai mult, deşi este într-o etapă incipientă. Companiile au la dispoziţie o perioadă de 3 ani să se alinieze directivei europene, care a intrat în vigoare la finalul lunii iunie. În acest timp însă, discuţiile despre salarii s-au înmulţit, generând o deschidere mai mare din partea companiilor de a publica ofertele salariale. „Pe bestjobs, gradul de transparentizare a ajuns la 36%, cu 14 puncte procentuale în creştere faţă de anul trecut. Tot mai mulţi angajatori aleg să afişeze salariul în oferta de job, pentru a atrage candidaţi relevanţi şi pentru a se menţine competitivi într-o piaţă a candidaţilor”, spune CEO-ul platformei de recrutare. În prezent, pe bestjobs sunt aproximativ 35.000 de joburi active, iar candidaţii înregistrează mai mult de jumătate de milion de aplicări lunar, ceea ce indică o piaţă a muncii foarte dinamică. În viitor, pe măsură ce companiile vor adopta principiile transparentizării salariilor, departamentele de HR şi payroll vor fi cele responsabile cu crearea unor grile salariale şi procese de evaluare care să elimine eventualele discrepanţe salariale, dar şi cu raportarea. În ciuda acestor inconvenienţe, transparentizarea salariilor este o măsură benefică, ajutând atât companiile în procesul de recrutare şi retenţie, dar şi candidaţii pentru o mai bună înţelegere a valorii lor pe piaţă, punctează Andrei Frunză.

    „Am implicat angajaţii în traininguri şi programe de perfecţionare, iar pe de altă parte le-am acordat bonusuri mai mari. Practic, a crescut procentul din valoarea vândută care le revine angajaţilor – iar astfel, veniturile lor totale nete au crescut cu 22% iar componenta de bonus Flanco legată de performanţa colegilor din magazine a crescut cu 43%.”

    Dragoş Sîrbu, CEO, Flanco Retail

    „Practicile din domeniul remunerării variază mult în România, unde întâlnim de la companii preocupate să asigure structuri de remunerare coerente, criterii clare de stabilire a remuneraţiei, a progresiei salariale, cu sisteme complexe de remuneraţie variabilă şi politici formale de remunerare, până la companii care stabilesc niveluri salariale mai mult sau mai puţin ad-hoc, fără a avea o politică sau criterii clare în acest domeniu.”

    Claudia Stan, associate director, KPMG

    „În ceea ce priveşte salariile, chiar dacă au existat creşteri în majoritatea domeniilor, acestea au fost cuprinse între 5 şi 15%, ceea ce înseamnă că cea mai mare parte a veniturilor angajaţilor au fost puternic afectate de inflaţie.”

    Andrei Frunză, CEO bestjobs

    „Procentul de creştere salarială a fost anul acesta în medie cel acoperitor pentru inflaţie. În cadrul ASBIS, creşterile salariale se pot acorda după un an de la data angajării.”

    Monica Baltag, HR manager, ASBIS Romania

     

     

    Ce influenţează bugetele de salarii?

    Atunci când îşi definesc politicile salariale, companiile iau în considerare o serie de factori, de la bugete şi resurse financiare, indicatori macroeconomici, performanţa şi productivitatea internă, condiţiile de pe piaţa muncii până la strategia şi obiectivele organizaţionale, alegerea lor fiind determinată şi de tipul sau dimensiunea organizaţiei, industrie, locaţie geografică sau mediul în care operează, declară Claudia Stan, associate director, KPMG. „Practicile din domeniul remunerării variază mult în România, unde întâlnim de la companii preocupate să asigure structuri de remunerare coerente, criterii clare de stabilire a remuneraţiei, a progresiei salariale, cu sisteme complexe de remuneraţie variabilă şi politici formale de remunerare, până la companii care stabilesc niveluri salariale mai mult sau mai puţin ad-hoc, fără a avea o politică sau criterii clare în acest domeniu”, afirmă reprezentanta KPMG. Politicile salariale ale companiilor sunt rezultatul unei echilibrări între multipli factori, ele reprezentând un instrument de importanţă strategică în managementul resurselor umane. De cele mai multe ori însă resursele financiare sunt coloana vertebrală a politicii salariale a unei companii, indiferent câtă structură există în jurul politicii de salarizare, punctează Claudia Stan. Capacitatea unei companii de a susţine niveluri salariale corespunzătoare va dicta în mare măsură opţiunile sale în ceea ce priveşte remunerarea angajaţilor. Dinamica pieţei muncii reprezintă un alt factor important în determinarea politicilor salariale. „Companiile se străduiesc să ţină pasul cu cerinţele şi aşteptările angajaţilor potenţiali pentru a atrage şi reţine talentele în cadrul organizaţiei. Studiile salariale şi analizele comparative devin instrumente esenţiale pentru a înţelege ce oferă piaţa şi cum se plasează compania în contextul salarial al industriei”, adaugă reprezentanta KPMG. Un alt factor important  de menţionat este echitatea salarială internă, mai ales în contextul actual, în care subiectul transparentizării salariilor capătă tot mai multă importanţă, ca urmare a apariţiei noii directive europene privind transparentizarea salariilor, punctează Claudia Stan. Într-un climat în care transparenţa salarială va deveni o cerinţă obligatorie pentru companii, asigurarea echităţii interne devine esenţială. „Angajaţii doresc să vadă că munca lor este apreciată şi recompensată corect în comparaţie cu colegii lor care prestează o muncă similară. Rămâne de văzut desigur cum va transpune România directiva europeană în legislaţia naţională, însă indiferent de formă, echitatea internă va deveni un factor care va creşte în importanţă având în vedere cerinţele acesteia”, conchide reprezentanta KPMG.   

    Creşterile salariale aplicate în 2023, pe categorii de angajaţi

    Creşterea totală a salariilor se plasează la un nivel apropiat de cel al inflaţiei. Conform Institutului Naţional de Statistică, rata anuală a inflaţiei în luna iunie 2023 comparativ cu luna iunie 2022 a fost de 10,3%.

    SURSA: studiul salarial Korn Ferry România 2023, la care au participat 260 de companii

    Creşterile salariale prognozate pentru 2024, pe categorii de angajaţi

    Previziunile pentru creşterile de salarii ce ar urma să fie aplicate anul viitor se referă la procente mai mici decât cele aplicate în 2023.

    SURSA: studiul salarial Korn Ferry România 2023, la care au participat 260 de companii

  • OBORUL, turnul Babel al Bucureştiului: Cum reuşeşte Oborul – care timp de mai bine de un secol a fost şi continuă să fie un loc unde banii schimbă mâinile – să satisfacă în era online-ului şi a social media nevoile şi curiozităţile oamenilor de pretutindeni, indiferent de generaţie, de statut social şi de preferinţe?

    Zona comercială Obor – ce cuprinde Piaţa Obor, Halele Obor, Zona 6 – Piaţa de Produse Casnice şi de Uz Gospodăresc, Hala Terminal Piaţa Obor, dar şi Bazarul Obor din apropiere – a devenit treptat, în ultimii ani, UN „turn babel” al Bucureştiului, atrăgând comercianţi şi vizitatori din toate colţurile lumii. Cum reuşeşte acest spaţiu – care timp de mai bine de un secol a fost şi continuă să fie un loc unde banii schimbă mâinile – să satisfacă în era online-ului şi a social media nevoile şi curiozităţile oamenilor de pretutindeni, indiferent de generaţie, de statut social şi de preferinţe?

    Fie că sunt localnici care vin la piaţă pentru a-şi face cumpărăturile săptămânale de fructe şi legume, fie că sunt vizitatori străini care aleg să admire această destinaţie devenită turistică şi să savureze un mic autentic, fie că sunt imigranţi care au găsit aici locul care să le mai aline dorul de casă, Oborul este locul lor. Este locul tuturor. Unde mai pui că aici îşi dau întâlnire sute de producători autohtoni, sute de comercianţi locali şi, mai nou, o serie de antreprenori de peste hotare, care aduc în inima Bucureştiului câte ceva din savorile altor tărâmuri îndepărtate. „Merg la Obor aproape în fiecare weekend când sunt acasă în Bucureşti, şi asta de mai bine de 20 de ani. De ce? Pentru că stau la circa şapte minute de piaţă, pentru produse proaspete, bineînţeles, dar mai ales pentru că Oborul e în continuare locul în care se reafirmă şi se întăresc relaţiile sociale. Iubesc convivialitatea care se naşte în jurul mâncării aici, în piaţă, în dialogul cu vânzătorii care ne cunosc şi ne recomandă lucruri sau reţete, în familiaritatea chefliilor din faţa magazinului Jidvei, care fac şi desfac ordinea lumii la o sticlă de vin şi o apă minerală gratis. Dovada că Oborul este foarte mult despre aceste relaţii sociale e mai nou şi faptul că piaţa a devenit loc de întâlnire pentru comunitatea muncitorilor din Nepal, Sri Lanka sau alte ţări din Asia, care, pe lângă hrană, găsesc aici o bursă a locurilor de muncă, a ştirilor din ţara lor sau chiar locuri cu mâncare ca acasă”, spune Roxana Poede, om de publicitate şi comunicare. Ea face referire, printre altele, la restaurantul Mathara Bath Kade, cu specific srilankez, amplasat în zona Halelor Obor, aceasta fiind una dintre cele mai recente inaugurări dintr-o arie pe care, când vine vorba de ospitalitate, cei mai mulţi o identifică cu micii de Obor, ajunşi emblematici în Capitală.

    Indiferent de zi sau de oră, în faţa Terasei Obor e coadă. Singura necunoscută în această ecuaţie e lungimea cozii, care se poate întinde mult şi bine şi care poate număra, mai ales sâmbăta, pe la orele prânzului, chiar şi sute de persoane, oameni care îşi aşteaptă liniştiţi rândul pentru a primi o porţie de mici. Deşi majoritatea celor dispuşi să stea o oră sau mai bine în expectativă pentru o porţie de mititei sunt români, există şi câţiva turişti străini care vin la pomul lăudat. Şi lăudat este, chiar şi de publicaţii străine precum New York Times, care pentru o incursiune de 36 de ore în Bucureşti recomandă o vizită la această terasă cu afaceri de 6,5 milioane de lei anul trecut, cu 11% mai mult decât în 2021. „Terasa Obor este un vector de imagine pentru Piaţa Obor. Un alt vector îl reprezintă faptul că mulţi chefi vin şi îşi fac cumpărăturile de la noi şi asta datorită diversităţii. Avem mii de produse, de la mirodenii la legume-fructe şi flori. Una dintre cele mai recente deschideri din Piaţa Obor o reprezintă un magazin cu produse din Orientul Îndepărtat. Avem o paletă foarte largă de clienţi. Înainte, cei mai mulţi străini veneau din China, acum avem şi din India, Sri Lanka sau Pakistan”, spune Andrei Popescu, directorul general al Pieţei Obor.

    Cei mai mulţi oameni definesc zona comercială din cartierul Obor din Capitală drept Piaţa Obor. În realitate, Piaţa Obor (Piaţa Nouă) este doar o componentă a acestei arii ce cuprinde şi Halele Obor (un business comercial total separat) şi Bazarul Obor din apropiere, arealul fiind delimitat de-o parte şi de alta de magazinul Bucur Obor (acest precursor al centrelor comerciale moderne) şi de Veranda Mall, un reprezentant al retailului de nouă generaţie. Zona pe care stă astăzi Piaţa Obor, piaţa nouă, deschisă în forma ei actuală acum mai puţin de 15 ani, este de mai bine de un secol un loc de pelerinaj pentru cumpărătorii în căutare de fructe şi legume proaspete şi pentru producătorii care au avut întotdeauna nevoie de un loc de desfacere pentru a-şi vinde recolta. Acest spaţiu a trecut de-a lungul anilor prin varii transformări şi remodelări, însă destinaţia sa a rămas aceeaşi. „Târgul Moşilor, actualmente Piaţa Obor, este considerată cea mai veche piaţa agroalimentară din sector, prima menţiune istorică fiind în anul 1865. Ea este cea mai mare piaţă din România – amplasată pe un platou de circa 29.000 mp – şi totodată una dintre cele mai cunoscute din Europa”, spun reprezentanţii Administraţiei Pieţelor Sector 2.

    Astăzi, Piaţa Obor găzduieşte circa 200-250 de producători locali şi 100-150 de comercianţi.

    „Piaţa Obor este o zonă administrată în parteneriat public-privat de către societatea Piaţa Obor Market & Complex Comercial SA şi de Primăria Sectorului 2. Este un parteneriat ce funcţionează din 2006-2007, însă el a fost edificat în 2010, atunci când a fost deschis şi parterul în forma lui actuală”, spune Andrei Popescu, reprezentantul companiei care administrează piaţa. El adaugă că în aprilie-mai 2011 a fost inaugurat şi etajul întâi, iar la finalul anului următor a venit rândul etajului secund.

    Piaţa veche, cea care a funcţionat pe acest spaţiu anterior, până în urmă cu circa 16-17 ani, era operată doar de Administraţia Pieţelor, adaugă reprezentanţii Piaţa Obor Market & Complex Comercial SA.

    „În august 2007, piaţa veche a fost desfiinţată, (…) fiind înlocuită cu o clădire masivă pe mai multe niveluri. Din vechea Piaţă Obor face parte şi zona 6 – Piaţa de Produse Casnice şi de Uz Gospodăresc din strada Ziduri Moşi, nr 5B, sector 2. Ea face din 2012 obiectul unui contract de concesiune încheiat cu SC New Obor SRL”, spun oficialii de la Administraţia Pieţelor sector 2.

    Firma New Obor SRL, cu afaceri de 2,4 milioane de lei anul trecut (plus 5%), este controlată în mod egal de Alin Dumitru Berbecaru şi de Laura Berbecaru. Ea mai deţine şi Terasa Obor – cea care serveşte mici în Piaţa Obor, dar şi firma Fabrica de mici SRL, fără rezultate financiare depuse.

    Administraţia Pieţelor sector 2 administrează – în mod direct sau în baza contractelor de concesiune, a parteneriatelor public-private sau a asocierilor, încheiate de autorităţile administraţiei publice locale ale sectorului 2 – patrimoniul tuturor pieţelor. Este vorba despre cinci pieţe agro-alimentare în administrare directă, inclusiv Hala Terminal Piaţa Obor, o clădire diferită de cea a pieţei noi. Acestora li se adaugă alte opt operate în varii forme de parteneriat, inclusiv Piaţa Obor şi Zona 6 – Piaţa de Produse Casnice şi de Uz Gospodăresc (administrată de firma New Obor SRL). „Administraţia Pieţelor Sector 2 a fost înfiinţată prin Decizia nr 109/05.02/1971 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Municipiului Bucureşti şi este organizată şi funcţionează ca instituţie publică finanţată din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul local (…) funcţionând ca serviciu public de interes local (…) şi fiind în subordinea Consiliului Local Sector 2”, spun reprezentanţii insituţiei. Cea mai nou deschisă piaţa din sector este Piaţa Colentina, însă aceasta a fost de fapt redeschisă după finalizarea lucrărilor de modernizare, proces finalizat în 2020. „Este una dintre cele mai moderne pieţe din ţară”, explică oficialii de la Administraţia Pieţelor Sector 2.

     

    Se mai pot deschide însă pieţe noi în România? Da, dar în ultimii ani nu s-au mai construit.

    „Administratorii de pieţe au ales să modernizeze pieţele agroalimentare existente, iar în municipiile/oraşele unde s-au dezvoltat cartiere, s-au înfiinţat pieţe volante”, spun reprezentanţii Asociaţiei Administratorilor de Pieţe din România (AAPR). În cele de 37 de entităţi membre, AAPR adună peste 250 de pieţe agroalimentare, mixte şi volante şi cinci pieţe en-gros, cu un total de 17.500 de tarabe şi 10.000 de spaţii comerciale. Acestea sunt amplasate în 32 de municipii şi oraşe din România. În Bucureşti, în sectorul 2, pe lista Asociaţiei Administratorilor de Pieţe din România figurează 14 pieţe, inclusiv Piaţa Obor, Hala Terminal Obor şi zona 6 – Târg de Produse Casnice şi de Uz Gospodăresc. Membru este însă şi Ci-Co SA, firma care administrează Halele Obor, este vorba de clădirea amplasată vizavi de Piaţa Obor, cele două fiind separate de terasa cu mici, printre altele.

    Ci-Co SA, o firmă cu afaceri de 11 milioane de lei anul trecut, în uşoară scădere faţă de 2021, este deţinută în proporţie de 97% de SIF Muntenia (redenumită recent Bedrock Investment Group SA).

    Reprezentanţii AAPR spun că pieţe agroalimentare din România sunt deţinute de către unităţile administrativ teritoriale, respectiv de către primării şi sunt administrate prin direcţii, servicii, societăţi cu capital de stat sau societăţi private care au asocieri în participaţiune cu UAT-ul. „În România există foarte puţine pieţe private.” Dintre toate pieţele agroalimentare existente în România, Piaţa Obor din Bucureşti este cea mai mare, după numărul de producători şi comercianţi. Clădirea ce găzduieşte Piaţa Obor dispune de un subsol cu parcare, de parter şi două etaje. „Parterul este destinat producătorilor de fucte şi legume. La etajul unu se află spaţii comerciale pentru cei care vând produse alimentare, iar la cel de-al doilea etaj se găsesc articole de uz gospodăresc, îmbrăcăminte, încălţăminte şi cosmetice”, spun oficialii de la Administraţia Pieţelor sector 2. O bună perioadă de timp, acum mai multe decenii, în piaţă a fost permisă doar comercializarea de produse alimentare provenite din rural. Acum există atât producători, cât şi comercianţi. „Am păstrat zona de piaţă tradiţională, dar am adăugat şi zona de comerţ modern pe care o găsim la etaje”, spune Andrei Popescu, directorul general al Pieţei Obor. El adaugă că nu îşi doreşte să ducă piaţa şi în zona online, într-o perioadă în care tot mai multă lume vorbeşte despre comerţ virtual. „Vrem ca oamenii să vină şi să cumpere cu văzul, cu mirosul şi cu gustul. Oamenii pentru asta vin la noi.”

    Piaţa are în continuare la parter circa 200-250 de producători locali, numărul lor variind în funcţie de sezon. Lor li se adaugă şi comercianţii (societăţi comerciale), circa 100-150. „Dintre producătorii cu care am pornit la drum, mai sunt cu noi 20-30% şi asta pentru că în 2015, o lege a decis că nu mai există denumirea de certificat de producător, ci aceea de atestat de producător. În cazul certificatului, proprietarul putea lucra alături de alte trei persoane indiferent de gradul de rudenie. În ceea ce priveşte atestatul, se stipulează că trebuie să lucreze proprietarul doar cu rudele de gradul 1.” Astfel, în 2015, au dispărut 60% dintre producători, adaugă executivul. El explică faptul că de multe ori copiii producătorilor nu sunt implicaţi în businessul părinţilor care muncesc tocmai pentru a-şi trimite odraslele la studii în ţară sau chiar în străinătate. „Au fost producători care şi-au deschis societăţi, dar sunt şi unii care au continuat să lucreze la fel. Însă, pentru că nu avea cine să le vândă marfa, au fost nevoiţi să o dea către marile reţele, care au cumpărat-o la doar o fracţiune din preţul pe care producătorul l-ar fi putut obţine în piaţă.”

    În medie, oficial, în Piaţa Obor, într-o zi normală, vin circa 11.000 de oameni. Cifra ia în calcul persoanele care ajung la etajele superioare ale pieţei, unde există sisteme de monitorizare. La parter însă e dificil de estimat. Dat fiind că sunt mulţi care se opresc la parter sau care merg la comercianţii ce ţin de Piaţa Obor, dar care au tarabele afară, numărul de vizitatori e mai mare, putând fi estimat la 20.000 de persoane, adaugă Andrei Popescu. În weekenduri sau în ajunul sărbătorilor, când sunt vârfurile de activitate, numărul se poate tripla. „Noi suntem închişi doar şase zile pe an, de Paşte, de Crăciun şi de Anul Nou. În rest, suntem aici.” Fiind vorba de piaţă, există însă multă sezonalitate. De altfel, de asta şi variază numărul de producători care îşi expun marfa în Piaţa Obor. „Avem producători care vin doar sezonier. Noi avem contracte de o zi, iar cele mai lungi sunt pe o lună. Tocmai din cauza aspectului sezonier, nu avem contracte anuale.” Ca urmare a schimbărilor petrecute în 2015, când au apărut atestatele de producător, în Piaţa Obor există în permanenţă tarabe libere, ba chiar câteva zeci. Pentru a-şi găsi locul în cea mai mare piaţa agro-alimentară local, un producător trebuie să aibă atestat de producător, carnet de comercializare şi buletin. Chiria e de 30 de lei pe zi pentru un producător şi de 42 de lei pe zi pentru o firmă. „Producători noi nu prea sunt, cei din generaţiile 40-70 de ani nu au urmaşi care să ducă businessul mai departe. Am avut chiar şi un producător de 80 de ani. Oamenii vin cât pot.” În genul acesta de business, contează foarte mult relaţiile pe care producătorii le leagă cu clienţii lor. Tocmai de aceea, oamenii nu vor să îşi schimbe locul în piaţă, nu vor să îşi piardă taraba, de teamă că nu vor mai şti cumpărătorii unde să îi găsească. „La Ruxi e mereu coadă. O ştie lumea”, îmi spune un cumpărător în timp ce aşteptăm împreună la coada de vreo 10 persoane ce s-a format în faţa unei tarabe din Văleni, Dâmboviţa. „Ruxi e asistentă medicală, dar nu mai profesează pentru că nu avea cine să îl ajute pe tatăl ei. Are două fetiţe mici, dar e zilnic în piaţă alături de fratele ei, vând amândoi. Soţul e implicat şi el”, adaugă cumpărătorul, care a plecat cu câteva lădiţe de cireşe, cu o pungă de caise şi cu câteva căpşune. Similară e situaţia şi unui producător din Alba, care vinde zmeură, căpşune, afine şi mure. În zilele bune, mai ales sâmbăta, coada ajunge şi la 30 de persoane, întinzându-se până la tarabele vecine, acesta fiind de altfel motiv de supărare între producători. Clienţii sunt în general localnicii care vin la sigur sau care se opresc convinşi chiar de coada tot mai lungă. Printre ei îşi mai fac loc, cel puţin câteodată, şi unii străini. O parte dintre ei sunt locuitori ai Capitalei, în timp ce alţii sunt turişti. „Nu am mai văzut aşa ceva. E fabulos”, exclamă o familie din Germania care a ajuns pentru prima dată în Piaţa Obor. Membrii spun că nu au aşa ceva la ei acasă. Pieţele agro-alimentare sunt populare în special în Asia, similare cu cele locale fiind cele din state precum Kazahstan sau Uzbekistan, alte foste ţări comuniste, ca şi România. Totuşi, cea mai celebră piaţă agro-alimentară din lume este, cel mai probabil, Boqueria din Barcelona. Aceasta e însă mai degrabă o atracţie turistică decât o destinaţie pentru localnici. În cazul Pieţei Obor, momentan, situaţia e fix invers. Şi, de altfel, interesul românilor pentru mersul la piaţă e în creştere.

    „Având în vedere că activitatea din pieţe e sezonieră, numărul de vizitatori fluctează considerabil iarnă-vară. Totuşi, în plin sezon, a crescut interesul pentru produsele locale în general şi, în mod special, pentru fructe, legume, carne şi brânzeturi. Pieţele agroalimentare au revenit în centrul atenţiei locuitorilor oraşelor”, confirmă oficialii Asociaţiei Administratorilor de Pieţe din România. Andrei Popescu, directorul general al Pieţei Obor, spune că faptul că piaţa a rămas deschisă în pandemie a ajutat la creşterea popularităţii ei, chiar dacă pe moment acest lucru nu a fost evident. „Lumea s-a întors în piaţă postpandemie şi caută produse proaspete. Tocmai de aceea, mulţi producători s-au extins. În medie, fiecare are închiriate cam două tarabe. Mai mult, sunt tot mai mulţi tineri care vin la piaţă pentru cumpărături. Acum cinci-şase ani nu prea vedeai oameni sub 40 de ani. Acum da!” Dată fiind schimbarea profilului vizitatorului în ultimii ani, atât ca vârstă, cât şi ca venituri şi naţionalitate, în zona comercială Obor (atât în Piaţa Obor cât şi în împrejurimi) au apărut şi alte tipuri de afaceri decât până acum. Dincolo de restaurantele cu specific românesc sau străin, recent, în Halele Obor şi-a găsit loc şi cafeneaua-bar Obor Amor. „A hangout place (un loc de întâlnire – trad.) pentru cei care cred că mersul la piaţă e super. Bere, spritz, maybe oysters (poate stridii – trad.)”, aşa sună descrierea Obor Amor pe propria pagină de Instagram, unde localul a adunat, în mai puţin de un an, o comunitate de 2.500 de urmăritori. „Unul dintre proiectele noastre este să aducem cât mai mulţi tineri în Piaţa Obor”, spune Andrei Popescu. El adaugă că datorită programului de lucru mai flexibil odată cu pandemia şi odată cu popularizarea conceptului de work from home, oamenii nu se mai înghesuie să vină la piaţă în weekend, ci îşi găsesc timp chiar şi de luni până vineri, uneori în mijlocul zilei. „Suntem un business sezonier şi meteodependent. Sezonul începe în aprilie cu producătorii care au solarii şi care scot salată, ceapă verde şi alte verdeţuri. El se încheie în noiembrie cu murături şi varză murată.” Deşi a trecut printr-o transformare relativ recentă, procesul de evoluţie continuă la Piaţa Obor. Andrei Popescu spune că vrea ca tarabele să fie transformate în insule comerciale, o formă mai modernă, ce va permite producătorilor să vândă mai mult datorită expunerii mai bune. „E o schimbare ce ţine cont şi de estetică şi de funcţionalitate şi care va ajuta şi producătorul, şi clientul.” El nu înaintează o dată pentru implementarea acestei reorganizări. Tot pe lista de planuri se află şi găsirea unei soluţii pentru ca şi la producători – nu doar la comercianţii de la etaj – să poată să se plătească cu cardul. Momentan, băncile nu oferă POS-uri pe persoană fizică, însă există discuţii şi se caută soluţii, spune reprezentantul Piaţa Obor Market & Complex Comercial SA. Firma cu afaceri de 18,6 mil. lei în 2022 (plus 6%) e deţinută de Practic SA (99,45%) şi de Băneasa Investments SA (0,55%), potrivit platformei Termene.ro. Practic SA este unul dintre cei mai mari proprietari de spaţii comerciale stradale, dar nu numai, din Bucureşti, compania fiind deţinută de mai mulţi acţionari printre care şi Radu Dimofte, asociat în mai multe afaceri locale, inclusiv în cadrul reţelelor de restaurante KFC şi Pizza Hut, prezente în România în sistem de franciză.

