BusinessMagazin

Category: Club bm

  • CLUB BM: Pensiile private, dupa primii pasi de la lansarea pe piata romaneasca

    Pe piata romaneasca s-au lansat in ultimele saptamani mai multe fonduri de pensii facultative. De la 1 august si pana la finele lui noiembrie, marea batalie se va da insa pentru atragerea romanilor cu varsta de pana la 45 de ani catre asa-numitul pilon II, al fondurilor de pensii private obligatorii. Care sunt beneficiile acestor pensii private si care va fi, dupa 20 de ani de contributii, pensia privata?

     

    BUSINESS MAGAZIN: Cum ati simtit romanii la momentul lansarii sistemului de pensii private – acum, dupa primele cateva saptamani de cand au inceput sa existe?

     

    CRISTINA NITESCU: Eu m-am confruntat cu o situatie extraordinara in care atunci cand am spus ca la 1 august demareaza campania de aderare, am fost intrebata „dar exista lege? dar pe ce baza faceti aceasta campanie?“. Si era vorba despre un director de resurse umane, nici macar nu era vorba despre un om fara acces prea mult la informatii…

     

    DORIN BOBOC: Inclin sa va dau dreptate in privinta traducerii mesajului, dar nu cred ca se poate face atat de eficient pana la un anumit nivel – sau de la un anumit nivel de intelegere incolo e foarte greu sa explici in termeni populari profilul risc-randament al unui fond. Cred ca mai degraba e nevoie sa ne intalnim undeva la jumatatea drumului, sa ajutam la crearea unei minime educatii investitionale in acelasi timp in care noi venim cu mesajul nostru de la nivel de specialisti undeva catre piata. Pentru ca nu se poate explica in termeni populari o strategie investitionala.

     

    EUGEN VOICU: Aici cred ca e rolul statului sa transmita incredere spre acest sistem si probabil Comisia prin campania pe care o va sustine si mai ales prin atitudinea pe care sper sa o aiba fata de piata aceasta va transfera din increderea pe care o are lumea in stat catre sistemul privat. Este de datoria lor sa o faca.

     

    CRISTINA NITESCU:  E adevarat – daca vor avea mijloace si vor fi pregatiti… Parerea mea este ca aceasta aderare la pilonul II va fi perceputa ca o obligatie, foarte multi o vor lua ca atare. Eu nu cred ca increderea va exista de la inceput… Cand o sa-si verifice contul, o sa vada ca azi a avut 2 lei, maine o sa aiba 2 lei jumatate, pe urma trei s.a.m.d., o sa inceapa sa aiba incredere in acest sistem.

     

    EUGEN VOICU: Cred ca e evolutia fireasca, nu trebuie sa ne asteptam la altceva…

     

    DORIN BOBOC: Marele avantaj pentru fondurile de pensii – acela ca exista o perioada indelungata in care se fac contributii de valoare mica – este din punctul de vedere al constientizarii un dezavantaj, pentru ca nimeni nu va avea posibilitatea sa se hotarasca dupa ce a vazut ce pensie buna a obtinut vecinul sau varul sau colegul de serviciu, pentru ca a mers spre privat. In momentul in care cineva va ajunge sa beneficieze de decizia buna pe care a luat-o astazi de a merge pe pilonul II cu o anumita companie si de a-si deschide si pe pilonul III o pensie privata, ceilalti din jurul lui, pe care ar putea sa-i influenteze prin rezultatul obtinut, nu mai pot sa isi exercite aceeasi optiune.    

     

    CLAUDIA IONESCU: Probabil ca mesajul pentru cei pana la 35 de ani ar trebui sa fie „daca tu nu alegi acum, altii aleg pentru tine“ – pentru ca oricum ei sunt distribuiti catre un anume fond de pensii, iar pentru cei intre 36 si 45 de ani, „fara un efort suplimentar beneficiezi de o pensie in plus fata de pensia de la stat“.  

     

    MARIUS POPESCU: Cred ca mai e inca un mesaj pentru cei intre 35 si 45 de ani pe care nu l-am vazut de multe ori, despre contul personal – daca ai un cont personal si ti se intampla ceva rau, banii acestia raman familiei tale.

     

    CORINA CUCOLI: Ai pensie de urmas si acolo, dar in anumite conditii, e adevarat…

     

    MIHAIL ION: Eu cred ca ar trebui explicat, in primul rand, care e situatia sistemului public la momentul actual: ofera o pensie la o treime din salariul mediu – si atunci oricine trebuie sa se gandeasca la faptul ca va avea un moment al retragerii din viata activa si va suferi o scadere clara a standardului de viata, care trebuie compensata. Apoi, trebuie sa ne gandim la faptul ca avem 1,3 pensionari sustinuti de un salariat astazi – ceea ce mie imi spune ca oricum nu suntem intr-o situatie convenabila pentru pensionari. Daca ne gandim si la perspectiva, atunci situatia demografica arata faptul ca populatia imbatraneste.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Si atunci care este perspectiva?

     

    MIHAIL ION: Perspectiva sistemului public de pensii nu e una fericita, si atunci trebuie sa ne punem problema: in ce masura sistemul public va reusi sa sustina un standard de viata convenabil pentru un numar din ce in ce mai mare de pensionari. Eu nu spun ca sistemul public va da faliment, dar spun ca daca situatia actuala se mentine, pensia ar putea sa devina din ce in ce mai mica. Si atunci apare evidenta necesitatea unei solutii care nu poate sa vina decat din sistemul privat, pe cele doua componente ale sale, pensie obligatorie si pensie facultativa.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Dar va intelege omul de rand acest mesaj?

     

    MIHAIL ION: Sunt convins ca va fi greu de ajuns la nivelul oamenilor care au o intelegere mai mica, si la pilonul II probabil ca se va considera ca este o contributie pe care oricum sunt obligati sa o faca, iar pe pensia facultativa probabil ca apetitul va porni de la salariatii unor companii multinationale care au cultura pietelor dezvoltate din care vin si pentru care fondurile de pensii nu sunt o noutate absolut deloc.

     

    DORIN BOBOC: Eu cred ca se va crea si o presiune asupra angajatorului cu timpul, pentru ca daca intr-un anumit sector de business unul dintre marii angajatori va alege sa contribuie la pensia facultativa a angajatilor, atunci acei angajati vor transmite informatia in piata si va exista o presiune pe ceilalti angajatori din domeniul respectiv sa vina la randul lor cu o oferta similara.

     

    EUGEN VOICU: Da, dar asta in cativa ani..

     

    DORIN BOBOC: Sigur, nu se va intampla peste noapte..

     

    CORINA CUCOLI: Nu cred ca va dura cativa ani, pentru ca marile companii multinationale deja acum isi fac bugetul pentru 2008 si deja sunt interesate sa isi includa in acest buget de resurse umane si pensiile facultative, pentru ca este un beneficiu important pe care vor sa il ofere angajatilor. Eu cred ca va ajunge un beneficiu similar cu tichetele de masa, pentru ca si ele au un caracter deductibil fiscal, pot fi date intregului personal, este un instrument de motivare, atragere, retinere a fortei de munca. Probabil ca va da cineva tonul, iar ceilalti il vor urma pentru ca nu vor avea alta sansa.   

     

    BUSINESS MAGAZIN: Ati avut discutii in acest sens cu marile companii?

     

    CORINA CUCOLI: Am facut si un studiu de piata – eu am facut noua ani resurse umane si chiar am reincercat sa ma repun in pantofii directorilor de resurse umane – si exista o dorinta in acest sens fara niciun dubiu.

     

    CRISTINA NITESCU: E un lucru pe care, fara doar si poate, angajatii si-l doresc. Noi am facut un studiu, iar pensiile facultative sunt pe locul doi dupa asigurarile de sanatate; e adevarat, la mica distanta fata de laptop. Comparatia e chiar foarte interesanta….

     

    MONICA PAVELESCU: Cred ca problema este ca sunt foarte tineri si atunci gandesc pe termen scurt. Si asigurarea medicala este pe acelasi principiu, poti sa beneficiezi imediat de ea. 

     

    MONICA PAVELESCU: Cred ca ceea ce trebuie explicat foarte bine este ca pensia privata aduce un beneficiu care nu costa pe nimeni nimic.

     

    CORINA CUCOLI: Cu siguranta oamenii vor cunoaste toate aceste beneficii, pentru ca noi vom avea foarte multi agenti care asta vor face… Se vorbea de 100.000 de agenti – ei chiar vor exista de la 1 august, iar rolul lor va fi cel de a explica oamenilor despre ce e vorba, nu sa ii faca sa semneze pur si simplu. Probabil ca fiecare va fi abordat de cel putin trei agenti de la trei firme diferite si atunci diferenta va consta chiar in modul in care vor sti sa-i explice omului respectiv care ii sunt beneficiile, de ce trebuie sa aleaga compania respectiva si mai departe sa il convinga sa si ramana unde a subscris. E foarte important sa nu se mute de la un fond la altul, pentru ca nu este in beneficiul sau.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Ce ar trebui sa il intrebe un viitor contributor pe agentul de marketing – OK, vine la mine sa ma convinga, dar ce trebuie sa il intreb, ce trebuie sa stiu de fapt despre o pensie privata?

     

    CORINA CUCOLI: Asta in cazul in care nu va spune el in cinci minute povestea intregii lui vieti…

     

    CLAUDIA IONESCU: Administratorul fondului de pensii ar trebui sa ofere siguranta, lichiditate si profitabilitate.

     

    DORIN BOBOC: Cred ca o parte din problema pe care multi oameni o vor avea este lipsa de experienta de cumparator. Ma indoiesc ca este un procentaj foarte mare de oameni care a cumparat dupa ce a comparat – inca exista o foame de a achizitiona repede, de a creste ca familie. Cred ca sunt foarte putini cei care compara intr-adevar ofertele si incearca sa inteleaga care sunt trasaturile esentiale ale produsului sau serviciului pe care il cauta si de care au nevoie.

     

    MARIUS POPESCU: Asta este foarte adevarat pentru pilonul III, unde poti sa gasesti o paleta larga, dar pentru pilonul II, al pensiilor obligatorii, agentul de marketing vine 5 minute sa iti explice ce ai de facut. Pensia asta e oarecum o comoditate, pentru ca toate arata la fel, taxele sunt toate la fel, nu ai inca „track record“ (istoric – n.red.) pe investitii…

     

    RAZVAN PASOL: Dar investitiile vor fi diferite, nu?

     

    CRISTINA NITESCU: Si cine va sta sa compare ca unul investeste 15% in actiuni si altul 20%?

     

    MARIUS POPESCU: …dar ma indoiesc ca asta se va intampla, pentru ca avem o garantie care ne tine aproape unii de altii.

     

    CRISTINA NITESCU: Deci se va vinde brandul, practic, si capacitatea agentului de a convinge omul sa semneze.

     

    DORIN BOBOC: Dar si valoarea acestui brand este o caracteristica a serviciului oferit, nu?

     

    CORINA CUCOLI: Va conta mult si increderea pe care clientul o va avea in cel care ii vinde, pentru ca sa fim seriosi, fiecare va vinde pe piata sa naturala, pe care este cunoscut. Cred ca decizia va fi mai degraba una emotionala decat una totalmente rationala.

     

    MARIUS POPESCU: Increderea si experienta vor cantari cel mai mult…

     

    MIHAIL ION: E o combinatie intre notorietatea companiei, pe de o parte, si increderea pe care o inspira si agentul de vanzari, pe de alta parte.

     

    RAZVAN PASOL: Va conta foarte mult modul in care vor sti sa explice produsul. Asta vedem si noi la Bursa, pentru ca pornim de la aceeasi problema generalizata: lumea nu cunoaste, nu intelege, nu a vazut, nu are incredere… Diferenta pe piata noastra o face si modul in care poti sa explici ceea ce se intampla.

     

    DORIN BOBOC: Cred ca este iarasi important sa spunem ca acest sistem cu trei piloni nu a fost inventat in Romania. E un sistem care s-a aplicat cu succes in alte tari din jurul nostru si a fost un succes.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Am inteles, asadar, ca fondurile de pensii obligatorii nu vor fi foarte diferite; dar ce se intampla in cazul celor facultative, din pilonul III?

     

    CORINA CUCOLI: Vor fi trei tipuri: unul conservator, mediu si orientat catre risc.

     

    EUGEN VOICU: Da, vor fi administratori care vor avea mai multe fonduri facultative si pe cel putin trei grade diferite de risc, iar decizia trebuie luata si in functie de varsta, pentru ca risc mai mare inseamna de regula si randament mai ridicat.

     

    CRISTINA NITESCU: Oricum, aici se da libertatea contribuabilului sa participe la mai multe fonduri, singura limitare fiind sa nu se depaseasca 15% din venitul brut. Se pare insa ca si aceasta limitare va fi limitata, pentru ca este anormala, din moment ce e facultativa, de ce sa fie limitata contributia? Atunci exista si posibilitatea diversificarii, si chiar pot sa imi aleg doi administratori.

     

    MARIUS POPESCU: Ca ati adus vorba despre cei 15% – eu cred ca aici „capacul“ este deductibilitatea fiscala si mai putin procentul in cauza… Pentru un investitor rational nu exista mari stimulente sa investeasca intr-o pensie mai mult decat deductibilitatea fiscala, avand in vedere ca pierde folosul banilor fara sa castige nimic imediat.

     

    MIHAIL ION: Vreau sa mai punctez ceva referitor la cele trei clase de risc – scazut, mediu si agresiv – si daca avem in vedere limitele investitionale ale fondurilor de pensii, atunci ar trebui sa spunem din capul locului ca doar maxim 50% din investitiile fondurilor pot merge in actiuni, si restul sunt instrumente monetare si alte instrumente cu venit fix. Riscul asumat in fondul de pensii e, asadar, mai mic decat in cazul unui fond de investitii, spre exemplu, care poate merge cu plasamentele in actiuni pana la 100%.

     

    MARIUS POPESCU: Mai trebuie punctat ceva referitor la deductibilitatea contributiilor: investitiile in pensii au din start un castig de 16%, provenit tocmai din faptul ca cuantumul de 200 de euro nu se impoziteaza. Ce alta investitie mai aduce un randament instantaneu de 16%?

     

    MIHAIL ION: Deocamdata e 16% dintr-o suma care e foarte mica…

     

    MARIUS POPESCU: Pe de alta parte, la fiecare leu investit intr-un fond de pensii, statul pierde 16 bani….

