BusinessMagazin

Category: Media marketing

  • EV.Z. – COTA 4.000

    CEA MAI RECENTA CAMPANIE: Derulata sub sloganul „Evenimentul Zilei – cota 4000“, campania a debutat cu 50.000 SMS-uri catre o baza de date compusa din oameni care consuma mult TV – in special stiri, cu varste cuprinse intre 18 si 50 de ani. 

    PERIOADA: Perioada campaniei a fost 10-18 februarie si a rulat in-house in publicatiile trustului si pe siturile Evenimentul Zilei, ProSport si TVmania. 

    BARTER: In afara trustului, campania a fost comunicata – in sistem barter – in publicatiile Academia Catavencu, Biz si Business Review si pe posturile de radio Kiss FM, Radio Star, Radio 21, Radio Total si Europa FM.


  • MOMENTE IMPORTANTE

    1992 Se lanseaza Evenimentul Zilei, la initiativa lui Ion Cristoiu, Cornel Nistorescu si Mihai Carciog.

    1993 Tirajul atinge un record de 675.000 de exemplare. 

    1997 Ion Cristoiu pleaca de la conducerea ziarului, fiind inlocuit de Cornel Nistorescu.

    1998 Bertelsmann, parte a grupului german Gruner und Jahr, cumpara Evenimentul Zilei.

    2004 Ziarul intra in portofoliul Ringier, ca urmare a achizitiei trustului Expres de la Gruner und Jahr.

    2004 Cornel Nistorescu paraseste functia de director al ziarului.

    2005 Dan Turturica renunta la functia de redactor-sef.

  • Ion Cristoiu: „Ca stire de proza, cea cu gaina e excelenta“

    Cand se vorbeste despre Evenimentul Zilei de la mijlocul anilor ‘90, e invocata frecvent stirea despre gaina care a nascut pui vii si care caracterizeaza un anume tip de presa. Catalin Mihuleac, fost corespondent al Evenimentului Zilei la Iasi, spune ca ziaristii erau chiar incurajati sa inventeze stiri in acea perioada. „Ceea ce am facut este incalificabil. Din pacate, sunt unul dintre putinii care imi exprim public regretul, ori de cate ori am prilejul. Alti colegi de-ai mei chiar sunt mandri de acele timpuri“, declara Mihuleac pentru saptamanalul Ieseanul, in 2003.  

    Ce crede insa Ion Cristoiu, care a condus ziarul in acea perioada? Iata un fragment, spicuit tot din presa locala – de aceasta data din saptamanalul Clujeanul (iunie 2003).

    Cum ati caracteriza perioada in care ziarele din Romania abundau de stiri inventate?

    Cererea pentru astfel de stiri era mare, corespondentii intrecandu-se in inventii. Oricum, cei din Iasi, din Moldova in general, erau cei mai tari. Credibilitatea era mare. Acolo se poate intampla orice…

    Unul dintre fostii corespondenti de Iasi spune ca ii e rusine de acea perioada. Ce parere aveti?

    Mie, in locul lui, nu mi-ar fi. Ca stire de proza, cea cu gaina e excelenta. Mai stiu eu una cu un cetatean care zicea ca are un radio implantat in masea cu care prinde Europa Libera… In fond, prin astfel de stiri, autorii sunt un fel de Marquez, si spatiul creat de ei, un Macondo romanesc. Aceste stiri nu fac rau nimanui, nu calomniaza. Care e problema?

    Considerati ca aveti, ca si gazetar, vreo responsabilitate in cultivarea acestui gen de presa in Romania?

    As face diferenta intre senzationalul creat, mai ales pe TV, de stirile despre violenta, multe dintre ele inventate, si stirile gen „gaina cu pui vii“, care sunt, pur si simplu, stiri dintr-o Romanie tembela, stiri gogoliene in care cineva poate fura curcubeul si asta sa devina credibil. Eu as publica in continuare acest al doilea gen de stiri…

  • ISTORIA ZIARULUI IN SLOGANE

    “EVENIMENTUL ZILEI, COTA 4.000”

    • PERIOADA: februarie 2005
    • AGENTIE: Headvertising
    • BUGET: 125.000 de euro (rate-card) 

    “ZILNIC, IESIT DIN TIPARE”

    • PERIOADA: 2003-2004
    • AGENTIE: Friends
    • BUGET: 700.000 (rate-card)

    “SIGURA CA DA!”

