Category: Media marketing

Decizia lui Ion Tiriac de a-l lasa pe fiul sau cel mare, Ion Alexandru Tiriac, la carma afacerilor din Romania reprezinta un moment de cotitura pentru grupul fondat de fostul tenisman. Care sunt primele decizii luate de Ion Alexandru Tiriac si cum vor influenta acestea viitorul grupului?

Ion Alexandru Tiriac se da doi pasi in spate si arata cu mana stanga (dreapta e prinsa cu o atela din cauza unei caderi cu bicicleta) ultimul etaj din al treilea bloc pe stanga. Arata catre un penthouse (cele mai mari au peste 600 de metri patrati), unde spune ca se va muta impreuna cu familia lui. Suntem in Stejarii, clubul rezidential construit si detinut de Tiriac Holdings, un pariu scump facut de Tiriac senior si continuat cu un pariu riscant de Tiriac junior.

“Credeti-ma, am avut si conflicte in familie pe tema asta”, spune zambind Ion Alexandru Tiriac. In privirea lui, atunci cand spune asta, se remarca in acelasi timp dorinta de afirmare pe piata de business din Romania, unde numele Tiriac este foarte puternic, insa Tiriac Junior nu a fost de la prima incercare bine primit, mai ales pe fondul stirilor negative din anii trecuti. In acelasi timp, glasul tradeaza o dorinta de conformare in linia afacerilor familiei si mai ales de luare a unor decizii care sa ajute la mentinerea sau cresterea acestora: dupa cativa ani de salturi in care Tiriac Holdings ajunsese la o cifra de afaceri de 1,7 miliarde de euro in 2008, anul trecut a adus o scadere semnificativa, Tiriac Junior estimand pentru 2009 afaceri “putin sub un miliard de euro pe grup”. In acest context, deciziile celui care se numeste “reprezentantul actionarului” par a se reuni acum in doua linii mari: atragerea de cash si rebrandingul grupului.

Practic, orice plan pe care il are acum Tiriac Junior are legatura directa cu cele doua linii, care se intrepatrund. Vorbeste in acest sens despre vanzarea de active – referindu-se cu precadere la Tiriac Leasing: “Avand in vedere situatia actuala, va trebui sa atragem un partener pentru ca firma a ajuns la o marime prea mare ca sa o mai ducem singuri. Asta inseamna vanzarea sau fuziunea, inclusiv vanzarea unui pachet majoritar deoarece cine cumpara vrea controlul” -, dar si despre proiecte simple, care pot fi facute si lansate rapid pe piata, cum este cel al unei cladiri de birouri ce urmeaza a fi construita anul viitor in Piata Victoriei, pentru inchiriere: “Va fi o cladire cu 14 etaje si va pot spune deocamdata doar ca va fi cu siguranta gata la sfarsitul anului viitor”.

CITITI AICI ARTICOLUL INTEGRAL din septembrie 2010.

O afacere cu o materie prima care nu se termina niciodata este soluţia cea mai buna in vremuri dificile.Ca sa afle cum si mai ales cat se castiga din gunoi, BUSINESS Magazin a mers la poarta celor mai mari reciclatori ai Romaniei.

 Daca ar fi sa ma intrebati de trei ori, tot de atatea ori v-as spune ca m-as apuca de afacerea cu gunoiul. Este profitabila mereu. Din gunoi se pot scoate bani”, marturiseste Camelia Chirila, fondatoarea Cami Comexim. La 20 de ani de la infiintarea acestei companii, Chirila a schimbat de mai multe ori obiectul de activitate, pana cand a descoperit mirosul banilor. Dupa opt ani in industria confectiilor, anul 2000 a orientat businessul catre gunoi: “Am vrut sa imi duc cursurile de la facultate la un punct de colectare si nu avea cine sa mi le ia. Investitia a inceput cu o mie de lei si o masina pentru transportatul marfii pe datorie”.

Primul camion pe care l-a transportat a fost catre Vrancart Adjud unde, pentru cele 40 de tone colectate, a primit un pic peste cinci mii de lei. “Ne-am achitat datoriile si am mers mai departe. Am mai cumparat masini pe care seara le reparam, iar dimineata le trimiteam pe drum”, isi aminteste ea cu nostalgie.In prezent, Cami Comexim colecteaza lunar 1.500 de tone de hartie si carton pe care le transporta atat in tara, cat si la export in Germania.

“Cumparam hartia cu 10-35 de bani kilogramul si o vindem cu 45 catre reciclatori precum Vrancart si Petrocart, iar cele trei-patru tone de PET-uri pe care le colectam lunar le cumparam cu 0,35 lei pe kilogram si le vindem cu 0,85 lei la Buzau”, precizeaza patroana companiei cu afaceri anuale de peste 1,7 milioane de euro si un profit net de 100.000-200.000 de euro in fiecare din ultimii ani.

