BusinessMagazin

Category: Media marketing

  • Cand strategiile se ciocnesc

    La aproape un an de la demisia directorului general Greg Dyke, corporatia incepe sa-si schimbe filozofia, sub Mike Thompson. Obiective diferite, viziuni diferite asupra viitorului corporatiei.

    GREG DYKE

    • Amenintari pentru BBC: Globalizarea si Internetul
    • Focus: Umanizarea corporatiei, angajari, accent pe productii proprii
    • Viziune: Conservatoare, bazata pe valorile BBC

     
    MIKE THOMPSON

    • Amenintari pentru BBC: Digitalizarea televiziunii
    • Focus: Reducerea costurilor, o mai mare pondere a productiilor independente
    • Viziune: Pragmatica, bazata pe eficienta financiara


  • AGB-TNS, la final de fuziune

    AGB Nielsen Media Research reuneste serviciile de masurare a audientei TV din cele doua companii.

    Nielsen Media Research International, filiala a VNU Group, a anuntat saptamana trecuta ca a incheiat cu succes joint-venture-ul cu AGB Group (WPP) privind masurarea audientelor TV in 30 de state (printre care si Romania), relateaza editia electronica Daily Research News. Compania – AGB Nielsen Media Research – a fost anuntata la inceputul lunii august a anului trecut si uneste serviciile de masurare a audientei TV din cadrul celor doua companii, cu exceptia celui pe care Nielsen il are in Statele Unite (piata care genereaza aproape jumatate din totalul veniturilor VNU, de 3,9 miliarde USD). 

    La nivel mondial, Nielsen Media Research studiaza comportamentul de consum TV la mai mult de jumatate din populatia globului, oferind informatii pentru aproximativ 85% din investitiile in publicitate in intreaga lume. Conform unui studiu recent al Initiative Futures Worldwide (divizia de cercetare a agentiei media Initiative), cel mai rapid ritm de crestere in ce priveste publicitatea atrasa in 2004 l-a avut Internetul (32,8% fata de 2003).  Televiziunea a fost al doilea canal in crestere anul trecut, investitiile in acest canal crescand cu 12.1% fata de 2003 (venituri atrase de 143 miliarde USD), arata acelasi studiu.

    In Romania, parteneriatul dintre cele doua companii de cercetare este operational prin compania AGB-TNS International, unicul furnizor oficial de date de audienta TV, de la 1 ianuarie 2004. AGB-TNS a castigat acest statut in urma unei licitatii organizate de Consiliul National al Audiovizualului (CNA), in 2003.

  • Cine ia publicitatea la tigari dupa intrarea in UE?

    In mai putin de un an, cateva canale importante pentru publicitatea la tigari se vor face scrum. Panourile publicitare si presa scrisa sunt cele mai cunoscute exemple. Cine are de pierdut si de castigat din cenusa acestor bugete de reclama?

     

    Pe strada nu mai e picior de panou publicitar cu reclame la tutun. Reclamele la tigari din ziare si reviste au disparut. Iar castigatorii promotiilor prin SMS sau la concursurile de pe plaja nu mai primesc drept cadou umbrele, sepci sau tricouri personalizate cu o anumita marca de tigari. Cam asa ar arata, pe scurt, peisajul publicitar din 2007 – in ipoteza in care Romania va fi admisa in UE.

     

    Chestiunea restrictiilor la publicitatea la tutun  a mai fost dezbatuta, dar problema bugetelor de reclama existente s-a pus mai putin pe tapet. Ce se va intampla cu banii pe care companiile de tutun ii investesc azi in presa scrisa si in publicitatea outdoor? Si cat de tare se vor resimti afacerile publisherilor si ale companiilor de outdoor? Intrebarile se pun cu atat mai mult cu cat miza in principalele canale interzise din 2007 – outdoor-ul si presa scrisa – nu este deloc neglijabila.

     

    Din calculele BUSINESS Magazin (facute pe baza estimarilor companilor de outdoor, a oamenilor din publicitate si din presa scrisa), miza depaseste 11 milioane de euro, suma ce totalizeaza – cu aproximatie – investitiile celor trei mari companii de tutun. Balanta inclina clar in favoarea outdoor-ului, care, conform acelorasi estimari, ar atrage spre 80% din valoarea de mai sus (presei scrise revenindu-i, asadar, restul de aproximativ 20%).

     

    Mai concret a fost Bogdan Ghita, director executiv la Kinetic Worldwide Romania, companie  specializata in servicii media pentru outdoor, care face parte din grupul WPP. El crede ca producatorii de tutun asigura circa 35-37% din totalul bugetelor de publicitate stradala, care s-ar situa la circa 25 mil. euro. Ar rezulta deci ca cele trei mari companii de tutun – British American Tobacco, Philip Morris si Japan Tobacco International (JTI) – ar investi circa 9 mil. euro in outdoor, anual. Deocamdata.