     

    ADRIAN ALLOT: Da, dar sa ne uitam si in jur… In Turcia, de exemplu, este cu mult mai mare… Mai este ceva, chiar si cu pilonul II si III salariul de pensionare nu va fi egal cu cel pe care il castiga cineva in viata activa si doar cu o ridicare a deductibilitatii vom putea sa inlocuim, sa spunem, 80% din salariu la pensie.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Dar in alte tari cum este? Si, din ce s-a intamplat acolo, cam cat credeti ca va fi o contributie medie intr-un fond de pensii?

     

    EUGEN VOICU: Sistemul difera foarte mult de la o tara la alta. In Cehia, din cate stiu, a fost un mare succes sistemul de pensii facultative, pentru ca primeai pe loc de la stat o suma in plus. E un impact mai mare.

     

    MIHAIL ION: Acolo unde deductibilitatea a fost mai mare, sistemul a capatat anvergura, pentru ca a fost interesant pentru contributor.

     

    THEODOR ALEXANDRESCU: Noi credem foarte mult in aceasta dezvoltare a pilonului III, dar in forma in care este eu cred ca e practic imposibil sa convingem angajatorii seriosi sa dea bani. In primul rand, legea nu tine cont de obiectivele angajatorului: de ce ar plati un angajator banii pe pilonul III – de ce nu ar cumpara tichete de masa? Obiectivul principal al angajatorului pe pilonul III este sa aiba retentie si sa recompenseze loialitatea. Dupa parerea mea, si din ceea ce am vazut in companiile din AIG, noi vindem acolo unde exista posibilitatea asa-numitului „vesting“. Fara vesting, adevaratul obiectiv al angajatorului este mult diluat.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Diluat pana la anulare?

     

    THEODOR ALEXANDRESCU: Nu e anulat, pentru ca poti sa platesti niste bani care sunt „amanati“ – sunt practic un beneficiu financiar amanat. Dar daca nu ai „vestingul“, poti sa ai deductibilitate mare, pentru ca angajatorul nu-si atinge obiectivul. Iar motorul acestei reforme pe pilonul III este angajatorul in primul rand, dupa care „matchingul“ din partea angajatului este o faza concomitenta sau ulterioara. Dar primul pas pentru credibilitatea sistemului eu cred ca trebuie sa il faca angajatorul. Si in afara de angajatorii care vor sa puna in contractul colectiv de munca, pentru ca sindicatele vor sa fie si pensiile acolo, exista si altii care nu vor. Ma intreaba: „eu de ce sa dau acesti bani, daca angajatul imi poate pleca maine cu banii la competitie? Pentru ce? Pentru 3,51 euro per angajat castigati din neimpozitare?“.

     

    MARIUS POPESCU: De exemplu in America de Nord nu au voie sa aiba vesting pentru mai mult de doi ani…

     

    THEODOR ALEXANDRESCU: Nu stiu… dar eu cred totusi ca un plan fara vesting, pilonul III sa poata functiona.

     

    ADRIAN ALLOT: Aveti dreptate, nu va functiona la capacitate maxima daca va fi doar un sistem la nivel de indivizi…

     

    THEODOR ALEXANDRESCU: Dar mai e un lucru, daca a venit vorba despre indivizi: legea nu tine cont de distributie. Adica daca noi o sa credem ca lumea o sa stea la coada in fata biroului nostru sa cumpere pensii cu deductibilitate de 200 de euro, nu inseamna ca asa o sa fie. Eu unul ma indoiesc. Pentru ca in sistem, asa cum este el facut, eu nu pot sa compensez efortul distributiei. Si stim foarte bine cei care vindem asigurari de viata ca la un comision intre 8 si 12% nu poti sa stimulezi distributia.

     

    EUGEN VOICU: Concluzia pe care o trag eu este ca angajatorului nu i s-au dat suficiente motive sa subscrie, dar pentru participantii la sistem cred ca trebuie sa il recomandam.

     

    THEODOR ALEXANDRESCU: Mai este o problema – barierele de iesire cred ca ar trebui sa fie ceva mai mari sau mai indelungate pentru ca participantii sa nu se plimbe de la un fond la altul. In Cehia, spre exemplu, sunt de trei ani, fata de doi la noi.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Dar de ce ar trebui sa raman eu, contributor, la un fond pentru totdeauna? De ce sa nu ma mut – ma costa mult?

     

    EUGEN VOICU: In primii doi ani exista comisionul de transfer de 5% din suma stransa, iar dupa aceea legea impune comision de transfer zero.

     

    MIHAIL ION: Eu as vrea sa discutam putin despre motivatia unui contributor de pensii facultative de a se muta dupa doi ani. Sunt de acord cu ce s-a spus mai devreme, despre politicile de investitii relativ aliniate din cauza garantiei… si probabil ca daca ne uitam in alte tari de unde a fost preluat acest model cu garantia relativa, randamentele fondurilor nu difera foarte mult intre o minima si o maxima. Si atunci, daca initial, cand am inrolat pe cineva drept client, dupa doi ani – avand niste randamente comparabile intre fondurile din piata – care mai este motivul lor sa se mute?

     

    CRISTINA NITESCU: Tocmai, daca vede un randament mai bun… Noi vorbim despre perioada de dinainte de doi ani.

     

    EUGEN VOICU: Totusi, performantele vor diferi – cu 2-3-4 procente… cat de putin, dar vor diferi totusi.

     

    ADRIAN ALLOT: Exista doua forte care trebuie sa fie contrabalansate. Prima, este dreptul clientului de a decide. Si a doua, este ca fiecare transfer scoate bani din sistem. Dar daca un client e bine informat si stie ce vrea, poate sa se mute. Dar daca transferul este fortat, de un agent, de un broker – de oricine -, acest lucru este rau pentru sistem.

     

    BUSINESS MAGAZIN: In incheiere, sa incercam sa creionam cateva repere despre randamentul acestor investitii. La ce pensie se poate astepta un contribuabil dupa 20 de ani de plati intr-un fond de pensii privat?

     

    DORIN BOBOC: Nu avem voie sa dam previziuni de randamente, prin lege…

     

    EUGEN VOICU: Dar va fi un randament clar mai mare decat la stat. Eu as spune ca cei care participa la un sistem privat vor avea de castigat fata de aceeasi contributie data pe mana statului. Bineinteles, fondurile care vor investi mai mult in actiuni vor avea si randamente ceva mai ridicate…

     

    BUSINESS MAGAZIN: Dar Bursa poate sa suporte toate aceste investitii care se presupune ca vor fi facute?

     

    RAzvan PaSol: Eu am facut un calcul si mi-a iesit ca fondurile de pensii ar avea anul viitor de investit pe Bursa cam 2% din valoarea estimata a tranzactiilor. Ceea ce e un procent absolut neglijabil. La un activ al fondurilor de pensii in 2008 de 300-400 de milioane de euro, din care 25% sa spunem ca merg in actiuni… cred ca e o falsa problema aceasta a „rezistentei“ Bursei…

     

    CORINA CUCOLI: Revenind la castigul contributorilor, exista, in plus, garantia ca toate contributiile facute merg in pensia lui, nu in alte parti, la alti pensionari. Nu, aici ce strangi ai pensie peste zeci de ani.

     

    EUGEN VOICU: Putem sa vorbim de o medie de 10% randament anual, daca ne uitam in jur. Asta nu inseamna ca vor fi 10% constant – ci prin capitalizare… Eu vorbesc despre medie.

     

    CRISTINA NITESCU: In zona euro, Germania, Austria – cam 4,5-5,5% e randamentul unui fond de pensii.

     

    ADRIAN ALLOT: Aceasta este Europa de Vest, unde lucrurile sunt mai asezate…

     

    THEODOR ALEXANDRESCU: Eu sunt convins ca aceste forme de economisire inlocuiesc capacitatea de munca. Trebuie spus de la bun inceput ca nu se va imbogati nimeni – pana la urma, nici nu e scopul lor. Scopul lor este sa asigure o pensie decenta si un nivel de trai normal.

  • INVITATII CLUB BUSINESS

    • Mihail Ion, president & CEO al Raiffeisen Asset Management
    • Eugen Voicu, presedinte al Certinvest   
    • Corina Cucoli, director of bancassurance & partnerships al Aviva
    • Adrian Allott, director general al Aviva Pensii Private
    • Marius Popescu, deputy chief financial officer al ING Asigurari de Viata
    • Dorin Boboc, director investitii la Allianz Tiriac Asigurari
    • Razvan Pasol, presedinte al Intercapital
    • Claudia Ionescu, director adjunct al directiei titluri a BRD – Groupe Société Générale
    • Theodor Alexandrescu, general manager al AIG Life
    • Cristina Nitescu, director al Omniasig Pensii
    • Monica Pavelescu, director marketing al Omniasig Pensii

  • INVITATII CLUB BUSINESS

    • Alexandru Seremet – online PR executive, Porsche Romania
    • Alin Zainescu – managing partner al New Media Agency
    • Aura Cadis – consultant management la Horvath & Partners
    • Ciprian Stavar – managing partner al New Media Agency
    • Cristian Manafu – consultant online

      • Felix Enescu – specialist in tehnologia informatiei, ex-CIO Rompetrol
      • Mihai Musatoiu – redactor-sef al DailyBusiness.ro
      • Mirela Ciucur – chief Internet evangelist al Vodanet
      • Nina Bratfalean – director de comunicare al Porsche Romania
      • Tereza Valcan – director de comunicare al Cosmote

  • Cum comunicam online

    Aparitia noilor media a facut din Internet un spatiu public de comentarii, aprecieri si de multe ori reprosuri la adresa produselor si serviciilor consumate offline. O parte din companii si-au format exercitiul interventiei in aceste dezbateri, dar regulile din lumea exterioara, a strategiilor de comunicare asumate, sunt de multe ori incompatibile cu ce sunt dispusi clientii sa accepte pe Internet.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Cum ar trebui sa reactioneze companiile intr-o perioada in care apar tot mai multe instrumente de new media, utilizatori de Internet care comunica unii cu altii, uneori chiar despre companii? Exista oameni care monitorizeaza ce se intampla online la fel cum o fac pentru presa traditionala?

     

    Felix Enescu: Din istorie si neoficial, pot spune ca nu stiu pe nimeni care sa monitorizeze noile media. Ce pot eu sa spun este ca din punctul de vedere al companiilor, intrebarea e ce fac in directia asta pentru a se promova. Daca ma uit la suportul IT solicitat, raspunsul este simplu: nimic. Ma refer aici si la faptul ca exista o anumita cantitate de informatie care se disemineaza despre o companie, informatie pe care nu o poti controla. Singura sansa a companiei este sa produca mai multa informatie astfel incat, daca cea care apare pe Internet prin instrumente de new media este negativ in procent de 80%, spre exemplu, sa se reduca la 20% din totalul informatiilor. Pentru asta, poti folosi diverse unelte pentru blog, podcast, wiki sau orice altceva, initiative care insa nu exista oficial sau recunoscut de companii.

     

    Aura Cadis: Cred ca trebuie sa facem o diferentiere pe industrii in discutia noastra. Exista industrii care se folosesc de comunicarea online strict pentru imagine, cum ar fi industria petroliera sau cea de public management. Iar aceasta situatie este una potrivita, intrucat comunicarea online ar trebui sa fie folosita pentru imagine si nu pentru vanzare sau pentru comunicare cu utilizatorii. Intr-adevar, in industria auto, in telecomunicatii si in retail, comunicarea online conteaza si din acest punct de vedere si are o importanta mult mai mare, motiv pentru care companiile ar trebui sa fie mult mai atente. Trebuie sa nu uitam ca nici in tarile vest-europene nu este dezvoltata comunicarea online. Aproximativ 39% din companiile mari nici macar nu au un program de legatura cu clientii sau un sistem de bonificare a acestora. Ce sa mai vorbim de comunicare online.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Dar cum pot fi cuantificate de catre firma beneficiile aduse prin comunicarea online?

     

    Felix Enescu: Din punctul de vedere al tehnologului, pot spune ca nicaieri in lume o initiativa de tip blog sau wiki care presupune investitii din partea unei companii nu atrage dupa sine un ROI (return on investment) si o spun inclusiv analistii de la Gartner. Investitiile tehnice sunt de obicei mici si nu prea exista rezultate masurabile, decat daca faci raportul numarului de articole produse de tine comparativ cu restul lumii si raportul traficului. Din punctul de vedere al proiectului, suna bine sa ai asa ceva, dar este mai degraba un experiment. Chiar daca o companie ar vrea sa cheltuiasca sume mari pentru asa ceva, nu are cum, pentru ca producatorii enterprise – Oracle, Microsoft si asa mai departe – nici nu au produse pentru comunicarea online momentan. Probabil vor aparea spre sfarsitul anului, dar cheltuielile ar fi minimale pentru o companie.

     

    BUSINESS MAGAZIN: SAP a anuntat ca va integra in produsele sale si bloguri si wiki-uri anul acesta.

     

    Alexandru Seremet: Cred ca vorbim aici de doua lucruri complet diferite. Pe de-o parte este modul in care se reflecta o companie pe bloguri in toata blogosfera si in care este privita de utilizatori, iar pe de alta parte este incercarea unei companii de a-si crea pe post de instrument de comunicare niste bloguri prin care sa atinga un anumit public. Si sunt doua chestiuni diferite atat din punctul de vedere al strategiei, dar si din cel al costurilor sau al controlului informatiei. Pentru ca una este cum te raportezi la ce se scrie despre tine pe bloguri, lucru care depinde si de spatiul online si alta este sa-ti creezi tu, companie, un blog pentru comunicare. Sa controlezi ce se vorbeste despre tine pe blogosfera este aproape imposibil, in timp ce sa iti construiesti tu propriile canale de comunicare prin care sa iti duci anumite mesaje catre public este foarte viabil. Dar este o chestiune de industrie, iar la noi este mai simplu, pentru ca in industriile care au un boom foarte mare nu se resimte neaparat nevoia sa experimentezi noi canale de comunicare, pentru ca piata este previzibila. Nu am nevoie sa investesc in alte directii, dar cand ma plafonez la un anumit nivel, incep sa-mi pun problema comunicarii diferite.

     

    Tereza Valcan: Cred ca nu este doar o chestiune de cota de piata, ci si o chestiune de target in fond, avand in vedere ca nu toate companiile au acelasi target. In cazul unei companii de telefonie mobila, atunci cand tintesti segmentul tanar, acesta este utilizatorul Internetului si al mediilor online, si atunci exista tendinta sa investesti si mai mult in aceste medii. Noi o facem, spre exemplu, iar bugetul nostru online creste de la an la an, ca si cota de piata de altfel. Cel putin 20–30% mai mult vad tendinta companiei spre online. Plus ca deja canalele traditionale sunt din ce in ce mai aglomerate si in randul tinerilor ajungi mult mai usor sa comunici online cu ei.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Ati platit bloggeri?

