BusinessMagazin

Category: Club bm

  • Boom-ul imobiliar inca nu a inceput

    BUSINESS MAGAZIN: Este piata imobiliara blocata de criza financiara internationala?
    IONUT BORDEI: Piata nu este blocata din punct de vedere financiar, ci este blocata pentru ca lumea s-a speriat putin de criza asta financiara, de ce apare prin ziare. Cumparatori cu bani sunt, insa stau putin pe loc sa vada ce se intampla. Problema e ca totul are o cursivitate. E ca la loto, nimeni nu merge in timpul saptamanii si se fac cozi in week-end. Numai ca in momentul in care apar cozi la dezvoltatori, preturile cresc mult mai mult decat ar trebui sa creasca normal. Pentru ca oamenii tot trebuie sa-si cumpere, dar s-ar putea sa plateasca mult mai multi bani.
    BUSINESS MAGAZIN: Cum arata acum piata?
    IONUT BORDEI: Astazi, piata este compusa din proiecte bune si multe aberatii, dar oamenii incep incetul cu incetul sa vada care sunt aberatiile si care sunt proiectele bune. Si asta cu promisul piscinei si nerealizarea ei sau cu blocuri promise la 30 de metri distanta si ele sunt la 15… au disparut sau incep sa dispara. Asta pe de o parte, iar pe de alta, vin foarte multi dezvoltatori puternici de afara.
    BUSINESS MAGAZIN: Mai vin in contextul actual?
    IONUT BORDEI: Vin, in piata asta boom-ul nu a inceput inca. Multi zic ca a fost un boom si acum va fi recesiune… Nici nu a inceput. Voi ati avut anul trecut 70 de proiecte (numarul proiectelor rezidentiale incluse in prima editie a catalogului BUSINESS Magazin “Ansambluri Rezidentiale” – n.red.), anul acesta cred ca prin septembrie-octombrie o sa avem 170. Plus ca sunt orasele mari unde sunt multe proiecte in curs de aparitie. In tara nu prea sunt aberatii fiindca acolo au riscat dezvoltatorii mari, au mers pe suprafete mari… In Bucuresti sunt foarte multe proiecte facute de oameni care nu au fost dezvoltatori niciodata si intr-o economie care se dezvolta nu ai cum sa ai oameni specializati. Numai ca sunt unii care inteleg cum trebuie facut si apeleaza la specialisti, la firme de project management, la consultanti… Si mai sunt si altii care cred ca le stiu pe toate si asta si in contextul in care piata a si mers.
    GEORGE TELEMAN: Parerea mea este ca sectorul rezidential e mai sensibil la pret decat alte segmente. Proiectele care au fost demarate merg mai departe, nu se opresc. Dintre acestea, cele bune vor reusi, cele mai putin bune vor avea de suferit.
    IONUT BORDEI: Proiectele demarate au si avantaje. Au luat terenul foarte ieftin si de obicei sunt in zone la care pretul nu a apucat sa creasca foarte mult si au si utilitati in zona, nu trebuie sa faca infrastructura multa, nu trebuie sa faca foarte multe.
    GEORGE TELEMAN: Am vrut sa spun ca pentru proiectele demarate nu mai ai ce face, au inceput. Pentru cele noi insa investitorii se vor gandi de doua ori inainte.
    IONUT BORDEI: Da, si primariile sunt mai atente si nu mai primesti autorizatii la fel de usor ca inainte.
    GEORGE TELEMAN: Problema este ca nu mai poti sa te atingi de credite ca inainte, pentru ca se construieste pe credit, nu pe cash. In tara vad ca – paradoxal – nu se simte acest credit crunch. Dar eu il simt, e drept ca am umblat dupa finantari mai mult prin strainatate, dar am incercat si la banci locale din Romania si a mers mult mai dificil si de aceea am ajuns sa ne cautam de afara. Merge mult mai greu in ultima vreme, in ultimele sase luni nu mai poti sa accesezi un credit si banii sunt mult mai scumpi.
    IONUT BORDEI: Merge mai greu din mai multe motive. Eu cunosc oameni in banci care au intalniri cu cinci dezvoltatori pe zi si la un moment dat sunt banci care nu au anuntat oficial, dar in momentul in care te duci sa ceri un credit la ei pentru a anumita zona zic stop. Pun tot felul de conditii pe care nu poti sa le accepti ca sa pleci de la ei pentru ca sunt foarte, foarte multi care vor sa dezvolte, toata lumea vrea sa dezvolte. Daca luam o zona cum e Pipera sau Titan si mergem la primarie, adunam proiectele care nu sunt publice, dosarele pentru PUZ (Plan Urbanistic Zonal – n.red.) depuse, te sperii. Toti acesti oameni ajung la banca inainte sa depuna dosarul si asa incep sa puna bancile tot felul de conditii, au si de unde sa isi aleaga. Eu cred ca limitarea proiectelor pe rezidential va fi undeva la maxim sase luni, dupa care vor merge iar. Bancile incearca sa elimine riscul acesta, dar vin cu pachete atractive pe partea de retail si la foarte multe proiecte, daca sunt viabile, se transforma creditul pentru dezvoltator in credit de retail pentru consumatorul final si bancii ii convine mai mult, deoarece riscul la un client final este mai mic.
    GEORGE TELEMAN: Si eu sunt de parere ca pentru urmatoarele sase luni bancile se vor uita mult mai atente cui dau bani, ce proiect imprumuta si nu se vor misca la fel.
    BUSINESS MAGAZIN: La Domus Stil ati avut probleme in a obtine bani de la banci?
    MARIUS GAVRIL: La noi, mare parte a finantarii este formata din fonduri proprii.
    IONUT BORDEI: Am vazut ca aveti credit de constructii pe banii clientului.
    MARIUS GAVRIL: Exact, plus bani luati din avans. Noi mergem dintr-un proiect intr-altul. Am luat avansul pentru Confort Park, dar cand am facut vanzarea finala si am luat banii, acestia au fost redirectionati catre Confort City. Practic, mergem mai mult cu bani proprii. Sunt si credite, dar in majoritate sunt investitie proprie. Legat de vanzari, au fost un pic mai putine in ultima vreme fiindca s-au epuizat garsonierele in cele sase blocuri scoase la vanzare. Este cel mai accesibil produs pentru toata lumea.

  • Internetul romanesc, 425 mil. euro

    BUSINESS Magazin: Ceea ce vrem noi sa dezbatem este cat inseamna acum in Romania economia internet. Sunt convins ca adunand toate domeniile implicate, vom ajunge la o cifra cu o marja de eroare destul de mare, dar exercitiul nu va fi mai putin interesant. Si propun sa incepem cu o definitie a internetului.
    Vlad Stan: Internetul inseamna infrastructura, publishing, media de internet, social networking, comert online, servicii pe internet. Dar si telecom, se pare.
    BUSINESS Magazin: Da, inseamna si telecom dintr-un simplu motiv – apelurile initiate de pe telefonul mobil, de exemplu, folosesc de la un anumit punct infrastructura bazata pe internet, care este mai putin costisitoare.
    Vasile Voicu: Sigur ca internetul porneste de la infrastructura, fapt pe care-l stie toata lumea. Fara infrastructura nu prea poti vorbi de servicii de continut, despre publicitate pe internet sau in general despre bani pe care o companie ii castiga din internet. Totul este ca o piramida.
    BUSINESS Magazin: Deci spuneti ca infrastructura este cea esentiala. Va sustineti punctul de vedere si daca vorbim de veniturile generate de aceasta industrie?
    Vasile Voicu: Se pare ca la sfarsitul anului 2007, mai mult de 25% din veniturile totale din internet proveneau din servicii cu valoare adaugata si nu din cele de infrastructura. Si tendinta este scaderea veniturilor din cea de-a doua categorie, pentru ca in final infrastructura nu este totul. Este importanta, pentru ca fara ea nu poate fi vorba de internet, dar mai departe este nevoie de continut.
    Vlad Stan: Dar nivelul investitiei in infrastructura in Romania care este?

    Vasile Voicu:     Este destul de greu de estimat la nivel de piata. Eu stiu exact ce investitii a facut Romtelecom in infrastructura, adica de peste 500 de milioane de euro din 2003 si pana acum, dar mai departe sunt date ale fiecarei companii in parte.
    BUSINESS Magazin: Dar cred ca mai interesant ar fi de aflat cat produce aceasta infrastructura, decat valoarea investitiei.
    Vasile Voicu: In cazul acesta, veniturile din date si internet din intreaga piata din Romania erau la sfarsitul anului 2006 de aproape 265 de milioane de euro pe an, potrivit unui studiu realizat de compania de consultanta TNS Aisa.
    Vlad Stan: Sunt incluse aici si veniturile inregistrate de retelele de cartier?

    Vasile Voicu:     Nu sunt date detalii in acest sens si nu as putea spune exact.
    BUSINESS Magazin: Bine, dar ponderea retelelor de cartier este in scadere?
    Vasile Voicu: Dat fiind ca multe dintre ele au fost achizitionate de companii precum RCS&RDS si Astral, cam scade. In schimb, numarul lor de utilizatori inseamna o pondere importanta, daca ne uitam la estimarea IDC pentru anul trecut, ca retelele de cartier au in jur de 500.000 de clienti.
    Daniel Nicolescu: Cred ca sunt destul de greu de numarat totusi, mai ales ca exista utilizatori care folosesc in paralel serviciile mai multor retele de cartier.
    BUSINESS Magazin: Dar cati utilizatori de internet sunt in total?
    Vasile Voicu: La sfarsitul trimestrului al treilea din 2007 existau 329 de milioane de utilizatori de internet broadband (banda larga) la nivel mondial. Nivelul de penetrare este de 5,7%, in crestere cu 1,1% fata de aceeasi perioada a anului precedent.
    Vlad Stan: Desi pare ingrijorator la prima vedere, poate ar trebui spus, prin comparatie, ca nivelul de penetrare al telefoniei mobile la nivel mondial este de 10%. Cifra nu este deci chiar atat de mica.
    Vasile Voicu: Cei 5,7% folosesc mai multe tipuri de acces la internet. Una dintre ele este DSL (Digital Subscriber Line), in diverse versiuni, cum ar fi ASDL (Asimetric DSL), care inseamna peste 60% din totalul conexiunilor. Mai sunt conexiunile prin satelit, wireless, radio.
    BUSINESS Magazin: Dar in Romania cati utilizatori sunt?
    Vasile Voicu: Pentru a furniza date exacte, voi cita raportul ANRCTI publicat la jumatatea anului 2007, care spune ca numarul total de utilizatori de internet broadband era de 2,33 de milioane, cifra care nu include insa segmentul retelelor de cartier.
    Vlad Stan: Asta inseamna aproximativ 10% din populatie.
    Vasile Voicu: Mai exact 11,5%. Dar atentie, pentru ca nu vorbim si de utilizatorii de internet prin dial-up, ci numai de cei cu internet in banda larga. In ceea ce priveste evolutia, raportand la Europa de Est, Romania a inregistrat cea mai mare crestere a utilizatorilor de internet, impreuna cu Polonia si cu Rusia, adica de 30% fata de 2006.
    BUSINESS Magazin: Putem presupune o crestere de 30% si in ceea ce priveste veniturile furnizorilor de internet?

