BusinessMagazin

Category: Business Hi-Tech

Știri și articole interesante din afacerile în domeniul Hi-Tech – informații din domeniul IT, comunicații și altele

  • iPod – marul discordiei

    Mai subtire decat un pachet de tigari si cu o rotita alba in centru, playerul digital iPod este deocamdata o curiozitate pentru romani. Iar muzica digitala pur si simplu i-a innebunit pe americani, “febra” intinzandu-se si in Occident – Anglia, Germania, Franta, Italia. In est, pe de alta parte, liniste absoluta. Sau aproape.

     

    “Spre deosebire de tari in care rata detinatorilor de playere muzicale digitale este de 1 la 10 (cazul Statelor Unite) sau 1 la 15 din populatie, in Romania rata este de 1 la cateva sute”, spune Catalin Patrasescu, asociat al companiei de consultanta IT SmartPoint.

     

    Diferenta este uriasa. Care ar fi motivele? Sa fie romanii mai putin impresionati de placerea de a putea asculta, oriunde s-ar afla, o colectie de cateva sute de melodii favorite? Sau sa fie vorba, la fel ca si in alte situatii mai mult sau mai putin similare, in principal de bani?

     

    Intr-adevar, pretul playerelor este ceva mai piperat decat ar fi putut sa fie, din cauza taxelor vamale. “Este o situatie asemanatoare cu ceea ce se intampla in cazul camerelor digitale inainte, cand erau accizate”, este de parere Patrasescu. Iar acest lucru, la care se adauga o putere de cumparare destul de scazuta, face ca romanii sa se gandeasca de doua ori inainte sa dea banii pe un player de muzica digitala.

     

    Pe de alta parte, o ureche exersata ar simti insa imediat ca vibratia muzicii digitale se transmite, chiar daca aproape imperceptibil pentru moment, si catre tarile din estul Europei. Chiar si catre Romania. “Ceea ce se poate spune acum este ca piata din Romania cunoaste o rata de crestere exceptionala. Este drept insa ca se si porneste de la o baza de referinta modesta”, afirma Catalin Boaru, manager de marketing al companiei I.R.I.S., distribuitor al produselor Apple pe piata locala.

     

    Ca si pe alte piete, insa, ramane adevarata ideea conform careia cresterile sunt mai importante decat valorile absolute. Cel putin in ce priveste playerele iPod ale Apple, vanzarile au crescut de 10 ori in prima jumatate a acestui an, in comparatie cu perioada similara a anului trecut, a spus el, fara sa dea insa si cateva cifre concrete. Din cate estimeaza Patrasescu, piata din Romania ar putea “inghiti” anul acesta peste 13.000 de playere muzicale digitale (cu memorie flash si cu hard disk, exclusiv playerele MP3 cu CD), de trei ori mai mult decat vanzarile de anul trecut.

     

    Deocamdata, nu este foarte clar cine domina piata locala. Primul venit, producatorul Creative din Singapore, este probabil numarul unu, crede Patrasescu. Alte nume importante la nivel mondial, Sony si Samsung, de pilda, sunt si ele bine reprezentate in Romania. “Apple este si el in top, dar nu domina piata asa cum o face in multe tari”, este de parere analistul de la SmartPoint. Unul dintre motive? “Probabil faptul ca politica Apple nu prevede adaptarea pretului pe o piata sensibila la acest factor, asa cum este Romania”, adauga el. Cel mai ieftin model din gama iPod, Shuffle, se vinde in Romania cu 109 euro, adica cu 10 euro mai scump decat la Amsterdam, de pilda.

     

     Desi in Romania reprezinta inca o conditionare, pretul playerelor nu pare sa fie o problema pentru pietele dezvoltate. Liderul la nivel mondial, Apple, a vandut de la lansarea gamei iPod in octombrie 2001 peste 22 de milioane de playere cu preturi intre 100 si 400 de dolari, numai in ultimul an fiind comercializate peste 18 milioane. Dupa unele surse, Apple detine peste 80% din piata mondiala, si are o cota de 75% pe piata extrem de concurentiala din Statele Unite. Clientii sai sunt atat de devotati incat despre ei se spune, exagerand, ca indeplinesc definitia unei secte.

     

    Argumente? Exista fani ai Apple care se rad in cap doar ca sa semene cu silueta din reclamele la iPod. Exista tatuaje Apple, iar un oarecare John Charlton calatoreste prin intreaga lume si isi face peste tot poze tinand in mana un vechi PDA (computer de buzunar) produs in trecut de Apple, numit Newton. Pozele le publica apoi pe site-ul sau, vizitat de alti fani Apple, iar acolo pot fi vazute fotografii de oriunde, incepand cu America si sfarsind cu Munchen sau Lisabona.

    Greu de incadrat de specialisti intr-un anumit curent cultural, sociologic sau psihologic, “fenomenul Apple”, este pe cat de interesant, pe atat de profitabil pentru compania condusa de Steve Jobs. In aceste conditii, e de inteles cat de greu ii vine oricarui concurent sa tina piept playerului iPod.

     

    Si totusi, acest lucru se intampla. Unde? In Japonia, unde lider este Sony. Explicatia ar putea fi gasita in traditionalismul japonezilor, spune Catalin Patrasescu. Insa nu se stie cat timp va mai rezista “fortareata” nipona la atacurile incapatanatului iPod. Nu mai devreme de luna trecuta, Apple a dat o prima lovitura – in doar patru zile de la lansarea magazinului virtual de muzica digitala iTunes, a vandut 1 milion de melodii. In Japonia, iTunes este mai ieftin decat majoritatea serviciilor similare, cu un pret de 1,35$ pe melodie. 15 case de discuri japoneze au semnat deja acorduri cu Apple.

     

    La nivel mondial, principalul urmaritor (aproape descurajat?) al Apple este Creative, cu aproximativ 10% din piata, conform datelor detinute de SmartPoint. Lasand la o parte cei 80% proprietatea lui Apple, restul de 10% sunt foarte fragmentati, spune Patrasescu. Si-i impart companii precum Sony, Samsung sau Philips. Unul dintre concurentii cu potential este compania sud-coreeana Samsung, este de parere analistul. Dupa ce a lansat in aceasta primavara o noua gama de playere digitale, Samsung pare hotarata sa-si respecte planul de a cuceri 10% din piata mondiala. “Iar ei de regula reusesc cand isi propun ceva de genul asta. Uitati-va de exemplu la piata de telefoane mobile”, continua Patrasescu. Coreenii au 12,8% din piata de telefoane mobile si si-au propus sa vanda anul acesta 100 de milioane de mobile. Dupa 6 luni, erau in grafic cu 50 de milioane de bucati vandute.