    Cifra e afaceri a firmei ce operează Piaţa Obor reprezintă de fapt încasările din chirii. Andrei Popescu spune că sunt greu de estimat vânzările pieţei dată fiind natura comerţului şi sezonalitatea afacerilor de profil. Totuşi, la nivel de cifre, peste 90 de tone de produse proaspete sunt zilnic expuse spre vânzare în Piaţa Obor, conform site-ului propriu.

    Pornind de la numărul producători şi de firme din piaţă, dar şi de la toate celelalte „centre comerciale” din vecinătate, vânzările anuale din toată aria Obor – ce cuprinde Piaţa Obor, Halele Obor, Zona 6 – Piaţa de Produse Casnice şi de Uz Gospodăresc, Hala Terminal Piaţa Obor, dar şi Bazarul Obor – sunt estimate de Business Magazin la peste 500 de milioane lei de anual. Aici se ia pulsul comerţului mic din Bucureşti!

  • Miza pe relaxare

    De peste 200 de ori a crescut în 11 ani afacerea cu fotolii de masaj Komoder, de la 200.000 de lei în 2011 la 43 milioane de lei în 2022, doar pe piaţa din România. Dar reţeaua dezvoltată de antreprenorul Adrian Rus s-a extins şi la nivel european, având magazine deschise în alte opt ţări. Pentru anul în curs, previziunile se referă la un plus de 10%,  iar planurile pentru 2024 vizează o investiţie de 3,2 milioane de euro, la Cluj, pentru dezvoltarea unui spaţiu multifuncţional. Care sunt motoarele de creştere a acestui business, care a ajuns numărul unu pe nişa sa pe plan local şi ulterior la nivel european?

     

    Sănătatea, relaxarea, starea de bine nu mai sunt, pentru mulţi dintre noi, doar simple deziderate, ci ţeluri urmărite activ, fie prin alimentaţie, sport sau terapii variate. Dovadă şi creşterea pieţei de spa şi relaxare, care a marcat, în 2022, un plus de 25%, ajungând la 37 de milioane de euro, potrivit estimărilor despreSpa.ro. În nişa fotoliilor pentru masaj s-a dezvoltat retailerul Komoder, care are şase showroomuri pe piaţa locală şi 13 în afara ţării. Iar planurile vizează deschiderea de noi magazine – deopotrivă în România şi străinătate – dar şi dezvoltarea unui spaţiu multifuncţional, de peste 5.000 de metri pătraţi într-o primă fază, împărţit între zonele de depozitare şi logistică şi cele administrative, de birouri. Proiectul va fi dezvoltat la Cluj, începând din prima parte a anului viitor, cu o investiţie estimată la 3,2 milioane de euro.

    Cine ar vrea să cumpere un fotoliu de masaj? Adrian Rus este de părere că „oricine ar putea cumpăra un fotoliu de masaj, pentru că masajul a devenit o necesitate. Starea de bine şi sesiunile de relaxare sunt tot mai importante în vieţile noastre. Un fotoliu de masaj poate economisi timp şi bani pentru o familie. Se pot economisi două sau trei ore pe săptămână. Acest timp poate fi pierdut în trafic, la volan, în drum spre o clinică sau către un maseur terapeut. Un fotoliu de masaj pentru întreaga familie aduce un confort sporit şi îmbunătăţeşte calitatea vieţii”. Un astfel de fotoliu, aflat în locuinţa proprie, poate fi folosit oricând, fără a fi necesare programări sau plăţi repetitive. Adrian Rus a început aventura antreprenorială încă de pe vremea când era student: a deschis primul business – în zona de programare online – în primul an de facultate. „Plecam de la facultate când aveam ore libere şi mergeam la biroul pe îl închiriasem aproape de şcoală. Acolo, împreună cu doi colegi, lucram pentru clienţi, dezvoltam site-uri”, povesteşte Adrian Rus, fondatorul Komoder. Aceasta a fost prima experienţă de business, în zona de dezvoltare a site-urilor şi a aplicaţiilor web, ocupându-se deopotrivă de recrutarea clienţilor, dar şi de elaborarea proiectelor. „Am lucrat aşa pentru mai mulţi clienţi până în ziua când mi-am dorit să încerc un proiect propriu, în zona produselor de lux. Aşa am avut ideea unui site şi a unui brand care există şi astăzi: Komoder”.

    De la an la an, cifra de afaceri a crescut constant, iar pentru un business care creşte strict organic şi nu are o infuzie de capital sau o altă finanţare, indicatorii sunt foarte buni, punctează Adrian Rus. „Vânzările au crescut an de an, au explodat în perioada de pandemie, atunci când oamenii au simţit nevoia de a compensa lipsa mişcării şi a sportului, ceea ce pentru businessul nostru a însemnat creştere.” O evoluţie accelerată a afacerii a intervenit odată cu extinderea peste hotare, dar antreprenorul nu oferă detalii în această privinţă.În primul an, în 2011, cifra de afaceri a fost de 200.000 de lei, iar în 2022 acelaşi indicator a depăşit 43 milioane de lei, doar în România; procentul de profitabilitate este de 10-12%. Pentru anul în curs, previziunile se referă la un plus de 10% faţă de rezultatele anului trecut, la nivel naţional. În ceea ce priveşte extinderea în afara ţării, Komoder a deschis deja în 2023 două showroomuri, unul la Paris, iar celălalt la Londra. Astfel, reţeaua în afara graniţelor a ajuns la 13 spaţii, ceea ce constituie obiectivul de extindere pentru Europa pe termen mediu. Firma, care are 50 de angajaţi în România şi 30 peste hotare, investeşte tot mai mult de la an la an. Parcul auto, spre exemplu, e schimbat la fiecare doi ani; în plus, 400.000 de euro constituie bugetul anual alocat parcului logistic. Iar pentru deschiderea de showroomuri sunt dedicaţi circa 500.000 de euro în fiecare an.

    Profil de client de nişă

    „Peste 60% dintre clienţii noştri sunt persoane fizice, adică produsele noastre ajung în familii, în apartamente sau case, la oameni care au nevoie de relaxare şi caută să înlocuiască masajul tradiţional cu o soluţie tehnologică mai eficientă. Acesta este motivul pentru care foarte multe familii acceptă ca fotoliul să fie noul electrocasnic în viaţa lor – şi, de aici, acest procent destul de ridicat”, prezintă Adrian Rus tipul de clienţi cărora li se adresează produsele din portofoliul său. Sunt şi clienţi persoane juridice, lucru care diferă de la ţară la ţară; „sunt foarte multe firme care caută să îşi motiveze angajaţii prin a le oferi beneficii de tipul pauzelor de relaxare, deconectare de la muncă, de pildă masaj, iar produsele noastre sunt exact în această zonă de beneficii pentru angajaţi”, declară antreprenorul. Tot el adaugă că nu există un domeniu anume în care activează clienţii interesaţi de fotolii de masaj, fiind vorba de orice om care are nevoie de masaj, de relaxare, de un moment de linişte şi de recuperare după muncă. „O persoană care lucrează şi îşi simte mâinile, muşchii, spatele sau gâtul încordat, sau petrece mult timp la calculator se plasează în targetul nostru, pentru că mai devreme sau mai târziu va avea nevoie de recuperare, de relaxare sau chiar de o schimbare în stilul de viaţă”, punctează fondatorul Komoder.

    Intervalul de preţ al produselor din protofoliul firmei variază de la 1.000 de euro la 17.000 de euro, iar în acest interval sunt aproximativ 20 de produse; în cea mai mare parte, este vorba despre roboţi de masaj, fotolii. Accesoriile au preţuri de aproximativ 200 – 300 de euro.

    Specific naţional

    În România, clienţii fotoliilor de masaj caută un produs tot mai accesorizat, tot mai tehnologizat, îşi doresc beneficii sau funcţii de integrare cu telefonul, cu tableta, cu alte device-uri din casă, spre deosebire de alte ţări unde oamenii caută strict ca produsul să fie foarte performant la nivel de tehnici de masaj, modalităţi de masaj sau de tipuri de mişcări de care e capabil un astfel de fotoliu. „Noi, românii, suntem ahtiaţi după tehnologie, deşi pe alte pieţe nu acest aspect este pe primul loc”, afirmă Adrian Rus.

    Fotoliile din portofoliul firmei au multe funcţii noi adăugate în ultimii ani, fiind capabile să salveze profilul utilizatorului, muzica preferată, au o integrare mai bună cu Bluetooth-ul, fac update-uri online, iar numărul de programe poate fi actualizat. Această evoluţie este importantă pentru că oferă confort, pur şi simplu clientul se aşază în fotoliu şi are totul la îndemână – muzica preferată, poate vedea filmele preferate, îşi poate încărca telefonul mobil. „Cumva suntem o piaţă care testează astfel de tehnologii şi dacă ele sunt acceptate şi uşor de folosit de către consumatori, le utilizăm la scară largă şi pentru celelalte ţări”, spune antreprenorul. Ca valoare, coşul mediu de cumpărături a crescut în ultimii trei ani de la 1.500 de euro spre 2.500 de euro, în România, per unitate, ceea ce „înseamnă că clienţii îşi permit un produs mai bun, mai performant”.

    Adrian Rus povesteşte că firma pe care a dezvoltat-o a plecat la drum, iniţial, ca distribuitor de produse Panasonic şi Inada; ulterior, a creat propriul brand, Komoder, stabilind foarte clar produsele, culorile, dimensiunile, tehnologia, iar relativ recent a inclus în portofoliu şi un brand japonez, D.Core, cu care colaborează de anul trecut. Antreprenorul spune că a lucrat cu mulţi alţi furnizori din China, Taiwan sau Japonia, „dar am găsit chimie cu brandul japonez D.Core şi cu încă o capacitate de producţie din China unde reuşim să ne personalizăm foarte bine produsele şi să ne diferenţiem foarte puternic. Aici reuşim să integrăm tehnologia pe care ne-o dorim la un preţ accesibil pentru consumator”, declară dezvoltatorul afacerii Komoder. De-a lungul anilor s-a gândit la o unitate de producţie proprie, dar în România acest lucru ar fi dificil de realizat, pentru că nu are un ecosistem de aprovizionare, „fiind nevoie de o piesă, de un motor, o altă placă de bază; durează mult timp să o produci, să o actualizezi”.


    „Masajul a devenit o necesitate. Starea de bine şi sesiunile de relaxare sunt tot mai importante în vieţile noastre. Un fotoliu de masaj poate economisi timp şi bani pentru o familie. Se pot economisi două sau trei ore pe săptămână. Acest timp poate fi pierdut în trafic, la volan, în drum spre o clinică sau către un maseur terapeut. Un fotoliu de masaj pentru întreaga familie aduce un confort sporit şi îmbunătăţeşte calitatea vieţii.”

    Adrian Rus, Komoder


    Puncte de diferenţiere

    Afacerea, care a ajuns, pe nişa în care activează, nu doar liderul pieţei locale, dar şi al celei europene, mizează pe câteva puncte forte în comparaţie cu concurenţa. „Produsele noastre sunt diferenţiate prin serviciile premium, prin posibilitatea de livrare, instalare în toate teritoriile europene, ceea ce înseamnă că livrăm produsele noastre oriunde în Europa, fără niciun cost suplimentar”, susţine Adrian Rus. Clientul poate plăti produsul la livrare, fără a fi nevoit să plătească un avans, de exemplu, acesta fiind un punct de diferenţiere faţă de orice competitor la nivel european sau chiar la nivel global. „Niciun alt brand din industrie nu promite astfel de servicii şi produse. Astăzi, importăm cele mai multe unităţi în Europa, ceea ce înseamnă că distribuţia noastră funcţionează foarte bine şi asta se simte deja în cifra noastră de afaceri”, afirmă fondatorul afacerii care în România este lider pe piaţă din 2012, „practic de când am început să vindem aceste produse în ţara noastră şi am fost singura companie care creşte constant”. La nivel european, provocarea este să continue creşterea sau să se extindă în cel puţin o ţară nouă în fiecare an. „Cel mai probabil, următoarea noastră piaţă nouă va fi Elveţia. Acesta ar fi următorul pas”, dezvăluie Adrian Rus. Reţeaua pe care a construit-o are magazine în România, Bulgaria, Ungaria, Austria, Franţa, Spania, Italia, Marea Britanie şi Olanda. În urmă cu cinci ani, a luat decizia de a păşi peste hotare, în momentul când a deschis prima companie în Bulgaria; a urmat pasul în Ungaria. „Etapele extinderii au fost destul de dificile, implicând tot ce înseamnă deschiderea unei entităţi juridice noi, taxe, avocaţi, tot felul de forme de birocraţie cu care ne-am întâlnit în fiecare ţară. Dar acestea au fost etapele fireşti ale extinderii pentru că nu poţi să activezi într-o ţară fără să ai un birou de vânzări, fără să ai un showroom, angajaţi, logistică”, afirmă Adrian Rus.

    Rafinarea conceptului de magazin

    „Luăm în calcul faptul că clientul nostru îşi doreşte o intimitate crescută, el vrea să testeze toate produsele, să aibă experienţa completă”, explică antreprenorul ideea de la care a plecat în dezvoltarea noului concept de magazin, Premium Store. Conceptul creat la finalul anului trecut se încadrează între 100 şi 200 de metri pătraţi, iar „suprafaţa creşte de la an la an pentru că un pop up store este pentru noi doar o situaţie temporară, încercăm să nu activăm pe o perioadă lungă într-un astfel de spaţiu”. Într-un Premium Store, aşa cum este prezent acum la Londra, spre exemplu, un client îşi poate rezerva showroomul strict pentru el sau pentru familie, are un spaţiu unde poate asculta muzica preferată, este aşteptat cu o băutură, cu o cafea. Vizita sa este bine pregătită şi programată, astfel că el poate – de la o oră şi până la trei ore – să petreacă timp spre a testa toată gama de produse, fotolii sau produsele mici, aparatele de masaj. Premium Store-ul arată la fel în orice loc din Europa – fie Paris, Londra, Viena, Cluj, Timişoara, iar miza unui astfel de spaţiu este de a permite relaxarea clientului, care astfel se poate concentra pe decizia de achiziţie şi de comparaţie între modele, „pentru că în final decizia nu se ia doar cu mintea, ci şi cu corpul. Fotoliul de masaj este practic un full body massage şi trebuie testat fiecare accesoriu sau fiecare tehnică, pentru a vedea care este produsul cel mai potrivit, de aceea insistăm ca posibilii clienţi să vină la testare şi să experimenteze un Premium Store Komoder”, argumentează Adrian Rus. Acum, în topul vânzărilor reţelei, ca număr de unităţi vândute pe an, se plasează două magazine din România şi unul din Olanda.

     

    Stil de management

    Antreprenorul spune că le îngăduie oamenilor libertatea de creaţie şi de decizie în toate departamentele, mai ales în departamentul vânzări, unde i-a lăsat pe oameni să-şi pună propria amprentă; în sfera de logistică sunt permise libertatea de a planifica lucrurile, de a veni cu îmbunătăţiri, care să reducă din costuri sau care să aducă satisfacţie clienţilor. „E un business foarte deschis spre modificare sau spre îmbunătăţire în funcţie de feedbackul venit din partea clienţilor şi colegilor. Orice feedback primit este imediat analizat, încercăm apoi să îmbunătăţim sau să redefinim modalitatea de lucru, dacă undeva lucrurile nu merg corespunzător”, declară Adrian Rus. Tot el adaugă că se bazează mult pe tehnologie, folosindu-se de o platformă unde este gestionată întreaga afacere, lucru care permite o mare rapiditate de mişcare. Relaţia cu angajaţii ar trebui să fie una bazată pe respect şi transparenţă. Angajaţii trebuie să simtă că evoluează alături de compania pentru care lucrează, iar compania să crească prin educaţia şi investiţia în angajaţii proprii. Angajatul trebuie să fie deschis să încerce schimbarea, să nu aibă bariere în ceea ce priveşte implementarea proiectelor noi, schimbarea lucrurilor existente, şi întotdeauna să fie deschis spre a le face mai bine chiar cu riscul de a greşi. „Evoluţia nu e posibilă fără greşeală. Dar greşeala se poate repara, se poate ierta, important e să nu facem aceeaşi greşeală de două ori”, completează fondatorul Komoder. Tot el povesteşte că agenda sa zilnică presupune rezolvarea taskurilor urgente dimineaţa, perioadă în care îşi planifică de obicei şi meetingurile; apoi se ocupă de aspectele ce ţin de creşterea afacerii şi de îmbunătăţirea fluxurilor de muncă. „Ceea ce ţine de extinderea în afara ţării îmi ocupă cel mai mult timp şi este nevoie de foarte multă atenţie, dar presupune şi multă deplasare.” Weekendul reprezintă zilele în care nu lucrează sau lucrează foarte puţin şi spune că încearcă să se încadreze într-un program 9-17, astfel încât corpul să nu fie suprasolicitat şi să reuşească să se refacă după o zi de muncă. „Pentru un antreprenor e greu să rupă bariera dintre muncă şi viaţa personală, întotdeauna ele se vor împleti într-un fel sau altul şi nu cred că există o reţetă. Pentru că brandul pe care îl dezvoltă va fi întotdeauna un copil la care va trebui să fie atent permanent şi pe care să-l dezvolte”, conchide Adrian Rus.

    În ceea ce priveşte deciziile pe care le-a luat în parcursul său antreprenorial, Adrian Rus spune că cea mai bună dintre acestea a ţinut de exporturi: „Am ieşit în afara ţării cu produsul nostru şi că am găsit nişă pentru el. Acest lucru ne-a ajutat foarte mult să creştem şi să avem o cifră de afaceri care ne mulţumeşte. Komoder nu mai este doar un brand românesc, ci un brand multinaţional şi suntem percepuţi mult mai bine, practic suntem poziţionaţi şi percepuţi aşa cum ne dorim: lideri la nivel european”.     

     

    5 întrebări pentru Adrian Rus, fondator şi CEO al Komoder

    1. Ce calitate credeţi că nu ar trebui să îi lipsească unui bun lider?

    Răbdarea nu ar trebui să îi lipsească unui bun lider. Un lider lucrează cu oameni pe care ar trebui să îi înţeleagă, să-i asculte şi abia mai apoi să ia decizii bazate pe raţiune şi nu pe emoţie.

    2. Aţi avut un mentor in carieră? Ce alţi lideri din business v-au inspirat de-a lungul timpului?

    Nu am avut un mentor în carieră. Am citit şi studiat mai mulţi lideri şi am învăţat de la fiecare. Anumite idei se pot chiar aplica, altele nu sunt pentru piaţa noastră sau pentru nişa aceasta. Am citit şi m-am inspirat foarte mult de la Steve Jobs, spre exemplu; am citit mult despre Elon Musk, iar pe plan local l-am urmărit pe Marius Ghenea, pe care l-am apreciat datorită faptului că repune în comunitate experienţa personală prin programele de antreprenoriat. În zona de tehnologie, am urmărit mai mulţi lideri de business, dar în acest moment doar aceştia trei îmi vin în minte.

    3. Cum v-aţi descrie întreaga carieră?

    Cariera mea într-un cuvânt e o „aventură”. Acum 11 ani nu am crezut că voi face ceea ce fac azi. Nu am crezut că voi trata situaţiile de care mă ocup acum şi nici nu credeam că voi căpăta experienţă atât de vastă în anumite domenii care acum se împletesc în Komoder.

    4. Un sfat pentru tineriI aflaţi la începutul carierei?

    Un sfat pentru tinerii aflaţi la începutul carierei ar fi să se mişte repede, să nu aştepte, să nu ceară prea mult părerile altora, ci să înceapă ceea ce îşi doresc cât mai repede şi să abandoneze la fel de repede când simt că nu este ceea ce îşi doresc.

    5. Cea mai puţin inspirată decizie?

    „Am aşteptat prea mult să ieşim în afara ţării şi odată identificată o nişă, cred că fiecare antreprenor ar trebui să încerce să exploateze potenţialul acelei nişe. Din experienţa asta am învăţat că nu trebuie să aştepţi mult timp după momentul în care ai ideea de business. Trebuie să planifici rapid şi mai apoi să validezi cu piaţa, pentru a trece mai rapid de la un idee la succes. Fă lucrurile rapid, testează-le şi dacă nu merge schimbă, repoziţionează!”

  • Oraşul care devine noul campion al României şi este considerat polul de business şi de talente al ţării noastre. Acesta lasă în urmă la acest capitol oraşe precum Bucureşti, Cluj sau Oradea

    Palas Campus a fost inaugurat în aprilie 2023, după nici trei ani de la demararea lucrărilor, şi bifează mai multe premiere: este cea mai mare clădire de birouri de clasa A din ţară; cea mai mare investiţie privată din Iaşi în ultimii 10 ani; proiectul care a primit primul credit verde acordat unei companii româneşti de International Finance Corporation (IFC), parte a Băncii Mondiale; singurul proiect care se află în dublu proces de certificare verde. Mai mult decât atât însă, el consolidează poziţia Iaşiului ca pol de business al ţării, cât şi ca pol de talente, cu peste 14.000 de angajaţi doar în proiectele IULIUS din centrul oraşului.

    „Este un pol creativ şi de inovaţie în care şi-au stabilit sediul 13 companii multinaţionale foarte puternice din industriile IT & Automotive, inaugurarea proiectului realizându-se în prezenţa autorităţilor centrale, inclusiv a celor dedicate dezvoltării tehnologiei în România”, descrie, în câteva cuvinte, proiectul recent lansat Ionuţ Pavel, Office Buildings Manager la Palas Iaşi şi Palas Campus. Şase dintre cele 13 companii multinaţionale care au sedii în noul proiect au deschis primul lor birou din regiunea de nord-est – astfel că dincolo de premierele marcate de investiţia de 120 de milioane de euro putem spune că acesta este un nou hub de inovaţie al ţării. În plus, jumătate dintre companiile din Palas Campus sunt americane, importanţa proiectului fiind susţinută şi de participarea la lansare a Excelenţelor Lor, Kathleen Kavalec, Ambasadorul SUA în România, şi Andrei Muraru, Ambasadorul României în Statele Unite.

    Palas Campus este o continuare a ansamblului multifuncţional Palas Iaşi, inaugurat acum un deceniu şi care a reprezentat o investiţie de peste 320 milioane de euro, realizată tot de IULIUS. Ambele sunt proiecte ample de regenerare urbană, care au redesenat centrul Iaşiului şi au devenit prima destinaţie în ceea ce priveşte timpul liber, dar şi un „vibrant hub de business regional”, după cum îl descriu reprezentanţii companiei. „Ca să avem o imagine completă, prin cele două investiţii, în centrul Iaşiului s-a format poate cea mai mare comunitate de IT&C, outsourcing şi automotive din România, cele opt clădiri pe care le operăm însumând 130.000 mp de spaţii office clasa A, în care îşi au sediul nu mai puţin de 70 de companii. Este cel mai mare pol de talente, cu peste 14.000 de angajaţi, cu impact în retenţia tinerilor absolvenţi, care au acum oportunităţi să se dezvolte şi, astfel, motive în plus să rămână în ţară, în Iaşi”, explică Ionuţ Pavel.

    Palas Campus este un proiect care a demarat în pandemie şi care s-a finalizat în mai puţin de trei ani, ceea ce a fost o provocare, dat fiind întregul context: „Cred că oricine îşi poate imagina cum se traduce acest lucru la nivel de efort investiţional, logistic, resursă umană şi implicare a industriilor din domeniul construcţiilor”. Nu în ultimul rând, este un proiect verde, proiectat şi construit astfel, cu materiale sustenabile, sisteme de optimizare a consumului şi eficientizare, inclusiv prin montarea panourilor fotovoltaice pe întreaga suprafaţă a acoperişului, facilităţi care susţin mobilitatea pietonală şi transportul alternativ şi exemplele pot continua. „Este prima clădire din România aflată într-un proces de dublă certificare, EDGE şi LEED, o particularitate importantă în contextul preocupării accentuate pentru sustenabilitate, nu doar a companiei noastre, ci a tuturor chiriaşilor. Un element diferenţiator sunt şi terasele verzi la înălţime, amenajate la etajul 4, utilizate drept zone de coworking în aer liber şi relaxare”, adaugă  reprezentantul IULIUS.

    Un proiect pentru comunitate. „Investiţia IULIUS nu înseamnă doar dezvoltarea propriu-zisă a clădirii Palas Campus, ci şi integrarea proiectului şi a zonei în ţesătura urbană. Practic, o zonă insuficient dezvoltată şi neatractivă, contrar poziţionării sale centrale, a fost revitalizată şi transformată într-un hub inovativ, care a creat noi locuri de muncă, dar care aduce ceva în plus comunităţii, prin serviciile, magazinele şi dotările de care beneficiază atât angajaţii din clădire, cât şi vecinii”, descrie Ionuţ Pavel una dintre principalele caracteristici ale proiectului, respectiv felul în care se integrează în comunitate. Palas Campus s-a dezvoltat într-o zonă centrală – Sf. Andrei – din imediata vecinătate a Palas Iaşi, care nu a beneficiat de investiţii până acum, dar care, din perspectiva reprezentanţilor companiei, are un potenţial semnificativ pentru modernizarea oraşului, urbanistică şi economică.