    • PERIOADA: 1998-2001 
    • AGENTIE: McCann Erickson
    • BUGET: 0 (sistem barter)

    “PRIMUL RAZBOI AL STIRILOR EXACTE IMPOTRIVA ZVONURILOR DE TOT FELUL”

    • PERIOADA: 1992 – 3 zile
    • AGENTIE: – 
    • BUGET: –

  • Retail Magazin, pe piata

    Prin continutul sau, revista Retail Magazin isi propune sa prezinte atent evolutia sectoarelor agroalimentar si FMCG, dar sa le si analizeze dintr-o perspectiva practica.  Cele 32 de pagini ale revistei vor include ana-lize si studii comparative ale pietei de retail si a subdomeniilor conexe; interviuri cu liderii celor mai importante companii de pe piata; modificari le-gislative, precum si previziuni si solutii din domeniul financiar-bancar.  Segmentele de cititori vizate de Retail Magazin sunt top-managementul companiilor active din sectoarele vizate, antreprenori si oameni de afa-ceri interesati sa demareze afaceri pe aceste piete, investitori straini, patronate si asociatii din domeniu, institutii guvernamentale, ambasade si camerele de comert.

    „Avand in vedere ca ne adresam in principal companiilor de retail, vom incerca sa ne organizam dupa structura unui magazin. Vom prezenta articole de stricta necesitate, de consum, de folosinta indelungata – indispensabile in viata de zi cu zi“, spune Teodora Iuga, redactor-sef Retail Magazin. 

    Revista va prezenta si tendintele de dezvoltare a pietei locale si regionale, precum si oportunitatile de afaceri generate de contextul aderarii la Uniunea Europeana. „Cei care urmaresc evolutia pietei de retail sunt informati din multe puncte de vedere. Acest sector economic reflecta nivelul de trai al populatiei, mersul economiei, imaginea pe care tara respectiva o are in fata investitorilor“, a spus Teodora Iuga.

    Prin lansarea Retail Magazin, agentia Mediafax isi propune sa completeze portofoliul buletinelor informationale specializate pe care le editeaza electronic de cinci ani de zile. Retail Magazin va aparea in format tiparit – cu un tiraj de 5.000 de exemplare – si va avea distributie nationala, pe baza de abonament. Tariful unei pagini de publicitate color este de 590 EUR (rate-card). Retail Magazin este a doua publicatie editata de Mediafax, cealalta fiind saptamanalul Media & Advertising, specializata in domeniile publicitate si mass-media.

  • Remediu pentru Financial Times

    Cotidianul Financial Times nu pare sa fi scapat neatins de „gripa“ care a cuprins ziarele britanice de un an incoace. Desi a mai avut scaderi de-a lungul timpului, influenta publicatie britanica a refuzat remediul tabloidizarii. Pana acum.

    Financial Times face parte din categoria publicatiilor alaturi de care un om de afaceri occidental isi bea cafeaua de dimineata. Poate ca acesta este si motivul pentru care FT a refuzat pana acum sa recurga la nou descoperitul remediu al ziarelor aflate la ananghie: tabloidizarea. Erodarea audientei traditionale si eventual a credibilitatii ar fi fost, au crezut oficialii ziarului, mai mult ca sigura. 

    De curand insa, cotidianul a anuntat ca va tipari o editie de seara gratuita in format tabloid, relateaza editia electronica MediaGuardian. „Este doar un instrument de marketing“, explica un purtator de cuvant al publicatiei la inceputul acestei luni. „Nu este un prim pas in a transforma Financial Times intr-un tabloid“, preciza el, incercand sa contracareze zvonurile conform carora FT – cum i se spune ziarului – urmeaza sa fie tabloidizat. Editia-tabloid va fi plasata in locatii strategice, cel mai probabil la statiile de metrou din Londra. Tirajul editiei tabloid va fi intre 70.000 si 100.000 de exemplare si nu va avea mai mult de 10 pagini, relateaza acelasi site. Oficialii FT au spus ca editia de seara va cuprinde stirile de baza, cifrele relevante si ceva comentarii pe baza acestora, oferind cititorilor o „reactie spontana“, publicatia-mama urmand sa prezinte stirile, comentariile si analizele detaliate „ca de obicei“.