     

    Razboiul playerelor se duce si pe planuri mai putin conventionale. Fideli parca legii lui Murphy “Daca nu poti sa-i invingi, ameteste-i”, cei de la Creative au intrat recent in ceea ce se numeste “razboiul patentelor” cu Apple si Microsoft. Dupa ce Steve Jobs si Bill Gates s-au contrat, fiecare sustinand ca a fost primul care a avut ideea unui software de administrat melodii digitale pe un player dedicat (disputa care ar putea fi impinsa in justitie, pentru ca momentan Microsoft detine brevetul respectiv, iar Apple risca sa ajunga sa-i plateasca o suma de bani pentru fiecare iPod vandut), Creative a intrat si ea in “hora”. Acum doua saptamani, oficialii companiei au spus ca institutia americana de reglementare din domeniu le-a acordat un brevet de inventie care acopera inclusiv tehnologia folosita de Apple la fabricarea iPod-ului. Este inca neclar ce va face Creative in continuare – analistii spun ca e posibil sa ceara daune de la Apple, insa va fi foarte greu sa le si obtina, pentru ca incalcarea drepturilor care decurg dintr-un brevet este extrem de greu de dovedit.

     

    Daca playerul digital al momentului, iPod, starneste atatea pasiuni, este cu atat mai interesant cum vor arata playerele viitorului. Se vor limita la functia de baza – redare de melodii – sau vor urma calea indicata in prezent de unele modele (si, in principal, tot de iPod), adica multifunctionalitatea? Mai exact, un player multifunctional este acel aparat care, pe langa “datoria” sa de baza, aceea de a “rula” melodiile digitale, mai face si alte lucruri, cum ar fi faptul ca afiseaza pozele personale ale utilizatorului sau chiar reda filme. Insa nebunia absoluta a prezentului este reprezentata de asa-numitele “podcasturi”, fisiere audio care pot contine practic orice (de la jurnalul personal pana la stiri si comentarii din diverse domenii) si care se pot descarca de pe Internet pe playerul portabil, pentru a fi ascultate oriunde doreste utilizatorul.

     

    Pentru a intelege dimensiunile la care a ajuns fenomenul, este suficienta observatia ca organizatorii turneului de tenis de Grand Slam US Open, incheiat pe 11 septembrie, au pus pe site-ul turneului, zi de zi, cate doua mini-comentarii de tip podcast, iar cei mai avangardisti dintre politicienii americani au trecut si ei la acest nou mod de a comunica pentru a-si influenta electoratul.

     

    Astfel ca intrebarea ramane. Vor prefera utilizatorii in viitor playerele digitale simple, care stiu sa cante muzica si atat, sau se vor indrepta catre gadgeturile complexe pentru care muzica va fi doar un accesoriu, alaturi de conexiunea la Internet, colectia de filme si, probabil, legatura la reteaua de telefonie mobila?

    “Ar fi de dorit ca un asemenea dispozitiv sa ofere cat mai multe functionalitati, dar este esentiala respectarea unor conditii de baza”, este de parere Catalin Boaru, reprezentantul distribuitorului Apple in Romania I.R.I.S.

     

    Ca un argument in favoarea directiei de evolutie se poate mentiona intentia anuntata de Apple, care va produce impreuna cu Motorola primul telefon mobil cu iTunes instalat. “Astfel de idei vor primi sprijinul – poate chiar entuziasmul – operatorilor de telefonie mobila, care vor descoperi un nou mod de a creste venitul mediu pe utilizator”, a mai spus oficialul SmartPoint.

    Ce va aduce viitorul, ramane de vazut. Pentru moment, cifrele indica fara gres ca piata mondiala de playere digitale inregistreaza o adevarata explozie. Si in Romania semnele sunt bune, insa deocamdata mai asteptam sa arda fitilul.

  • Antipaticul Google

    Silicon Valley a visat ani de-a randul la o companie destul de puternica sa bata Microsoft. A aparut, in sfarsit, un astfel de competitor. Unul cu o fenomenala popularitate: Google. Dar acum multi sunt iritati de dimensiunile si de forta companiei si nu mai vad in Google un jucator care lupta de aceeasi parte a baricadei cu ei.

     

    Cei care au rezerve fata de Google sunt ingrijorati ca tocmai acele atuuri care au facut din Google un fenomen pentru cautarea online indeparteaza compania de cultura antreprenoriala care a creat-o, transformand-o intr-o amenintare. La un an de la listarea la bursa oamenii Google invata, cu amaraciune, ce inseamna sa fii seful haitei intr-o cultura care-i sprijina de obicei pe outsideri.

    Azi, cand se aduna in Silicon Valley, fondurile cu capital de risc, antrepronorii si inginerii se trezesc frecvent criticand Google si plangandu-se de orice, de la faptul ca racoleaza cei mai buni ingineri pana la felul in care se poarta cu partenerii sau cu potentialii parteneri. Iar cuvantul “aroganta” e des folosit.

     

    “Cu siguranta ca incep sa am resentimente”, spune Max Levchin, fondator al PayPal, serviciul de plati online care apartine acum eBay. “Acum Google e o companie mare, care face lucruri la care oamenii nu se asteptau.” Lavchin, care a fondat anul trecut la San Francisco o companie multimedia numita Slide, spune ca “Google inca mai are mult capital de bunavointa de risipit”, dar adauga: “Dar sunt surprins cat de repede se schimba reputatia companiei.”

     

    Nu cu mult timp in urma, Google domnea deasupra Silicon Valley. Era compania care pornise de la zero si care nu putea face nimic rau. Acum, multi din cei care lucreaza “in Vale” incep sa traseze paralele intre Google si Microsoft – compania le care toti adora s-o deteste.Si Bill Gates vede si el asemanari intre Google si propria sa creatie. In primavara, intr-un interviu acordat revistei Fortune, presedintele Microsoft spunea ca “Google e mai asemanatoare cu noi decat orice alta companie cu care am fost vreodata in competitie.”

     

    Succesul Google a fortat deja Microsoft sa-si creeze propriul motor de cautare (un proiect cu numele de cod Underdog). Dar Google are legiuni de ingineri care lucreaza pentru o serie de alte proiecte care, daca vor reusi, ar putea da un branci Microsoft din pozitia dominanta pe care o ocupa inca din anii ”80.