Buzaul” despre care vorbeste Camelia Chirila este Greentech, o companie cu actionari taiwanezi, unul dintre cei mai mari reciclatori de PET din Romania. Sau, dupa cum rezuma Cristinel Dobrota, seful Greentech, o afacere pornita la sfarsitul anilor ’90 in urma unei idei taiwaneze (a sefului sau de atunci si actionarul fabricii de mase plastice la care lucra Dobrota), dar cu executie 100% romaneasca.

“Cineva tot trebuie sa inceapa, deci mi-am zis sa fim chiar noi. Am avut discutii cu autoritatile de la Buzau despre viziunea Ministerului Mediului in ce priveste colectarea si reciclarea. Toti au vazut cu ochi buni aceasta idee si au fost impresionati. Dar atat, pentru ca alt suport nu am avut din partea autoritatilor”, isi aminteste Dobrota inceputurile uneia dintre primele afaceri din domeniul reciclarii deseurilor din Romania.

Primul pas a fost sa cumpere o fosta ferma in apropierea Buzaului pentru depozit, iar in zona industriala a orasului au amenajat instalatia de transformare a deseurilor in materie prima. “Mai apoi am inceput sa umblam din poarta in poarta, la societati de salubritate, centre de tip remat sau puncte mici de colectare si la toti cei care aveau legaturi intr-un fel sau altul cu deseurile”, explica seful GreenTech, remarcand ca la acea vreme plasticul nu se colecta niciunde.

Strategia a dat roade si daca in 2003 Greentech colecta anual circa 150 de tone si avea o singura instalatie de reciclat, in prezent cantitatea colectata este de 200 de ori mai mare, iar grupul detine patru instalatii de reciclare, doua la Buzau si doua la Iasi, unde din 2006, grupul a trecut la nivelul urmator de integrare si a infiintat o firma care transforma fulgii de PET-uri reciclate in fibre poliesterice, folosite, de exemplu, pentru covorasele masinilor sau umplerea pernelor.

CITITI AICI ARTICOLUL INTEGRAL din august 2010.

Romanii se considera destepti, frumosi, ospitalieri, poeti si, in general, cred ca se descurca. Avem o tara frumoasa si cu mult potential, insa e intotdeauna vina vecinului pentru ca acesta nu este exploatat.

Avem momente de glorie cand vine vorba de afaceri, dar sunt conjuncturale si doar putine se transforma in businessuri de anvergura. Sunt franturi despre cum se descriu romanii, mai in gluma, mai in serios, iar BUSINESS Magazin si-a propus sa dezbata 7 mituri despre romani si Romania, despre defectele, dar mai ales despre calitatile care ne definesc.

“Ca o consolare pentru faptul ca suntem lipsiti, in general, de seriozitate, de acribie, de mandria lucrului bine facut, sau dintr-o profunda frustrare, ca o justificare pentru lipsa de pragmatism pe seama careia romanul tinde sa-si puna esecurile”, s-au nascut aceste mituri despre Romania, considera Catrinel Plesu, directorul Centrului National al Cartii.

Catrinel Plesu pleaca in aceste aprecieri de la sintagma “romanul s-a nascut poet”, ca fiind printre cel mai des folosite mituri dintre cele pe care BUSINESS Magazin si-a propus sa le dezbata. Pana la urma, nu e nimic rau in a fi poet si chiar n-ar fi nimic rau in a fi granarul Europei. Problema apare atunci cand vorba in cauza isi pierde esenta si devine un fel de proverb, o vorba de duh spusa ca sa umple o conversatie sau ca sa scuze o greseala.

Asadar, ne reprezinta, ne onoreaza sau ne acuza faptul ca romanii se considera frumosi, inteligenti, ospitalieri? Sunt in Romania cele mai frumoase femei din lume si cei mai buni croitori si ingineri software? Pana la urma, fiecare popor are parerile lui, mai mult sau mai putin magulitoare, la adresa cetatenilor sai.

Fiecare natie considera ca are cele mai frumoase femei si fiecare popor vorbeste despre placerea de a primi oaspeti. In valoare absoluta, cele mai multe dintre aceste ziceri despre Romania sunt adevarate – romanii sunt placuti la infatisare, scriu poezie, omenesc oaspetii si asa mai departe, dar totul e in regula atat timp cat nu ne comparam cu altii, dupa cum spune Paul Marasoiu, unul dintre analistii intervievati pentru acest articol: “De ce credem ca am fi noi mai ospitalieri decat japonezii, croatii, marocanii sau eschimosii?

Fiecare dintre noi, ca indivizi sau ca natiune, avem propria proiectie a imaginii despre noi insine. Important este ca aceeasi perceptie sa o aiba si cei din exterior, esential este ca evaluarea acestora sa fie similara celei la care noi ne raportam mental. In general noi, ca romani, avem tendinta de a ne asuma merite care nu ne apartin in mod direct si ne vedem mai frumosi, mai isteti nativ, mai inzestrati de mama natura, dar niciodata mai punctuali, mai seriosi, mai constiinciosi”.

Odata iesiti “in lume”, calitatile pe care si le atribuie romanii devin in mare parte cu adevarat mituri. Adica, asa cum spune DEX-ul, “povestire de origine populara, cu continut fabulos, care explica in mod alegoric originea lumii, fenomenele naturii si viata sociala”.