    Specialistii media pun insa acest demers pe seama declinului publicatiei in ultimii doi ani. Este o masura prin care FT incearca sa-si revigoreze veniturile din publicitate, spun acestia. Si pierderile, in general. Conform The Guardian, vanzarile Financial Times in Marea Britanie au scazut cu 5,5% din august 2004 pana in ianuarie 2005. In ce priveste veniturile din publicitate, acestea au scazut la 28,7 milioane de euro in 2004 (fata de 46 de milioane de euro incasari din publicitate in 2003).

    Masurile au venit de la sine. La inceputul acestui an, vestea ca Financial Times a inceput un nou program de reducere a costurilor a facut inconjurul lumii.  Dupa ce a redus personalul comercial cu 15% in 2003, de data aceasta Financial Times avea sa „piarda piesele de rezistenta, seniorii“, dupa cum scria The Guardian in urma cu doua luni. „Jane Fuller, unul dintre asistentii editoriali, va parasi publicatia dupa 18 ani petrecuti la FT“, scria aceeasi publicatie. Fuller s-a numarat printre cei 30 de membri ai echipei redactionale care au parasit FT in lunile ianuarie si februarie ale acestui an. Dintr-un total de 550, cat numara personalul editorial al FT in intreaga lume. „Concedierile au fost voluntare, nimeni nu a fost dat afara impotriva vointei lui“, spune un apropiat al publicatiei. 

    De altfel, cotidianul Financial Times este cunoscut pentru faptul ca „nu trimite oamenii la usa pe nepusa masa“, spune acesta. Realitate confirmata si de oficialii publicatiei. In urma cu o luna, purtatorul de cuvant al FT caracteriza acest proces al reducerii costurilor prin concedieri voluntare ca fiind unul „fara dureri, lin“. „Ne pare rau cand oamenii pleaca, dar acestia sunt oameni care au vrut sa plece“, au spus oficialii Financial Times. Cum a fost posibila o asemenea ruptura „lina“, cum o descria FT?  „Toti oamenii acestia pleaca cu sume frumoase de bani in buzunar“, spune acelasi apropiat al publicatiei, sub acoperirea anonimatului. Sumele mari adunate de-a lungul anilor de vechime creeaza diferenta fata de „concedierile in stil clasic, fara drept de apel“, a mai spus acesta. 

    Insa nici aceste disponibilizari voluntare, nici editia tabloid ce urmeaza sa fie tiparita nu sunt de ajuns. Financial Times a fost nevoit sa gaseasca si alte solutii pentru a-si cosmetiza pierderile. S-au adaugat anumite sectiuni si pagini, s-a facut un redesign radical al ziarului, s-au lansat alte editii. „Deci nu cred ca se poate spune ca FT-ul a recurs numai la reducerea costurilor,“ spune, potrivit presei britanice, acelasi apropiat al publicatiei care nu a dorit sa isi dezvaluie identitatea. Toate aceste eforturi s-au facut intern, fara consultanti. Motivatia? Rareori consultantii externi aduc o contributie „care justifica tarifele pe care le incaseaza si adesea opereaza potrivit motto-ului «If there is no solution, there’s money to be made in prolonging the problem». Majoritatea companiilor care s-au redresat cu succes in urma unor crize au facut-o cu resurse proprii“, a spus el. Eforturile de reducere a costurilor au inclus si reteaua de corespondenti FT si eliminarea unor posturi din retea (de exemplu, Financial Times nu mai are corespondent la Bucuresti, de Romania se ocupa acelasi corespondent care acopera Ungaria – n.r.).

    Financial Times nu este singura publicatie non-tabloidala din Marea Britanie care a inregistrat o scadere a tirajului si a veniturilor din publicitate in ultimii doi ani. Analisti ai mass-media britanice spun ca majoritatea publicatiilor tip „broadsheet“ au avut probleme similare, iar principala cauza a declinului este Internetul. Nu acelasi lucru se poate spune despre publicatiile de tip tabloid, care au avut o „revenire spectaculoasa“, dupa cum scria situl NewsMax in urma cu o luna. Apar tabloide noi pe tot cuprinsul tarii si in intreaga lume, iar multe sunt gratuite. „Pe cititor nu il costa nimic, iar discounturile acordate advertiserilor sunt mai mari decat cele acordate publicatiilor serioase“, relateaza acelasi site. 

    Moda cotidienelor gratuite a aparut mai intai in Europa in 1995, cand media mogulul suedez Jan Stembeck a lansat tabloidul gratuit Metro. Ziarul era subtire si continea stiri de agentie, articole de divertisment si fotografii. A fost „un succes instant“, scrie NewsMax. 

