Category: Business Hi-Tech

Știri și articole interesante din afacerile în domeniul Hi-Tech – informații din domeniul IT, comunicații și altele

  • N-aveti un sfat in plus?

    Activitatea de zi cu zi in compania dumneavoastra va da, uneori, mari batai de cap? Pâna aici, nimic anormal. Dar ce fel de necazuri aveti? Un angajat-problema, cumva? Poate ar trebui sa invatati atunci “Cum sa evitati problemele cu angajatii”, parcurgand un curs gratuit pe site-ul eHow.com.

     

    Daca lucrurile sunt chiar mai grave, nici o grija: puteti oricând citi rubrica “Cum se concediaza un angajat”. Sau poate aveti probleme cu bugetul? Sefii ar fi fericiti ca, in conditiile astea, sa veniti totusi cu propuneri inventive. De ajutor ar fi lectia “Cum poate fi gasita publicitate ieftina”, ca sa nu mai vorbim de “Cum se poate face rost de publicitate gratis”.

     

    Solutiile pentru toate aceste probleme pot fi gasite in mini-cursurile de afaceri de pe eHow.com, prezentate intr-o maniera semi-serioasa, dar utila. Pe site exista insa si alte numeroase domenii, cu sfaturi despre tot felul de posibile activitati care v-ar putea crea probleme la un moment dat. De exemplu, “Cum sa gatesti burger-ul perfect” (se pare ca e foarte important cu cine il mâncati dupa aceea!), “Cum sa repari o pana la masina” (i se intâmpla oricarui sofer de cel putin câteva ori in viata sa aiba nevoie de acest sfat) sau “Cum sa gasesti bani in nisip” (util probabil in concediu).

     

    Pentru o privire de ansamblu, site-ul numara câteva sute de mii de pagini cu sfaturi si are in jur de 4 milioane de vizitatori pe luna. Autorii au insa planuri si mai marete. Unul din proiectele la care lucreaza in prezent se numeste wikiHow, si reprezinta o baza de date cu sfaturi practice care urmeaza sa devina, cel putin asa si-au propus cei de le eHow, cea mai mare din lume. Particula “wiki”, aceeasi ca si in cazul enciclopediei cu acces liber Wikipedia, indica faptul ca baza de date va putea fi accesata si modificata de oricine vrea sa-si impartaseasca cunostintele cu ceilalti internauti.

     

    In final, o trecere rapida prin rubrica “Cum sa te imbogatesti peste noapte”, care ar trebui sa se afle printre cele mai citite, daca la respectiva intrebare chiar ar exista intr-adevar un raspuns. Asa, in schimb, trebuie sa va multumiti cu niste sfaturi pe masura – casatoriti-va cu cineva bogat (pentru care, spre binele dumneavoastra, ar fi bine sa aveti si ceva sentimente) sau mergeti la cazinou (dar retineti ca absolut toate jocurile sunt concepute pentru a va lasa mai multe sanse sa pierdeti decât sa câstigati).

     

    Cea mai realista este insa concluzia de final: “Pentru a deveni intr-adevar bogat, trebuie sa cheltuiti mai putin decât câstigati”. –

  • Bun venit in Star Trek!

    Chiar daca dorinta oricarui jucator inrait este sa se simta propulsat in mijlocul actiunii, gamerii au fost nevoiti sa se multumeasca cu atmosfera ceva mai pasnica de acasa, intretinuta de PC-uri si sistemele de sunet proprii. Acum, insa, lucrurile sunt pe cale sa se schimbe. Radical.

     

    Daca nu ati avut niciodata ocazia sa faceti un pas inainte si sa va treziti brusc cu arma in mana intr-un joc de actiune, sau culegand piatra si lemne pentru a construi un castel intr-un joc de strategie, acum tehnologia a evoluat suficient incat acest lucru sa devina realitate. Sau aproape realitate. O companie din SUA a creat un “holospatiu” virtual – creat cu ajutorul unor ecrane 3D de inalta definitie – in care jucatorii sunt invitata sa intre si sa se simta exact ca unul dintre eroii din jocul preferat.

     

    Compania HoloDek si-a propus, nici mai mult nici mai putin, sa-i plaseze pe jucatori intr-o realitate virtuala asemanatoare cu holospatiul de pe nava Starship Enterprise din cunoscutul serial Star Trek. Numele companiei este chiar inspirat din acest serial foarte cunoscut, camera de simulare virtuala din Star Trek numindu-se chiar “holodeck”. “Practic, ceea ce incercam sa facem este sa cream un cinematograf pentru gameri, in care sunetul si calitatea imaginii sa-i faca sa simta actiunea din joc”, a precizat vicepresedintele departamentului de tehnologie al HoloDek, Mike Fortier.