    Palas Campus se află în punctul zero al Iaşiului, foarte aproape de reperele principale de atracţie ale oraşului, ceea ce îl face foarte uşor accesibil, pietonal, cu automobilul personal sau transportul public. „Localizarea este unul dintre principalele atuuri pentru companii, care îşi doresc pentru angajaţii lor acces la o varietate de facilităţi, pentru eficientizarea timpului şi un grad ridicat de satisfacţie. Iar când vorbim de integrarea componentei office în proiecte mixte, atractivitatea este cu atât mai mare”, descrie Ionuţ Pavel poziţionarea proiectului. Gândit ca o continuare a primului proiect mixed-use de regenerare urbană din România – Palas Iaşi – şi aflându-se în imediata sa vecinătate, Palas Campus, beneficiază astfel de multiplele funcţiuni ale ansamblului, care reprezintă principala destinaţie de shopping şi entertainment din nord-estul ţării (63.000 mp – 270 de branduri, servicii, restaurante şi cafenele concept), având şi o grădină urbană de 5 hectare, care găzduieşte zeci de evenimente anual şi facilităţi de petrecere a timpului liber. „În plus, este parte din cel mai mare pol de business din România, o comunitate de 70 de companii, care şi-a dovedit în ultimul deceniu capacitatea de dezvoltare, rezilienţă şi viziune pe termen lung”, subliniază reprezentantul IULIUS.

    De altfel, campusul a fost încă de la început conceput ca un proiect mixt integrat, menit să completeze ansamblul Palas. Faptul că acesta adaugă 60.000 mp ansamblului Palas, ajungând astfel la 130.000 mp de birouri clasa A şi peste 70 de companii găzduite, din domenii precum IT, automotive, banking etc., consolidează Palas Iaşi ca pol regional de business. „Dincolo de intenţia strategică, Palas Campus şi ansamblul Palas au nenumărate puncte de întâlnire, pornind de la similarităţi arhitecturale, până la faptul că ambele dezvoltări au un mix de funcţiuni care se completează.

    Palas şi Palas Campus sunt feţele aceleiaşi monede şi soluţia IULIUS pentru regenerarea urbană a unei zone centrale a Iaşiului, care a devenit destinaţie magnet pentru localnici şi vizitatori, precum şi un nucleu regional de business care aduce inovaţie şi plusvaloare”, mai spune Ionuţ Pavel. „De altfel, acesta este un aspect pe care IULIUS îl are în vedere la toate proiectele sale, astfel încât acestea să fie cu adevărat relevante şi utile comunităţilor”, punctează reprezentantul IULIUS. În acest caz, vorbim şi despre realizarea unei noi artere, cu sens unic, care va lega două bulevarde importante. Lucrările sunt în derulare şi se adaugă unui proiect finalizat deja de modernizare sau lărgire a cinci străzi adiacente, astfel încât să poată absorbi şi fluidiza traficul din zonă. În total, este vorba despre o investiţie de 4,5 milioane de euro: „Regenerarea urbană este un demers de durată şi inclusiv compania noastră mai are planuri de dezvoltare în zonă, însă, dincolo de asta, e un start care poate da avânt altor numeroase investiţii care să aibă cu adevărat un impact în modernizarea oraşului”.



    CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL

  • Prietenul la business se cunoaşte

    Înainte de a deveni parteneri de business, Marius Enea şi Ionuţ Badurlă au fost, întâi de toate, prieteni. Iar gestionarea cot la cot a unei afaceri – procătorul autohton de mobilier cu origini ieşene Euro Evi – nu a făcut decât să întărească această prietenie, care i-a ajutat să treacă şi peste crizele apărute de-a lungul timpului. Cum au reuşit ei să echilibreze balanţa pentru a nu lăsa problemele de business să intervină în relaţia din afara biroului şi ce planuri are pentru viitor compania, care a evoluat în ultimele două decenii de la un atelier de 25 de metri pătraţi la o fabrică cu o suprafaţă de 100 de ori mai mare?

    „Când prietenii devin parteneri de afaceri există, deseori, un nivel mai mare de încredere şi înţelegere reciprocă, ceea ce poate facilita comunicarea, ducând la o colaborare eficientă. Fiind prieteni de mult timp, am ştiut foarte bine care sunt abilităţile şi talentele celuilalt, lucru ce ne-a permis să ne completăm reciproc şi să lucrăm în mod productiv pentru dezvoltarea afacerii”, descrie Marius Enea, manager al producătorului ieşean de mobilier Euro Evi, modul în care gestionează businessul alături de prietenul şi coechipierul său de afaceri, Ionuţ Badurlă. Pe acesta l-a cooptat în companie în 2013, la un deceniu de când preluase frâiele firmei de la socrul său, Viorel Enea, fondatorul brandului Euro Evi.

    Provocările, direct proporţionale cu dimensiunea afacerii şi dinamica industriei

    Producătorul şi-a începuse activitatea în 1992, la Iaşi, iar dacă în 2003 încă îşi desfăşura activitatea într-un garaj de 25 metri pătraţi, cu un singur aparat de tăiat, şi cantul mobilierului era pus cu fierul de călcat, în 2004-2005 a început dezvoltarea companiei, banii obţinuţi din primul contract mare fiind reinvestiţi integral într-o clădire mai mare, de 400 de metri pătraţi. Ulterior a urmat o investiţie de 100.000 de euro, în 2007, reprezentând chiar banii de nuntă ai lui Marius Enea, asta chiar înainte de apariţia crizei din perioada 2008-2010.

    Despre acei ani, antreprenorul povesteşte că au determinat multe afaceri să-şi reevalueze strategiile şi să le adapteze la noile condiţii de piaţă, precum orientarea liniilor de business către domenii mai stabile, investiţiile în inovaţie şi tehnologie pentru a spori eficienţa sau identificarea de noi oportunităţi de afaceri. „Noi am căutat parteneriate sau colaborări cu alte companii pentru a ne consolida resursele şi a reduce riscurile. Prin unirea forţelor, afacerea a putut să-şi extindă prezenţa în piaţă. Mai mult, am diversificat pieţele ţintă si am extins gama de produse şi servicii pentru a compensa scăderile afectate de criză, ceea ce a dus la oportunităţi noi în privinţa veniturilor şi a contribuit la stabilizarea afacerii în timpul crizei.” De altfel, notează el, în orice business, provocările se schimbă odată cu evoluţia lui.

    „Aşa s-a întâmplat şi în cazul nostru. Provocările au variat mereu în funcţie de creşterea afacerii şi de dinamica industriei, la modul în general.” Din rândul principalelor provocări cu care compania s-a confruntat de-a lungul anilor de activitate, el mai menţionează obţinerea lentă de finanţări, găsirea şi reţinerea angajaţilor talentaţi, motivarea lor să rămână în echipă şi gestionarea relaţiilor cu partenerii şi furnizorii. „Găsirea forţei de muncă în industria producţiei de mobilă poate fi, desigur, o provocare. Acest lucru se datorează, parţial, unei posibile discrepanţe între cererea şi oferta de lucrători calificaţi. Producţia de mobilă necesită adesea muncă manuală specializată şi cunoştinţe tehnice.” Enea spune că şi angajarea de forţă de muncă străină poate fi o soluţie temporară sau pe termen lung pentru a satisface cerinţele de muncă şi a asigura continuitatea operaţiunilor, mai ales că angajaţii străini pot aduce experienţă şi abilităţi specializate în producţia de mobilă şi pot contribui la creşterea afacerii. „Însă este important să menţionăm că politica şi legislaţia privind muncitorii străini variază în funcţie de ţară şi regiune.”

    Din rândul soluţiilor găsite pentru a trece cu bine perioadele de cumpănă aminteşte gestionarea eficientă a fluxului de numerar şi adoptarea unor măsuri pentru a reduce stocurile, a negocia termenele de plată cu furnizorii şi a optimiza politica de colectare a creanţelor pentru a asigura lichiditatea şi sănătatea financiară.

    În ultimii ani, adaugă Marius Enea, piaţa a asistat la câteva evenimente globale majore, care au avut un impact semnificativ asupra afacerilor şi industriei în general, evenimente care încă mai schimbă dinamica afacerilor, atât cauza, cât şi natura crizelor fiind mereu alta. „Dacă criza financiară din perioada 2008-2010 a avut un impact semnificativ asupra economiei globale – dar efectele sale s-au dezvoltat într-un interval de timp mai lung, în ceea ce priveşte crizele recente, cum ar fi pandemia de COVID-19, am văzut un impact rapid şi masiv asupra afacerilor şi industriei, ducând la închideri temporare sau permanente ale multor afaceri şi la schimbări dramatice în comportamentul consumatorilor.”

    Făcând o diferenţă între crizele din trecut şi crizele ultimilor ani, spune că putem să observăm că cele recente au accelerat adoptarea tehnologiei şi digitalizarea în afaceri. „Multe companii şi-au adaptat rapid modelele de afaceri pentru a face faţă noilor cerinţe şi pentru a-şi păstra relevanţa pe piaţă. De exemplu, teleconferinţele, lucrul de acasă şi comerţul electronic au devenit esenţiale pentru continuarea activităţii.”

    Anul acesta, adaugă el, la nivelul întregii industrii piaţa este sensibilă la inflaţie, care are un impact major asupra preţurilor materiei prime, şi nu numai. „Provocări sunt la tot pasul. Este foarte important să fim pregătiţi pentru cele care vor urma, să dezvoltăm soluţii care să ducă la optimizarea afacerii şi, totodată, să fim atenţi la ceea ce se întâmplă în afara graniţelor ţării. Ştim deja că multe dintre trenduri se manifestă, la început, în plan internaţional.”

    Pentru a face faţă tuturor acestor schimbări, antreprenorul notează şi că e important ca atât el, cât şi partenerul său de afaceri, în calitatea de administratori ai businessului, să fie în permanenţă informaţi, să ia cele mai bune măsuri pentru schimbările din piaţă, să identifice oportunităţile de creştere „şi, astfel, să fim cu un pas înaintea concurenţei”. Desigur, adaugă el, „într-un mediu extrem de competitiv, este esenţial ca produsele şi serviciile companiei să răspundă cerinţelor clienţilor şi tendinţelor dictate de piaţă”.

     

    Obiectiv pe termen scurt: venituri cu 50% mai mari

    Activă astăzi în regiunea Moldovei şi la Bucureşti, compania a încheiat anul 2022 cu o cifră de afaceri de 7,9 milioane de lei (peste 1,5 milioane de euro), cu 40% mai mult decât în 2021, datorită în primul rând deschiderii unui punct de lucru dedicat în Bucureşti – un showroom în care s-au investit circa 300.000 de euro. „Pentru 2023, estimăm o creştere de aproape 50%.” Businessul are un portofoliu de produse cu care se adresează unui public foarte larg. Pe zona clienţilor B2C, vârsta variază în funcţie de nevoile şi preferinţele individuale, produsele şi serviciile oferite de Euro Evi putând fi utile pentru un spectru larg de vârste – de la tineri interesaţi să îşi mobileze propriul cămin, până la persoane mature preocupate să le asigure toate cele necesare copiilor. „Nici în ceea ce priveşte ocupaţia sau veniturile nu există restricţii specifice, deoarece ne adresăm persoanelor din diferite domenii profesionale, cu diverse ocupaţii, iar solicitările pentru piesele de mobilier pe comandă variază mereu în funcţie de nevoile individuale şi preferinţele financiare.”

    În ceea ce priveşte clienţii B2B, domeniile de activitate cuprind o gamă largă, de la întreprinderi mici şi mijlocii până la corporaţii mari, de la industria HoReCa la societăţi comerciale mici şi mijlocii. „Numărul celor care apelează anual la serviciile şi produsele noastre este în creştere de la an la an, aspect care se poate vedea şi în dezvoltarea firmei, în creşterea cifrei de afaceri şi în extinderea activităţii către alte oraşe din ţară, cum a fost deschiderea unui sediu nou la Bucureşti, în 2022.”

    Mobilierul produs de Euro Evi este executat în fabrica tehnologizată de la Iaşi, care are o suprafaţă de peste 2.500 de metri pătraţi. Compania deţine şi o serie de ateliere, ca puncte secundare de lucru pentru echipele de montaj. „Pe viitor, intenţionăm să creştem capacitatea de lucru, odată cu un volum mai mare de cereri, care vor duce şi la creşterea cifrei de afaceri.”

    Recent, compania a făcut mai multe investiţii şi în achiziţionarea de echipamente şi utilaje moderne, aspect care a condus la extinderea capacităţilor de producţie, inovând totodată pe partea de design şi folosind materiale de o calitate ridicată. „În plus, am pus accent pe digitalizarea şi automatizarea proceselor de producţie, pe dezvoltarea de noi produse şi linii de producţie. Valoarea investiţiilor făcute în timp a variat foarte mult, de la investiţii mai mici până la investiţii semnificative, însă valoarea lor reiese din tot ceea ce înseamnă dezvoltarea firmei, feedbackurile clienţilor, îndeplinirea obiectivelor propuse pe termen lung şi deja realizate.”

    Funcţionalitate, sustenabilitate, inovare

    Vorbind despre tendinţele din piaţa mobilierului, Ionuţ Badurlă spune că au existat câteva trenduri şi schimbări semnificative de-a lungul ultimilor ani, în urma evoluţiei nevoilor şi preferinţelor consumatorilor, tehnologiei şi preocupărilor legate de sustenabilitate, iar designul şi arhitectura în acest domeniu sunt adesea influenţate de inovaţiile în forme, material şi funcţionalitate, la care se adaugă influenţele legate de cultură, stilurile de viaţă şi preferinţele consumatorilor. „De exemplu, schimbările în modul de lucru şi de viaţă la domiciliu pot influenţa cererea pentru anumite produse şi caracteristici. Totodată, schimbările în deciziile consumatorilor referitoare la materialelor, cum ar fi utilizarea lemnului natural sau a materialelor reciclate, pot influenţa şi acestea designul şi producţia de mobilă.”

    Astfel, mobila cu design minimalist şi funcţionalitate crescută a devenit tot mai populară, consumatorii căutând piese de mobilier care să ofere un aspect simplu şi elegant, dar care să fie şi versatile, adaptabile la diferite nevoi şi spaţii. Totodată, mobila modulară, care poate fi adaptată şi reconfigurată în funcţie de cerinţe şi suprafaţa disponibilă, câştigă popularitate, iar mobilierul uşor şi portabil, facil de mutat dintr-un loc în altul, este la rândul său din ce în ce mai căutat. „Ca o tendinţă, şi tehnologia a început să se integreze în mobilier pentru a satisface nevoile digitale ale consumatorilor. Exemplele includ mobilierul cu încărcare wireless, iluminatul inteligent sau piesele de mobilier dotate cu porturi USB şi prize pentru conectivitate. Un impact semnificativ pentru piaţa de mobilier l-a avut şi comerţul online, astfel fiind oferită o gamă mai largă de opţiuni şi acces la mobilă personalizată. Cu alte cuvinte, consumatorii pot explora şi achiziţiona mobilier online, beneficiind de opţiuni de personalizare, evaluări şi recenzii ale produselor.”

     

    Deschiderea către inovaţie, esenţială în faţa competiţiei

    Cât despre competiţia venită din zona jucătorilor internaţionali, Badurlă spune că fiecare afacere adoptă strategii diferite în funcţie de obiectivele şi resursele pe care le are. „Este important pentru noi să analizăm concurenţa, să înţelegem punctele lor puternice şi, în acelaşi timp, să rămânem concentraţi pe aspectele care ne fac unici şi ne diferenţiază în piaţă, precum dezvoltarea unor produse distinctive şi de valoare, care vor atrage mai mulţi clienţi.”

    La fel de importantă crede că este deschiderea noastră către inovaţie şi schimbare. „Practic, urmăm tendinţele şi nevoile din piaţă, suntem la curent cu noile tehnologii şi inovaţii în designul şi producţia de mobilă şi, totodată, suntem dispuşi să ne extindem gama de produse şi servicii odată cu solicitările clienţilor. Nu în ultimul rând, investim în promovare şi marketing, astfel încât să ne promovăm brandul şi produsele în mod eficient.”

     

    Cucerirea întregii ţări, pe lista scurtă

    Pe termen mediu şi lung, managerii Euro Evi au în vedere în primul rând să ajungă la un public şi mai numeros. „În această direcţie, ne gândim la deschiderea de showroomuri sau magazine în oraşele în care nu suntem încă prezenţi”, punctează Badurlă. Pe lista scurtă se află şi dezvoltarea gamei de produse, inclusiv introducerea de noi stiluri de mobilier, noi materiale sau funcţionalităţi inovatoare. „Ne gândim şi la adoptarea de tehnologii avansate, în pas cu ultimele tendinţe din domeniu, la nivel de producţie, cum ar fi automatizarea şi digitalizarea proceselor, pentru a îmbunătăţi eficienţa şi calitatea produselor. Dintotdeauna am fost deschişi – şi continuăm să fim – pentru parteneriate strategice cu designeri, arhitecţi sau alte companii din industrie, astfel încât să ne extindem reţeaua de clienţi, în paralel cu lansarea unor produse cât mai apropiate de inovaţiile din domeniu.”

     

    O prietenie profitabilă

    Despre decizia de a deveni parteneri, cei doi spun că aceasta a fost susţinută de mai mulţi factori care, în funcţie de situaţie şi de contextul în care s-au aflat pe drumul evoluţiei lor, s-au modificat. „Pot fi enumerate aici câteva dintre motivele comune care ne-au adus pe acelaşi drum, în cariera noastră profesională. În primul rând, abilităţile şi resursele noastre s-au unit astfel încât să putem vorbi de un parteneriat. Şi mai bine spus, prin unirea forţelor, am obţinut competenţe şi avantaje reciproce. Apoi, avem aceleaşi obiective când vine vorba de dezvoltarea afacerii, ceea ce ne aduce în punctul de a fi extrem de productivi. Nu în ultimul rând, împreună punem foarte mult preţ pe echipă. Echipa este totul”, susţine Enea.

    Iar faptul că erau prieteni încă dinainte să devină parteneri de business a venit aşadar la pachet cu foarte multe beneficii. Astfel, spun că în momentele dificile sau stresante ale dezvoltării afacerii au ştiut să ofere suport emoţional reciproc, ceea ce i-a ajutat să poată lucra împreună pentru a depăşi obstacolele. „Am învăţat să respectăm şi punctele de vedere ale celuilalt, ştiind că fiecare dintre noi are abilităţi unice. Dacă recunoşti calităţile şi iei în considerare punctele de vedere şi sugestiile partenerului de afaceri, înveţi totodată să apreciezi şi să valorifici diferenţele de opinie, întrucât acestea pot aduce perspective şi idei noi”, adaugă şi Badurlă.

    Ori de câte ori au apărut diferenţe de opinie, au evitat să le transforme în conflicte personale, abordând constructiv aceste diferenţe prin dialog şi negociere, ascultându-se unul pe celălalt, încercând să înţeleagă lucrurile din perspectiva celuilalt. „Scopul? Să găsim soluţii care să fie satisfăcătoare pentru ambele părţi. De asemenea, dacă ne raportăm la înţelegerea care ţine de partea financiară – care e o sursă majoră de tensiuni într-o relaţie de afaceri –, am mizat mereu pe transparenţă şi pe o gestionare a finanţelor făcută în mod corect şi echitabil. Am păstrat o evidenţă clară a tuturor tranzacţiilor financiare şi ne-am consultat mereu pentru a ne asigura că suntem în conformitate cu regulamentele legale şi fiscale”, explică Marius Enea modul în care au echilibrat balanţa prietenie-business.

     

    Fondatorul firmei, mai mult decât un mentor

    Din rândul realizărilor pe care le-au avut la nivel profesional, antreprenorii spun că acestea sunt reprezentate de atingerea obiectivelor propuse şi de experienţa acumulată. De-a lungul timpului, ei au beneficiat de sfaturi şi îndrumare de la Viorel Enea, fondatorul firmei, care a fost mai mult decât un mentor, având „o experienţă extraordinară”. „Ne-a fost mereu aproape, ne-a oferit de fiecare dată ghidare, sfaturi şi sprijin pentru dezvoltarea noastră profesională şi personală, cu îndrumări valoroase pentru gestionarea provocărilor şi luarea deciziilor potrivite. Un mentor, un om, un sprijin în tot ceea ce ne-am propus pentru atingerea obiectivelor”, spune Ionuţ Badurlă.

    Potrivit lui, antreprenoriatul implică riscuri, însă aceste riscuri fac parte din procesul de învăţare şi creştere. „Învăţaţi să gestionaţi riscurile şi să vă adaptaţi la schimbări. Drumul antreprenoriatului poate fi provocator şi plin de obstacole. De aceea, este important să menţineţi o atitudine pozitivă, să fiţi rezilienţi şi să perseveraţi în faţa dificultăţilor. Încrederea în sine şi perseverenţa sunt cheile succesului în antreprenoriat”, este sfatul său pentru noile generaţii de antreprenori.

    La rândul său, pentru că începutul unei afaceri este pe cât de provocator, pe atât de plin de incertitudini, Marius Enea le transmite tinerilor aflaţi la început de drum că este esenţial să se focalizeze pe pasiunea şi viziunea lor pentru a construi o afacere. „Identificaţi ceea ce vă motivează şi vă entuziasmează şi transformaţi acea pasiune într-un motor pentru succesul vostru. Fiţi mereu deschişi la învăţare şi căutaţi mereu să vă dezvoltaţi abilităţile şi cunoştinţele. Fiţi încrezători în propriile forţe şi, în acelaşi timp, fiţi deschişi să învăţaţi şi să colaboraţi cu alţi antreprenori, mentori, parteneri de afaceri şi profesionişti. Construiţi o reţea solidă de relaţii pentru că relaţiile pot deschide uşi noi, pot oferi sfaturi şi sprijin şi pot ajuta la creşterea afacerii voastre. Şi, nu în ultimul rând, investiţi timp şi efort în visul vostru şi înţelegeţi concurenţa.”

     

    Tehnologia, laitmotivul viitorului

    Iar într-un exerciţiu de imaginaţie legat de un viitor în care inteligenţa artificială „lucrează” cot la cot cu angajaţii, Enea este de părere că, la nivel de leadership, este nevoie în primul rând de o viziune clară şi inspirată pentru a ghida activitatea firmei prin schimbările destul de rapide dictate de evoluţia pieţei. De asemenea, consideră este esenţial să poţi identifica oportunităţile pentru scalare şi să trasezi o direcţie strategică, luând în calcul atât avantajele aduse de dezvoltarea accelerată, cât şi provocările asociate cu această dezvoltare. „Totodată, este crucial să fii deschis cu angajaţii, să-i încurajezi, să-i motivezi şi să-i sprijini, creând o cultură în care aceştia să se simtă valorizaţi şi implicaţi. Comunicarea clară şi transparentă este importantă pentru a asigura o înţelegere comună între angajaţi şi conducere.”

    Reiterează aici şi dezvoltarea tehnologiei, în contextul în care orice lider trebuie să fie flexibil, să se poată adapta la orice tip de schimbare. „Pe termen mediu şi lung, este necesar să putem gestiona tranziţii şi transformări organizaţionale, ajustând strategia şi planurile în funcţie de noile cerinţe şi oportunităţi. De aceea, trebuie să fim dispuşi să ne actualizăm cunoştinţele şi să explorăm noi modalităţi de a utiliza informaţiile şi tehnologia în beneficiul organizaţiei şi al angajaţilor. În calitate de lider, trebuie să mă asigur că societatea respectă principiile etice şi normele de conducere responsabilă, context în care mă bazez pe propriile abilităţi de gestionare a schimbării.”

    În viziunea sa, pentru liderul viitorului şi principalele provocări vin tot din zona de tehnologie. „Orice lider pe care ni-l imaginăm în anul 2030 trebuie să se asigure că angajaţii şi infrastructura organizaţională se adaptează optim noilor tehnologii. Este imperios necesar ca fiecare să înţeleagă impactul tehnologiei asupra afacerii, să poată face faţă cu succes schimbării.”

    Enea crede că evoluţia tehnologiei înseamnă şi provocări de ordin etic, responsabilităţi legate de utilizarea corespunzătoare a acesteia, liderii fiind responsabili să implementeze politici şi practici în această direcţie. „Într-o lume tot mai interconectată, ei vor trebui să rămână competitivi în faţa inovaţiei şi concurenţei globale, să identifice noi oportunităţi de afaceri şi să colaboreze cu parteneri şi concurenţi pentru a crea valoare în cadrul organizaţiei.”

    Iar din rândul oportunităţilor pe care liderii le vor avea odată cu avansul tehnologiei, el enumeră: accesul la informaţii şi date, comunicare şi colaborare îmbunătăţite, automatizare şi eficienţă crescută şi dezvoltarea abilităţilor de leadership.  


    Cele mai importante borne ale poveştii antreprenoriale Euro Evi

    1992
    Sunt puse, la Iaşi, bazele companiei Euro Evi;

    2003
    Marius Enea preia frâiele businessului de la socrul său, Viorel Enea;

    2004
    Compania îşi începe perioada de dezvoltare;

    2013
    Ionuţ Badurlă se alătură businessului;

    2022
    Afacerea trece de pragul de 1,5 mil. euro venituri; În acelaşi an este deschis un nou showroom, la Bucureşti.


    UN SFAT DE LA MANAGERII EURO EVI pentru antreprenorii aflaţi la început de drum:

    Marius Enea: „Este esenţial să vă focalizaţi pe pasiunea şi viziunea voastră pentru a construi o afacere. Identificaţi ceea ce vă motivează şi vă entuziasmează şi transformaţi acea pasiune într-un motor pentru succesul vostru. Fiţi mereu deschişi la învăţare şi căutaţi mereu să vă dezvoltaţi abilităţile şi cunoştinţele. Fiţi încrezători în propriile forţe şi, în acelaşi timp, fiţi deschişi să învăţaţi şi să colaboraţi cu alţi antreprenori, mentori, parteneri de afaceri şi profesionişti. Construiţi o reţea solidă de relaţii pentru că relaţiile pot deschide uşi noi, pot oferi sfaturi şi sprijin şi pot ajuta la creşterea afacerii voastre. Şi, nu în ultimul rând, investiţi timp şi efort în visul vostru şi înţelegeţi concurenţa.”

