BusinessMagazin

Category: Club bm

  • INVITATII CLUB BUSINESS

    • Sergiu Oprescu – presedinte Alpha Bank
    • Constantin Stroe – vicepresedinte Dacia
    • Rozaura Stanescu – director dezvoltare produse, BRD-GSG
    • Radu Craciun – Head of Research, ABN Amro
    • Dragos Simion – vicepresedinte Flamingo International
    • Irina Iacob – analist BRD Securities
    • Francisc Bodo – director de investitii GED
    • Marius Caluian – deputy general manager MEMRB
    • Bogdan Micu – client service manager, Synovate

  • INVITATII CLUB BUSINESS

    • Codrut Pascu – managing director, Roland Berger Strategy Consultants
    • Lorand Szarvadi – CEO, Domo Retail
    • Monica Iavorschi – Sales & Marketing Director, Arctic
    • Paul Militaru – Business Development Manager, IT&S – distribuitor de produse si solutii IT&C
    • Gabriel Jitaru – CEO, Complet Electro Serv – producator de calculatoare, grup Altex
    • Valentin Negoita – presedinte, Asociatia Producatorilor si Distribuitorilor de Echipamente de Tehnologia Informatiei si Comunicatiilor (APDETIC)

      • Nicolae Dumitrescu – director de vanzari, New Link – distribuitor de produse electronice
      • Catalin Butolo – director de marketing, Ultra Pro
      • Costel Grozav – consultant BenQ Romania
      • Beniamin Ioan Steau – invitat din partea cititorilor

  • Mai e loc de crestere

    Piata de IT si produse electronice se asteapta la cresteri de 10-20% in 2007, dar multe vor depinde de achizitiile guvernamentale. Cresteri ceva mai reduse – dar care vin dupa scaderea de anul trecut – sunt preconizate si de comerciantii de electrocasnice. Totul pe fondul schimbarilor legislative determinate de aderarea la UE, despre care au discutat invitatii ultimei editii a Club BUSINESS.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Anul trecut nu a fost unul exceptional. Cum credeti ca va evolua piata in 2007?

     

    VALENTIN NEGOITA: Eu as zice ca cea mai potrivita atitudine ar fi cea a unui optimism temperat. Cred ca sunt motive sa credem ca 2007 va fi mai bun in vanzari decat 2006, chiar si din simplul motiv ca  va trebui sa accesam fondurile structurale. Si vom ajunge si la utilizarea lor spre informatizarea administratiei publice. Un studiu facut anul trecut a revelat o situatie ciudata: 43,5% dintre gospodariile romanesti au calculator si il folosesc, ceea ce e foarte bine, in timp ce la serviciu e vorba de doar aproape 10%. Ceea ce spune extrem de multe, daca nu totul. Aici e locul, al programelor guvernamentale care anul trecut au cam lipsit, dar isi vor face aparitia. Aici este potentialul de crestere cel mai mare, incepand cu acest an. In ultimii 2-3 ani, pe piata PC-urilor conduc in vanzari utilizatorii finali din sectorul IMM si SOHO (small office home office). Acestia sunt peste 80% din consumatori. Restul, achizitiile guvernamentale, proiectele, sunt aproape inexistente.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Si tocmai acestia sunt cei care ar putea aduce cele mai mari venituri furnizorilor.

     

    VALENTIN NEGOITA: Teoretic. 2006 fata de 2005 a fost un an de stagnare in mare masura si de crestere doar pe unele segmente, la notebook spre exemplu. Anul acesta va fi precis o crestere, probabil peste 20%, dar e greu de anticipat acum, pentru ca acele proiecte va trebui sa-si faca si efectul.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Domnule Jitaru, dumneavoastra ca producator cum vedeti lucrurile?

     

    GABRIEL JITARU: Nu stiu daca va fi chiar cum spune domnul Negoita, dar si eu cred ca proiectele publice vor creste in valoare. Si mai sunt si acei bani europeni.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Dar reducerea taxelor vamale la monitoarele LCD, de exemplu, va avea o influenta sensibila?

     

    VALENTIN NEGOITA: Da, fara indoiala. Ca si la notebook-uri, categoria incepe sa fie definita foarte bine si cresterea este in pas cu ce se intampla pe pietele mature. Chiar daca pretul lor este mai mare decat la echipamentele clasice, a scazut masiv in ultimii doi ani. Si atunci, cu noile preturi pe care le vor afisa comerciantii, cred ca vor avea succes. Mai ales ca publicul roman nu se duce pe lucruri foarte ieftine.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Domnule Szarvadi, ca se vorbea de pret, cum au evoluat preturile fata de acum o luna in magazinele Domo? Ati scazut deja?

     

    LORAND SZARVADI: Sigur ca da, din octombrie tot scad preturile. Aici as adauga insa ca la IT nu scad preturile din cauza eliminarii taxelor vamale, care erau la fel si inainte. Vor scadea insa la LCD-uri si la plasme. Aici chiar am inregistrat cresteri puternice in vanzari…

     

    BUSINESS MAGAZIN: Dar aceste scaderi de taxe vor fi reflectate integral in pretul din magazine. Tot cu 28% (diferenta intre taxele vamale inainte si dupa aderare) va fi si pretul mai mic?

     

    LORAND SZARVADI: In cam trei luni de zile, fara indoiala. Stocurile de acum se vor epuiza. Nu cred ca diferenta se regaseste in totalitate deja, dar in trimestrul al doilea va fi. Presiunea pe preturi si pe marje e prea mare, comerciantii nu vor reusi sa evite scaderea. Competitia e mare. In retail, suprafetele cresc si noi trebuie sa vindem mai mult pe metrul patrat si acum ne bazam efectiv pe buzunarul romanului de rand care, si el, sper ca va cumpara mai mult.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Ce vor prefera consumatorii odata cu scaderea preturilor la cateva categorii? Vor alege sa cumpere mai ieftin acelasi produs sau vor opta pentru produse dintr-o gama superioara?

     

    LORAND SZARVADI: Eu cred ca brandurile se vand si in acelasi timp se vand si produsele de o calitate mai buna. In Romania se vand in general mai multe branduri decat in Europa de Vest. Un retailer generalist, un media center, vinde mult mai multe produse no-name in Germania sau in Franta. Romanii au optat pentru calitate. Si odata cu scaderea preturilor, eu cred ca ramanem pe aceleasi categorii de produse.

     

    PAUL MILITARU: Eu cred ca romanul nu cumpara nici cele mai ieftine produse, nici cele mai scumpe. Si asta si la IT, sectorul care ne reprezinta.

     

    LORAND SZARVADI: Experienta mea e alta. Eu vand cele mai ieftine si cele mai scumpe. Produsele de mijloc practic nu exista. Asta e in general la marii retaileri. Se vand produsele de top si cele de intrare.

     

    CODRUT PASCU: E clar ca ciclul de inlocuire al produselor medii este mai scurt in tarile cu venituri mari pe cap de locuitor decat in Romania. Si nu cred ca noi vom face exceptie. Probabil ca nu o sa se mai inlocuiasca televizorul la 6-7 ani, ci se va inlocui la 4-5 ani. Probabil se va inlocui si masina de spalat mai repede in Romania. Nu o sa mai fie multi care au masina de spalat 15-20 de ani.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Ca tot vorbeam de masini de spalat, care e situatia pe piata de electrocasnice?

     

    MONICA IAVORSCHI: Si noi asteptam o usoara crestere, mai ales tinand cont de faptul ca anul trecut s-a inregistrat o usoara scadere, nu mult, dar cu 10%. Asta strict la masinile de spalat. Pe total la piata de electrocasnice, opinia generala e ca piata a scazut un pic cu vreo 5%. Noi suntem mai optimisti decat media pietei, dar asa se vede de la noi.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Din portofoliul de produse Arctic, ati concurat cu vreun produs care acum se ieftineste?

     

    MONICA IAVORSCHI: Nu, noi nu suntem afectati, la electrocasnice nu este nicio schimbare. Noi avem televizoare CRT mai apropiate de subiect, dar la care nu a existat vreo schimbare, ar fi fost LCD-urile si plasmele, dar pe care noi nu le importam inca.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Vreti sa aduceti?

     

    MONICA IAVORSCHI: Nu stiu, tinand cont de faptul ca avem televizoare, ar fi un pas natural.

     

    NICOLAE DUMITRESCU: O mare schimbare va fi pe piata ecranelor LCD, pentru ca plasmele nu prea mai sunt solicitate. Cererea este mult mai mare pentru LCD-uri. La noi este 99%.

     

    CODRUT PASCU: Tehnologic, LCD-ul e superior plasmei si costul de productie e mult mai mic.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Credeti ca anul acesta se vor mai reduce putin marjele sau veti castiga din acest joc cu taxele vamale?

     

    LORAND SZARVADI: Vanzarile vor creste, nu marja, pentru ca nu stam noi foarte rau cu marja pe unitate, dar vanzarea pe metrul patrat nu e ca in vest. Si costurile sunt ca in vest, dar ne bazam pe o piata cu o putere de cumparare data de un venit de zece sau de cinci ori mai mic. Piata trebuie sa creasca, iar marjele… daca se mentin unde sunt, e bine. Asta nu inseamna ca toti retailerii au terminat anul cu profit…

     

    BUSINESS MAGAZIN: Importatorii au avut un pic de castigat si din curs…

     

    NICOLAE DUMITRESCU: Da, s-a castigat, nu pot sa zic nu. Si aprecierea leului s-a vazut putin si in pretul produselor.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Dar nu ati transferat toata diferenta, nu?

     

    NICOLAE DUMITRESCU: Am mai pastrat putin si pentru noi, sa compensam volumul.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Arctic a fost afectat de cursul valutar?

     

    MONICA IAVORSCHI: Da. In Romania nu am castigat, la exporturi am pierdut…

     

    BUSINESS MAGAZIN: Sa revenim la capitolul previziuni. De IT am vorbit, cum va fi pentru electrocasnice?

     

    MONICA IAVORSCHI: Noi suntem optimisti pe termen mai lung si mai putin optimisti pe termen scurt. E clar ca piata va creste, tinand cont de cresterea viitoare a veniturilor consumatorilor, care vor scadea la un moment dat perioada de inlocuire. Acum poate cu Bulgaria ne comparam, dar fata de Ungaria suntem departe. In Ungaria, rata de inlocuire e undeva la 7-8 ani, iar la noi urca si spre 12. Deci e loc de crestere asa ca am estimat o crestere de 5% pe an. 5-7% e deja scenariul optimist. Pe total piata. Sunt niste tendinte ca poate produsele mai scumpe prind o pondere mai mare in cerere, sunt produse mai sofisticate, au cerere mai mare. Mai ales ca pretul mediu al produselor a scazut, e foarte vizibil trendul asta in ultimii 3-5 ani.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Ce inseamna produse mai sofisticate la electrocasnice?

     

    MONICA IAVORSCHI: La masini de spalat e cerere pentru cele cu turatii mai mari, la aragazuri, pentru cele cu volum mai mare. La frigidere, cererea e ca si inexistenta pentru produsele mici si cu o usa. Mai reprezinta cateva procente din piata, dar e departe de nivelul de 20% cat era pana acum cativa ani.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Piata per ansamblu va creste, dar vanzarile pe metrul patrat?

     

    LORAND SZARVADI: Sunt sanse bune sa creasca. In primul rand, din 2003 nu mai exista crestere spectaculoasa. Bine, noi ne si bazam pe utilizatorii casnici. In 2003, creditul de consum a ridicat vanzarile, a fost un an exceptional, dupa care am crescut numai prin cresterea suprafetelor. Din 2003 vanzarea pe metrul patrat a scazut. Din cauza asta am inceput sa vindem produse IT si accesorii. E goana dupa suprafete mari. Consumatorul vrea sa cumpere intr-un magazin mare, aerisit, cu de toate. Si specializarea stricta nu mai functioneaza. Efectiv pierdem teren in magazinele alea mici care ne-au mai ramas. Chiar prea repede s-a ajuns in Romania la suprafete de 3.000-5.000 de metri patrati, tinand cont de veniturile populatiei.

     

    NICOLAE DUMITRESCU: Noi facem afaceri la alt nivel fata de marii retaileri, nici nu am beneficiat de boom-ul din 2003, nu ne-a ajutat prea mult creditul cu buletinul, creditul fara avans, noi am avut insa o crestere in fiecare an. Dar vorbim de o alta dimensiune a business-ului.

     

    MONICA IAVORSCHI: La noi, cresterea totala a fost de 7%. Si la export de vreo 30%, e consistent mai mare.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Deci viitorul apartine exportului?

     

    MONICA IAVORSCHI: Nu-mi place sa spun, nu ma ocup eu de export, dar da. Industria nu e una dintre cele mai profitabile si economia de scala e obligatorie pana la urma.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Si pentru anul acesta ce anticipati?

     

    MONICA IAVORSCHI: La export, suna bine. Tot 30%. Iar pe piata locala, nu stiu, un 5% speram, asa optimist.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Si per total piata?