     

    Tereza Valcan: Nu. Noi monitorizam foarte atent mediul online – forumuri, bloguri, chat room-uri, prin oameni din agentia mea si in-house care se ocupa de partea online. Aceasta monitorizare este raportata si catre management, ceea ce arata faptul ca noi luam foarte in serios mediul online. Mie mi se pare utila nu numai comunicarea dinspre companie catre public, dar si cea in sens invers. Adica primesti foarte mult feedback, idei, semnale de alarma si asa mai departe.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Si ele sunt prelucrate si interpretate, se raspunde oficial sau neoficial la ele?

     

    Tereza Valcan: In cazul nostru se aplica ambele variante. Exista raspunsuri venite oficial din partea unui reprezentant al companiei care se si recomanda, dar si raspunsuri neoficiale. Bineinteles, acest lucru creeaza si foarte multa subiectivitate. Exista bloguri sau forumuri care deja sunt sponsorizate de companii mari care vor sa influenteze opinia publica. Noi ca si companie nu avem acest lucru in politica si comunicarea este cat mai transparenta – pentru mine ca persoana de comunicare a fost foarte util sa pot trage semnale de alarma la management despre discutii semnalizate online.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Exista cazuri concrete de astfel de probleme?

     

    Tereza Valcan: Da, sunt multe sesizari referitor la serviciile noastre, la Infocost spre exemplu. Exista topicuri pe Softpedia despre asta. Atunci cand sesisezi anumite tendinte sau probleme care se repeta, incepi sa le analizezi si sa incerci sa redresezi problema. Practic, trebuie sa tinem pasul. De fapt, trebuie sa fim cu un pas inainte. Pana la urma, Romania este una dintre tarile cu rata mare de penetrare in regiune. De ce sa omitem acest mediu?

     

    Mihai Musatoiu: Intr-adevar, sunt de acord ca se poate cuantifica destul de greu, dar cred ca problema se poate pune si invers. Rezultatele negative pot fi cuantificate mult mai usor. Vorbesc de rezultatele negative ale lipsei de prezenta online. Sunt deja exemple in SUA, unde opiniile unor bloggeri au creat o avalansa cu rezultate directe in cadrul companiei.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Probabil te referi la Apple, care a pierdut 4 miliarde instantaneu pe bursa.

     

    Mihai Musatoiu: Au fost cazuri in care companiile au fost pur si simplu nepregatite, neavand o structura si niste oameni care sa stea sa monitorizeze sau sa citeasca independent si sa raporteze o astfel de situatie daca o vad. Iar cand au fost pusi in fata situatiei, nu au putut face decat sa stea legati de maini si de picioare si sa priveasca scaderea valorii actiunilor sau a cotei de piata.

     

    Alexandru Seremet: Dar din cate am inteles, voi (Cosmote, n.red.) folositi comunicarea online mai mult ca un instrument prin care sa fiti mai aproape de clienti, prin care sa simtiti pulsul acestora si mai putin de a crea o imagine generala despre cum se reflecta compania.

     

    Tereza Valcan: Cred ca pot sa te contrazic si sa spun ca folosim mediile de comunicare online pentru amandoua si in mod proactiv, atunci cand am lucruri noi de comunicat despre companie. I-mode este un simplu exemplu. Eu incep sa lansez topicuri pe forumuri ca sa simt pulsul, mai mult, comunic pe aceste canale tocmai pentru ca ma adresez tinerilor care sunt cei mai buni utilizatori ai Internetului.

     

    BUSINESS MAGAZIN: User-ul Tereza Valcan apare si pe alte bloguri?

     

    Tereza Valcan: Mai degraba pe cele ale jurnalistilor. In mod neoficial mai am si alte nickname-uri. Ideea este ca noi suntem si intr-o politica de crestere a cotei de piata si atunci trebuie sa ating un public cat mai larg. Prin urmare, de asta aleg cat mai multe medii de comunicare disponibile. Bineinteles ca 80% din buget  merge catre mediile clasice si acestea vor ramane mereu in prim-plan.

     

    Mirela Ciucur: Cred ca si asta tine mult de industrie si de target si de zona de dezvoltare. De exemplu bancile, in ultima vreme existand necesitatea de online banking, au tendinta sa se concentreze pe comunicarea online pentru a-si atrage clientii.

     

    Felix Enescu: Referitor la online banking as vrea eu sa fac o remarca. Anul trecut, un director de IT la o banca mare imi spunea ca ei vor pune Internet banking pentru pozitionarea in piata, ca sa aiba si ei, dar ca investitia nu se justifica de nicio culoare, brutal vorbind. S-a facut cercetare online, dar, ban pe ban, raportul veniturile din tranzactii versus costurile sistemului este foarte mic si nu justifica investitia.

     

    Alin Zainescu: Cred ca nu e folosit de o masa foarte mare. Uitati-va in strainatate la sucursale de banci unde merg companiile. Nu este nimeni. In schimb, la noi este coada peste tot. Eu ma duc doar o data pe luna la banca, cand iau extrasul tiparit, pentru ca asa cere legea, dar ca mine nu stiu cati sunt. Si nu vorbesc de cei de aici.

     

    Alexandru Seremet: Cred ca este un break-even point de clienti, dar atata timp cat nu cunoastem cifre, nu cred ca ne putem pronunta.

     

    Mihai Musatoiu: Chiar daca nu s-a ajuns la un break-even point, bancile stiu ca trebuie sa fie acolo.

     

    Alin Zainescu: Si mai este un lucru. Versiunile de software folosite de banci sunt vechi, de doi sau trei ani. Vorbesc de ceea ce au cumparat bancile romanesti din afara.

     

    Nina Bratfalean: De fapt cred ca tema nu ar trebui sa fie nevoia de comunicare, pentru ca toata lumea comunica in fel si chip. Ne-am indepartat, iar mai interesant este subiectul comunicarii online in sine. O data ca firmele comunica online prin metode neconventionale, ca imita, ca moda, acolo unde directorii generali vorbesc pe la o serata si adopta o anumita politica numai pentru ca o au altii; si apoi unii sunt proactivi si vad niste lucruri si inteleg. Referitor la ce spunea Alexandru putin mai devreme, stiti vreo companie mare, din Romania sau din strainatate, care comunica prin blogul ei? Eu nu stiu niciuna.

     

    Felix Enescu: La nivel mondial, sunt destule exemple: Google, Microsoft, Sun, Dreamhost si asa mai departe.

     

    Nina Bratfalean: Eu vorbesc despre firme care nu au un domeniu de activitate orientat sau legat de IT.

    Alexandru Seremet: Boeing este un exemplu destul de bun in aceasta situatie. Ei au facut un blog inchis, in sensul ca utilizatorii nu puteau comenta despre cum au construit o generatie de avioane. Si postau parerea inginerilor in urma unui test sau tot felul de chestii similare. Pe industrie a prins foarte tare.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Particularizand pe industrii, care este perceptia unei companii despre comunicarea online?

     

    Ciprian Stavar: Una eronata pe orice fel de industrie. De ce eronata? Pentru ca am impresia ca, dincolo de motivele expuse anterior ca este la moda, ca s-au facut studii, ca se importa politica, companiile nu vad acest canal de comunicare ca fiind bilateral. Companiile incearca sa impuna anumite mesaje, primesc un oarecare feedback de pe bloguri si in momentul acela canalul de comunicare se inchide, pentru ca nu exista cineva care sa analizeze cererile sau feedback-ul si sa ia o anumita masura.

     

    Nina Bratfalean: Pe de alta parte, noi am luat diferite  initiative. In momentul in care compania investeste sute de mii de euro sa-si cladeasca imaginea pe partea de corporate si iti vin doi sau trei care iti distrug totul dintr-o chestie subiectiva, total emotionala… Cu toate ca e boom in industria auto, atunci cand cineva din jurul nostru isi cumpara o masina este evenimentul anului sau al unei parti din viata si o parere rautacioasa pe forum sau pe blog poate sa ne strice cat nu merita investitia si eforturile intr-un an intreg. Este insa necesar si am vazut ca merge bine, am mers la un nivel mai inalt si acum incepem sa facem lideri de opinie,, parteneri, freelanceri, care monitorizeaza. Nu sunt autorizati sa raspunda in numele nostru, dar ne transmit semnale de alarma si noi, compania, luam o decizie.

     

    Alexandru Seremet: Cel mai bun exemplu pentru noi este Volkswagen Forum, care este cel mai mare forum dedicat unui grup de marci, forum independent facut de utilizatori. Sunt cam 6.000 de oameni activi acolo si noi am inceput sa  construim o relatie de comunicare cu moderatorii forumului si cu reprezentantii acestuia. Avem evenimente impreuna, cand exista probleme incercam sa le solutionam impreuna. Au inceput sa se implice si dealerii, cu toate ca aici e putin mai greu, pentru ca avem o retea de peste 90, dar incepe sa se formeze o procedura de raspuns si o anumita atitudine fata de acest forum. Noi incepem sa construim o comunicare mult mai elaborata din punct de vedere al rigorilor pe forum, rigori in sensul ca exista persoane oficiale care reprezinta compania, exista mai multa atentie privind refularile pe forum, astfel incat problemele sa fie directionate si solutionate.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Discutam recent cu un director de comunicare, care spunea ca angajatii ii cer permisiunea de a raspunde la anumite informatii postate pe forumuri sau bloguri despre companie. Cum este in cazul Porsche? As avea dreptul sa intru intr-o polemica online?

     

    Nina Bratfalean: Cu statut oficial nu. Daca intri pe respectivul blog sau forum undercover este alegerea ta.

     

    Aura Cadis: Bine, aici vorbim un pic mai mult de customer relationship management. Si, la un moment dat, dupa customer relationship se pune problema de customer value management, adica sa stii exact despre fiecare client cat valoreaza, cat profit iti aduce, cum negociezi cu el in timp. Atat timp cat nu exista un responsabil sau un departament axat pe asta, iar in Porsche nu cred ca exista un asemenea departament de relationship management, este greu sa spui ca numai o persoana poate decide ce se comunica clientilor. Nu e vorba numai de comunicare si de un raspuns la o problema. Un client presupune sa stai langa el ani de zile.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Mai e si o alta intrebare. Poate nu conteaza daca andreea87.blogspot.com comenteaza ceva, dar e o problema daca un blogger foarte cunoscut face o remarca?

     

    Alexandru Seremet: Se creeaza un efect de avalansa sau de bulgare de zapada, daca vreti. In cazul nostru, cu 150.000 de clienti acum cateva luni care si-au cumparat masini noi si care puteau avea o problema cu noi. Daca cineva isi manifesta nemultumirea printre cei 150.000, se vor gasi doi sau trei care sa intre in rezonanta cu el.

     

    Felix Enescu: Nu ma pot abtine sa nu comentez. Am constatat in ultima perioada ca au aparut un numar infernal de bloguri,  forumuri sau ce vreti voi, la categoria „Maraiti aici“, incat la un moment dat am zis ca dracul nu este chiar asa de negru pe cat pare. Asa ca am decis sa-mi fac si eu un site sau blog, „debine.ro“.

    Alin ZAinescu: Haideti sa fim realisti. Este ca in presa, un anumit tip de presa normal. Trebuie sa faci scandal ca sa fii citit. Daca spui lucruri frumoase si doar de bine nu vei fi atat de citit.

     

    Mirela Ciucur: Cred ca este necesar totusi sa le tinem la un anumit nivel de business si de etica. Adica nu stiu daca este cazul sa reactionam la absolut tot ce se comenteaza prin aceste medii de comunicare online. Este important sa le tinem strict de businessul nostru si de ce anume ne afecteaza si sa reactionam.

     

    Ciprian Stavar: Apropo de forum, un pas proactiv ar fi sa-ti creezi forumul tau. Voi ati mers pe acest forum Volkswagen unde sunt 6.000 de utilizatori, dar spuneati mai devreme ca aveti 150.000 de clienti de masini noi. Atunci pe forum nu sunt toti, ceea ce-ti permite sa iesi in fata lor proactiv cu un forum. Sa faceti un „maraiti aici“ la voi in casa, pentru ca se ridica intrebarea de ce ei prefera sa se duca sa maraie pe alte site-uri cand pot merge sa maraie cat vor in service, lucru care ar duce si la solutionarea problemei intr-un fel sau altul.

     

    Felix Enescu: Un exemplu… Un mare lant de hoteluri din Irlanda si Franta, cred. In Irlanda am cerut un tip exotic de bere, si cand am ajuns in partea cealalta, la acelasi hotel, cei de acolo m-au intrebat daca nu vreau acelasi tip de bere, fara ca eu sa spun ceva.

     

    Aura Cadis: Da, dar daca coboram in plan real si cu picioarele pe pamant romanesc, aici serviciile mai au foarte mult de munca pana acolo. Din punctul meu de vedere, concluzia mea ar fi sa privim problema mai la baza putin. Inclusiv in Europa si apoi la noi, cel putin din portofoliul de clienti prin care am trecut ca si consultant, nu gasesc nicio companie care sa faca asa. Si vorbesc de clienti mari, cu afaceri de sute de milioane de euro si care nu au ajuns la nivelul mentionat in exemple. In SUA este cazul, dar la noi ar trebui sa ne gandim mai intai cum sa imbunatatim serviciile.

     

    Tereza Valcan: Eu vad ca noi suntem pe fast forward, indiferent de industrie. Incercam sa adoptam noutatile, sa fim mereu in pas cu tendintele, dar tocmai pentru ca ne grabim, facem lucrurile superficial.

     

    Felix Enescu: Am si eu o intrebare. Blogul nu este un mod de comunicare personala? Nu exista blog de companie. Exista blogul CIO-ului, blogul directorului de marketing, blog al echipei de nu stiu ce.

     

    Cristian Manafu: CEO-ul este reper de varf al firmei. Si cred ca blogul lui poate fi considerat blog al companiei, pentru ca el este cel mai in masura sa-si dea cu parerea.

     

    Felix Enescu: De acord. Dar nu cred ca CEO-ul trebuie sa scrie pe blog cuvant cu cuvant ce scrie in comunicatele de presa, ci ar trebui sa umanizeze putin blogul.

     

    Mirela Ciucur: Pai cred ca asta se si intampla. Blogul vine ca o alternativa la comunicatele de presa care sunt formale, impersonale, rigide si nu se conecteaza cu publicul. E adevarat ca nu poti inlocui un comunicat de presa.