     

    Ce se va intampla din 2007 cu golul lasat in buzunarele companiilor de outdoor? Ghita spune ca nu va fi o mare tragedie. Din ianuarie se va elibera mare parte din panouri, „care vor fi ocupate imediat de alte companii cu bugete mai mici, este adevarat“, spune Ghita, „dar care vor fi in numar mai mare“. Cu alte cuvinte, vor fi bugete mai mici aruncate in joc, dar numeroase. Sunt clienti care abia asteapta sa intre pe panourile care se vor elibera din 2007, mai spune acesta, aducand drept exemplu clienti din categorii ca racoritoarele, automobilele, bunurile de larg consum sau serviciile financiare (cu o expunere mai scazuta in outdoor pana acum).

     

    Pentru a-si intari afirmatia, directorul Kinetic aduce in discutie exemplul Ungariei, tara in care investitiile in publicitatea stradala se ridicau la valoarea de 56 mil. $ in 2003, iar in 2005 – cand producatorii de tutun au iesit din outdoor – piata a fost de 70 mil. euro. Deci piata si-a urmat dezvoltarea.

     

    Andrada Seitan, director de vanzari la Euromedia (numarul unu pe piata de outdoor), pare sa ii dea dreptate lui Bogdan Ghita. Ea spune ca nu-si face probleme in privinta clientilor de la anul. Motive de ingrijorare s-ar putea gasi, eventual, in tabara acelor companii de outdoor de talie medie si mica, al caror business este asigurat in proportie de 90% de investitiile companiilor de tutun. „Probabil ca multi vor disparea sau se vor reorienta“, crede Andrada Seitan. Ca si Ghita de la Kinetic sau Seitan de la Euromedia, nici oamenii de vanzari din presa scrisa nu simt un mare gol, in perspectiva.

     

    De pilda, Cristi Mihalache, director de vanzari la Evenimentul Zilei, crede ca publisherii nu vor fi foarte afectati in 2007. Un indicator bun poate fi o comparatie a investitiilor din acest an cu cele din 2005, inceputul lui 2006 fiind „sub nivelul“ veniturilor de anul trecut. „JTI de exemplu a fost mai circumspect in achizitii de reclama, preferand sa se concentreze pe investitiile in distributie.“ Mihalache admite totusi ca revistele vor resimti mai pregnant aceasta pierdere, iar saptamanalele si ziarele – mai putin. Dar un gol la bugete ar fi fost simtit la inceputul anilor 2000, spune Sorel Radu, director de vanzari la Media Pro. El povesteste ca acum 4-5 ani, investitiile in presa scrisa din partea companiilor de tutun reprezentau circa 30% din intregul consum de publicitate in acest segment. Astfel ca o retragere a lor, atunci, ar fi fost o grea lovitura pentru presa. Nu mai este cazul acum, cand procentul investitiilor in print a coborat la un prag de maximum 5% (fata de 30% acum 4-5 ani).

     

    „Producatorii de tutun stiau de aceste restrictii (valabile din 2007 – n.r.) inca de acum doi-trei ani si nu au mai crescut investitiile in publicitatea prin presa“. Cum s-a umplut golul lasat de tigari in balanta veniturilor? „Au crescut masiv alte categorii de advertiseri (financiar si auto, de exemplu), astfel ca aceasta retragere nu va fi resimtita ca un soc pe piata de print“, explica Sorel Radu. Adica s-a intamplat ceea ce se estimeaza ca se va petrece si in publicitatea stradala de la anul: sunt companii care probabil au dat deja mana cu firmele din outdoor pentru a ocupa cele mai bune locatii lasate vacante de tigari incepand cu ianuarie 2007. Si totusi, ce se va intampla cu banii pe care acum companiile de tutun ii investesc in panouri si machete?

     

    „Se vor gasi alte metode de comunicare“, spune Gilda Lazar, director Corporate Affairs JTI. Care vor fi acestea, „va depinde de fiecare companie in parte“, a spus Lazar. Ca principale suporturi de comunicare pentru JTI incepand cu 2007 (deja active si in prezent), ea enumera punctele de vanzare (POS), personalizarea obiectelor promotionale care au legatura cu fumatul – scrumiere sau brichete (restul promotionalelor fiind interzise din 2007), dar si inserturile si onserturile.

     

    Referitor la dimensiunea bugetelor de marketing, reprezentantul JTI a spus ca, in conditiile instabilitatii fiscale, „este greu sa iti faci planuri de afaceri normale, inclusiv proiectii de marketing“. Ea a precizat totusi ca bugetele vor fi constante. Philip Morris nu a comentat, iar BAT nu a fost disponibil pentru acest articol. Dar, daca si acestea isi vor mentine constante investitiile in marketing, intrebarea care se naste este urmatoarea: cine va absorbi aceste bugete?