    Ionuţ Badurlă: „Învăţaţi să gestionaţi riscurile şi să vă adaptaţi la schimbări. Drumul antreprenoriatului poate fi provocator şi plin de obstacole. De aceea, este important să menţineţi o atitudine pozitivă, să fiţi rezilienţi şi să perseveraţi în faţa dificultăţilor. Încrederea în sine şi perseverenţa sunt cheile succesului în antreprenoriat.”


    „Am învăţat să respectăm şi punctele de vedere ale celuilalt, ştiind că fiecare dintre noi are abilităţi unice. Dacă recunoşti calităţile şi iei în considerare punctele de vedere şi sugestiile partenerului de afaceri, înveţi totodată să apreciezi şi să valorifici diferenţele de opinie, întrucât acestea pot aduce perspective şi idei noi.”

    IONUŢ BADURLĂ, MANAGER, EURO EVI

  • Meet the CEO. No guts, no glory

    …pare să fie filosofia principală de carieră – dar şi de viaţă – a lui Kuldeep Kaushik, care, de 18 luni, conduce businessul din România al companiei de asigurări de viaţă şi pensii private NN. Dacă pentru unii oameni predictibilitatea este ceea ce îi ghidează, pentru executivul de origine indiană fuga de rutină pare că l-a adus în România, după ce a făcut înconjurul lumii.

     

    Educaţie şi disciplină. Oportunităţi. Prieteni. Familie. O sete fără graniţe pentru a descoperi lumea – la propriu şi la figurat – şi poate puţină teamă de previzibil. Cam aceste lucruri au alcătuit parcursul ca în filme al vieţii lui Kuldeep Kaushik, indianul care, de aproximativ 18 luni, conduce liderul pieţei de asigurări de viaţă şi pensii private din România. Ce urmează – nu ştie nici el şi clar poate fi greu intuit având în vedere turnurile diferite pe care le-a luat cariera sa în jurul lumii. Deocamdată însă, planul lui este să se bucure de rolul din România – primul în care a preluat conducerea unei companii şi, de altfel, singurul rol spre care a aspirat în ultimii ani. „Cred că sunt o combinaţie de oportunităţi care mi-au ieşit în cale în ultimii 45 de ani. Sunt indian ca origine, m-am născut într-o familie care lucra în domeniul apărării, aşadar disciplina şi valoarea educaţiei au făcut parte din creşterea mea. De-a lungul anilor mi-am făcut mulţi prieteni buni care m-au ajutat pe parcursul vieţii – aşadar sunt cine sunt datorită părinţilor mei şi prietenilor pe care mi i-am făcut în aceşti 45 de ani. Am avut profesori buni de-a lungul timpului şi foarte buni manageri. Apoi, ultima, dar nu cea din urmă, care va urmări filmarea acestei discuţii în cele din urmă, este familia pe care am construit-o şi care m-a susţinut la fiecare pas”, s-a autodescris, în deschiderea celui mai recent eveniment Meet the CEO, Kuldeep Kaushik.

    Parcursul lui până la sosirea în România are un fir de acţiune ghidat de curajul de a spune da oportunităţilor – indiferent că vorbim de decizia luată de tatăl său de al îndrepta spre studiile de inginerie, de rolurile propuse de mentorul său iniţial din industria asigurărilor şi, în cele din urmă, de dorinţa de a se diferenţia de ideea de produs al unei singure companii – ce ar fi putut genera, în cele din urmă, puţină predictibilitate. A povestit despre toate acestea pe-ndelete în cadrul celui mai recent eveniment Meet the CEO organizat de BUSINESS Magazin.

    Kuldeep Kaushik a crescut într-o familie cu doi copii, iar primul imbold în carieră le-a fost dat amândurora de familie: armata, primul plan al părinţilor, nu era un plan pentru ei, astfel că cele două opţiuni rămase, în mod tradiţional la acea vreme, erau ingineria şi medicina. „Tatăl nostru mi-a spus: «Tu vei fi inginer», iar fratelui meu, «Tu, doctor».” Fiind fratele mai mare, Kuldeep Kaushik a avut posibilitatea să aleagă totuşi – şi a ales ingineria pentru că ar fi fost mai uşoară, iar fratele său a devenit oftalmolog –, însă drumul său este diferit de ceea ce ar fi putut intui părinţii. „Erau anii 1994-1995, când trebuia să alegi dacă vei merge înspre matematică şi ştiinţe sau înspre ştiinţe umane. În acel punct nu ştiam prea bine ce vreau să devin. Tatăl meu a fost clar o influenţă şi, cum am spus, prietenii au fost de asemenea destul de importanţi în ceea ce am devenit. În 1991 a început reforma economică în India – nu îl aveam pe Steve Jobs, dar am avut oameni importanţi, lideri, care au construit businessul şi înspre care ne-am uitat. Ingineria era un domeniu foarte promiţător  în care să mă dezvolt”, descrie el felul în care a primit direcţia profesională din familie.

    După absolvire, s-a angajat la Infosys, o companie de tehnologie care a devenit publică în 2003, prilej cu care fiecare angajat a primit câte 100 de acţiuni. „Infosys era clar o organizaţie care investea în construirea unor cariere pe termen lung, în securitate financiară, iar liderul organizaţiei era un model.” Ce l-a atras însă a fost modalitatea de recrutare a companiei. „Veneau la şcolile de inginerie şi îţi dădeau să rezolvi 10 puzzle-uri. Ei se asigurau că nu îi iau în companie pe primii 5% cei mai buni care reuşeau să rezolve puzzle-urile şi, evident, nici pe ultimii. Aveau o propunere de valoare clară din partea companiei şi se gândeau că nu vor reuşi niciodată să îi răsplătească pe cei din top 5% deoarece ambiţia, drive-ul lor va fi diferit de ceea ce puteau să ofere, dar ştiau că au o propunere de valoare clară pentru următorii 80%.” Dincolo de modalitatea inedită de recrutare a companiei, l-au atras tehnologia şi serviciile financiare, care erau la momentul în care el făcea primii paşi în carieră industrii în creştere în India. Erau domenii înspre care se îndreptau oamenii buni, inteligenţi, şi calea logică să evoluezi era să intri în aceste domenii, iar apoi să lucrezi peste hotare. „India ieşea din paradigma de a fi foarte restricţionată, devenea mai deschisă la investiţii, iar pentru tinerii ca noi, acest lucru era important. Nu mă urcasem, de pildă, în avion până în 2002, când am fost trimis pentru prima dată de Infosys din India în Regatul Unit.”

    La acel moment, preocuparea sa era să continue să se dezvolte în direcţia de a fi un expert în tehnologie, însă, la un moment dat, a realizat că începea să se încadreze într-un stereotip indian: techy, care lucrează timp de câţiva ani în India, apoi merge în Statele Unite, face tehnologie acolo, aplică pentru o carte verde, se aşază la casa lui şi are o familie. La un moment dat, a început să deraieze de la acea direcţie, deşi a lucrat pentru Blue Cross Blue Shield timp de un an şi a avut oportunitatea să locuiască în Statele Unite. În această decizie şi, mai târziu, în toate deciziile luate ulterior în carieră, a cântărit mult şi viaţa privată: „În primele şase luni din lumea corporate, mi-am întâlnit jumătatea, cu care sunt împreună de 24 de ani. Am intrat într-o relaţie spre finalul anilor 2000, iar apoi, fiindcă profesia era importantă, am călătorit, am mers în diferite oraşe şi am lucrat în diferite locuri. Am plecat înspre Regatul Unit, apoi ne-am întors în India pentru că voiam să începem o familie, iar acesta a fost, de altfel, şi motivul pentru care am schimbat şi oraşele, pentru a fi mai aproape de părinţi.” S-au mutat la New Delhi şi au stat pentru câţiva ani în India. „Am început să lucrăm într-o nouă organizaţie şi am avut oportunitatea să ne relocăm în SUA. Astfel, spre finalul anilor 2004, ne-am mutat în Providence, care este pe Coasta de Est, în Rhode Island, între Massachusetts şi Connecticut. Eram recent căsătoriţi şi am profitat de oportunitate ca să ne mişcăm, să călătorim, iar în 2007 am urat bun venit în familie fiicei noastre, punct din care am decis că trebuie să fac ceva diferit.” Ceva-ul care a făcut diferenţa a fost dorinţa lui să studieze într-o şcoală de business, ceea ce i-a ghidat înapoi spre Europa – în 2009, au decis să se mute în Franţa pentru studiile lui. „Am vrut mereu să studiez în Europa, aveam visul să urmez o universitate europeană şi, de asemenea, m-am uitat la costul de oportunitate: MBA-urile din Statele Unite se întind, în general, pe doi ani şi cele din Europa, pe un an, iar apoi poţi să termini rapid şi să te întorci la business. De asemenea, MBA-urile din Statele Unite le faci când ai 25-26 de ani, eu aveam în jur de 29 de ani când am decis să fac o şcoală de business”.

    Cum a găsit curajul să se mute atât de des? Crede că deschiderea faţă de noile culturi a făcut cumva parte din ADN-ul său, atât în ceea ce priveşte naţionalitatea, cât şi familia: „Este o provocare să te muţi, dar eu m-am născut într-o familie cu activităţi în industria apărării şi am crescut în India, o colecţie de culturi, limbi, tipuri de mâncare, aşa că să te muţi dintr-un stat în altul este natural şi accesibil, ca şi cum te-ai muta din Germania în Franţa. Din perspectiva adaptabilităţii, cred că a venit la pachet cu originile mele – m-am născut aproape de Mumbai, m-am educat foarte mult aproape de Delhi, m-am dus pentru studiile la inginerie aproape de Calcutta, primul meu job a fost în Mumbai, al doilea în Bangalore şi am stat şi în Chennai. Cred că toate m-au pregătit mental pentru ceea ce avea să urmeze. Am fost de asemenea norocoşi să avem oportunităţi şi curajul să spunem da acestor oportunităţi.”

    Kuldeep Kaushik, CEO al NN România: Ca indivizi, cred ca avem motivatii diferite. Prin felul meu de a fi, am nevoie de provocari ca sa ramân motivat.


    BIO

    • Kuldeep Kaushik este CEO al NN, liderul pieţei de asigurări de viaţă şi pensii private din România;

    • El a acumulat peste 20 de ani de experienţă internaţională în strategie corporate şi de business, management al schimbării, excelenţă operaţională, transformare digitală şi dezvoltare a experienţei clienţilor, cu impact în peste 20 de ţări din Asia, Europa, Orientul Mijlociu, Africa, SUA şi America Latină;

    • Şi-a început cariera ca analist de business la Infosys, în ianuarie 2001 şi a lucrat atât în Regatul Unit, cât şi în Bangalore;

    • Între 2004 şi 2008 a lucrat pentru Perot Systems (Dell Technologies), atât în India, cât şi Statele Unite;

    • În asigurări a intrat în iunie 2010, ca CoS al Axa Global Life and Savings, de unde a evoluat în roluri multiple, cel mai recent fiind cel de chief operaţional, customer & transformation officer – Axa International & New Market (INM);

    • S-a alăturat grupului NN odată cu numirea în rolul actual, în noiembrie 2021 ;

    • Şi-a luat licenţa în inginerie metalurgică la National Institute of Technology Durgapur (1996-2000) şi a urmat şi un MBA în finanţe şi strategie la HEC Paris (ianuarie 2009 – iunie 2010).


    Tot ce a urmat a fost o replică la scară globală a experienţei din India. „Mutarea în Brighton, unde am stat un an, a fost foarte uşoară. Întoarcerea în Statele Unite a fost de asemenea uşoară, pentru că amândoi suntem profesionişti în tehnologie şi, prin urmare, am avut acces la multe oportunităţi. Este important de subliniat că sunt cine sunt fiindcă soţia mea a fost mereu cea care s-a pliat pe schimbările din cariera mea, şi-a adaptat propriul traseu, ceea ce ne-a permis să călătorim şi să preluăm următoarea mare oportunitate. Să ne mutăm în Franţa a fost foarte frumos. Parisul este o destinaţie de vis şi un loc unde nu foarte mulţi oameni au oportunitatea să trăiască, dar noi am stat acolo câţiva ani şi am experimentat viaţa, cultura, vinurile şi croissantele – cred că nicăieri nu găseşti croissante mai bune decât cele din orice brutărie obişnuită din Paris.” Crede că este binecuvântat să fi avut parte de aceste schimbări, dar pe de altă parte recunoaşte că au fost şi provocări: „Evident, am fost deschişi şi pregătiţi pentru toate schimbările, dar am avut şi provocări pe pacurs. Când ne-am mutat în Hong Kong, de exemplu, fiica mea se obişnuise la şcoala unde învăţa, avea deja prieteni şi nu-şi dorea o nouă schimbare”.  În Paris ajunsese când a început să lucreze pentru asigurătorul Axa, în perioada crizei financiare, când existau multe provocări legate de găsirea unui loc de muncă – dar, spune el, în cele din urmă a fost binecuvântat. „A fost o perioadă dificilă financiar şi cu provocări pentru familie. Soţia mea s-a întors în India şi a început să lucreze acolo, iar în cazul meu au apărut trei oportunităţi diferite din care am putut să aleg: Axa, un rol în IBM despre care am avut ulterior unele regrete că nu l-am luat – în 2010, în Olanda, aş fi putut să lucrez în data engineering şi, dacă făceam acest lucru de atunci, aş fi câştigat un set de abilităţi pentru care multă lume ar fi dat orice să le aibă –, iar a treia a fost Lafarge.”

    În domeniul asigurărilor, la Axa mai exact, a ajuns să lucreze prin intermediul şcolii de business, una cu reputaţie foarte bună în ecosistemul franţuzesc. Acolo obişnuiau să aibă în fiecare seară de miercuri un invitat care să le împărtăşească o viziune asupra leadershipului – erau invitaţi lideri din industrie să vorbească absolvenţilor. Primul pe care l-au chemat în perioada studiilor lui Kuldeep a fost Henri de Castries, care era CEO-ul grupului Axa la acel moment. „Este un lider inspiraţional care, atunci când intră într-o cameră, ajungi să gravitezi în jurul a ceea ce spune. Îmi amintesc că eram într-o sală mare, cea mai mare din şcoala de business, şi era plină la capacitate maximă, iar oamenii stăteau şi pe scări doar ca să îl asculte.” A vorbit cu ei 55 de minute şi a povestit lucruri care l-au inspirat şi captivat pe Kuldeep. Această discuţie a fost, de altfel, primul său contact cu grupul Axa şi cu industria asigurărilor. Asigurătorul francez se concentra atunci mai mult pe protecţie şi sănătate şi dezvolta cele două linii globale în perioada 2009-2010. „În acea perioadă dificilă la nivel macroeconomic, discuţiile se orientau foarte mult înspre finanţe şi directorii financiari erau cei care conduceau strategia de business. Henri şi managementul de board aveau o înţelegere foarte bună asupra contextului şi, prin strategia de business construiau la acel moment echipa de global business pentru asigurări de viaţă şi economii unde am avut oportunitatea unui interviu.”

    În 2010 a fost primit în grup chiar de unul dintre liderii pe care îi admira, Fabian Rupprecht, atunci CEO Global Life & Health în cadrul AXA. De acolo, parcursul lor a mers în direcţii diferite: Fabian a devenit CFO-ul echipei regionale a Axa în Spania, iar Kuldeep a ajuns în Hong Kong de unde, în 2017, s-a mutat şi el în Spania. S-au reunit şi în NN, unde Rupprecht devenise CEO-ul internaţional al grupului (iar recent a decis să plece şi să se alăture Helvetia Group, un alt grup elveţian din asigurări). „Cred că a făcut această «greşeală» să mă aleagă de mai multe ori pe parcursul celor 15 ani de când ne cunoaştem – m-a recrutat şi în cadrul NN în urmă cu 18 luni şi în mod clar a avut un rol atunci când m-am mutat în Hong Kong.”


    Businessul NN în  cifre

    NN este prima companie internaţională de asigurări de viaţă care a intrat pe piaţa din România, în 1997, iar de 15 ani activează şi pe segmentul pensiilor private, fiind lider pe pieţele de profil. Totodată, NN s-a extins în ultimii ani în România şi pe segmentele asigurărilor de sănătate şi de locuinţă. NN România este parte din NN Group, companie de servicii financiare cu o istorie de mai bine de 175 de ani la nivel internaţional şi o prezenţă puternică în 11 ţări, având în total peste 16.000 de angajaţi şi peste 20 milioane de clienţi. NN Group este listat la bursa Euronext Amsterdam din 2014.


    În ceea ce priveşte experienţa din Asia, o descrie drept uimitoare, având în vedere că viaţa de acolo este total diferită. „Viteza, ritmul, sunt incredibil de diferite. M-am alăturat grupului Axa într-o echipă regională – fiind un grup foarte mare, este operat în sistem trirarhic, cu sediul central în Paris şi echipe regionale. Din Hong Kong se conduc 8-10 ţări, iar eu m-am alăturat acestei echipe ca să construim businessul de beneficii extra-salariale în Indonezia, Singapore, Filipine şi Hong Kong. În centrul aceastei linii de business este partea de asigurări sănătate oferite ca beneficiu extrasalarial, dar pot fi adăugate şi asigurările de viaţă şi toate celelalte beneficii pe care angajatorii vor să le ofere angajaţilor lor, cum ar fi pensiile private obligatorii şi facultative.” S-a axat pe această direcţie timp de câţiva ani, construind businessuri în Indonezia şi susţinând operaţiunile din Hong Kong şi Filipine, iar această viaţă însemna, în majoritatea timpului, să ia un avion luni dimineaţă înspre o anumită piaţă şi un avion înspre Hong Kong vineri după-amiază. „Ritmul era complet diferit şi Hong Kong este foarte inaccesibil din acest punct de vedere pentru oameni ca noi. Ne-am găsit casă la etajul 65 al unei clădiri cu faţadă de sticlă, iar vineri seara, când ajungeam acasă după o săptămână plină, iar familia deja dormea, găseam linişte în priveliştea Hong Kong-ului care părea ca un tablou. Pe atunci trăiam între hoteluri şi chiar şi casa părea ca un hotel pentru mine, după cum spunea soţia mea.” A făcut timp de un an şi jumătate naveta între Indonezia şi Hong Kong – atât de mult încât aproape ajunsese la limita în care să plătească taxe indoneziene, iar ceea ce l-a frapat cel mai mult era ritmul foarte diferit. „Hong Kong-ul este unul dintre cele mai eficiente oraşe pe care le-am văzut. Experienţa de emigrare, de exemplu, dura 45 de minute de când plecam de acasă şi până ajungeam în avion. Ştiai exact timpul de care ai nevoie pentru a merge spre gară, să iei trenul spre aeroport şi, în funcţie de cât de aglomerat era aeroportul, puteai să aproximezi timpul”. Apoi a primit o ofertă să lucreze cu un fost manager în Spania. „Dacă te uiţi la experienţa mea de carieră până în acel punct, am avut experienţa asiatică, indiană, am lucrat în Asia, UK, Franţa, iar Spania era una dintre celelalte regiuni pe care le aveam în Axa. Din biroul spaniol, acopeream toată America Latină, businessurile din Africa şi businessurile din Europa de Est, iar aceasta a fost, de altfel, introducerea mea în peisajul est-european. Aveam afaceri şi în Orientul Mijlociu şi, treptat, am ajuns şi la câteva businessuri din Asia. A fost clar o atracţie din perspectiva rolului şi un pas în sus să te întorci în Europa şi să lucrezi din nou într-un peisaj pe care îl cunoşti. De asemenea, voiam să fiu parte din echipa aceea, formată din oameni foarte buni şi cu un manager care a fost un model şi un mentor. La fel şi câţiva dintre colegii din echipă, era un mix fabulos de oameni”, descrie el alegerea de a reveni în Europa. Acela a fost şi prilejul cu care a avut primul contact cu România, având în vedere că pe atunci, în perioada 2010-2011, se definea strategia pentru grupul Axa în segmentul asigurărilor de viaţă, sănătate şi economii. „Atunci când construiam strategii şi ne uitam la oportunităţi, evaluam tot footprintul european – România a fost una dintre ţările la care ne-am uitat atunci.”

    După o experienţă de 12 ani în grupul Axa a decis să facă o altă schimbare, de această dată în direcţia unei alte companii. „Dacă mai preluam un rol aici, deveneam un produs Axa şi nu aş mai fi fost capabil să supravieţuiesc în afara grupului. Am avut o oportunitate să mă mut în Londra, în cadrul grupului, dar m-am gândit că dacă vreau cu adevărat o provocare, atunci era momentul să fac o schimbare. Apoi, ştiam oarecum grupul NN fiindcă Fabian Rupprecht, care mă recrutase la Axa, devenise între timp parte din NN, aşadar am putut observa grupul de la distanţă.” A cântărit în alegerea sa faptul că părea că grupul cu origini olandeze este unul pentru care oamenii chiar sunt cheie, iar o experienţă nefericită din companie i-a demonstrat asta: „CEO-ul spaniol al NN a pierdut lupta cu cancerul în anul 2019 şi întreg boardul de management al NN a fost prezent la înmormântare. Este o conexiune şi un angajament faţă de oameni care merg dincolo de aspectul corporate al lucrurilor”.


    Kuldeep Kaushik, CEO al NN ÎN ROMÂNIA: Ca lider, trebuie sa faci lucrurile asa cum ai vrea sa le faca altii ln cazul tau daca ai fi ln locul lor, lntr ̵ o situatie inversa.


    Apoi, decizia schimbării a venit şi ca o consecinţă a felului în care este structurat el însuşi: „Ca indivizi, cred că avem motivaţii diferite. Prin felul meu de a fi, am nevoie de provocări ca să rămân motivat. Ca organizaţie, capabilitatea să găseşti oportunităţile potrivite şi oameni care să aibă implicarea şi concentrarea de care e nevoie pentru acestea, dar şi abilitatea să amesteci noul cu vechiul sunt un mix ideal. În NN există aceste capabilităţi şi abilităţi, dar şi acces la idei şi experienţe din toate pieţele în care este prezent grupul. Aducem oameni, inovaţie, idei, produse, propuneri de valoare din afară, iar în acest set-up există un schimb continuu de experienţă şi idei bune”. A ajuns astfel să fie recrutat pentru a doua oară de modelul său din Axa, care îl cunoştea de 12 ani şi ştia că printre ambiţiile sale se număra cea de a conduce un business. „A fost o surpriză plăcută pentru noi, pentru familia mea, că el s-a gândit că sunt potrivit pentru a duce businessul NN din România mai departe – a fost mereu un vis spre care mă îndreptam. Şi a fost, într-un fel, muncă în desfăşurare – dacă te uiţi înapoi, poţi să conectezi punctele, cum a spus Steve Jobs: Când porneşti la drum nu realizezi cum se vor aşeza lucrurile.” După  18 luni în România, spune că se bucură de fiecare moment: „Este un business extraordinar din care să faci parte şi să construieşti următoarea etapă. În mod clar, sunt mai multe etape de urmat, dar pentru mine, personal, au fost 18 luni grozave, cu colegi excepţionali, foarte diverşi în termeni de experienţe pe care le-avem în echipe. Există diversitate culturală la nivelul întregii companii. Suntem un board de management format din opt oameni de patru naţionalităţi diferite. Dintre aceştia, doar trei suntem bărbaţi, ceea ce nu este meritul meu, ci al acestei ţări, unde, de la început, a fost oferită putere femeilor”.

     

    Din rândul provocărilor avute până acum în România, menţionează nevoia de încetinire a colegilor care vor să dezvolte businessul cu toată viteza înainte: „Mereu avem o agendă foarte aglomerată, iar o provocare este să încetinim ritmul colegilor care încearcă să meargă la capacitate de 150%. Avem un plan solid de creştere şi suntem mereu atenţi la provocările legate de contextul macroeconomic şi social pentru mai departe”. Observă, de asemenea, potenţialul pe care îl are piaţa de asigurări din România: „Deficitul de protecţie din România este de aproape 620 de miliarde de lei, gradul de penetrare a asigurărilor este foarte scăzut, vorbim de între 0,2 % şi 0,3%, chiar şi comparativ cu alte pieţe est-europene este scăzut, aşadar există o oportunitate de creştere. În mod clar mai sunt multe de făcut ca să creştem conştientizarea acestei nevoi şi înţelegerea beneficiilor asigurărilor, să găsim propunerile de valoare potrivite pentru clienţii noştri şi să-i ajutăm cu protecţia de care au nevoie când apar situaţii neprevăzute. Cred că este una dintre pieţele de creştere pentru noi ca grup şi investim mult în această direcţie – dacă vorbeşti cu CEO-ul grupului, şi el va spune că România este, în mod evident, una dintre oportunităţile în care vrem să continuăm să investim şi este poate unul dintre singurele businessuri care este în totalitate organic. Aşadar suntem numărul 1 în diferite segmente, absolut organic, fără achiziţii.” De asemenea, este mulţumit de forţa de vânzări, pe care o descrie ca fiind drept una dintre cele mai puternice la nivel de grup şi care, cu mijloacele şi cu propunerile de valoare potrivite pentru clienţii lor, reprezintă o oportunitate: „Dacă aceasta va veni în următorii 5 sau 10 ani, asta depinde de câteva lucruri, dar în mod cert, ambiţia este să creştem în România”.

    Ce urmează pentru el? „Când am fost numit şi aprobat CEO al companiei, am realizat că nu ştiu ce urmează exact. Atunci am vorbit cu o amică alături de care am fost la şcoala de business, iar ea mi-a spus că ar trebui să încep să mă bucuri de ceea ce am, mai degrabă decât să îmi planific următoarea mişcare. Ceea ce fac în fiecare zi.”   