    In curand, Stembeck a mai lansat zeci de alte ziare gratuite in Europa si mai tarziu in Statele Unite si America de Sud. „Cresterea tabloidelor a amenintat pozitia dominanta a ziarelor traditionale, de mari dimensiuni, care au inregistrat un declin constant in ultimii ani“.

    Astfel, pentru a rezista pe piata, publicatiile tip „broadsheet“ au fost nevoite sa se adapteze. Cu audienta instabila, cele mai multe ziare traditional sobre au inceput sa scrie despre celebritati si scandaluri „pe care le evitasera anterior“, explica International Herald Tribune (IHT) in urma cu doua saptamani. IHT se refera la doua dintre publicatiile britanice model, The Times si The Independent, care au trecut de la „broadsheet“ la tabloid. 

    Aceasta miscare a fost urmata de o crestere de 4,51% pentru The Times, respectiv 12,17%, pentru The Independent, conform unui raport de luna trecuta a ABC, biroul de audit al tirajelor.  „Iar The Guardian isi pregateste propria schimbare, la o forma aflata undeva la mijloc“, scria IHT la inceputul acestei luni. 

    Alte ziare investesc in noi echipamente de tiparire, cu intentia de a vinde mai multa publicitate color. Printre acestea se numara si The Times care pierde bani „investind din greu“ pentru a prinde din urma tirajul lui The Daily Telegraph. 

    „Audienta jurnalismului serios este in crestere, dar jurnalismul serios este serios de scump“, spunea Robert Thomson, editor al The Times, citat de IHT. Trecand la format tabloid, The Times si The Independent se reorienteaza catre piata de mijloc, dominata de atata vreme de The Daily Mail, care concureaza cu The Daily Express in lupta pentru cititori.

    Daca Financial Times va urma aceasta tendinta, ramane de vazut. La fel si daca remediul pe care l-a gasit – tabloidul de seara –  este unul temporar. Un simplu „instrument de marketing“. 

  • Carte de vizita

    EDITIA TIPARITA

    Tiraj mediu net: 435.000 exemplare/zi
    Tiparit: 23 de orase
    Vanzari: 140 de tari 
    Audienta: 1,6 milioane cititori/editie
    Tiraj editie tabloid: 70.000 -100.000 exemplare/seara 

    EDITIA ON-LINE FT.COM:

    Vizitatori unici: 3,6 milioane/luna
    Vizionari: 58,2 milioane/luna
    Abonati: peste 76.000 

    GRUPUL FINANCIAL TIMES:

    • Ziarul Les Echos (Franta)
    • IDC (serviciu de date financiare)
    • FT Germania (joint-venture)
    • The Economist (joint-venture)

  • Management nou la ARMAD

    Cu un nou presedinte, Asociatia Romana de Marketing Direct isi propune sa schimbe legislatia referitoare la datele personale intr-una cu prevederi „mai clare si mai favorabile“.

    Asociatia Romana de Marketing Direct (ARMAD) a anuntat noua sa conducere saptamana trecuta. In functia de presedinte a fost ales Marian Seitan, membru fondator al asociatiei si presedinte ale companiei Hit Mail. Seitan a fost ales in aceasta pozitie cu un mandat de un an.  

    In cadrul intrunirii ARMAD a fost ales, de asemenea, si noul Consiliu Director al asociatiei. Acesta reuneste urmatoarele companii: Direct Marketing Group,  Hit Mail, Mailers, MRM, Open Public Services, Reader’s Digest, Rentrop & Straton. 

    Principalele obiective ale noii echipe de conducere sunt promovarea marketingului direct in Romania si cresterea vizibilitatii acestui domeniu. De asemenea, ARMAD isi propune sa transforme legislatia referitoare la datele personale intr-una cu prevederi „mai clare si mai favorabile“. Cresterea numarului de membri ai asociatiei este un alt obiectiv pe care asociatia l-a anuntat saptamana trecuta. Ca actiuni punctuale, noul presedinte ARMAD doreste sa obtina din partea furnizorilor principali „conditii comerciale si procedurale mai bune“. Acestia sunt Posta Romana, RomTelecom, Connex, Orange, Zapp. 