     

    Fireste, Silicon Valley a mai creat si in trecut pretendenti la tron. Multi sperau ca Netscape, care s-a listat la bursa acum zece ani, si browserul sau, Navigator, vor detrona Microsoft. Intre timp, Netscape a iesit din afaceri. Si in vreme ce Google e pe cai mari, cei care urmaresc ii urmaresc atent evolutia avertizeaza ca poate fi cu greu considerata invincibila – are un pret umflat al actiunilor, o apetit prea mare de a lupta simultan pe mai multe fronturi sau pur si simplu prea multa aroganta, spun acestia.

     

    Asemanarile dintre Google si Microsoft par evidente pentru antreprenorii locali, printre care se numara si Steven I. Lurie, care a lucrat pentru Microsoft intre 1993 si 1999, ori Joe Kraus, fondator, in anii ”90, al motorului de cautare Excite. “E aceeasi atitudine de <suntem cei mai tari> fata de piete si oportunitati”, spune Lurie, care a fost in campusul Google din Mountain View de mai multe ori pentru a-si vizita prietenii care muncesc acolo. “O putem numi aroganta, dar e o incredere oarba pe care o au ca pot face orice si pot intra in orice domeniu pe care vor sfarsi prin a-l domina.”

     

    Kraus ofera o mica lectie de istorie. In anii ”90, spune el, IBM era perceput in Silicon Valley drept un “gigant timid”, cu care puteai deveni usor partener, in vreme ce Microsoft era perceputa drept “o companie de temut, una foarte competitiva, care isi propunea sa intre in toate afacerile in care putea bazandu-se pe talente ingineresti care-i permiteau sa implementeze orice eficient.”

    Acum, din punctul de vedere al lui Kraus, “Microsoft se transforma in IBM si Google se transforma in Microsoft.” Kraus e director si fondator al JotSpot, un start-up din Silicon Valley care vinde catre corporatii programe de blogging si de self-publishing.

     

    Microsoft a fost perceputa, de-a lungul anilor, drept o companie bogata, agresiva, mereu in cautare de talente. Asa incepe sa fie vazuta si Google – start-up-urile de Internet din Silicon Valley se plang ca practic de fiecare data cand incearca sa angajeze un programator bine pregatit, acesta spune ca deja are o oferta de la Google.

    “Google aduce acum mai multe prejudicii inovatiei in Valley (Silicon Valley – n.r.) decat a adus vreodata Microsoft”, spune Reid Hoffman, fondator a doua companii de Internet, dintre care una e Linkedln, un site de business-networking. “Asta in principal pentru ca angajeaza atat de multi oameni talentati si pentru ca  lucreaza la atat de multe proiecte diferite. E greu pentru un start-up mai sa faca ceva interesant acum.”

     

    Google, spune Hoffman, e responsabila pentru “o crestere de 25-50% a salariilor inginerilor din Silicon Valley” – sau cel putin a salariilor celor care primesc oferte. Orice programator bun se asteapta acum sa castige peste 150.000 de dolari anual.

    Si misiunea start-up-urilor care incearca sa atraga bani pentru proiecte e ingreunata de Google. In a doua jumatate a anilor ”90, antreprenorii se plangeau frecvent ca “spectrul Microsoft” plutea deasupra oricarei discutii pe care o purtau cu fondurile cu capital de risc. Azi acelasi lucru se spune despre Google.

     

    “Cand ma intalnesc cu cei de la fondurile cu capital de risc sau cand port o discutie despre un posibil parteneriat cu cineva, intrebarea inevitabila este: <Dar de ce nu pot face cei de la Google ceea ce vrei tu sa faci?>” – povesteste Craig Donato, fondator si director general al Oodle, un site de cautari online rapide printre anunturile de mica publicitate.

    “Raspunsul este <pot, si probabil ca se gandesc la asta, dar nu le pot face pe toate deodata si sa le faca si bine>”, explica Donato. “Sau cel putin sper ca nu pot sa faca.”

     

    Google a adaugat deja popularului motor de cautare e-mail gratuit, mapping, agregator de stiri, instrumente de management al fotografiilor digitale – intrand in concurenta, pentru fiecare, cu cel putin doua companii rivale. Are si un proiect de mesagerie instant. Iar anunturile privind o noua emisiune de actiuni alimenteaza speculatiile ca se pregateste sa intre si pe alte piete, de la servicii pentru utilizatorii de telefonie mobila pana la sisteme de plata online – unde vor concura cu PayPal.

     

    Sa adaugam la aceasta lista si un sistem de telefonie prin internet si mai multe produse care vor fi create pentru competitia directa cu Microsoft, inclusiv un browser Google si o oferta software care va concura cu Microsoft Office. “Daca exista perceptia ca exploram mai multe domenii diverse, dintre care multe s-ar putea sa nu aiba legatura cu domeniul nostru principal, care este cautarea online, atunci aceasta perceptie e corecta”, spune David C. Drummond, vicepresedinte pentru dezvoltare corporatista al Google. “E in ADN-ul nostru sa inovam si exploram numeroase domenii diferite.”

     

    Poate ca un recul al Google e inevitabil, daca ne raportam la entuziasmul si bunavointa cu care presa a tratat compania ani de-a randul. Sau poate ca toate reprosurile sunt reactia fireasca fata de o companie care a avut atata succes, incat e imposibil sa nu-si fi ranit colegii din industrie, fie si accidental.

     

    “Aroganta e o problema pentru fiecare dintre companiile din Silicon Valley care au succes”, spune Peter Thiel, fondator al PayPal, care a investit in ultimii ani in circa 15 start-up-uri de Internet. “Nu stiu daca situatia e mai rea la Google decat la alte companii performante.”

    Microsoft, fireste, tine in mana “lumea Windows”. In acelasi timp, a-ti schimba motorul de cautare e la fel de simplu ca a schimba pagina web – in cazul in care o alta companie va deveni pentru Google ceea ce Google a fost pentru unii dintre primii lideri ai cautarii online, AltaVista si Excite.

     

    Pentru moment, cel putin, Google tinteste catre cea mai dorita formula din lumea tehnologiei: o platforma care, asemeni sistemului de operare Windows, sa devina atat de populara incat programatori din afara companiei sa scrie programe pentru ea iar dezvoltatorii web sa creeze noi servicii care sa aiba la baza Google, astfel incat pagina Google sa fie indispensabila in ecosistemul computerului personal.