  • Primul an dupa aderare

    BUSINESS Magazin: Cum ati rezuma anul 2007 in cat mai putine cuvinte?

    Liliana Solomon: Continua crestere. Cred ca asteptarile legate de piata romaneasca au fost foarte mari inainte de intrarea in comunitatea europeana si cred ca acestea au fost implinite. Si poti vorbi atat din punctul de vedere al investitorilor din Romania, cat si din punctul de vedere al consumatorilor. Daca ma uit la industria in care operez, dar si la ce se vede la televizor, asistam la o crestere a pietei si la o dorinta de consum care este binevenita pentru orice piata din lume.

    Mihai Rohan: Adaptare si calitate. Adaptare la noile exigente ale Uniunii Europene, la modul de lucru si la felul in care companiile actioneaza pe piata mult mai responsabil, iar calitatea se vede cu ochiul liber: daca te uiti la orice constructie, poti sa vezi diferenta intre cum se lucra inainte de a se introduce noile norme si perioada ulterioara. Toate acestea caracterizeaza primul an dupa intrarea in UE. A fost un an pozitiv. Estimarile noastre au fost optimiste, dar piata este mult peste asteptarile noastre. Nimeni nu se astepta la o crestere de 2025% timp de doi-trei ani succesiv. Practic, piata cimentului s-a dublat in trei ani de zile; constructiile merg intr-un ritm infernal.

    Tudor Furir: Mult peste asteptari. Romanii au asteptat bineinteles ieftiniri dupa aderare, iar noi poate am fost printre putinele categorii care am ieftinit semnificativ si pot spune ca am intrat intr-o piata pe care am subevaluato. Noi practic ne-am dublat businessul in anul acesta.

    Radu Stoicoviciu: Din punctul meu de vedere este o crestere acceptata. Observ si ma bucura faptul ca exista aici niste sectoare care au o viteza de crestere deosebita.

    Mariana Gheorghe: Cred ca pentru mine este foarte important consumul, care a devenit un factor de crestere economica si acest lucru se manifesta si in sectorul nostru. Daca ma uit la cifrele de retail, cresterea a ajuns la 1520% si este fascinant arata increderea consumatorilor in ceea ce este si in ceea ce va veni. Iar al doilea cuvant ar fi provocare, deoarece in sectorul energetic este o constientizare a rolului acestui sector, dar si a ceea ce trebuie sa facem. Pot spune ca 2007 a fost o continua provocare pentru noi si pentru acest domeniu. Si ne asteptam sa continue.

    BUSINESS Magazin: Nu a ajuns pretul petrolului la 100 de dolari.

    Mariana Gheorghe: Nu a ajuns, tocmai ce s-a oprit. Va fi un prag psihologic foarte important, dar datele fundamentale ale pietei, care sunt cererea si oferta, arata ca nu am ajuns acolo. Speculatia poate sa mai continue si astfel vom mai avea astfel de momente de varf sau poate caderi, dar probabil pretul va ramane ridicat.

    Marius Persinaru: In zona de IT as defini 2007 prin dinamica a fost un an foarte vioi si prin flexibilitate. s-a vazut foarte mult aceasta dinamica in urma integrarii in UE datorita a doua motive in principal: unul din ele este infrastructura saraca pe care o avem si pe care in mod obligatoriu trebuie sa o dezvoltam si cred ca se va intampla si fara sa ne punem problema. Lumea incepe sa isi cumpere imprimante, sunt retele, sunt institutii ale statului care au descoperit calculatorul si imprimanta acum un an. Ministerul Justitiei nu avea imprimante in tribunale pana anul trecut. In al doilea rand, pentru noi este foarte important faptul ca a inceput sa se dezvolte zona de externalizare, de servicii; din ce in ce mai multe firme au inteles ca este mult mai bine sa te concentrezi pe core businessul tau si sa iti externalizezi anumite procese de business. Foarte interesant este ca Romania a mers mult mai rapid decat celelalte tari surori, sa le zicem: Polonia, Cehia, Ungaria.

    Radu Lucianu: Cuvintele prin care as caracteriza 2007 sunt „se intampla“. Uitativa ce se intampla cu dobanzile: au fost mici la inceputul anului, sau dat credite; acum au crescut, bancile sunt precaute, iar pe finalul de an o sa avem o calmare a vitezei de cumparare. Multi spuneau ca o sa vedem asta in 23 ani de zile, dar la noi s-a intamplat repede. La noi a scazut foarte mult yieldul, rata de intoarcere a banilor; la fel de repede o sa isi revina. A fost mult prea mult, a trebuit sa scada si va trebui sa recupereze. Aminteati de Polonia, Ungaria si Cehia: toti banii au venit aici. Nu stiu daca anul viitor ii vom mai regasi aici sau peste doi ani de zile. Eu am spus ca aceasta crestere va mai tine inca doi ani, insa va fi mult mai calma. Dupa aceea va trebui sa stam putin sa respiram, sa ne tragem suflul. Atunci cand alergi 10 kilometri mai te si opresti si mai mergi si la pas putin.

    Liliana Solomon: Ce inseamna pentru dumnevoastra criza creditelor ipotecare „subprime“? O simtiti?

    Radu Lucianu: Deocamdata nu si nu o vom simti atat timp cat bancile noastre sunt precaute. Mergeti si luati un credit de la banca, sa vedeti cate lucruri vi se cer. In America mergeai la banca si spuneai ca vrei sa cumperi un apartament si primeai imediat credit. La noi trebuie sa demonstrezi, sa arati, ti se iau la tocat veniturile.

    Mariana Gheorghe: La noi nu sunt la fel de relaxate conditiile de creditare, nu am ajuns inca la faza aceea, pentru ca piata imobiliara a inceput de-abia de doi ani.

    Radu Lucianu: Nu cred ca se va ajunge la cum este in afara. Vom simti poate o criza a celor care nu vor mai lua asa de usor credit ca sa cumpere.

    Liliana Solomon: Daca ne gandim totusi ca o mare parte dintre investitorii romani sunt fonduri finantate in Vest si daca acesti bani nu mai exista in Germania, Anglia, Austria, Italia, practic se va cunoaste si aici.

    Radu Lucianu: Stiti care este culmea? Daca ei mergeau sa cumpere ceva sau dezvoltau ceva cu fonduri luate de afara, acum vin si au finantari de 70% obtinute din piata locala. Nici ei nu mai simt asa o durere. Vor simti o durere in doitrei ani de zile, cand actionarii vor veni si vor spune „vinde“. Problema mare este alta: noi am tot construit, si malluri, apartamente nu mai spun. Fondurile au cumparat, 20, 30, 100. Am cumparat si noi aici, cate unul, cate doua, cate trei. La un moment dat, aceste apartamente vor iesi in piata. Va rezulta o inflatie de apartamente.

    Mihai Rohan: Eu va contrazic putin. Noi inainte de 1989 construiam 150.000 de apartamente pe an. Este o cerere acum, nesatisfacuta, de circa un milion de case, iar noi construim 50.000 pe an.

    Marius Persinaru: Cred ca problema este ca oamenii nu or sa mai aiba returul pe care il au acum la investitii. Pana acum lumea se gandea: imi bag banii intr-un depozit in euro, unul in lei, cumpar actiuni, iau pamant sau imi iau o casa si peste cinci ani capat retur de 100%. Problema este ca nu or sa mai capete returul acela. Isi vor lua un apartament, dar s-ar putea ca intr-un an valoarea sa creasca, spre exemplu, numai cu 5%. Cred ca asta se va intampla.

    Radu Lucianu: Este problema si la ce valoare revinzi.

    Mariana Gheorghe: Toate dezvoltarile acestea imobiliare fara a te gandi la utilitati la drumuri, la acces… Vorbeam de Pipera, este o monstruozitate sa ai o singura strada pentru un cartier in care se fac sau vor sa se faca si blocuri turn. Si fiindca tot vorbeam de doua cuvinte, acestea sunt infrastructura si piata muncii si amandoua vor limita acest boom, pentru ca vor fi constrangeri in dezvoltarea cererii bancare, nu neaparat pentru ca nu ar fi cerere de apartamente. Este problema ca sectorul privat 
sa dezvoltat fara ca sectorul de stat sa isi realizeze rolul sau de administratie. Ceea ce este imbucurator este ca totusi sectorul privat s-a dezvoltat in acest an fantastic de dinamic in ciuda acestor neconcordante din sectorul administratiei de stat.

    BUSINESS Magazin: Ati folosit niste cuvinte dinamice pentru a descrie anul 2007. Nu este aceasta crestere prea rapida? Se vorbeste de conceptul de „bule“, spre exemplu cea imobiliara. Care este cea mai mare temere legata de 2008?

    Mihai Rohan: Eu consider ca pretul petrolului este cea mai mare temere. Si nu numai pentru anul viitor.

    BUSINESS Magazin: Dar a devenit Romania atat de interconectata incat sa depinda de contextul mondial?

    Mihai Rohan: In mod sigur, da. Toti depindem de petrol, de la energie electrica la incalzire si la ciment, la orice. De pretul petrolului depinde orice.

    Liliana Solomon: Romania este parte din UE si suntem afectati direct de ceea ce se intampla in economia globala. Bine, criza subprime nu nea atins, dar nu inseamna ca nu o va face; conteaza cat va mai dura criza, daca va mai dura un an de zile pana sa se curete, este posibil sa ne afecteze la un moment dat. Cred ca in Romania sunt alte aspecte importante. Pentru mine, intrebarea este ce se intampla din punct de vedere a ceea ce se numeste „public policy“. Anul viitor va fi un an de alegeri. Clar, avem o agenda sociala care este necesara. Un lucru care a facut Romania foarte atractiva este taxa de 16%, dar ce se intampla daca aceste taxe ajung la 30%, la 35%? Se intampla frecvent in economia globala, dar in locuri unde economia este „home made“. Cu siguranta ca subprime sau pretul petrolului sunt factori care ne pot afecta, dar poate nu atat de mult ca sa duca la o schimbare a regimului de taxe. Daca taxele se dubleaza pentru ca vedem ca guvernul nu are destui bani pentru a face infrastructura, scoli, sanatate si asa mai departe, cresterea Romaniei la momentul respectiv nu va mai fi la fel. O multime din banii care intra astazi in Romania sunt pentru ca „return on investment“ul (ROI) este atat de mare, la un nivel al taxei de 16%, foarte atractiv pentru investitori. Si nu numai in real estate, chiar si banii in industria noastra se pot duce in India, in China, in Turcia, se pot duce in alte parti. Noi suntem constienti in grupul Vodafone ca in momentul in care cresterea din orice motiv, cand ROI nu mai este la un nivel atractiv, banii acestia se pot duce in alte parti. Deci, daca ma intrebati pe mine ce ma ingrijoreaza pe mine cel mai mult, este ce se va intampla anul viitor si care vor fi deciziile economice care vor fi luate in Romania ca sa asigure cresterea sectorului industrial.