     

    MONICA IAVORSCHI: Tot 5%, in scenariul optimist.

     

    LORAND SZARVADI: Noi ne adresam unei clientele restranse, consumatorul casnic, nu foarte specializat, care vrea si conditii bune de rate. Si noi am crescut, cu vreo 40% anul trecut si cred ca suntem singurii retaileri care chiar au raportat cresteri. Ceilalti au avut chiar reduceri semnificative. Si nu am pierdut bani. Nu am castigat prea mult, dar nici nu am pierdut, ceea ce e o mare realizare pentru anul 2006.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Domnule Butolo, domnul Negoita spunea ca anul acesta cresterea in IT ar trebui sa vina din proiecte.

     

    CATALIN BUTOLO: Este dificil de zis ce sume vor veni din proiecte guvernamentale. Ramane de vazut cat la suta va fi IT si cat la suta va fi in partea de comunicatii. De obicei, proportia este 80-20. S-ar putea ca majoritatea fondurilor europene sa se duca spre comunicatii, pentru ca pana la urma e nevoia primordiala a tuturor si probabil ca acolo se vor duce in prima faza. Dar undeva la nivelul Romaniei, speram sa creasca piata de IT&C cu intre 10 si 20%. Ceea ce nu e neaparat rau, la o piata de un miliard, o crestere de 10% inseamna ceva. Sper ca pe retail lucrurile sa mearga bine. Inceputul de an e de bun augur fata de anul trecut care a avut destul de multe urcusuri si coborasuri.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Va asteptati sa intre noi comercianti in piata in acest an?

     

    CATALIN BUTOLO: In 2007 si-au anuntat cativa intrarea, dar timid. Pe piata marilor retaileri ma astept mai degraba la ceva spectaculos. Ma refer la cei trei care fac jocurile pe piata de electronice si electrocasnice.

     

    LORAND SZARVADI: Da, concurenti s-au anuntat si chiar vin. Primii doi jucatori europeni (Media Markt si Electroworld – n.r.) sunt asteptati, dupa parerea mea.

     

    NICOLAE DUMITRESCU: E important si cum vor veni, direct sau prin achizitii.

     

    LORAND SZARVADI: Asta e cel mai interesant. E greu fara achizitii, sa creezi o retea. Se grabesc si e greu sa vina altfel. Sunt jucatori foarte mari. Romania e o piata mare, nu avem infrastructura, nu e atat de simplu, chiar fara granita sunt dificultati in lansarea cu cateva magazine concomitent. Un jucator nu cred ca isi permite sa mearga cinci ani in pierdere pana ajunge la masa critica.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Pentru importatori cum ar fi mai bine?

     

    MONICA IAVORSCHI: Direct ar fi mai lin si mai bine pentru toata lumea.

     

    COSTEL GROZAV: Si am avea un nou client pana la urma. Daca ar fi o achizitie, am muta doar banii dintr-un buzunar in altul.

     

    CODRUT PASCU: Un nou intrat gandeste: pot sa investesc greenfield, abordez Romania si in 3 ani de zile ajung la o acoperire nationala. Cu anumite costuri si nu am profit pe aceasta perioada. Problema e ca si din punct de vedere al atractivitatii pietei exista o fereastra de oportunitate. Peste cinci ani de zile, 5% crestere o sa ni se para enorm. Si daca nu faci bani atunci cand piata creste, e greu de presupus ca actionarii respectivi vor avea incredere ca poti sa faci bani multi ca sa recuperezi si pe primii pe care i-ai pierdut, peste 5 ani de zile cand piata va fi mult mai calma decat acum. Deci un nou jucator serios tot timpul o sa puna pe primul loc posi-bilitatea de a achizitiona un retailer local deja stabilit. Doar daca preturile pe care le vor cere cei de aici vor fi punitive se va recurge, zic eu, la dezvoltarea de la zero.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Apropo de extindere, CES a lansat cel de-al doilea brand. Catre ce public se adreseaza?

     

    GABRIEL JITARU: Da, e vorba de Myriam. Am dorit sa scoatem o platforma mai performanta pentru ca trendul in piata este ca se doreste ceva mai mult. Oferim o calitate mai buna bazandu-ne atat pe componente, cat si pe partea de utilitate. La Myriam vom avea sistemul de operare Windows spre deosebire de Davio care rula aproape 100% pe Linux. A fost o cerere pe partea aceasta de sisteme mai scumpe, pe care le scoti din cutie si merg. Am avut probleme cu Davio, pentru ca multi nu stiau cum sa scoata Linux de pe el, sa-si puna Windows pirat.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Aveti planuri sa intrati si in alte lanturi – in afara de Altex – cu aceste doua marci?

     

    GABRIEL JITARU: In perspectiva da, acum nu. Nu pentru anul acesta. In acest moment pe partea de PC s-a ajuns aproape de un maxim si retailul nu mai poate creste. Asa ca vom cauta si alte modalitati ca sa putem justifica investitia facuta in fabrica.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Pe partea de import ce perspective sunt?

     

    PAUL MILITARU: Punctul nostru forte si atentia noastra este pe brandul Dell pe care il distribuim de anul acesta. Anul trecut am obtinut trei milioane de euro printr-un parteneriat indirect cu Dell, anul acesta vrem sa dublam aceasta cifra. Din perspectiva unui distribuitor, lucrurile stau putin altfel, businessul e diferit. Si e interesant ce aud pentru ca putem sa ne pregatim si noi lucrurile pentru anul acesta.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Ce intentionati anul acesta, veti fi mai activi pe retail?

     

    PAUL MILITARU: Desigur ca si retailul e o tinta, dar in momentul acesta noi facem in proportie de 90% distributie. Catre revanzatori si apoi ajung la end-user o mare parte din produsele noastre. Si o parte, din proiecte.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Vor urma mai multe promotii, veti fi mai agresivi?

     

    PAUL MILITARU: Nu cred. Am avut o crestere de 100%, iar pentru anul acesta ne vom propune aceeasi tinta si e realizabila fara eforturi deosebite.

     

    CATALIN BUTOLO: Pentru noi ar fi greu sa avem o astfel de crestere. Ce ne dorim este sa crestem mai mult decat media pietei. Deja la nivelul pietei, pentru o companie medie spre mare, este greu sa ai cresteri spectaculoase mai ales in retail. In general, cand cresti peste piata pe o piata matura, furi din cota de piata a cuiva. E foarte mult loc de crestere, dar depinde de infrastructura, de ceea ce se va intampla la nivel guvernamental. E greu sa atingi orase mai mici sau sa intri pe sectorul rural. Si mai cred ca un segment interesant in acest an o sa fie online-ul care o sa creasca spectaculos.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Cat la suta din vanzarile Ultra Pro sunt facute acum online?

     

    CATALIN BUTOLO: Nu reprezinta o pondere importanta, undeva in jur de 5% maximum. E insa o directie de business pe care o vom dezvolta.

     

    LORAND SZARVADI: Si noi am relansat de curand site-ul, insa e o provocare sa gasesti compromisul intre strategia de retailer traditional si retailer online. E cu totul altceva. Trebuie sa gasesti combinatia optima, poate chiar sa folosesti site-ul in magazine.

     

    VALENTIN NEGOITA: E si o chestiune de costuri. Daca la offline ai obsedantul metru patrat, aici metrul patrat dispare.

     

    LORAND SZARVADI: In online, chiriile se transforma in reducere, pentru ca nu se vinde produsul la acelasi pret. Noi am reusit sa crestem de cinci ori vanzarile online. Am ajuns la 2 milioane de euro vanzari, nu e o cifra semnificativa, dar oricum e ceva. Totusi nu ne putem compara cu alte magazine online. Noi nu putem sa fim atat de agresivi online si nici Ultra Pro sau orice alta retea, pentru ca efectiv muscam din felia noastra.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Referitor la directivele europene in materie de reciclare, cum credeti ca va functiona sistemul? V-ati pregatit? Veti acoperi din interior nevoia sau veti contracta firme specializate?

     

    MONICA IAVORSCHI: Din interior nu prea cred, nu exista infrastructura, este imposibil pentru oricine sa finanteze un asemenea proiect. Vorbim de zeci, sute de milioane de euro. Nici n-am incercat sa facem calculul acesta. Categoric, trebuie contractat…

     

    BUSINESS MAGAZIN: Aveti de unde alege in momentul acesta?

     

    MONICA IAVORSCHI: In momentul acesta nu. Sunt cativa ofertanti in piata, dar nu de dimensiunea necesara. Si este un proiect la care, cu siguranta, ar trebui ca producatorii sa lucreze impreuna.

     

    BUSINESS MAGAZIN: In strainatate, exista in magazine cutii in care pot fi puse, pentru a fi reciclate, anumite produse – bunaoara baterii sau telefoane mobile. Cand va aparea in magazine precum Domo aceasta posibilitate?

     

    LORAND SZARVADI: Foarte curand.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Si pe etichete va fi mentionat distinct cat la suta din pret inseamna reciclare?

     

    MONICA IAVORSCHI: Inca nu s-a ajuns la o concluzie. Dar asta ar fi solutia optima, daca ne uitam la tarile din Europa care au facut acest lucru. In tarile care nu au avut foarte mult de suferit nici retailerii, nici producatorii, au afisat vizibil aceasta taxa.

     

    LORAND SZARVADI: Pe factura trebuie sa fie foarte vizibil.

     

    VALENTIN NEGOITA: Conform directivelor, lucrurile ar trebui sa fie simple si prietenoase pentru consumator. Sa-l informezi ca la pretul de 100 de euro vine taxa vizibila – in cazul produselor IT, ori 2, ori 8 euro – transformata evident in lei. In vest cam asta se intampla. La raft apare pe pozitia 1 pretul, urmeaza taxa vizibila (denumita in diverse forme – timbru verde, taxa vizibila) si TVA. Si la factura este nevoie de aceeasi transparenta. Speram sa se vada incepand din aprilie, cand e termenul limita pana la care trebuie pornit.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Dar pana la urma cum se va incasa aceasta taxa?

     

    VALENTIN NEGOITA: Fluxul e urmatorul. Eu, ca si consumator, cumpar un produs electronic sau electrocasnic. Platesc si aceasta taxa, care este trecuta pe factura. Taxa nu este retinuta de retail, pentru ca retailerul o da distribuitorului sau producatorului care i-a dat marfa. De la acesta, taxa se duce catre asociatia colectiva, care, la randul ei, plateste colectorii si reciclatorii.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Au aparut deja colectori sau reciclatori?

     

    VALENTIN NEGOITA: Cu colectorii nu e problema, de reciclatori este insa nevoie. Dar nu este pana la urma nici asta o problema – Budapesta este aproape, Praga la fel. Chestiunea cea mai arzatoare va fi colectarea – vedeti mase de romani ducandu-se spre puncte de colectare care nu exista? Probabil ca se va intampla ca in Ungaria – nici ei nu stau extraordinar cu punctele de colectare municipale – vor fi schimburi unu la unu. Consumatorul are dreptul sa ofere retailerului un produs vechi in momentul in care achizitioneaza aceeasi categorie de produse. De exemplu, daca imi cumpar o imprimanta sa o inlocuiesc pe cea actuala, retailerul are obligatia sa mi-o preia pe cea veche.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Si ati implementat ceva in acest sens?

     

    VALENTIN NEGOITA: Este in curs de… Vestea buna pentru consumator e ca poate sa scape de vechituri in momentul achizitiei unui nou echipament. Mai mult decat atat, sunt convins ca marii retaileri vor sti cum sa-si atraga clientela, fie inghitand total taxa respectiva, fie prin alte mijloace.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Vor creste preturile sau credeti ca producatorii, importatorii, distribuitorii o vor absorbi?

     

    LORAND SZARVADI: Comerciantii nu cred ca au posibilitatea, fara ajutorul producatorilor.

     

    MONICA IAVORSCHI: Noi vindem intr-un an cam 800.000 de bucati si taxa se estimeaza ca va fi de 10 euro per produs. E imposibil sa o acoperi.

  • INVITATII CLUB BUSINESS

    • Codrut Pascu – managing director, Roland Berger Strategy Consultants
    • Lorand Szarvadi – CEO, Domo Retail
    • Monica Iavorschi – Sales & Marketing Director, Arctic
    • Paul Militaru – Business Development Manager, IT&S – distribuitor de produse si solutii IT&C
    • Gabriel Jitaru – CEO, Complet Electro Serv – producator de calculatoare, grup Altex
    • Valentin Negoita – presedinte, Asociatia Producatorilor si Distribuitorilor de Echipamente de Tehnologia Informatiei si Comunicatiilor (APDETIC)
    • Nicolae Dumitrescu – director de vanzari, New Link – distribuitor de produse electronice
    • Catalin Butolo – director de marketing, Ultra Pro
    • Costel Grozav – consultant BenQ Romania
    • Beniamin Ioan Steau – invitat din partea cititorilor

  • Schimbari de stil

    Cine nu dispare va creste, iar economia va fi mai puternica, incepand de anul viitor. Ce aduce nou pentru companiile romanesti aderarea la Uniunea Europeana, ce preturi vor scadea si cati romani sunt dispusi sa plece peste hotare. Sunt doar cateva dintre temele dezbatute la ultima editie a Club BUSINESS, care a avut loc saptamana trecuta la hotelul Golden Tulip Times.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Avand in vedere recentul exemplu al lantului de magazine Univers’all, care a fost afectat de faptul ca au venit jucatorii mari de afara, credeti ca s-ar putea repeta? Sau ar putea fi companiile romanesti in situatia de a merge peste bulgari, de exemplu? Este integrarea o oportunitate sau mai degraba un pericol pentru afacerile dezvoltate de companii romanesti?