     

    Marketingul direct ar fi un raspuns. Tudor Fulea, director al Cupon Pro (companie de couponing – un segment nou in Romania), pare de acord cu ipoteza. El crede ca piata de marketing direct – inca la inceput de drum – va fi stimulata in mare masura de reorientarea bugetelor companiilor de tigari. „Asa ca cele cateva milioane asteptate din partea companiilor de tutun de la anul vor impulsiona cert acest segment al industriei de publicitate“, a spus directorul Cupon Pro. In afara de cei care fac afaceri in marketing direct, cine ar mai putea absorbi bugetele investite momentan in outdoor si presa scrisa de companiile de tutun? Productia publicitara ar fi un alt raspuns.

     

    „Indiferent de viitoarele optiuni de publicitate, o multinationala ramane o multinationala“, spune Radu Parlog, director general la Klass Prodexport, una dintre cele mai mari companii pe piata de publicitate indoor si outdoor. Ce vrea directorul Klass sa dea de inteles este faptul ca, atat timp cat bugetele de marketing ale producatorilor de tutun vor fi constante, business-ul furnizorilor lor va fi securizat. Cu alte cuvinte, o companie de productie publicitara care are un astfel de client nu ar avea motive sa-si revizuiasca business-plan-ul pe anii urmatori. Poate in sens pozitiv. Pentru ca „va creste segmentul publicitatii indoor, cu siguranta. Multi din banii de marketing ai producatorilor de tutun se vor varsa in promovarea la locul de vanzare (magazine, chioscuri) sau de consum (cluburi, baruri)“, spune Parlog.

     

    Si agentiile de publicitate spun ca nu au motive sa-si revizuiasca planurile de afaceri. Pot insa face doua lucruri. Unu: sa-si mentina clientul. Doi: sa se adapteze noilor nevoi de comunicare ale acestuia (si chiar sa-si dezvolte alte servicii – de strategie, BTL sau marketing direct). De pilda, Grupul Leo Burnett, care gestioneaza clientul Philip Morris, spune ca in contextul noilor restrictii va fi „o provocare“ sa gaseasca „modalitati noi si creative“ de comunicare.

     

    „Va fi un exercitiu interesant“, spun reprezentantii Leo Burnett. Cat de interesant va fi exercitiul creativ al agentiilor in gene-ral, se va vedea din 2007. In cutia postala, pe telefonul mobil, in cluburi si baruri sau la magazin. Oricum, indoor.

  • CHIMIE SI PUBLICITATE

    Savantul Antoine Lavoisier spunea ca in natura nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma. Sintagma pare valabila si in publicitate. Din 2007, restrictiile la publicitatea la tigari vor goli unele buzunare, dar vor umple altele.

     

    IN MINUS:

    1. Editorii de presa scrisa, in special de reviste;

    2. Companiile de outdoor de dimensiuni medii si mici al caror business e generat majoritar de contractele de publicitate cu companiile de tutun

    3. Tipografiile cu rulaj mare din partea acestora.

     

    IN PLUS:

    1. Companiile de productie publicitara indoor si furnizorii lor;

    2. Companiile de marketing direct;

    3. Agentiile de BTL (below-the-line, adica publicitate neconventionala);

    4. Locatiile – baruri, discoteci, hoteluri, restaurante – ceea ce specialistii numesc HoReCa (petrecerile si concursurile sponsorizate de marcile de tigari, ca si parteneriatele pentru distributie exclusiva a marcilor unui producator sunt generatoare de venituri);

    5. Operatorii telecom (parteneriate pentru promotiile prin SMS);

    6. Agentiile de casting (furnizarea de personal pentru sampling si gazde ale evenimentului).

     

    SURSA: ESTIMARI BUSINESS MAGAZIN

  • Scad si la noi

    Vanzarile de ziare generaliste scad si in Romania, arata cele mai recente cifre de difuzare ale Biroului Roman de Audit al Tirajelor (BRAT).

     

    Urmand tendinta mondiala, ziarele generaliste romanesti au scazut in vanzari anul trecut, arata datele BRAT, citate de agentia Mediafax. Ca elemente demne de mentionat ar fi caderea Jurnalului National (JN) si a Evenimentului Zilei (EvZ), cu circa 38.000, respectiv 10.000 de exemplare pe parcursul unui an. Astfel, JN a coborat de la 129.505 exemplare in decembrie 2004 la 91.386 in decembrie 2005. Iar EvZ a avut o medie anuala de aproape 75.000 de copii vandute, fata de 85.000 in ianuarie 2005 (la sfarsitul anului, EvZ avea o pierdere de 31 de procente la nivel de tiraj vandut, fata de decembrie 2004).

     

    Adevarul a avut o scadere brusca a tirajului dupa plecarea blocului redactional catre Gandul. In septembrie, tirajul vandut era de peste trei ori mai mic fata de perioada similara a lui 2004. Iar Gandul, lansat anul trecut, a avut in mai un tiraj vandut de 51.236 de exemplare, pe editie, in decembrie scazand la 36.117 de copii. La nivel intregului an, ziarul a vandut, in medie, 43.209 de exemplare. Romania Libera a avut o evolutie relativ constanta, cu o medie anuala de 61.761 de exemplare (o scadere a vanzarilor de aproximativ 1.000 de copii fata de 2004).