    Marius Persinaru: Care este strategia politicului din Romania? A fost foarte simpatic: daca ii intrebai pana in ianuarie 2007, raspunsul era „Strategia noastra este sa intram in Uniunea Europeana“. Fals! Asta nu este o strategie, este cel mult un scop. Partea si mai simpatica este ca am intrat in UE si… strategia dupa ce am aderat care este? Se leaga foarte tare de ce a spus doamna Solomon, pentru ca noi suntem in Uniunea Europeana, dar nu stim care este rolul nostru aici si ce valoare dam noi existentei in UE, nu stim exact din ce traim noi in Uniune, pentru ca daca banii se duc in India, Turcia, China si nu uitati ca avem un pericol si mai apropiat in Balcani…

    Mariana Gheorghe: Dar dumnevoastra vedeti in 2008 posibila definirea unei politici economice coerente?

    Marius Persinaru: In 2008 nu cred, dar pe un termen mediu de 23 ani, lipsa de strategie in privinta existentei noastre in UE mie mi se pare cel mai dureros lucru, pentru ca nu ne vom gasi locul si nu stiu ce vom face noi acolo.

    Mariana Gheorghe: Ceea ce este foarte important in strategia asta nu este o colationare a tuturor strategiilor punctuale ale unui sector si economii, ci o strategie coerenta care porneste de la resurse, de la cererea de piata si de la a defini acele directii in care avem un avantaj comparativ. Nu ne putem baza doar ca investitorul din afara sa ne determine directia in functie de interesul lui este jocul pietei si acesta trebuie sa functioneze. Si aceasta coerenta a strategiei nu o vad in 2008. Iar o decizie la fiscalitate este cel mai usor de luat.

    Marius Persinaru: Mie cel mai tare imi este frica de faptul ca este un tren care trece rapid pe langa noi. Daca noi ne trezim sa facem strategia aceasta peste doi ani, va fi prea tarziu.

    Liliana Solomon: Dar cum se finanteaza o tara in mod normal? Din taxe, TVA, plus taxele de la angajati si daca mai este ceva de privatizat. Intrebarea actuala este de unde vin acesti bani, deoarece stim ca avem un deficit si Romania nu se poate finanta. Deci Romania este de fapt „bankrupt“ (in faliment n. red.). Daca nu ar intra banii investitorilor, investitiile straine directe, banii care vin de afara, nu ar fi bine deloc.

    Tudor Furir: Eu as vrea sa comentez putin problematica legata de populatia tarii. De fapt nu sunt 22 de milioane de romani si pentru mine este o temere. Eu vad ca segmentul meu de consumatori, in general de 2025 de ani, se diminueaza. Si nu neaparat in Bucuresti unde piata este foarte tumultuoasa, ci in zonele urbane medii, unde distribuitorii mei sunt ingroziti de faptul ca nu au oameni la nivel de vanzatori, de operatori in depozit, joburi de entry level, unde pe urma iti cresti oameni care sa faca apoi diferenta in business. Si vad si la mine, baza piramidei se subtiaza.

    Radu Lucianu: Daca vom continua sa platim muncitorii in constructii cu 500 de euro… Domnul Rohan probabil stie mai bine ca sunt constructori care actualmente au ajuns sa plateasca muncitori cu 1.500 de euro. Comparabile cu salariile de afara.

    Mariana Gheorghe: Si vor veni inapoi cei de afara?

    Radu Lucianu: Nu stiu daca vin. Nu mai vin, dar macar nu mai pleaca. Va dau un alt exemplu, forta de munca pentru cei din real estate. Eu nu am de unde sa imi iau oameni. Avem un master cu ASEul. Nici nu am din ce sa aleg. Mie imi trebuie niste oameni care macar sa aiba bazele economice. Daca dintr-o suta opresc unul, este mare lucru. Trebuie sa aiba o tinuta anume. Pentru mine este un risc.

    BUSINESS Magazin: Este bursa o „bula“? A inceput bine anul, apoi a fost si mai bine si deodata a scazut foarte mult. Apoi a venit Transgaz cu o suprasubscriere foarte mare.

    Stere Farmache: La Transgaz este vorba de un grad de subscriere care a luat prin surprindere. Partea buna a lucrurilor este ca 2007 a fost un an sarac in oferte publice, cred ca 2008 va fi anul in care samanta sadita va da roade. Exemple de genul Transgaz vor antrena si alte companii din portofoliul statului, dar si din mediul privat, sa faca acest pas. In 1999 era dificil sa faci o oferta de succes chiar si pentru doua milioane de dolari. In ultimii ani am observat ca lucrurile sau schimbat fundamental, iar acesta este cel putin al doilea exemplu de suprasubscriere. Anul trecut, Transelectrica si-a propus sa atraga 34 de milioane si a atras 224 de milioane de euro; acum, Transgaz a facut o oferta de 66 de milioane de euro, iar disponibili au fost aproape 2 miliarde. Cand vorbim de miliarde este deja altceva, este deja un semn ca piata de capital incepe sa functioneze.

    BUSINESS Magazin: Daca RCS&RDS ar fi preferat bursa de la Bucuresti in locul celei de la Londra, ce credeti ca s-ar fi intamplat?

    Stere Farmache: Aproximativ acelasi lucru. Sectoarele de comunicatii si de energie sunt in general bine primite de investitori. Si cred ca, chiar daca anul 2008 va reprezenta din punct de vedere cantitativ un an cu un numar limitat de oferte, trebuie sa stiti ca ele nu au aparut intamplator. Transgaz este a doua companie dintr-un calup de sapte companii pentru care sa ales ca solutie de privatizare oferta publica. A doua companie si al doilea succes.

    Liliana Solomon: Datimi voie sa pun o intrebare: multi dintre noi au lucrat pe pietele de capital si stim ca atunci cand aduci ceva la bursa, vrei ca bursa respectiva in sine sa fie lichida si sa dea o anumita garantie. Al doilea lucru important este ceea ce vinzi (si nu ma refer la Transelectrica sau Transgaz) si motivul: poti sa o faci pentru a atrage bani sau pentru a aduce un management mai bun. De fapt, listarea presupune ca un activ care este subevaluat sa fie pus in lumina cu un management competent care sa iti creasca compania. Daca e sa revin la intrebarea dvs. referitoare la RCS&RDS, eu cred ca la Bucuresti ar fi scos mai mult. Daca ne uitam la ce sa intamplat pe bursele straine la sfarsitul anilor ‘90, cand evaluarea se facea pe clickuri (nu contau cashflowul, investitia etc.), faptul ca nu sa putut face IPO pe RCS&RDS inseamna ca piata de acolo a considerat ca de fapt compania nu valoreaza atat.

    BUSINESS Magazin: Cum a fost 2007 din punctul de vedere al profitului?

    Mariana Gheorghe: As incepe eu, pentru ca la noi toata lumea se asteapta la profituri foarte mari. Toata lumea vorbeste de 100 de dolari (pe barilul de petrol n. red.); asta este o binefacere, dar nu numai o binefacere. La noi, de exemplu, costurile au crescut incredibil de mult, nepredictibil. Am avut si cresteri de 100% pe unele segmente de costuri, atat la costuri operationale, cat si la costuri investitionale. Variatia cursului de schimb pentru noi, o companie denominata in dolari, a avut efecte surprinzatoare, iar tot ce a crescut in primele doua trimestre ale anului a fost ras dintr-o miscare in al treilea trimestru din cauza aprecierii leului fata de dolar. Costurile cu forta de munca au crescut cu 25%, in total cu 75% in ultimii trei ani.

    Marius Persinaru: Profitul e si o chestie de flexibilitate. Solutia au fost produsele noi. Sunt oportunitati noi de business odata cu intrarea in UE, chestiuni pe care poti sa ti le adaugi in portofoliu pentru a creste si am avut norocul sa prindem oportunitatea inaintea altora.

    Liliana Solomon: Eu nu l-as numi noroc.

    Tudor Furir: Apropo de produse noi, si la noi intrarea in UE a avut un efect important. Erau multe produse noi pe care noi nu le aduceam in Romania din cauza pretului extrem de ridicat. Acum avem produsele superpremium, care au inregistrat un superboom in acest an.
    Radu Lucianu: In domeniul imobiliar, din pacate, anul asta a fost ca un vapor cu panze. Si a fost vant din spate. Mie greu sa spun o cifra de profit, dar as fi ipocrit sa nu recunosc ca 3035% din cifra noastra de afaceri din acest an a provenit din aceasta crestere artificiala a pietei.

    Mihai Rohan: Cred ca la noi a fost un an profitabil tocmai pentru ca am lucrat la maxim din capacitate.

    BUSINESS Magazin: Doamna Solomon, ati obisnuit piata cu niste profituri frumoase…

    Liliana Solomon: Desigur ca partea de profitabilitate e „a nice thing to talk about“. Dar intrebarea e ce va fi in trei-cinci ani de zile si cum vedem evolutia industriei si economiei in Romania. Este foarte importanta evolutia macroeconomica si cred ca este rolul fiecarui lider de a face un plan cu ce va lansa nou in piata, insa majoritatea lucrurilor care se intampla in piata nu le putem noi influenta: e vorba de salarii, de taxe, de facilitati, de chirii, de schimbul valutar. Cred ca cea mai importanta provocare este sa ne intrebam: daca se intampla ceva rau cu unul din aspectele astea, ce fac, ce plan de business am? Si cred ca diferenta in business se face de catre acei oameni care se gandesc la „daca“ si nu de catre cei care spun ca vor creste si la anul oricum.

  • Salariile si productivitatea

    BUSINESS MAGAZIN: In ultimul an salariile au crescut spectaculos. A avut vreo legatura cu productivitatea?
     
    MARIAN NASTASE: Productivitatea inseamna mai presus de toate investitii. Pentru calibrarea personalului cu capacitatile de productie, spre deosebire de o afacere privata care creste numarul de angajati in functie de necesitati, in cazul unei companii preluate de la stat, cu tot cu angajati sunt doua metode. Cea clasica, a reducerilor de personal, pe care noi n-am prea practicat-o si am preferat sa lasam lucrurile sa se desfasoare natural – pensionari si concedierile clasice in cazul celor cu abateri grave. O alta solutie pentru cresterea productivitatii este tehnologizarea, iar investitiile (la Alro – n. red.) au fost directionate pentru cresterea capacitatii de productie. Si am crescut astfel productivitatea pe angajat de la 45.000 de tone pe an la dublu: 90.000 de tone pe om in 2008, conform bugetului. Ceea ce pentru nivelul industriei (la nivel international – n. red.) e bine.
     