     

    ERIC KISH: Depinde de cum o privesti si de ce planuri are firma. Unii vad aderarea ca un bun prilej sa-si vanda afacerea – ceea ce nu e un lucru rau. Rompetrol, de exemplu, a inceput sa cumpere francezi si spanioli. Pana la urma, aderarea pentru o firma de petrol inseamna foarte multe oportunitati. Nu mai e cazul sa ne fie frica pentru ca au venit deja companiile mari. Piata petrolului s-a cam transat in Romania: sunt patru jucatori mari. Concurenta e deja acerba in sector de cel putin doi ani, de cand s-a privatizat Petrom. De obicei, cei care rezista se intaresc, iar intr-o industrie in care dimensiunea conteaza tot timpul trebuie sa te maresti, pentru ca altfel nu ai cum sa ajungi la eficienta concurentilor tai. In Europa noi suntem acum pe locul 25, in topul companiilor de petrol, fata de OMV-Petrom care ocupa locul zece. Ca sa revin la partea cu aderarea, daca economia creste si stii sa beneficiezi de asta, e foarte bine. Daca nu, tot cred ca se poate face ceva. Intamplator, chiar il cunosc pe domnul Petrovici (omul de afaceri care a dezvoltat afacerea Univers’all – n.r.) si cred ca a fost o problema de timing in cazul lui.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Credeti ca trebuia sa vanda mai devreme?

     

    ERIC KISH: Da, sa vanda mai devreme sau sa-si ia un partener. Sunt foarte multe posibilitati de a te dezvolta in afaceri. Uitati-va la Flanco si Credisson: pana la urma cea mai interesanta parte de-acolo a fost Credisson si nu Flanco si a fost o chestiune de timing. Probabil ca in patru ani n-o sa mai existe genul acesta de oportunitati. In cazul Credisson a fost o multiplicare fantastica a capitalului investit, desi e adevarat ca s-au dezvoltat pe spinarea unei alte afaceri.

     

    GABRIEL BIRIS: Mai sunt cateva afaceri de genul acesta, de exemplu in leasing. Anul trecut am vazut Eurial Leasing, firma de profil a importatorului Peugeot, care a fost vandut la greci, iar la finalul acestui an vedem Romstal Leasing care, practic, a fost lipit si el de un grup care avea import de masini si echipamente industriale si care s-a dezvoltat ca un business de sine statator.

     

    ERIC KISH: Da, dar repet: trebuie sa ai timing-ul corect.

     

    STEVEN VAN GRONINGEN: Cred ca sunt companii cu anumite asteptari pe piata. Recent, am fost la o conferinta si am pus doua intrebari foarte simple. Unu: ganditi-va la un produs financiar-bancar pe care il avem in Romania si care poate fi vandut si in alta tara. Si cred ca putem sa ne gandim mult si bine, pentru ca nu cred ca sunt produse in Romania care sa poata fi vandute in strainatate. A doua intrebare: credeti ca sunt institutii bancare in strainatate care au produse pe care sa aiba voie sa le vanda in Romania? Si cred ca raspunsul este „da“. Intrebarea care se pune in continuare, daca am clarificat aceste lucruri, este „de ce ai nevoie ca sa vinzi un produs bancar in Romania?“, caci nu mai e nevoie de o licenta bancara si de tot felul de aprobari cum era in trecut. Si atunci in businessul nostru este clar ce ar putea sa se intample: o institutie financiara trebuie sa vanda produse aici, pentru ca aici este clientul. Dar asta nu inseamna ca si produsul trebuie sa fie aici. Si situatia este similara cazului Banca Agricola, cand nu am preluat o banca, ci 41 de banci. Acum le-am centralizat si avem intr-un singur loc centrul logistic, departamentul de resurse umane etc. Acum, dupa 1 ianuarie, o sa fie companii cu sedii in Amsterdam si Viena si in alte locuri care se vor intreba „de ce sa facem call-centere peste tot?“, exact cum eu acum cinci ani imi puneam aceasta intrebare despre Romania. Motiv pentru care o sa inceapa centralizarea activitatilor. Partea aceasta e interesanta.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Unde se vor centraliza?

     

    STEVEN VAN GRONINGEN: Unde este ieftin, adica unde avem un volum mare si un cost de productie mic. Ar putea fi Romania. Pentru ca, din pacate, in Romania nu este ieftin si nu suntem eficienti in sistemul bancar. Si atunci, punctul meu de vedere este ca intrarea in Europa ar putea fi un lucru bun pentru Romania daca facem activ ceva si eficientizam activitatile. Important este sa facem noi ceva, nu sa ne duca circumstantele intr-o anumita directie.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Concret, ce credeti ca ar trebui facut pe un interval de timp scurt spre mediu pentru a determina o dezvoltare? Poate nu neaparat in Bucuresti… E scump Bucurestiul?

     

    STEVEN VAN GRONINGEN: Nu cred ca e scump Bucurestiul, dar trebuie sa analizam de ce in Romania costul pe tranzactie este mai mare decat in alte tari. Cred ca daca te uiti la cat costa o tranzactie intre doua banci aici si cat costa in alte tari – Ungaria, Bulgaria -, suntem mai scumpi. Si daca ne uitam la cat costa listarea unei firme la bursa, in Romania e mai scump. Cred ca ar trebui sa constientizam ca este o problema aici si sa gasim solutii. Pentru ca putem sa devenim back-office-ul Europei daca vrem. Dar asta inseamna sa avem o viziune, sa avem infrastructura, tehnologie, un mediu care livreaza oameni. Dar asta inseamna sa facem ceva, nu sa asteptam, pentru ca o sa ne trezim la un moment dat ca in Romania sunt doar produsele de vanzare, iar managementul si tot restul e intr-o alta tara. Dar asta daca vrem, ca daca nu ne pasa putem sa stam linistiti.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Deci sistemul bancar in Romania e scump. Ce se intampla insa in alte cazuri? Ce parere aveti, domnule Oliver, e mai scump un produs in magazinul Metro din Romania fata de alte magazine din alte tari?

     

    FRANCOIS OLIVER: Nu. Mai degraba pot spune ca in cazul produselor alimentare, pretul produselor este la jumatate fata de Franta sau in Germania. O exceptie sunt produsele electronice si electrocasnice, care sunt mai scumpe decat in alte tari. Dar dupa integrare si aceste preturi se vor alinia, pentru ca dispar taxele vamale.

     

    DRAGOS ROSCA: Piata este relativ inchisa, in ciuda tuturor intelegerilor internationale cu CEFTA si cu Uniunea Europeana. Concret, acest lucru se manifesta prin taxe vamale mari si accize care se duc pe tot lantul de distributie pana la raft. Dar domnul Oliver spune ca doar electronicele sunt mai scumpe decat in Vest. Numai ca si untul e mai scump decat in Vest.

     

    FRANCOIS OLIVER: Eu ma refer la ansamblu.

     

    DRAGOS ROSCA: Da, dar la o calitate comparabila e mai ieftin in Vest. Venind de la Londra in urma cu cateva zile, sentimentul meu este ca produsele sunt mai ieftine in Londra, la Tesco (lant englez de supermagazine – n.r.) decat la Carrefour in Romania. Vorbind insa de magazine, Gemisa este proprietar al catorva lanturi de magazine si avem marci proprii pe care le aducem din China. Intrarea in UE va insemna pentru consumatorul roman un avantaj. Pentru ca pana la urma si Romania se integreaza, asa cum o face toata lumea, in economia globala. Si asta inseamna ca in curand 80% dintre produsele noastre vor fi produse in China, probabil 80% dintre calculatoare, poate toate telefoanele mobile si multe alte lucruri care acum intra cu 30% taxe vamale in Romania. Prin aderarea la UE, taxele vamale vor scadea pana la 9-10% sau chiar 7%. Deci vom vedea, dintr-o data, o scadere semnificativa. Scaderea taxei vamale se gaseste, implicit, si in scaderea pretului la raft. Cu atat mai mult cu cat TVA se aplica la pretul din vama si deci la o valoare mai mica. Si vom gasi un produs care acum costa, sa spunem, 100 de euro, sa ajunga sa coste dupa integrare, numai din jocul taxelor vamale si al taxelor care vin peste acestea (accize, TVA s.a.),  70 de euro sau poate doar 60. Acesta este un beneficiu pentru consumatorul final si cred ca pentru el avantajele sunt evidente.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Dar daca ne referim la business?

     

    DRAGOS ROSCA: Cred ca va fi bine pentru unii si nu va fi bine pentru altii. Si nu ne referim obligatoriu la anumite industrii sau anumit sector. Pentru ca nu pot sa spun, spre exemplu, ca sectorul bancar este mai putin supus riscurilor decat cel alimentar. Depinde de cat de bine este condus un business. Eu tind sa cred ca o afacere precum Banca Transilvania va fi foarte competitiva si dupa ce ne integram, pentru ca ea este foarte competitiva acum fata de alte banci straine prezente pe piata. Daca ma intrebati de o alta banca romaneasca, probabil ca nu pot spune acelasi lucru. In produse alimentare, Albalact probabil ca va supravietui bine, dar nu stiu cum vor supravietui alte 30 de companii din domeniul lactatelor. Pentru ca atunci vor intra produse din Ungaria, Polonia, Germania, care acum au taxe vamale ridicate. Vor intra mai usor pe piata, au un pret potrivit, arata bine, sunt atractive si cred ca isi vor gasi consumatori relativ repede.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Ce conteaza pana la urma?

     

    DRAGOS ROSCA: Pana la urma conteaza cum conduci un business si care este viziunea de perspectiva. Trebuie sa ne gandim la ce facem mai bine, indiferent cine suntem, si sa ne gandim cum putem perfectiona acest lucru ca sa facem asta mai bine decat orice alta firma din orice tara. Cred ca intrarea in UE va fi un moment de trezire pentru foarte multi. Cei care vor sti sa se adapteze, cei care au mintea deschisa, cei care vor sa invete, care vor asculta un consultant sau un partener de afaceri din Vest, care vor merge sa vada cum sunt alte businessuri vor avea de castigat. Ceilalti vor avea greutati, pentru ca va fi din ce in ce mai putin business tranzactional in Romania. Numai daca ne gandim la ce inseamna afacerile cu statul. Licitatiile de stat dupa 1 ianuarie vor arata un pic altfel, pentru ca implica bani europeni si un alt control al cheltuielilor decat se facea pana acum. Cine stia sa faca afaceri cu statul intr-un anumit fel s-ar putea sa nu mai poata face acelasi lucru. Anumite reguli se schimba, iar firmele va trebui sa se adapteze lor.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Plecand de la ce ati spus, pentru consumator o sa fie bine. Dar de unde vor fi bani de cheltuit?

     

    DRAGOS ROSCA: In primul rand vor scadea preturile si vom avea mai multe venituri disponibile. Adica voi putea cumpara cu aceiasi bani mai mult suc, mai mult unt, poate mai multe lucruri.

     

    STEVEN VAN GRONINGEN: E o intrebare buna cum fac romanii bani ca sa-i poata cheltui.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Credeti ca va exista o migrare a oamenilor catre stat, daca sectorul privat da faliment?

     

    DRAGOS ROSCA: Nu, privatii nu dau faliment. Daca ne uitam in retail, vedem ca tot sectorul este privat. Unii dau faliment, in timp ce altii cresc. Dar nu cred ca sunt mai putine locuri de munca, dimpotriva, retailul a creat in ultimii ani foarte multe locuri de munca desi unii au dat faliment.

     

    RADU GEORGESCU: Cine nu moare creste si toate pietele se consolideaza. Ori mori, ori te cumpara cineva mai mare.

     

    DRAGOS ROSCA: Ori te duci in afara, nu? Cum a facut Softwin – iesi peste hotare, deschizi birouri in afara, vinzi pe piete internationale.

     

    RADU GEORGESCU: Asta echivaleaza cu cresterea.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Domnule Ciurtin, ati auzit ce spune domnul Rosca, sunteti pregatiti sa reduceti preturile?