     

    Tereza Valcan: Referitor la ce spunea Felix despre blog personal si de companie, eu cred ca in momentul in care un reprezentant oficial al firmei comunica online pe un blog, acel mediu de comunicare este atribuit automat companiei.

     

    Cristian Manafu: Mie mi se pare ca exista un „hype“ in jurul blogurilor si se vorbeste tare mult despre ele. Dar nu este chiar atat de justificat.

     

    Alin Zainescu: Da, dar companiile mari care comunica si online transmit principalul informatiilor tot pe media traditionale, cum ar fi televiziunea sau presa scrisa.

     

    Nina Bratfalean: Revenind la online, pot spune ca sunt multe companii cu bugete mari, dispuse sa aloce un procent din acest buget. Practic, ordinea este in felul urmator: televizorul, dupa care Internetul si comunicarea interactiva si in ultimul rand vine presa si radio.

     

    Alexandru Seremet: Oricum, online-ul incepe sa influenteze tot mai mult mediul de business din Romania, iar asta se simte.

  • INVITATII CLUB BUSINESS

    • Alexandru Seremet – online PR executive, Porsche Romania
    • Alin Zainescu – managing partner al New Media Agency
    • Aura Cadis – consultant management la Horvath & Partners
    • Ciprian Stavar – managing partner al New Media Agency
    • Cristian Manafu – consultant online
    • Felix Enescu – specialist in tehnologia informatiei, ex-CIO Rompetrol
    • Mihai Musatoiu – redactor-sef al DailyBusiness.ro
    • Mirela Ciucur – chief Internet evangelist al Vodanet
    • Nina Bratfalean – director de comunicare al Porsche Romania
    • Tereza Valcan – director de comunicare al Cosmote

  • Unde merg banii

    Investitiile in piata imobiliara si seiful bancilor sunt si vor ramane in urmatorii ani principalele modalitati de plasare a banilor. Si totusi, tentati cu randamente de 20-30% pe bursa intrezarite de analisti pentru 2007 si 20% pentru fondurile mutuale, tot mai multi romani ar putea sa le incerce si pe acestea. In plus, in curand, in scena vor intra si pensiile private. Si totusi, se vor reorienta banii romanilor spre investitii sau vor merge, ca si pana acum, preponderent spre consum?

     

    FLORIN CITU: Eu cred ca in Romania a fost mai mult vorba despre inertie si e din ce in ce mai greu sa gasesti ceva profitabil din intamplare. Asa ca, dupa parerea mea, va fi din ce in ce mai mult nevoie de research. Pana acum nu s-a folosit componenta asta de analiza, dar cred ca de acum inainte se va cere din ce in ce mai mult.

     

    EUGEN VOICU: Depinde despre ce categorie de investitori vorbim…

     

    BUSINESS MAGAZIN: In principal despre cei care, pana acum, au investit mai mult dupa „feeling“ si care acum incep sa caute informatii documentate referitoare la posibilitatile lor de a investi…

     

    MIHAIL ION: Cred ca ar trebui sa ne gandim un pic la profilul investitorului – orice investitie se face tinand cont de trei criterii: risc, randament si orizont investitional. Pe masura ce potentialii investitori inainteaza in varsta, apetitul de risc scade. Pe de alta parte, cei tineri nu prea au capital de investit, dar exista si oameni care au obtinut venituri din afaceri. Aici deja intram intr-o alta componenta a identificarii profilului la risc, pentru ca intr-un fel trebuie analizat cel ce a facut niste bani dintr-o afacere – el si-a asumat pana atunci un risc – si altfel pot sa vorbesc despre un client care are aceeasi suma de bani, dar a obtinut-o dintr-o mostenire – principalul lui obiectiv ar fi sa-si conserve valoarea. Pe de alta parte, trebuie sa stim si orizontul de investire. Daca am un orizont investitional scurt, indiferent de suma de bani, investesc in instrumente monetare; daca am bani mai multi si, judecand profilul clientului, imi dau seama ca el are un apetit la risc, atunci pot sa ma indrept spre piata de capital, spre investitii in actiuni, iar daca acel client nu cauta neaparat lichiditate, atunci putem sa incercam si investitii in imobiliare. E usor de inteles pentru toata lumea ca un activ imobiliar are o lichiditate ceva mai mica decat o actiune sau un alt instrument financiar.

     

    FLORIN NINE: Eu, lucrand in imobiliare, constat ca sunt oameni cu relativ putina experienta care au intrat in domeniul imobiliar si, cand ma uit la bursa, imi dau seama ca nu e foarte simplu sa intelegi mecanismele acestea si te lasi oarecum pe mana brokerului. Avantajul in piata imobiliara este ca e destul de usor de perceput, este foarte vizibila.

     

    FLORIN CITU: Nu e nevoie ca fiecare dintre noi sa intelegem aceste mecanisme pentru a putea investi pe bursa. E adevarat, cu cat o piata este mai mare, ea devine si mai complicata. Piata trebuie sa creeze analisti, iar in absenta lor mergem direct la broker – ceea ce e cu totul gresit.

     

    RAZVAN PASOL: As adauga si eu cateva lucruri despre investitiile la bursa… Au fost doua etape, intr-adevar, in istoria mai moderna a bursei. Una care s-a incheiat prin 2004, in care cam toate actiunile au crescut, pentru ca erau foarte ieftine. Si orice marfa ieftina, pana isi atinge pretul corect, creste.  Atunci puteai sa cumperi cam orice, si pretul crestea bine. De prin 2005 lucrurile nu mai sunt atat de simple, nu mai creste cam tot ce cumperi si trebuie sa fii putin mai atent. E adevarat ca avem nevoie de analisti, nu este neaparat adevarat ca nu avem deloc analiza in Romania. Nu sunt de acord nici cu faptul ca bursa este o investitie foarte complicata. In America, direct sau indirect, cam jumatate din populatia activa are investitii la bursa. Sigur, este alta cultura investitionala, dar de la acest procent de 50% pana la unul subunitar cat este la noi cred ca se mai poate recupera ceva. Eu cred ca investitia la bursa e buna pentru oricine. Ce difera este procentul din activele investite la bursa. Cineva poate sa aloce 100%, altcineva poate sa aloce 5% sau 10%. Si nu e asa de greu, cu un broker bun, cu o carte potrivita se poate invata un minim.

     

    FLORIN NINE: Dar este un cost…

     

    RAZVAN PASOL: Da, evident ca este un cost, dar daca scazi din randament si iese cu mult mai bun….

     

    MONICA IONESCU: Depinde de investitor. Unui om care deja are o afacere ii e mai greu sa stea si pe Internet. La fel de bine, exista si oameni pasionati…

     

    RAZVAN PASOL: Nu trebuie neaparat sa fii un investitor activ; exista la fel de bine situatia cuiva care a cumparat o actiune prin 2002, putea sa si uite de ea si acum sa fie foarte multumit. Poate bineinteles sa fie si o investitie activa, in care cineva sa stea sa urmareasca pe Internet ce se intampla. Sunt abordari diferite, insa in aceasta etapa de dezvoltare a bursei oricine poate sa incerce macar o investitie aici.

     

    FLORIN NINE: Am investit in bursa cu ceva ani in urma, am trecut pe la trei companii, dar a trebuit sa invat din ce in ce mai mult… Piata a fost simpla la inceput, pentru ca toate actiunile cresteau, dar cand au inceput sa scada, am constatat ca nu am ce sa fac cu ele, pentru ca scad si atat, apoi am trecut pe produse mai complexe, derivate si am ajuns sa-mi petrec foarte mult timp pentru a intelege acest segment…

     

    RAZVAN PASOL: Va mai dau un singur exemplu: in ultimii cinci ani randamentul mediu la bursa a fost undeva pe la 50% – asta inseamna ca in fiecare an practic randamentul a fost real pozitiv cu mult peste inflatie. Ceea ce trebuia sa faca cineva in acele perioade de scadere era sa nu se sperie prea tare, sa stea pe niste actiuni, si la sfarsit de an, cand tragea linie, iesea bine…

     

    FLORIN NINE: Daca va ia cineva portofelul din buzunar, va spun eu ca va speriati.

     

    MIHAIL ION: E vorba despre apetitul de risc… Despre asta vorbim: toleram si o pierdere sau nu? Cred ca e evident pentru toata lumea ca nu exista piata care sa aiba o singura directie, de crestere sau descrestere.

     

    DAN NICU: As vrea sa fac o distinctie intre investitia directa si investitia financiara. Un investitor direct are un business pe care-l cunoaste, pe care il creste, eventual dupa niste ani isi vinde afacerea si isi dezvolta alta sau face altceva cu banii. Un investitor financiar are alte alternative de investitii, in functie de profilul investitorului. Eu as spune ca in dezbaterea noastra cuvantul cheie este diversificare. Interfata intre piata de capital si investitorul obisnuit de retail sunt fondurile de investitii. In lume sunt circa 16.500 de miliarde de euro active aflate in fonduri de investitii, fara sa discutam de fonduri de pensii sau alte sisteme de acumulare. In SUA aceasta suma este cu mult mai mare decat activele bancare. Deci exista o industrie care se asaza intre piata de capital si investitorul de retail. Sunt o serie de elemente pe care un investitor obisnuit poate ca nu le cunoaste si nici nu ar trebui, dar poate sa apeleze la niste instrumente care sunt interfata in cadrul acestei industrii si poate face investitiile dupa profilul lor de investitor.

     

    EUGEN VOICU: Oferta unei societati de investitii pleaca de la mai multe tipuri de fonduri, in care poti sa iti asumi un risc mai mare sau mai mic si poti sa te instruiesti cu privire la piata de capital, pentru ca intri in contact cu ea prin acest instrument. Mai apoi poti sa iti deschizi un cont si sa devii investitor direct printr-o firma de brokeraj. La noi se intampla lucrul acesta destul de frecvent si dupa o perioada de timp oamenii se simt mai in largul lor si incearca sa faca propriile investitii direct.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Ca un fel de radiografie a pietei actuale romanesti, indiferent de ce categorie de investitor vorbim, are acesta aceeasi posibilitate de a investi ca si in tarile de la vest de Romania?

     

    DORIN BOBOC: Nu, raspunsul e categoric nu. Cand va avea? Depinde cu cine ne comparam. Pe masura ce mergem catre vest mai mult, decalajul creste, ca oferta in pietele financiare. Piata romaneasca de capital are 15 ani vechime. Avem o piata foarte tanara, intr-o economie de piata tanara, iar acestea sunt prin definitie economii cu un risc mai ridicat al tuturor instrumentelor decat cele de pe pietele dezvoltate. Eu nu cred ca activele erau neaparat ieftine in trecut, erau evaluate de catre piata cu un anumit cuantum de risc. De ce vin strainii sa investeasca astazi in imobiliare si nu veneau acum zece ani? Veneau probabil unii, dar foarte putini. Dar profilul de risc al economiei s-a schimbat considerabil de atunci si pana acum. La fel si cu actiunile…

     

    EUGEN VOICU: E un avantaj ca suntem intr-o piata emergenta si nu m-as compara cu investitorul de afara, care are deja marje cu mult mai mici, chiar daca riscurile sunt la randul lor mult mai mici.

     

    DAN NICU: Eu cred ca un investitor roman poate investi la fel ca si unul strain. Poate nu chiar in aceeasi gama uluitoare de instrumente, dar de exemplu, noi oferim posibilitatea de a investi si in unitati ale unui fond din strainatate. Practic, este un acces al investitorului roman catre orice piata, de la cea americana si pana la cea chineza.

     

    FLORIN CITU: Trebuie avut in vedere ca aici se asociaza si riscul de schimb…

     

    DAN NICU: Adevarat ca se asociaza un risc suplimentar, dar in functie de orizontul de investitie si profilul investitorului acest risc poate sa dispara. Spre exemplu, daca vorbim despre un investitor in euro ale carui nevoi sunt tot in aceasta moneda…

     

    FLORIN CITU: Tocmai ce vorbeam despre faptul ca piata romaneasca este complicata, si acum ne asteptam ca investitorul roman sa inteleaga cum poate investi intr-un fond din Luxemburg sau China… Eu cred ca sarim putin cu asteptarile.

     

    DAN NICU: Nu trebuie sa-i cerem sa stie cum functioneaza piata din China…

     

    FLORIN CITU: Dar trebuie sa i se explice ca este riscul mai mare…

     

    DAN NICU: Eu cred ca este interpretabil. Riscul poate fi mai mare, dar poate fi si mai mic. O investitie pe piata romaneasca comporta si ea un risc: de volatilitate a pietei, de lichiditate, pentru ca putine actiuni din Romania sunt intr-adevar lichide. Daca ne comparam cu alte piete, chiar din tarile vecine, riscurile sunt asemanatoare, am putea spune. Dar cu o piata de capital matura, riscurile sunt ceva mai mici. Intervin, e adevarat, riscuri suplimentare, cum ar fi riscul de schimb de care vorbeati.

     

    FLORIN CITU: Aceste servicii sunt oricum pentru investitorii sofisticati.

     

    DAN NICU: As indrazni sa sper ca va fi o alternativa pentru investitorii medii.

     

    CRISTIAN TUDORESCU: Si noi la Vanguard am mers pe oferirea de investitii pe alte piete, precum Bulgaria, cu un risc similar cu Romania, sau Austria. Deja investitorii medii iau in calcul aceasta diversificare.

     

    LILIANA DAMIANOV: Daca imi permiteti, din perspectiva clientelei de tip private banking, as putea sa spun ca exigentele sunt deja foarte ridicate si ni se cer permanent spargerea unor bariere, de genul accesarii de noi piete – cum ar fi cele asiatice sau cele emergente extraeuropene -, si in mod obligatoriu trebuie tatonate aceste variante, pentru ca deja suntem in interiorul granitelor UE si avem brusc acces la o multime de posibilitati investitionale pe care cercul de profesionisti ar trebui sa ni le faca disponibile si cunoscute. Clientii cu dubla cetatenie (romani la origine, dar plecati in strainatate) care investesc la noi nu-si aloca mai mult de 5% din portofoliul lor curent pe piata locala, pentru ca gradul de risc perceput este in continuare ridicat.

     

    EUGEN VOICU: Eu as recomanda in continuare o piata pe care o cunosti si in care poti sa intervii direct. Daca e sa ne uitam in jur, sunt binevenite anumite instrumente, dar sunt pentru investitori sofisticati, care vor o diversificare mai mare decat ofera piata locala.

     

    MONICA IONESCU: Vorbim si de sume mult mai importante. Faci diversificare in momentul in care piata locala e prea mica si esti obligat sa dispersezi riscul.