     

    Ziarul Financiar (ZF) este unul dintre putinele cotidiene care a avansat constant. De la 13.440 de copii vandute in septembrie 2004, ZF a crescut pana la 15.210 de exemplare in luna similara a lui 2005. Pentru perioada ianuarie 2005 – septembrie 2005, media vanzarilor a fost de 14.748 de copii pe editie. Spectaculoasa a fost insa evolutia in segmentul presei sportive.

     

    Gazeta Sporturilor a vandut, in medie, 64.150 de exemplare pe editie (salt de la 43.000 in decembrie 2004 la peste 54.000 in decembrie 2005). Iar Pro Sport a avut o evolutie notabila, cu o crestere a tirajului de peste 40% in decembrie trecut fata de decembrie 2004. Pro Sport a vandut, in medie, circa 67.063 de exemplare pe editie anul trecut. Insa Libertatea ramane cel mai vandut ziar, cu peste 250.000 de exemplare pe editie.

     

    Pentru publicatiile Ziua si Curentul nu exista inca date disponibile pentru intreg anul 2005. Iar Cotidianul, Gardianul, Averea, 7 Plus si Azi nu au tirajul auditat de BRAT.

  • IN THE SPOTLIGHT

    Ideea: Izvor de energie

    Client: Romaqua

    Brand: Borsec

    Agentie: Grey Worldwide Romania (WPP)

    Canale: TV

     

    Timp de aproape o luna, ruleaza pe TV spotul de promovare a marcii Borsec, semnat de Grey. Prin sloganul „Izvor de energie“, agentia spune ca puncteaza noua atitudine Borsec, „energia naturala“. „Traditia este acum completata cu noi valori ale marcii – energie, vita-litate, dinamism – reiesite din cercetarea asupra consumatorilor de apa minerala“, spune agentia.

     

    Ca obiective de  marketing ale campaniei, Grey enumera cresterea gradului de fidelizare in randul consumatorilor Borsec, in special consumatorii cu fidelitate medie sau consum dual, si – in secundar – atragerea targetului mai tanar din mediul urban. Conform agentiei, regizorul acestui spot este Randy Cook, care a luat trei Oscaruri pentru efectele speciale din trilogia „Lord of the Rings“ si care a fost implicat si in productia „King Kong“.

  • Ultimul cadru in publicitate

    Odata crescut „aluatul“ creativ, se trece la „coacerea“ reclamelor. Dupa ce e totul gata, se „adauga“ cireasa: post-productia. Oferita de obicei la pachet cu productia reclamei, editarea audio-video a inceput sa devina un business de nisa. Business care atrage, dupa unele estimari, 15-20% din piata productiei de reclama.

    In urma cu zece ani, o agentie de publicitate autohtona trebuia sa mearga in afara ca sa editeze un spot cu o grafica de exceptie si o compozitie de impact. Astazi, agentia poate ramane acasa, sa lucreze cu un partener local. Iar clientul se alege cu de doua-trei ori mai multi bani decat daca agentia i-ar edita spotul la Londra, de exemplu. Majoritatea agentiilor fac outsourcing pentru executia reclamelor. Aparatura de specialitate, softurile si profesionistii in domeniu ar fi o investitie mult prea mare si „poate nu cea mai necesara“ pentru agentii, spun specialisti din domeniu.

    Mirosind potentialul acestei nise, au inceput sa apara companii specializate in post-productie audio-video. Cele care au avut bani sa investeasca in tehnologie, profesionisti si marketing s-au extins catre alte piete conexe: productie si editare film si videoclipuri. Corina Stan, director de productie al studioului Libra Film, spune ca in anii trecuti nisa cea mai profitabila a fost productia de videoclipuri. „In ultimul timp insa, am incercat sa ne axam doar pe productia de filme si reclame“, spune Stan. 

    Alte companii au preferat sa puna accent pe executia reclamelor. Din trei motive: anual, productia de reclame creste cu 10-15% pe an, dupa estimarile unor specialisti. Implicit, daca se produce mai mult, „se post-produce mai mult“, cum spune Dinu Panescu, senior copywriter al agentiei Friends Advertising.

    Al doilea motiv este tehnologia. Care este mai putin pretentioasa decat in cazul editarii filmelor, de exemplu. Razvan Sabie, directorul Carter Films (productie si post-productie de spoturi publicitare si filme) spune ca echipamentele de post-productie, „in special cele low-medium“, au devenit „din ce in ce mai accesibile“ din punct de vedere financiar. Asa se explica de ce sunt „din ce in ce mai multe“ companii de post-productie pe piata. Pe de alta parte, aceasta dezvoltare a pietei in segmentul de mijloc s-a produs si pentru ca a fost cerere pe segmentul respectiv. In Romania, inca sunt multi clienti care se multumesc cu o executie medie a spoturilor, spun unele agentii, care pun aceasta realitate si pe seama bugetelor reduse de productie in general.