     

    8 întrebari de la publicul Meet the CEO

    1. Cum arată rutina ta zilnică?

    Nu am o rutină prestabilită, dar sunt câteva lucruri pe care le fac zilnic. Mă asigur că mă rog în fiecare dimineaţă, câte 2 minute, înainte să plec de acasă, iar asta îmi oferă multă putere. Apoi, fac sport zilnic, fie că este tenis, alergare, sport la mine acasă. Ascult multe ştiri şi Podcasturi atunci când conduc, seara, iar înainte să mă culc, îmi revizuiesc agenda pentru a doua zi – mă uit la întâlnirile ce urmează şi la ce am de făcut. Asta te ajută să îţi organizezi mai bine timpul şi activitatea pentru zilele următoare. De asemenea, ca rutină săptămânală, în fiecare dimineaţă de luni revizuiesc lucrurile pe care le-am făcut, apoi adaug ce mai am de făcut. Fiecare individ are un mod de a realiza lucrurile. Pentru mine, un mail necitit în inbox este un task, iar cele care au fost citite înseamnă că au fost şi rezolvate. Există însă şi persoane care au în inbox sute de mailuri necitite şi, deşi pe mine asta mă nelinişteşte şi am impulsul de a rezolva situaţia, pentru alţii este un mod de organizare care funcţionează foarte bine.

    2. Cum te-ai defini ca lider?

    Este o întrebare pe care toată lumea o pune, dar nu ştiu cum să mă definesc ca lider. Cred că dacă las prieteni în urmă, oameni care vor să rămână în legătură cu mine după ce am plecat, acela este leadership. Dacă pot să ajut oameni în călătoria lor profesională, acela este leadership. Cred, de asemenea, că am

    luat de câteva ori decizii dificile – în Spania, de exemplu, am avut o perioadă iniţială dificilă – şi am crezut mereu că, dacă eşti lider, trebuie să faci lucrurile aşa cum ai vrea să le facă alţii în cazul tău dacă ai fi în locul lor, într-o situaţie inversă. La momentul în care am ajuns în Spania aveam o echipă de 80 şi a trebuit să o reducem, ceea ce nu a fost uşor. Mi-am spus: fă lucrurile de care este nevoie aşa cum ţi-ar plăcea să îţi fie făcut ţie un lucru de acest fel, pentru că în lumea corporate poate veni un moment în care vei fi de partea cealaltă a mesei. Aşa merg lucrurile şi aşa aş defini leadershipul. Apoi, nu ştiu dacă este vorba despre leadership, dar, ţinând cont de direcţia înspre care se îndreaptă lumea, singura abilitate de care cred că avem nevoie este aceea de a-i înţelege pe ceilalţi mai bine. Lumea se mişcă într-un ritm foarte rapid, iar viteza a dus la două lucruri: acoperim mult mai multe, suntem expuşi mai multor lucruri, dar în acelaşi timp lucrurile au devenit mai superficiale. Dacă în urmă cu 20 de ani scriam scrisori părinţilor mei, acum realizez un apel video prin Whatsapp când vreau să vorbim. Cred că atingi mai mulţi oameni aşa, dar relaţiile au devenit mai superficiale. Dacă te uiţi la noile generaţii, acestea preferă să aibă experienţe, decât să acumuleze mai mulţi bani în conturile bancare. Poate luăm ce e mai bun din ambele lumi, fiindcă viteza are, de asemenea, valoarea ei.

     

    3. Cum faci faţă tehnologiilor disruptive?

    Cred că digitalul înseamnă pentru noi trei zone mari pe care vrem să le acoperim:

    1. Înţelegem mult mai bine nevoile şi aşteptările clienţilor, să îi implicăm în dezvoltarea de soluţii potrivite pentru ei, să aducem propunerile de valoare mai aproape de oameni în mediul digital şi să creăm experienţe digitalizate;

    2. Distribuim produsele
    noastre mai simplu şi mai rapid, cu ajutorul digitalizării. După cum spuneam, suntem foarte mândri de ceea ce

    avem – una dintre cele mai profesioniste forţe de vânzări şi instrumente digitale care să ajute fiecare consultant să fie alături de clienţi în cel mai bun mod posibil;

    3. Implicăm propriile echipe în operaţiunile companiei din toate ariile şi dezvoltăm competenţele şi abilităţile lor digi­tale astfel încât să înţeleagă clienţii şi să le ofere produse, servicii şi experienţe potrivite. Apoi, toate subiec­tele tehnologice la modă sunt enableri din punctul meu de vedere, folosim noile tehnologii în moduri diferite în toate ariile businessului. Concentrarea este acum pe date, o mină de aur pentru orice asigurător. Acestea ne ajută să ne înţelegem mai bine clienţii. La ce ne uităm din punct de vedere transformaţional este să punem cu adevărat clientul în centru şi să construim capabilităţile de care e nevoie pentru a-l implica, să ajungem la el şi să-i oferim soluţiile şi experienţele potrivite.

     

    4. Ce faci ca să oferi oportunităţi şi educaţie oamenilor tineri din NN care îşi doresc să aibă o călătorie similară cu a ta?

    Orice tânăr care intră în industrie e valoros şi nu m-aş supăra nici dacă s-ar duce la o companie concurentă. Şi orice persoană din România care îşi cumpără o asigurare este un câştig. Dacă eşti capabil să atragi talente e minunat şi pentru echipă şi pentru clienţi. În ceea ce priveşte partea de vânzări, de consultanţă, am făcut o filmare la conferinţa din acest an cu echipa de vânzări şi am trimis-o către managementul grupului pentru a arăta care este viitorul asigurărilor în România. Am avut pe scenă consultanţi financiari de toate vârstele. Cel mai tânăr are 22-23 de ani, iar cel mai în vârstă are peste 80 de ani, amândoi fiind la fel

    de entuziasmaţi de acest job. Ce vreau să spun este că recrutăm pe cât de mulţi oameni posibil, le oferim instrumentele potrivite şi îi ajutăm ca în câţiva ani să îşi construiască portofoliul şi să îl gestioneze pe termen lung. Ce putem face să îi atragem este să le oferim setul potrivit de capabilităţi şi apoi să îi reţinem în companie. Ca echipă de management, ne uităm la ce putem face ca să generăm suficiente venituri pentru cei mai tineri. Ne uităm şi în zona de digital, data, unde este o goană după cele mai bune talente, la ce putem face să atragem oamenii potriviţi şi să-i susţinem să se dezvolte. Iar în acelaşi timp investim în generaţiile viitoare, prin bootcamps şi iniţiative care să ajute tinerii să ia contact cu domeniul asigurărilor încă din facultate. Şi nu în ultimul rând, din perspectiva de CSR,

    susţinem dezvoltarea abilităţilor antreprenoriale şi a generaţiilor viitoare de antreprenori prin burse pentru tinerii cu posibilităţi limitate care vor să urmese studiile EA – The Entrepreneurship Academy.

     

    5. Cum te aduce MBA-ul mai aproape de rolul de CEO?

    Dincolo de perspectivele oferite de MBA per se, este foarte important să înveţi de la colegii pe care îi ai. Am avut 15 colegi, cu mentalităţi foarte diferite, experienţe diferite, astfel că am învăţat mult de la ei. Înveţi din provocările lor şi continui să înveţi pentru că păstrezi legătura, cel puţin cu o parte dintre ei. De asemenea, cred că MBA-ul te ajută să vezi dincolo de activităţile tale zilnice – pentru mine a fost o experienţă grozavă.

    6. Un model de CEO?

    Printre oamenii pe care îi admir se numără Henri de Castries (CEO al Axa între 2000 şi 2016 n.red.), unul dintre primii mei mentori. El putea să fie în această cameră, să vorbească cu 40 dintre noi şi să ne facă să ne simţim speciali fiecare. Dintre modelele mai recente aş putea să-l menţionez pe Wilm Langenbach, care a venit la Axa în 2015 şi alături de care am lucrat până în 2020. El este o persoană foarte muncitoare,  un gentleman, un om extrem de modest şi, de asemenea, şi cel mai pregătit CEO pe care l-am cunoscut.

    Era dedicat rolului aşa cum nu am mai văzut – călătorea, de pildă, toată noaptea din Brazilia înspre Spania şi se implica la capacitate maximă toată ziua acolo, ca apoi să se întoarcă. Dacă ajung la 10% din ce este el, va fi cu siguranţă o realizare.

     

    7. Ce carte recomanzi?

    Cea care mi-a schimbat viaţa a fost „Good to Great“ (de Jim Collins) – abia aterizasem în SUA, era 2004-2005, am intrat într-o librărie, doar ca să mă încălzesc şi am văzut această carte. Roşul este culoarea mea preferată, iar această carte este roşie – am luat-o, am deschis-o, iar dacă deschizi acea carte, primul rând din ea spune „Binele este duşmanul grozavului”. Toţi suntem mulţumiţi să fim buni, de aceea ratăm oportunitatea să fim grozavi.

     

    8. Care este sfatul principal pe care l-ai transmite fiicei tale?

    Copiii mei sunt cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat, iar de la fiica mea am învăţat multe lucruri. Eram în apartamentul nostru din Hong Kong, la etajul 65 al unei clădiri de locuinţe cu faţada complet din sticlă prin care vedeai un peisaj uimitor. M-am trezit într-o dimineaţă, m-am uitat în jos, vedeam bărci şi aproape 1.000 de oameni înotând. Am început să mă entuziasmez şi am trezit-o pe fiica mea să vadă şi ea competiţia. Uitându-ne împreună la înotători, eu am observat unul care era mult în faţa celorlalţi şi i-am spus că el va câştiga cu siguranţă cursa. După o mică pauză, fiica mea s-a uitat la mine şi mi-a spus: „De unde ştii că este un el?” Pentru mine, asta a fost o lecţie şi un şoc, pentru că am realizat cât de inconştient se strecoară astfel de biasuri în noi. De atunci sfatul meu pentru mine însumi a fost că trebuie să o cresc pe fiica mea ca şi cum ar fi fiul meu şi să îi ofer cât de multă încredere şi libertate se poate.

     

    O sfaturi pentru tânara generaţie

    1. Faceţi-vă prieteni şi alegeţi-i cu înţelepciune.

    Investiţi în asta – am avut prieteni în şcoală care aproape au fost motivul pentru care am continuat să studiez şi să îmi aduc mie însumi provocări. În India, să ajungi la o şcoală de inginerie este unul dintre lucrurile greu de realizat, iar datorită prietenilor avuţi acolo am continuat – prietenii din inginerie sunt şi cei care m-au făcut să îmi doresc să merg la o şcoală de business.

    2. Nu fiţi mediocri.

    Alegeţi-vă cel puţin un lucru pe care ştiţi că îl puteţi face mai bine decât ceilalţi. Provocaţi-vă, aveţi încredere în puterile voastre şi veţi reuşi.

    3. Fiţi curioşi.

    Într-una dintre discuţiile Ted Talks pe care le-am urmărit, un speaker povestea că era într-o clasă cu copii de 5 ani, el spunea câte ceva, iar copiii desenau diferite lucruri. La un moment dat s-a dus la o fetiţă şi a întrebat-o ce desenează, iar ea a răspuns că îl desenează pe Dumnezeu. „Nu l-ai văzut niciodată pe Dumnezeu, de unde ştii cum arată?” Iar ea a spus: „Vei şti într-un minut”. Rămâi curios, asta te va diferenţia poate de roboţii care ar putea să preia lumea.

    4. Faceţi sport.

    Cred că asta este o modalitate prin care să înveţi multe lucruri, dar şi să continui să te ridici şi să fii înapoi pe picioarele tale când e nevoie.

    5. Există o vorbă în hindi: „Dacă obţii ceea ce îţi doreşti, asta este bine, dar dacă nu obţii ceea ce vrei, este şi mai bine”.

    Cred că sfatul pe care l-aş deduce de aici este să ai răbdare fiindcă lucrurile vor funcţiona în favoarea ta. Nu pierde răbdarea şi perseverenţa.

    6. Asumaţi-vă  riscuri.

    Le-am spus şi colegilor mei într-o prezentare – „No guts, no glory” – asumă-ţi riscuri.

    7. Fiţi recunoscători.

    Cred că nu ne luăm suficient timp ca să ne bucurăm de ceea ce avem, aşa că faceţi asta.

    8. Ascultaţi mai mult şi absorbiţi informaţiile.

    După cum a spus Buddha cândva

    – „Dacă gura ta e deschisă, înseamnă că nu înveţi”. Ascultaţi mai mult şi învăţaţi – din cauza ritmului, a vitezei, uităm să încetinim şi să ascultăm.

    9. Găsiţi mentori în diferite aspecte ale vieţii voastre şi cereţi ajutor.

    10. Nu luaţi eşecurile prea în serios, viaţa are mult mai multe lucruri de oferit.

    Tatăl meu voia să fiu în armată – am trecut printr-un proces de selecţie de patru zile în care am eşuat, iar privind retrospectiv, mi-am spus: „Poţi să eşuezi, dar nu fi un eşec”.

  • Povestea primei companii din IT-ul românesc care s-a listat la bursă. Cum vrea ea să schimbe piaţa pentru ca România să nu mai fie pe ultimul loc în UE la competenţe digitale

    În contextul în care ne aflăm în plină decadă digitală, România se află încă pe ultima poziţie la capitolul „competenţe digitale” în rândul statelor UE. Cum şi-a propus grupul Bittnet, primul nume din IT-ul local listat la BVB, fondat de fraţii Mihai şi Cristian Logofătu în 2007, să schimbe acest clasament şi să transforme companiile româneşti şi pe angajaţii lor în campioni în tehnologie?

    „Misiunea noastră nu e doar despre a vinde o tehnologie, ci de a creşte cumva campioni în tehnologie, fie că sunt companii româneşti pe care să le facem mai deştepte, mai agile, mai capabile să se lupte cu jucători internaţionali, fie că vorbim de oameni care să fie nişte oameni de valoare în tehnologie şi să poată să aibă un loc de muncă cu mai multă valoare”, spune Mihai Logofătu, cofondator şi CEO al grupului Bittnet.

    De altfel, el şi-a asumat această misiune, împreună cu fratele său, Cristian Logofătu, încă din 2007, anul în care au pornit aventura Bittnet într-o formulă oficială, odată cu intrarea României în UE. „Pe de altă parte, aventura noastră în industria de tehnologie, în IT-ul românesc, începuse deja cam la nivelul anilor 1999-2000”, povesteşte el.

    La acea vreme se dezvolta în România o reţea de centre educaţionale numită Cisco Networking Academy, un program global al companiei americane Cisco, prin care tineri – elevi, studenţi – învăţau bazele funcţionării internetului. „Azi e cel mai amplu program educaţional al unei companii private. Noi am fost doi dintre aceşti studenţi, ulterior am fost instructori, apoi am dezvoltat academia până la nivelul la care în 2007 devenise cea mai mare academie Cisco din toată Europa, Orientul Mijlociu şi Africa. Văzând noi acest succes din lumea academică şi cum veneau la noi la cursuri oameni din companii private, ne-am gândit că ar trebui să începem şi un business antreprenorial în care să facem educaţie profesionistă pentru angajaţii din tehnologie şi cam aşa a luat naştere Bittnet – fără ambiţii, fără nişte planuri bine stabilite ca antreprenori, mai degrabă doar cu dorinţa de a construi o companie românească care să facă educaţie.” De altfel, zona de educaţie în aria tehnologică a fost încă de la început şi este şi astăzi unul din pilonii de bază ai grupului Bittnet.

    Cei doi fraţi au pornit la drum pe calea antreprenoriatului folosind ca investiţie iniţială „nişte bani de la părinţi şi ceva bani de la bănci, credite pentru care am garantat cu apartamentele în care stăteam noi şi mama”. Primii ani de viaţă antreprenorială recunoaşte că au fost destul de grei. „Am folosit toate resursele posibile, şi la vremea respectivă nici nu exista un ecosistem care să sprijine antreprenoriatul aşa cum este astăzi. Astăzi există un sistem foarte bine pus la punct, cu oameni, structuri şi bani, capital pentru fiecare etapă, cu toate seriile posibile – preseed, seed şi tot aşa, plus deschiderea de a mentora. Dar la noi au fost toate lucrurile văzând şi făcând, plus ce am citit şi ne-am autodezvoltat.” Ca lecţie pentru alţi antreprenori spune că întotdeauna începutul e foarte greu şi ai senzaţia că împingi un bolovan la deal. În plus, „mai degrabă vei găsi prea mulţi oameni de jur-împrejurul tău care îţi vor spune de ce nu se pot face lucruri şi de ce nu este bine”. Aşa că trebuie să găseşti liniştea şi puterea să îi dai la o parte pe toţi cei care îţi explică că nu se poate, continuă el, şi asta pentru a putea să le arăţi că se poate face ceea ce ai de făcut şi să te înconjori de oamenii care să sprijine această idee, „fiindcă multe idei sunt valoroase, secretul însă stă în execuţie şi mai degrabă mai multe idei mai puţin valoroase ajung să supravieţuiască şi să devină de succes pentru că au parte de o execuţie bună decât invers”.

     

    De la companie la grup, în patru cicluri de dezvoltare

    Privind retrospectiv, Logofătu spune că până în prezent Bittnet a trecut prin patru cicluri mari de dezvoltare. Cel dintâi a fost cuprins în perioada 2007-2011, „în care am prins o criză care a fost foarte greu de gestionat, fiindcă eram o companie mică, furnizorii nu-ţi mai dădeau nimic, băncile erau şi ele destul de stresate, căci a fost o criză financiară grea la momentul respectiv, deci au fost momente greu de gestionat”. A urmat apoi perioada 2012-2015, „în care ne-am dezvoltat destul de mult şi în care am avut alături de noi pentru prima oară în România un advisory board format din oameni care fie au mai crescut companii şi au făcut exit, fie erau antreprenori de un mai mare succes decât aveam noi”. La începutul acestui interval, mai precis în anul 2012, compania a atras şi prima finanţare, din partea lui Răzvan Căpăţână, care a fost business angel investment pentru Bittnet. În plus, antreprenorul spune că noua structură a contribuit foarte mult la evoluţia afacerii.

    Apoi, la început de 2015, în căutarea unei noi runde de finanţare pentru a accelera creşterea, s-a ivit oportunitatea listării la BVB, odată cu lansarea unui segment de piaţă secundară, AeRO, destinat IMM-urilor cu ambiţii de creştere foarte mari. „Pentru noi asta a răspuns unor idei, unor visuri, pentru că până atunci principala sursă de inspiraţie au fost cărţile americane, iar companiile de tehnologie pe care le vedeam sau pentru care lucram ca parteneri se listaseră la bursă în SUA, deci a devenit deodată un traseu foarte bun”. Anul 2015, completează Mihai Logofătu, a fost un an important şi prin prisma faptului că IT-ul local a trecut printr-un „moment de curăţenie”, existând la acea vreme multe companii româneşti de renume implicate în mai multe scandaluri mediatice. „Iar faptul că am reuşit să ne listăm, să devenim prima companie de tehnologie din România listată la BVB a avut şi alte beneficii, unele dintre ele fiind vizibilitatea şi posibilitatea de a atrage resurse umane care să dorească să lucreze într-un mediu curat, într-o cultură sănătoasă. Acesta a fost momentul 2015.”

    A urmat perioada 2015-2020, parcursul companiei pe piaţa de capital secundară, presărat cu o serie de iniţiative de ridicare de capital în premieră, emisiuni de obligaţiuni şi alte acţiuni, deci „un real succes”. Pe de altă parte, executivul spune că au deschis, astfel, şi drumul unei noi industrii, care a avut şansa să fie reprezentată la bursă, „iar astăzi, aproape zece ani mai târziu, acest sector este reprezentat de opt-zece companii, cred. A devenit un sector reprezentativ pentru bursă în contextul în care a devenit şi un sector reprezentativ pentru economia României”. Acum douăzeci de ani, când Bittnet făcea primii paşi, IT-ul nu conta în PIB-ul ţării, subliniază Logofătu. Spre comparaţie, astăzi, la finalul anului 2022, IT-ul a depăşit 7% din PIB şi proiecţia pentru acest sector este că va trece de 10% până la finalul anului 2025, ceea ce arată că economia se modernizează, se aliniază la un trend european, tehnologia e un sector important, aduce o valoare adăugată şi în opinia noastră prin tehnologie şi prin accelerarea tehnologiei România are şansa de a reduce decalajele economice faţă de Europa de Vest. „De aceea, cumva pariul nostru şi al grupului Bittnet în formula în care suntem astăzi este de a accelera călătoria digitală a României.” Antreprenorul atrage atenţia că în indicele DESI, un clasament al ţărilor europene care măsoară gradul de digitalizare al societăţilor prin patru componente – conectivitatea la internet de mare viteză, nivelul competenţelor digitale, intensitatea tehnologiei din sectorul public şi pe cea din sectorul privat –  suntem pe ultimul loc. „În ultima perioadă s-a clarificat foarte mult misiunea grupului Bittnet. Astăzi, după 17 ani, putem spune că grupul Bittnet este principala companie din România care sprijină călătoria digitală a acestei ţări. E un proiect amplu, complex, într-o perioadă în care Comisia Europeană pune foarte mult mult accent pe tehnologie. De altfel, decada 2020-2030 este botezată decada digitală şi foarte multe investiţii prin programe şi prin mecanisme europene se duc înspre digitalizare. Acel program PNRR este doar unul dintre mecanismele puse la punct de UE, prin care să sprijine creşterea gradului de digitalizare a ţărilor din această zonă.”

     

    Patru piloni bine structuraţi

    Tot în număr de patru sunt şi diviziile sub care e structurat grupul Bittnet, acestea cuprinzând, la rândul lor, mai multe companii: Educaţie (Bittnet Training, Equatorial), Cloud & Infrastructure (Dendrio, Optimizor, TopTech, 2Net, Dataware), Cybersecurity (Fort) şi Business Platforms & Software (Elian Solutions şi Nenos). „Sunt peste 12 branduri astăzi, iar aceste unităţi, aceşti piloni sunt aliniaţi cu trei din patru piloni ai indicelui DESI. Practic, cu excepţia pilonului legat de conectivitate, cel în care operatorii din România fac o treabă foarte bună şi care este, de asemenea, singurul pilon din cei patru unde România este în topul ţărilor, ceilalţi trei piloni sunt direct impactaţi de diviziile grupului Bittnet.”

    Antreprenorul spune însă că, dacă a învăţat ceva în toţi aceşti ani şi dacă se uită la modelul pe care l-a văzut la o scară globală, folosit de companiile mari, cel mai important pilon rămâne cel legat de capitalul uman şi de dezvoltarea competenţelor digitale într-un cât mai mare număr – „atât cele de bază cât şi cele avansate”. Potrivit lui, fără acest capital uman bine pregătit în direcţia competenţelor digitale vom cumpăra tehnologie care pe care nimeni nu va şti s-o folosească, iar oamenii nu vor avea un mindset digital cu care să-şi abordeze problemele. „Deci cred că un impact foarte mare îl avem în zona capitalului uman, unde prin programele noastre comerciale, adică prin ceea ce facem în unitatea de educaţie, dar şi prin ceea ce facem ca bine în societate – mă refer aici la programe de reconversie profesională – practic creştem numărul de oameni care să aibă fie competenţe digitale de bază, fie, pe cei care sunt deja în industrie, îi ajutăm să obţină expertiză mai înaltă şi practic să devină mai relevanţi.”

    Anul trecut, un număr de peste 6.000 de oameni, angajaţi ai unor firme din România, au participat la cursurile Bittnet. „Practic, companiile se uită în interiorul lor şi văd cam care este nivelul de expertiză pe care îl au în raport cu joburile pe care vor să le dezvolte şi îşi fac această analiză la care participăm şi noi şi ajutăm unde este nevoie pentru a înţelege ce le lipseşte.”

    Cursurile livrate de Bittnet includ fie conţinut propriu, fie conţinut de la partenerii de tehnologie, „fiindcă în industria de tehnologie foarte multă credibilitate o au certificatele profesionale”. Astfel, spune că un certificat oferit de un producător global ca Microsoft, ca Cisco, obţinut în urma finalizării cursurilor livrate de Bittnet cântăreşte mult şi în CV. „Ţi se oferă o diplomă în momentul în care tu ştii să foloseşti o anumită tehnologie – ca parteneri autorizaţi de training ai tuturor acestor producători noi avem dreptul să facem cursuri oficiale şi să le dăm la final absolvenţilor o diplomă care să spună că au promovat acest curs şi sunt în stare să facă aceste chestii. Prin aceste diplome ei se pot angaja oriunde în industrie, local sau internaţional, şi tocmai asta este valoarea acestor certificate – fiindcă sunt considerate certificate recunoscute în industria internaţională.”

    Vorbind apoi despre cel de-al doilea pilon, cel de infrastructură şi cloud, antreprenorul spune că acesta rezolvă, practic, o problemă esenţială a companiilor – nevoia de comunicaţii. „Şi în acest loc, dacă ne gândim, toate companiile au reţele de comunicaţii, fie că sunt la sediu, fie într-un format de muncă flexibil, au nevoie să folosească aplicaţiile de business, au nevoie să rezolve taskuri de business, să discute cu parteneri, să meargă la clienţi şi pentru a putea face asta într-un mod flexibil şi securizat sunt necesare soluţii de infrastructură pe care companiile din acest unit le oferă la cheie clienţilor, atât din mediul privat cât şi din mediul public. Şi avem aici nenumărate exemple în care în ultimii ani s-a văzut foarte mult această necesitate, faptul că oamenii au fost forţaţi să treacă în online, iar existenţa unor soluţii de colaborare şi a unor infrastructuri pregătite a permis continuitatea businessului chiar şi când am stat în casă.” În cazul Bittnet, spune Logofătu, şi anterior anului 2020 exista obiceiul de a se merge la birou într-un regim flexibil, dar majoritatea sesiunilor de training erau livrate faţă în faţă. Odată cu apariţia crizei pandemice, în mai puţin de două săptămâni au migrat absolut toate sesiunile de curs în online. „Noi eram pregătiţi din punctul de vedere al tehnologiei, al infrastructurii de comunicaţii să ne facem treaba de acasă, dar lucrul ăsta nu s-a întâmplat în foarte multe companii şi a fost un test de maturitate şi de viteză – cât de repede te poţi adapta să lucrezi de acasă şi să ai infrastructurile pregătite.”