     

    “Inainte, auzeai ca Microsoft e un imperiu al raului, in special in Sillicon Valley”, spune Brian Lent, presedinte al Medio Systems, un start-up din Seattle. “Google este noul imperiu al raului, pentru ca se afla intr-o extrem de puternica pozitie de control. Are un control aproape monopolist asupra accesului la informatie.”

     

    c. 2005 New York Times News Service

  • N-aveti un sfat in plus?

    Activitatea de zi cu zi in compania dumneavoastra va da, uneori, mari batai de cap? Pâna aici, nimic anormal. Dar ce fel de necazuri aveti? Un angajat-problema, cumva? Poate ar trebui sa invatati atunci “Cum sa evitati problemele cu angajatii”, parcurgand un curs gratuit pe site-ul eHow.com.

     

    Daca lucrurile sunt chiar mai grave, nici o grija: puteti oricând citi rubrica “Cum se concediaza un angajat”. Sau poate aveti probleme cu bugetul? Sefii ar fi fericiti ca, in conditiile astea, sa veniti totusi cu propuneri inventive. De ajutor ar fi lectia “Cum poate fi gasita publicitate ieftina”, ca sa nu mai vorbim de “Cum se poate face rost de publicitate gratis”.

     

    Solutiile pentru toate aceste probleme pot fi gasite in mini-cursurile de afaceri de pe eHow.com, prezentate intr-o maniera semi-serioasa, dar utila. Pe site exista insa si alte numeroase domenii, cu sfaturi despre tot felul de posibile activitati care v-ar putea crea probleme la un moment dat. De exemplu, “Cum sa gatesti burger-ul perfect” (se pare ca e foarte important cu cine il mâncati dupa aceea!), “Cum sa repari o pana la masina” (i se intâmpla oricarui sofer de cel putin câteva ori in viata sa aiba nevoie de acest sfat) sau “Cum sa gasesti bani in nisip” (util probabil in concediu).

     

    Pentru o privire de ansamblu, site-ul numara câteva sute de mii de pagini cu sfaturi si are in jur de 4 milioane de vizitatori pe luna. Autorii au insa planuri si mai marete. Unul din proiectele la care lucreaza in prezent se numeste wikiHow, si reprezinta o baza de date cu sfaturi practice care urmeaza sa devina, cel putin asa si-au propus cei de le eHow, cea mai mare din lume. Particula “wiki”, aceeasi ca si in cazul enciclopediei cu acces liber Wikipedia, indica faptul ca baza de date va putea fi accesata si modificata de oricine vrea sa-si impartaseasca cunostintele cu ceilalti internauti.

     

    In final, o trecere rapida prin rubrica “Cum sa te imbogatesti peste noapte”, care ar trebui sa se afle printre cele mai citite, daca la respectiva intrebare chiar ar exista intr-adevar un raspuns. Asa, in schimb, trebuie sa va multumiti cu niste sfaturi pe masura – casatoriti-va cu cineva bogat (pentru care, spre binele dumneavoastra, ar fi bine sa aveti si ceva sentimente) sau mergeti la cazinou (dar retineti ca absolut toate jocurile sunt concepute pentru a va lasa mai multe sanse sa pierdeti decât sa câstigati).

     

    Cea mai realista este insa concluzia de final: “Pentru a deveni intr-adevar bogat, trebuie sa cheltuiti mai putin decât câstigati”. –

  • Bun venit in Star Trek!

    Chiar daca dorinta oricarui jucator inrait este sa se simta propulsat in mijlocul actiunii, gamerii au fost nevoiti sa se multumeasca cu atmosfera ceva mai pasnica de acasa, intretinuta de PC-uri si sistemele de sunet proprii. Acum, insa, lucrurile sunt pe cale sa se schimbe. Radical.

     

    Daca nu ati avut niciodata ocazia sa faceti un pas inainte si sa va treziti brusc cu arma in mana intr-un joc de actiune, sau culegand piatra si lemne pentru a construi un castel intr-un joc de strategie, acum tehnologia a evoluat suficient incat acest lucru sa devina realitate. Sau aproape realitate. O companie din SUA a creat un “holospatiu” virtual – creat cu ajutorul unor ecrane 3D de inalta definitie – in care jucatorii sunt invitata sa intre si sa se simta exact ca unul dintre eroii din jocul preferat.

     

    Compania HoloDek si-a propus, nici mai mult nici mai putin, sa-i plaseze pe jucatori intr-o realitate virtuala asemanatoare cu holospatiul de pe nava Starship Enterprise din cunoscutul serial Star Trek. Numele companiei este chiar inspirat din acest serial foarte cunoscut, camera de simulare virtuala din Star Trek numindu-se chiar “holodeck”. “Practic, ceea ce incercam sa facem este sa cream un cinematograf pentru gameri, in care sunetul si calitatea imaginii sa-i faca sa simta actiunea din joc”, a precizat vicepresedintele departamentului de tehnologie al HoloDek, Mike Fortier.

     

    HoloDek a pus la treaba computere extrem de puternice, care proiecteaza imaginea 3D pe ecrane cu diagonala de la aproximativ 45 de centimetri (17 inci), cat are un monitor obisnuit de calculator, pana la aproape 4 metri. Acestea vor fi practic niste cabine de joc dotate cu un scaun ce va avea propriile controllere si simulatori de miscare, astfel incat utilizatorii sa simta, spre exemplu, vibratiile bombelor care cad intr-un joc de razboi. Jucatorii vor plati 5 dolari pe ora, dar tariful va fi mai mic pentru abonatii care platesc o taxa de 40 de dolari pe an.

     

    O alta creatie a companiei este asa numita “Sfera”, care are un diametru de aproape 7 metri si ai carei pereti sunt de fapt ecrane pe care se va proiecta imaginea din joc, inconjurandu-l pe jucator si transpunandu-l direct in actiune. Pentru a intra in “Sfera”, biletul costa 1 dolar pe minut.

    Experienta oferita de aceste instalatii va fi incomparabil mai puternica decat cea din fata computerului de acasa, sunt de parere oficialii companiei. HoloDek intentioneaza sa deschida 160 de centre special amenajate pe tot teritoriul Americii (fiecare cu 350 de cabine de joc si cel putin o “Sfera”), in urmatorii cinci ani. Asteptam si in Europa.