    STEFAN PADURE: In moneda, in euro, cat inseamna asta?
     
    MARIAN NASTASE: Pai, tona e cam 3.000 de euro, dar noi ne raportam mai degraba la cantitate, pentru ca acesta este benchmark-ul (indicativ de referinta) industriei. „Grosul“ producatorilor au o productivitate care se plaseaza intre 60.000 si 70.000 de tone, cele slabe fiind chiar sub 50.000, asa cum erau majoritatea in urma cu cinci ani. Indiferent de considerente, pentru ca intalnesti productivitate mica si la fabrici cu traditie, fie ca nu au facut investitii, ca merg pe sistemele mai vechi s.a.m.d. Iar „varfurile“ profitabilitatii in industrie sunt peste 100.000, ajungand chiar pana la 120.000 de tone pe om anual.
     
    BUSINESS MAGAZIN: Credeti ca in cazul companiei Alro nivelul productivitatii mai poate creste sau ati atins pragul de sus?
     
    MARIAN NASTASE: Mai putem creste si vrem sa ajungem la maximum pe industrie. Noi am facut de fapt investitiile cu doua scopuri clare: marirea capacitatii de productie si scaderea consumurilor specifice. Consumurile specifice au ajuns la minimum pe industrie. Mai jos de atat nu ne lasa fizica si chimia, daca nu se schimba radical ceva in tehnologie. Ne-a interesat foarte mult sa controlam costul, pentru ca piata nu este sub controlul nostru. Vedeti ce se intampla cu petrolul sau cu pretul metalelor – nichelul este de opt ori mai mare decat in urma cu cinci ani, cuprul este de patru ori mai scump, iar aluminiul de doua ori mai scump.
     
    BUSINESS MAGAZIN: Dar in acest context, al cresterii costurilor la combustibili si materii prime, salariile cum au evoluat?
     
    MARIAN NASTASE: Au crescut dramatic. Astfel incat am ajuns acum la un venit mediu de circa 1.000 de dolari (peste 2.300 de lei – n. red.). Este vorba de o combinatie intre salariul tarifar de incadrare si sporuri – de la cele de toxicitate pana la primele „de caldura“. Pentru ca nu poti fi indiferent cand muncitorii stau la temperaturi de 80 de grade si cer o prima pentru apa.
     
    STEFAN PADURE: Si mai ales cand ti-e bine in buzunar si ei merg pe linia ta.
     
    MARIAN NASTASE: In principiu, oamenii sunt multumiti, mai ales ca am facut investitiile de mediu si am redus poluarea in fabrica, care era o problema cu ani in urma.
     
    STEFAN PADURE: E normal ca atunci cand angajatorului ii merge bine sa imparta si la angajati, intr-o proportie, bineinteles, echivalenta cu ceea ce fac acestia. In bransa noastra (prelucrarea carnii) sunt cu totul alte activitati si specializarea nu mai este la fel de mare. In plus, noi am si pierdut odata cu deschiderea granitelor foarte multa forta de munca specializata, cea care ajunsese la un nivel mai inalt de salarizare. Macelarii mai cu seama au plecat peste hotare, pentru ca in strainatate munca fizica este foarte bine cotata. In Romania plata macelarilor nu putea sa ajunga la un nivel foarte inalt, pentru ca produsul facut de noi nu este un produs scump si nici nu are cum sa fie scump, pentru ca ne lovim de ce e in piata. Romania are o capacitate de productie in industria alimentara dar si specific in bransa noastra, la mezelari, cam de trei ori mai mult decat este necesar.

  • INVITATII CLUB BUSINESS

    • Iuliana Tiba – director finantari structurate si imobiliar la Directia Mari Clienti Corporativi, BRD

      • Razvan Stroescu – director al Departamentului rezidential, Coldwell Banker
      • Simina Istrate – senior residential consultant, Colliers International
      • Gyorgy Baba – director general al Cosmo, investitor in real estate
      • Jeni Dragomir – presedinte, Perfect Casa

  • Cand 50% pare putin

    Pretul locuintelor este o tema de interes maxim in orice economie moderna, dar pentru o piata imobiliara cum este cea romaneasca – aflata in plina explozie – subiectul preturilor este extrem de fierbinte. Pentru ca toata lumea vrea sa stie ce ar putea urma dupa un an 2007 in care apartamentele din Bucuresti s-au scumpit deja cu aproape 50%.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Cum au evoluat preturile in acest an fata de anul trecut?

     

    SIMINA ISTRATE: La proiectele de apartamente noi preturile au crescut anul trecut in medie cu 15-20%, in cazul proiectelor de peste 100-150 de unitati. Bineinteles ca proiectele mai bune au crescut cu 30-40%, iar cele mai putin bune cu 5, maximum 10%. In acest an, preturile au crescut deja  cu 10%. Unele au crescut cu 40% in primele trei luni, iar altele au scazut. Depinde cu ce strategie a pornit dezvoltatorul; daca a plecat cu preturi foarte mari de la inceput, nu a mai avut cum sa creasca apoi preturile.

     

    JENI DRAGOMIR: Noi suntem axati mai mult pe segmentul de lux. Iar aici au crescut foarte mult. Ma refer spre exemplu la cele cateva blocuri de pe Soseaua Nordului. Spre exemplu, e un singur bloc aflat acum in constructie; dezvoltatorul le-a vandut pe toate din faza de plan cu 2.500 de euro plus TVA. Dupa doua sau trei luni, cel care le-a cumparat le revinde cu 3.800. Si deja are clienti. Iar ieri am primit o oferta in Primaverii, un apartament de 200 de metri patrati la 1,4 milioane de euro. Am zis ca e o greseala, dar azi am primit alta oferta: 1,5 milioane de euro.

     

    SIMINA ISTRATE: Daca ne uitam la tarile din Europa Centrala si de Est, vedem ca acestea sunt preturile, ne aliniem. Diferenta dintre noi si Ungaria sau Polonia nu mai este atat de mare. Daca Primaverii este cel mai bun cartier din Bucuresti si terenurile sunt limitate, este absolut normal sa se ajunga la preturile de lux din Varsovia.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Cum ne comparam cu celelalte piete din regiune?

     

    SIMINA ISTRATE: Nu stiu daca ne putem compara, deoarece in toate tarile din regiune nu exista doar un singur oras important. La noi, toata piata imobiliara este in Bucuresti. Alte orase din tara sunt cu doi-trei ani in urma fata de Bucuresti. In Ungaria sunt trei orase comparabile cu Budapesta, in Polonia sunt cinci orase comparabile cu capitala. La noi este o diferenta foarte mare. Si chiar si asa la ei pretul mediu este la 2.500 de euro, in timp ce la noi este la 1.500 de euro.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Si este o legenda faptul ca preturile din Budapesta, Praga sau Varsovia sunt mai mici decat in Bucuresti?

     

    SIMINA ISTRATE: Este o legenda. Chiar de curand am fost la Budapesta, unde m-am intalnit cu un coleg din Polonia, care spunea ca si-a luat un studio, o garsoniera practic, la 15 km de Varsovia – nu fata de centru cum ne raportam noi – cu 77.000 de euro plus TVA si era extrem de fericit ca a gasit o superoferta. Comparatiile care se fac sunt gresite, se compara mere cu pere. La noi un proiect, chiar daca e in Titan, e in oras si e la 6-7 km de centrul orasului, iar comparatiile se fac cu o suburbie a unui oras din alta tara.

     

    JENI DRAGOMIR: Eu am obiectii cand prezint o casa boiereasca in centrul Capitalei, de trei milioane de euro, si clientii imi spun ca „De banii acestia imi cumpar o casa in centrul Parisului sau in Monte Carlo“. In Monte Carlo un apartament de doua camere costa 1,3 milioane de euro. O astfel de vila in Bucuresti va costa peste cinci ani 15 milioane de euro, iar in Paris nu poti lua o astfel de proprietate cu doua milioane de euro. Si majoritatea au astfel de obiectii, deoarece nu accepta ca in Romania pot fi astfel de preturi si ar trebui sa avem preturi mici. Eu cred ca evolutia va fi spectaculoasa pe centrul Bucurestiului si pe zonele rezidentiale din nord, pentru ca ce poti sa cumperi acum cu 3-4.000 de euro pe metrul patrat s-ar putea sa vinzi peste cinci ani cu 10-15.000 de euro pe metrul patrat. Fiindca oferta de terenuri este foarte mica, iar indicatorii urbanistici nu vor mai fi la fel de permisivi.

     

    SIMINA ISTRATE: Daca ne uitam la celelalte tari din est, clasa medie este undeva la 2.500 de euro. Prin clasa medie intelegem un proiect nou construit in oras, un loc bun, cu facilitati bune in linii mari. La noi, media este inca la 1.500 de euro. Calculele sunt adaptate la suprafata utila. In constructie sunt acum cam 9.000 de apartamente. Planuite avem peste 38 de proiecte care insumeaza undeva la 25.000 de unitati. Sunt putine daca ne gandim ca locuintele vechi sunt peste 700.000 in Bucuresti. Anul trecut s-au vandut 3.000 de unitati off-plan si 7.000 in blocurile vechi. In primele sase luni, s-au vandut deja 3.000 de unitati in blocurile in constructie si 2.700 in cele vechi. Pana la sfarsitul anului se vor vinde probabil 12.000.

     

    BUSINESS MAGAZIN: In urma cu trei luni un apartament de trei camere, in Berceni, se gasea la 80.000 de euro. Acum nu se mai gasesc sub 100.000 in niciun cartier. Vorbim de o crestere de 25% in doar trei luni, deja curba este foarte puternica.

     

    SIMINA ISTRATE: Practic, daca ne uitam la ritmul de crestere, acesta este in scadere. Acum patru ani au crescut preturile cu 100%. Un apartament in Drumul Taberei era 7.000 de euro, anul urmator era 14.000 si s-a dublat din nou. Si in urmatorul iarasi s-a dublat. Acum 50% crestere suna putin. Probabil ca preturile vor mai creste inca doi ani, pana in momentul cand vor fi pe piata destule unitati noi. Dar ritmul va fi mai scazut.

     

    RAZVAN STROESCU: Am fost printre putinii care am zis ca anul acesta vor creste preturile cu 35%. 37,5% ziceam la inceputul anului si am fost contestat de cativa dintre colegii mei. Ziceam ca o sa creasca pentru ca, deja in ianuarie, urcasera cu 16% doar pentru ca am intrat in UE. Ceea ce nu a schimbat cu nimic cumparatorii, dar a fost un motiv subiectiv pentru crestere. O crestere de 50% pentru apartamentele vechi este prea mult pentru piata noastra. Si asta vine din dorinta noastra de a fi proprietari.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Cand credeti ca vom ajunge la acea masa critica, cand vom spune ca oferta de locuinte noi este suficient de mare, astfel incat piata locuintelor sa se plafoneze?