    Legat de cea de-a treia divizie, cea legată de zona de cybersecurity, aceasta, spune Mihai Logofătu, a avut un impact major în schimbările aduse mai ales de ultimii ani, deoarece „un alt lucru pe care l-a arătat această schimbare puternică este cât de fragili suntem din punctul de vedere al securităţii”, pentru că, pe măsură ce toată lumea este expusă digital şi accesează resurse prin internet, practic teritoriul de apărat din punct de vedere cibernetic a crescut foarte mult şi asta a presupus o mai mare atenţie la soluţiile de securitate cibernetică. „În ultimii ani, toate studiile indică o creştere a numărului şi complexităţii atacurilor, de aceea colegii din divizia de cybersecurity îi sprijină pe clienţii din mediul public sau privat să funcţioneze fără să fie afectaţi de un atac cibernetic.” Practic, divizia de infrastructure & cloud şi cea de cybersecurity merg mână-n mână.

    Iar despre al patrulea pilon, Business Platforms & Software, Logofătu spune că importanţa sa e dată de faptul că ajută clienţii să-şi atingă obiectivele de business, folosind tehnologia ca instrument, infrastructura fiind o fundaţie necesară pe care să poţi să construieşti. „Deci dacă e să ne gândim la felul în care Bittnet este astăzi organizat, pregăteşte oamenii să funcţioneze, să aibă un job. Căci în momentul de faţă educaţia plus accesul la internet au ca egal un loc de muncă al viitorului. Iar prin infrastructură companiile devin funcţionale în această nouă realitate, prin aplicaţii de business devin performante, devin productive şi reuşesc să-şi atingă mai mult obiectivele lor de afaceri, iar prin securitate le facem să funcţioneze, să rămână disponibile atât clienţilor cât şi angajaţilor.” Dezvoltarea din ultimii ani a Bittnet a vizat această idee, de a avea o relaţie end to end pentru clienţii grupului. „Şi continuăm să atragem companii, să facem investiţii care să completeze această această linie logică care în egală măsură răspunde şi unui obiectiv de ţară, pentru că în esenţă lucrurile sunt legate între ele, şi de aceea considerăm că dezvoltarea e naturală iar piaţa de capital ne ajută să accelerăm această dezvoltare.”

    La capitolul „clienţi”, pe zona de educaţie Logofătu spune că principalele companii care apelează la trainingurile Bittnet vin fie din sectorul public, fie din sectorul privat mare – companii multinaţionale care au deja această educaţie de a investi an de an în pregătirea oamenilor. „Sectorul de tehnologie din România este pentru noi un sector prioritar fiindcă dacă creştem competenţa companiilor de tehnologie, sprijinim practic mult mai mult acest obiectiv de competenţe digitale”, susţine antreprenorul.

    În zona unitului de infrastructură, grupul are clienţi de toate dimensiunile, care sunt dispuşi să investească în tehnologie, antreprenori români, clienţi-multinaţionale şi sector public. „Sunt câteva verticale-cheie care au mai mare înclinaţie pentru tehnologie şi aş putea vorbi de trei-patru verticale unde noi acţionăm mai des: zona financiar-bancară, unde există foarte multe nevoi de tehnologie şi foarte multe riscuri, zona de manufacturing, zona de public, însemnând instituţii de apărare naţională şi infrastructuri critice – căci noi nu suntem pregătiţi să servim neapărat o primărie locală, dar suntem pregătiţi să servim ministere naţionale de apărare, ministerul de interne, pentru că acolo există infrastructuri critice, unde expertiza colegilor noştri este relevantă, zona de medical, tot ce înseamnă zona asta de health, unde se lucrează cu date sensibile care trebuie protejate, căci dincolo de nevoia de tehnologie şi de digitalizare din sectorul privat medical, cu tot ceea ce înseamnă ramurile lui, există o nevoie puternică de a proteja aceste date, şi zona de energie, de utilităţi.”

    Divizia din zona de software lucrează mult şi pentru antreprenoriatul românesc mare, care are nevoie de soluţii şi sisteme, iar pilonul de cybersecurity se adresează tot domeniilor financiar-bancar, de apărare naţională şi tot ce înseamnă practic cadru reglementat.


    Carte de vizită

    Mihai Logofătu, cofondator şi CEO, Bittnet Group

    ›     La bază este economist;

    ›     A pornit compania Bittnet în 2007, alături de fratele său, Cristian Logofătu;

    ›     În cadrul companiei este responsabil de implementarea unor procese operaţionale mai bune la nivel de grup şi de coordonarea, alături de echipă, a dezvoltării grupului în strategia de M&A;

    ›     Printre hobby-urile sale se numără sportul şi, de-a lungul timpului, a practicat tenis timp de 20 de ani şi, mai recent, a participat la triatloane şi alte competiţii de profil.


     

    „Criteriul de profitabilitate, baza oricărui business sustenabil”

    La nivel de strategie, una dintre coordonatele urmate de Bittnet este cea de M&A. „După momentul listării am spus că vrem să avem o creştere care să fie un mix între creşterea organică şi o creştere prin achiziţii, prin M&A-uri. Am făcut 14 procese de M&A în urma cărora antreprenori şi companii româneşti s-au alăturat grupului. În continuare, majoritatea acestor antreprenori au rămas alături de noi, asumându-şi pe alocuri pălării mai mari, nu doar compania cu care au venit, ceea este un rezultat relativ unic.” Toate companiile au crescut, spune Logofătu, toate companiile practic au prins arii din această nouă structură în care grupul le-a dat acces la capital, la know-how şi la operaţiuni, pentru că sunt companii bune, care aveau nevoie de sprijin pentru a trece la următorul nivel. „Avem o echipă dedicată de M&A şi avem o echipă dedicată de integrare a M&A-urilor, pentru că prima parte poate să dureze între trei-patru luni şi un an şi jumate, cu toate procesele prin care trece un M&A, dar partea complicată este să-i găseşti loc în echipă şi s-o aduci la standardul de grup, să-i integrezi pe acei oameni, şi acesta este un demers complex pe care l-am îmbunătăţit în timp şi avem un grup de oameni care lucrează la fiecare proiect în parte.”

    Dacă în primele proiecte de M&A au încercat să crească accelerat, căutând companii care să semene cu Bittnet şi mai multe dintre tranzacţii au venit să sprijine pilonul de infrastructură şi cloud, unde au apărut companii mari cu răspândire geografică, cu parteneriate tehnologice internaţionale, în ultimul an antreprenorul spune că au schimbat un pic practica la nivelul întregului grup, pentru că atât investitorii cât şi partenerii de business au cerut să se menţină un ritm de creştere, „dar să creştem zona de profitabilitate. Ne dorim în continuare creştere, dar ea trebuie să fie subordonată unei profitabilităţi mai bune, ceea ce înseamnă că şi în deciziile de zi cu zi am schimbat priorităţile, dar şi în strategia de M&A ne uităm după companii care să fie diferite, care să vină cu servicii recurente sau care să aibă expunere pe piaţa international. Deci practic în ultimul an am schimbat un pic felul în care ne uităm la companii, fie să completeze ceea ce lipseşte din oferta noastră, analizând totodată şi zona de profitabilitate – să fie companii poate mai mici, dar cu o pondere mai mare de servicii complementare nouă.” În felul acesta, adaugă el, „continuăm călătoria noastră de a deveni cel mai mare grup de servicii de tehnologie din România, dar bifăm şi criteriul de profitabilitate, care este baza oricărui business sustenabil. Nu poţi să ai un impact în societate şi să fii o companie că vorbească de sustenabilitate dacă nu eşti întâi o companie solidă din punct de vedere financiar”.

     

    O infrastructură umană capabilă, esenţială în călătoria Digitalizării

    În ceea ce priveşte echipa, care numără, în prezent, 370 de angajaţi, 93 veniţi anul trecut, şi cu o estimare de creştere cu alţi 60 de oameni până la final de an, Mihai Logofătu spune că în rândul calităţilor pe care le caută la cei ce se alătură grupului se numără dorinţa şi capacitatea de a învăţa permanent, curiozitatea, gândirea critică, capacitatea de adaptare la schimbare şi bunătatea. „Nu căutăm angajaţi ideali, căutăm angajaţi potriviţi culturii noastre, oameni care să aibă mai degrabă abilităţi, să fie autonomi, să fie ageri, să dorească să crească. Expertiza o poţi oferi uşor unui om. Ce nu poţi să schimbi este felul de a fi, mentalitea. Ne uităm deci după anumite abilităţi – abilitatea de a creşte, de a evolua, de a se adapta unor condiţii, şi felul în care e un om care aduce valoare. Partea de competenţă o formăm mai uşor şi avem preocuparea asta, facem chestia asta pentru piaţă şi avem o echipă care face asta doar pe plan intern, doar pentru colegii noştri.”

    Rezultatele, spune el, se văd. „În ultimii trei ani vedem cum cresc oamenii, vedem cum am profesionalizat şi din rândul colegilor am ridicat manageri.” La momentul actual, peste 40% din oamenii din cadrul grupului sunt de sex feminin şi acelaşi procent se repetă şi în cazul angajaţilor care conduc echipe – 40% dintre acestea fiind conduse de femei. „Nu a existat niciodată o politică în acest sens, acesta este rezultatul faptului că ne-am preocupat să luăm oamenii cei mai potriviţi pentru anumite poziţii, fără să conteze de unde vin, ce religie sau ce altă apartenenţă au. (…) Cred că un pariu important pentru grupul Bittnet va fi felul în care reuşeşte să profesionalizeze structura managerială. Astfel, e al treilea an în care derulăm o academie de dezvoltare de abilităţi manageriale şi de leadership. Practic, ca să putem fi acel grup de companii care să sprijine călătoria asta digitală a României avem nevoie de o de o infrastructură umană capabilă.”

     

    Recuperarea decalajelor, posibilă prin schimbarea mindsetului

    Cât despre lacunele României la capitolul „competenţe digitale” şi modul în care companiile şi angajaţii deopotrivă pot recupera decalajele faţă de restul Europei, antreprenorul atrage atenţia în primul rând asupra faptului că, în timp ce clienţii din companiile mari, multinaţionale, vin cu o practică de grup şi cu standarde de grup în ceea ce înseamnă consumul de tehnologie, acolo conversaţia fiind despre performanţă, despre cine este cel mai bun să livreze o anumită soluţie, în rândul companiilor antreprenoriale e un efort mai mare de educare, de conştientizare a nevoilor din zona asta de tehnologie şi de conştientizare a importanţei de a avea soluţii profesioniste livrate de un furnizor profesionist, care să răspundă pentru ceea ce face. El notează că se remarcă totuşi un proces de maturizare, „în opinia noastră încă puţin prea lent, dar sunt manageri, antreprenori care realizează că fără investiţii în tehnologie nu vor putea rezista pe o piaţă din ce în ce mai competitivă”. Cumva aici scopul nostru este şi de a educa piaţa. Potrivit lui, acest sector este extrem de important – „îndrăznesc să spun strategic pentru România anului 2030”, iar valoarea creată de oamenii care muncesc în tehnologie este mult mai mare decât valoarea creată în orice alt domeniu, dacă ne uităm la contribuţia sectorului în PIB şi la câţi oameni generează acel rezultat comparativ cu alte sectoare. „Şi cred că atunci când ai de făcut pariuri ca ţară nu poţi să te uiţi în toate domeniile. Evident ai de recuperat decalaje faţă de ţările europene în zona asta serviciilor de infrastructură rutieră, feroviară, lucruri care cumva trebuiau făcute mai de mult, dar cu asta nu vei face niciodată un salt. Dacă vrei să faci un salt, să recuperezi nişte decalaje trebuie să pui nişte pariuri majore. În opinia noastră tehnologia şi IT-ul reprezintă un pariu pentru România anului 2030.”

    El spune că această poziţionare a României la nivelul competenţelor digitale reflectă şi o problemă demografică, o problemă ce ţine de cele două Românii despre care vorbim atât de des – România oraşelor şi România satelor. „În oraşe lucrurile stau mult mai bine, e un nivel de educaţie mult mai mare, ponderea copiilor care merg la şcoală, la licee, la facultăţi e foarte mare şi de aici din ce în ce mai mulţi se îndreaptă spre cariere în tehnologie şi ridică acest indicator. România, la 30 de ani de la Revoluţie, încearcă să recupereze decalaje şi România anului 2023 faţă de România lui 2000 e total schimbată din multe puncte de vedere. Cred însă că în alte economii e o preocupare mai mare şi la nivel de guvern pentru a sprijini aceste lucruri, e mai mare gradul de maturizare a companiilor din sectorul privat şi atunci ponderea investiţiilor lor în a pregăti oamenii e mai mare. Inclusiv la nivel de cetăţean.” În România, mai spune el, oamenii se aşteaptă mai des ca angajatorul să le plătească educaţia, în timp ce în Europa Vestică mult mai mulţi oameni aleg să îşi plătească educaţia din propriul buzunar, să investească în dezvoltarea lor pentru că ştiu că asta îi va face mai relevanţi pe piaţa muncii. „Deci cred că sunt încă schimbări şi căutăm să recuperăm aceste decalaje. În Europa Centrală şi de Est România este probabil alături de Polonia în cea mai bună poziţie, cu un bazin mare de IT-işti, cu un potenţial de a deveni un hub digital în regiune.”

    De altfel, Mihai Logofătu spune că accesul la tehnologie este astăzi mult mai facil decât a fost vreodată şi, în timp ce companiile mari, globale, au posibilitatea să aloce bugete foarte mari şi au avut posibilitatea şi în trecut  să investească mult în tehnologie, în paralel IMM-urile au la rândul lor posibilitatea să fie mai inteligente şi să cumpere lucruri de-a gata, să folosească soluţii de cloud care sunt publice şi accesibile tuturor la o fracţie din costul pe care companiile globale l-au plătit în trecut. „Deci cred că nu e o problemă de resurse, ci o problemă de mindset a liderilor din aceste companii, care ar trebui să fie mai deschişi la ceea ce se poate întâmpla cu tehnologia şi să încerce să încerce să-şi regândească businessul ca şi cum l-ar porni astăzi de la zero. În orice domeniu am fi vom găsi piese de lego deja existente pe care să le folosim, la un cost foarte mic. Sunt multe modele de business care nu dezvoltă nimic, ci doar iau de-a gata lucruri care există, le îmbină într-o idee şi îşi văd obiectivul de business.” Resursele astăzi există, costurile sunt scăzute şi mai mult decât atât, cloudul este unul dintre egalizatorii cei mai mari între o companie mică şi o companie mare, fiindcă în cloud, cu bani foarte puţini poţi să ai acces la cea mai performantă tehnologie, poate o tehnologie pe care o companie globală nu o are fiindcă alege să-şi facă lucruri in house în timp ce în cloud plăteşti doar ce foloseşti şi mai mult decât atât, foloseşti inovaţia celor care au produs acolo acele lucruri, deci tu nu ai nevoie să rezolvi problema, ci ai nevoie să foloseşti lucruri care există deja într-o manieră inteligentă, subliniază executivul.

    Prin urmare, adaugă el, start-up-urile care pornesc acum ar trebui să pornească ca o companie născută în cloud şi să gândească cu mintea unei companii digitale. Astfel, pot să egalizeze şansele faţă de ceea ce înseamnă o corporaţie, ba chiar de multe ori pot fi mai agile, mai rapide şi mai mai capabile să facă diferenţa. „În plus, există şi programe precum mecanismul PNRR, şi nu este singurul, prin care IMM-urile sunt sprijinite să cumpere tehnologie sau să-şi pregătească oamenii pentru joburile viitorului. Pe de altă parte iarăşi e o problemă de leadership. Oamenii ăia trebuie să înţeleagă că felul în care fac azi business şi vând şi fac profitabilitate nu va mai fi relevant în doi-trei-cinci ani, şi atunci trebuie să se gândească cum ar arăta compania lor în viitor şi să folosească toate mecanismele. Soluţii sunt, dar trebuie şi un bun leadership.”

     

     

    Mediul public, pe drumul cel bun

    Vorbind şi despre evoluţia mediului public în această decadă digitală, Logofătu spune că acesta este într-o continuă schimbare şi putem privi cu interes cum ‒ nu cu viteza pe care ne-am dori-o, dar totuşi se întâmplă ‒ are loc o digitalizare a instituţiilor. „Un exemplu foarte clar este acel portal numit ghişeul.ro, folosit de tot mai mulţi români. Îmi aduc aminte că înainte de pandemie erau sub un milion de oameni care îl foloseau. Astăzi cred că ne apropiem de 2 milioane de oameni care folosesc aceste servicii. (…) Eu cred că este şi responsabilitatea noastră ca cetăţeni să forţăm mâna instituţiilor publice să ne dea lucruri digitale.” Cu peste 2.000 de instituţii locale care folosesc servicii de digitalizare a unor firme româneşti, el spune că lucrurile se schimbă şi în România şi crede că e bine să vorbim şi despre ceea ce se întâmplă, nu doar despre ceea ce nu se întâmplă, iar iniţiativele care există ar trebui să fie cultivate şi sprijinite, fiindcă pe măsură ce aceste lucruri se întâmplă şi apar mai multe puncte de digitalizare pe harta asta vom vedea o schimbare şi avem şanse până în 2030 să recuperăm decalajele acestea. „Asta este ambiţia noastră. Deci, când ne uităm la misiunea noastră, a grupului Bittnet, la ce vrem noi să facem dincolo de a obţine o performanţă financiară pentru investitori, de care avem nevoie ca de aer ca să putem să supravieţuim, când ne gândim la ideea de sustenabilitate şi impact credem că putem, prin tot ceea ce facem în grup, să ajutăm România să nu mai fie pe ultima poziţie.”

    Atrage însă atenţia că nu trebuie să uităm însă că şi celelalte state face eforturi în rândul lor, pentru că acest indice al digitalizării s-a schimbat mult pentru toate statele în ultimii trei ani, odată cu pandemia şi nevoia de a funcţiona mai mult digital, deci toată lumea a ridicat acest nivel. „Noi trebuie să facem mai mult şi mai repede sau mai inteligent, şi aici e rolul nostru. Cred că nu vom fi în top zece, fiindcă asta înseamnă foarte mult, dar cred că putem să nu mai fim ultimii, ci putem avansa câteva poziţii. E un obiectiv moderat dar care oricum va avea un impact foarte mare, ca în orice business, ca în orice sport de anduranţă. E mai important să fii constant, e mai important să ai obiective aşezate şi moderate, decât să-ţi propui din prima să urci un munte de 8.000 de metri.”

     

     

    Viziunea Bittnet reflectată la nivel de unitate

    „Următorul pas semnificativ în evoluţia pilonului nostru va fi să exportăm tot know-how-ul pe care l-am acumulat în aceşti ani şi astfel Grupul Bittnet să devină un jucător regional. Ne propunem să fim un motor de export, un motor de creştere pentru întreaga industrie IT din România şi în acelaşi timp să le fim alături cât mai multor companii româneşti care îşi doresc să fie prezente pe pieţe internaţionale.”

    Cristian Herghelegiu, Group CEO Cloud & Infrastructure, Bittnet Group

    Cristian Herghelegiu conduce cel mai mare business unit din grupul Bittnet, divizie care cuprinde companiile: Dendrio, DataWare, TopTech, 2Net şi Optimizor. El spune că pilonul de cloud and infrastructure al grupului este fundamentul proceselor de digitalizare ale oricărei companii sau instituţii. „Practic noi punem bazele digitalizării: fără infrastructură fizică şi serviciile de bază care o configurează pe nevoile fiecărui business şi fără securizarea acestor servicii nu putem vorbi de digitalizare în adevăratul sens al cuvântului. Peste aceste layere, dacă ne uităm la o trecere în cloud, deja suntem în situaţia în care businessul devine mai agil prin digitalizare. În fond, aceasta e miza digitalizării unei afaceri: agilitate şi generare de valoare.” Potrivit lui, o altă zona importantă de impact pe care pilonul de cloud and infrastructure o poate aduce pentru afacerile româneşti este business continuity plan-ul. „Şi pentru că digitalizarea e un proces continuu, iar nevoile de business evoluează la rândul lor, oferim flexiblitate clienţilor, care pot încerca diverse soluţii noi pentru a descoperi o reţeta personalizată pentru digitalizarea bussinesurilor.”


    „Obiectivele noastre principale sunt să construim şi să contribuim activ la o Românie digitală şi la transferul de cunoştinţe şi abilităţi către cât mai mulţi profesionişti din sectorul IT. Pentru a face aceste lucruri vom transforma modul în care facem educaţie prin integrarea AI şi ML atât în activitatea noastră zilnică cât şi în livrarea programelor de formare. Vom construi o echipă dedicată care să colaboreze cu organismele potrivite pentru a atrage cât mai multe fonduri din sectorul privat, dar şi public, dedicate educaţiei digitale şi vom contribui activ la reconversia profesională în IT a peste 3.000 de angajaţi din sectorul privat.”

    Cristina Raţiu, CEO, Bittnet Training


    Bittnet Training este prima companie în jurul căreia s-a format grupul Bittnet, dar şi liderul de training de IT din România, potrivit reprezentanţilor businessului. Peste 39.000 de studenţi au fost instruiţi în cadrul diviziei, în cei 23 de ani de experienţă pe piaţă, unitatea având 1.500 de cursuri în portofoliu şi peste 80.000 ore de training livrate către clienţi. Cristina Raţiu consideră că următorii doi ani vor fi pivotali pentru modul în care se face training în IT. „Bittnet Training este prima companie în jurul căreia s-a format grupul Bittnet, dar şi liderul de training de IT din România, potrivit reprezentanţilor businessului. Peste 39.000 de studenţi au fost instruiţi în cadrul diviziei, în cei 23 de ani de experienţă pe piaţă, unitatea având 1.500 de cursuri în portofoliu şi peste 80.000 ore de training livrate către clienţi. Cristina Raţiu consideră că următorii doi ani vor fi pivotali pentru modul în care se face training în IT. „La Bittnet Training, noi credem că digitalizarea României începe cu oamenii. Ca partener autorizat de educatie pentru cei mai mari vendori din piaţă, identificăm uşor nevoia de tehnologie, implementăm soluţiile şi creăm competenţele pentru adoptarea acestora cu succes. Suntem cel mai mare furnizor de training Microsoft din Romania, cel mai mare furnizor de training Cisco, cel mai mare furnizor de cursuri DevOps dezvoltate în regim propriu, facem parte din organizatia LLPA – Leading Learning Partners Association şi suntem implicaţi activ în definirea viitorului formării profesionale în compeţente digitale şi compeţente IT avansate din Romania. Împreună creăm echipele viitorului digital.”


    „Avem încredere în conceptul de Secured Hybrid Multi-Cloud ca instrument principal pentru transformarea platformelor IT într-un mod real de dezvoltare a unei companii moderne. În lumea afacerilor, agilitatea este esenţială, motiv pentru care oferim arhitecturi complexe bazate pe cloud, securitate, reţelistică şi soluţii complete de mobilitate, inclusiv aplicaţii software cu diferite opţiuni de licenţiere, precum Infrastructure as a Service, Platform as a Service şi Software as a Service. Ne dorim să fim socotiţi un trusted advisor de cât mai mulţi clienţi şi să consolidăm imaginea Dendrio ca unul dintre cei mai puternici integratori de soluţii IT&C din România.”

    Iulian Zamfir, CEO, Dendrio

    Parte a diviziei Cloud & Infrastructure a Bittnet, Dendrio Solutions oferă soluţii IT integrate specializate în infrastructuri securizate pentru networking şi datacenter în mediul hibrid. Compania se concentrează pe componente hardware, software şi servicii pentru proiectarea şi implementarea arhitecturilor complexe de networking (Cisco, Checkpoint) şi data center (DellEMC, HP, Cisco, VMWare, Microsoft). Echipa Dendrio are în portofoliu 376 de certificări, 25 de parteneri tehnologici şi 30 de ingineri certificaţi. La nivel de piaţă, Iulian Zamfir crede că domeniul infrastructurii IT va suferi unele schimbări majore în anii următori. „De la cloud computing, tehnologia 5G, IoT la inteligenţa artificială, companiile vor trebui să rămână la curent cu aceste tendinţe pentru a rămâne competitive. Acceptând aceste schimbări şi investind în cele mai noi tehnologii, Dendrio se poziţionează ca o companie de succes în anii următori.” El mai crede că, atunci când vorbim de refacerea infrastructurii cloud, accentul ar trebui să fie pus pe optimizarea costurilor prin eliminarea infrastructurii redundante sau neutilizate; utilizarea infrastructurii cloud pentru a atenua întreruperile în lanţul de aprovizionare; şi modernizarea infrastructurii. „Până în 2027, 65% din aplicaţii ar trebui să fie optimizate sau pregătite pentru livrarea în cloud, faţă de 45% în 2022.”


    „Prin modelul personalizat de lucru şi prin varietatea soluţiilor, tipul de servicii la cerere IT managed services pe care Optimizor îl oferă companiilor reprezintă un sistem inovativ, cu răspuns rapid şi costuri optimizate. Şi, totodată, o adaptare şi o actualizare la o piaţă în care angajarea, păstrarea şi perfecţionarea specialiştilor IT interni sunt provocări reale pentru companii. Atât din punct de vedere al costurilor şi bugetelor alocate, inclusiv pentru cursuri de formare continuă, cât şi din punctul de vedere al timpului destinat rezolvării de probleme tehnice.” 