     

     

  • Pretul cuvintelor

    Publicitatea pe web poate fi adesea enervanta, dar ea este cea care finanteaza nenumaratele servicii pe care acest colos informational ni le pune la dispozitie in mod gratuit. Mai mult chiar, publicitatea poate sa motiveze furnizorii de continut pentru a ne oferi informatii si servicii de calitate.

     

    Orice pagina web publicata – fie ca reprezinta doar informatie, fie este interfata unui serviciu complex – implica niste costuri si, in consecinta, trebuie sa genereze niste venituri. Si totusi, marea majoritate a web-ului este gratuita. Intrebarea fireasca este: de unde vin banii? Iar raspunsul este la fel de simplu: din publicitate.

     

    Publicitatea prin web este intr-o oarecare masura similara celei din alte medii. Varianta cea mai simpla si inofensiva este banner-ul, dar ne-am obisnuit deja cu formule mult mai spectaculoase – dar si mai agasante – cum sunt reclamele “pop-up” (care deschid ferestre) sau “pop-under” (care se activeaza sub continutul paginii si dispar dupa o vreme). Evident, interesul celui care plateste reclama este ca ea sa fie cat mai vizibila, astfel incat siturile cele mai cautate sunt cele cu cele mai mari valori de trafic (echivalentul tirajului sau audientei din mediile clasice).

     

    Insa pagina afisata de browser are dimensiuni limitate, banner-ul nu este vizibil tot timpul, exista numeroase programele care “ucid” reclamele pop-up iar abuzul de reclame tinde se scada popularitatea sitului. Dar toate aceste dezavantaje sunt compensate de un urias avantaj: interactivitatea. Pentru vizitator e suficient sa faca un clic pentru a fi “rapit” si dus la paginile menite sa-l convinga de avantajele unui anume produs sau serviciu. Acest mecanism simplu schimba ecuatia publicitatii prin faptul ca ofera o masura a impactului mesajului publicitar iar concluzia este imediata: nu conteaza atat numarul de afisari cat numarul de reactii.

     

    Noua ecuatie a publicitatii se cheama “pay-per-click” si a fost rapid fructificata de Yahoo si Google, care si-au cladit practic modelul afacerii in jurul acesteia

     

    Noua ecuatie a publicitatii se cheama “pay-per-click” si a fost rapid fructificata de cei doi monstrii ai internetului, Yahoo si Google, care si-au cladit practic modelul afacerii in jurul acesteia. Chiar daca Yahoo a iesit primul pe piata cu acest gen de servicii de publicitate, cumparand cu 1,63 miliarde compania Overture, modelul dezvoltat de Google pare sa fie cel mai complet si mai profitabil. Ideea comuna este ca impactul vizual al mesajului publicitar este mai putin important decat contextul in care este furnizat, adica precizia cu care este adresat publicului potential interesat. si cine intelege mai bine contextul decat mecanismele de indexare care stau in spatele marilor motoare de cautare?

     

    In esenta, Google actioneaza ca un broker ce intermediaza intre furnizorii de publicitate (advertisers) si furnizorii de continut (publishers). AdWords este un serviciu destinat advertiserilor, care au posibilitatea de a indica un scurt text publicitar si o adresa web impreuna cu o lista de cuvinte-cheie, pentru fiecare precizandu-se pretul maxim oferit pentru un clic. Cand un utilizator face o cautare pe Google folosind unul dintre cuvintele cheie, mesajele publicitare corespunzatoare sunt afisate in dreapta rezultatelor. Insa numarul mesajelor afisabile este limitat, asa ca selectia se face printr-un sistem automat de licitatie (metoda Wikrey – pretul e stabilit de a doua oferta ca marime). Clientii au la dispozitie statistici complexe pe baza carora pot modifica termenii, ofertele sau pot limita costurile zilnice la un anumit nivel.  

     

    Furnizorii de continut au la dispozitie serviciul AdSense, prin care se pot inscrie in sistemul Google pentru a afisa mesaje publicitare in paginile proprii. Mesajele furnizate de Google sunt selectate automat (dintre cele lansate prin AdWords) pe baza contextului paginii, dedus din sistemul de indexare a motorului de cautare. Pentru fiecare clic pe un mesaj publicitar din paginile sale, furnizorul de continut este platit de Google cu un procent din pretul pe care il incaseaza (cel stabilit prin licitatie). Acest procent nu este public, dar este estimat la circa 70%.

     

    Sistemul practicat de Google este extrem de interesant in dinamica sa. De pilda, sistemul de licitatie stabileste o “valoare” a cuvintelor-cheie, care poate da pretioase indicii despre evolutia interesului public. Dintr-un experiment realizat in 2002 reiese ca cel mai scump cuvant era “free” (gratuit) – evaluat la 1,33 dolari – in vreme ce “Freud” era cotat la doar 9 centi (limita minima admisa este de un cent per clic). Un alt detaliu de interes este ca ordinea in care apar anunturile nu este cea a pretului oferit, deoarece acesta este ponderat cu numarul mediu de clicuri, in ideea de furniza utilizatorului mai intai anunturile cele mai de interes. in fine, sistemul tinde sa incurajeze furnizorii care ofera continut de calitate. De pilda, un blog atractiv si frecventat poate aduce blogger-ului un venit consistent.

     

     

  • Laptopul cu doua "inimi"

    Producatorii se asteapta ca notebook-urile sa beneficieze de tehnologia dual-core cel mai probabil incepand din 2006.

    SIMBIOZA. Tehnologia Intel dual-core include, pe un singur cip, doua microprocesoare independente, care se “ajuta” reciproc pentru preluarea diverselor aplicatii rulate pe calculator, facandu-l sa opereze mult mai rapid.

    CONSUM REDUS. Fiind realizata pe arhitectura Pentium M, noua serie de procesoare pentru laptopuri reduce la maximum consumul de energie, astfel incat bateriile sa reziste mai mult.

    MULTIMEDIA. Tocmai puterea si consumul redus fac un astfel de laptop ideal pentru experientele multimedia, utilziatorul putand sa urmareasca o emisiune TV in timp ce asculta muzica favorita sau lucreaza la un document pentru birou.

  • Laptop sau televizor?

    La targul de la Berlin a fost prezentata o tehnologie prin care ecranul laptopului se poate scoate, pentru a fi transformat in televizor.

    INOVATIE. Specialistii Samsung au prezentat laptopul M70 cu ecran LCD cu diagonala de 19 inci (aproape 50 de centimetri), care poate fi detasat de calculator, pus pe un suport si utilizat separat pe post de televizor.