    EUGEN VOICU: Eu prefer, de exemplu, sa investesc pe piata locala si sa o monitorizez bine si sa ma expun mai mult sau mai putin in functie de anumite perioade ale anului sau de un anumit risc pe care il cuantific la un moment dat. Mie imi place riscul pietei romanesti si al pietelor emergente in general, dar sa fie piata pe care o cunosti.

     

    LILIANA DAMIANOV: Sunt oameni care au experimentat in ultimii 15-20 de ani pietele noastre si doresc, pe de-o parte, conservarea unei parti a capitalului pe piete mai mature si, pe de alta parte, vor diversificarea efectiva a portofoliului. Nu am vazut decat rar o adevarata nevoie de a imparti portofoliul, cat dorinta de experimentare.

     

    MONICA IONESCU: Pentru clientii cu foarte multi bani, conteaza si partea de taxare. Nu vorbim de nimic ilegal, ci de o optimizare a taxelor care ar putea fi unul dintre motivele primordiale de diversificare.

     

    DAN NICU: Dar e clar ca ratiunea diversificarii e in primul rand dispersia riscului.

     

    MONICA IONESCU: Adevarat.

     

    FLORIN NINE: Totusi, ce asteapta investitorul roman?

     

    FLORIN CITU: Investitiile monetare sunt cele mai lichide. Dar mi se pare ca iarasi mergem catre un grup select de clienti – foarte bogati, cu dubla cetatenie. Marea masa a investitorilor nu au acces la Forex sau la produsele sofisticate. Piata de capital a strans 20 de miliarde in 15 ani. Cele mai lichide sunt piata monetara, cea valutara, dar cred ca cel mai mare potential il are bursa. E mica, deci are potential de dezvoltare. Cum ajungem insa la acesta, nu stiu, dar pe termen scurt trebuie sa te uiti la piete lichide. Pentru ca romanii nu au bani sa investeasca pentru urmatorii 30 de ani, pentru pensii, de exemplu.

     

    RAZVAN PASOL: E adevarat ca nu oricine de pe strada poate sa investeasca la bursa, dar bursa nu e rezervata neaparat numai celor bogati. La noi, de exemplu, vin foarte multi investitori cu o detinere medie de 10.000 de dolari, 8.000 de dolari, care – sigur – nu e o suma mica, dar nici una fabuloasa. La bursa, eu ma astept anul acesta sa vedem o crestere medie pe indici de vreo 25%, ceea ce – daca se intampla – nu este deloc un randament rau. Pentru cine e mai putin aventuros, sunt obligatiuni, cu randamente diverse – intre 6,5% si 11%. Pe derivate, se pot dubla, dar se si pierd toti banii destul de usor si nu as recomanda aceasta piata investitorului mediu.

     

    DORIN BOBOC: Sa largim sfera discutiei si sa vorbim despre investitii care sunt la indemana tuturor celor care au un salariu.

     

    EUGEN VOICU: Si revenim la fonduri.

     

    DAN NICU: Si la depozite bancare.

     

    FLORIN CITU: Nu numai, ar trebui sa ne referim si la pensii private.

     

    DORIN BOBOC: Un avantaj major al pensiilor este deductibilitatea fiscala, care nu se mai regaseste la niciuna dintre investitiile despre care am discutat.

     

    MARIUS POPESCU: Ar mai fi asigurarile de viata – nu e deductibilitate fiscala, dar castigurile nu sunt taxate. In opinia mea, investitorul roman nu a primit inca un ochi vanat de la bursa si asta alimenteaza sentimentul exploziv. Eu ma gandesc ca la 18 ani am luat bacalaureatul, apoi am luat carnetul de conducere – sunt niste pasi pe care-i faci in viata – si cred ca, dupa ce isi va invineti ochiul, investitorul va privi in termeni de la baza. Cand esti tanar, casatorit, trebuie sa-ti cumperi o casa, dupa care trebuie sa-ti asiguri viata, pentru ca esti motorul care aduce banii in casa. Este si asta o investitie, pentru ca – daca se produce evenimentul asigurat – ai un randament de 1.000%. Daca nu, este o investitie cu randament negativ, insa esti protejat tu si familia ta.

     

    FLORIN CITU: Toate investitiile au aceeasi premisa ca si asigurarea de viata. Incearca sa-ti ofere un randament, dar unele sunt facute pentru ca esti rational si te gandesti la cei de langa tine, iar celelalte sunt mai riscante si se duc pe venitul disponibil.

     

    EUGEN VOICU: Da, dar se pot face in mod diferit. Poti sa investesti intr-un fond de investitii si poti face o asigurare clasica

     

    DAN NICU: Fara capitalizare.

     

    EUGEN VOICU: … si atunci ai economisit o gramada de bani.

     

    FLORIN CITU: In Romania, au existat foarte multe experiente in ultimii ani si se pare ca fondurile de investitii nu au reusit sa treaca peste acel moment. Par inca elitiste.

     

    EUGEN VOICU: Da, pentru ca nu au fost niste administratori puternici care sa comunice suficient de bine, probabil, pentru ca distributia sufera in continuare, bancile nu sunt specializate in asa ceva si nu exista alte retele si pentru ca oamenii deocamdata au acel sentiment legat de escrocheria FNI. Dar fondurile au avut o evolutie excelenta in toata aceasta perioada.

     

    MIHAIL ION: Dar sa revin la intrebarea initiala – in ce investim? – cred ca trebuie sa investim in pietele mature. Nu stiu in ce interval de timp o sa ajungem la nivelul acela, tindem, in 5-10-15, 50 de ani, vom fi acolo. Daca ne uitam la o familie medie din Uniunea Europeana, cam 30% din activele financiare sunt investitii in fonduri mutuale. De ce? E foarte simplu. Nu stiu sa investesc la bursa, n-am timp sa urmaresc actiunile. Pentru asta, am un asset manager care ma ajuta sa-mi iau expuneri pe piata de capital.

     

    LILIANA DAMIANOV: Din nou revenim la intrebarea: de ce am investi in fonduri?  Pentru ca aduc in general randamente mai bune decat depozitele bancare.

     

    EUGEN VOICU: Suma investita este mica, lichiditatea este buna.

     

    FLORIN NINE: As vrea sa vad fonduri care aloca sume pentru investitii imobiliare.

     

    EUGEN VOICU: Eu vreau mai mult decat dumneavoastra…

     

    DAN NICU: Dar cel putin pentru moment, legislatia fondurilor deschise de investitii si nu doar din Romania, ci si din Uniunea Europeana nu permite investitii de acest gen. Fondurile inchise pot, e adevarat, sa faca acest lucru. Dar cele deschise nu. Revenind la ce exista acum, eu cred ca o crestere mai puternica a fondurilor de investitii va veni in momentul in care dobanzile bancare vor mai scadea si remunerarea depozitelor va scadea. Pentru moment, piata fondurilor mutuale in Romania reprezinta circa 1,5% din depozitele bancare.

     

    EUGEN VOICU: Sa dam si noi un randament pentru fonduri, sa completam previziunile. Cred ca la cele mutuale vorbim anul acesta de 4-6% probabil, la cele cu instrumente cu venit fix eu sper sa obtinem peste 10%, iar la unul diversificat cred ca va fi undeva la 14-16%. La cele de actiuni ar trebui ca randamentul sa fie peste 20% anul acesta, spun eu, poate chiar si 30%.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Cati investitori aveti pe fiecare domeniu prezent aici?

     

    EUGEN VOICU: In fonduri mutuale sunt in total cam 80.000…

     

    RAZVAN PASOL: La Bursa, sa zic, cam 30.000 activi si circa  70.000 cu totul…

     

    BUSINESS MAGAZIN: Si in asigurari, cate investitii in unit-linked sunt? 100.000?

     

    FLORIN CITU: Nu, mai multi….

     

    BUSINESS MAGAZIN: Iar depozite sunt….

     

    EUGEN VOICU: Milioane, sunt cateva milioane bune de deponenti…

     

    BUSINESS MAGAZIN: Inseamna ca avem o discrepanta extrem de mare intre 200.000-300.000 de investitori si milioane de deponenti in banci….

     

    DAN NICU: Totusi, si in economiile dezvoltate a existat in timp un transfer dinspre zona bancara catre alte alternative de investitii. Deci este destul de probabil ca si in Romania sa asistam in anii ce vin la un asemenea fenomen.

  • INVITATII CLUB BUSINESS

    • Cristian Tudorescu – senior financial analyst la Vanguard
    • Cristina Monica Ionescu – head of private banking al HVB Tiriac Bank
    • Dan Mihail Nicu – managing director al SG Asset Management – BRD
    • Dorin Boboc – director de investitii al Allianz Tiriac Asigurari
    • Eugen Voicu – presedinte al Certinvest
    • Florin Citu – economist-sef al ING Bank
    • Florin Nine – Investments Manager al Regatta
    • Liliana Damianov – director Private Banking al Bancpost
    • Marius Popescu – deputy chief financial officer la ING Asigurari de Viata
    • Mihail Ion – president & CEO al Raiffeisen Asset Management
    • Razvan Pasol – presedinte al Intercapital

  • Prea multi bani“

    In piata imobiliara romaneasca sunt deja prea multi bani, lucru ce ar putea duce cat de curand la primele esecuri ale unor investitori. Totusi, dezvoltatorii se profesionalizeaza, fondurile straine se uita spre Romania cu interes ridicat, iar preturile vor continua sa creasca, cred invitatii ultimei editii a Club BUSINESS, desfasurate la hotelul JW Marriott.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Au fost destule estimari pana acum, cu o plaja destul de mare. Cati bani vor intra in piata imobiliara romaneasca? Domnule Lucianu, spuneati ceva de doua miliarde de euro…

     

    RADU LUCIANU: Anul trecut am zis ca  se vor investi in 2006 un miliard de euro, dar estimarea a fost depasita.

     

    GABRIEL BIRIS: Dar cu cat a fost depasita, cu foarte mult?

     

    RADU LUCIANU: Da, pentru ca investitorii s-au napustit ca berbecii.

     

    ADRIAN CRIVII: Dar despre ce discutam? Doar despre Bucuresti? Ca mai sunt si alte piete. Si nu vorbim numai de investitori institutionali?

     

    RADU LUCIANU: Eu m-am referit strict la dezvoltare, nu si la banii din fonduri care se plimba dintr-o parte in alta.

     

    GEORGE TELEMAN: Costul produselor finite adica.

     

    RADU LUCIANU: Exact. Cum ar fi, de exemplu, Grupo Lar, care a bagat „x“ milioane de euro intr-un proiect. Si ca ei mai sunt inca 20, sa zicem. Si acesti 20 de dezvoltatori am estimat eu ca investesc un miliard de euro. Dar sunt banii lor, de portofoliu, pe care ii investesc si dezvolta ceva.

     

    GABRIEL BIRIS: Vorbiti de „productie“?

     

    RADU LUCIANU: Da, productie de imobile. Nu bani din vanzarea cladirilor.

     

    GABRIEL BIRIS: … ca avem deja o cladire care a fost vanduta de trei ori – City Mall.

     

    RADU LUCIANU: Anul acesta estimez ca vor fi doua miliarde, poate chiar trei miliarde de euro, pentru ca sunt din ce in ce mai multi bani. Dar vorbesc de dezvoltare, de „productie“, cum zicea domnul Biris.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Iar banii „plimbati“ – adica tranzactiile cu fonduri sau alti investitori institutionali?

     

    RADU LUCIANU: Vor fi, de asemenea, multi bani.

     

    GABRIEL BIRIS: Mult mai multi.

     

    GEORGE TELEMAN: Macar dublu, pentru ca schimbi de doua ori mainile.

     

    GABRIEL BIRIS: Cred ca vor fi semnificativ mai multi decat cei investiti in dezvoltare, pentru ca, in momentul de fata, nu prea ai cu cine sa le construiesti.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Vom avea deci in continuare proiecte care exista pe hartie, dar care se vor rula si pana la urma productie nu va fi?

     

    GABRIEL BIRIS: Da, si cladiri care vor fi vandute si revandute.

     

    GEORGE TELEMAN: Prima data il vinzi inainte de a fi construit, apoi il mai vinzi de inca doua ori.

     

    IONUT DOGARU: Ar mai fi o discutie. Noi vorbim de dezvoltatori, dar cine sunt dezvoltatorii? Pentru ca in momentul de fata toata lumea dezvolta, de la cei care pana ieri vindeau produse cosmetice pana la cel care avea retea de cafenele. Acum fac dezvoltari imobiliare pe terenuri de 3.000, de 5.000 de metri patrati.

     

    ADRIAN CRIVII: Acesta este pionieratul.

     

    IONUT DOGARU: Cred ca acum avem si pionierii si oamenii, sa zicem, mai structurati, dezvoltatori de meserie.

     

    ADRIAN CRIVII: O sa vina si dezvoltatori straini foarte mari.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Care este diferenta intre oamenii care dezvoltau acum trei-patru ani si cei care dezvolta acum, care probabil – macar partial – sunt aceiasi si cei care incep acum sa dezvolte?

     

    ADRIAN CRIVII: Profesionalismul.

     

    GABRIEL BIRIS: Fiecare are piata lui. Sunt nise diferite. Inca e loc pentru micii investitori, la fel ca si pentru marii developeri.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Deci nu se calca pe picioare cei mici cu cei internationali?

     

    GABRIEL BIRIS: In momentul de fata, nu. Peste ceva timp nu va mai fi la fel.

     

    MULER ONOFREI: Toti dezvoltatorii se profesionalizeaza.

     

    ADRIAN CRIVII: Da, aceasta este diferenta intre ce s-a construit acum cinci ani, ce se face astazi si ce se va ridica maine.

     

    IONUT DOGARU: Si proiectul acela mic trebuie facut intr-un anume fel.

     

    MULER ONOFREI: Una dintre problemele cele mai mari este ca vin fonduri care se uita la un anumit tip de produs investitional, care nu poate fi oferit decat de un anumit tip de dezvoltatori, cei care inteleg ce vrea fondul respectiv. Iar acei developeri sunt foarte putini, probabil sub zece in Bucuresti. Si tocmai aici este un decalaj foarte mare intre asteptarile clientilor, adica ale chiriasilor, asteptarile fondurilor care cumpara – de la calitatea constructiei pana la tipurile de contracte de inchiriere. Ca sa nu mai vorbim de detalii precum termenele de contractare, care sunt deja o fantezie in Romania. Initial nu am crezut, pana cand nu am inceput sa construim. Toata lumea iti spune acelasi lucru si exact asta se intampla. Toata lumea stie, toata lumea isi asuma. Singura solutie este sa faci contracte de constructie cu penalitati ingrozitoare.