     

    JENI DRAGOMIR: Eu cred ca in trei ani.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Dar in termen de numar de locuinte noi? 10.000 livrate, 30.000? Spuneati ca anul trecut s-au vandut 10.000 de apartamente – atat sa fie cererea?

     

    SIMINA ISTRATE: Nu conteaza foarte mult numarul de tranzactii, pentru ca majoritatea celor care cumpara acum un apartament vechi cumpara pentru ca nu au oferta noua, trebuie sa se mute si nu au alta optiune. Cand vor fi doua-trei sau poate cinci mii de noi apartamente, se vor regla preturile. Atunci cumparatorii nu vor mai depinde numai de apartamentele vechi. Deja exista o alternativa reala pentru acestea.

     

    RAZVAN STROESCU: Dar au fost descalificati multi interesati de achizitia unei noi locuinte prin suprafete. Sunt foarte multe apartamente pentru clasa medie care, datorita suprafetelor, se clasifica mai degraba la clasa de lux. La un apartament la 1.500 de euro pe metrul patrat, fara TVA, pe care dezvoltatorii il considera de clasa medie, dar il fac la 140 de metri patrati, plus terase de 25 de metri patrati, am sarit deja de 300.000 de euro. Nu ne place, dar clasa medie din Romania nu-si permite sa plateasca 300.000 de euro.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Si se mai fac si in zona de nord…

     

    RAZVAN STROESCU: Da, iar nordul va ramane zona de lux, pentru ca e aerul curat. Datorita situatiei geografice, in Bucuresti aerul intra din nord, iar in sud ajunge tot aerul poluat.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Si e greu sa o muti, pentru ca pentru toata lumea, Primaverii, de exemplu, a fost considerat varful pietei.

     

    GYORGY BABA: Va fi greu sa definesti o noua zona de lux. Peste tot in lume este o singura zona de lux. Sigur, o sa se intinda.

     

    RAZVAN STROESCU: 20 de ani de acum incolo nu se va schimba. Sigur, daca o sa vina investitii colosale catre nord-est o sa-l mute usor-usor, dar nu merita costurile…

     

    BUSINESS MAGAZIN: Dar s-a intamplat partial, nu? Din Primaverii s-a mutat spre Nordului mai intai, apoi poate spre Baneasa.

     

    JENI DRAGOMIR: Da, pentru ca nu mai sunt terenuri. Pana acum investitorii care doreau sa investeasca in resedinte de lux cautau in Primaverii, Televiziune, Dorobanti, Nordului. Acum, nemaifiind practic terenuri la vanzare, au mers spre nord mai departe. Si am constatat cu surprindere ca investitori care acum doi ani nu voiau sa auda de zona Baneasa-Pipera-Iancu Nicolae sub nicio forma acum construiesc acolo. Unde e o adevarata nebunie. Un teren care costa la sfarsitul anului 400 euro/mp, acum e la 1.200, daca vorbim de arterele principale. Inca mai e loc, totusi. Probabil ca mai tarziu, zona va avansa catre Corbeanca, Snagov.

     

    RAZVAN STROESCU: Daca vorbim de lux, nu se va construi in nestire. La fel ca in alte tari, cumparatorii de lux sunt 2-3%. Cei mai multi si-au construit poate o casa in Pipera. Dar, pana la urma, lux inseamna sa stai in Primaverii, in Kiseleff sau Aviatorilor. Sunt multi care isi cumpara un apartament in aceste zone, sa aiba si o casa „de oras“.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Ceea ce a urcat pretul acestor zone…

     

    RAZVAN STROESCU: Da, pentru ca practic nu e nimic de vanzare. Un apartament in Washington Residence se vindea la lansarea proiectului cu 200.000 de euro, datorita plasarii centrale. Acum, daca vinde cineva, sunt 7-800.000 de euro. Nu mai are pret. Le spuneam clientilor acum doi ani sa cumpere vile in Dorobanti si nu voiau pentru ca erau vechi si trebuia sa le renoveze. Acum nu-s de vanzare. Pretul: la cerere. Ma intreba un dezvoltator – nici nu mi-a spus unde are terenul – „Vreau sa fac un imobil la Dorobanti. Ce pret cer?“. „Ce pret vrei“, i-am raspuns. Pentru ca nu sunt alte optiuni.

     

    BUSINESS MAGAZIN: De aceea creste piata de lux, pentru ca nu prea se mai construieste si ceea ce exista va creste poate mai mult decat apartamentele pentru clasa medie. Cate locuinte sunt in zonele de lux?

     

    JENI DRAGOMIR: In aceasta zona am putea vorbi in total de 10.000 de locuinte, dar la vanzare sunt mult mai putine, iar imobilele au putine unitati. Aici vorbim de 20-30, pana la 50 de unitati locative, intr-un imobil, comparativ cu alte zone din Bucuresti unde sunt 100 de unitati.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Cat vor mai creste totusi preturile? Vorbim deja de 50% anul acesta, poate 50% si la anul, dar cat va ma continua cresterea exploziva?

     

    RAZVAN STROESCU: Nu, nu mai cred in 50% la anul. Dar, repet, e vorba de cerere si oferta. A fost o crestere de 50% pe intreaga piata si a existat o cerere foarte mare. Dar inca astept sa se construiasca din ce in ce mai multe locuinte noi.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Pana recent, principalul impediment in dezvoltarea pietei rezidentiale a fost finantarea dezvoltatorilor?

     

    SIMINA ISTRATE: Cred ca a fost la inceput, acum este chiar o concurenta acerba. Inceputul tarziu a fost cauzat de lipsa de experienta a dezvoltatorilor locali. Daca ne uitam putin pe statistici nu as zice ca cei mai multi cumparatori au aparut dupa aparitia creditelor ipotecare. Daca ne uitam putin la unitatile locative vandute, ponderea celor achitate din surse proprii este inca mai mare, desi bancile au venit cu oferte din ce in ce mai atractive. In continuare, cred ca sunt multe locuinte achizitionate din fonduri proprii, este drept ca sunt si multi investitori care cumpara si care apeleaza la alte posibilitati de finantare.

     

    IULIANA TIBA: Noi, de obicei, cand facem un proiect de finantare a unui dezvoltator, facem si o oferta de creditare pentru persoanele fizice.

     

    SIMINA ISTRATE: Pe mine m-a mirat ca nimeni nu a venit cu o oferta de creditare diferita – nu exista nicio diferenta intre a merge la banca finantatoare si a merge la o alta si a lua credit.

     

    IULIANA TIBA: In programul pentru care oferim finantare, avem si o oferta speciala de finantare destinata persoanelor fizice.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Dar multe locuinte sunt luate de investitori…

     

    SIMINA ISTRATE: Ceea ce este interesant este faptul ca exista anumiti dezvoltatori care isi impun in politica lor de comercializare o anumita restrictionare a accesului investitorilor – pentru a-si respecta politica de crestere a pretului. Depinde de strategia fiecarui dezvoltator: daca ei se bazeaza pe acel proiect si nu vor sa continue cu alt proiect, vor sa fie siguri ca vor obtine venitul propus de la inceput. Astfel trebuie sa atinga toate momentele pentru care au fost facute estimari, ce includeau si o marire de pret.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Cate locuinte vindeti pe credit?

     

    SIMINA ISTRATE: Cam 50%. Dupa calculele noastre sunt foarte putini cei care iau credit, pentru ca sunt foarte putini cei care apeleaza la varianta 20-25% avans si restul la final. Majoritatea mai dau o parte din bani, probabil ca vor fi in final multi care vor lua creditul, dar acum este greu de spus.

     

    JENI DRAGOMIR: Daca vorbim de cei care cumpara apartamente in imobile noi, sunt foarte multi care cumpara pe credit. Multi platesc avansul, blocul nu este terminat si majoritatea incep sa umble pe la banci, care nu le dau credite. Asta e o problema, desi am inteles ca mai exista dezvoltatori care au credibilitate si au mai lucrat cu o banca si se finanteaza si din faza de proiect. Spre exemplu, un dezvoltator are un proiect, face un credit ipotecar pentru ridicarea proiectului si la fel pot face si beneficiarii finali.

     

    SIMINA ISTRATE: Depinde mult si de ce garantii ofera dezvoltatorul, spre exemplu terenul.

     

    IULIANA TIBA: Cei mai multi dezvoltatori isi creeaza o firma special pentru acel proiect si vor sa fie finantati pe proiect. Banca analizeaza cat de viabil este proiectul si ce sanse au sa il finalizeze. Ca atare, alte garantii nu prea sunt: terenuri si contractele viitoare pe care le vor semna cu cei care vor achizitiona. De la caz la caz. Exista si posibilitatea de a cere o garantie de la compania mama, dar cei mai multi dezvoltatori spun: „Suntem un grup puternic, avem o experienta demonstrata, iar proiectul nostru este bun“. Si il sustin cu studii facute de specialisti din domeniu. Iar pe noi asta ne intereseaza: sa vedem ca preturile practicate sunt acceptate de piata si ca vor fi in masura sa vanda acele unitati locative intr-o anumita perioada de timp, respectiv ca exista surse de rambursare a creditului. Analiza se bazeaza pe proiectul insusi si pe performanta acestuia.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Cam care este volumul finantarilor pe care le acordati?

     

    IULIANA TIBA: Pana acum, noi ne-am ocupat de proiecte foarte mari: de peste 50 de milioane de euro, chiar si peste 100.

     

    RAZVAN STROESCU: Stiu ca aveti multe discutii, dar cate se concretizeaza?

    IULIANA TIBA: Este adevarat ca am avut foarte multe discutii, cu diversi dezvoltatori, dar se finalizeaza in cele din urma putine. Pentru ca totusi trebuie sa ne demonstreze ca partenerii proiectului au un track record solid, ca au mai facut astfel de proiecte, de asemenea dimensiuni, e foarte important ce strategie de comercializare va adopta. Pentru finantator este foarte important sa stie ca sunt deja semnate unele contracte si ca exista sursa de rambursare a creditului. Sigur ca imi veti spune ca, la cum arata acum piata, sunt slabe sanse ca un proiect sa nu fie vandut, ca ar putea fi intarzieri, dar sigur se va inchide in cele din urma…

     

    BUSINESS MAGAZIN: Dar chiar se vinde orice?

     

    SIMINA ISTRATE: Sunt si proiecte care merg mult mai incet decat altele.

     

    RAZVAN STROESCU: Ma mai intreaba un dezvoltator: „Imi vinzi proiectul la banii acestia?“. Sigur, ii spun, la orice pret vi-l vand. Conteaza in cat timp. Noi, ca si consultanti, trebuie ca intr-un timp dat sa vindem un proiect – sunt rare cazurile in care cineva iti spune ca nu il intereseaza in cat timp il vinzi, este o utopie. Exista doar procente: trebuie sa faci exit pentru 30% in patru luni, sa spunem. Acest lucru trebuie garantat, pentru ca este un contract cu banca. Dar nu e o problema, pentru ca, de obicei, aceasta parte a proiectului are un pret mai mic si gasesti un investitor care sa o preia. Dupa aceea, urmeaza strategia personala a dezvoltatorului: se vinde pe etape, se mai modifica pretul, dar oricum pretul nu il fac ei, pretul il face piata. Asta trebuie sa intelegem: clientii sunt cei care platesc. Dezvoltatorul cere cat ii spune planul de afaceri, obligatia fiecaruia fiind de a-si maximiza profitul, dar cumparatorul decide.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Domnule Baba, ati investit deja in real estate, vreti sa dezvoltati si locuinte?