    ECONOMIC. Utilizatorul nu mai are nevoie de televizor in camera, dar nici de alt monitor atunci cand vrea sa lucreze pe PC-ul obisnuit.

    USOR. Cu toate ca este laptopul are un ecran foarte mare, Samsung M70 nu cantareste decat 4,4 kilograme, aproximativ cat un computer portabil cu performante medii.

  • IFA Berlin, pe scurt

    Organizat la inceputul lunii septembrie in capitala Germaniei de catre Deutsche Messe,  Internationale Funkausstellung (IFA) este considerat cel mai mare targ de electronice pentru consumatorii individuali.

    ACTORII. Conform celor mai recente date disponibile, la editia din 2003 au participat 1.000 de firme din intreaga lume si s-au inregistrat 240.000 de vizitatori. Anul acesta expozitia s-a intins pe 160.000 metri patrati.

    AFACERI. La anterioara editie s-au inregistrat comenzi in valoare totala de 2,4 miliarde de euro.

    PRESA. Jurnalistii acorda o atentie deosebita targului. La eveniment au fost acreditati 6.800 de ziaristi din 78 de tari.

  • Invazia gadgeturilor

    Laptopul-televizor, camera digitala pe post de player muzical, ecrane care schimba singure canalul in functie de unghiul din care sunt privite. BUSINESS Magazin a fost prezent la targul IFA Berlin, pentru a va prezenta cele mai extravagante realizari ale marilor producatori din lumea IT&C.

     

    Prin “traditie”, computerul de acasa are locul sau bine stabilit: langa biroul din camera de lucru. Totusi, cei mai mari producatori de tehnologie din lume, reuniti luna aceasta la targul IFA Berlin 2005, avertizeaza: nu mizati pe faptul ca va sta linistit acolo ani si ani de zile. Nu va mai trece mult pana cand PC-ul dumneavoastra de acasa va ciocani, nerabdator, la usa living-ului. Editia din acest an a celui mai mare targ de produse electronice de tip consumer din lume a fost dominata de inovatii si produse care graviteaza in jurul calculatorului personal.

     

    Invazia PC-ului nu a ocolit nimic. Computerul personal “vorbeste” cu toate echipamentele din casa, este in tot si in toate. De la gadgeturile de buzunar pana la imensele televizoare cu ecrane plate, care devin din ce in ce mai greu de “inghesuit” pe peretele living-ului si indeplinesc tot mai multe functii. Nici telefonia sau echipamentele pentru muzica si filme nu lipsesc de la apel.

    Firmele mari, prezente intotdeauna la astfel de evenimente, au profitat de ocazie ca sa le arate clientilor – sau potentialilor clienti – ce planuri au, dezvaluind astfel tehnologii care vor fi introduse pe piata cel mai probabil din 2006, dar care ar putea fi acceptate – sau nu, exista si varianta asta -de marea masa a utilizatorilor abia poate peste 5 ani.

     

    Pentru a demonstra ca impresia artistica e importanta, concernul sud-coreean Samsung a adus la IFA cel mai mare televizor cu plasma din lume, cu o diagonala de 102 inci (2,59 metri), suficient de mare pentru a fi folosit pe post de tabela de marcaj intr-un stadion de fotbal. “Modelul nu va intra in productie de masa din ratiuni pur economice. Am vrut doar sa ne demonstram capacitatea tehnologica”, a declarat pentru BUSINESS Magazin Manfred Haider, product manager pentru divizia de electronice a Samsung Austria.

     

    De asemenea, compania sud-coreeana a schimbat tehnologia televizoarelor clasice, cu tub catodic, realizand modele aproape la fel de subtiri ca televizoarele cu ecran plat si care ocupa mult mai putin loc in living. Aparatele din seria SlimFit sunt cu pana la 30% mai subtiri decat vechiul aparat TV, spun specialistii Samsung, care au creat, printre altele, si un motor grafic care permite vizionarea de imagini de inalta definitie (pana la 550 de miliarde de nuante de culori). Mai mult, sud-coreenii au prezentat o noua tehnologie pentru televiziunea pe echipamente mobile (telefon mobil, PDA, laptop), care adapteaza mai bine imaginea la dimensiunile mici ale ecranelor acestor echipamente.

     

    Iar lista nu se incheie aici. Samsung a prezentat si un laptop al carui ecran poate fi detasat si utilizat separat, pe post de televizor de camera. Laptop-ul, care se numeste Samsung M70 si are ecran LCD, cu diagonala de 19 inci (48,2 centimetri), a fost gandit special pentru consumatorii care nu si-ar permite sa cumpere separat un laptop si un televizor cu ecran plat. Mai mult, ecranul poate fi utilizat si ca monitor pentru PC-ul de acasa, pentru a economisi spatiu, dar si bani. In plus, M70 are un sistem DVD-player care nu are nevoie de Windows pentru a functiona. Specialistii coreeni spun ca filmul dorit poate fi vazut in 12 secunde de la introducerea discului in laptop.

     

    Tendinta spre multifunctionalitate se remarca si in alte segmente. Lansata tot la IFA, camera digitala VP-MS10, din seria Miniket, are sase functii disctincte. Face si filme, este player de muzica digitala, poate inregistra ca si un reportofon, este camera web si in acelasi timp joaca si rol de memorie USB Stick, pentru ca are suficient spatiu de stocare pentru fisierele pe care utilizatorul vrea sa le plimbe de acasa la birou sau invers. Senzorul este de 5,25 megapixeli, iar ecranul incorporat are o diagonala de 2,5 inci (6,35 centimetri). Are zoom optic de 3X si digital de 15X, utilizabile si in timpul filmarii. Camera include stabilizator de imagine si se poate conecta direct la o imprimanta.

     

    La IFA Samsung a mai lansat sase modele de playere audio, precum si un laptop ultra-usor, X1, care nu are mai mult de un kilogram, dar este o adevarata statie de lucru. Bateria tine acum 10 ore, iar laptopul include si capacitati multimedia (filme, muzica, jocuri video).