    „In 2004, Posta Romana si Avocatul Poporului ne-au constientizat ca partener de negociere si au inceput sa tina cont de opiniile noastre. Dorim sa continuam acest tip de colaborare, bazat pe o relatie de parteneriat“, a spus Marian Seitan. 

    ARMAD este o asociatie cu caracter nepatrimonial creata cu scopul de a proteja interesele persoanelor fizice si juridice ce isi desfasoara activitatea profesionala in marketing direct. Asociatia a fost infiintata in 2003 de catre sapte companii active pe piata marketingului direct: Hit Mail Romania, Mailers, Mercury Promotions, MRM Partners, Open Public Service, Proximity, Rentrop & Straton.

  • Infloresc bugetele

    Un proverb spune ca apele linistite sunt adanci. La fel caracterizeaza si publicitarii aceasta perioada a anului. Aparent calme, primele doua luni din an febrilizeaza intreaga industrie.

    Desi lunile ianuarie si februarie sunt lenese in graficele de vanzari, in spatele lor se lucreaza intens. Ianuarie si februarie sunt decisive pentru parcursul intregului an publicitar. Clientii isi definitiveaza planurile de marketing sau isi aleg partenerii de comunicare pentru anii viitori, iar agentiile isi tureaza motoarele la maximum. Simona Serban, client service director al agentiei Tempo Advertising, spune ca inceputul de an este prin excelenta o perioada foarte incarcata pentru agentii. Mai mult, 2005 pare sa fie un an mult mai promitator decat anii anteriori, daca luam in calcul numarul de pitch-uri organizate la inceputul acestui an. „Comparativ cu perioada similara a anului trecut, s-a triplat numarul de pitch-uri la care agentia noastra a fost invitata sa participe“, spune Serban. 

    La inceputul acestui an, agentia a castigat contul Heidi pentru creatie si media, in urma unui pitch organizat la sfarsitul anului trecut, la care au fost invitate sa participe mai multe agentii: Leo Burnett, NextCap, Cohn & Jansen, Lowe Partners si BMP Advertising. Pe lista scurta, Tempo s-a confruntat cu NextCap si Leo Burnett – agentia care a gestionat anterior acest cont. Este inceputul de an profitabil, pe cat este de aglomerat? Serban spune ca este, in masura in care participarile la pitch-uri si propunerile oferite clientilor aflati deja in portofoliu se transforma in business. Altfel, totul ramane la stadiul de exercitiu.

    „Aici insa intervine si determinarea unui client de publicitate de a-si selecta efectiv o agentie partenera, pentru ca au fost si sunt multe situatii in  care pitch-ul este de fapt un «window-shopping» pentru client: se mai schimba opinii si informatii, se mai testeaza «ce se poarta» in materie de publicitate, se mai scaneaza costuri, se mai afla ce mai fac agentiile si, in final, iti multumeste frumos pentru participare cu scuza «stiti, nu avem inca buget, dar… ne-a placut foarte mult». Persista inca acea mentalitate de care ne loveam si acum 6 ani. Sunt inca putini clienti care vor efectiv campanii, sunt inca destui clienti care au decizia deja luata inainte de organizarea pitch-ului si sunt inca destule companii care vor doar «entertainment»“ a spus ea.

    Si Oana Cociasu, managing director Medic One (agentie specializata in publicitatea medicala), este de acord ca perioada de inceput a acestui an a fost mai agitata ca de obicei. „Cred ca anul acesta a venit si randul bugetelor medicale sa treaca la «dezghetat». Inca din primele zile ale lui ianuarie, am lucrat concret pe proiecte complexe, care cuprindeau – pe langa partea de strategie si creatie, si bugete de media considerabile“, spune Cociasu. Ea spune ca bugetul gestionat de Medic One pentru aceasta primavara este de nivelul sutelor de mii de euro.  

    Un semn de optimism la acest inceput de an publicitar este intentia de comunicare pe care au manifestat-o unele companii romanesti, pentru prima oara. „Aceasta tendinta se remarca inca de anul trecut. Continua sa creasca numarul companiilor locale care isi manifesta dorinta de a comunica fie prin ATL, fie prin PR sau BTL, de multe ori pentru prima data. De asemenea, clientii care au deja o traditie in comunicare incep sa lanseze produse si servicii noi, cu o viteza mai crescuta decat in anii precedenti“, spune Simona Serban de la Tempo.  