     

    HoloDek a pus la treaba computere extrem de puternice, care proiecteaza imaginea 3D pe ecrane cu diagonala de la aproximativ 45 de centimetri (17 inci), cat are un monitor obisnuit de calculator, pana la aproape 4 metri. Acestea vor fi practic niste cabine de joc dotate cu un scaun ce va avea propriile controllere si simulatori de miscare, astfel incat utilizatorii sa simta, spre exemplu, vibratiile bombelor care cad intr-un joc de razboi. Jucatorii vor plati 5 dolari pe ora, dar tariful va fi mai mic pentru abonatii care platesc o taxa de 40 de dolari pe an.

     

    O alta creatie a companiei este asa numita “Sfera”, care are un diametru de aproape 7 metri si ai carei pereti sunt de fapt ecrane pe care se va proiecta imaginea din joc, inconjurandu-l pe jucator si transpunandu-l direct in actiune. Pentru a intra in “Sfera”, biletul costa 1 dolar pe minut.

    Experienta oferita de aceste instalatii va fi incomparabil mai puternica decat cea din fata computerului de acasa, sunt de parere oficialii companiei. HoloDek intentioneaza sa deschida 160 de centre special amenajate pe tot teritoriul Americii (fiecare cu 350 de cabine de joc si cel putin o “Sfera”), in urmatorii cinci ani. Asteptam si in Europa.

     

     

  • Pretul cuvintelor

    Publicitatea pe web poate fi adesea enervanta, dar ea este cea care finanteaza nenumaratele servicii pe care acest colos informational ni le pune la dispozitie in mod gratuit. Mai mult chiar, publicitatea poate sa motiveze furnizorii de continut pentru a ne oferi informatii si servicii de calitate.

     

    Orice pagina web publicata – fie ca reprezinta doar informatie, fie este interfata unui serviciu complex – implica niste costuri si, in consecinta, trebuie sa genereze niste venituri. Si totusi, marea majoritate a web-ului este gratuita. Intrebarea fireasca este: de unde vin banii? Iar raspunsul este la fel de simplu: din publicitate.

     

    Publicitatea prin web este intr-o oarecare masura similara celei din alte medii. Varianta cea mai simpla si inofensiva este banner-ul, dar ne-am obisnuit deja cu formule mult mai spectaculoase – dar si mai agasante – cum sunt reclamele “pop-up” (care deschid ferestre) sau “pop-under” (care se activeaza sub continutul paginii si dispar dupa o vreme). Evident, interesul celui care plateste reclama este ca ea sa fie cat mai vizibila, astfel incat siturile cele mai cautate sunt cele cu cele mai mari valori de trafic (echivalentul tirajului sau audientei din mediile clasice).

     

    Insa pagina afisata de browser are dimensiuni limitate, banner-ul nu este vizibil tot timpul, exista numeroase programele care “ucid” reclamele pop-up iar abuzul de reclame tinde se scada popularitatea sitului. Dar toate aceste dezavantaje sunt compensate de un urias avantaj: interactivitatea. Pentru vizitator e suficient sa faca un clic pentru a fi “rapit” si dus la paginile menite sa-l convinga de avantajele unui anume produs sau serviciu. Acest mecanism simplu schimba ecuatia publicitatii prin faptul ca ofera o masura a impactului mesajului publicitar iar concluzia este imediata: nu conteaza atat numarul de afisari cat numarul de reactii.

     

    Noua ecuatie a publicitatii se cheama “pay-per-click” si a fost rapid fructificata de Yahoo si Google, care si-au cladit practic modelul afacerii in jurul acesteia

     

    Noua ecuatie a publicitatii se cheama “pay-per-click” si a fost rapid fructificata de cei doi monstrii ai internetului, Yahoo si Google, care si-au cladit practic modelul afacerii in jurul acesteia. Chiar daca Yahoo a iesit primul pe piata cu acest gen de servicii de publicitate, cumparand cu 1,63 miliarde compania Overture, modelul dezvoltat de Google pare sa fie cel mai complet si mai profitabil. Ideea comuna este ca impactul vizual al mesajului publicitar este mai putin important decat contextul in care este furnizat, adica precizia cu care este adresat publicului potential interesat. si cine intelege mai bine contextul decat mecanismele de indexare care stau in spatele marilor motoare de cautare?

     

    In esenta, Google actioneaza ca un broker ce intermediaza intre furnizorii de publicitate (advertisers) si furnizorii de continut (publishers). AdWords este un serviciu destinat advertiserilor, care au posibilitatea de a indica un scurt text publicitar si o adresa web impreuna cu o lista de cuvinte-cheie, pentru fiecare precizandu-se pretul maxim oferit pentru un clic. Cand un utilizator face o cautare pe Google folosind unul dintre cuvintele cheie, mesajele publicitare corespunzatoare sunt afisate in dreapta rezultatelor. Insa numarul mesajelor afisabile este limitat, asa ca selectia se face printr-un sistem automat de licitatie (metoda Wikrey – pretul e stabilit de a doua oferta ca marime). Clientii au la dispozitie statistici complexe pe baza carora pot modifica termenii, ofertele sau pot limita costurile zilnice la un anumit nivel.  