    Rivalitatea dintre Samsung si producatorul japonez Sony s-a simtit si la targul de la Berlin, cele doua companii ocupand primele doua standuri, la stanga si la dreapta intrarii in expozitie. Zvonurile ca Sony nu va participa la IFA anul acesta din cauza situatiei financiare nu tocmai roze s-au dovedit a fi eronate. Mai mult, Sony a ales pentru standul sau o abordare orientata exact spre consumer, design-ul fiind spectaculos, cu sapte camere diferite, separate prin cortine de matase de diferite culori. Japonezii nu au angajat nici un om pentru standul IFA, toate echipamentele putand fi testate direct de catre clienti. Cu toate acestea, Sony nu a impresionat prin lansari de produse noi.

     

    La fel ca si Samsung, si olandezii de la Philips au pariat pe televizoarele mari si in special pe tehnologia HDTV (High Definition TV), pe care o vad inlocuitoarea celei analogice, cel tarziu pana in 2010. “Acest pas inainte facut de tehnologia televiziunii obliga practic toate echipamentele digitale sa evolueze”, a apreciat seful diviziei de consumer electronics a Philips, Rudy Provoost.

    Tot pe ideea televiziunii de inalta definitie a mers si Matsushita Electric, proprietara brandului Panasonic. Oficialii companiei spun ca Europa a ramas in urma la acest capitol si ca vanzarile vor creste spectaculos in urmatorii ani, de unde si interesul marilor companii pentru acest segment.

     

    Studiile arata ca, pana in 2008, piata din Europa ar putea “inghiti” circa 15 milioane de televizoare de inalta definitie/an. Evident, mult mai scumpe decat cele pe tehnologia clasica. Cu toate acestea, la capitolul HDTV exista si televizoare cu tub, si care, probabil, vor fi printre primele adoptate, fiind si mai ieftine.

     

    Tot la IFA a incercat o revenire spectaculoasa in centrul atentiei celebrul producator german Grundig, cumparat de grupul turc Beko. La fel, producator britanic Alba a revenit cu produse digitale, printre care playere multimedia de buzunar si telefoane mobile.

    Nici japonezii de la Sharp nu au lasat problemele financiare sa-i afecteze prea mult, prezentandu-se cu unul din cele mai dinamice standuri. Compania a prezentat cel mai recent produs pentru industria media, ecranul plat LCD (cu cristale lichide) care permite vizionarea simultana a doua programe diferite. Ecranul nu este impartit in doua cum s-ar fi putut crede, ci ambele programe sunt afisate pe intreg ecranul si pot fi vizionate schimband unghiul din care acesta este privit. Compania a anuntat si primii sai clienti pentru aceasta tehnologie, care vor fi producatori auto precum General Motors sau Opel. De pilda, noul Opel Vectra Caravan va include ecrane Sharp pentru ca pasagerii de pe bancheta din spate sa poata urmari doua programe distincte in acelasi timp.

     

    Oficialii Sharp estimeaza ca vanzarile de televizoare LCD vor exploda anul acesta si vor ajunge in 2006 sa reprezinte aproape 13% din piata mondiala a televizoarelor. Conform studiilor independente, Sharp este acum lider de piata la nivel mondial pe segmentul televizoarelor LCD.

    Sud-coreenii de la LG au avut, de asemenea, o prezenta importanta la IFA Berlin, standul lor – al treilea ca marime – intinzandu-se pe o suprafata peste 2.600 de metri patrati. Compania a marsat puternic pe televizoarele cu plasma, fiind unul dintre principalii adepti ai acestei tehnologii care concureaza cu succes ecranele LCD. LG are si televizoare care utilizeaza cristalele lichide si care nu au lipsit din acest stand. Compania a raspuns de asemenea tendintelor din domeniul televizoarelor cu tub catodic, realizand o serie de aparate dotate cu tub ingust, gama botezata Super Slim.

     

    De asemenea, LG si-a prezentat cele mai noi telefoane mobile, printre care si cateva modele 3G. Producatorul sud-coreean a prezentat, in premiera, telefoane mobile si laptopuri care pot receptiona programele TV transmise prin satelit, prin tehnologia DMB (Digital Mobile Broadcasting – transmisite mobila in format digital). Aceasta este cea mai noua tehnologie care permite transmisia de emisiuni in format digital catre echipamentele mobile, in special catre cele de buzunar.

     

    Avansul computerului spre living-room este demonstrat si de interesul celui mai mare producator de cipuri din lume, Intel, pentru un targ destinat echipamentelor electronice de tip consumer. “Eu cred ca tehnologia Intel a intrat deja in segmentul consumer si este normal sa avem stand aici. De la existenta tuturor acestor segmente tehnologice si pana la imbinarea lor in casa digitala nu mai este decat un pas “, a declarat pentru BUSINESS Magazin Reiner Kreplin, program manager pentru Digital Home la Intel EMEA. Gigantul american a profitat de ocazie pentru a prezenta solutiile sale destinate in special serviciilor multimedia, precum si urmatoarea generatie de platforme software, care sunt asteptate sa imbunatateasca experienta utilizatorilor cand vine vorba de filme, jocuri video, muzica si fotografii.

     

    Intel a prezentat un laptop care utilizeaza viitoarea arhitectura pentru PC-uri mobile, adica tehnologia dual-core (doua procesoare pe un singur cip), si care urmeaza sa ajunga pe piata in a doua jumatate a lui 2006. Ruland simultan un film, un joc video, muzica digitala si aplicatii precum Word sau Internet Explorer, utilizatorul reuseste sa “tureze” procesorul la doar 30-33% din capacitate. Un rezultat notabil, insa computerul va aparea probabil pe piata la un pret pe masura performantei.

     

    Intel a adus la standul sau si celebrul automobil Mini Cooper, echipat cu ultimele tehnologii, probabil prima masina din lume care are hard-disc incorporat. Are un ecran cu navigare prin satelit (GPS) si un tablet PC cu tastatura detasabila pentru sofer, un computer pentru cel de pe locul din dreapta, televizoare si pentru cei din spate si asa mai departe. Se poate conecta la Internet prin tehnologie fara fir (WiFi) sau prin telefonul mobil (GPRS sau chiar 3G).

    Nu au lipsit nici bicicleta off-road care are un ecran LCD cu sistem de orientare prin satelit si functii multimedia, si nici placa de surf care contine un Tablet PC incorporat, bineinteles rezistent la apa.

     

    Din punct de vedere al comunicatiilor mobile, cel mai vizibil operator prezent la IFA Berlin a fost T-Mobile al Deutsche Telekom. Compania a prezentat telefoane inteligente, pe platforma Windows Mobile si a anuntat ca pregateste serviciul de acces la Internet prin reteaua 3G, care va oferi viteze de conectare de pana la 1,8 MB pe secunda.