    Viteza lansarilor se vede si in bugete. Dragos Cerbu, director de cercetare al Publimedia International, spune ca primavara este a doua perioada din an ca volum al investitiilor, cele mai bune luni din an fiind, de obicei, perioada octombrie-decembrie. Comparand „primaverile publicitare“ ale ultimilor doi ani, perioada martie-mai a anului trecut a adus o crestere cu 30% a investitiilor in publicitate fata de acelasi interval al lui 2003 (rate-card). Cea mai spectaculoasa crestere au avut-o ziarele, atragand cu aproape 65% mai multa publicitate fata de anul precedent. Paradoxal, la capatul opus se afla televiziunea – vedeta consacrata a bugetelor -, aceasta crescand cu 28%. Intre cele doua canale se afla radioul, cu o crestere importanta de 48%, urmat de reviste, cu un plus de 34,7% primavara trecuta fata de 2003. „Aceasta crestere a printului se datoreaza in special campaniei electorale pentru alegerile locale, publicitatea electorala pe TV fiind interzisa prin Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale“, spune Dragos Cerbu.

    Printre categoriile de produse si servicii promovate mai intens primavara, Cerbu enumera cosmeticele pentru femei, bijuteriile si accesoriile (vanzari bune datorate lunii martisorului). Tot acum incepe si publicitatea la vopsele, inexistenta practic in lunile anterioare, varful investitiilor pentru aceasta categorie fiind atins in iunie-iulie. „De fapt, vopseaua iti sare in ochi ca produs «de sezon», fiind mare discrepanta dintre aceasta perioada si restul lunilor anului. De asemenea, publicitatea la bere – liderul la categorii de produse promovate pe parcursul unui an – incepe tot acum, atingand, evident, apogeul in lunile de vara“, a spus el. 

    Primavara este un sezon bun si pentru publicitatea medicala, dat fiind consumul ridicat de vitamine in aceasta perioada, dar si specificul afectiunilor „de sezon“, (raceala, gripa, asteniile de primavara, intoxicatiile si indigestiile in preajma sarbatorilor de Paste). Insa Oana Cociasu spune ca „prin strategiile de comunicare pe care clientii cu vitamine le adopta in ultimii ani, acestia isi propun sa schimbe acest obicei «sezonier», educand populatia inspre consumul zilnic. Deci ne putem astepta ca media sa fie invadate de aceste produse si in afara «sezonului».

    Televiziunea detine inca rolul de primadona in mixul de comunicare“. Pe de alta parte, „presa scrisa devine insa din ce in ce mai importanta, deoarece permite advertiser-ului sa educe, sa informeze si sa prezinte consumatorului de medicamente toate datele necesare unei decizii corecte“. Stimularea prin reclama a consumului unor anumite suplimente nutritive, a unor energizante si vitaminizante in aceasta perioada  „vine ca un fel de «reamintire» a faptului ca avem nevoie de asa ceva“, este de parere Cociasu. „Restul tine de decizia fiecaruia fata de de un anumit tip de produs, decizie bazata pe nenumarati alti factori: pret, nevoie specifica, distributie, sfatul medicului / vecinului / farmacistului“, a spus Cociasu. 

    Odata dezghetata comunicarea de sezon, urmeaza si relaxarea marketerilor dupa primele incasari. Andreea Mihai, director de marketing la Carrefour, caracterizeaza luna martisorului si luna Pastelui ca fiind „doua luni foarte importante pentru toti comerciantii in general“. Comparativ cu decembrie, Pastele reprezinta 50% din vanzarile sfarsitului de an, spune ea. „Iar fata de martie, in perioada Pastelui vanzarile cresc cu 20%. 

    Martie insa, comparativ cu decembrie, reprezinta doar 30% din vanzari. Totusi, cele trei momente citate mai sus sunt momente foarte importante pentru comert“, a spus Mihai. Cand publicitatea pare sa se trezeasca la viata, de partea cealalta, audiovizualul si presa scrisa se innoiesc cu programe si publicatii noi pentru a fi atractive pentru bugetele care stau sa infloreasca in martie. Lansari, relansari, promotii, campanii pe toate canalele.  Spoturi multe, panouri luminoase, fete dragute care zambesc in magazin, invitandu-te sa gusti sau sa mirosi diverse lucruri. Dimineti nebune de reclame la radio. Baloane colorate la birou si fluturasi primiti in graba pe strada. Cutii postale invadate de cataloage aglomerate de produse in promotie. E semn ca a inceput primavara comunicarii.