     

    RAUL CIURTIN: Astept cu nerabdare sa vad ce se va intampla cu preturile. In raport cu importurile si cu preturile lor, produsele pe care le regasim azi la raft sunt subventionate in mare masura. De exemplu la unt, subventia primita de producatorii vest-europeni este de 1.000 de euro pe tona. Dar diferenta aceasta nu va mai fi, chiar daca dispare si taxa vamala. E foarte discutabil. Pe industria lactatelor pot sa spun ca vor fi presiuni din ce in ce mai mari, piata va fi din ce in ce mai competitiva pe anumite segmente, in special la branzeturi.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Deci e o oportunitate pana la urma sau un pericol?

     

    RAUL CIURTIN: E foarte sensibil. Din punct de vedere strict al Albalact, ne concentram strict asupra produselor proaspete, pentru care consumatorii au o mare „sensibilitate“ in preferinte, in orice tara. E foarte greu de crezut ca un roman va consuma usor un produs lactat proaspat de oriunde ar fi. Si ma refer la un lapte proaspat cu termen scurt de valabilitate sau un iaurt. E foarte discutabil unde si cum se vor produce schimbari. Dar e cert ca va exista o presiune tot mai mare din partea marilor lanturi comerciale, pentru ca piata creste foarte mult si producatorii incep sa dispara. Astfel incat se creeaza un loc liber la raft care va fi acoperit de importurile pe care le fac sau le vor face lanturile. Ramane de vazut ce va alege consumatorul.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Dar ce se va intampla cu laptele UHT (cu termen mare de valabilitate – n.r.)?

     

    RAUL CIURTIN: Ne intereseaza laptele UHT, dar nu foarte mult. Si cat priveste supraproductia de lapte pe piata vestica si de care ne-am speriat toti foarte tare, senzatia mea este ca nu este o supraproductie foarte mare fata de consumul care a crescut foarte mult in ultimul an. Adica de doi ani de zile consumul depaseste cota alocata consumului in Uniunea Europeana. De unde sa fie lapte sa vina si la noi?

     

    BUSINESS MAGAZIN: Trebuie sa mai plateasca si transportul…

     

    DRAGOS ROSCA: Bine, acum in pretul acesta mare al produselor la raft nu este vorba doar despre taxe vamale mari sau despre ineficienta manageriala a companiilor de pe piata. Noi avem costuri mai mari cu logistica, pentru ca avem drumuri mai proaste si ne costa. Asta e realitatea. Avem drumuri mai proaste si ne costa mai mult distributia. Si in Romania trebuie sa platesti pentru un distribuitor 15-20% din pretul produsului, in timp ce in afara ii dai 2%. Avem probleme cu tot ce inseamna dezvoltarea foarte rapida a Romaniei din ultimii doi ani. Un metru patrat de depozit este in Romania 6 euro, iar in Germania e doi euro/mp. E un cost, nu? Avem dobanzi mai mari, comisioane bancare mai mari. Adunate toate acestea la un loc, probabil ca inseamna 10-15% din pret, pe care un produs care vine din Germania le va plati doar partial. Infrastructura il va costa si pe el, dar probabil ca finantarea va fi mai ieftina pentru el.

     

    STEVEN VAN GRONINGEN: Am vrut sa cumpar un monitor pentru calculatorul meu si voiam unul identic cu cel pe care il aveam. Adica stiam exact ce vreau. Si am vorbit la telefon si mi s-a spus „daaa… se poate, dar trebuie sa veniti la noi, sa facem precontract, sa-l comandam, sa platiti un avans…“, moment in care am spus „gata“. Si am ales sa iau din strainatate, pe Internet, l-am primit in zece zile, am platit transportul si vama si tot a fost mai ieftin cu 30 de dolari fata de ce as fi luat aici. N-a fost OK faptul ca a trebuit sa ma duc la Posta sa-l ridic, pentru ca in Romania nu exista serviciul de livrare la domiciliu. Si abia astept sa nu mai fie nevoie sa ma duc cu caciula in mana la doamna de la Posta, ci sa pot cumpara un produs care sa-mi fie livrat direct acasa. Intrebarea este daca aceste costuri ne vor face mai competitivi.

     

    ERIC KISH: Depinde ce cale vrei sa alegi. Ca daca vrei sa fii tranzactional, iti sta China la usa. Tot ce se poate face intr-un algoritm probabil ca se poate muta in alta parte, unde e mai ieftin. Dar daca ma intrebati pe mine, cea mai mare valoare a Albalact nu sunt vacile, si nici masinile, ci cele doua branduri pe care le are si care au cucerit partea dreapta a creierului consumatorului. Daca le cumpara cineva, va cumpara brandurile, nu masinile. Daca vrei sa pui proprietate intelectuala pe fabrica ta, e un lucru bun. Jolidon are proprietatea intelectuala data de brand si design, nu valoarea unei fabrici vechi. Dar depinde de ce vrei sa faci. Uitati-va la ce se intampla in piata petrolului: benzinariile OMV din Romania arata mult mai bine decat cele din Austria, de exemplu. Sunt mult mai bune, au mult mai multe servicii, pentru ca e concurenta mult mai mare.

     

    DRAGOS ROSCA: Oricum, toate tarile care au aderat in primul val au inregistrat progrese, cu exceptia Ungariei, unde a fost o problema de politica generala gresita. In rest, exporturile au crescut, somajul a scazut (adevarat ca si poate datorita migratiei fortei de munca), dar n-am auzit de mii de businessuri care trag obloanele, de criza generala. Nu cred ca se va intampla asa nici in Romania, ci cred ca vor creste schimburile. Eu am insa o alta problema cu mediul de afaceri din Romania, si anume incapacitatea acestuia de a se internationaliza. Ce se intampla la nivelul companiilor din Ungaria, Cehia si Polonia este ca sunt mult mai internationale. Companii cum sunt CEZ, OTP sau MOL sunt intr-o gramada de tari. Romanii n-au curaj sa iasa.

     

    RADU GEORGESCU: Stii ce a ajutat la ei foarte mult si ne lipseste noua? Bursa.

     

    DRAGOS ROSCA: Eu cred ca bursa e un rezultat, ca ei s-au dus la bursa, au avut spirit antreprenorial. E un alt tip de management.

     

    RADU GEORGESCU: La noi bursa a fost mult timp tinuta jos. Abia acum se formeaza. Pe de alta parte, sunt multi oameni in Romania care detin afaceri si se simt bine intre granite, au o alta mentalitate.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Ce credeti ca se va intampla cu ei?

     

    DRAGOS ROSCA: Cred ca se vor face parteneriate sau vor vinde. Sau poate ca exista o generatie mai tanara – de ce nu copiii lor care au fost la MBA-uri prin strainatate si acum se intorc in tara – care este capabila sa duca afacerea mai departe, sa iasa din granitele tarii. Altii pur si simplu vor fi scosi de pe piata. Sa ne gandim cate companii din top 50 din urma cu zece ani se mai afla inca in acest top acum… cele de acum 10 ani nu mai sunt deloc. A fost o schimbare extraordinar de mare.

     

    GABRIEL BIRIS: Sa nu uitam realitatile romanesti – in urma cu un deceniu si jumatate multe afaceri s-au cladit pe influente politice. Si pe bani luati fara sa fie dati inapoi. Acum e o alta generatie. Aderarea la UE va aduce un mare castig: un set de reguli clare de respectat. Dupa 1990 am avut tot felul de reguli facute de tot felul de oameni pentru fel si fel de interese particulare. Astfel ca, in timp, afacerile care au rezistat au fost cele create pe baze sanatoase si mai putin pe tot felul de invarteli.

     

    RADU GEORGESCU: De exemplu, apropo de iesirea peste granita, in Internet, piata romaneasca este 0,2% din piata internationala. A te limita la Romania este egal cu sinuciderea, pentru ca este adresarea a doua milioane de calculatoare versus 5 miliarde de calculatoare. Avantajul nostru este reprezentat de costurile de adresare a pietei globale care sunt, mai mult sau mai putin, zero. Ce mi se pare mie ca trebuie facut este sa atacam in forta pietele externe, ca sunt la fel de bune ca si a noastra.

     

    DRAGOS ROSCA: Ba chiar mai solvabile. Dar exista o problema cu imobilitatea oamenilor si cu faptul ca nu sunt dispusi sa mearga peste hotare. Un roman care ajunge pe o pozitie de middle management si castiga in jur de 2.000 de euro nu-l mai muti peste hotare cu niciun chip.

    MIHAI BOGZA: E un paradox. Oamenii care ar pleca peste hotare nu sunt calificati, iar cei care sunt calificati sunt deja inerti.

     

    DRAGOS ROSCA: Angrenati deja in credit pentru casa!

     

    ERIC KISH: Apropo de iesirea peste granita, avem mari probleme sa gasim tineri dispusi nu numai sa iasa peste hotare, ci sa si imbratiseze alte culturi si sa mearga acolo sa faca treaba.

    FRANçOIS OLIVER: Depinde de societate, pentru ca in cadrul Metro este un roman (Dusan Wilms – n.r.) care face parte din board-ul Metro.

     

    MIHAI BOGZA: Romanul vrea sa fie aproape de casa, sa aiba casa lui…

     

    FRANCOIS OLIVER: Mie mi se pare extraordinar la Romania ca oamenii sunt foarte inteligenti, educati si majoritatea vorbesc mai multe limbi straine.

     

    STEVEN VAN GRONINGEN: Asa este. Pentru ca nu putem face un call-center in India – acolo oamenii nu vorbesc decat engleza. Si unde putem face un call-center atunci, ca sa vorbeasca oamenii si italiana, si franceza, si engleza, si germana? Importanta este educatia si infrastructura.

     

    GABRIEL BIRIS: Educatia sta prost si merge tot mai jos.

     

    FRANCOIS OLIVER: Eu am facut un greenfield in Romania si am gasit 7.000 de oameni. Cred ca educatia este extraordinara.

     

    DRAGOS ROSCA: Eu cred ca romanii lucreaza foarte bine mai ales daca se afla intr-o organizatie care poate sa le dea o directie buna si clara. Plus ca romanii au marele avantaj ca sunt dispusi la ore suplimentare, fara mari comentarii, unde oamenii pana in 30 de ani sunt dispusi la un efort suplimentar pentru a progresa in cariera. Problema este mobilitatea casei. Este foarte dificil sa gasim oameni care sa plece.

     

    FRANCOIS OLIVER: Metro este de zece ani pe piata romaneasca si are peste 100 de romani peste hotare, in pozitii importante. E o chestie de vointa, toata lumea ar vrea sa ramana in tara, dar – daca e o politica de dezvoltare a carierei bine pusa la punct – o sa plece.

     

    DRAGOS ROSCA: Eu ma refer la altceva: ma uit si numar pe degete firmele romanesti care au ceva activitate in afara.

     

    MIHAIL BOGZA: Mai degraba e vorba de forta financiara decat de dorinta de mobilitate. Romanii sunt foarte mobili, insa cred ca sunt mai putin mobili in interiorul tarii decat peste hotare.

     

    FRANCOIS OLIVER: Sunt un milion de romani in Spania… Cred ca romanii sunt foarte mobili.

     

    RADU GEORGESCU: Problema nu este mobilitatea, ci spiritul antreprenorial.

     

    MIHAI BOGZA: Deci nu ne referim la romani ca indivizi. E posibil sa fie o problema cu mobilitatea firmelor, pentru ca in Romania firmele sunt in general mai mici. Pentru o locatie internationala iti trebuie o anumita dimensiune. Multe dintre firmele mari sunt detinute de straini, iar daca Metro, de exemplu, vrea sa se extinda pe o noua piata, nu o va face prin filiala din Romania, ci direct.

  • INVITATII CLUB BUSINESS

    • François Oliver, director general al Metro cash & carry Romania
    • Eric Kish, vicepresedinte marketing & retail, Rompetrol
    • Steven van Groningen, presedinte al Raiffeisen Bank
    • Mihai Bogza, presedinte al Bancpost
    • Dragos Rosca, CEO al Gemisa
    • Raul Ciurtin, presedinte al Albalact
    • Radu Georgescu, presedinte al Gecad
    • Gabriel Biris, partener al Biris Goran

  • Spre 5.000 euro/mp

    Domeniul imobiliar este una dintre cele mai „fierbinti“ industrii. In urma cu un deceniu se construiau doar cateva cladiri pe an, iar investitorii straini puteau fi numarati pe degete. In doar zece ani numarul dezvoltatorilor straini a crescut exponential, iar terenuri care se tranzactionau cu cativa dolari valoreaza acum o avere. Despre terenuri, preturi, noi zone de dezvoltare au discutat invitatii ultimei editii Club BUSINESS, ce a avut loc saptamana trecuta la hotelul Golden Tulip Times.