     

    GYORGY BABA: Eu sunt inca la inceput, nu este principalul meu focus. Sunt director general si actionar in lantul de elctrocasnice Cosmo, dar ca investitie personala piata imobiliara a fost cea mai utila si cea mai sigura solutie. Am inceput pe partea de servicii – depozitare si spatii comerciale, pe care le inchiriez -, dar m-am gandit sa investesc si in apartamente in zona Bucurestiului. Sunt inca o sumedenie de oportunitati, in special in Bucuresti. Si in tara vor fi, dar parca nu s-a copt inca puterea de cumparare.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Pe partea de finantare, cum va evolua piata?

     

    IULIANA TIBA: Noi consideram ca incercam sa sprijinim piata de real estate atat prin finantarea dezvoltatorilor, cat si a cumparatorilor de locuinte. Pana acum am acordat in jur de 150 de milioane de euro, dar doar recent ne-am apucat de finantat proiecte foarte mari. Astfel ca in cateva luni suma ar trebui sa fie sensibil mai mare, mai ales ca ne concentram cu precadere spre segmentul rezidential.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Domnule Baba, luati un credit de la BRD?

     

    GYORGY BABA: Acum depinde si de conditiile bancilor, desi au devenit extrem de flexibile in ultimul timp. Totusi e greu de accesat un credit numai aratand un proiect. Sigur ca o sa lucrez cu o banca, nu e musai sa fie chiar BRD!

     

    BUSINESS MAGAZIN: Ati inceput vreun proiect pana acum?

     

    GYORGY BABA: Este in curs, chiar acum analizez ofertele financiare. E un proiect in nordul Bucurestiului cu circa 86 de apartamente.

     

    JENI DRAGOMIR: Unde anume in nord?

     

    GYORGY BABA: In zona Sisesti.

     

    JENI DRAGOMIR: Se dezvolta foarte bine acolo.

     

    GYORGY BABA: Da, mi se pare o zona mai aerisita decat Pipera, pentru ca se pare ca se construieste mult mai sistematic.

     

    JENI DRAGOMIR: Si totusi in Bucuresti mai sunt multe zone inca neexploatate, cum ar fi Teisani, unde sunt suprafete mari de teren la preturi inca bune. Mai sunt Chitila sau Straulesti care se dezvolta foarte bine pe rezidential, desi ai zice ca sunt mai axate pe industrial.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Au aparut in ultima vreme mai multe dezvoltari de mare amploare la periferie, care vor cuprinde si complexuri comerciale si scoli si spatii pentru distractie, poate chiar si birouri. Sa fie practic mini-orase, ai caror locuitori sa nu aiba nevoie sa ajunga in centru.

     

    RAZVAN STROESCU: Bucurestiul are o problema de infrastructura. Langa Barcelona, langa Madrid, sunt oameni care stau la 100 de kilometri de oras, dar au trenuri rapide care ii duc in 20 de minute la birou. Au colegi care stau in oras si ajung intr-o ora si jumatate la lucru. Cand vom avea rezolvata problema infrastructurii, vom avea oameni care lucreaza in Bucuresti, dar vor locui la Valenii de Munte.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Cam in ce orizont de timp? Am auzit in ultimul timp estimari extrem de optimiste despre ritmul dezvoltarii infrastructurii…

     

    RAZVAN STROESCU: Nu stiu. Poate in 15 ani.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Pe de alta parte, toata lumea mizeaza pe fondurile de la Uniunea Europeana…

     

    RAZVAN STROESCU: Astea nu le punem noi in ecuatie. Daca ar fi sa ne luam dupa istoric, as merge pe 10-15 ani. Dar nu ne vor lasa. Nu mai e capitala noastra, este o capitala europeana si, daca vom sti sa luam acele credite…

     

    SIMINA ISTRATE: Da, dar problema e ca nici nu aplica…

     

    RAZVAN STROESCU: E o statistica care spune ca nici unul dintre statele care au intrat in UE nu au cheltuit mai mult de 18-19% din fonduri in primul an. Dupa aceea, inveti… Nu cred ca noi vom fi mai breji, dar nici mai slabi. Sunt voci care zic ca va exista un moment cand preturile vor creste – cum se intampla acum in zona centrala – pentru primul inel de centura si vor scadea preturile in centru. Eu zic ca efectul va fi exact invers. Chiar daca Bucurestiul va deveni metropola, va fi mult mai mare, va avea acelasi centru.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Si atunci efectele ar putea aparea abia atunci cand va fi gata al doilea inel de centura? Cand poate diferenta intre a sta in Pipera si intr-o alta localitate aflata la 30 de kilometri va fi zero?

     

    SIMINA ISTRATE: Va scadea periferia actuala, pentru ca va fi concurenta mai mare.

     

    RAZVAN STROESCU: Preturile vor fi concentrate in functie de infrastructura pana la urma. Si, revenind la intrebarea initiala – daca vor mai creste preturile – raspunsul este: da, vor mai creste.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Cat? Vor fi triple fata de acum? Cvadruple?

     

    RAZVAN STROESCU: Vor creste in functie de zona. Cand vor aparea cartierele la 20-30 de kilometri de Bucuresti, cu garsoniere la 30 de metri patrati, din prefabricate, atunci vor scadea preturile.

     

    SIMINA ISTRATE: Eu sincer cred ca va mai dura pana cand se vor muta bucurestenii la 30 de kilometri in garsoniere. Eu cred ca o sa prefere sa nu se mute…

     

    IULIANA TIBA: … sa stea cu chirie…

     

    RAZVAN STROESCU: Eu cred ca in momentul in care vor ajunge la 2.000 de euro pe metrul patrat orice constructie noua din Bucuresti si va veni cineva cu 1.200 de euro la 30 de kilometri, clientul va face un calcul: „din diferenta platesc ce masina vreau eu si nici nu mai dau bani pe transport“.

     

    SIMINA ISTRATE: Da, dar asta o sa se poata abia atunci cand vom avea infrastructura de care vorbeam. Pentru ca prea putini ar alege sa economiseasca la achizitie daca ar face mai mult de doua ore pana la serviciu zi de zi.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Cum s-a schimbat consumatorul roman de real estate?

     

    JENI DRAGOMIR: Consumatorul roman vrea sa traiasca si sa locuiasca mai bine. Datorita dezvoltarii pietei de finantare, din ce in ce mai multi romani isi permit sa faca un credit si sa-si cumpere o locuinta. Poate ca pana acum multi nu se gandeau la asta si stateau cu chirie. Altii vor sa se mute de la apartamentele vechi la cele noi. Dar a ramas mentalitatea de a fi proprietar.

     

    GYORGY BABA: Conceptia in Romania este: „am investit, am o casa si o sa o tin pana la sfarsitul vietii“. Asa am fost invatati, fata de alte tari unde se muta des chiar si dintr-un oras in altul, fara mari probleme.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Sunt clientii atenti la anumite specificatii, sunt mai informati?

     

    JENI DRAGOMIR: Sunt mult mai pretentiosi. In 1994, cand am inceput sa activez pe piata imobiliara, oamenii cumparau orice. Atunci, ca broker imobiliar, puteai sa faci o vanzare pe zi. Era o piata noua, la inceput, oamenii cumparau peste tot, pentru ca locuintele erau si foarte ieftine. Pe masura ce a trecut timpul, au devenit din ce in ce mai pretentiosi, s-a inmultit si oferta.

     

    RAZVAN STROESCU: Lucrurile s-au mai schimbat, e adevarat. Am mai iesit prin Europa si am vazut ce se intampla afara. Am devenit mai pretentiosi. E adevarat si ca foarte multi dezvoltatori si investitori vin aici si intreaba: „Ce-i cu suprafetele astea la voi? Voi aveti bani multi? Trei camere la 130 de metri patrati? Cine cumpara asa ceva? Si cat costa? 2.000 de euro pe metrul patrat? Dar voi ce salarii aveti? A, aveti masini frumoase, aveti bani“.

  • INVITATII CLUB BUSINESS

    • Iuliana Tiba – director finantari structurate si imobiliar la Directia Mari Clienti Corporativi, BRD
    • Razvan Stroescu – director al Departamentului rezidential, Coldwell Banker
    • Simina Istrate – senior residential consultant, Colliers International
    • Gyorgy Baba – director general al Cosmo, investitor in real estate
    • Jeni Dragomir – presedinte, Perfect Casa

  • INVITATII CLUB BUSINESS

    • Simona Constantinescu, Member of the Board, Ana Hotels

      • Eusediu Margasoiu, Marketing Director, Pepsi Americas
      • Liviu Irimia, Marketing Director, InBev Romania
      • Aurelian Bratosin, General Manager, Butterfly Tourism
      • Florin Frasineanu, National Key Account Manager, L’Oreal
      • Alecsandra Fulga, Client Service Manager, Synovate Romania

  • Consum record

    2007 a adus cresteri in toate domeniile cu produse „de sezon“, dar nu doar in timpul perioadei calde, ci si in afara acesteia. Despre ce rol a jucat caldura in general si canicula din ultimele saptamani in particular au discutat reprezentantii companiilor cu afaceri influentate de sezon la ultima editie a Club BUSINESS, ce a avut loc saptamana trecuta la hotelul Marriott.

     

    BUSINESS MAGAZIN: 2007 a adus, cel putin pentru produsele puternic influentate de caldura, cresteri spectaculoase. Va fi, din aceasta perspectiva, 2007 un an record?


    Liviu Irimia: Anul 2007 va fi clar un an record pentru noi, dar nu neaparat din cauza caldurii. Exista un punct al temperaturii peste care nu cred ca vanzarile mai pot creste. Dimpotriva, prea multa caldura ar putea chiar scadea vanzarile, in timp ce o vreme mai blanda ar putea genera un consum si mai mare. Daca ne uitam chiar acum (temperaturi de peste 40 de grade Celsius – n.red.), nu este prea multa lume la terase. Noi ne-am pregatit pentru vanzari mai mari, caldura jucand un rol in aceste previziuni.


    BUSINESS MAGAZIN: La ce cresteri va asteptati in 2007, comparativ cu anul trecut?


    Liviu Irimia: Piata va creste cu 8 – 10%, dar trebuie sa avem in vedere evolutia din anii precedenti, de doua cifre an de an. Acum am ajuns la un consum similar cu alte tari din Europa de Vest. Per capita consumul a ajuns aproape la acelasi nivel cu celelalte tari europene, daca excludem Cehia si Marea Britanie.