    Alexandru Ana, CEO, Optimizor

     

    Integrată în grupul Bittnet tot în pilonul Cloud & Infrastructure, Optimizor este o companie cu experienţă atât pe piaţa din România cât şi pe cea din SUA, specializată în livrarea serviciilor gestionate şi integrate în domeniul IT şi în consiliere privind implementarea de tehnologii digitale şi disruptive, oferind o echipă extinsă de IT care să răspundă la nevoile altor companii, cu competenţe diverse şi extinse, şi suport 24h/7. Compania a înregistrat în anul 2022 o creştere de peste 35% a veniturilor, o creştere a marjei operaţionale de aproape 100%, dar şi a profitului operaţional cu 50%. Optimizor a ajuns astfel la o cifră de afaceri de peste 7,47 mil. lei, un profit net de 1,8 mil. lei şi o marjă EBITDA de 28,67% pe anul precedent. În plus, tot în 2022, businessul şi-a dublat portofoliul de clienţi comparabil cu 2021, iar în primul trimestru din 2023 compania a încheiat deja alte patru contracte cu clienţi noi. Optimizor rezolvă în fiecare lună peste 1.100 de tichete de la clienţii săi, iar 98% dintre ele au fost soluţionate în mai puţin de o oră. Despre impactul serviciilor Optimizor asupra pieţei, Alexandru Ana spune că acest concept, de IT Managed Services, se referă la externalizarea activităţilor legate de infrastructura IT către o companie specializată. „Beneficiile sunt foarte clare: nu mai este nevoie de recrutare sau coordonare de ingineri IT şi ai acces la expertiza unor ingineri seniori, la curent cu ultimile tehnologii.” Potrivit lui, cei care apelează la serviciile Optimizor au acces la trei niveluri de ingineri calificaţi şi arhitecţi IT, care împreună aduc în compania clientului peste 15 ani de experienţă în IT. „Totodată, clienţii companiei primesc raportări detaliate ale activităţii de suport, încât au vizibilitate completă şi, în acest fel, îşi pot optimiza costurile.”


    „Obiectivele noastre principale sunt cele care le-am mai evocat şi în alte rânduri şi anume: să continuăm pe aceeaşi direcţie de creştere şi dezvoltare sănătoasă pe care o facem constant de ani buni, să ne dezvoltăm echipele noastre astfel încât să ajungem să avem acoperire naţională, să contribuim activ la dezvoltarea comunităţii de antreprenori din Transilvania şi să avem un aport important, în perioada imediat urmatoare, la procesul de digitalizare a României, proces de maxim interes şi evoluţie pentru noi toţi.”

    Dragoş Groza, CEO, TopTech

    Integrată tot în business unitul Cloud & Infrastructure, TopTech este o companie românească de IT&C înfiinţată în 1992 la Deva, având aşadar la activ peste 30 de ani de activitate, şi care susţine mediul antreprenorial din Transilvania cu soluţii avansate şi cu implementare în zona de infrastructură şi printing. Compania este prezentă în Deva, Sibiu, Timişoara, Cluj-Napoca, Alba-Iulia şi Mediaş. În 2022, Toptech a intrat în grupul Bittnet, divizia Cloud & Infrastructure, schimbare care i-a oferit acces la soluţii de tehnologie complexe şi posibilitatea de a construi sinergii cu celelalte companii din grup din zonele de cybersecurity, managed services sau ERP.  Echipa TopTech oferă soluţii punctuale de managed printing, reţele de calculatoare, dotări de conferinţă, soluţii multimedia cu infokiosk, soluţii de afişaj public, care stau la baza oricărei infrastructuri de IT din orice business. Mai mult decât atat, compania asigură intervenţii rapide şi prezenţa unui inginer de service la sediul beneficiarului în 2-4 ore de la momentul sesizării, dar şi echipamente de back-up. La nivel de cifre, elementele notabile pentru cel de al 30-lea an de activitate sunt creşterea de peste 30% a veniturilor, bazată pe o creştere de peste 23% a serviciilor, cu o creştere minimă a echipei (7% faţă de 2021). Despre tendinţele nişei pe care activează, Dragoş Groza spune că dinamica pieţei e una mare şi foarte mare şi este foarte important să fii permanent conectat la tot ceea ce se întâmplă în domeniu atât pe plan intern cât şi în extern.


    „Vom continua să investim în membrii echipei căutând, în paralel, şi experţi din afara organizaţiei, care să se plieze pe valorile şi misiunea Fort. Este obligatoriu de menţionat şi că dorim să realizăm, până la sfârşitul anului curent, listarea companiei pe piaţa AeRO a Bursei de Valori Bucureşti. Acest demers ne va oferi posibilitatea de a accelera procesul de dezvoltare şi vom oferi, totodată, ocazia investitorilor să facă parte din povestea noastră de succes.”

    Vladimir Ghiţă, CEO, Fort

    Fort este parte a Grupului Bittnet, divizia Cybersecurity, şi oferă servicii specializate pentru identificarea, anticiparea şi remedierea vulnerabilităţilor IT. Compania reprezintă fuziunea dintre Global Resolution Experts (GRX) şi ISEC Associates, reunind într-o singură entitate întreaga activitate a grupului Bittnet în domeniul securităţii cibernetice. Aceasta fuziune a fost făcută pentru a răspunde nevoilor tot mai mari ale pieţei şi pentru a oferi soluţii inovatoare în combaterea ameninţărilor cibernetice. Echipa Fort cuprinde peste 40 de experţi cu un background solid în securitatea cibernetică, atât la nivel local, cât şi internaţional. Fort îşi propune să devină un concurent cu rezultate remarcabile în regiune, prin intermediul unei strategii de creştere care va permite livrarea eficientă de servicii de securitate cibernetică în cadrul proiectelor specifice. Strategia businessului este bazată pe două direcţii principale de dezvoltare, respectiv diversificarea portofoliului de activităţi pe care le poate realiza pentru clienţi şi inovarea în cadrul întregrului spectru asociat securităţii cibernetice. Anul 2022 a reprezentat pentru Fort un an de creştere pe toate palierele, ce prefigurează evoluţia companiei în continuare: 43% creştere a afacerilor, până la 15 milioane de lei, 17% creştere a profitului operational, până la 3,98 mil. lei, 20% creştere a echipei – şase noi colegi alăturându-se echipei Fort în 2022, un număr de peste 100 de proiecte de auditare a siguranţei cibernetice, peste 250 de penetration tests şi mai mult de 10.000 de zile de livrare de proiecte de cyber security. 

    Potrivit lui Vladimir Ghiţă, securitatea cibernetică ar trebui să reprezinte una din activităţile principale din cadrul oricărei companii, pentru că cea mai mică deficienţă legată de mecanismele de protecţie poate să ducă la rezultate nefericite, dacă nu chiar dramatice. „Din păcate, la momentul actual, cel puţin în România, investiţiile în echipamente şi procese care duc la un nivel ridicat de siguranţă cibernetică sunt văzute mai mult din perspectiva costurilor, cu beneficii mici, dacă nu chiar inexistente. Pe cale de consecinţă, putem cataloga impactul serviciilor de securitate IT ca fiind unul eminamente pozitiv care, din cauza prezentată anterior, încă poate să fie crescut la nivel naţional şi chiar regional.” El consideră că piaţa securităţii cibernetice prezintă o serie de caracteristici principale. „În primul rând, este o piaţă extrem de specializată şi în care factorul uman joacă un rol central. Apoi, discutăm despre o piaţă care în ultimii ani a crescut din punctul de vedere al concurenţei şi în care barierele de intrare au început să fie din ce în ce mai uşor de depăşit. Fapt care nu era posibil în lipsa avansurilor tehnologice şi a apariţiei unui număr relativ mare de specialişti în securitate cibernetică. Trebuie menţionat şi că, în ciuda creşterii numărului de ingineri care pot să livreze proiecte specifice, în continuare există o penurie de experţi, problema pe care întreaga industrie încearcă să o rezolve. Nu în ultimul rând, piaţa securităţii cibernetice este una care a crescut semnificativ din punct valoric şi care va continuă să crească pe fondul ameninţărilor care se succed cu o viteză foarte mare.”


    „Pentru acest an ne dorim întărirea echipei şi să ne extindem pe pieţe externe. Avem capabilitatea şi resursele tehnice să putem face asta. Ne propunem să găsim parteneriate strategice cu alţi parteneri şi să ieşim către piaţa din SUA – deja am demarat acţiuni în acest sens. Astfel, ne vom permite să înţelegem şi mai bine afacerile pe care le sprijinim cu implementarea de ERP şi să ne construim o expertiză mai vastă.”

    Iulian Motoi, CEO, Elian Solutions

    Parte a diviziei Business Platforms & Software, Elian este un implementator de ERP Microsoft Dinamics 365 Business Central, un ERP utilizat de peste 2.300 de companii, pentru planificarea, gestionarea şi monitorizarea tuturor aspectelor afaceriilor. Se numără printre primii trei cei mai mari implementatori de ERP Microsoft Dinamics 365 Business Central din România. Potrivit reprezentanţilor businessului, cu ajutorul acestuia companiile au posibilitatea de creştere a ROI cu 162%, conform unei analize recente. Elian Solutions este partener certificat de către Microsoft pentru soluţii de tip ERP, condiţie care s-a reflectat în creşterea semnificativă a serviciilor de implementare, care au asigurat 40% din veniturile înregistrate în 2022, faţă de 26% în anul precedent. În 2022 compania a înregistrat o creştere cu 74% a cifrei de afaceri comparativ cu anul anterior, până la 11,9 mil. lei, faţă de 6,85 mil. lei în 2021. Totodată, profitul brut al societăţii a crescut în 2022 la 1,55 mil. lei faţă de 134.544 lei în 2021, în vreme ce rezultatul net a ajuns la 1,35 mil. lei comparativ cu 90.297 lei în anul anterior. 

    La nivel de tendinţe, Iulian Motoi spune că multe companii aleg să migreze în cloud, datorită avantajelor evidente legate de acces 100% online la date, securitatea datelor şi reducerea costurilor. De asemenea, susţine că programele ERP compatibile cu IoT devin necesare în cazul fabricilor sau al companiilor de colectează date. „În funcţie de tipul de companie, există o multitudine de aspecte care trebuie monitorizate constant, cum ar fi transporturile de materii prime, activele, depozitele etc. Sistemele ERP utilizate ca parte a IoT compilează informaţiile şi generează rapoarte în timp real pentru o mai bună vizibilitate şi un proces de decizie mai eficient.” Iar la nivel de aplicaţii mobile, notează că un sistem ERP care poate fi accesat pe o multitudine de platforme şi dispozitive poate avea un impact pozitiv asupra angajaţilor, furnizorilor şi părţilor interesate, deoarece îi ajută să rămână conectaţi în orice moment, de oriunde.

    Cele mai importante momente din istoria grupului Bittnet

    ›  2007          
    Sunt puse bazele companiei, care s-a axat, încă de la început, pe livrarea de traininguri IT şi soluţii de reţea end-to-end şi servicii bazate pe tehnologii de la liderii de pe piaţă, precum Cisco, activând exclusiv pe segmentul B2B;

    ›  2008          
    Compania îşi măreşte baza de clienţi cu jucători globali precum IBM România, Metro Systems România, Praktiker şi Porsche România;

    ›  2009
    Bittnet îşi schimbă forma juridică de la o societate cu răspundere limitată la o societate pe acţiuni şi devine Cisco Official Learning Partner;

    ›  2010
    Compania îşi extinde serviciile în afara Capitalei, punând un accent deosebit pe marile oraşe industriale din ţară;

    ›  2011
    Bittnet îşi extinde setul de competenţe tehnice pentru a acoperi liderii şi tehnologiile IT complementare, printre care Microsoft, HP, Dell şi alţii;

    ›  2012
    Răzvan Căpăţînă devine primul business investor din companie, în schimbul unei participaţii de 24% din Bittnet;

    În acelaşi an, compania decide să înfiinţeze un consiliu consultativ format din antreprenori şi manageri cu experienţă din diferite industrii pentru a sprijini eforturile în creştere;

    ›  2013
    Veniturile companiei ating pragul de 1,5 milioane de euro;

    ›  2014
    Bittnet iniţiază procesul de publicare prin listarea acţiunilor pe piaţa AeRO;

    Totodată, compania deschide primul birou regional, la Cluj;

    ›  2015
    În aprilie, Bittnet se listează pe piaţa AeRO a Bursei de Valori Bucureşti, devenind astfel prima companie de IT din România listată la BVB;

    Compania atrage 150.000 de euro de la fondul de investiţii polonez Carpathia Capital pentru 10% din Bittnet;

    ›  2016
    Compania deschide noi birouri, la Sibiu şi Braşov;

    ›  2017
    Ajunsă la un deceniu de activitate, compania marchează trecerea către o companie de dimensiune medie;

    Bittnet este inclus în Top 1000 FT, realizat de Financial Times, numărându-se printre companiile europene cu cea mai mare creştere;

    ›  Anul 2017 este marcat şi de achiziţia companiei GECAD NET de la antreprenorul Radu Georgescu;

    ›  2018
    În aprilie începe un proces amplu de rebranding prin care GECAD NET devine Dendrio – primul integrator multi-cloud din România, înglobând toate competenţele de integrator ale Bittnet sub acelaşi brand. Compania adoptă astfel o structură de grup, restructurând organizarea afacerii cu un nou vector, în paralel cu divizia de educaţie: o divizie de tehnologie;

    Bittnet preia 51% din Elian Solutions şi 25% din Equatorial;

    ›  2019
     În luna mai, Bittnet Group atinge o capitalizarea de piaţă istorică, de peste 100 de milioane de lei;

    ›  2020
    În ianuarie, AGA aprobă transferul pe piaţa principală a Bursei de Valori Bucureşti a Bittnet Group, iar în iunie 2020 începe tranzacţionarea pe piaţa reglementată a BVB, Bittnet Group devenind prima companie de IT listată la BVB;

    În luna octombrie a aceluiaşi an acţiunile BNET sunt incluse în indicii BVB: BET-XT, BET-XT-TR, BET-BK şi BET-Plus;

    Creşterea Bittnet continuă prin noi achiziţii de companii; astfel, în perioada noiembrie – decembrie, compania preia 23% din acţiunile The e-Learning Company şi 25% din compania Softbinator Technologies;

    ›  2021
    Anul începe cu includerea acţiunilor Bittnet, în februarie,  în indicii FTSE Global Micro-Cap şi Total-Cap;

    ›  2022
    Grupul continuă seria de achiziţii de companii cu Toptech şi 2net, consolidându-şi prezenţa în Transilvania;

    ›  2023
    Seria de achiziţii continuă şi în acest an, cu Data Ware: Dendrio – 51,13%, Bittnet Systems – 18,87%, cofondatorii Dataware – 30%;

    Compania are ca obiectiv financiar atingerea pragului de 500 de milioane de lei venituri cumulate până în 2024.

     
  • Din culisele tranzacţiei care a pus stomatologia în prim-plan. Ce urmează?

    Integrarea într-un grup medical mare, o divizie nouă de business, prima achiziŢie parţială de acţiuni, câteva milioane de euro. Aceste lucruri au fost în joc în momentul preluării unui pachet de 51% din acţiunile Clinicilor dentare Dr. Leahu de către reţeaua de sănătate Regina Maria. Restul de 49% din acţiuni au rămas la fondatorul brandului, care se va ocupa în continuare de extindere. Business Magazin intră în culisele tranzacţiei care a pus stomatologia în prim-plan.

    Tranzacţiile din zona serviciilor medicale private au relativ puţine şanse să mai surprindă, având în vedere dezvoltarea spectaculoasă din ultimii ani a pieţei locale. Totuşi, la jumătatea anului 2023 anunţul privind preluarea unui pachet de 51% din acţiunile Clinicilor dentare Dr. Leahu de către reţeaua Regina Maria a mişcat piaţa medicală. Achiziţia a bifat rând pe rând mai multe elemente de surpriză – intrarea operatorului medical pe piaţa stomatologică, menţinerea în acţionariat şi a fondatorului businessului, dar şi direcţia de integrare a stomatologiei în medicina generală. Ce urmează nou în piaţă? „Urmărim de mulţi ani dinamica pieţei de stomatologie, iar acum a venit momentul oportun să facem acest prim pas, care marchează şi deschiderea noastră către o consolidare a acestui domeniu în România.

    Stomatologia este o piaţă cu un foarte bun potenţial de dezvoltare. Împreună cu echipa ambiţioasă şi performantă construită de Dr. Ionuţ Leahu, vom aduce şi mai multe servicii cu valoare adăugată pentru pacienţii români, într-un continuum al îngrijirii medicale de calitate. În medicină, viitorul se construieşte cu viziune şi strategie pe termen lung. Preferăm să vorbim mai puţin şi să facem mai mult, iar intrarea pe nişa de stomatologie a venit şi din preocuparea noastră constantă pentru educaţie medicală şi prevenţie”, spunea Fady Chreih, CEO-ul reţelei Regina Maria. Restul de 49% din acţiunile reţelei de clinici dentare rămâne la fondatorul businessului, medicul Ionuţ Leahu, iar fondul de investiţii Morphosis Capital, care avea 25% din acţiuni anterior tranzacţiei a ieşit complet din businessul dentar.

     

    Etapele unei tranzacţii

    Nouă luni au durat negocierile dintre reţeaua Regina Maria şi Clinicile Dr. Leahu de la primele discuţii până la semnarea acordului de parteneriat şi vânzarea de acţiuni.

    Discuţiile s-au purtat între doi jucători de talie mare pe pieţele pe care activează, iar anunţul a fost o surpriză în contextul în care este prima tranzacţie realizată de reţeaua Regina Maria în care nu cumpără pachetul complet de acţiuni.

     

    Primii paşi în noua etapă

    După achiziţie, primul pas pentru cele două părţi, astăzi parteneri în business, este să îşi cunoască noii colegi. Medicul Leahu vede deja primele direcţii de networking între echipele care sunt acum pe acelaşi „teren de luptă” cu problemele de sănătate ale pacienţilor. Ca ţinte, fondatorul Clinicilor Dr. Leahu menţionează creşterea numărului de pacienţi care vin lunar în cabinetele stomatologilor din cele 19 unităţi deschise până acum.

    „Ne aşteptăm însă la o creştere de până la 30-40% a numărului de pacienţi care accesează serviciile Clinicilor Dentare Dr. Leahu lunar. Dacă acum avem 5.000 de pacienţi pe lună, estimăm că până la finalul lui 2023 numărul acestora să crească exponenţial, pentru că avem disponibilitatea şi capacitatea să tratăm acest număr de oameni. Din punct de vedere al business-ului, pentru 2023 targetul nostru rămâne constant, vizăm o creştere de 10% a cifrei de afaceri. În acelaşi timp, rămânem deschişi oportunităţilor de parteneriere în cadrul Reţelei”, a mai spus Ionuţ Leahu.

     

    Medicină, din cap până în picioare

    Fondatorul Clinicilor Dr. Leahu a vorbit în ultimii ani despre ştergerea graniţelor dinte stomatologie şi medicina generală. Potrivit acestuia, multe probleme de sănătate au ca „focar” problemele stomatologice, iar în cazul multor pacienţi, vizita la dentist a fost prima interacţiune cu un medic după mulţi ani. Astfel, stomatologii au descoperit, alături de problemele dentare specifice, şi boli de inimă, diabet. „Coordonarea strânsă şi comunicarea între profesioniştii din domeniul medical şi stomatologic sunt necesare pentru a oferi îngrijire integrată şi pentru a asigura rezultate optime ale tratamentului.

    Atât medicina generală, cât şi stomatologia urmăresc să îmbunătăţească bunăstarea pacientului şi calitatea vieţii”, a explicat Ionuţ Leahu. Chiar dacă specializările şi modalităţile de tratament pot diferi între cele două ramuri ale medicinei, punctul comun în care se întâlnesc şi de unde se poate construi în aceaşi direcţie îl reprezintă sănătatea pacienţilor. „Prin unirea resurselor de care dispunem noi cu resursele de care dispune liderul calităţii medicale din România, extindem infrastructura şi accesibilitatea serviciului medical integrat de cea mai înaltă calitate, pentru un număr cât mai mare de români”, a mai adăugat Ionuţ Leahu.

     

    O nouă divizie în portofoliu

    În ultimii 10 ani, reţeaua de sănătate Regina Maria a investit peste 200 de milioane de euro în dezvoltarea sistemului medical din România, prin modernizarea sau deschiderea de noi locaţii, achiziţia de aparatură performantă şi pregătirea echipelor medicale. În total, reţeaua Regina Maria a preluat în totalitate şi a integrat peste 35 de alţi jucători de pe piaţă, având o prezenţă în mai mult de jumătate din judeţele ţării şi acoperire naţională. La nivel naţional, peste 330 clinici partenere numără reţeaua medicală. Compania reuneşte peste 8.500 de angajaţi şi colaboratori, iar în spitalele, maternităţile, policlinicile, laboratoarele de sub umbrela Regina Maria inră anual pese 6 milioane de pacienţi. În 2023, Regina Maria a lansat un nou proiect medical – EXAVET, primul laborator de analize şi imagistică veterinară din cadrul reţelei, marcând intrarea pe o piaţă nouă pentru liderul în calitatea serviciilor medicale din România. O altă premieră şi piaţă nouă pentru operatorul privat este din iunie 2023 şi stomatologia.

     

    Amprenta Dr. Leahu

    În peste 10 ani de activitate pe piaţa stomatologică din România, brandul Dr. Leahu a ajuns pe 19 clinici în cele mai importante oraşe din ţară. În total, pacienţii din cele 13 oraşe au acces la 169 de cabinete, fiind cea mai extinsă reţea stomatologică din ţară. De altfel, dezvoltarea integrată, ca o reţea, este mai degrabă o excepţie în domeniul stomatologiei, iar Clinicile Dr. Leahu sunt printre jucătorii-pionieri în această piaţă. În 2022, veniturile cumulate ale reţelei au fost de 132,4 mil. lei, în creştere cu 31% faţă de 2021. Prin comparaţie, în piaţa medicală privată, operatorii au căutat să dezvolte integrat businessurile şi să deschidă noi unităţi, să se extindă, pentru a ajunge astfel la cât mai mulţi pacienţi. Această strategie este comună mai ales marilor jucători, cu putere de investiţie, dar se poate vedea şi în rândul unor businessuri mai mici.

    „Dacă acum avem 5.000 de pacienţi pe lună, estimăm că până la finalul lui 2023 numărul acestora să crească exponenţial, pentru că avem disponibilitatea şi capacitatea să tratăm acest număr de oameni. Din punct de vedere al business-ului, pentru 2023 targetul nostru rămâne constant, vizăm o creştere de 10% a cifrei de afaceri. În acelaşi timp, rămânem deschişi oportunităţilor de parteneriere în cadrul reţelei.”

    Dr. Ionuţ Leahu, fondatorul Clinicilor Dentare Dr. Leahu


    Clinicile dentare Dr. Leahu reunesc o echipă de 500 de angajaţi, dintre care 200 de medici şi specialişti în anestezie generală. Fiecare clinică integrează cel puţin un centru de radiologie dentară digitală. Reţeaua dispune şi de propriul centru de instruire pentru medici specialişti, medici rezidenţi şi asistenţi medicali. Peste 5.000 de pacienţi trec lunar pragul clinicilor de stomatologie. Pe hartă, Dr. Leahu a mersc cu clinici în cele mai importante oraşe ale ţării: Bucureşti, Cluj-Napoca, Braşov, Timişoara, Iaşi, Sibiu, Constanţa, Oradea, Craiova, Galaţi, Turda, Ploieşti şi Piteşti. În plus, deţine şi un portofoliu de 17.000 de abonamente dentare.

     

    Vântul schimbării în stomatologie

    Până în prezent, piaţa cabinetelor dentare s-a dezvoltat mult, însă fragmentat. Medicii stomatologi au deschis businessuri proprii, însă nu au făcut şi pasul spre consolidare, spre extindere. În acelaşi timp, au evoluat şi tehnologia şi nivelul de performanţă din cabinetele dentare, dar şi solicitările pacienţilor, care vor servicii integrate.

    „În momentul de faţă, piaţa de stomatologie din România cunoaşte o pantă ascendentă în privinţa ofertelor pentru pacienţi, care sunt din ce în ce mai diverse, dar care din păcate nu sunt centrate pe experienţa pacienţilor şi educaţie pentru sănătate orală”, a mai spus Ionuţ Leahu. Iar statistica plasează România pe ultimele locuri privind frecvenţa cu care pacienţii ajung la dentist. Media la nivel naţional arată că un român nu ajunge nici măcar o dată pe an la un consult stomatologic (0,4 consultaţii per capita într-un an), potrivit datelor Eurostat. Lipsa cabinetelor dentare şi în zonele defavorizate, în sate, dar şi preţurile pentru consultul şi tratamentele stomatologice ţin oamenii la distanţă de clinicile dentare, mai ales că este o piaţă majoritar privată, iar decontările de la Casa de Asigurări sunt nesemnificative. „Este timpul consolidării, ne asumăm viitorul stomatologiei româneşti ca să putem construi împreună sustenabil şi durabil. Acesta este momentul oportun pentru orice antreprenor din domeniul stomatologiei să se alăture unei reţele puternice, ale cărei servicii medicale sunt la cel mai înalt nivel de performanţă din România. Fie că vorbim de antreprenori care au un singur cabinet ori care deţin deja mai multe cabinete, au şansa să ni se alăture, să construim împreună în beneficiul pacientului, oferind servicii de medicină dentară extraordinară”, susţine medicul Ionuţ Leahu.

     

    Rebranding la orizont

    Clinicile Dr. Leahu urmează să treacă printr-un proces de rebranding după integrarea în cadrul reţelei Regina Maria, pentru a dezvolta ulterior sub un nume comun divizia de stomatologie. „Cred că tot ce ţine de rebranding este o provocare pentru toată lumea. În primul rând, pentru că este un proces de durată şi complex care, în cazul de faţă, presupune sinergia dintre două branduri puternice, construite în ani de activitate. La momentul de faţă lucrăm alături de colegii din reţeaua Regina Maria pentru a stabili care este denumirea cea mai potrivită sub care ne vom integra în reţea şi sub care vom construi în continuare”, a explicat medicul Ionuţ Leahu.