  • Luptati pentru BBC“

    Respectabila corporatie britanica e din nou in fierbere, dupa demisia de anul trecut a directorului general Greg Dyke. Noua strategie cu care a venit noul director general Mark Thompson presupune, printre altele, concedierea a 10% din angajati. Iar cei circa 27.000 de salariati ai corporatiei, sustinuti de sindicate, sunt pe punctul de a declansa proteste.

    Ar trebui sa pastram BBC in forma actuala? Merita sa pastram BBC-ul? Chiar poate piata sa ofere toate radiourile si televiziunile pe care publicul si le doreste si de care are nevoie?“, se intreba Greg Dyke, fostul director general al BBC (2000-2004) in cadrul unui discurs public din noiembrie 2003.

    Tot in cadrul unui discurs public, dar la un an distanta, actualul director general Mark Thompson spunea ca „in ciuda excentricitatilor si a esecurilor sale… BBC ramane cea mai mare forta a binelui cultural de pe fata pamantului“. Un mesaj optimist, suta la suta „corporate“, pe care l-au ascultat cei peste 27.000 de angajati ai BBC. Mark Thompson, care preluase fraiele corporatiei dupa demisia lui Dyke in ianuarie 2004, prezenta noua viziune a BBC concentrata pe „excelenta“, la capatul careia BBC trebuia sa se transforme intr-un „broadcaster digital mai simplu, mai agil si mai creativ“ printr-un plan de reforma bine stabilit si, in opinia lui Thompson, necesar in contextul tehnologiei digitale care „schimba asteptarile audientei si relatia acesteia cu BBC, devenind mai interactiva si mai personalizata“.

    Daca in 2000 prima masura formulata de fostul sef de la BBC, Greg Dyke a fost sa angajeze oameni (in special freelanceri si jurnalisti proveniti din minoritatile etnice), masura anuntata de Thompson in urma cu trei luni a fost sa reduca personalul. „Mai bine de o zecime din cei 27.632 de angajati  ai BBC vor fi disponibilizati, alte disponibilizari urmand o data cu reducerea unui procent de 15% din bugetele de programe“. In total, Thompson vorbea de o reducere de 320 de milioane de lire sterline in urmatorii trei ani (echivalentul a aproximativ 640 mil. euro) – plan ce a impresionat-o pe Tessa Jowell, secretarul de stat britanic pentru cultura si media. Dincolo de reducerea costurilor, Thompson isi mai fixase ca obiectiv sa convinga guvernul sa finanteze BBC prin taxa de licenta in urmatorii zece ani. 

    Propunerile directorului corporatiei britanice nu au ramas fara ecou. Saptamana trecuta, cateva mii de angajati ai BBC, sustinuti de sindicate, au anuntat ca „vor protesta fata de propunerea lui Mark Thompson privind o reducere de personal care s-ar putea concretiza prin concedierea a peste 3.000 de salariati“, relateaza site-ul Brand Republic. Sindicatele care au sarit in ajutorul angajatilor BBC sunt BECTU (sindicat ce reprezinta interesele radio-difuzorilor, ale producatorilor de film, teatru, divertisment s.a.m.d din Marea Britanie) si Sindicatul National al Jurnalistilor (National Union of Journalists). Acestea au cerut conducerii BBC sa-si manifeste opozitia fata de reducerile de personal si privatizarea postului BBC Broadcast la inceputul lunii martie, cand Guvernul urma sa dea publicitatii o lege privind viitorul BBC.

    „Sindicatele – carora le-au fost distribuite circa 20.000 de insigne cu inscriptia «Luptati pentru BBC» avertizeaza ca vor recurge la actiuni de amploare in cazul in care vor avea loc disponibilizari suplimentare“, relateaza Brand Republic. Unele dintre masurile propuse de Thompson par sa fie insa in concordanta cu unele intentii ale guvernului britanic, scria The Economist la sfarsitul anului trecut. Printre acestea se numara planul de a disloca 1.800 de angajati la Manchester, „ceea ce se potriveste cu intentia guvernului de a muta functionari publici in afara Londrei si a sud-estului tarii“. BBC poate vinde sau se poate dispensa de doua dintre diviziile sale, BBC Broadcast si BBC Resources, iar o mare parte dintre cele 320 de milioane de lire economisite in urma restructurarii vor fi alocate imbunatatirii grilelor BBC. Iar acest lucru ar putea scapa guvernul de inca o grija, scria publicatia britanica in luna decembrie. 