    Eusediu Margasoiu: Daca scoatem drojdia din bauturile cu bule, cresterile estimate ale pietei pentru anul acesta sunt cam la acelasi nivel, de pana in 10% pe totalul pietei de bauturi racoritoare. Ca si companie, Pepsi inregistreaza cresteri de doua cifre in continuare, pentru ca este loc pe piata. Trebuie spus inca ca 2007 se inscrie in aceeasi linie a anilor record de pana acum, pentru ca in ultima perioada fiecare an a adus vanzari mai mari decat cel anterior. Daca la bauturi carbonatate consumul este deja mare in Romania, segmentul bauturilor necarbonatate inregistreaza cresteri anuale chiar si de trei cifre. In Romania, consumul anual de bauturi necarbonatate este de 120 de litri pe cap de locuitor, fata de piete unde consumul este de 7-8 mai mari.


    BUSINESS MAGAZIN: Sunt diferente mari si fata de tarile vecine?


    Eusediu Margasoiu: In ce priveste bauturile necarbonatate da. In Polonia, de exemplu, consumul pe cap de locuitor este de cinci ori mai mare decat in Romania. Insa aici consumul este mai mare pentru bauturile carbonatate, bula face diferenta.


    BUSINESS MAGAZIN: Este diferenta la fel de mare si in cazul consumului de cosmetice?


    Florin Frasineanu: Este o diferenta, poate nu la fel de mare. Consumatorii din Romania invata acum sa foloseasca produsele solare, spre exemplu, si sa se adapteze din mers unor tendinte impuse deja, sa spunem, de piata americana, de a regasi un indice de protectie solara in mai multe tipuri de cosmetice obisnuite.     Ca o paranteza, in SUA chiar si rujurile de buze au factor de protectie solara. Ori, ceea ce L’Oreal lanseaza acum pe piata locala sunt tocmai categorii de produse care au in componenta acest factor de protectie. Vorbind insa de produse de sezon, cele pe care noi le numim «solare», acestea inregistreaza cresteri in prezent, pe o piata in curs de maturizare. Ca si companie, anul acesta jucam un joc dublu, pe doua branduri mari, pentru ca pana acum am mizat mai mult pe brandul mediu – Garnier Ambre Solaire, iar acum am intrat cu un produs superior numit L’Oreal Solar Expertise.


    BUSINESS MAGAZIN: Dar daca ar fi sa punem pe seama caldurii, ce procent din cresterea vanzarilor de produse cosmetice de sezon se datoreaza acestui element?


    Florin Frasineanu: Este foarte greu de cuantificat, pentru ca practic anul acesta este primul sezon in care suntem in Uniunea Europeana si avem cu totul alte bariere si o alta libertate, iar concediile sunt parca gandite altfel. Dar nu cred ca s-a incercat in Romania o separare sau o identificare a cresterii datorate caldurii. Poate si pentru faptul ca mesajul pe care companiile producatoare de cosmetice incearca sa-l transmita este acela ca efectul razelor solare se resimte practic in tot timpul anului, inclusiv in zilele mohorate.


    BUSINESS MAGAZIN: Dar daca ne gandim la anii anteriori, care au fost totusi record chiar si atunci cand vremea nu a fost chiar favorabila pentru vanzarile sezoniere, putem pune vanzarile pe seama puterii de cumparare sensibil crescute a utilizatorilor?


    Liviu Irimia: Eu as comenta urmatorul aspect.     Spre deosebire de anii trecuti, 2007 a avut mai putine zile ploioase sau urate, fapt care poate influenta vanzarile in cazul bauturilor. Exista insa acel prag de temperatura, plasat probabil la 30 de grade Celsius, peste care nu-ti mai vine sa iesi la terasa, ci stai in casa si bei, probabil, doar apa. Nu pot spune insa care este contributia vremii frumoase in aceasta ecuatie, pentru ca sunt mai multi indicatori care trebuie luati in calcul, precum comunicarea, efortul de vanzare si executie in piata, strategiile si asa mai departe. Nu cred ca exista cineva care sa poata spune ca vremea a insemnat, spre exemplu, 10% din vanzare. Cred ca totul e empiric. Poate daca reclama noastra TV ar fi fost diferita, poate ar fi avut alt rezultat.


    BUSINESS MAGAZIN: Dar comparand cu lunile anterioare, cresterea e graduala?


    Liviu Irimia: Noi comparam luna iunie 2007 cu aceeasi luna din 2006 – si pe aceasta comparatie, tot anul in curs a crescut. In lunile acestui an, vanzarile au crescut de la luna la luna, urmand curba sezoniera.

    Eusediu Margasoiu: Cred ca tine seama si de maturitatea pietei. In cazul bauturilor racoritoare a ajuns pe un palier la care are cresteri, exista un anumit nivel de educatie in piata si probabil ca in urma cu zece ani o canicula de genul celei cu care se incheie luna iulie ar fi creat puseuri si, apoi, caderi bruste in vanzari. Insa piata este acum matura, consumul este omniprezent, indiferent de gradele din termometru. Ceea ce se poate remarca, in afara de o sezonalitate normala a business-ului in aceasta perioada, este o miscare mai accentuata a consumului catre apa si ice-tea.


    Alecsandra Fulga: Apa in general sau mai mult apa plata?


    Eusediu Margasoiu: Acum zece ani segmentul de apa plata lipsea cu desavarsire, era 100% doar apa carbonatata, ca urmare a culturii si a obiceiurilor nationale de consum. La ora actuala apa plata are o treime din totalul pietei si creste. In timp ce apa carbonatata creste cu pana la 5% pe an, ritmul in cazul apei plate este mult mai alert, mergand catre un mix normal, pentru ca indiferent de tarile catre care ne uitam – fie in dreapta sau in stanga – apa plata are o pondere de circa 90% din total. Doar in Franta, care este cultural mai apropiata de noi, este ceva mai mare consumul de ape carbonatate. Din acest punct de vedere, Romania este complet atipica, structural, ca si cultura. Un caz atipic este si faptul ca pe piata romaneasca brandurile A (internationale – n.red.), desi domina, cresc in continuare mai rapid decat piata. Ceea ce nu se intampla in tarile din jur, unde situatia este exact invers: brandurile locale sunt majoritare si domina piata. Aici este pe dos.


    BUSINESS MAGAZIN: Si sunt semnale de aliniere la tendintele din alte tari?


    Eusediu Margasoiu: Nu, dimpotriva. Sunt elemente culturale specifice. Ginta latina se simte aici. Si studiile arata ca romanul cu cat va face mai multi bani, va cumpara si mai mult branduri internationale. In timp ce in Cehia, spre comparatie, brandurile locale si private label-urile (marcile proprii ale magazinelor – n.red.) detin peste 80% din piata. Si mega brandurile detin in jur de 15%.


    Liviu Irimia: In bere e vorba de branduri locale.


    Eusediu Margasoiu: …detinute de companii multinationale.     Daca mergem in Polonia, sunt branduri ce apartin producatorilor locali si care au o pozitie puternica in piata. Sunt branduri care au istorie, chiar daca istorie comunista.


    Alecsandra Fulga: La noi cred ca nici nu prea mai sunt branduri locale care sa nu fi fost cumparate. Chiar si cele care au traditie au fost cumparate.


    Eusediu Margasoiu: Da, dar sunt si marci care au avut traditie si care nu mai sunt ce-au fost. Si ca sa dau un exemplu – cazul Brifcor, care la ora actuala a fost relansat de o companie, dar este cvasinul. Pe cand Timbark, spre exemplu, este un brand polonez din perioada comunista, care domina nu numai piata poloneza, ci e prezent si in Cehia, Romania, Ungaria, Ucraina, acum intra si in Austria… Este un brand local, cel putin in piata de soft drink (bauturi racoritoare – n.red.) care s-a extins si nu exista cazuri de genul acesta in Romania. Dimpotriva: Pepsi si Coca-Cola au peste trei sferturi din piata si cresc mai repede decat piata. Desi comertul modern se extinde si are private label, pe consumatorul roman nu-l intereseaza.


    Aurelian Bratosin: Asta avantajeaza insa vacantele: cu cat e mai strain, cu atat e mai interesant.


    Alecsandra Fulga: Chiar daca strain inseamna Bulgaria.


    Aurelian Bratosin: Chiar daca. Dar Bulgaria este foarte diferita: are litoralul pe care n-o sa-l avem noi niciodata.


    BUSINESS MAGAZIN: In ce sens?


    Aurelian Bratosin: Nu seamana deloc cu Romania. Se dau stiri care sa-i dinamiteze putin, dar n-are nicio legatura cu litoralul romanesc, pentru ca nici nu arata la fel, nici serviciile nu sunt la fel, nici atmosfera nu seamana. Acolo sunt restaurante unde nu exista muzica, unde poti sa te relaxezi, sa asculti valurile sau pescarusii daca vrei. Ceea ce la noi nu mai exista. Oricum, din punctul meu de vedere Bulgaria este piata care s-a dezvoltat cel mai mult si nici eu nu cred ca acest lucru are legatura cu caldura. Poate ca turismul de week-end a fost influentat de caldura, dar pe plan local.


    BUSINESS MAGAZIN: Cheltuiesc romanii mai mult pe vacante acum?


    Aurelian Bratosin: Da, s-a simtit anul trecut o crestere brusca fata de 2005, cand s-au vandut foarte mult vacante scumpe.     Au fost foarte multi bani pe piata si toata lumea cauta vacante in Maldive sau Tenerife. A fost foarte diferit fata de 2005. Iar anul acesta a crescut, pentru ca exista un trend crescator clar, dar in domeniul turismului nu exista studii care sa  indice exact cifre. In cazul nostru sunt multi care lucreaza dezorganizat si a crescut numarul de chartere, dar s-au dovedit nefericite, pentru ca s-au canibalizat intre ele, multe sunt in pierdere.


    BUSINESS MAGAZIN: Ce prefera romanii? Si sunt ei diferiti, asa cum am vazut ca e cazul in alte domenii?


    Aurelian Bratosin: Sunt foarte pretentiosi fara sa tina cont foarte mult de raportul pret calitate: platesti putin, primesti putin si invers. Romanii vor sa plateasca putin, dar sa primeasca mult si au devenit constienti de puterea lor pe care o au in postura de consumator. Si au inceput sa protesteze foarte mult, sa reclame, ceea ce nu se intampla in anii trecuti.


    BUSINESS MAGAZIN: Sunt mai pretentiosi decat alte natii?


    Aurelian Bratosin: Da, absolut. Si in consumul de bauturi sunt mai pretentiosi, pentru ca altfel ar cumpara o bautura locala.


    Eusediu Margasoiu: Din punct de vedere strategic, in mod cert eforturile noastre se vor duce in directia asta, pentru ca aici exista un return bun si asta vrea piata din ce in ce mai mult.


    Liviu Irmia: Brandul conteaza in Romania mai mult decat in alte parti.