     

    Problema care nu există, dar ajunge să coste

    Medicul Ionuţ Leahu expune o problemă pe care o resimte în profesia sa, şi anume faptul că o bună parte dintre pacienţi – 78%, consideră că nu au probleme stomatologice, astfel că nu vin la dentist. Peste această situaţie, se suprapun şi statisticile privind vânzările scăzute de pastă şi periuţe de dinţi. „Majoritatea ajung în cabinetele medicilor stomatologi doar pentru urgenţe şi lucrări dentare de o complexitate mare – care presupun din start costuri la fel de ridicate, accesibilizarea serviciilor medicale stomatologice de bază pentru români şi educarea populaţiei în ceea ce priveşte prevenţia în sănătate orală este obiectivul nostru principal”, a mai spus fondatorul Clinicilor Dr. Leahu.

     

    Viziunea pentru dezvoltare

    Pentru a răspunde nevoii tot mai mare de servicii stomatologice este nevoie de un efort comun între medicii stomatologi, autorităţi, pacienţi, comunitate. Ţinta pentru toţi aceştia ar trebui să fie sănătatea orală şi starea generală a pacienţilor, având în vedere că afecţiunile stomatologice vin la pachet cu alte probleme de ordin fizic, dar şi psihic.

    Ca plan de acţiune, mediul Ionuţ Leahu arată că promovarea educaţiei în rândul pacienţilor privind problemele dentare, dar şi investiţiile în forţa de muncă şi în tehnologie vor construi viitorul în piaţa pe care activează. „Ne-am asumat rolul de lideri în domeniul sănătăţii orale, iar zona de prevenţie va rămâne în focusul nostrum constant, educaţia populaţiei cu privire la sănătatea orală rămâne pe primul plan pentru noi. Jucăm un rol crucial în educarea pacienţilor şi abilitarea acestora să preia controlul asupra sănătăţii lor dentare. Asumându-ne un rol activ în educarea lor, putem contribui la îmbunătăţirea domeniului sănătăţii orale pe termen lung, promovând îngrijirea preventivă şi împuternicind pacienţii să îşi asume responsabilitatea pentru bunăstarea dentară”, a completat medicul.

     

    Zâna Măseluţă, tot mai căutată de investitori

    Tendinţa de cumpărare a unor businessuri stomatologice în ultimii ani a crescut accelerat, astfel că fonduri de investiţii, dar şi antreprenori români au investit în medicina dentară.

    Alături de investiţia Morphosis în cadrul Clinicilor Dr. Leahu în 2020, alte exemple de investiţii în domeniul stomatologic sunt în 2021, când fondul de investiţii EquiLiant Capital, fondat de fraţii Pavăl, proprietarii Dedeman, a preluat un pachet minoritar de acţiuni în reţeaua de clinici stomatologice Clinica Victoria, un business cu prezenţă în Piteşti, Râmnicu Vâlcea şi Slatina. La începutul lui 2022, fondul de private equity Abris Capital Partners a anunţat achiziţia Dentstore, un distribuitor român de produse stomatologice, cu afaceri de 40 milioane de euro în 2021. Abris Capital cumpărase anterior Dentotal, unul dintre cei mai mari distribuitori de produse stomatologice din România, dar şi Dentatechnica, distribuitor de produse stomatologice din Bulgaria.

    Astfel, deşi este o piaţă extrem de fragmentată, în care medicii şi-au deschis câte un cabinet şi nu s-au extins în reţea, direcţia este spre consolidare, încurajată şi de „pariurile” unor investitori mari.

    Cifra de afaceri realizată de cele peste 8.000 de companii care activează în domeniul asistenţei stomatologice (cod CAEN 8623) este de 3,4 miliarde de lei în 2021, cel mai recent an pentru care există date publice. Cu un an în urma, în 2020, cifra de afaceri a fost de 2,4 miliarde de lei, însă rezultatele au fost puternic influenţate de perioada de lockdown, când cabinetele stomatologice au fost închise timp de câteva luni, în perioada stării de urgenţă generată de pandemie.

    „Urmărim de mulţi ani dinamica pieţei de stomatologie, iar acum a venit momentul oportun să facem acest prim pas, care marchează şi deschiderea noastră către o consolidare a acestui domeniu în România. Stomatologia este o piaţă cu un foarte bun potenţial de dezvoltare. Împreună cu echipa ambiţioasă şi performantă construită de Dr. Ionuţ Leahu, vom aduce şi mai multe servicii cu valoare adăugată pentru pacienţii români, într-un continuum al îngrijirii medicale de calitate. În medicină, viitorul se construieşte cu viziune şi strategie pe termen lung. Preferăm să vorbim mai puţin şi să facem mai mult, iar intrarea pe nişa de stomatologie a venit şi din preocuparea noastră constantă pentru educaţie medicală şi prevenţie.”

    Fady Chreih, CEO-ul REGINA MARIA, la momentul anunţării tranzacţiei, potrivit ZF.


     

    Istoria Clinicilor Dr. Leahu

    În 2011 apărea prima clinică Dr. Leahu în Bucureşti, fondată de medicul Ionuţ Leahu

    La finalul lui 2020, reţeaua de clinici dentare a listat obligaţiuni de 10 milioane de lei la bursa de la Bucureşti

    În 2020 a anunţat deschiderea primei unităţi în afara ţării, la Londra

    Tot în 2020, fondul de investiţii Morphosis Capital a intrat în acţionariatul Clinicilor Dr. Leahu, preluând un pachet de 25%

    În ultimii zece ani, din 2011 până în prezent, brandul s-a extins şi are 19 unităţi în toată ţara, în 13 dintre cele mai mari oraşe

    În 2023, reţeaua Regina Maria a cumpărat 51% din acţiunile Clinicilor Dr. Leahu, iar medicul fondator a păstrat 49%

     

    Istoria reţelei regina Maria

    La 30 noiembrie 1995 apărea Centrul Medical Unirea, un nume nou în piaţa serviciilor medicale private, fondat de dr. Wargha Enayati.

    Un an mai târziu, în 1996, apăreau primele abonamente medicale din portofoliul reţelei Regina Maria.

    Începând din 2001 a pornit extinderea cu deschiderea de noi clinici.

    Anii ulteriori – 2002-2005, au fost marcaţi de extinderi şi clienţi mari atraşi în portofoliu din rândul companiilor care solicitau serviciile medicale ale reţelei Regina Maria.

    În 2006 Centrul Medical Unirea (CMU) iniţiază un proces de atragere de investiţii

    În februarie 2007, gigantul de investiţii 3i Plc preia un pachet minoritar de acţiuni la CMU.

    Anul 2008 marchează prima extindere în afara Bucureştiului, în Cluj Napoca

    În 2010, fondul de investiţii Advent International preia o participaţie majoritară la CMU.

    În perioada 2011-2015 urmează o strategie puternică de extindere.

    În 2015, Mid Europa – cel mai mare fond de private equity cu investiţii în Europa Centrala şi de Est, preia pachetul integral de acţiuni al reţelei Regina Maria

    Din 2015 şi până în prezent eţeaua Regina Maria s-a extins constant şi a achiziţionat noi businessuri, a dezvoltat proiecte greenfield, dar a şi investit În nişe noi de business, cum este şi stomatologia.

  • Cum au reuşit doi tineri români să construiască un business de succes pe o piaţă dominată de giganţi internaţionali şi ce fel de angajaţi caută să aducă în echipă actualul CEO al companiei

    „Un manager nu e niciodată liber, ci în permanenţă disponibil pentru echipa lui”, crede Florian Bucă, CEO al companiei autohtone de dezvoltare software Soft Tehnica, tot el povestind însă şi cum a reuşit să atingă mult râvnitul work-life balance. Cum se împleteşte cariera sa cu evoluţia businessului pornit în urmă cu aproape două decenii de antreprenorii Iulian şi Alin Popescu?

    Soft Tehnica este o companie de dezvoltare software care oferă soluţii inovative de eficientizare şi creştere a businessurilor. În prezent, portofoliul nostru include soluţii de gestiune pentru HoReCa & retail, dezvoltate sub brandul FreyaPOS, soluţii pentru semnătură electronică, dar şi software pentru managementul afacerilor, aplicaţii de e-learning – care cuprind componente de training asistat de hologramă (cu module de text to speech, voice to text, modelare 3D şi componente de ML şi AI)”, descrie Florian Bucă, succint, obiectul de activitate al afacerii cu venituri de 17,62 milioane de lei în 2022, un salt aproape triplu faţă de rezultatul anului precedent – 6,22 milioane.

    Povestea businessului Soft Tehnica a început în anul 2004, la iniţiativa antreprenorilor Iulian şi Alin Popescu, care au pornit de la ideea de a crea produse care spun o poveste, dar şi branduri proprii, uşor de identificat în piaţa de profil şi utile celor care le folosesc, ajutându-i pe clienţi în primul rând să economisească cea mai  importantă resursă: timpul. „Ne-am concentrat mult pe cercetarea diferitelor modele de business, pentru a identifica acele puncte-cheie care ar ajuta cu adevărat administratorii unei afaceri, în funcţie de industria din care fac parte. Am reuşit să creăm atât soluţii generice, cât şi soluţii la cheie, plecând de la cerinţele specifice ale clienţilor şi anticipând dezvoltarea ulterioară a nevoilor acestora, iar astăzi suntem pregătiţi să livrăm proiecte majore. Ne putem asuma dezvoltări complexe, pentru care nu trebuie să avem toate ingredientele succesului, ci doar o echipă motivată şi gata să înveţe tehnologii sau trucuri noi şi, astfel, să ne depăşim aşteptările”, spune Florian Bucă.

    De altfel, clienţii companiei au fost sursa din care au învăţat cele mai multe detalii despre dezvoltarea de software, „pentru că ne-au motivat să găsim soluţii compatibile cu nevoile lor”. Şi, cum orice problemă are şi o soluţie, iar o soluţie bună se poate generaliza, în următorii cinci ani de la lansare au dezvoltat un nou model de afaceri – „am încercat să transformăm fiecare proiect într-un produs eficient şi scalabil, înţelegând trendurile şi oportunităţile din piaţă”.

    Cât despre principalele provocări cu care compania s-a confruntat pe parcurs, acestea au fost şi încă sunt strâns legate de evoluţia mediului economic. „Odată cu fiecare perioadă pe care am traversat-o, am învăţat să transformăm provocările în oportunităţi, politică de business pe care o aplicăm şi astăzi. O provocare este ca o lecţie de business care ne ajută să ne dezvoltăm”, spune executivul. „De exemplu, ne confruntăm cu probleme de calitate a personalului şi dificultatea de a recruta, concomitent cu o restrângere a dorinţei de schimbare a comercianţilor, pe fondul incertitudinilor economice. În ultimii ani, am creat o cultură organizaţională bazată pe rezultate şi libertate de acţiune a oamenilor, ceea ce ne permite, în acest moment, să avem un grad de retenţie foarte bun pentru angajaţi. Aceştia, la rândul lor, ne recomandă şi aduc în companie prieteni sau cunoştinţe pe care ne putem baza.”


    Carte de vizită
    Florian Bucă, CEO, Soft Tehnica

    ► Este absolvent al Facultăţii de Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică din cadrul Academiei de Studii Economice (ASE);

    ► În anul IV de facultate a pornit o iniţiativă antreprenorială, o companie de servicii IT, dar a renunţat după un an;

    ► Şi-a început cariera în cadrul companiei ClassIT Outsourcing, unde a rămas timp de 12 ani, timp în care a avansat din rolul de administrator de sistem, până în cel de vicepreşedinte al companiei;

    ► S-a alăturat apoi echipei Soft Tehnica, unde cea mai importantă schimbare a fost trecerea din funcţia de COO în cea de CEO.


    Un trio tehnologic

    În prezent, businessul este împărţit în trei divizii: Freya, Soluţii Custom şi AR&AI. Freya este divizia căreia îi sunt alocate aproximativ 60% din resursele companiei şi care a generat veniturile cele mai semnificative, depăşind un milion de euro cifră de afaceri pe parcursul anului anterior. Reprezentanţii businessului previzionează că divizia de AR & AI, în care s-a investit masiv în ultimii trei ani şi care înregistrează în 2023 primii săi clienţi, va aduce 40% din veniturile companiei începând cu anul viitor. Freya este, de altfel, produsul de referinţă al companiei. Fiind o soluţiile de gestiune, care facilitează gestionarea eficientă a activităţilor din domeniul HoReCa & retail, aceasta este dezvoltată permanent în funcţie de nevoile clienţilor şi permite integrarea unor fluxuri complexe, care scad eforturile şi economisesc timp pentru utilizatori. „Pe măsură ce tehnologiile avansează şi tendinţele pieţei se modifică, evoluăm constant şi ţinem pasul cu acestea prin crearea de produse noi. Freya Cloud nu mai e doar un sistem de gestiune a unui restaurant, ci are capacitatea de interconectare şi generare de rapoarte complexe la nivelul unei locaţii, a unui lanţ de locaţii sau chiar a unei francize, cu mai multe entităţi juridice, fiind adaptată cerinţelor actuale, inclusiv pe platforme mobile, precum iOS sau Android.” Produsele Soft Tehnica, în special soluţiile Freya, au o durată de dezvoltare care se poate întinde chiar şi pe parcursul a doi – trei ani, în funcţie de complexitatea nevoilor la care acestea răspund şi de tipul de business. „Însă putem genera soluţii la cheie cu o durată de dezvoltare cuprinsă între una şi şase luni, în funcţie de specificaţiile dorite. Chiar dacă Freya este astăzi produsul fanion, estimăm că, în următorii ani, produsele bazate pe realitate augmentată şi inteligenţă artificială vor deveni produse de referinţă pentru noi.”

    În ceea ce priveşte marja de preţ în care se încadrează soluţiile businessului, executivul spune că toate sunt personalizate din punctul de vedere al preţului, în funcţie de complexitatea businessului beneficiarului şi de mărimea afacerii. „Pentru majoritatea soluţiilor noastre, tarifele sunt în zona superioară de cost, peste media pieţei, dar nu la cel mai înalt nivel”, spune el, neoferind însă cifre exacte.

    Compania are în portofoliu peste 2.500 clienţi, în special din domeniile HoReCa şi retail, datorită recunoaşterii brandului Freya, dar şi din alte domenii precum logistică, transporturi sau insituţii financiare.

     

    Angajaţii cu abilităţi digitale, un avantaj competitiv

    Cu 60 de angajaţi la activ, Florian Bucă spune că, pe lângă abilităţile specifice rolului pentru care este angajat, el caută la cei ce se alătură echipei şi abilitatea de a comunica uşor, să aibă spirit de echipă. „Mă uit foarte mult şi la capacitatea de a se adapta la schimbare şi de a învăţa rapid şi continuu. Suntem într-un mediu în continuă evoluţie, aşa că ne căutăm oameni deschişi, flexibili şi dispuşi să-şi dezvolte abilităţile. Nu am pedepsit niciodată greşeala, pentru că am dorit să las oamenilor libertatea de a inova. În schimb, nu tolerez lipsa de integritate şi responsabilitate.”

    Vorbind despre tendinţele pieţei, el spune că, pe lângă familiarizarea cu munca remote, care deja este o normalitate cel puţin într-un mod hibrid, se observă totodată şi o accelerare în adoptarea tehnologiilor digitale şi automatizarea proceselor. „Evoluţiile din tehnologie – precum inteligenţa artificială, roboţii şi automatizarea – au devenit tot mai prezente în multe domenii, iar companiile caută angajaţi cu abilităţi tehnologice şi digitale pentru a rămâne competitive.” Într-un exerciţiu de imaginaţie privind modul în care vor decurge interviurile de angajare ale viitorului, într-un orizont de timp de şapte ani, în 2030, executivul crede că acestea vor fi virtuale şi augmentate, utilizând tehnologii precum VR şi AR. „Algoritmii AI vor ajuta la selecţia candidaţilor, iar evaluarea va fi mai concentrată pe abilităţile practice şi adaptabilitatea într-un mediu în continuă schimbare. Apreciez competenţele socio-emoţionale, iar calităţile valorizate vor include adaptabilitatea, abilităţile tehnologice, gândirea critică, comunicarea eficientă şi inteligenţa emoţională.”

    În ceea ce priveşte planurile companiei pe termen scurt şi mediu, „investiţiile planificate anul acesta sunt repartizate pe câteva zone importante, care contribuie la atingerea obiectivelor noastre de creştere, bazate pe dezvoltarea de soluţii ce folosesc tehnologii de realitate virtuală şi inteligenţă artificială”. Potrivit lui, acestea includ finalizarea investiţiei în hotelul plutitor în Sulina, o serie de traininguri de dezvoltare a competenţelor echipei, precum şi automatizarea şi optimizarea proceselor şi a sistemelor interne pentru a creşte eficienţa operaţională.

     

    IT-ist fără PC

    Originar din Vâlcea, unde a absolvit Colegiul Naţional „Alexandru Lahovari”, Florian Bucă a urmat studiile universitare în Bucureşti, fiind absolvent al Facultăţii de Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică din cadrul Academiei de Studii Economice (ASE). Pasiunea pentru tehnologie spune că a început cu un vis, şi asta pentru că, în timpul liceului, nu a urmat o clasă de informatică şi nu a avut nici măcar un PC. „Aşa că am primit tot şocul în facultate, unde m-am trezit cu un handicap destul de mare de recuperat faţă de restul colegilor mei, care au făcut programare în liceu. Însă nu am abandonat şi am găsit şi alte ramuri ale IT-ului care m-au pasionat şi mi-au dat energie să pierd nopţile studiind.”


    „Ne-am concentrat mult pe cercetarea diferitelor modele de business, pentru a identifica acele puncte-cheie care ar ajuta cu adevărat administratorii unei afaceri, în funcţie de industria din care fac parte.  Am reuşit să creăm atât soluţii generice, cât şi soluţii la cheie,  plecând de la cerinţele specifice ale clienţilor şi anticipând dezvoltarea ulterioară a nevoilor acestora, iar astăzi suntem pregătiţi să livrăm proiecte majore.”


    Parcursul său profesional a început în anul IV de facultate, când a pus bazele unei companii de servicii IT, în oraşul natal. „După un an de activitate, în care munceam de la 7:00 dimineaţa până la 1:00 noaptea, nereuşind să am venituri suficiente – asta din cauza faptului că nu ştiam să facturez cum trebuie – am decis că este mai bine să mă concentrez pe finalizarea studiilor. Aşa că, în al doilea semestru din anul V, m-am reîntors în Bucureşti pentru a finaliza lucrarea de licenţă. În toamna aceluiaşi an, m-am înscris la master şi m-am angajat tot în domeniul serviciilor IT, în cadrul companiei ClassIT Outsourcing, unde, având proaspăt în minte eşecul personal, m-am comportat şi implicat ca în propria companie, fapt ce m-a propulsat rapid în poziţii de lider şi manager.” Progresând rapid în poziţie de management, a trebuit să dedice timp pentru educaţie, atât din punct de vedere tehnic, dar şi managerial, şi asta pentru că, spune el, a devenit manager datorită implicării şi atitudinii, nu datorită competenţelor. În echipa ClassIT a petrecut 12 ani, ocupând iniţial poziţia de administrator de sistem. „Practic, mergeam cu rucsacul în spate prin tot Bucureştiul pentru a avea grijă de portofoliul meu de clienţi. M-a ajutat foarte mult acest lucru pentru că intram în contact cu oameni, nevoi şi infrastructuri diferite, ceea ce nu mi-a permis să mă acomodez rapid şi să intru în zona de confort. Am învăţat multe lecţii de business în perioada aceea.”

    După aproximativ un an a evoluat pe poziţia de administrator de reţea, fiind responsabil cu administrarea serverelor Microsoft, iar după alte şase luni a preluat managementul întregului departament de administrare servere, devenind atunci manager advanced services. „După acest moment, am intrat într-un roller coaster al evoluţiei mele profesionale, pentru că am avut parte de foarte multe momente extreme, pe care nu am ştiut să le gestionez. Forţat de tot ceea ce mi se întâmplă, am decis să-mi cresc atât cunoştinţele tehnice şi certificarea lor la nivel de expert, cât şi pe cele manageriale, care mi-au permis ulterior să devin operations director şi vicepreşedinte al companiei.” Privind în urmă, poate spune că a contribuit şi crescut împreună cu compania, pentru că s-a angajat când erau mai puţin de zece oameni în echipă şi a plecat în momentul când erau mai mult de 250 de angajaţi. „Lucrând doar în companii antreprenoriale, nu am putut niciodată să ofer cele mai bune salarii din piaţă şi nici cele mai bune condiţii, comparativ cu multinaţionalele, însă am ştiut că depinde de mine să-mi ţin echipa aproape, că sunt responsabil pentru dezvoltarea lor şi să transform în beneficii reale oportunităţile oferite de o companie antreprenorială în dezvoltarea competenţelor propriilor angajaţi.” Provocarea sa permanentă a fost să livreze cel puţin la acelaşi nivel şi apoi să crească nivelul serviciului oferit de către echipele sale, chiar şi în condiţiile în care, practic, avea o altă generaţie de angajaţi. „Rolul nostru asumat era – şi este în continuare, la modul general – şi acela de a creşte viitori specialişti în IT.”

    După 12 ani, a decis că are nevoie de o nouă provocare. Aşa că a decis să facă o schimbare în carieră şi a ales tot o companie românească antreprenorială, tot din zona IT, dar cu un alt obiect de activitate: dezvoltarea de produse software. În Soft Tehnica susţine că a găsit o cu totul altă cultură şi un alt mod de a se face lucrurile. „A trebuit, de mai multe ori, să mă adaptez la condiţiile din interior. Iar cea mai importantă schimbare a fost când am schimbat rolul de COO cu cel de CEO. Pot spune că, în toţi aceşti ani, am reuşit să cresc lângă mine o echipă de management, în mare parte cu oameni din interiorul companiei, cu care m-am aliniat la nivel de viziune şi obiective şi care mă susţin în fiecare zi.”

     

    Lecţia work-life balance-ului

    Vorbind de agenda zilnică, Florian Bucă este de părere că, deoarece majoritatea dintre noi ne petrecem mare parte din viaţă la birou, timpul rămas de petrecut alături de familie, prieteni trebuie să fie unul de calitate. „În plan personal am avut mari provocări în primii şase – şapte ani ai carierei, pentru că nu ofeream timp de calitate aproape deloc partenerului de viaţă. Timpul meu de acasă, puţin cum era, se centra tot pe business. Am învăţat, prin calea grea, cum să mă bucur de viaţă, dar am echilibrat în timp balanţa.” Astfel, după mulţi ani în care a fost aproape de burnout, muncind permanent, consideră că am ajuns la punctul de echilibru între viaţa de birou şi cea de familie, cu toate că, personal, crede că un manager nu este niciodată liber, el fiind în permanenţă disponibil echipei lui. Analizându-şi modul de lucru, după naşterea celor doi copii, a observat că a fost mult mai orientat pe obţinerea rezultatelor, astfel încât să-i rămână timp suficient de investit în relaţia cu ei. „Mi-am organizat începerea activităţii de birou în funcţie de începerea activităţilor celor doi copii, pentru că mi-am propus să fiu prezent în viaţa lor şi atunci când se trezesc, nu doar la culcare. Ziua mea de lucru începe cel mai tărziu la ora 9:00 şi ţine până în jur de 19:00. În prima parte a zilei evit pe cât posibil să-mi pun întâlniri până în 10:30, pentru că îmi las timp pentru documentare şi strategie. Între 10:30 şi 12:30, am şedinţe interne, apoi încep întâlnirile de business. După ora 19:00, sunt din nou în familie şi ne închidem ziua toţi patru. Weekendurile sunt aproape în totalitate dedicate familiei şi studiului personal, renunţând să mai lucrez.”

     

    Un lider situaţional

    De-a lungul timpului, indiferent de tipul de provocare întâlnit (tehnică, de resursă umană, buget etc.), Florian Bucă spune că a găsit întodeauna o rezolvare împreună cu echipa din care a făcut parte, iar provocările, impasurile în care ajungea spune că se datorau în mare parte necunoscutului situaţiei din acel moment, aşa că a înţeles că trebuie să se educe continuu, astel încât soluţiile să fie găsite rapid. Executivul susţine că îşi adaptează constant stilul de leadership, în funcţie de nivelul de dezvoltare al echipelor pe care le coordonează. „Sunt, deci, un lider situaţional.” El consideră că una dintre calităţile fundamentale ce nu ar trebui să lipsească unui bun lider este empatia, pentru că doar aşa avem capacitatea de a înţelege şi de a ne conecta cu emoţiile, nevoile şi perspectivele celor din jur.

    Chiar dacă nu a avut niciodată un mentor formal, Florian Bucă spune că a fost mereu înconjurat de oameni pe care i-a admirat şi urmărit, de la care a învăţat multe şi a avut totodată ocazia să observe cum gestionează aceştia anumite situaţii. „Aş vrea totuşi să-l meţionez aici pe Bogdan Tudor, CEO şi founder al StarTechTeam, pentru că este omul care şi-a pus cel mai mult amprenta în dezvoltarea mea profesională. Cu ajutorul felului său de a fi am depăşit atât de multe limite pe care credeam că le am. Cu ajutorul său, am devenit un om mai bun atât în plan personal, cât şi profesional.” Alţi lideri pe care i-a apreciat mereu „pentru nebunia lor de a face lucrurile diferit”, şi care au contribuit major la schimbarea tehnologică a lumii, sunt Steve Jobs şi Elon Musk.

    Un sfat pe care îl transmite la rândul său tinerilor aflaţi la începutul carierei este să fie deschişi şi dornici să înveţe şi să se dezvolte continuu, şi să nu cedeze usor, pentru că rezultatele vin în timp şi cu efort în educaţie. El le-ar recomanda, totodată, să acţioneze în direcţia construirii unei cariere pe piaţa de tehnologie dacă simt o motivaţie când se gândesc la această industrie. „Şi să nu renunţe atunci când dau de greu pentru că, inevitabil, vine şi această etapă. Iar atunci când o depăşesc, apare evoluţia.” De altfel, „evoluţie” spune că e şi termenul care i-ar descrie cel mai bine cariera.