     

    GEORGE TELEMAN: Vorbeai mai devreme de lipsa de produs de pe piata. Intr-un fel e normal, toata lumea s-a grabit sa intre in produse cu rentabilitate mai mare. Cele despre care spui tu – pentru fonduri de pensii – au timp sa astepte.

     

    ADRIAN CRIVII: Acestia sunt adevaratii bani care o sa intre pe piata – fondurile private de pensii, de sanatate, de asigurari de viata. Pentru ca se si potriveste tipul fondului cu industria. Ai asteptare peste 20 de ani sa-ti vina banii. Unde sa investesti? In imobiliar, unde ai randament nu spectaculos, dar consistent si poti sa prinzi si un ciclu de cadere a pietei si sa reziste.

     

    IONUT DOGARU: Noi vorbim foarte frumos despre piata imobiliara. Dar cred ca vorbim de fapt doar de Bucuresti si patru-cinci orase mari, dar la nivel national nu stiu cat se percep investitiile imobiliare.

     

    GABRIEL BIRIS: Daca nu se misca lucrurile nici in Bucuresti cum sa se miste in alta parte?

     

    GEORGE TELEMAN: Bucurestiul se misca, este evident. Practic, este orasul cu cea mai mare crestere economica din Europa – 9%.

     

    GABRIEL BIRIS: Dar e foarte interesant sa vezi de unde vine cresterea economica. Pentru ca acum, fara sa fi avut timpul sa diger cifrele, simt ca avem o crestere economica venita dintr-un sector economic foarte limitat – si anume constructiile. Este un motor, e clar. Dar ca motorul acesta sa aiba combustibil, este nevoie de investitii in industrie, in productia de bunuri si servicii. Care nu este la nivelul la care ne-am astepta, din pacate.

     

    ADRIAN CRIVII: Pentru ca discutam de unde vin banii, banii intra din foarte multe fonduri speculative care, treptat-treptat, au intrat sau chiar au iesit deja. Dar trebuie sa remarc ca o suma foarte mare provine de la veniturile celor care muncesc in strainatate. Vorbim de 5% din PIB – aproape cinci miliarde de euro – care au intrat in tara. Vorbeam de constructii – 7% din PIB. Au ciocanit si au bocanit constructorii de 7% si au economisit cei care lucreaza in strainatate si au adus 5% din PIB.

     

    GEORGE TELEMAN: Eu sunt putin mai optimist decat domnul Biris si va spun si de ce. Ma uit si unde investesc si la cine inchiriez. Vad conceptul de near-shoring (externalizare de servicii – offshoring in regiuni apropiate – n.r.) care este destul de dezvoltat. Am investit in cladiri imobiliare si vorbim de chiriasi de centre de servicii ca Wipro, HP, Oracle, Accenture. Sunt cateva companii mari care au investit deja si au planuri ca in 3-4 ani sa le dezvolte.

     

    GABRIEL BIRIS: Domnul Teleman are marele avantaj ca vede lucrurile din prisma investitorului care a bagat bani in imobile si vede cum se misca piata. Dar cred ca are o vedere limitata la un segment superior. Ce aveti voi nu au multi. In momentul de fata nu sunt multe spatii de birouri de clasa A si atunci cererea care exista pe piata este foarte usor sa o satisfaceti. Sa vedem insa ce va fi daca maine oferta de spatii creste de cinci ori. Se vor umple? Si nu maine, ci poate intr-un an de zile se va intampla.

     

    GEORGE TELEMAN: Intr-un an de zile nu. Eu zic ca in patru ani, oferta va fi de patru ori mai mare. Bucurestiul suporta un milion de metri patrati de birouri.

     

    GABRIEL BIRIS: Si in momentul de fata cat sunt?

     

    GEORGE TELEMAN: Cred ca 200-250.000.

     

    GABRIEL BIRIS: Si ziceti ca un milion vor fi in patru ani?

     

    GEORGE TELEMAN: In cinci ani de zile.

     

    GABRIEL BIRIS: Eu cred ca vor fi mai repede.

     

    GEORGE TELEMAN: Nu ai fizic cum.

     

    MULER ONOFREI: Dar asta s-a intamplat in toate tarile din jur. La un moment dat exista un boom de oferta pe piata, dar e un mecanism normal de ajustare. Nu se mai construieste o perioada, piata se regleaza. Ce este important este sa existe o crestere economica sustinuta care sa acopere acest boom imobiliar. Ceea ce, pana in prezent, chiar am avut si cred ca vom avea in continuare.

     

    GABRIEL BIRIS: Senzatia mea este ca segmentul imobiliar se misca foarte puternic si nu reflecta exact cresterea economica.

     

    MULER ONOFREI: Poate e adevarat ca economia creste mai incet decat piata de real estate, dar, pe de alta parte, trebuie sa ne gandim la cum arata piata imobiliara nu de mult. Si ma refer la segmentul pe care il cunosc – spatiile industriale. Oferta era acum cativa ani extrem de mica…

     

    GEORGE TELEMAN: Era la zero practic.

     

    MULER ONOFREI: Erau cladiri proaste, in locatii ingrozitoare, care nu serveau scopului pentru care au fost construite.

     

    GABRIEL BIRIS: Absolut. Care au fost sufocate de trafic, erau in centrul orasului…

     

    GEORGE TELEMAN: Si asta acum doi ani de zile, nu mai departe.

     

    MULER ONOFREI: Si acum in domeniul industrial, ne chinuim – ProLogis si alti dezvoltatori – sa construim. Pana se va ajunge la situatia in care sectorul imobiliar sa decoleze in raport cu restul economiei, mai e de construit. Pentru ca e o tara goala.

     

    ADRIAN CRIVII: Asa e. Toti stiti ca pe piata imobiliara este un decalaj intre cerere si oferta. Intre cererea solvabila si oferta competitiva. Deocamdata in Romania, pe toate segmentele de piata, este foarte mare decalajul. Si acesta este motorul care urca piata imobiliara, dincolo de economie, pana ajunge piata sa se maturizeze. Cand se va maturiza piata, vor aparea reglajele fine. In orice caz, piata imobiliara nu e o piata de bunuri fungibile. La masini, la grau sau portocale daca pretul e mare, vine imediat lumea cu produse si pretul se echilibreaza. Daca e un deficit pe piata de birouri, nu poti sa-l rezolvi in trei sau sase luni, pentru ca trebuie sa construiesti un an si ceva, doi ani.

     

    GABRIEL BIRIS: Da, pana la urma nu trebuie sa ne temem ca piata imobiliara o va lua inaintea economiei, pentru ca – asa cum ati spus – oferta de spatii, cel putin pe industrial sau logistica, era aproape neglijabila. Si atunci zicem ca nu sunt investitii in servicii de logistica. Da, dar serviciile de logistica fara spatiile adecvate nu pot sa functioneze. E normal sa existe intai oferta de spatii de calitate, care probabil vor atrage apoi si investitii in servicii.

     

    ADRIAN CRIVII: Haideti sa revenim totusi la intrebarea „de unde vin banii?“ Stiti care este, dupa parerea mea, motorul cel mai important care a dat drumul la industria aceasta imobiliara? Faptul ca pamantul este cea mai mare avere a unei tari si Romania a fost caracterizata in ultimii 17 ani de faptul ca cel mai important activ a fost in afara circuitului economic. Cate terenuri au zacut in jurul marilor orase? Vorbim de averea oraselor care nu a fost pusa in valoare. Au inceput apoi, au intrat in intravilan, a inceput putin sa se dezvolte infrastructura, au inceput constructiile. Oricine investeste in imobiliare are la baza un teren pe care construieste un mall, o cladire de birouri, relocheaza o fabrica. Eu zic ca stabilitatea economica, scaderea inflatiei si investitiile care au venit pe activele acestea importante aflate in afara exploatarii au generat banii. In plus, cred ca o parte din bani au venit si de la expati, care si-au plasat aici o parte din economii.

     

    GEORGE TELEMAN: Cred ca au inceput sa vina si fondurile de investitii, care investesc masiv. Iar developerii construiesc, cauta noi locatii, vand proiectul si se apuca de altele.

     

    GABRIEL BIRIS: Probabil ca cei mai multi bani vin de la fonduri de private equity.

     

    IONUT DOGARU: Si de la developeri in sine. De exemplu, noi avem banii nostri cu care facem pana la 40% din proiect dupa care atragem finantarile si avem o alianta cu Morgan Stanley care este gata sa ne finanteze. Problema nu este insa ca nu ar exista bani, ci ca nu sunt proiecte.

     

    ADRIAN CRIVII: Si capacitatea de a le pune pe piata.

     

    MULER ONOFREI: Expertiza lipseste. In Romania exista cerere, exista bani, exista si straini care sunt dispusi sa se relocheze, ce nu exista insa – in afara de infrastructura – e o lipsa crasa de expertiza locala in ceea ce priveste dezvoltarile imobiliare, iar aceasta este principala frana.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Haideti sa facem un scenariu. Ce se va intampla in trei sau cinci ani de acum incolo? Se va satura piata, va creste fluxul de investitii?

     

    GEORGE TELEMAN: Este evident ca randamentele nu mai sunt asa de mari. In doi ani de zile au scazut de la 14% la 7%.

     

    GABRIEL BIRIS: Se vorbeste de 6,5%.

     

    ADRIAN CRIVII: Asta inseamna o maturizare a segmentului de birouri.

     

    GEORGE TELEMAN: Bucurestiul ramane pentru noi principala tinta de investitii.

     

    RADU LUCIANU: Bucurestiul este motorul a tot ce inseamna scaderi de yield-uri (randamente anuale – n.r.) si cresteri de preturi. Si vor mai scadea randamentele. Ce se va intampla pe termen mediu? Trei ani, zic eu, ca mai dureaza pana se calmeaza tot. Cinci ani va mai dura pana se satureaza piata de locuinte si de retail.

     

    GEORGE TELEMAN: Cate apartamente se construiesc anual in Bucuresti?

     

    IONUT DOGARU: In momentul de fata sunt in constructie cam 8.000. Cam in trei ani se vor termina.

     

    GEORGE TELEMAN: Si cererea cat e? Este de 60.000?

     

    RADU LUCIANU: Oficialii anunta 2,4 milioane de locuitori in Bucuresti. Neoficial, noi credem ca sunt peste trei – 3,3-3,4 milioane – populatie aflata zilnic in oras – cu studenti, cu straini…

     

    GABRIEL BIRIS: … cu satelitii, ca daca stai in Pipera nu esti trecut ca locuitor al Bucurestiului.

     

    RADU LUCIANU: Mai sunt si oameni care cumpara ca investitie.

     

    ADRIAN CRIVII: In Bucuresti si orasele mari cumpara foarte mult si cei care lucreaza in strainatate si vor sa se mute.

     

    GABRIEL BIRIS: Cate din unitatile noi lansate pe piata sunt cumparate de cei care efectiv o sa locuiasca in ele?

     

    RADU LUCIANU: 40%.

     

    IONUT DOGARU: Si asta e o problema, pentru ca frica noastra ca dezvoltator este sa nu patim ca la Budapesta unde sunt dezvoltari fantoma in care bate vantul. Pentru ca au cumparat oamenii ca investitie si nu locuieste multa lume in acele complexuri. In Romania nu suntem inca in faza asta.

     

    RADU LUCIANU: Se vor inchiria si apoi vor scadea chiriile. Asta va fi provocarea: sa gasesti o locuinta buna la un pret rezonabil. In loc sa dai 2.000 de euro lunar, poate vor ajunge la 300-400 de euro. Si asa se va schimba mentalitatea romanului de a nu mai baga 500.000 sau un milion de euro pentru a-si cumpara o locuinta, ci va sta cu chirie. Asa cum se intampla si in alte tari. Oameni cu milioane in cont stau o viata intreaga cu chirie.

     

    ADRIAN CRIVII: La noi este o dovada de stabilitate. Iau casa, stau aici. Societatea moderna presupune ca te muti unde gasesti de lucru.

     

    GEORGE TELEMAN: OK, piata este in curs de maturizare, dar care vor fi performerii pietei imobiliare in perioada urmatoare?

     

    RADU LUCIANU: Dezvoltatorii vor fi performerii, insa trebuie sa stie exact ce construiesc. Acum s-au aruncat aproape toti pe rezidential, pentru ca au sesizat ca este o cerere foarte mare. Insa vor fi si dezvoltatori care vor avea rateuri in doi sau trei ani de acum incolo.

     

    GABRIEL BIRIS: Fondurile de investitii merg mai mult pe piata de birouri.

     

    RADU LUCIANU: Dar iau si ele teapa. Sunt fonduri – nu dau nume – care s-au cait ca au luat cladiri de birouri si nu-si scot banii. Au avut de cheltuit niste fonduri anul trecut, s-au aruncat ca lupii si acum au trecut pe la noi ca au un portofoliu de vanzare.

     

    GEORGE TELEMAN: Care-i riscul tau? Banuiesc ca sunt yield-uri sub piata.

     

    RADU LUCIANU: Da, ele vand ceva rau cu ceva bun la pachet ca sa le marite. Dar asta este. Sunt foarte multi bani. Sunt prea multi bani, zic eu.

     

    ADRIAN CRIVII: Nu-i resoarbe piata, nu poate sa-i inghita?

     

    RADU LUCIANU: Nu stiu. Piata ii inghite, dar se duc preturile in sus. Ceea ce este de vanzare devine mai scump, si mai scump.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Interesanta chestiunea cu prea multi bani. Care-i riscul?

     

    GEORGE TELEMAN: Parerea mea este ca vor fi si mai multi. Vor castiga cei care reusesc sa gaseasca proiecte la un randament acceptabil.

     

    RADU LUCIANU: Va fi un pericol, pentru ca, daca cei care dezvolta proiecte – in nebunia lor de a obtine mai multi bani – crezand ca o sa le creasca de zece ori pretul, si nu o sa vanda proiectul pentru a face altele, banii vor disparea. Pentru ca o sa se sature si fondurile si vor pleca in Bulgaria, in Serbia.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Este deja o bula a preturilor despre care se tot vorbeste? O bula care se va sparge inevitabil la un moment dat?

     

    ADRIAN CRIVII: Depinde de ce se intampla cu economia. Daca va continua sa creasca nu vor fi probleme pe piata imobiliara. Sa nu eliminam in totalitate subiectul globalizarii. Daca pica bursele internationale, vor fi efecte si la noi.