     

    Furnizorii de continut au la dispozitie serviciul AdSense, prin care se pot inscrie in sistemul Google pentru a afisa mesaje publicitare in paginile proprii. Mesajele furnizate de Google sunt selectate automat (dintre cele lansate prin AdWords) pe baza contextului paginii, dedus din sistemul de indexare a motorului de cautare. Pentru fiecare clic pe un mesaj publicitar din paginile sale, furnizorul de continut este platit de Google cu un procent din pretul pe care il incaseaza (cel stabilit prin licitatie). Acest procent nu este public, dar este estimat la circa 70%.

     

    Sistemul practicat de Google este extrem de interesant in dinamica sa. De pilda, sistemul de licitatie stabileste o “valoare” a cuvintelor-cheie, care poate da pretioase indicii despre evolutia interesului public. Dintr-un experiment realizat in 2002 reiese ca cel mai scump cuvant era “free” (gratuit) – evaluat la 1,33 dolari – in vreme ce “Freud” era cotat la doar 9 centi (limita minima admisa este de un cent per clic). Un alt detaliu de interes este ca ordinea in care apar anunturile nu este cea a pretului oferit, deoarece acesta este ponderat cu numarul mediu de clicuri, in ideea de furniza utilizatorului mai intai anunturile cele mai de interes. in fine, sistemul tinde sa incurajeze furnizorii care ofera continut de calitate. De pilda, un blog atractiv si frecventat poate aduce blogger-ului un venit consistent.

     

     

  • Laptopul cu doua "inimi"

    Producatorii se asteapta ca notebook-urile sa beneficieze de tehnologia dual-core cel mai probabil incepand din 2006.

    SIMBIOZA. Tehnologia Intel dual-core include, pe un singur cip, doua microprocesoare independente, care se “ajuta” reciproc pentru preluarea diverselor aplicatii rulate pe calculator, facandu-l sa opereze mult mai rapid.

    CONSUM REDUS. Fiind realizata pe arhitectura Pentium M, noua serie de procesoare pentru laptopuri reduce la maximum consumul de energie, astfel incat bateriile sa reziste mai mult.

    MULTIMEDIA. Tocmai puterea si consumul redus fac un astfel de laptop ideal pentru experientele multimedia, utilziatorul putand sa urmareasca o emisiune TV in timp ce asculta muzica favorita sau lucreaza la un document pentru birou.

  • Laptop sau televizor?

    La targul de la Berlin a fost prezentata o tehnologie prin care ecranul laptopului se poate scoate, pentru a fi transformat in televizor.

    INOVATIE. Specialistii Samsung au prezentat laptopul M70 cu ecran LCD cu diagonala de 19 inci (aproape 50 de centimetri), care poate fi detasat de calculator, pus pe un suport si utilizat separat pe post de televizor.

    ECONOMIC. Utilizatorul nu mai are nevoie de televizor in camera, dar nici de alt monitor atunci cand vrea sa lucreze pe PC-ul obisnuit.

    USOR. Cu toate ca este laptopul are un ecran foarte mare, Samsung M70 nu cantareste decat 4,4 kilograme, aproximativ cat un computer portabil cu performante medii.

  • IFA Berlin, pe scurt

    Organizat la inceputul lunii septembrie in capitala Germaniei de catre Deutsche Messe,  Internationale Funkausstellung (IFA) este considerat cel mai mare targ de electronice pentru consumatorii individuali.

    ACTORII. Conform celor mai recente date disponibile, la editia din 2003 au participat 1.000 de firme din intreaga lume si s-au inregistrat 240.000 de vizitatori. Anul acesta expozitia s-a intins pe 160.000 metri patrati.

    AFACERI. La anterioara editie s-au inregistrat comenzi in valoare totala de 2,4 miliarde de euro.

    PRESA. Jurnalistii acorda o atentie deosebita targului. La eveniment au fost acreditati 6.800 de ziaristi din 78 de tari.

  • Invazia gadgeturilor

    Laptopul-televizor, camera digitala pe post de player muzical, ecrane care schimba singure canalul in functie de unghiul din care sunt privite. BUSINESS Magazin a fost prezent la targul IFA Berlin, pentru a va prezenta cele mai extravagante realizari ale marilor producatori din lumea IT&C.