    Diferentele dintre organizer-ul de buzunar si computerul de birou au fost sterse aproape definitiv de Sony, care a prezentat la standul Intel cel mai mic Tablet PC din lume. Inclus in seria Vaio, contine un procesor Centrino la 1 GHz, are 256 MB de RAM, hard-disc de 20GB si o versiune completa Windows. Ecranul nu este foarte mare, insa dispozitivul incape numai bine in buzunar. Iar pretul se va invarti in jurul a 1.800 de euro. Tablet PC-ul are o tastatura pliabila, pentru a fi mai usor de transportat.

     

    Pe post de concluzie, este suficienta declaratia unui oficial al companiei taiwaneze Acer. “Poate computerul personal sa castige batalia pentru living room? Noi credem ca deja s-a intamplat asta”, a spus Oliver Ahrends, director al filialei Acer Germania, referindu-se la modul in care laptop-urile sunt utilizate astazi pentru a consuma, impreuna cu intreaga familie, muzica, filme sau jocuri video.

  • Poze din vacanta

    Desi comunicare cu si intre companiile comarciale parea sa fie principala afacere a internetului, comunicarea intre persoane particulare a devenit preponderenta. Partajarea pozelor digitale este inca un exemplu privind aceasta mutatie.

    Dintr-o simpla – dar imensa – resursa informationala preponderent statica, web-ul a evoluat spre un mediu din ce in ce mai orientat spre interactiune. Comertul electronic si schimburile de informatii dintre companii (e-business) pareau sa fie comorile ascunse in imensitatea retelei, ideea de baza fiind ca organizatiile (in principal cele comerciale) sunt cele mai in masura sa exploateze si sa finanteze noul mediu.

     

    Lucrurile n-au mers insa chiar asa. Asteptarile pe care investitorii si le-au pus in e-business nu s-au dovedit tocmai realiste, iar caderea spectaculoasa a dot-com-urilor a dovedit-o intr-o maniera brutala. Fara indoiala, comertul electronic a supravietuit socului si s-a dezvoltat in continuare, insa in ultimii ani web-ul a devenit din ce in ce mai mult un spatiu al interactiunii intre persoane, un mediu tot mai “social”. Expansiunea extraordinara a retelelor sociale, a blog-urlor, a forumurilor si a spatiilor colaborative a mers in paralel cu cresterea popularitatii unor servicii internet alternative, cum ar fi partajarea resurselor in retele peer-to-peer si mesageria instantanee. Dovada sta faptul ca dominatia asupra internetului a trecut in mainile companiilor cele mai active in acest tip de servicii, in frunte cu Google, Yahoo si, desigur, Microsoft.

     

    Suportul comunicarii intre persoane pare sa fi devenit una dintre cele mai mari afaceri din internet iar cateva dintre evolutiile recente sunt reprezentative. Prima se refera la intrarea in mainstream a fotografiei digitale. Producatorii de imprimante color de inalta rezolutie si-au frecat satisfacuti mainile, insa au fost repede dezamagiti: pozele digitale refuza hartia. Motivul este simplu: pozele se cer impartasite, comentate, admirate de toti cei implicati in povestea lor, iar Reteaua este mult mai abila in aceasta privinta. Daca anii trecuti am trimis prietenilor poze prin e-mail, in ultima vreme au capatat o imensa popularitate serviciile de publicare on-line a fotografiilor (“photo sharing”). Exemplul cel mai reprezentativ este Flickr, in principal datorita caracteristicilor specifice retelelor sociale pe care le incorporeaza.

     

    Pe langa posibilitatile foarte comode de a incarca pozele pe sit si de a le aranja intr-o galerie personala (de pilda grupandu-le in seturi), Flickr ofera pentru fiecare poza posibilitatea de a stabili un nivel de “vizibilitate”. Desigur, majoritatea pozelor sunt publice, dar unele pot fi rezervate doar pentru prieteni sau membri familiei, care sunt stabiliti in lista de contacte. Pentru a prezenta cuiva pozele din vacanta, e suficient sa-i indicam adresa web a galeriei sau, mai bine, il putem invita sa se inregistreze (gratuit) la Flickr, caz in care va fi trecut imediat in lista de contacte.

     

    Fiecare poza poate fi comentata de cei carora le este accesibila iar etichetele aplicate pozelor (tags) faciliteaza cautarile, exact ca in cazul serviciilor de genul Del.icio.us. In plus, utilizatorii pot sa adere la nenumarate comunitati (numite grupuri), orientate pe diverse tematici (de pilda “Images of Romania” sau “Airedale Terriers”), in care isi pot publica pozele potrivite si pot participa la discutiile de pe forum. Exista inca numeroase alte facilitati, printre care se remarca posibilitatea de a stabili drepturi diverse de utilizare a pozelor proprii (de pilda prin licentele Creative Commons) si posibilitatea de a referi pozele din blog-uri.

     

    Succesul lui Flickr n-a trecut neobservat, asa ca in primavara serviciul a fost cumparat de Yahoo, care intentioneze sa-l integreze in reteaua sa de servicii. Google a adoptat insa o tactica diferita, furnizand gratuit Picasa – un excelent program desktop pentru organizarea si retusarea pozelor stocate local. Insa acesta a fost doar inceputul, pentru ca a urmat un alt program, numit Hello, care a fost integrat cu Picasa. in principiu, Hello abordeaza partajarea imaginilor digitale in maniera mesageriei instantanee. E un fel de chat cu poze care pot fi comentate, discutate si descarcate. Mai mult, cu Picasa si Hello pozele pot fi trimise prin e-mail sau postate pe blog-uri gazduite de Blogger (cumparat intre timp de Google). Integrarea cu serviciile proprii este manifesta: Hello foloseste conturile Gmail, serviciul de posta electronica online detinut de Google.

     

    Hello a produs rumoare in internet, pentru ca dovedea ca Google este pregatit sa intre pe piata mesageriei instantanee, dominata de AOL, Yahoo si Microsoft. Si intr-adevar, de curand a fost lansata versiunea beta a programului Google Talk, care pe langa chat mai stie si telefonie prin internet. Desi Yahoo si Skype au un oarecare avans, competitia pe noua piata a vocii prin internet se anunta acerba.

     

    Pozele digitale refuza hartia. Ele se cer impartasite, comentate, admirate de toti cei implicati in povestea lor, iar Reteaua este mult mai abila in aceasta privinta!