     

    GEORGE TELEMAN: Si primul semn e cresterea dobanzilor. Si cred ca ar fi un moment bun sa mai mergem sa strangem niste bani de pe pietele financiare, pana nu mai cresc dobanzile.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Cat ati investit pana acum in Romania?

     

    GEORGE TELEMAN: 150 de milioane de euro in cateva proiecte mai speciale, fara rezidential, fara speculatii pe terenuri, ca nu avem mandat pentru asa ceva.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Domnule Crivii spuneati ca se pregatesc multe fonduri sa intre in piata. Ce ii mana?

     

    ADRIAN CRIVII: Eu ma refeream la fondurile de pensii care este normal sa fie prezenti pe o piata imobiliara stabila.

     

    RADU LUCIANU: Da, in momentul acela vorbim de o piata matura.

     

    MULER ONOFREI: Probabil ca in perioada urmatoare vor intra mai multi developeri de calitate internationala. Iar acestia vor dezvolta produse investitionale ce ar putea fi cumparate de aceste fonduri de pensii. Pentru ca acum nici nu ar avea ce sa ia.

     

    RADU LUCIANU: Eu le spun ce sa cumpere: teren. Am ajuns sa vand terenuri mai mari, ca valoare, decat o cladire.

     

    GEORGE TELEMAN: Degeaba, daca nu au mandat sa investeasca in asemenea proprietati, nu pot sa intre.

     

    IONUT DOGARU: Iar treaba asta cu terenurile imi distruge mie oportunitatile de a putea investi si de a face proiecte noi. Pentru ca eu am „nesansa“ ca nu pot investi intr-un teren si sa astept trei ani dupa care sa vand terenul. Eu trebuie sa am un plan foarte clar: cumpar terenul, construiesc in doi ani, dupa care vand si o iau de la capat. Iar preturile actuale sunt oarecum umflate artificial din cauza atitudinii speculative.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Daca bani vor fi tot mai multi in piata, exista vreun motiv sa nu creasca si in continuare preturile?

     

    GEORGE TELEMAN: Niciun motiv.

     

    BUSINESS MAGAZIN: De altfel, recent a fost facuta publica o informatie cum ca preturile vor continua sa creasca inca 15 ani.

     

    GEORGE TELEMAN: 15 ani e prea mult.

     

    MULER ONOFREI: E greu de spus. Cine are globul de cristal?

     

    ADRIAN CRIVII: S-ar putea sa vorbim de un ciclu de 20 de ani. Noi crestem deja de sapte ani, din 2000.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Deci 13 ani ar mai putea, poate nu chiar 15.

     

    GABRIEL BIRIS: Dar au scazut vreodata preturile in Romania?

     

    ADRIAN CRIVII: Da, intre 1996 si 2000 a fost cadere libera. Ganditi-va ca era o perioada in care nu se construia mai nimic in Romania si lumea se intreba de ce nu se construieste. Cumparai o locuinta cu o treime din costuri. Cine sa construiasca. Iar acum vorbim de randamente de 50% sau chiar 100% la rezidential. Adica dai 500 de euro si vinzi cu 1.000 metrul patrat. Atunci te costa 300 de euro si vindeai cu 100.

     

    IONUT DOGARU: Nu mai ziceti de randamente asa de mari, ca nu e chiar asa.

     

    ADRIAN CRIVII: La dumneavoastra, cei care trateaza profesional subiectul, nu. Dar mai sunt cei care dau lovituri.

     

    IONUT DOGARU: Cred ca si in acest caz e din ce in ce mai putin. Nu mai e ca acum doi-trei ani.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Este complicat sa finantezi un proiect imobiliar in Romania?

     

    GABRIEL BIRIS: Depinde foarte mult de proiect si de expertiza dezvoltatorului. Dar cei care au facut deja un proiect care a iesit fara probleme nu au nicio problema in a gasi finantare.

     

    RADU LUCIANU: Nici eu nu cred asta. Daca nu te duci la o banca, te duci la alta, e chiar imposibil sa nu gasesti pe cineva care sa te finanteze.

     

    BUSINESS MAGAZIN: In concluzie, mai exista potential de crestere?

     

    GABRIEL BIRIS: Categoric, pe piata imobiliara este un potential de crestere imens.

     

    ADRIAN CRIVII: Cand cineva care stie imobiliare intra in tara asta si se uita cu atentie, isi da seama cati bani trebuie bagati aici. Cand vezi drumurile, cand vezi cartierele, cand vezi izolarea termica, iluminatul, tot-tot-tot.

     

    IONUT DOGARU: In concluzie, nu stim cati bani vor intra, dar cu siguranta vor fi multi.

  • INVITATII CLUB BUSINESS

    • Adrian Crivii – managing partner, firma de evaluare Darian
    • George Biris – partener, firma de avocatura Biris Goran
    • George Teleman – partener, compania de investitii Equest Balkan
    • Radu Lucianu – managing partner, compania imobiliara Eurisko
    • Ionut Dogaru – country manager, dezvoltatorul imobiliar Grupo Lar
    • Muler Onofrei – market officer pentru Romania, dezvoltatorul ProLogis

  • Consumul creste pe datorie

    Romania are cel mai mare ritm de crestere al consumului dintre toate tarile din UE si se anticipeaza ca dinamica pozitiva va continua si in anii urmatori. Cauzele si beneficiile, precum si modalitatile de finantare a consumului au fost dezbatute la ultima editie a Club BUSINESS, ce a avut loc saptamana trecuta la hotelul JW Marriott.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Ar trebui sa ne alarmeze nivelul actual al consumului?

     

    RADU CRACIUN: Ca sa putem defini mic si mare ar trebui sa ne putem raporta la ceva. Pentru ca trebuie sa tinem cont de faptul ca in comparatie cu alte tari din regiune – daca e sa ne referim la Europa Centrala – ca nivel de inzestrare, de dotare al gospodariilor, Romania probabil ca a plecat de la nivelul cel mai scazut. Diferenta dintre starea de fapt si aspiratiile oamenilor era poate cea mai mare daca ne raportam la alte tari. Cred ca aceasta este si principala cauza a apetitului romanilor pentru consum.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Aveti si niste cifre comparative?

     

    RADU CRACIUN: In nicio alta tara din regiune din 1990 pana acum nu s-a inregistrat o dinamica a vanzarilor cu amanuntul precum cea din Romania. Anul trecut vanzarile cu amanuntul au crescut, conform statisticilor, cu 24%, dupa doi ani consecutivi in care cresterea a fost de peste 15%. In nici una din tarile din regiune nu s-a mai inregistrat un ritm de crestere de 17-18%. Cu atat mai putin vreme de trei ani la rand. Asta cred ca arata diferenta de care vorbeam – intre dotari si aspiratii efective. Pe de alta parte, cred ca arata si ca perioada de aur a comertului cu amanuntul se apropie de sfarsit si ca ne intoarcem la niste rate de crestere poate mai moderate.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Deci e vorba de o baza de plecare foarte mica, motiv pentru care cresterea consumului ni se pare mare. Dupa aceste cresteri, credeti ca Romania a ajuns o piata mai matura?

     

    RADU CRACIUN: Nu e vorba de o piata mai matura. Daca ne gandim ca foarte multe dintre aceste bunuri care au dat dinamica vanzarilor cu amanuntul sunt bunuri de folosinta indelungata, inseamna ca o perioada destul de lunga oamenii nu le vor mai cumpara din nou. Si atunci poate ca vor incepe sa-si plateasca creditele pe care le-au acumulat, sa-si directioneze veniturile catre a economisi mai mult. Cred ca astfel de rate de crestere a consumului cum s-au inregistrat in ultimii trei ani in vanzarile cu amanuntul nu sunt sustenabile.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Mai este loc de crestere a volumului de credite?

     

    SERGIU OPRESCU: Fata de tarile din regiune, inca avem cel mai scazut nivel de intermediere financiara – vorbim de credite neguvernamentale ca procent din PIB.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Desi am spune ca oricine din jurul nostru a accesat un credit-doua sau chiar trei…

     

    SERGIU OPRESCU: Dar se pare ca cei care sunt ceva mai departe (in alte tari – n. r.) au luat chiar patru-cinci. Vorbim din aceasta perspectiva – a gradului mic de indatorare – de un mare potential de crestere – cel mai mare din regiune. De asta si este Romania atat de interesanta din perspectiva bancilor straine, a noilor jucatori care vor sa vina pe piata. Cu atat mai valabila si mai valida este ecuatia luand in consideratie segmentul de retail. Pentru ca pe acest segment venim si mai din urma – am plecat de la un nivel chiar si mai redus decat ce aveam in domeniul creditului adresat corporatiei. Ca atare, cred ca potentialul este si mai mare in segmentul de retail. Si el trebuie cuplat si calculat si in corelatie cu asteptarile de aprecieri salariale care exista in Romania.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Cat de mari sunt aceste asteptari?

     

    SERGIU OPRESCU: Analistii spun ca asteptarile de crestere salariala in acest moment sunt de 20-25% pe urmatorii trei-patru ani. Aceasta asteptare la nivelul analistilor duce printr-un efect de bulgare de zapada la aceeasi dimensiune pe segmentul creditului de retail. La nivelul creditelor acordate populatiei, suntem inca departe fata de mediile din zona noastra. Din ultimele calcule pe care

    le-am facut suntem inca la 30-40% din media Cehiei, Poloniei si Ungariei si cu 10-15 procente sub media Bulgariei in clipa de fata.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Tendintele din punctul acesta de vedere par clare.

     

    SERGIU OPRESCU: Pana la urma e o problema de fizica: trebuie sa plec din punctul A si sa ajung in punctul B. Cu ce viteza sa merg daca cel care a plecat din punctul C a plecat inaintea mea si trebuie sa ajungem amandoi in acelasi timp? Daca aplicam teoria convergentei (toate tarile din regiune se duc intr-o directie, iar noi venim mai din spate) e clar ca viteza noastra trebuie sa fie mai mare. Chiar la nivelul BNR se recunoaste acest lucru. „Da, viteza trebuie sa fie mai mare. Problema e ca trebuie sa stam pe cal in perioada asta.“ Sa nu cadem de pe cal din pricina vitezei.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Sa nu fie viteza prea mare…

     

    SERGIU OPRESCU: Exact. Pana la urma nu se sperie nimeni ca vom merge cu o viteza mai mare decat ceilalti. Dar trebuie sa fie o viteza controlabila.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Si vedeti o problema in acest galop prea mare?

     

    SERGIU OPRESCU: Eu personal nu. Ma inscriu in linia de gandire a colegilor mei din sectorul bancar care spun ca e normal si natural sa incercam sa condensam cateva etape. Si chiar daca volumul creditelor guvernamentale a crescut si creste in continuare, si asteptarile sunt destul de mari. Estimam cu totii sa creasca din nou creditul neguvernamental cu 45-50% in acest an. Ceea ce ar fi fenomenal dupa o crestere de 60% in 2006. Niciun investitor nu va gasi nicaieri in Europa, cu atat mai putin in industria bancara, un ritm de crestere similar ca si cel din Romania.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Si in cat timp ne-am putea astepta sa ajunga gradul de indatorare la nivelul tarilor din regiune?

     

    SERGIU OPRESCU: Ecuatia e mult mai complexa… Va dau un exemplu din piata de retail. Probabil ca am fi ajuns mult mai in fata daca nu am fi avut normele BNR care ne impun anumite reguli cum a fost cea cu 35% (grad de indatorare din totalul veniturilor – n.red.) sau cea cu 25% avans minim. Avem in acest moment un decalaj foarte mare – si s-a facut recent un studiu – fata de acum doi ani cand un om cu un salariu mediu putea sa-si cumpere 66 de metri patrati de locuinta, in prezent poate sa mai cumpere doar vreo 50 de metri patrati. Deci relativ vorbind, chiar daca salariul mediu a crescut, el nu a crescut suficient de repede pentru a tine pasul cu dinamica pietei imobiliare. Ca atare, nici creditul nu poate sa creasca si el in acelasi ritm, pentru ca este direct legat prin norma aceea care reglementeaza si conditioneaza de nivelul salarial. Adica voi putea sa finantez din ce in ce mai putin din valoarea imobilului.

     

    RADU CRACIUN: Mai vreau sa adaug ceva aici, pentru ca mai este un aspect. Daca, de exemplu, ne uitam la o tara ca Polonia si acceptam ideea ca Romania are o intarziere de trei-patru ani fata de Polonia, salariile medii din Romania sunt cu 30-40% mai mici decat cele ale Poloniei din urma cu cativa ani. Si atunci, sigur ca nici creditul de consum nu poate sa ignore nivelul salariilor din Romania. Si procesul de recuperare a creditului de consum depinde de dinamica salariilor si de nivelul de convergenta al salariilor cu cele din zona.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Dar cum era nivelul consumului sau al creditelor de consum din Polonia in urma cu patru-cinci ani? Erau comparabile cu cele din Romania de acum sau erau mai mari?

     

    RADU CRACIUN: Ratele de crestere ale creditului de consum nu cred ca au fost la fel de mari. Procesul la ei a fost mult mai gradual, pentru ca dobanzile au scazut mai repede, politica dezinflationista a functionat mai bine decat in Romania, insa e interesant de remarcat ca in totalul activelor bancare, ponderea creditelor de consum era mult mai mica decat in cazul Romaniei. Cu alte cuvinte, bancile romanesti sunt intr-un fel mult mai expuse creditului de consum decat erau bancile Poloniei in urma cu patru-cinci ani.

     

    ROZAURA STANESCU: Creditul de consum vreau sa spun ca, in opinia mea, el corespunde perioadei in care ne aflam. Deci cu siguranta oamenii consuma, nu am trecut in faza de maturare a pietei, acesta este si motivul principal pentru care consumul merge si sunt foarte multi care s-au indatorat la maximum. E o ecuatie care se leaga – nu poti sa tii acelasi ritm pentru ca gradul de indatorare e cel care ramane – daca e sa citim printre randuri informatiile transmise de BNR – singura reglementare care va ramane este cea legata de gradul de indatorare. Deci implicit vom fi legati de veniturile pe care le vom avea.

     

    SERGIU OPRESCU: Pe de alta parte tocmai aceasta prevedere – si am si ridicat-o intr-o intrevedere cu BNR – are valabilitatea ei in functie de perioada la care a fost facut acel 35% (limita maxima a gradului de inda-torare – n. red.)…

     

    ROZAURA STANESCU: Da… 30-35-40%!