     

    Prin “traditie”, computerul de acasa are locul sau bine stabilit: langa biroul din camera de lucru. Totusi, cei mai mari producatori de tehnologie din lume, reuniti luna aceasta la targul IFA Berlin 2005, avertizeaza: nu mizati pe faptul ca va sta linistit acolo ani si ani de zile. Nu va mai trece mult pana cand PC-ul dumneavoastra de acasa va ciocani, nerabdator, la usa living-ului. Editia din acest an a celui mai mare targ de produse electronice de tip consumer din lume a fost dominata de inovatii si produse care graviteaza in jurul calculatorului personal.

     

    Invazia PC-ului nu a ocolit nimic. Computerul personal “vorbeste” cu toate echipamentele din casa, este in tot si in toate. De la gadgeturile de buzunar pana la imensele televizoare cu ecrane plate, care devin din ce in ce mai greu de “inghesuit” pe peretele living-ului si indeplinesc tot mai multe functii. Nici telefonia sau echipamentele pentru muzica si filme nu lipsesc de la apel.

    Firmele mari, prezente intotdeauna la astfel de evenimente, au profitat de ocazie ca sa le arate clientilor – sau potentialilor clienti – ce planuri au, dezvaluind astfel tehnologii care vor fi introduse pe piata cel mai probabil din 2006, dar care ar putea fi acceptate – sau nu, exista si varianta asta -de marea masa a utilizatorilor abia poate peste 5 ani.

     

    Pentru a demonstra ca impresia artistica e importanta, concernul sud-coreean Samsung a adus la IFA cel mai mare televizor cu plasma din lume, cu o diagonala de 102 inci (2,59 metri), suficient de mare pentru a fi folosit pe post de tabela de marcaj intr-un stadion de fotbal. “Modelul nu va intra in productie de masa din ratiuni pur economice. Am vrut doar sa ne demonstram capacitatea tehnologica”, a declarat pentru BUSINESS Magazin Manfred Haider, product manager pentru divizia de electronice a Samsung Austria.

     

    De asemenea, compania sud-coreeana a schimbat tehnologia televizoarelor clasice, cu tub catodic, realizand modele aproape la fel de subtiri ca televizoarele cu ecran plat si care ocupa mult mai putin loc in living. Aparatele din seria SlimFit sunt cu pana la 30% mai subtiri decat vechiul aparat TV, spun specialistii Samsung, care au creat, printre altele, si un motor grafic care permite vizionarea de imagini de inalta definitie (pana la 550 de miliarde de nuante de culori). Mai mult, sud-coreenii au prezentat o noua tehnologie pentru televiziunea pe echipamente mobile (telefon mobil, PDA, laptop), care adapteaza mai bine imaginea la dimensiunile mici ale ecranelor acestor echipamente.

     

    Iar lista nu se incheie aici. Samsung a prezentat si un laptop al carui ecran poate fi detasat si utilizat separat, pe post de televizor de camera. Laptop-ul, care se numeste Samsung M70 si are ecran LCD, cu diagonala de 19 inci (48,2 centimetri), a fost gandit special pentru consumatorii care nu si-ar permite sa cumpere separat un laptop si un televizor cu ecran plat. Mai mult, ecranul poate fi utilizat si ca monitor pentru PC-ul de acasa, pentru a economisi spatiu, dar si bani. In plus, M70 are un sistem DVD-player care nu are nevoie de Windows pentru a functiona. Specialistii coreeni spun ca filmul dorit poate fi vazut in 12 secunde de la introducerea discului in laptop.

     

    Tendinta spre multifunctionalitate se remarca si in alte segmente. Lansata tot la IFA, camera digitala VP-MS10, din seria Miniket, are sase functii disctincte. Face si filme, este player de muzica digitala, poate inregistra ca si un reportofon, este camera web si in acelasi timp joaca si rol de memorie USB Stick, pentru ca are suficient spatiu de stocare pentru fisierele pe care utilizatorul vrea sa le plimbe de acasa la birou sau invers. Senzorul este de 5,25 megapixeli, iar ecranul incorporat are o diagonala de 2,5 inci (6,35 centimetri). Are zoom optic de 3X si digital de 15X, utilizabile si in timpul filmarii. Camera include stabilizator de imagine si se poate conecta direct la o imprimanta.

     

    La IFA Samsung a mai lansat sase modele de playere audio, precum si un laptop ultra-usor, X1, care nu are mai mult de un kilogram, dar este o adevarata statie de lucru. Bateria tine acum 10 ore, iar laptopul include si capacitati multimedia (filme, muzica, jocuri video).

