BusinessMagazin

Category: Business Hi-Tech

Știri și articole interesante din afacerile în domeniul Hi-Tech – informații din domeniul IT, comunicații și altele

  • TCO si ROI la cea mai buna imprimanta

    Cea mai buna imprimanta: fiecare utilizator are cerinte specifice, individuale de imprimare, in functie de aplicatiile utilizate, de volumul lunar de lucru, de suportul de imprimare, de tipul de documente tiparite etc. Prin urmare, nu exista o cea mai buna imprimanta universala.

     

    Nici un producator nu poate oferta un echipament care sa raspunda cerintelor tuturor utilizatorilor. Dar, pentru fiecare utilizator in parte, se poate alege cea mai buna imprimanta. Care este aceasta? Imprimanta care raspunde aplicatiilor curente ale acestuia si care, in acelasi timp, are cele mai mici costuri de exploatare. Avand ca obiectiv major reducerea costurilor, procesul de decizie aferent achizitionarii unei imprimante a inregistrat modificari majore in ultimii doi ani.

     

    Pretului de achizitie a inceput sa ii revina un punctaj din ce in ce mai mic in evaluarea unui echipament. Indicatori ca TCO (Total Cost of Ownership) si ROI (Return of Investment), dezbatuti si urmariti pana acum in special in analiza investitiilor majore, au fost preluati, acordandu-li-se o atentie din ce in ce mai mare de catre cei care doresc sa achizitioneze noi solutii de tiparire.

     

    Factori de interes major pentru grupul decizional au devenit nu doar costurile directe, cum ar fi cele de operare – costul de tiparire pe pagina – ci si  costurile indirecte: costurile de intretinere, costurile de inlocuire a consumabilelor (cilindri, developer), costurile de administrare, costurile aferente suportului de tiparire, consumului de energie. Incluzand toate costurile directe si indirecte mai sus mentionate, TCO a devenit principalul criteriu de diferentiere a echipamentelor diversilor producatori.

     

    Sa luam un exemplu: producatorul Kyocera Mita, pe baza acestor aspecte economice ale deciziei de achizitie a unei imprimante, a dezvoltat o tehnologie proprie – ECOSYS – capabila sa reduca substantial costul total de proprietate si exploatare a imprimantelor. Conceptul de baza al noii tehnologii, care guverneaza proiectarea si producerea oricarei componente a imprimantei – inclusiv cilindru, developer si toner -, este maximizarea duratei de viata.

     

    Prin urmare, Kyocera Mita ECOSYS extinde durata de viata a cilindrilor catre durata de viata a imprimantelor (3 ani sau pana la 500.000 pagini), singurul consumabil fiind tonerul. Rezultatul este o evidenta reducere a costurilor de operare, eliminandu-se risipa si costurile specifice imprimantelor laser conventionale care necesita inlocuirea simultana a cilindrului, developer-ului, cleaner-ului si a toner-ului.

     

    Fiabilitatea este, de asemenea, urmarita de toti producatorii. Toate aceste aspecte sunt resimtite tot mai accentuat de catre utilizator si de aceea ei devin din ce in ce mai sensibili la argumentele in favoarea reducerii costurilor, mai ales in conditiile in care costul consumabilelor si al service-ului unei imprimante depaseste de cateva ori pretul de achizitie al imprimantei respective.

     

     

    Horia ChiTu, director executiv, Scop Computers

  • Nota 1 pentru copiat

    O data cu aparitia Internetului, adica „paradisul copy-paste-ului“, avocatii copyright-ului s-au dat de ceasul mortii pentru a limita cumva avalansa de reproduceri ilegale de informatii.

     

    Multe companii s-au imbogatit dand in judecata alte companii pentru ca le-au „imprumutat“ documente, produse sau strategii. Si probabil ca si mai multe companii au avut serios de pierdut, din simplul motiv ca n-au aflat niciodata ca dreptul la proprietate intelectuala le-a fost incalcat.