    Al treilea motiv care sta la baza cresterii pietei de editare a reclamelor – si poate cel mai important dintre toate – sunt  tarifele de doua-trei ori mai mici comparativ cu alte tari. Acestea sunt atractive atat pentru clientii din Romania, dar, mai ales, ele fac cu ochiul peste hotare. Ca si in cazul filmelor, vestea ca in Romania se pot face productii si post-productii de reclame la preturi mici a ajuns si prin alte tari. De pilda, agentia de publicitate japoneza Dentsu (una dintre cele mai mari conglomerate de publicitate din lume) a venit in Romania sa produca un spot pentru o firma de medicamente japoneza, in luna octombrie a anului trecut. Dentsu a lucrat cu Carter Films, la care a ajuns pe „filiala londoneza“.

    De altfel, agentiile si clientii straini apeleaza la serviciile din Romania „in mod curent“, spune Laura Georgescu-Baron, A/V production director al agentiei Leo Burnett Romania. Pentru ca obtin „calitatea dorita cu o reducere considerabila a bugetului“. De regula, clientii straini apeleaza la serviciile companiilor care au in dotare tehnologie de ultima ora. 

    Asadar, piata post-productiei de reclame pare sa se imparta in doua: segmentul low-medium si segmentul premium. In ce priveste primul segment, acesta atrage agentiile si clientii locali cu bugete mici si medii. Dupa estimarile unor specialisti, acestea variaza de la 2.000 USD (numai post-productie) la circa 30-40.000 USD, cazul fericit (cu tot cu productia spotului). Cel de-al doilea segment, considerat „premium“ de cunoscatorii pietei, atrage bugete si clienti „premium“. Numai editarea spotului poate costa pana la 100.000 USD, dar si rezultatul este pe masura: grafica originala, compozitie de exceptie, animatie 3D. De regula, clientii dispusi sa cheltuie acesti bani numai pentru post-productie vin din alte tari.

    Si totusi, au fost cazuri in care „miscarea“ s-a produs si in sens invers. Adica au fost agentii din Romania care au ales sa faca post-productia in alte tari. Laura Georgescu-Baron, de la Leo Burnett povesteste ca in 1998, agentia a filmat doua spoturi la Hopfen Konig in Slovenia. Post-productia a fost facuta tot acolo. Nu a fost o filmare care sa presupuna „ceva deosebit“, spune ea, insa clientul „nu a avut incredere“ in executia acestui spot in Romania. Georgescu-Baron spune ca cele doua spoturi au costat de patru ori mai mult decat in Romania. In general, cel mai mic buget pentru realizarea unui spot in strainatate este de 100.000 USD. „In Romania, nu stiu daca se fac trei spoturi cu astfel de buget“, a spus ea.

    Insa aceasta practica a agentiilor locale de a post-produce reclame in alte tari a devenit din ce in ce mai rara. Pentru ca nu a mai fost nevoie. Exista acum in Romania, „in mare parte“, atat aparatura cat si tehnologia existenta in alte tari, spun reprezentanti ai agentiei Graffiti/BBDO. Agentia spune ca nu a fost cerere care sa le fi ramas „neonorata“ aici. Bineinteles, si preturile sunt „mult mai mici“. Exceptie a facut spotul Dacia Logan, realizat integral in Spania. Dar exista si agentii care nu au apelat niciodata la servicii de post-productie in alte tari. NextCap, de pilda, spune ca nu a avut nici un proiect pe care „sa nu-l poata rezolva“ aici.  „Spotul pentru cafeaua Ackerman s-a filmat in Olanda pentru ca am avut nevoie de casting si locatii olandeze, dar post-productia s-a facut in Romania“, spune Otilia Mihailov, PR Coordinator.

    Concluzia? Romanii „incep sa iasa de sub farmecele studiourilor straine“, dupa cum spune Dinu Panescu de la Friends Advertising. Cele romanesti au ajuns sa fie „la fel de capabile“ ca si cele din alte tari. Simplul fapt ca sunt studiouri si chiar freelanceri care lucreaza pentru Hollywood, spune Panescu, demonstreaza clar ca „in Romania poti face cam orice-ti trece prin cap. Totul e sa ai bani“.

    In ce masura sunt clientii dispusi sa dea acesti bani pentru o post-productie de calitate? Raspunsul il dau tot agentiile: cu ani de zile in urma post-productia se rezuma la un montaj simplu, cateva efecte de baza, un voice-over si apoi spotul mergea la emisie. Acum lucrurile stau cu totul altfel. „Se tinde spre perfectiune“, spun agentiile. Ceea ce inseamna ca va creste si disponibilitatea clientilor de a cheltui bani pentru finisajul de calitate al reclamelor.