    Ceea ce a si inceput sa se intample. Saptamana trecuta, la o zi dupa anuntul sindicatelor de declansare a miscarilor de protest (4 martie), BBC a anuntat ca a demarat procesul de vanzare a subsidiarei sale comerciale, BBC Broadcast Limited. Valoarea de vanzare estimata se situeaza in jurul sumei de 150 de milioane de lire sterline, iar unul dintre potentialii cumparatori este Martin Sorrell, CEO al companiei WPP (unul dintre liderii mondiali in servicii de comunicare). BBC Broadcast este, potrivit sitului BBC, expertul numarul unu in Europa in distributia si promovarea continutului multimedia (de la televiziune la telefoane mobile). „Vanzarea are loc ca urmare a revizuirii interne a activitatilor de afaceri ale corporatiei. Echipa a ajuns la concluzia ca, din moment ce serviciile oferite de BBC Broadcast sunt vitale pentru BBC, acestea nu trebuie neaparat sa ramana in proprietatea corporatiei“, se arata intr-un comunicat postat pe situl companiei. 

    De fapt, ceea ce face Thompson acum este sa schimbe mare parte din ceea ce a facut predecesorul sau. Cea mai relevanta schimbare tine de oameni. Dyke a atras multi freelanceri – miile de posturi ce urmeaza a fi restructurate acum. O alta schimbare tine de orientarea editoriala. Institutia care reglementeaza audio-vizualul britanic, Ofcom, s-a plans anul trecut ca fostul director al BBC, Greg Dyke, „alterase continutul grilelor“. Acum, BBC spune ca va investi mai mult in comedii si piese de teatru britanice si mai putin in redifuzari, emisiuni improvizate sau emisiuni tip reality TV.

    Tot Dyke a pus accent pe productia interna, ceea ce a atras nemultumirea guvernului, care isi dorea mai multa competitie intre BBC si producatorii independenti. Argumentul lui Dyke se baza, dincolo de convingerile personale, pe rezultatele unui studiu independent realizat de consultantii Oliver si Ohlbaum conform caruia numai 4% din venitul total provenit din pay TV este cheltuit pe productii britanice. „Adica 120 de milioane de lire sterline din 3 miliarde de lire. Restul de bani proveniti din pay-TV sunt cheltuiti pe programe americane, sport, reluari ale unor programe britanice si filme“, spunea Dyke la vremea respectiva. Cu toate ca acest procent este un bun indicator al preferintelor publicului britanic, Marea Britanie continua sa investeasca in productii proprii. La sfarsitul lui 2003, fostul director Dyke spunea ca Marea Britanie cheltuie anual cei mai multi bani pe cap de locuitor din lume pe productia domestica de programe TV, devansand chiar si SUA.

    Acum, Thompson are in plan sa acorde producatorilor independenti sansa de a concura cu cei interni, pe comisioane reduse la jumatate. Ceea ce ii nemultumeste pe unii producatori din BBC (oarecum in concordanta cu viziunea fostului director al BBC), argumentand ca „sectorul independent este dominat de cativa mari producatori de reality TV, care nu merita bani publici, in timp ce, dimpotriva, BBC poate stabili standarde editoriale si se poate comporta ca o scoala de training“. Conform The Economist, cei mai mari producatori independenti detin o pozitie dominanta, intr-adevar: cinci dintre acestia produc 80% din toate orele de program independente. „Dar este posibila o colaborare si cu producatorii mai mici. Channel 4 – care nu are productie in-house – lucreaza cu 300 de astfel de companii, in timp ce BBC colaboreaza cu 175“, spune Peter Bazalgatte, chairman al Endemol UK (care produce „Big Brother“), citat de The Economist. „Daca BBC va da producatorilor independenti mai mult de lucru, ar trebui sa perceapa comisioane mai mult de la cei noi pe piata, precum si de la numele consacrate“, a mai spus Bazalgatte.

    Sindicatele, angajatii BBC, opinia publica britanica si cea internationala privesc cu ingrijorare spre viitorul BBC: va prima factorul comercial sau cel uman? Vor fi mai importante valorile BBC si misiunea sa de 83 de ani in serviciul public sau reducerea costurilor si eforturile comerciale de a supravietui intr-o piata TV la a doua digitalizare?