    Aurelian Bratosin: E un popor aspirational, de aceea brandurile o duc bine acum si o vor duce si mai bine.


    BUSINESS MAGAZIN: Cam cat sunt dispusi romanii sa cheltuie pe vacanta? Cu cat au crescut vanzarile sau care a fost media cheltuielilor?


    Aurelian Bratosin: Nu stiu daca se poate face o medie a cheltuielilor, dar pot sa spun ca a crescut numarul deplasarilor anuale. Inainte faceau doua concedii pe an, iar acum acestora li se adauga si trei week-enduri in tara plus doua city-break-uri (excursii de week-end – n.red.) in Europa.


    BUSINESS MAGAZIN: Iar din week-end-urile in tara sunt mai mult catre munte sau mai mult catre mare?

    Aurelian Bratosin: Pai spre mare, datorita caldurii.


    Simona Constantinescu: Si sunt mult mai multe locuri de cazare.


    Aurelian Bratosin: Insa eu pot sa spun ca in industria turismului caldura nu e neaparat benefica. De Paste, de exemplu, as prefera sa ploua si sa fie furtuna, pentru ca atunci toata lumea pleaca. Anul acesta Pastele a fost slab, din cauza vremii bune, iar anul trecut, s-a vandut foarte mult, tocmai pentru ca prognoza era proasta.


    Simona Constantinescu: Eu pot sa confirm cam tot ce a spus toata lumea pentru ca hotelurile, si cele din grupul Ana, ofera o gama variata si pe sezoane diferite – muntele pentru ski, cele de la mare pentru sezonul estival si cele din Bucuresti permanent. Dar ca si exemplu care sa confirme ce au spus ceilalti, noi suntem un intermediar pentru majoritatea produselor prezente aici. Adica noi cumparam si revindem cu valoare adaugata in servicii sau in eveniment. Terasa de la Hilton, spre exemplu, s-a deschis pe 19 aprilie anul acesta, pentru prima data de cand e Hiltonul in Romania; in genere se deschidea in ultima saptamana a lunii mai.


    BUSINESS MAGAZIN: Si care au fost rezultatele?


    Simona Constantinescu: In doua luni a facut venituri duble fata de anii precedenti. In schimb, ce am remarcat noi, si in special in cazul locatiei de la Eforie, oamenii si-au luat concediile mai devreme anul acesta si imediat dupa incheierea scolii am avut grad de ocupare de 80%. Nu stiu cat se datoreaza promovarii sau cresterii gradului de cunoastere a serviciilor pe care noi le oferim, dar cu siguranta cererile au fost mai multe si de pe piata locala, de la romani, in conditiile in care in anii precedeti noi am avut pe perioada de vara un grad de ocupare de 65% de catre turisti straini.


    BUSINESS MAGAZIN: De ce a scazut ponderea turistilor straini?


    Simona Constantinescu: Litoralul romanesc a avut de suferit anul acesta prin faptul ca multi turoperatori au decis sa nu mai aduca chartere in Romania si sa le duca in Bulgaria, intentionand sa aduca de acolo turistii ce ar fi vrut sa ajunga pe litoralul romanesc. Dar un turist, fie el francez sau german, daca ii spui „te duc cu avionul in Bulgaria si apoi cu autocarul pana in Romania“, prefera sa aleaga un resort (complex hotelier – n.red) direct din Bulgaria.


    BUSINESS MAGAZIN: Se simte o trecere a clientului roman de la produse mai ieftine catre produse mai bune si mai scumpe?


    Liviu Irimia: Da, chiar si in bere. Noi avem marca Leffe, care este o specialitate de bere, e mai complicata si mai subtila decat celelalte beri si pentru acest brand previziunile noastre de crestere pentru acest an au fost deja depasite. Am vandut mai mult decat ne propusesem sa vindem pe tot anul. Consumatorul nu numai ca are cereri mai sofisticate, dar are deja si cu ce sa si le satisfaca.


    BUSINESS MAGAZIN: Se simte pe piata romaneasca o tendinta de uniformizare a consumului chiar si pentru produsele sezoniere? Dispar diferentele uriase de consum intre sezoane?


    Florin Frasineanu: Aici e un trend dat de retaileri, pentru ca putini isi permit sa mentina produse sezoniere in extrasezon.


    Liviu Irimia: De la an la an consumul creste atat in sezon, cat si in extrasezon. Si daca e sa ne uitam la orice tara, curba sezoniera va exista in continuare.


    BUSINESS MAGAZIN: Dar se va mai aplatiza?


    Liviu Irimia: Se estompeaza, dar curba exista si va fi, cred, totdeauna.


    Eusediu Margasoiu: La bauturi racoritoare e o curba destul de atipica, pentru ca exista doua ocazii de consum in afara sezonului, care sunt, ca volum, chiar mai mari decat sezonul de vara: Paste si Craciun. Iar din experienta noastra, Craciunul aduce in vanzari, paradoxal, cele mai mari volume.


    BUSINESS MAGAZIN: In cazul cosmeticelor ati remarcat o crestere a produselor de plaja pentru copii?


    Florin Frasineanu: Categoric da, in sensul ca vanzarile cresc si lumea nu prea se uita la bani, iar brandul isi spune cuvantul: ce e mai bun pentru copii merita banii.


    BUSINESS MAGAZIN: Dar in extrasezon vanzarile sunt mai slabe, daca retailerii nu-si permit sa tina produsele la raft…


    Florin Frasineanu: Exista produse la care ar putea exista vanzare in extrasezon dar retailerul nu le mentine. Pentru ca de exemplu cei ce vor sa-si faca un concediu in tari calde, in vreme de iarna, vor fi poate in dificultate sa-si cumpere din tara un produs de protectie solara.


    BUSINESS MAGAZIN: Am vorbit de cresteri, care in unele cazuri nu au fost chiar pe masura asteptarilor. Cand credeti ca va fi batut recordul din 2007? Sau altfel spus, pana unde se mai poate creste?


    Eusediu Margasoiu: Daca un om bea in medie doi litri de lichid pe zi, in medie pe an inseamna cam 700 de litri. In Romania consumul a ajuns la 120-130 de litri de racoritoare, la care se mai adauga inca vreo 60 de litri de bere. Cu vinuri si lapte si toate celelalte lichide se ajunge cam la 200 de litri. Daca vom lupta sa scoatem din consum apa de la chiuveta, o vom inlocui cu produsele noastre, inseamna ca mai e de ocupat 70% din nevoia de lichide. Ca si comparatie, in SUA doar consumul de bauturi racoritoare carbonatate este de 200 de litri pe cap de locuitor, adica toate bauturile comerciale din Romania la un loc, cu racoritoare, bere, vin si lapte. Ca total, in SUA bauturile comerciale se apropie de 500 de litri. Deci e loc.


    BUSINESS MAGAZIN: Deci cel putin cinci ani de acum inainte piata va creste.


    Eusediu Margasoiu: Si mai mult.


    Liviu Irimia: Cresterea va depinde si de cat de competitiva e piata respectiva. Conteaza foarte mult ca toate companiile sa „traga“ in aceeasi directie, promovand si concentrandu-se nu numai pe cresterea cotei de piata, ci si pe cresterea pietei in ansamblu. Domeniul berii este extrem de competitiv, deci ne bazam pe cresterea pietei si pe cea a cotelor de piata.


    Florin Frasineanu: Surprinzator, dar noi ne aflam in primele cinci tari ca si coeficient de crestere, in conditiile in care L’Oreal este prezenta in 130 de tari si discutam de piete de genul SUA, Japonia, Franta sau Canada. Asta nu inseamna insa ca orizontul e sumbru, ci dimpotriva, este foarte interesant. Iar obiectivele se refera la o dublare a cifrei de afaceri in urmatorii doi ani. Ceea ce inseamna nu atat ca romanii incep dintr-odata sa cumpere produse cosmetice, ci este mai degraba o crestere bazata pe reorientarea consumatorilor, o trecere de la segmentul produselor medii catre cele din categoria medie-superioara si premium. O tendinta evidenta cam in toate domeniile.


    Aurelian Bratosin: Turismul este insa la inceput. Abia in ultimii 7-8 ani romanii au inceput sa calatoreasca. Cresterea anuala este in jur de 20% si este o tendinta de a investi mai mult intr-o vacanta si a solicita servicii mai bune.


    Simona Constantinescu: In cazul nostru este foarte important sa vedem cum va evolua competitia, mai ales pe hotelurile din Bucuresti. Pentru ca acum exista o cerere foarte mare si avem un grad de ocupare de 60% in sezon, ba chiar in zile din mijlocul saptamanii (de marti pana vineri), in primavara si in toamna am avut over-booking, adica hotelurile au fost ocupate in proportie de 100% si unele persoane au fost relocate. Mai mult decat sa vinzi numarul de camere pe care il ai nu se mai poate face, dar in timp va evolua rata de camera, in functie de competitie.


    BUSINESS MAGAZIN: Dar care este situatia la munte sau la mare?


    Simona Constatinescu: La mare vanzarile vor creste in continuare, pentru ca este loc, e cerere, pentru ca e un produs care abia acum e cautat, mai cu seama pentru spa si tratamente pentru oameni activi care incep sa aiba probleme fie cu greutatea, tenul sau coloana. Sau pur si simplu tratamentele pentru relaxare. Vanzarile de camere de hotel pentru munte sunt complet dependente de vreme. Daca o crestere sau o scadere nu este clar evidentiata de vremea calda, in cazul locatiei de la munte, o iarna fara zapada se vede clar. Se vede si gripa aviara, cand inchizi hotelul. Este un produs influentat de foarte multi factori, fie drumuri, aeroportul inchis la Kogalniceanu si nu mai vin chartere, fie gripa aviara, fie vremea. E un produs foarte sensibil spre deosebire de hotelurile din Bucuresti, unde Hiltonul a fost deschis chiar si in vreme de razboi.


    BUSINESS MAGAZIN: Conform studiilor, este loc de crestere pe nenumarate domenii. E vreun domeniu saturat?


    Alecsandra Fulga: Un domeniu e dat de brandurile prezente pe piata si in general sunt, pe toate categoriile, companii care detin fraiele. Si consumatorul e din ce in ce mai educat, are din ce in ce mai multa informatie, are si specificul de a incerca permanent lucruri noi, iar multe lucruri nu mai sunt doar la nivel de aspiratie, ci incep sa se si intample. Iar schimbari in obiceiurile de consum exista si vor exista intotdeauna, ceea ce tine nu numai de consumator, ci si de companiile ce au produsele in piata.

  • INVITATII CLUB BUSINESS

    • Simona Constantinescu, Member of the Board, Ana Hotels
    • Eusediu Margasoiu, Marketing Director, Pepsi Americas
    • Liviu Irimia, Marketing Director, InBev Romania
    • Aurelian Bratosin, General Manager, Butterfly Tourism
    • Florin Frasineanu, National Key Account Manager, L’Oreal
    • Alecsandra Fulga, Client Service Manager, Synovate Romania