     

    BUSINESS MAGAZIN: A crescut pretul la otel, a crescut pretul betoanelor, costul cu constructiile in general. Inevitabil a crescut si pretul la terenuri…

     

    ION RADULEA: Pretul la teren eu zic ca n-a crescut. A inceput sa se alinieze la pretul european, ca si preturile din constructii, ca si celelalte. Atat timp cat dorim sa facem investitii, cat timp dorim sa vindem o cladire de clasa A cu un yield (profit anual – n. red.) de 7-7,5%, e clar ca nu poti sa ajungi decat tot la nivelurile europene. Oricat de ieftina ar fi piata respectiva, e clar ca nu poate fi atat de discrepanta fata de ce e in Europa. Mai ales ca mai avem cateva zile si ne integram in UE. Nu cred ca trebuie sa ne sperie preturi de 5.000 de euro pe metrul patrat de teren. Probabil ca vom ajunge cat de curand la acest nivel – poate la anul spre sfarsit sau in 2008. In Praga, in Budapesta, in Madrid sau Barcelona sunt preturi de genul acesta si nu trebuie sa ne sperie.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Dar acolo problema infrastructurii este, in mare, rezolvata. La noi s-a ajuns la aceste preturi si fara sa aiba toate utilitatile.

     

    ION RADULEA: In general, cand vorbesti de terenuri de 1.000-1.200 euro/mp, acestea au toate facilitatile. Din nefericire, insasi infrastructura Bucurestiului trebuie revazuta si asta nu mai tine de cel care cere un pret pe teren, ci de autoritatea locala. Autoritatile ar trebui chiar sa lucreze inaintea investitorilor si vad ca se fac incercari acum, se imping proiectele in fata, vezi podul Basarab, lucrarea de la Baneasa. De acestea e nevoie pentru a rezolva traficul si o sa vina cat de curand si cele legate de canalizare, de instalatii electrice majore.

     

    VIOREL FATU: Vin destul de greu.

     

    ION RADULEA: Destul de greu pentru ca trebuie regandita toata reteaua.

     

    COSTIN BARBU: Oricum lucrarile de infrastructura proiectate in acest moment sunt cu mult in urma dezvoltarii imobiliare. Vorbeam de preturile terenurilor – cine isi permite sa dea cateva mii de euro pe metrul patrat are in spate calcule. Cand dai cateva milioane, te gandesti bine inainte. De fapt, valoarea terenului de ce e data? E data de valoarea produsului final, minus costurile si profitul. Daca vin dezvoltatorii puternici de afara si pot lucra pe un profit mai mic decat se practica pana acum, atunci pretul terenului e foarte justificat si o sa creasca in continuare. Nu trebuie sa ne speriem de valori mari.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Domnule Radulea, dumneavoastra ati avut si sansa unui teren existent, dar, pe de alta parte, cautati teren pentru relocarea fabricii…

     

    ION RADULEA: Nu cautam. Avem trei locatii cu care suntem in continuare in discutii si o vom alege pe cea in care vom avea pretul cel mai bun si conditiile cele mai favorabile.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Dar despre preturi ce spuneti, va convin?

     

    ION RADULEA: Nu pretul in sine e problema, ci forta de munca disponibila si cat de bine e amplasat. Nu poti sa te duci oriunde.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Dar se coreleaza acesti factori cu pretul terenului?

     

    ION RADULEA: Unde pretul e cam mare, am gasit si acei factori de care am avea nevoie. De fapt, creste pretul terenului odata cu celelalte facilitati, iar proximitatea fortei de munca este o facilitate.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Pentru Domus Mex cum sunt preturile terenurilor?

     

    VIOREL FATU: In ultima perioada am cautat niste terenuri in zone adiacente Bucurestiului. Si nu prea am gasit. In primul rand, am cautat terenuri care sa fie pe un drum de acces, care sa aiba si utilitati – gaze si curent electric. Sunt zone care au aceste facilitati – ma refer la partea de nord-est: Buftea, Chitila. Dar si acolo pretul terenurilor tot creste, pentru ca sunt cumparate deja la prima mana, a doua mana…

     

    ION RADULEA: Sau cineva care a fost un developer de teren, a achizitionat mai multe parcele si le-a pus cap la cap. Inca mai este loc pentru astfel de investitori.

     

    VIOREL FATU: Ziceam de ce nu am gasit: sunt foarte multi oameni care intarzie vanzarea terenurilor, pentru ca au vazut cum cresc preturile si nu vor sa piarda daca vand acum.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Spuneati de zona de nord, Chitila, parca urma si ceva in sud…

     

    VIOREL FATU: Deocamdata, spre zona de sud a orasului nu prea.

     

    ION RADULEA: Nici noi nu va putem dezvalui chiar toate lucrurile! Face parte din strategia noastra.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Chiar, mai pregatiti ceva in afara de Sema Parc?

     

    ION RADULEA: Da. Vom continua cu dezvoltarea imobiliara, dar mai dureaza. Sunt contacte, discutii. Trebuie sa ai o strategie. Celebra fraza „Ocupati garile!“ se transforma in „Ocupati intrarile in oras.“ Asa ca sunt cautate Giurgiu, sudul, nordul e deja ocupat…

     

    VIOREL FATU: … ocupat bine de tot, din nefericire…

     

    BUSINESS MAGAZIN: Din perspectiva unei agentii cum se vad lucrurile?

     

    COSTIN BARBU: Noi momentan incercam sa abordam si alte metode de a vinde terenurile. Nu cum se facea pana acum. Stiti ce tactica aplica uneori proprietarii de teren din Romania – in momentul in care primesc oferta pe care au vrut-o, dubleaza pretul. Incercam sa semnam de la inceput un contract clar care spune ca, atunci cand vin la noi si vor sa vanda acel teren, ne asiguram ca tot procesul este transparent si nu se pot face abateri de la el. Noi, in schimb, le oferim faptul ca avem o relatie cu aproape toti dezvoltatorii de pe piata, le aducem toti clientii buni si incepe un fel de proces de licitatie, prin care de foarte multe ori pretul de la care am pornit a crescut semnificativ. Fiecare developer isi face un calcul…

     

    BUSINESS MAGAZIN: Vorbeam mai devreme de utilitati. Din punctul de vedere al evaluatorului, cum evolueaza valoarea unui teren in functie de prezenta sau absenta retelelor de pe acel lot?

     

    COSTIN BARBU: In Romania este extraordinar de greu de calculat care este impactul lipsei de utilitati asupra valorii. Depinde foarte mult de ce vrea dezvoltatorul sa ridice pe acel teren.

     

    BUSINESS MAGAZIN: OK, dar cam care este, sa zicem, raportul de pret dintre un teren cu toate utilitatile trase si unul fara utilitati in zone comparabile?

     

    COSTIN BARBU: Nu exista un procent care se poate aplica. De obicei, se ia un proiect care se doreste sa se construiasca pe teren, se vede exact cat costa – in costul de constructie se includ si costurile de racordare la utilitati – si atunci ce impact are pretul terenului asupra metrului patrat construit la final. Si apoi se fac ajustari in functie de acest procent, dar nu va pot da un raport.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Care sunt cumparatorii tipici de terenuri?

     

    DAN BORBELY: La o intrebare asa generala, pot raspunde ca toata lumea cumpara. Dar sa va spun teoria mea despre cumparatorii de terenuri si despre investitorii in piata imobiliara in general. Au fost pana acum trei valuri. Primul val, dupa 90-’91, cand s-au dat terenuri, a fost o perioada in care s-a facut mai mult un troc. A fost perioada in care s-au acumulat terenuri mari, cand se schimbau terenuri, cand s-au facut marile averi si sunt nume pe care le stim. A venit un al doilea val de investitori, din zona Orientului Apropiat, Israel, Grecia, dar si din Vest, asa-numitii „investitori oportunisti“, care cautau ponturi. Cu masini scumpe, geanta plina de bani eventual. Nici primul, nici al doilea val nu au dezvoltat proprietati. Aceasta idee de a dezvolta un teren si a face un produs finit, fie ca e vorba de un cartier de vile, un imobil de birouri sau un centru logistic, s-a dezvoltat cu cinci-sase ani in urma. Sigur ca erau si inainte, dar nu pe scara larga. Acum a aparut al treilea val de investitori, cei institutionali, fonduri de investitii, developerii foarte mari. Cam acestia cumpara.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Dar au ramas si cei din primele doua valuri?

     

    DAN BORBELY: Da, sigur. Ei s-au sofisticat si e logic, ca a evoluat piata. Nu vorbesc la modul peiorativ de acesti primi investitori. Acestea erau vremurile, nu se putea face altceva atunci, nu se puteau apuca de dezvoltare ca nu aveau cu cine. Dar acum fac, s-au sofisticat foarte mult, acum se fac contacte intre cele trei valuri. Poate valul doi simt acum ca incepe sa plece usor spre est.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Si-au marcat profitul si acum merg mai departe.

     

    DAN BORBELY: Da. Randamentele au scazut si cauta noi oportunitati.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Vor mai exista speculatori?

     

    ION RADULEA: Da, dar acestia vor deveni din ce in ce mai sofisticati. Vor apela la credite bancare, vor avea in spate companii care sa-i sustina.

     

    DAN BORBELY: Speculatorii nu au cum sa dispara. Sunt unul dintre motoarele de crestere ale pietei.

     

    ION RADULEA: Nu trebuie sa dispara. Vorbim de o veriga din circuitul pietei imobiliare care trebuie sa fie acolo. Poate ca unii se vor specializa, vor aparea dezvoltatorii de terenuri de care vorbeam…

     

    BUSINESS MAGAZIN: Avem deci speculatorii si developerii…

     

    ION RADULEA: Sa nu uitam ca nu vorbim numai despre terenurile din orase. Sunt vanate si terenurile agricole. Sunt o multime de companii sau persoane fizice straine care au cumparat teren in Romania. Nu se vinde teren doar in Bucuresti, ci si in judete precum Dolj, Gorj sau Buzau. Vorbim de zeci de mii de hectare. S-a plecat de la cateva milioane de lei pe hectar si s-a ajuns la 500-1.000 de euro hectarul.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Vi se par in acest moment preturile supraevaluate?

     

    COSTIN BARBU: In niciun caz. Cand realizam un raport de evaluare, luam in calcul doua metode. Prima este metoda comparatiei – care era luata in calcul in principal de banci, in acordarea finantarilor – in functie de anumite caracteristici. Se iau mai multe terenuri care sunt la oferta si se fac anumite ajustari in functie de deschidere, de utilitati, de acces etc., sunt foarte multi parametri care se iau in calcul, care influenteaza valoarea terenului. A doua metoda este cea folosita de dezvoltatori – dar si bancile au inceput sa o accepte din ce in ce mai mult – este metoda valorii reziduale, care iti arata pana la ce punct poate sa mearga pretul, in functie de potentialul de dezvoltare al terenului, de ce se poate construi. Acum dezvoltatorul nu se mai gandeste ca da 100 de euro pe metrul patrat, ci impactul pe care il are pretul terenului in costul total al proiectului pe care vrea sa il realizeze.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Deci nu sunt supraevaluate, prin urmare preturile terenurilor o sa creasca in continuare, cu sau fara motiv.

     

    COSTIN BARBU: Este normal. Din moment ce exista cerere foarte mare, potentialii cumparatori nu-si gasesc terenuri, este normal sa nu scada. Ci o sa creasca.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Adica se intampla la fel ca si pe piata apartamentelor?

     

    COSTIN BARBU: Exact asta voiam sa spun. Cu toate ca sunt foarte multe apartamente care vor aparea pe piata in perioada urmatoare, preturile nu au cum sa scada. Cererea este destul de mare in continuare si va ramane ridicata cativa ani de acum incolo. Se cumpara apartamentele inca din stadiul de proiect…

     

    ION RADULEA: Da, dar sa nu uitam ca 30-40% din apartamente nu sunt cumparate de utilizatorii finali, ci de fonduri de investitii, de persoane fizice…

     

    COSTIN BARBU: Inca un motiv in plus sa nu scada preturile. Dar revenind la terenuri, autoritatile nu au vazut ca Bucurestiul, ca si alte orase din Romania, este unic. Nu exista orase care sa ofere asemenea terenuri in interiorul orasului – pe platformele industriale. Si nu au corelat o dezvoltare a infrastructurii cu lucrarile de anvergura in constructiile rezidentiale. Nu stiu ce se va intampla cand vor fi gata miile de noi apartamente anuntate.

     

    ION RADULEA: In primul rand trebuie relocate incintele industriale din Bucuresti. Sunt foarte multe si fara sa se reglementeze chestia asta…

     

    BUSINESS MAGAZIN: Teoretic este reglementata, nu? Trebuie scoase, conform normelor UE…

     

    LARISA DINU: Da, exista o perioada de gratie de trei ani dupa aderare.

     

    ION RADULEA: Da, dar si la acest punct trebuia sa existe o strategie. Daca Bucurestiul dorea sa ramana si un oras industrial, trebuia ca Primaria sa achizitioneze cateva mii de hectare, pe care sa le transforme intr-o zona industriala, in care sa faca partea de utilitati si sa ofere o posibilitate celor care trebuie sa-si relocheze fabricile in afara. Sa nu intre in jocul acesta speculativ.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Oricum nu au mai ramas atat de multe platforme industriale. Cele care mai sunt deja se transforma. Sunteti un exemplu, dar nu singurul.