    Rivalitatea dintre Samsung si producatorul japonez Sony s-a simtit si la targul de la Berlin, cele doua companii ocupand primele doua standuri, la stanga si la dreapta intrarii in expozitie. Zvonurile ca Sony nu va participa la IFA anul acesta din cauza situatiei financiare nu tocmai roze s-au dovedit a fi eronate. Mai mult, Sony a ales pentru standul sau o abordare orientata exact spre consumer, design-ul fiind spectaculos, cu sapte camere diferite, separate prin cortine de matase de diferite culori. Japonezii nu au angajat nici un om pentru standul IFA, toate echipamentele putand fi testate direct de catre clienti. Cu toate acestea, Sony nu a impresionat prin lansari de produse noi.

     

    La fel ca si Samsung, si olandezii de la Philips au pariat pe televizoarele mari si in special pe tehnologia HDTV (High Definition TV), pe care o vad inlocuitoarea celei analogice, cel tarziu pana in 2010. “Acest pas inainte facut de tehnologia televiziunii obliga practic toate echipamentele digitale sa evolueze”, a apreciat seful diviziei de consumer electronics a Philips, Rudy Provoost.

    Tot pe ideea televiziunii de inalta definitie a mers si Matsushita Electric, proprietara brandului Panasonic. Oficialii companiei spun ca Europa a ramas in urma la acest capitol si ca vanzarile vor creste spectaculos in urmatorii ani, de unde si interesul marilor companii pentru acest segment.

     

    Studiile arata ca, pana in 2008, piata din Europa ar putea “inghiti” circa 15 milioane de televizoare de inalta definitie/an. Evident, mult mai scumpe decat cele pe tehnologia clasica. Cu toate acestea, la capitolul HDTV exista si televizoare cu tub, si care, probabil, vor fi printre primele adoptate, fiind si mai ieftine.

     

    Tot la IFA a incercat o revenire spectaculoasa in centrul atentiei celebrul producator german Grundig, cumparat de grupul turc Beko. La fel, producator britanic Alba a revenit cu produse digitale, printre care playere multimedia de buzunar si telefoane mobile.

    Nici japonezii de la Sharp nu au lasat problemele financiare sa-i afecteze prea mult, prezentandu-se cu unul din cele mai dinamice standuri. Compania a prezentat cel mai recent produs pentru industria media, ecranul plat LCD (cu cristale lichide) care permite vizionarea simultana a doua programe diferite. Ecranul nu este impartit in doua cum s-ar fi putut crede, ci ambele programe sunt afisate pe intreg ecranul si pot fi vizionate schimband unghiul din care acesta este privit. Compania a anuntat si primii sai clienti pentru aceasta tehnologie, care vor fi producatori auto precum General Motors sau Opel. De pilda, noul Opel Vectra Caravan va include ecrane Sharp pentru ca pasagerii de pe bancheta din spate sa poata urmari doua programe distincte in acelasi timp.

     

    Oficialii Sharp estimeaza ca vanzarile de televizoare LCD vor exploda anul acesta si vor ajunge in 2006 sa reprezinte aproape 13% din piata mondiala a televizoarelor. Conform studiilor independente, Sharp este acum lider de piata la nivel mondial pe segmentul televizoarelor LCD.

    Sud-coreenii de la LG au avut, de asemenea, o prezenta importanta la IFA Berlin, standul lor – al treilea ca marime – intinzandu-se pe o suprafata peste 2.600 de metri patrati. Compania a marsat puternic pe televizoarele cu plasma, fiind unul dintre principalii adepti ai acestei tehnologii care concureaza cu succes ecranele LCD. LG are si televizoare care utilizeaza cristalele lichide si care nu au lipsit din acest stand. Compania a raspuns de asemenea tendintelor din domeniul televizoarelor cu tub catodic, realizand o serie de aparate dotate cu tub ingust, gama botezata Super Slim.

     

    De asemenea, LG si-a prezentat cele mai noi telefoane mobile, printre care si cateva modele 3G. Producatorul sud-coreean a prezentat, in premiera, telefoane mobile si laptopuri care pot receptiona programele TV transmise prin satelit, prin tehnologia DMB (Digital Mobile Broadcasting – transmisite mobila in format digital). Aceasta este cea mai noua tehnologie care permite transmisia de emisiuni in format digital catre echipamentele mobile, in special catre cele de buzunar.

     

    Avansul computerului spre living-room este demonstrat si de interesul celui mai mare producator de cipuri din lume, Intel, pentru un targ destinat echipamentelor electronice de tip consumer. “Eu cred ca tehnologia Intel a intrat deja in segmentul consumer si este normal sa avem stand aici. De la existenta tuturor acestor segmente tehnologice si pana la imbinarea lor in casa digitala nu mai este decat un pas “, a declarat pentru BUSINESS Magazin Reiner Kreplin, program manager pentru Digital Home la Intel EMEA. Gigantul american a profitat de ocazie pentru a prezenta solutiile sale destinate in special serviciilor multimedia, precum si urmatoarea generatie de platforme software, care sunt asteptate sa imbunatateasca experienta utilizatorilor cand vine vorba de filme, jocuri video, muzica si fotografii.