    Dinamica pietei autohtone nu a ramas neobservata nici de investitori. Chainsaw, o companie americana specializata in post-productia digitala, a deschis de curand un studio la Bucuresti. Investitia a fost de un milion de dolari – in birouri, tehnologie si oameni. Despre compania pe care o conduce, Bill DeRonde spune ca lucrat la post-productia unor evenimente de notorietate, cum ar fi Gala de decernare a premiilor Oscar, MTV Movie Awards. In Romania, Chainsaw se va concentra pe postprocesarea reclamelor TV, „pentru ca acest segment de piata este in crestere“. Insa planurile de extindere „sunt mari“. Chainsaw intentioneaza sa lucreze si pentru televiziuni si studiouri de productie si sa devina, pe viitor, un punct de lucru european. DeRonde a mai spus ca studioul sau este „primul care ofera servicii integrate, bazate pe tehnologie digitala, dedicat in intregime post-productiei“. Chainsaw intra pe o nisa in care activeaza in jur de zece companii, conform estimarilor unor jucatori. O nisa care nu „este foarte aglomerata“, cum o caracterizeaza DeRonde.

    O nisa si mai putin aglomerata este cea a serviciilor de post-productie foto. Reprezentantii recent-infiintatei companii Carioca (o investitie de circa 80.000 de euro) spun ca ei sunt singurii care ofera servicii integrate pentru productia de fotografie de publicitate. Adica inclusiv „faza de postproductie, de la prelucrarea fotografiilor, pana la intregrarea in imagine a efectelor speciale sau a realizarii colajelor foto“. Aceasta piata tinde sa devina comparabila cu cea a productiei audio-video – care atrage multi clienti straini. „Asta pe masura ce oferta se profesionalizeaza si rezultatele devin similare cu cele din Vest.“

  • Nisa post-productie

    Nisa post-productie

    Perfectiunea detaliului si preturile scazute sunt motivele cel mai des invocate pentru cresterea pietei de post-productie.

    • se tinde spre perfectiunea finisajului 
    •  productia de reclame creste cu o medie de circa 15% pe an
    • exista clienti mari dispusi sa cheltuie pentru calitate
    • preturile sunt cu 50-70% mai ieftine in Romania fata de alte tari
    • piata este atractiva pentru agentiile si clientii straini 
    • au inceput sa apara investitori straini

     

    Post-productie de calitate


    Principalele „ingrediente“ ale unei editari performante:

    • sunete montate sincron cu imaginea
    • filmarea reala editata in combinatie cu grafica
    • post-sincron-ul de dialog 
    • post sincron-ul de zgomote
    • eliminarea totala a zgomotelor din montaj
    • animatia de ultima ora (3D)

  • Efect de domino

    Daca o singura piesa se misca, tot sirul se clatina. La jocul de domino, reactia este in lant. La fel stau lucrurile, se pare, si in presa sportiva autohtona: o demisie in bloc inseamna, intotdeauna, o noua echipa redactionala, in alta parte.

    Aparent, intre o divergenta in punctul A si un business nou in punctul B nu este nici o legatura. Sunt „bucatarii“ diferite si „bucatari“ diferiti. Dar, daca „bucatarii“ de la A pleaca la B, lucrurile se schimba. Miscarea provoaca o reactie in lant. Ca la domino. Saptamana trecuta, cand 19 jurnalisti ai trustului Ringier au anuntat ca vor pleca de la Pro Sport, piata a exclamat „iar?“, apoi s-a intrebat, mai degraba, „unde?“, decat „de ce?“. Déjà-vu! Pentru ca presa sportiva a fost, in ultimii opt ani, martora a numeroase convulsii similare.

    Framantarile propriu-zise ale presei sportive romanesti incep cu 1997. Peste 40 de ziaristi condusi de Ovidiu Ioanitoaia si de Catalin Tolontan demisioneaza de la Sportul Romanesc, lider de audienta. Ziarul infiintat de Ioanitoaia in 1991 reusise sa devanseze Gazeta Sporturilor, primul ziar romanesc sportiv (mostenire de dinainte de 1989, aflata in acel moment in proprietatea angajatilor).

    Ioanitoaia si Tolontan au pus bazele Pro Sport, editat de MediaPRO. In scurt timp, noul ziar devenea liderul absolut al presei sportive. Este un moment important, cu efect de domino pe termen lung. Respectiv, dupa numai patru luni de la aparitia Pro Sport, ziarul concurent editat de Intact, Sport XXI isi inceteaza aparitia, dupa numai un an de existenta. Peste doi ani (1999), se desfiinteaza si Sportul Romanesc. Ziarul nu reusise sa supravietuiasca fara echipa condusa de Ioanitoaia. In acelasi an, 1999, se petrece un alt moment important: angajatii-proprietari ai Gazetei Sporturilor vand ziarul (marca) trustului Ringier, pentru suma de 350.000 USD (conform unor estimari din piata). Ringier nu reuseste insa pe aceasta piata, ramanand la distanta de liderul Pro Sport. Mai mult, surse neoficiale spun ca Ringier a inregistrat pierderi de aproximativ 1 milion USD intr-un an. Razvan Corneteanu, director executiv Ringier, nu comenteaza cifra. Insa, isi aduce aminte ca in 1999, performantele trustului erau „foarte proaste“. Trustul era in plina campanie de investitii. Se punea pe picioare Libertatea, „regina“ audientelor de astazi. „Se faceau investitii foarte mari in distributie“, a declarat Corneteanu pentru BUSINESS Magazin. 