     

    In ajutor pentru astfel de situatii vine site-ul Copyscape.com. Este o unealta ideala in cazul in care aveti banuiala ca un anumit text care va apartine a fost preluat fara a vi se cere acordul. Interfata extrem de simpla,  r la Google (desi nu exista o legatura directa intre Google si Copyscape, se spune pe site), va face foarte simpla cautarea pe web dupa documente plagiate.

     

    Trebuie doar sa introduceti adresa site-ului care va intereseaza, iar softul de cautare al Copyscape va returna toate adresele care contin suficiente parti din textul de pe site-ul original pentru a exista suspiciunea ca acesta a fost copiat. Cu sau fara respectarea drepturilor de autor – asta ramane sa decideti dumneavoastra.

     

    De pilda, un text identic cu cel de pe site-ul de prezentare a BUSINESS Magazin apare pe alte doua site-uri romanesti. Copyscape a mentionat ca este vorba de un text de 74 de cuvinte si s-a oferit sa dea mai multe informatii despre posesorii site-urilor „suspecte“, insa probabil ca daca ar fi stiut romaneste, si-ar fi dat seama ca nu e cazul sa se alarmeze – era vorba doar de o notita informativa, care incepea cu „BUSINESS Magazin este editat in colaborare cu Ziarul Financiar“.

     

    Iar daca sunteti adeptul zicalei „paza buna trece primejdia rea“, va puteti gandi sa scoateti din buzunar 10 dolari pe luna pentru a va abona la serviciul premium Copysentry. Ce face acesta? Nici mai mult nici mai putin decat monitorizeaza intreg Internetul si vaneaza acele site-uri care publica date ce par a fi fost preluate de pe site-ul dumneavoastra.

     

    Imediat ce gaseste un astfel de site, va si trimite un e-mail. In cazul in care va descoperiti site-ul copiat, Copyscape si comunitatea de utilizatori va pot ajuta si cu sfaturi despre ce-ati putea face pentru a rezolva situatia. Forumul de pe site are o sectiune speciala pentru asa ceva (un loc unde puteti publica intrebari si sfaturi despre ce e de facut cand cineva va plagiaza munca). Totusi, nu e vorba de vreo inovatie tehnologica ce ar putea impiedica plagiatorii sa-si faca treaba, ci doar de o rugaminte/avertizare.

  • Un MBA in cutie de carton

    Peste patru miliarde de dolari este valoarea Grup Holding, companie romaneasca cu activitati in presa, medicamente, electronice si bauturi. Grup Holding este a 36-a companie a lumii. Holdingul Zanu (produse alimentare, presa, electronice), tot din Romania, are o valoare de numai un miliard de dolari si se situeaza pe locul 418 in economia mondiala.

    N-ati auzit de aceste companii? Nici nu prea aveati cum, pentru ca sunt creatiile jucatorilor romani angrenati in „Industryplayer“, un simulator de afaceri online ce aduna peste 35.000 de jucatori din mai mult de 100 de tari. Romania se claseaza pe locul opt in topul general al natiunilor, peste Canada, Polonia, Japonia sau China, o pozitie care ar scuti guvernul Tariceanu de multe din problemele sale, daca ar fi reala. Industryplayer este folosit de universitati din lumea intreaga pentru a-si antrena studentii in administrarea afacerilor. 

    Spre deosebire de oferta reala guvernamentala romaneasca, jucatorul angrenat in Industryplayer primeste 10 milioane de dolari virtuali pentru a-si demara afacerile, adica pentru a deveni cel mai important tycoon al lumii. „Jucatorul industrial“ poate alege dintr-o gama de 160 de produse, pentru a domina pietele si a-si maximiza averea.  Tranzactiile in timp real pe care jucatorul le efectueaza sunt contabilizate instantaneu, evolutia performantelor companiei putand fi vizualizata in grafice sau disponibila pentru analiza in Excel. Industryplayer nu este simplu, pentru ca jucatorul este pus in situatia de a-si administra companiile in-tr-un mod cat mai apropiat de lumea reala: materie prima, costuri, bugete, salarii, greve, asigurari, consumatori sau dezastre naturale  – totul este luat in calcul, simulat si ii afecteaza activitatea. 