     

    Intel a prezentat un laptop care utilizeaza viitoarea arhitectura pentru PC-uri mobile, adica tehnologia dual-core (doua procesoare pe un singur cip), si care urmeaza sa ajunga pe piata in a doua jumatate a lui 2006. Ruland simultan un film, un joc video, muzica digitala si aplicatii precum Word sau Internet Explorer, utilizatorul reuseste sa “tureze” procesorul la doar 30-33% din capacitate. Un rezultat notabil, insa computerul va aparea probabil pe piata la un pret pe masura performantei.

     

    Intel a adus la standul sau si celebrul automobil Mini Cooper, echipat cu ultimele tehnologii, probabil prima masina din lume care are hard-disc incorporat. Are un ecran cu navigare prin satelit (GPS) si un tablet PC cu tastatura detasabila pentru sofer, un computer pentru cel de pe locul din dreapta, televizoare si pentru cei din spate si asa mai departe. Se poate conecta la Internet prin tehnologie fara fir (WiFi) sau prin telefonul mobil (GPRS sau chiar 3G).

    Nu au lipsit nici bicicleta off-road care are un ecran LCD cu sistem de orientare prin satelit si functii multimedia, si nici placa de surf care contine un Tablet PC incorporat, bineinteles rezistent la apa.

     

    Din punct de vedere al comunicatiilor mobile, cel mai vizibil operator prezent la IFA Berlin a fost T-Mobile al Deutsche Telekom. Compania a prezentat telefoane inteligente, pe platforma Windows Mobile si a anuntat ca pregateste serviciul de acces la Internet prin reteaua 3G, care va oferi viteze de conectare de pana la 1,8 MB pe secunda.

    Diferentele dintre organizer-ul de buzunar si computerul de birou au fost sterse aproape definitiv de Sony, care a prezentat la standul Intel cel mai mic Tablet PC din lume. Inclus in seria Vaio, contine un procesor Centrino la 1 GHz, are 256 MB de RAM, hard-disc de 20GB si o versiune completa Windows. Ecranul nu este foarte mare, insa dispozitivul incape numai bine in buzunar. Iar pretul se va invarti in jurul a 1.800 de euro. Tablet PC-ul are o tastatura pliabila, pentru a fi mai usor de transportat.

     

    Pe post de concluzie, este suficienta declaratia unui oficial al companiei taiwaneze Acer. “Poate computerul personal sa castige batalia pentru living room? Noi credem ca deja s-a intamplat asta”, a spus Oliver Ahrends, director al filialei Acer Germania, referindu-se la modul in care laptop-urile sunt utilizate astazi pentru a consuma, impreuna cu intreaga familie, muzica, filme sau jocuri video.

  • Poze din vacanta

    Desi comunicare cu si intre companiile comarciale parea sa fie principala afacere a internetului, comunicarea intre persoane particulare a devenit preponderenta. Partajarea pozelor digitale este inca un exemplu privind aceasta mutatie.

    Dintr-o simpla – dar imensa – resursa informationala preponderent statica, web-ul a evoluat spre un mediu din ce in ce mai orientat spre interactiune. Comertul electronic si schimburile de informatii dintre companii (e-business) pareau sa fie comorile ascunse in imensitatea retelei, ideea de baza fiind ca organizatiile (in principal cele comerciale) sunt cele mai in masura sa exploateze si sa finanteze noul mediu.

     

    Lucrurile n-au mers insa chiar asa. Asteptarile pe care investitorii si le-au pus in e-business nu s-au dovedit tocmai realiste, iar caderea spectaculoasa a dot-com-urilor a dovedit-o intr-o maniera brutala. Fara indoiala, comertul electronic a supravietuit socului si s-a dezvoltat in continuare, insa in ultimii ani web-ul a devenit din ce in ce mai mult un spatiu al interactiunii intre persoane, un mediu tot mai “social”. Expansiunea extraordinara a retelelor sociale, a blog-urlor, a forumurilor si a spatiilor colaborative a mers in paralel cu cresterea popularitatii unor servicii internet alternative, cum ar fi partajarea resurselor in retele peer-to-peer si mesageria instantanee. Dovada sta faptul ca dominatia asupra internetului a trecut in mainile companiilor cele mai active in acest tip de servicii, in frunte cu Google, Yahoo si, desigur, Microsoft.