    Ce a urmat? La numai un an de la achizitia Gazetei Sporturilor, elvetienii iau decizia sa renunte pur si simplu la publicatie (vara lui 2000). Cine a fost dispus sa dea bani pentru un ziar in deriva? Nimeni. In schimb, a fost cineva care a fost dispus sa o „preia“. Este vorba despre Intact, acelasi trust care inchisese Sport XXI cu doi ani in urma. 

    Pro Sport ramanea imbatabil pe segmentul sau. Gazeta Sporturilor nu se apropia nici cu gandul. Trei ani de zile, lucrurile au mers pe un fagas linistit. Nu s-a mai vandut, nu s-a mai pre-luat nimic. Fara convulsii. Pana in 2003, cand piata este martora unei miscari-surpriza. Media Pro isi vinde una dintre „bijuteriile“ de pret: Pro Sport. Si, iar, surpriza: cumparatorul este Ringier. Acelasi trust care renuntase la Gazeta Sporturilor, in 1999. De ce Ringier a hotarat sa intre, din nou, in lupta pentru audienta sportiva? Corneteanu spune ca trebuie accentuat contextul acestor decizii. In 2003, situatia era „alta fata de 1999“. Performantele trustului erau bune in anul achizitiei Pro Sport. „Daca in 1999 am fi avut performantele din 2003 sau pe cele de astazi, nu am fi renuntat la Gazeta Sporturilor“, spune Corneteanu.

    Anul 2003. Scenariul demisiei in bloc, din 1997 se repeta. Tot cu Ioanitoaia si Tolontan in rolurile principale, la doar cateva luni de la preluarea Pro Sport de catre Ringier. Toti cei 108 angajati ai Pro Sport demisioneaza si pleaca la Gazeta Sporturilor. Sefi, ziaristi, graficieni, agenti de publicitate, oameni de IT –  rup din radacini relatia cu trustul elvetian. Aceasta mutare a fost calificata de mass-media „o premiera in istoria presei postdecembriste din Romania“.

    Anul 2005. Efectul domino-ului convulsiei de acum doi ani este vizibil. Perdanta traditionala a segmentului, „Gazeta Sporturilor“, reuseste sa isi dubleze vanzarile. Spre deosebire de ianuarie 2003, cand abia avea o treime din vanzarile Pro Sport (marca MediaPRO, pe atunci). Pro Sport atrage in prezent de doua ori mai putina reclama decat Gazeta Sporturilor, conform ultimelor monitorizari Alfacont Mediawatch (ianuarie-februarie).

    Si, totusi, in ciuda cresterii spectaculoase a concurentului sau de la Intact, Pro Sport ramane lider. Are 514.000 cititori pe zi, cu 12.000 in plus fata de Gazeta Sporturilor, conform ultimului Studiu National de Audienta (aprilie-octombrie 2004). Este o diferenta confortabila pentru Ringier? Specialistii spun ca este posibil ca urmatorul SNA sa aduca schimbari de lider, pe acest segment agitat. Sa readuca „Gazeta Sporturilor“ pe prima pozitie, dupa mai bine de un deceniu. Va reusi tandemul Ioanitoaia-Tolontan acest lucru, sa duca un ziar aparent perdant sau absolut nou in pozitia de lider pentru a treia oara? Sa fie vreo legatura intre recentele demisii de la Pro Sport si dificultatea luptei cu Gazeta? Ringier neaga orice ipoteza in acest sens. 

    Ca si in 2003, jocul din culisele Ringier de saptamana trecuta pare acelasi. Dar „cartile“ sunt diferite: numarul demisionarilor, motivele plecarii si destinatia. Atunci au fost 108 oameni, acum sunt doar 19.  Atunci, Ovidiu Ioanitoaia invoca trei motive ale plecarii: „viitorul ziarului, oferta catre cititori si tratamentul acordat angajatilor“. Acum, redactorul-sef adjunct Marius Mitran invoca o „oferta din partea unui al treilea ziar de sport“. Atunci, destinatia era Gazeta Sporturilor. Acum, este Sport Total.