CITITI AICI ARTICOLUL INTEGRAL din august 2010.

In doar cateva saptamani, de la „bancile sunt obraznice“ ale presedintelui Basescu s-a ajuns la amenintari cu procese colective ale clientilor care, cu legea in mana si cu forta internetului in spate, incearca sa obtina dobanzi mai mici la credite. Pentru prima oara de la inceputul crizei, bancile se gasesc intr-o ipostaza defensiva. Cum se va sfarsi aceasta disputa?

“D-nule Ghetea.. noi, clientii.. consideram ca aceasta Ordonanta reprezinta cel putin decenta!! Desi nu credeam, acest Guvern s-a gandit macar o data si la oamenii pe care ei ii conduc si nu au mai tinut cont de interesele celor mari si puternici… La nivel national s-au strans mii de clienti nemultumiti ai diferitelor banci: BCR, VB, BancPost, BT, OTP… insufletiti de aceasta ordonanta… care si-au spus: STOP!! ajunge cat m-ati prostit… acum e timpul sa iau atitudine”, scrie Vestemeanu, un comentator de pe site-ul BUSINESS Magazin.

In cateva cuvinte, mesajul lui Vestemeanu catre Radu Ghetea, presedintele Asociatiei Romane a Bancilor, a rezumat exact toate elementele conflictului care agita de cateva saptamani comunitatea celor cu credite la banci.Dupa scurtul interval de euforie in care banca era doar o sursa de bani pentru ziua de azi (locuinta, masina, aparatura electronica) si mai putin o sursa de ingrijorare pentru ziua de maine sau poimaine (plata creditului), criza si scaderea veniturilor i-au adus pe multi debitori la banci in postura de a-si plati tot mai greu datoria.

Datele BNR arata ca volumul creditelor neperformante in valuta a crescut cu 300% din decembrie 2008 pana in iunie 2010, iar numarul celor cu intarzieri la plata de peste 90 de zile a crescut cu 80%, asa incat unul din zece debitori este restantier, acumuland in medie 1,4 credite restante.

In ultimul Raport privind stabilitatea financiara, BNR si-a declarat “preocuparea” fata de riscurile de stabilitate financiara a tarii determinate de situatia populatiei, luand in calcul ca veniturile oamenilor stagneaza sau scad, iar serviciul datoriei nu poate scadea “semnificativ” din trei motive, de toate trei fiind responsabila politica de creditare a bancilor: cele mai multe imprumuturi sunt pe termen mediu si lung, cu decenii intregi de indatorare care stau in fata clientilor, o parte din imprumuturi sunt in valuta cu rate variabile ale dobanzii, deci vulnerabile la viitoarele cresteri de dobanzi pe pietele externe, iar multe credite au avut la inceput conditii promotionale a caror perioada de gratie a expirat sau va expira.

Acestea au fost si temeiurile autoritatilor atunci cand au adaptat la conditiile din Romania faimoasa Directiva 48/2008 a CE privind creditele de consum, extinzandu-i aplicarea de la creditele noi la toate cele existente (circa 8 milioane) si de la creditele de consum la toate imprumuturile luate in anii anteriori, inclusiv cele imobiliare. “Ordonanta a fost adoptata in ultimul moment, pentru ca expira termenul acordat tarilor membre UE prin Directiva 48 si practic bancile a trebuit sa implementeze totul aproape peste noapte”, afirma Radu Topliceanu, director executiv Aria Credite Persoane Fizice la Raiffeisen Bank Romania.

Directiva, care in esenta ar fi impus doar desfiintarea sau limitarea unor comisioane, intre care cel de rambursare anticipata, si transparenta calculului de dobanda, a devenit, in forma Ordonantei de Urgenta 50, intrata in vigoare la 21 iunie, un instrument de corectie pentru supraindatorarea din ultimii ani a celor circa 4,5 milioane de oameni care au luat credite de la banci. A devenit asa pe de o parte pentru ca transparenta calculului, dupa cum se stie, inseamna pierderi substantiale de venituri pentru majoritatea bancilor, care inainte determinau costul creditului prin marje aplicate la dobanzile interne de referinta si nu la indicatorii independenti – EURIBOR (la credite in euro), LIBOR (la credite in dolari sau alte valute), ROBOR (la credite in lei).

Pe de alta parte insa, a devenit un instrument de corectie si pentru ca Asociatia Nationala pentru Protectia Consumatorilor, initiatoarea ordonantei, a intervenit in ecuatie, starnind spiritele: a comunicat Asociatiei Romane a Bancilor, la 29 iulie, ca bancile pot sa mentina vechiul nivel de dobanda, majorand marja fixa pentru creditele cu dobanzi variabile in momentul cand adopta noua formula de calcul ceruta de ordonanta, dar in acelasi timp a comunicat ca bancile nu pot majora marja fixa decat cu acordul clientului.

CITITI AICI ARTICOLUL INTEGRAL din septembrie 2010.