     

    Suportul comunicarii intre persoane pare sa fi devenit una dintre cele mai mari afaceri din internet iar cateva dintre evolutiile recente sunt reprezentative. Prima se refera la intrarea in mainstream a fotografiei digitale. Producatorii de imprimante color de inalta rezolutie si-au frecat satisfacuti mainile, insa au fost repede dezamagiti: pozele digitale refuza hartia. Motivul este simplu: pozele se cer impartasite, comentate, admirate de toti cei implicati in povestea lor, iar Reteaua este mult mai abila in aceasta privinta. Daca anii trecuti am trimis prietenilor poze prin e-mail, in ultima vreme au capatat o imensa popularitate serviciile de publicare on-line a fotografiilor (“photo sharing”). Exemplul cel mai reprezentativ este Flickr, in principal datorita caracteristicilor specifice retelelor sociale pe care le incorporeaza.

     

    Pe langa posibilitatile foarte comode de a incarca pozele pe sit si de a le aranja intr-o galerie personala (de pilda grupandu-le in seturi), Flickr ofera pentru fiecare poza posibilitatea de a stabili un nivel de “vizibilitate”. Desigur, majoritatea pozelor sunt publice, dar unele pot fi rezervate doar pentru prieteni sau membri familiei, care sunt stabiliti in lista de contacte. Pentru a prezenta cuiva pozele din vacanta, e suficient sa-i indicam adresa web a galeriei sau, mai bine, il putem invita sa se inregistreze (gratuit) la Flickr, caz in care va fi trecut imediat in lista de contacte.

     

    Fiecare poza poate fi comentata de cei carora le este accesibila iar etichetele aplicate pozelor (tags) faciliteaza cautarile, exact ca in cazul serviciilor de genul Del.icio.us. In plus, utilizatorii pot sa adere la nenumarate comunitati (numite grupuri), orientate pe diverse tematici (de pilda “Images of Romania” sau “Airedale Terriers”), in care isi pot publica pozele potrivite si pot participa la discutiile de pe forum. Exista inca numeroase alte facilitati, printre care se remarca posibilitatea de a stabili drepturi diverse de utilizare a pozelor proprii (de pilda prin licentele Creative Commons) si posibilitatea de a referi pozele din blog-uri.

     

    Succesul lui Flickr n-a trecut neobservat, asa ca in primavara serviciul a fost cumparat de Yahoo, care intentioneze sa-l integreze in reteaua sa de servicii. Google a adoptat insa o tactica diferita, furnizand gratuit Picasa – un excelent program desktop pentru organizarea si retusarea pozelor stocate local. Insa acesta a fost doar inceputul, pentru ca a urmat un alt program, numit Hello, care a fost integrat cu Picasa. in principiu, Hello abordeaza partajarea imaginilor digitale in maniera mesageriei instantanee. E un fel de chat cu poze care pot fi comentate, discutate si descarcate. Mai mult, cu Picasa si Hello pozele pot fi trimise prin e-mail sau postate pe blog-uri gazduite de Blogger (cumparat intre timp de Google). Integrarea cu serviciile proprii este manifesta: Hello foloseste conturile Gmail, serviciul de posta electronica online detinut de Google.

     

    Hello a produs rumoare in internet, pentru ca dovedea ca Google este pregatit sa intre pe piata mesageriei instantanee, dominata de AOL, Yahoo si Microsoft. Si intr-adevar, de curand a fost lansata versiunea beta a programului Google Talk, care pe langa chat mai stie si telefonie prin internet. Desi Yahoo si Skype au un oarecare avans, competitia pe noua piata a vocii prin internet se anunta acerba.

     

    Pozele digitale refuza hartia. Ele se cer impartasite, comentate, admirate de toti cei implicati in povestea lor, iar Reteaua este mult mai abila in aceasta privinta!

  • Voci la volan? Bluetooth e de vina

    “Un utilizator de laptop asezat pe marginea unei sosele poate asculta conversatiile pe care le poarta soferii dotati cu casti Bluetooth din masinile care trec pe strada”

     

    Sunteti sofer? Daca da, probabil ca o calatorie cu masina este, de obicei, o ocazie de relaxare. Mai ales in cazul in care, beneficiind de noile tehnologii, puteti chiar sa dati si sa primiti telefoane in timp ce conduceti, folosind o casca wireless prin Bluetooth.

     

    Printre avantajele castii Bluetooth: nu trebuie sa mai tineti telefonul in mana atunci cand sunteti la volan, deci ati scapat de agentii de politie, si in plus ati scapat si de fire, pentru ca Bluetooth este o tehnologie care functioneaza prin unde radio. Totusi, se pare ca nu intotdeauna masina personala este si o oaza de intimitate.

     

    La o recenta conventie a specialistilor in informatica organizata in Olanda, o echipa de ingineri europeni a demonstrat functionarea unui dispozitiv prin care un utilizator de laptop, asezat pe marginea unei sosele, poate sa asculte conversatiile pe care le desfasoara soferii dotati cu casti Bluetooth din masinile care trec pe strada.