    „Este decizia lor si noi o respectam“, spune Razvan Corneteanu. In opinia lui, un cotidian nou are nevoie de oameni si „ii va lua de undeva“. Ce spune cealalta parte? „Ce se intampla acum la Pro Sport nu are legatura cu noi. Vom avea ziaristi de la mai multe publicatii. Veti vedea si niste surprize“, a declarat Nicolae Bara, persoana din spatele ziarului Sport Total, pentru BUSINESS Magazin. Bara este deputat PD de Bucuresti si actionar la Frigotehnica. El a mai spus ca Sport Total, care va fi condus de Andi Vilara, este o investitie de peste un milion de euro. Ziarul va aparea dupa Paste si va avea 24 de pagini „pentru inceput“.

    Va fi tiparit in 30-35.000 de exemplare. Tot „pentru inceput“. Asadar, nici nu s-au linistit bine apele la Ringier dupa scandalul de la Evenimentul Zilei din ianuarie, ca trustul elvetian – lider al pietei de publishing din Romania – primeste o noua lovitura in relatia cu jurnalistii din ograda sa. „Cred ca Ringier gestioneaza destul de bine astfel de crize“, spune Corneteanu. De altfel, continua oficialul Ringier, „avem, din pacate, o oarecare experienta pentru situatii de acest gen“. Corneteanu este optimist. Pro Sport a „rezistat si castigat“ lupta cand au plecat 108 oameni. Acum, aceasta „problema temporara“ va fi rezolvata „destul de repede“, spune el. Mai mult ca sigur, Pro Sport se va redresa mai repede decat in 2003 – asta daca va avea vreo alta problema decat un minim deficit de imagine. Vor reusi insa elvetienii sa recapete succesul ziarului din anii de glorie ai cotidianului? Pana la urmatorul SNA, Pro Sport ramane pe primul loc. Dar, probabil, va cauta sa creasca distanta scurta care il desparte de Gazeta Sporturilor (care anunta deja vanzari medii zilnice mai mari decat ale rivalului sau direct). 

    In plus, desi nu figureaza inca la masa de joc, noul ziar, „Sport Total“, se va lupta pe aceeasi audienta si pe aceleasi bugete ca si restul presei sportive. Semn ca piata se va misca si in continuare si ca vremurile linistite nu se vor intrevedea prea curand.

  • CATEVA MOMENTE CHEIE

    Audienta sportiva a fost campul de bataie al marilor trusturi autohtone. De aici si convulsiile care au marcat presa sportiva post-decembrista.

    1990 Imediat dupa 1990, Gazeta Sporturilor este privatizata prin metoda MEBO (prin care salariatii cumpara integral societatea).

    1991 Ovidiu Ioanitoaia (foto) pune bazele Sportului Romanesc, prima initiativa privata in presa sportiva autohtona. Sportul Romanesc devine astfel singurul concurent al ziarului sportiv mostenit din perioada pre-decembrista. 

    1994 Sportul Romanesc devine lider de audienta, pozitie pe care si-o mentine pana in 1997 (anul aparitiei Pro Sport).

    1996 Trustul Intact scoate ziarul Sport XXI.

    1997 Peste 40 de ziaristi condusi de Ovidiu Ioanitoaia si de Catalin Tolontan demisioneaza de la Sportul Romanesc (al lui Dumitru Dragomir) si pun bazele Pro Sport, editat de Media PRO. La scurt timp, Sportul Romanesc isi schimba echipa. Pro Sport devine imediat lider de audienta. Tot in 1997, Sport XXI isi inceteaza aparitia, la doar patru luni dupa aparitia Pro Sport.

    1998 Sportul Romanesc intra in proprietatea lui Sorin Ovidiu Vantu si il are ca director pe Adrian Paunescu. Un an mai tarziu, isi inceteaza aparitia.

    1999 Angajatii Gazetei Sporturilor vand ziarul (marca) catre Ringier, pentru suma de 350.000 USD, potrivit unor estimari din piata. Ringier insa nu reuseste sa faca business din acest ziar, ramanand la distanta de liderul Pro Sport. Surse din piata spun ca Ringier a inregistrat pierderi de aproximativ 1 milion USD intr-un an.

    2000 In vara lui 2000, trustul elvetian se hotaraste sa renunte la publicatie (inainte de campionatul mondial de fotbal din Franta). Ringier ii „serveste“ pur si simplu Gazeta Sporturilor lui Dan Voiculescu – proprietarul trustului Intact –  contra unei sume de GRP-uri pentru publicatiile trustului (Gross Rating Points, adica puncte de audienta – n.r.). 

    2003 La inceputul lui 2003, Media Pro vinde ziarul Pro Sport catre Ringier, pentru 6,5 milioane USD, potrivit unor estimari din piata. In vara aceluiasi an, toti angajatii Pro Sport (108) in frunte cu Ovidiu Ioanitoaia si Catalin Tolontan demisioneaza in bloc si pleaca la Gazeta Sporturilor.

    2004 Apare saptamanalul sportiv Fanatik (director general Horia Ivanovici).

    2005 Un nou cotidian sportiv, Sport Total, isi anunta aparitia (director general Andi Vilara).