     

    ION RADULEA: Printre putinele exemple de acest fel…

     

    COSTIN BARBU: Oricum cele care au ramas sunt vanate acum de dezvoltatori…

     

    BUSINESS MAGAZIN: … daca nu au fost deja cumparate. Dar sa depasim un pic zona Bucurestiului. Domnule Fatu, spuneati ca sunteti in cautare de terenuri si in alte orase din tara? Cum se prezinta piata imobiliara din celelalte mari orase?

     

    VIOREL FATU: Pentru Mobexpert, orasul trebuie sa aiba peste 100.000 de locuitori. Apoi noi, in general, mergem impreuna cu sau langa centrele comerciale. Avem deja exemple, cum ar fi Brasovul, unde, ce-i drept, aveam un magazin dinainte de a se deschide Carrefour. Depinde foarte mult de ce zone alegi, depinde de cine merge inainte acolo. Daca ajungi dupa ce Carrefour s-a asezat, atunci preturile sunt mult mai sus.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Dar, mai exact, unde cautati acum?

     

    VIOREL FATU: La Timisoara se negociaza, deocamdata nu s-a achizitionat nimic. La Ploiesti avem un teren cumparat, iar aici, din pacate, ne ia foarte mult viabilizarea lui.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Sa luam, spre exemplu, Iasi, unde pana de curand nu prea erau dezvoltari comerciale. Acum vorbim de constructia unor magazine Carrefour, Kaufland, precum si alte proiecte comerciale. Intrebarea este daca acest aflux de investitori spre Moldova si Iasi se datoreaza unei cresteri a puterii de cumparare sau faptului ca se muta granita UE de la 1 ianuarie.

     

    ION RADULEA: Pot fi luate in calcul amandoua. E clar ca a crescut si nivelul de salarii. Apoi posibilitatea ca UE sa se extinda vreodata si dincolo de Prut exista, iar investitorii se pozitioneaza. Sa nu uitam ca si Iasiul a fost dintotdeauna un oras important.

     

    BUSINESS MAGAZIN: L-au cam ocolit pana acum…

     

    VIOREL FATU: Toata Moldova a fost pana acum ocolita, dar cred ca lucrurile incep sa se aseze.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Cautati si acolo?

     

    VIOREL FATU: Evident ca ne uitam si la un oras precum Iasi.

     

    ION RADULEA: Nu poate fi ignorat niciun oras cu putere de cumparare.

     

    VIOREL FATU: Fortand un pic lucrurile, cu cat vin mai multi dezvoltatori, care cumpara pamantul oamenilor, cu atat oamenii au mai multi bani pe care trebuie sa-i cheltuie pana la urma.

     

    ION RADULEA: Eu cred ca ceea ce vorbeam de Bucuresti – despre platformele industriale – este valabil pentru toata tara, si pentru Ploiesti, si pentru Brasov. Dar, din cate stiu eu, nicaieri nu este o strategie coe-renta pentru scoaterea acestora din centru.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Si atunci singura tendinta de transformare a zonelor industriale este cea naturala sau economica, ceea ce se intampla acum.

     

    ION RADULEA: Da, dar pentru ca nu este gestionata corect, nu este o strategie privind amplasamentul noilor zone industriale, se face haotic. Si atunci intra in joc ecuatii de genul: cat costa terenul, am sau nu utilitati, am forta de munca etc. In momentul in care ar aparea o asemenea strategie vor fi prezenti imediat investitorii de portofoliu care ar achizitiona locatiile.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Si atunci s-ar dezvolta proiecte unitare?

     

    ION RADULEA: In urmatorii 5-10 ani s-ar putea ajunge la asta. E doar o chestiune de timp. Exista insa probleme in cazul unor fabrici preluate de MEBO sau consortii de companii, pentru ca este greu ca ei sa ajunga la o intelegere privind terenul.

     

    COSTIN BARBU: Si multe nu au potentialul financiar de a sustine o relocare. Trebuie sa astepte solutii alternative, cum ar fi sa obtina o perioada de gratie de la cumparator, perioada in care sa se mute.

     

    ION RADULEA: E destul de complicata mutarea unei activitati. Pentru noi este destul de simplu, sa spunem, pentru ca noi am facut o reorganizare completa a Semanatoarea cand am cumparat-o. Intr-un an, un an si ceva, am mutat fabrica intr-o hala noua. O parte din ce era disponibil a fost pastrat si a trecut apoi in parcul industrial.

     

    COSTIN BARBU: In plus, de multe ori un dezvoltator poate avea si dezavantaje din achizitionarea unei asemenea locatii. Pentru ca apar costuri suplimentare legate de demolare, de decontaminarea solului.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Apropo, domnule Radulea, cat va costa demolarea pe platforma de la Semanatoarea?

     

    ION RADULEA: Demolarea costa intre 15 si 20 de euro pe metrul patrat, in functie de cladirea care a fost amplasata, cu tot cu decontaminare.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Si cand credeti ca veti finaliza relocarea activitatii de productie de pe platforma?

     

    ION RADULEA: Nu credem, ci trebuie sa fie gata pana in iunie 2007.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Spuneati ca intentionati sa faceti si alte investitii in zona de real estate, pe langa Sema Parc. Ce credeti ca se va dezvolta in urmatoarea perioada cel mai mult, nu numai in Bucuresti?

     

    ION RADULEA: Ca zona de interes va fi genul acesta de dezvoltare pe care noi (si nu numai noi) l-am promovat deja – proiect integrat: comercial, birouri si rezidential.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Deci mai putine dezvoltari individuale…

     

    ION RADULEA: Mai putine dezvoltari individuale, decat daca vom gasi locatii care se preteaza doar la dezvoltari imobiliare intr-o singura directie.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Si veti incerca sa-l convingeti de domnul Fatu sa vina intr-un proiect integrat?

     

    ION RADULEA: Timpul le va aduna. Daca dumnealui va avea un interes alaturi de noi sau daca noi vom avea un interes alaturi de dumnealui.

     

    VIOREL FATU: Este evident ca, daca ni se ofera o chirie rezonabila, vom fi interesati.

     

    ION RADULEA: Sau un loc rezonabil in care sa construiesti in parteneriat, pentru ca nu trebuie sa fie neaparat o dezvoltare in care sa mergi pe chirie.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Care ar fi avantajele si dezavantajele acestor dezvoltari atat pentru investitori, cat si pentru chiriasi?

     

    ION RADULEA: Genul acesta de proiecte sunt in mare masura dezvoltari urbane, nu sunt in afara orasului. Mobexpert, de exemplu, a avut ca strategie si dezvoltari urbane, cat si in afara. Noi vom continua, in principiu, pe directia pe care ne specializam acum – dezvoltari integrate in interiorul orasului – unde merg foarte bine si zonele de retail, si cele de birouri, si cele rezidentiale. De exemplu, Sema Parc are tot atatea parcari cat are si Baneasa sau oricare alta zona, numai ca sunt fie subterane, fie supraterane. Folosim intr-un alt mod terenul fata de cum este exploatat in afara oraselor, unde suprafetele sunt mari si iti permiti o dezvoltare extensiva.

     

    LARISA DINU: Este vesnica lupta intre „suburban greenfield development“ si „urban brownfield development“, adica intre dezvoltari virgine la marginea oraselor si transformarea zonelor urbane.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Domnule Radulea, cate fonduri de investitii au venit la dumneavoastra sa va propuna o afacere, de la o vanzare de teren pana la o asociere complexa?

     

    ION RADULEA: Sa va raspund cu o metafora: „cata frunza, cata iarba“. Toti care sunt pe piata au trecut pe la noi. Este si normal ca la un proiect de dimensiunile Sema Parc sa existe interese mai mici sau mai mari. Tine si de elemente de strategie. Daca deschizi usa si arati ca esti deschis la propuneri de parteneriate, este clar ca bate mai multa lume la acea usa.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Cate fonduri de investitii activeaza totusi pe piata?

     

    ION RADULEA: Este greu de precizat un numar (de fonduri de investitii – n. red.).

     

    DAN BORBELY: Cate activeaza sau cate „zboara“ prin zona?

     

    ION RADULEA: Sunt trei sau patru active si zboara 30-40.

     

    DAN BORBELY: Eu cred ca sunt putin mai multe totusi, dar cam asta e proportia, de unul activ la zece prezente.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Aceasta proportie se va schimba in urmatorii ani?

     

    DAN BORBELY: Eu sper ca proportia sa nu mai fie de unu la zece, ci de cinci la zece, dar aceasta depinde de proiecte. Fondurile in special cauta produse finite. Sunt si fonduri care dezvolta greenfield daca le place proiectul, dar prefera sa cumpere o proprietate gata construita.

     

    ION RADULEA: S-au adaptat la  piata romaneasca. Pentru ca nu au gasit proiecte „de-a gata“, au cumparat dezvoltatori, care aveau proiecte pregatite. E mai interesant de vazut cati dezvoltatori sunt pe piata romaneasca. E mult mai greu de raspuns la aceasta chestiune.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Spuneati ca terenurile nu sunt supraevaluate, ca mai e loc de crestere. E loc de crestere peste tot?

     

    COSTIN BARBU: Conteaza foarte mult cat de fezabil este un anumit proiect. V-am spus ca acum nu se mai ia pretul pentru teren, ci pentru ce se va construi pe el. Valoarea terenului este diferenta dintre pretul final al proiectului si costurile de constructie plus profitul. Daca terenul se incadreaza in acea marja, atunci mai este loc de crestere.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Pentru ca unii retaileri se plangeau recent ca preturile tere-nurilor sunt prea mari.

     

    COSTIN BARBU: Este vorba si de dezvoltarea diferitelor segmente ale pietei. In momentul in care se vinde foarte bine rezidentialul, se inchiriaza foarte usor birourile, e clar ca aceste segmente se indreapta spre oras, iar retailerii vor iesi spre margini.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Care credeti ca sunt urmatoarele zone de interes? In Bucuresti si in tara.

     

    ION RADULEA: In Bucuresti sunt zone masive, cum ar fi zona Vacaresti – sunt circa 200 de hectare acolo. De asemenea, sudul in general este putin dezvoltat.

     

    DAN BORBELY: Eu si vestul il vad foarte interesant. In special, zona de nord-vest – Chitila, Sabareni – pentru ca este o zona cu spatii foarte largi.

     

    VIOREL FATU: Sunt in zona aceea mai multe proiecte.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Dar s-au tranzactionat spatiile acestea largi, sunt concentrate in momentul de fata?

     

    VIOREL FATU: O parte sunt faramitate, de la cateva mii de metri patrati la cateva hectare, altele au fost comasate. Dar situatia nu este foarte clara. Deja sunt litigii intre proprietari, care blocheaza orice tranzactie, oricum preturile au crescut.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Care oras din provincie seamana cel mai mult cu Bucurestiul?

     

    COSTIN BARBU: Pentru dezvoltatori nu mai exista diferente. De exemplu, o sa se realizeze, pe partea de retail, cate un concept de mall chiar si in orasele de 70-100.000 de locuitori. Vor fi valuri de dezvoltare. Mai intai, orasele mari: Timisoara, Iasi, Constanta, Cluj, care au fiecare proiectele lor, dar toate orasele cu peste 70.000 de locuitori sunt in atentia dezvoltatorilor. Exista chiar o febra a cumpararii terenurilor in aceste zone.

     

    BUSINESS MAGAZIN: E 1 ianuarie 2007 o data atat de importanta pentru piata imobiliara sau ce era interesant deja a inceput sa se intample si va curge firesc?

     

    ION RADULEA: In zona imobiliara ce urmeaza sa se intample se intampla deja, doar ca se va amplifica. Va veni urmatorul val de investitori.

  • INVITATII CLUB BUSINESS

    La dezbaterea Club BUSINESS de saptamana trecuta,  sponsorizata de BRD si Mobexpert, au participat:

    • Ion Radulea, presedinte River Invest, dezvoltatorul proiectului Sema Parc
    • Viorel Fatu, director executiv Domus Mex, firma de dezvoltare imobiliara a Mobexpert
    • Dan Borbely, partener la firma de avocatura Tuca, Zbarcea si Asociatii
    • Costin Barbu, valuation & consulting, Colliers International
    • Larisa Dinu, director marketing River Invest

  • Acceleratia pe servicii

    Numarul masinilor noi vandute in Romania s-ar putea tripla in cinci ani, iar diferenta intre dealerii auto o vor face serviciile; si chiar daca cele mai mari cresteri se inregistreaza pe extreme ale pietei, grosul vanzarilor va veni tot din mass-market, cred invitatii editiei de saptamana trecuta a Club BUSINESS, desfasurata la Alexandra Café.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Pe piata auto s-au manifestat in ultimii ani cresteri semnificative, iar in domeniul companiiilor care se ocupa cu autovehiculele de ocazie cresterile au fost cu doua zerouri. Care sunt cauzele care determina practic aceasta evolutie?