     

    Sistemul a fost botezat Car Whisperer si, pe langa ascultarea conversatiilor, ii permite utilizatorului chiar sa le vorbeasca celor din masinile pe langa care trec. Ceea ce ridica deja unele probleme de intimitate. E adevarat ca ar putea fi folosit pentru a le transmite complimente soferilor (“Frumoasa depasire!”), dar la fel de bine ei ar putea fi insultati sau, pur si simplu, speriati de moarte.

     

    Sistemul a fost inventat nu pentru a produce panica sau doar pentru distractie, ci pentru a le atrage atentia producatorilor de echipamente care comunica prin Bluetooth ca dispozitivele nu sunt atat de sigure pe cat se crede, a spus unul dintre ingineri, austriacul Martin Herfurt. “Daca nu le demonstrezi ca exista o problema, e posibil nici sa nu te ia in seama”, a declarat el pentru The New York Times.

     

    Problema de securitate este valabila numai la utilizatorii de telefoane care nu respecta recomandarile producatorilor in ceea ce priveste complexitatea parolelor de Bluetooth. Odata tastate, acestea permit comunicarea dintre telefon si casca, iar specialistii recomanda alegerea unor parole de cel putin opt caractere lungime. Astfel, parola poate avea 3.000 de miliarde de posibile combinatii, pe care un calculator le-ar putea decoda, dar intr-un timp suficient de lung pentru ca o masina in miscare sa iasa din raza de acoperire a unui echipament de ascultare precum Car Whisperer. Totusi, spun specialistii, multi producatori folosesc parole standard, de genul 1234 sau 0000, care pot fi descoperite in fractiuni de secunde.

     

     

  • Cand Internetul era tanar

    Literatura si filmele SF si-au facut din plin datoria: e greu de presupus ca exista cineva care sa nu-si fi dorit, cel putin o data, sa aiba ocazia sa calatoreasca in timp. Site-ul www.archive.org este, la o anumita scara, chiar asta: o masina a timpului. Una care permite calatoria in trecut, mai precis pe site-urile de Internet asa cum aratau ele la un moment dat.

     

    Fara culori atragatoare, fara bannere publicitare sub forma de clipuri video, fara meniuri estetice si categorii bine puse la punct. Cam asa aratau site-urile in perioada ”96-”97, cand cei de la Archive.org au inceput sa puna la pastrare, pentru posteritate, paginile web. Intre timp, in “biblioteca” lor s-au strans peste 40 de miliarde de pagini de Internet, ceea ce inseamna ca vizitand site-ul lor va puteti face o imagine destul de reprezentativa despre “epoca de piatra” a Internetului ultra-profesionalizat de astazi.

     

    O pagina a portalului Yahoo din 1997, de exemplu, prezinta cateva categorii pe care le putem intalni si astazi, e adevarat ca la un nivel mult mai complex. Printre ele, hartile digitale (numite, intre timp, servicii de cautare localizata), informatii de la bursa, titluri de stiri, anunturi matrimoniale. In privinta design-ului, s-ar putea sa aveti dureri de cap, dar fiti ingaduitori. Era totusi doar anul 1997. Cu siguranta, nici rivalii MSN sau AOL nu stateau prea bine.

     

    Pe site-ul Archive.org veti mai putea face cautari si dupa vechi documente in format audio sau video, asa cum aratau ele in urma cu cativa ani. Printre filmulete, un show de televiziune care vorbeste despre primii ani ai Internetului, un documentar despre pirateria software, stiri si chiar o arhiva video a evenimentelor din jurul alegerilor de anul trecut din Statele Unite.

     

    In arhiva audio, autorii site-ului au depozitat mii de melodii ale unor artisti mai degraba necunoscuti, dar care au fost de acord sa-si expuna muzica fara a cere drepturi de autor. Unii argumenteaza ca in viitor Internetul va aduce tot mai multi artisti celebri pe aceeasi directie.

     

    Insa o istorie a Internetului nu putea fi completa fara o sectiune speciala dedicata software-ului. Mai tineti minte cum aratau programele pe care le foloseati acum 5-6 ani? Nu tu logo-uri frumos colorate, nu tu meniuri stufoase sau posibilitati de feedback atat de avansate ca astazi. Ei bine, Archive.org va ofera o calatorie in timp, gratis, printre micile joculete pe-atunci destul de avansate, programele de screensaver sau wallpaper, precum si primele editoare de imagini.

    E adevarat ca o scurta incursiune in timp nu strica nimanui, dar sa speram totusi ca, in cazul Internetului, istoria nu se repeta: parca totusi site-urile si programele de astazi arata ceva mai bine. 

     

    ARCHIVE.ORG: Pe acest site puteti vedea cum aratau diverse site-uri in “copilaria” Internetului