     

    SERGIU OPRESCU: … daca eu ma astept la un moment dat ca aprecierea mea salariala sa se faca cu o viteza de 20-25% pe an si acest lucru mi s-a intamplat in ultimii trei ani. Acel 35% ca nivel minim a fost gandit la momentul respectiv pentru a-i da omului posibilitatea sa aiba ce manca de 60%. Or, acest procent devine irelevant in momentul in care se apropie de 500-600 de euro, deoarece clientul ar fi putut sa se indatoreze mai mult decat 40%. Aceeasi ecuatie (cu 60% pentru a asigura traiul – n.red.) nu e valabila la salarii mari.

     

    IRINA IACOB: Sunt de acord si chiar voiam sa intreb – din acest punct de vedere ce previziuni exista? Pentru ca la un salariu de 300-400 de euro lunar e normal sa se ia in considerare o marja de 30-40%, dar la un salariu de 1.500-2.000 de euro, pentru ca sunt destul de multi din clasa de mijloc care au ajuns la un venit pe familie de 2.000-3.000 de euro pe luna, nu se va relaxa aceasta conditie?

     

    SERGIU OPRESCU: Nu s-a facut aceasta diferentiere.

     

    IRINA IACOB: Dar ar trebui sa se faca…

     

    SERGIU OPRESCU: S-a urmarit simplitatea normei – sa fie usor de urmarit.

     

    IRINA IACOB: Dar e necesar pentru a creste consumul.

     

    ROZAURA STANESCU: Asta o data. Dar, dupa parerea mea, una este o nevoie la venituri de 1.200-1.500 de euro pe luna si altele sunt nevoile la 300-400 de euro pe luna. Deci nu masuram aceleasi nevoi. Omul care are 1.500-1.600 de euro pe luna gandeste altfel si nu sta sa-si ia pe credit nici aspiratorul, nici masina de spalat. Sunt absolut lucruri diferite. Deci de aceea se spune ca odata cu maturitatea creditului se schimba si fata creditului.

     

    IRINA IACOB: Dar la un credit ipotecar pentru care conditiile actuale sunt aceleasi pentru toate categoriile…

     

    ROZAURA STANESCU: Da, teoretic sunt aceleasi conditii. Practic, tot cei cu bani mai multi se duc mai usor pe el.

     

    SERGIU OPRESCU: Eu sunt de parere ca orice masura administrativa de acest tip nu face decat sa produca distorsiuni in piata. Pentru ca uitati-va ce se intampla: noi marim maturitatile si scadentele creditelor. Din ce cauza? Din cauza acestui prag de 35-40%. Si am ajuns sa avem credite de consum pe 15 sau chiar 25 de ani. De curand am auzit chiar de 30 de ani in cazul unei banci. Ajungi sa te gandesti in ce lume traim pana la urma? O alta distorsiune a fost creditul ipotecar. Eu nu stiu in clipa de fata din cele 8,6 milioane de euro de la finalul anului trecut in credite de consum cat de multe sunt de-a dreptul credite ipotecare. Si va spun din ce cauza e important: din toate tarile acestea – Cehia, Ungaria – care au intrat in UE si la care incercam sa ne raportam, toate au avut un prim val de crestere a creditului de consum, dupa care, al doilea val care este cel cu adevarat de dezvoltare si de stabilitate a pietei de retail banking este reprezentat de creditul ipotecar. Noi, in Romania, nu stim – suntem in al doilea val? Suntem inainte de al doilea val?

     

    FRANCISC BODO: Dezvoltarea pietei imobiliare a fost total diferita in Romania fata de celelalte tari. Si piata imobiliara din Polonia a traversat o perioada dificila la mijlocul anilor 1990, dupa care si-a revenit, s-a relansat. In Romania, piata este in continua formare din foarte multe puncte de vedere.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Nu s-a terminat insa cu creditul la electrocasnice…

     

    DRAGOS SIMION: Nu s-a terminat, e departe de a se termina, dar nici nu va mai avea vreodata o crestere spectaculoasa. Cel putin nu ca procent din totalul vanzarilor de retail electric. Nu cred ca va mai fi vreo situatie cum a fost in urma cu doi-trei ani. Credem ca pe termen mediu, in domeniul retailul electric, creditul se va stabiliza undeva la 30-35%, cum e in Cehia sau Ungaria. Dar nu e vorba numai de retailul electric, sunt alte piete in care eu cred ca acest credit e abia la inceput.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Creditul e abia la inceput in multe domenii. Dar in privinta consumului cum stau lucrurile? Vorbim de un grad de penetrare suficient de mare?

     

    DRAGOS SIMION: Consumul va creste. Eu am facut aprecierea fata de produsul de credit de consum deja traditional. Dar eu zic ca in general creditul incepe sa capete aspecte mult mai sofisticate. Incepe sa apara creditul pe card, cand cumparatorul – pentru o valoare a facturii pana la un anumit nivel – nu va mai apela la dosar si va face creditul direct de pe card. Dar nu e rolul lui sa ia locul creditului traditional. In schimb vor aparea alte tipuri de credit, pe care noi nu le vom percepe ca atare, pentru ca din punctul nostru de vedere (al retailerilor – n.red.) un produs cumparat cu cardul este un produs platit cash.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Ceea ce nu va deranjeaza.

     

    DRAGOS SIMION: Nu ne deranjeaza. Creditul pe card este o zona de crestere spectaculoasa in continuare. Si consumul  va creste. Conform previziunilor noastre, intr-un orizont de patru-cinci ani, piata de retail electric va fi dubla fata de cea din acest moment.

     

    BUSINESS MAGAZIN: 2 miliarde de euro?

     

    DRAGOS SIMION: Undeva spre doua miliarde de euro. Piata a fost anul trecut sub un miliard – cam 900 de milioane de euro.

     

    SERGIU OPRESCU: Avem la ora actuala cam 27 de miliarde de euro credit neguvernamental si 11 miliarde de euro credit de retail, ceea ce reprezinta cam 40-45%.

     

    FRANCISC BODO: Creditele imobiliare au stat intr-o faza latenta ani de zile. Si daca imi aduc bine aminte, in urma cu cativa ani brokerii imobiliari spuneau ca o sa vedem pe piata mii de noi apartamente, dar nu vedeam buldozerele. Ei, azi vedem buldozerele.

     

    SERGIU OPRESCU: Eu am deja o problema ca proiectele imobiliare devin derivative, in sensul ca se vand ca proiecte. Nu se mai baga buldozerul ca sa faca proiectul. Probabil ca din 100 de proiecte se fac 30-40, dar restul nu. Pentru ca preturile la teren au crescut atat de mult incat cei care au teren se intreaba daca se mai merita sa construiasca…

     

    DRAGOS SIMION: Da, dar daca s-ar si apuca toti sa construiasca acum, n-ar avea cu ce. Intr-un fel exista o sincronizare a lucrurilor, care se asaza cumva prin natura lor.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Ce influenta va avea eliminarea avansului minim obligatoriu?

     

    DRAGOS SIMION: Eu cred ca o problema mai mare decat a avansului este cea a veniturilor. Mai ales pentru clasa mijlocie care, asa cum stiti, cuprinde medici, avocati, contabili si au veniturile in fel si fel de forme. Chiar legale, dar sunt forme. Ei bine, multe dintre banci le iau in considerare numai o parte din venituri – in proportie de 50% sau 80% sau cat o fi. BNR da in continuare semnale negative de natura sa descurajeze creditul.

     

    SERGIU OPRESCU: E o optiune de politica, pana la urma. N-am cum sa spun BNR „aoleu, de ce faci asta?“, pentru ca asta vrea sa faca. Problema se pune in a demonstra BNR ca o crestere mai mare a creditului neguvernamental e sustenabila si e de dorit. Cresterea PIB este alimentata in proportie de 84% de consum. Or, aceasta ecuatie este putin diferita fata de ceea ce se intampla in alte tari – fata de cat de mult suntem expusi consumului fata de ceea ce se intampla in alte tari.

     

    RADU CRACIUN: In general, orice banca nationala incearca sa greseasca mai degraba pe partea prudentei decat pe cea a asumarii unui risc excesiv. Daca ne uitam la PIB si la dinamica consumului privat – rata de crestere nu-si gaseste corespondent in tarile din regiune. Iar atitudinea prudenta a BNR este, intr-un fel, de inteles. Sigur ca de la un punct incolo prioritatile BNR si cele ale bancilor comerciale nu prea coincid si se pot afla pe pozitii chiar opuse.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Vedeti un pericol ca aceasta crestere a PIB sa fie atat de mult legata de consum, mai ales privat?

     

    RADU CRACIUN: La ora actuala, rata de crestere a consumului privat este mai mare decat rata de crestere a investitiilor. Ceea ce pentru o tara ca Romania este un pic cam ciudat, pentru ca daca ne uitam, din nou, la tarile din regiune, vom vedea ca cele doua componente au avut rate de crestere in cel mai rau caz egale. Dar in cazul Romaniei apetitul pentru consum este in continuare foarte mare, iar riscul este ca in final acesta sa se duca in deficite externe.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Apropo de cresterea consumului, care au fost domeniile vedeta ale anului trecut si ce asteptari exista pentru anul in curs?

     

    MARIUS CALUIAN: Pe piata bunurilor de larg consum cea mai mare crestere au avut-o vanzarile de produse alimentare. Mai ales lactatele. Produsele nealimentare, pe ansamblu, au avut o crestere usoara, de circa 2-3%.

     

    DRAGOS SIMION: Dar cam cat din produsele alimentare sunt din import?

     

    MARIUS CALUIAN: Importanta importurilor difera mult de la categorie la categorie. In cazul vinurilor, importurile au fost anul trecut de pana in 1%, dar ponderea a inceput sa creasca odata cu aderarea la UE. Sunt si categorii unde importurile sunt mult mai mari, dar nu cred ca per ansamblu trec de 10% din valoarea totala a pietei de produse alimentare, pentru ca toate companiile multinationale importante deja produc local. Anul acesta cred ca o sa creasca insa ponderea importurilor datorita injumatatirii preturilor (din cauza eliminarii taxelor de import din UE – n.red.).

     

    BUSINESS MAGAZIN: Exista acum in Romania un fenomen de polarizare al consumatorilor catre segmentele premium si economic in dauna celui de mijloc?

     

    MARIUS CALUIAN: Acesta se vede cel mai bine in cazul detergentilor, unde se reduce foarte mult segmentul mediu.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Cat inseamna consumul alimentar fata de cel nealimentar in totalul pietei de bunuri de larg consum?

     

    MARIUS CALUIAN: Alimentele reprezinta cam 60% din consum.

     

    RADU CRACIUN: Stiu ca vanzarile de produse alimentare au crescut anul trecut ca valoare cam cu 30%, conform statisticilor. Dar mi-e greu sa cred ca romanii mananca brusc cu 30% mai mult cantitativ de la un an la altul. Deci logica ar fi ca s-a produs simultan si o miscare catre produse mai sofisticate, mai scumpe, mai „de marca“ si ar putea indica si o crestere de gusturi in cele din urma.

     

    MARIUS CALUIAN: Cresterea in volum a fost de circa 15%.

     

    RADU CRACIUN: Deci a crescut valoarea unei vanzari per unitate printr-o deplasare catre produse mai scumpe.

     

    MARIUS CALUIAN: Da, au crescut mai ales specialitatile, mai ales magazinele retelelor internationale si se creeaza anumite nise in piata care sunt exploatate mai ales de importatori, pentru ca unele chiar nu se produc la noi in tara.

     

    DRAGOS SIMION: Eu cred ca exista o crestere mai mult sau mai putin semnificativa a nivelului de trai ce a adus in atentia unei anumite categorii de public ca poate, pur si simplu, sa cumpere un anumit produs alimentar care in urma cu un an-doi-trei pur si simplu nu-i era accesibil.

     

    IRINA IACOB: Cu siguranta ca aceasta crestere a venitului dispozabil a dus la cresterea consumului – fie el si alimentar.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Nu este un pic conflictual? In sensul ca se nasc noi nevoi, se cumpara mancare mai buna, imbracaminte mai buna, ne gandim sa facem un upgrade de casa, de masina… Nu e concurenta pentru buzunarul consumatorului?

     

    DRAGOS SIMION: Noi am facut chiar un rationament in vara anului trecut cand a fost clar ca in 2006 avea sa fie un recul al pietei si ne-am intrebat care sunt competitorii nostri, nu din cadrul pietei electro, ci din afara industriei. Si concluzia noastra a fost ca in mod evident casele – fie cele noi, fie reamenajarea celor vechi – au reprezentat statistic cea mai importanta felie din venitul unei familii, apoi cele mai importante au fost vehiculele si al treilea lucru ca importanta a fost turismul extern, care incepe sa creasca.

     

    RADU CRACIUN: Eu as vrea sa-i adresez o provocare domnului Stroe si sa-l intreb daca faptul ca romanii au mai multi bani si sunt mai sofisticati nu-l percepeti ca o amenintare pentru produsele Dacia?

     

    CONSTANTIN STROE: Nici vorba. Vreau sa va reamintesc cateva lucruri care s-au consumat: piata automobilelor a crescut in 2005 fata de 2004 cu 59,6% si a depasit toate asteptarile vremii. In 2006 fata de 2005 a crescut cu 15,9% si anul trecut s-au vandut aproape 300.000 de automobile noi. Iar pentru anul in curs vad o crestere de 10%. Si am cateva argumente. Parcul auto care cuprinde vreo 4,8 milioane de masini este extraordinar de invechit – avem in circulatie peste 1,3 milioane de masini mai vechi de 20 de ani, in conditiile in care media europeana a perioadei de folosire a unui automobil a coborat la 3,7 ani.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Mai sunt si alte explicatii in afara parcului invechit?

     

    CONSTANTIN STROE: In al doilea rand este o crestere economica indubitabila. Si in al treilea rand, din evolutia ultimilor ani e clar ca piata s-a segmentat deja si exista un tip de consumator cu o putere medie de cumparare. Ori acest segment este in crestere si corelat cu ceilalti factori si cu un grad de motorizare foarte slab – avem 200 de automobile la mia de locuitori – plus oferta de credite sustin ideea ca 2007 va fi un an de crestere. Si 2008.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Cat aveti acum din piata?

     

    CONSTANTIN STROE: In 2006 am avut o cota de piata de 38,5% si nici nu ne intereseaza mai mult.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Dupa ce am obtinut si perspectiva producatorului si pe cea a creditului – putem emite un verdict despre evolutia consumului in Romania?

     

    RADU CRACIUN: In general, a existat un consens in sensul ca dinamica consumului va ramane pozitiva datorita procesului de convergenta cu tarile din regiune si nu in ultimul rand cu tarile din UE. Mai degraba ne putem intreba in ce ritm va creste consumul.