     

    HORATIU MOLDOVAN: In primul rand serviciile. Pachetele de servicii. Surprinzator poate, la inceput probabil nu ne-am dat seama. Cand comercializezi un autovehicul de ocazie, sub un anumit brand (cum este Weltauto), spre deosebire de vanzarile de masini noi, unde vinzi un produs, si mai putin servicii, autovehiculele de ocazie vand mai mult servicii, spre 80%, si mai putin un produs in sine. Daca ai ajuns sa convingi clientul de serviciile pe care le pui la dispozitie, alegerea produsului este atat de relativa incat plaja se poate invarti de la Fabia, Ibiza, Polo, nu mai conteaza chiar atat de mult.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Dar ce inseamna servicii in cazul masinilor second hand?

     

    HORATIU MOLDOVAN: Practic, pachetul intreg de servicii pe care il oferim: pornind de la garantia tehnica, cu referire la capacitatea functionala, garantia morala, istoricul masinii (de cand a fost masina noua). Promitem celor care cumpara sau intentioneaza sa o faca ca le punem la dispozitie istoricul masinii: de cate ori a fost in service, ce fel de  incidente a avut.

     

    MIKE COSTACHE: In Statele Unite iti arata pana si factura din care reiese cu cat a cumparat-o dealerul de la fabrica.

     

    HORATIU MOLDOVAN: Nu poti sa-ti dai seama din factura nici in America.

     

    MIKE COSTACHE: Nu vorbeam de masini second hand. La masina noua, ai dreptul sa ceri, de exemplu, factura emisa de Ford catre dealerul din Los Angeles si vezi asa si cat castiga dealerul. E bine ca vede lumea. Legal trebuie sa vada lumea.

     

    ALEXANDRU SEREMET: Da, e normal.

     

    MIKE COSTACHE: Este o informatie foarte importanta, pentru ca multi oameni cred ca dealerul ii pacaleste. Lumea crede ca eu la Maserati am 30% marja. Si eu am 14%, plus inca 4% daca facem targetul. Lumea crede ca ai 30% si cer reducere de 10 procente, fara sa-si dea seama ca daca ii dau reducerea, aceea mi-a mancat tot profitul.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Ce va insemna 2007 din punct de vedere al importului de second hand pe alte cai? Nu va concureaza?

     

    HORATIU MOLDOVAN: Noi nu am importat autovehicule de ocazie. (Nu ne place sa le zicem masini second hand.) Inca de la inceput, am promovat serviciile de buy-back, lease-back si trade in. Sunt practic cele trei lucruri asupra carora ne concentram. Respectiv piata pe care deja o avem, vanzand initial masina noua, pe care o cumparam, dand astfel posibilitatea clientului sa-si schimbe masina cu una noua. Piata interna este destul de mare, astfel incat sa facem ceea ce ne-am propus, fara a fi nevoiti sa importam autovehicule. In ceea ce priveste 2007, importul de autovehicule de ocazie din afara nu reprezinta o concurenta majora, pentru ca noi oferim genul de servicii pe care nu le poti oferi in cealalta varianta.

     

    BUSINESS MAGAZIN: De ce?

     

    HORATIU MOLDOVAN: Spuneam de garantia tehnica si garantia morala. Pe langa cele doua mai sunt: de exemplu, ai posibilitatea ca in 7 zile sa returnezi autovehiculul daca consideri ca nu ai facut alegerea dorita. Cu conditia sa-ti alegi altceva din parcul nostru, plecand de la ideea ca nici un client de-al nostru nu se joaca de-a cumparatul masinii. Cel mai bine iti dai seama cand vorbesti cu el. La inceput este foarte batos, fie ca a auzit de la prieteni, fie ca a patit-o chiar el intr-un targ. Pe masura ce stai de vorba cu el, incepe sa se relaxeze. Incepand de la garantia tehnica, pe care i-o dai in scris, si garantia morala, pe care i-o garantezi prin istoric.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Aveti si marci care nu sunt aduse de firmele grupului?

     

    HORATIU MOLDOVAN: Da. Poate sa fie absolut orice model sau marca.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Va intreb pentru ca, in general, sunteti asociati cu Porsche.

     

    ALEXANDRU SEREMET: Se face o confuzie intre dealer si importator. Suntem firma cu cele mai mari confuzii, cu firma Porsche Romania, care vinde Volkswagen, Skoda, Seat si Porsche, si dealerul Porsche Bucuresti Nord. Si uneori se extind problemele pe care le are un dealer la tot grupul Porsche Romania. Este o problema de nume, dar este o intreaga istorie in spate cu familia Porsche.

     

    BUSINESS MAGAZIN: In conditiile in care aveti toate aceste servicii, adaosul pentru o masina de ocazie nu poate fi considerat prea mare? Diferenta fata de masina noua nu devine astfel prea mica? Nu sunt prea scumpe pentru second hand?

     

    ALEXANDRU SEREMET: Cred ca asta e o intrebare la care trebuie dat un raspuns foarte clar. E un lucru care nu se intelege in general, apropo de afectarea vanzarilor. Weltauto este un serviciu creat tocmai pentru a sustine vanzarile, sa creeze vanzari, sa creeze diferite oportunitati pe piata…

     

    HORATIU MOLDOVAN: Altfel spus, sa reimprospatezi piata.

     

    ALEXANDRU SEREMET: Clientul roman ia masina si o pastreaza sapte, opt, zece ani. Noi vrem sa obisnuim clientul ca poate sa schimbe masina mai des.

     

    HORATIU MOLDOVAN: La urma urmei, nu vorbim de masini pe care le iei astazi, le dai drumul in piata si apoi nu ii mai vezi pe acei clienti. Oferim o garantie care, incepand de la anul, poate merge spre 12 luni pentru o masina cu o vechime de patru-cinci ani. Iar garantia costa cu siguranta. Este o siguranta pe care o oferim si cu asta ne diferentiem de cei care vand masina in coltul strazii, sa dam un exemplu. Si acesta este insa un segment care va ramane, fara indoiala.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Cum credeti ca se vor schimba lucrurile de la anul, odata cu reglementarile de importuri second hand?

     

    MIKE COSTACHE: Foarte simplu. Este o formula A plus B plus C plus D.

     

    HORATIU MOLDOVAN: Lucrurile nu stau chiar asa. Este: A ori B ori C ori D…

     

    MIKE COSTACHE: Va dau un exemplu. Un Maserati Quattroporte de 100.000 de euro actual are 11% accize. Incepand cu 1 ianuarie, va avea 3.248 de euro, conform acestei formule. Maserati Quattroporte din 2004, care a fost 100.000, sa zicem ca acum e vreo 82.000 de euro, are 7.838 de euro accize, daca l-ar aduce cineva din afara in Romania.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Nu va va afecta, incepand din 2007? Chiar si cu aceste taxe, nu poate fi mai ieftin?

     

    MIKE COSTACHE: Nu. Un autoturism vamuit in Romania pe mine in calitate de dealer ma costa mai putin decat daca as aduce unul second hand. Daca aduc unul cu doi ani vechime, ma va costa mai mult. Practic, te costa dublu accizele la o masina second hand decat la una nou-nouta.

     

    HORATIU MOLDOVAN: Ma rog, nu se numeste acciza, se numeste taxa pentru prima inmatriculare in Romania, care se plateste o singura data. Dar altceva este ceea ce face diferenta intre preturi. Practic, cel care importa un autoturism din Vest, cu scopul de a o vinde pe piata romaneasca, o cumpara din strainatate la pretul corect. Pret care probabil ar fi similar cu cel de aici, daca s-ar pastra caracteristicile masinii.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Si nu e asa?

     

    HORATIU MOLDOVAN: Stim foarte bine ca marea majoritate a masinilor care ajung in Romania ajung cu foarte putini kilometri parcursi. Noi avem o baza de date si avem acces la toate masinile care sunt inmatriculate in Europa pe marcile concernului. Sunt clienti de buna credinta care cumpara de la acea batranica din colt, care folosea masina duminica la cumparaturi sau de la medicul ce lucra in Africa si petrecea in Germania doar doua luni pe an. Eu am nevoie de o serie de caroserie si de numarul de kilometri cand intra clientul in birou pentru o evaluare tehnica pentru a vinde masina catre noi. O astfel de evaluare facem cel putin o data pe zi. Un exemplu recent este ca o masina a plecat din Germania in februarie cu 192.000 km si avea saptamana trecuta 68.000 km. Omul o cumparase de la cineva care i-o adusese. Dar am iesit sa vad masina si era OK. Revenind, daca vorbim de un Opel, de exemplu, care costa 1.000 de euro in Germania, 1.000 de euro ar costa si in Romania, daca ar fi prezentat in aceleasi conditii. Dar in momentul in care il iei de acolo, ii schimbi o aripa si ii dai kilometrajul jos, cei 1.000 se fac 7.000 pe piata in Romania. Ceea ce nu este real.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Daca la Weltauto e important sa-i vinzi omului increderea, la marcile exclusiviste ce trebuie sa atingi in om, ce resorturi trebuie sa-i activezi?

     

    MIKE COSTACHE: Nimic. Omul stie aproape mai multe detalii tehnice decat ii poti da tu. Omul vine deja „vandut“ de imagine. Poate a mai condus masina, dar majoritatea nici macar nu au condus-o. Ceea ce pot sa spun este ca mie imi plac aceste doua marci (Maserati si, in viitorul apropiat, Ferrari – n.r.), pentru ca nu trebuie sa le vinzi. Eu nu ii consider pe Porsche, Tiriac si ceilalti importatori ca pe niste competitori. Sunt alte optiuni. Am un client cu care m-am intalnit odata sa discut alte afaceri, care si-a adus aminte ca la cinci ani statea la bloc si langa bloc era o curte, in care proprietarul tinea un Maserati. Si el – un copil sarac – era chiar de la varsta aceea fascinat de aceste masini. Si se gandea de atunci ca isi va lua odata neaparat un Maserati. Acum are afaceri serioase, are masini scumpe, un Mercedes, un BMW… Si dupa ce am incheiat discutia, m-am gandit sa-i fac o oferta, sa-i aduc un catalog, dar m-am gandit ca nu e genul de om caruia trebuie sa-i vand o masina. El era deja vandut de cand era mic. Mai tarziu a venit in show-room, nu mi-a cerut nimic, a spus „pe-asta o vreau“ si intr-o saptamana era a lui.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Cu alte cuvinte, toate masinile vandute sunt cumparate de oameni care intr-adevar si le doresc. Dar nu trebuie sa-i si abordezi, sa-i aduci la tine?

     

    MIKE COSTACHE: Nu trebuie sa-i chemi. Ce a trebuit eu sa fac a fost sa creez conditii mai primitoare in show-room pentru oamenii care isi permit si isi doresc o masina scumpa. Inainte se formase o imagine atat de exclusivista, incat aproape ca nu mai venea nimeni. Astfel ca eu am creat diverse evenimente astfel incat sa aduc oamenii in show-room…

     

    BUSINESS MAGAZIN: Astfel incat sa nu mai para un privilegiu…

     

    MIKE COSTACHE: Da. Sunt, dupa parerea mea personala, 10.000 de oameni care isi permit masini de peste 100.000 de euro. Daca anul asta se vand intre 10.000-15.000 de piscine si jacuzzi, de peste 25.000 de euro, m-am gandit ca aceasta ar fi clientela, pentru ca inseamna ca isi permit si masini mai scumpe. Pe de alta parte, multi dintre executivii nu-si permit, nu pentru ca nu ar avea bani, ci pentru ca angajatii lor ar putea judeca ca seful lor si-a luat o masina scumpa.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Un om care isi ia Maserati este un om care are 100.000 de euro sau este un om care isi ia in rate?

     

    MIKE COSTACHE: In America, majoritatea oamenilor care isi cumpara masina peste 80.000 de euro platesc cash. Niciodata nu m-am intrebat de ce. Aici cand m-am uitat pe lista de vanzari – erau cam 30 de masini vandute, acum sunt 44 – toate erau in leasing. Nu are sens sa-ti iei masina cu banii jos, cand costul finantarii este mic, dobanzi de 5-7%.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Dar automobilul este un cost sau o investitie?

     

    MIKE COSTACHE: Pentru anumite modele, cum ar fi cele scoase in serii mici, masini de colectie, pretul poate merge numai in sus.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Adica o investitie, in acest caz, dar de cele mai multe ori, masina este perceputa ca o cheltuiala.

     

    HORATIU MOLDOVAN: Sunt multe exemple. Si la Porsche, de exemplu, cu cat este mai vechi modelul, cu atat e mai valoros automobilul. Daca se poate sa ai un garaj mai mare, cu diferite modele, este extraordinar.

     

    MIKE COSTACHE: Ce-i drept, in majoritatea cazurilor, masina este o cheltuiala, dar una necesara. Am clienti care si-au cumparat Maserati – i-am citit, nu mi-au zis ei – numai pentru ca lucreaza la anumite tranzactii importante si trebuie sa „dea bine“ cand merg undeva si pentru asta si-au cumparat masini scumpe. Este vorba de investitori  turci, greci etc., care au poate o istorie si un renume enorm in regiunea din care vin. Dar aici poate nu s-au simtit tratati la nivelul cu care sunt obisnuiti. Au facut o investitie care o sa-i ajute in procesul de negociere.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Este Romania o piata a extremelor – cresterile mari sunt pe segmentul second hand si cel de lux?

     

    ALEXANDRU SEREMET: Cred ca nu este corect sa vorbesti de o evolutie pe piata de lux, pentru ca e o chestiune de statistica. Nu ai esantion. Toti clientii nostri la acest nivel sunt exceptii. Fiecare are povestea lui, fiecare e diferit. Nu poti vorbi de o tendinta, despre o tipologie a lor. Fiecare in felul lui e diferit, au foarte putine elemente comune, au obiceiuri, comportamente si atitudini diferite. Fiecare are o alta motivatie. Intr-adevar exista cresteri, sunt mai spectaculoase in procente pe segmentul de lux – e justificat, cand cresti de la zero -, dar cresteri foarte bune sunt peste tot in piata auto din Romania.

     

    HORATIU MOLDOVAN: Iar la autovehiculele de ocazie se observa cresterile pentru ca sunt primii ani in care se cuantifica undeva. Nu poti cuantifica vanzarile din targ, sunt importurile care au fost si vor ramane. Dar abia recent au aparut firmele care comercializeaza sub un brand autovehicule de ocazie.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Cate masini estimati ca ati putea vinde anul acesta?

     

    HORATIU MOLDOVAN: Spre 1.000, fata de anul trecut, cand s-au vandut cam 300 si ceva, dar era un singur dealer. Noi am pornit in 2004 cu un proiect pilot, pentru a vedea daca brandul Weltauto functioneaza bine si se pliaza pe piata din Romania.

     

    MIKE COSTACHE: Deci sunt dealeri pe care scrie Weltauto?

     

    HORATIU MOLDOVAN: Nu. Acum avem 80 de dealeri pe care scrie VW, Audi, Seat si Skoda, cu o baza de date completa, cu service cu dotare si tot ce e necesar pentru a avea grija de masina. Ei importa prin Porsche. Toti acestia s-au confruntat cu probleme de cumparat inapoi autovehicule de ocazie de la clienti care si-au cumparat de-acolo masina noua in urma cu cativa ani si vor acum

    sa-si ia un nou automobil.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Exista anumite criterii in functie de care  cumparati?

     

    HORATIU MOLDOVAN: Le cumperi daca exista un business.

     

    MIKE COSTACHE: La ce preturi?

     

    BUSINESS MAGAZIN: Chiar, in Romania exista un catalog de referinta al preturilor second hand? De mai mult timp se discuta…

     

    HORATIU MOLDOVAN: Se lucreaza acum. Nu exista inca, dar se folosesc cele din afara, cel putin cu caracter orientativ. Incerci sa vezi in ce tara deprecierea se pliaza cel mai bine pe piata romaneasca. De-acolo poti sa stabilesti cel mult un coeficient de depreciere procentual. Corectiile normale de km, plus, minus. Mai mult, cauti sa vezi si carui segment de clienti te adresezi.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Care e cel mai bun sezon la masinile de ocazie?

     

    HORATIU MOLDOVAN: Luat pe trimestre, toate sunt la fel. Difera cel mult de la o luna la alta. Ianuarie-martie sunt cele mai bune, surprinzator, dar si noiembrie-decembrie. Perioada dinainte de concediu e iarasi buna si cea imediat dupa, sa zicem august. Spre deosebire de masinile noi, in cazul carora, in luna august, nu se intampla mare lucru.

     

    MIKE COSTACHE: Mi-au spus ca in iulie si august nu o sa vand nimic, dar in august am semnat sapte contracte. Dupa ce in primele sapte luni s-au vandut cinci, iar in mai si iunie zero. Dar eu nu ma uit la ce-a fost atunci. Eu stiu ca poate am generat intr-o luna 10 clienti potentiali, chiar daca nu am semnat chiar atunci contractul. Nu vand masini, eu creez relatii. Avand afacerea mea, in SUA pot vorbi cu ei despre afaceri intai si apoi despre masini. Multi se mira de acest lucru.

     

    BUSINESS MAGAZIN: A nu bate clientul la cap poate fi si o tactica, nu?

     

    MIKE COSTACHE: Exact. Si cand stiu ca o sa ma mai vad cu el, atunci nu-l bat la cap. Cand merg la un pranz cu un potential client, eu nu ii vand lui masina. Daca se uita la ea, atunci o vand ca o vede, dar daca suntem la un pranz, eu ii vand – ce zicea Horatiu la inceput – servicii. Asta vor oamenii care cumpara un Porsche, un Maserati, ei nu vor un produs. Ei sunt deja vanduti de imagine

     

    HORATIU MOLDOVAN: Clientul se duce acolo ca sa cumpere.

     

    MIKE COSTACHE: Da. asa e. El e deja in show-room ca sa cumpere.

     

    HORATIU MOLDOVAN: Practic, stie ce vrea sa cumpere. Poti sa-l ajuti intre un buton in plus sau unul in minus. Sa-i spui daca chiar are nevoie de el sau nu.

     

    BUSINESS MAGAZIN: 2007 e privit ca o piatra de hotar pentru romani, vorbind din perspectiva industriei auto? Sau lucrurile vor continua sa mearga in ritmul lor?

     

    HORATIU MOLDOVAN: Va fi o schimbare. In primul rand, iti largesti aria de a privi ca om peste hotarele Romaniei. Era o granita psihologica. De la 1 ianuarie pot sa ma uit dincolo. Sa vad ce face ala in stanga, in dreapta, sa invat. Si atunci omul va vedea statistici si va observa ca gradul de motorizare in Romania este mic, va vedea ca peste 300.000 din masinile care circula acum au o vechime de peste 20 de ani si nu sunt neaparat sigure.

     

    MIKE COSTACHE: Cate masini credeti ca circula la aceasta ora in Romania?

     

    HORATIU MOLDOVAN: Aproape patru milioane  in circulatie, inclusiv autovehicule usoare, si peste 350.000 sunt peste 20 de ani. Iar media de varsta a autovehiculelor care circula pe strada este de 13,5 ani, lasand la o parte cele 350.000 de masini.

     

    MIKE COSTACHE: Anul trecut au fost circa un sfert de milion de masini noi? I-am intrebat la inceputul anului, cand eram nou in bransa, pe cei din conducerea grupului la ce nivel vom fi peste 5 ani. Iar ei mi-au zis ca estimarile merg spre 750.000, deci de trei ori mai mult. Mi se pare enorm, dar nu raportat la potentialul populatiei, ci avand in vedere cat de greu se modifica strazile in Romania.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Eu nu cred ca vom ajunge la aceasta cifra, pentru ca ritmul de crestere s-a temperat. Anul trecut a fost de 40%, acum in primele noua luni doar 14%.

     

    ALEXANDRU SEREMET: Asta si pentru ca Dacia influenteaza foarte mult piata romaneasca. Iar Dacia nu a avut o crestere asa de mare ca piata de import. Ritmul asta de crestere e dat de Dacia. Ei au o alta politica de vanzari pe alte piete. Nu este o problema de piata – cum ca piata nu ar mai putea creste. Dar Dacia are cea mai mare retea de distributie din Romania. In fiecare tara, constructorul local e cel mai puternic.

     

    HORATIU MOLDOVAN: E clar ca, daca stai sa te gandesti la varsta medie a masinilor, plecand de la ipoteza absurda ca nu s-ar intampla nimic, tocmai intinerirea acestui parc auto este un fenomen absolut normal.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Puse cap la cap, ce noutati credeti ca va aduce 2007?

     

    MIKE COSTACHE: Vor avea loc schimbari, e clar. Care vor fi acelea, am putea scrie o carte! Acum  fiecare ar putea sa dea cateva pareri despre ce ne-am dori.

     

    HORATIU MOLDOVAN: Sau putem spune ce nu ne dorim. De exemplu, nu ne dorim sa se intample ca in Polonia. Tocmai de aceea exista taxa de inmatriculare. Polonia inainte de a intra in comunitate importa 30.000 de masini second hand pe an. In 2004, imediat dupa aderare, s-au importat 850.000 de masini. Asta nu ne dorim sa se intample. Este un caz in care a aparut o portita de scapare. Legea suna clar si la ei. Taxa de import inseamna de la 20% pana la 60% din valoarea facturii pe masina importata. O valoare de factura insa poate sa fie de 100 de euro. La peste 800.000 de masini, pretul mediu era de 125 de euro in acel an.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Se vor schimba ponderile in randul cumparatorilor de autovehicule din Romania?

     

    ALEXANDRU SEREMET: Probabil ca anul trecut, cam 20-30% din vanzari au fost, cum le spunem noi, flote (mai multe autovehicule „la pachet“). Sunt multe lucruri care intervin. O crestere interesanta e cea a autovehiculelor comerciale, care e mult mai relevanta pentru economie, decat cresterea vanzarilor de autoturisme. Poti sa faci comparatie si cu ce inseamna piata de leasing si ce o-portunitati deschide ea. Arata si puterea economica a firmelor care activeaza pe piata romaneasca. Practic, firmele din Romania au reprezentat 30% din ce s-a cumparat, fata de persoanele fizice sau firmele mai mici care au cumparat doar un autovehicul sau doua. E un prag limita la care se poate ajunge.

     

    HORATIU MOLDOVAN: Relevant este si ca multe firme foarte mari, care au nevoie de foarte multe autovehicule, in momentul cand si-au dezvoltat foarte mult businessul, nu-si mai doresc sa le cumpere, ci doar sa le inchirieze. Si atunci aleg o firma care sa le administreze parcul de masini.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Credeti ca se vor extinde aceste tipuri de servicii?

     

    HORATIU MOLDOVAN: Piata o cere. Si daca nu reactionezi, ratezi oportunitati.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Revenind la planuri de viitor, domnule Costache, cand incepeti sa livrati Ferrari in Romania?

     

    MIKE COSTACHE: Oficial nu pot sa spun acum. Nu ca nu as vrea sau ca este ceva strict confidential, dar problema a fost legata de show-room. A fost o presiune a dealerilor din cele peste 50 de tari, care nu voiau sa mai deschida si in alte zone si sa reduca numarul de automobile livrate. Pe scurt, nu a fost o problema legata strict de Romania.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Cate Ferrari estimati ca veti vinde in Romania?

     

    MIKE COSTACHE: Mie, cand am semnat contractul cu AutoItalia, mi s-a spus ca voi primi vreo 10, poate 12 bucati.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Pe an?

     

    MIKE COSTACHE: Nu neaparat pe an. La orice marca exclusivista, in primul an te astepti la mult mai multe vanzari. Probabil ca la inceput vom vinde 8-10, poate chiar dublu, dar apoi va merge in jos, iar dupa cativa ani vanzarile se vor stabiliza la un anumit plafon. De ce nu au cumparat oamenii Ferrari pana acum in Romania? Pentru ca nu au confortul ca exista service aici. E greu sa-i convingi ca service-ul Maserati e la fel ca si cel de Ferrari. Prin urmare asteptam acum sa ne acrediteze service-ul ca sa nu mai avem aceasta problema. Ce-i drept, sunt opt clienti care au cumparat Ferrari prin noi, dar noi le-am luat prin Viena, nu direct din Italia.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Am inteles ca in urmatorii ani serviciile vor avea o pondere din ce in ce mai mare, chiar daca nu neaparat in venituri, cat in atragerea clientilor.

     

    MIKE COSTACHE: Eu raman la ideea ca relatia ramane cea mai importanta, cand lucrezi pentru marci exclusiviste.

     

    HORATIU MOLDOVAN: Sunt convins ca pe primul loc se vor afla serviciile.

     

    MIKE COSTACHE: Exista serviciu si produs. Noi nu vindem produse. In trecut se vindeau produse. Acum diferentierea nu se mai face pe produs, pentru ca e o masina. OK, avem marca, istorie, imagine, dar acesta pana la urma definesc tot un produs. Dar serviciile vor avea o pondere tot mai importanta.

     

    HORATIU MOLDOVAN: Exact, in cazul serviciilor calitatea lor va conta esential.

     

    MIKE COSTACHE: Ce-i drept, asta se intampla pe partea de vanzari. Pentru ca, de cealalta parte, inginerii se chinuie sa ne fie noua usor sa oferim servicii. Sa nu uitam ca sunt oameni care au lucrat pentru ca noi sa vindem o noua inovatie, un nou gadget.

  • INVITATII CLUB BUSINESS

    La dezbaterea Club BUSINESS de saptamana trecuta, sponsorizata de BRD si Mobexpert, au participat:

    • Horatiu Moldovan – manager Weltauto, divizia de masini de ocazie a grupului Porsche Romania
    • Mike Costache – country manager al Maserati, marca importata de AutoItalia (companie ce mai importa marcile Fiat, Alfa Romeo, Lancia, Ssangyong, Honda, Segway)
    • Alexandru Seremet – PR Executive, Porsche Romania (grup care importa marcile Volkswagen, Skoda, Seat, Porsche)