    Industryplayer nu este singurul exemplu de joc pe calculator care obisnuieste jucatorul cu managementul economic; de fapt exista o intreaga grupare de simulatoare sau de alte tipuri de jocuri de strategie in care latura economica, dar nu numai, este prezenta. Nu numai, pentru ca exista o serie de jocuri care combina economicul, politi-cul si socialul in simulari complexe, extrem de apropiate de lumea reala. Spre deosebire de jocurile comune de actiune, abandonate de jucatori destul de repede, simulatoarele si strategiile si-au castigat un public stabil si entuziast. Exista si astazi jucatori pasionati de marile nume ale inceputurilor acestor categorii – Capitalism, Transport Tycoon, Railroad Tycoon sau Civilization.

    Sa incepem cu cel mai important joc din aceasta categorie, Civilization. Este un joc pentru Traian Basescu, nu numai din cauza functiei pe care o detine acesta ci si pentru faptul ca poate oferi o axa Bucuresti – Londra – Washington care sa nu-i supere pe cei din Paris. 

    Civilization, ajuns in prezent la a treia varianta (a patra este asteptata pentru finele acestui an), este, conform multor jucatori seriosi, care nu-si intocmesc topurile personale in functie de numarul de alieni ucisi, cel mai bun joc pe computer facut pana in prezent. Civilization sau „Civ“, asa cum il alinta pasionatii,  presupune crearea unui imperiu mondial pornind din anul 4000 inainte de Hristos, cu un singur lucrator. 

    Jucatorul trebuie sa isi administreze imperiul, sa vegheze la buna dezvoltare economica a oraselor sale si la multumirea populatiei, sa se inarmeze si sa conduca razboaie, sa aleaga si sa indrume activitatea oamenilor de stiinta, sa stabileasca aliante economice si diplomatice. Managementul fondurilor statului este fundamental, asa ca jocul s-ar preta si pentru ministrul finantelor Ionut Popescu. Spre deosebire de romani, orice extravaganta in materie de taxe si impozite este prompt sanctionata de „civcetateni“, care se revolta la orice solicitare care le depaseste posibilitatile, devenind neproductivi. La managementul fondurilor se adauga cel al resurselor naturale si cel al comertului dintre orasele proprii sau intre natiuni. Pentru ca este un joc complet, printre „binefacerile“ civilizatiei se numara si coruptia si poluarea. Victoria era asigurata in primele doua variante ale jocului de cucerirea celorlalte civilizatii sau de atingerea unui nivel tehnologic suficient de dezvoltat pentru a coloniza spatiul cosmic. In Civ 3 victoria este nuantata, pentru ca au fost adaugate varianta culturala si cea diplomatica (in acest ultim caz jucatorul este ales secretar general al ONU). 

    Prima varianta de Civilization a aparut in 1991 iar ultima in 2001. Jocul este creatia game-designerului Sid Meier, o figura legendara a comunitatii internationale a jucatorilor, al doilea nominalizat in Hall of Fame al AIAS (Academy of Interactive Arts & Sciences), in 1999, dupa Shigeru Miyamoto de la Nintendo. Prezent de 20 de ani in lumea jocurilor, Meier este si creatorul unei alte serii de succes, Railroad Tycoon, ajuns si acesta la a treia editie.

    Railroad Tycoon presupune formarea unui imperiu al transporturilor, si, din 1990, reprezinta sursa de inspiratie pentru o sumedenie de jocuri, peste 60 create de mai multe companii, printre care se numara seriile Pizza Tycoon (administrarea unui imperiu fast-food), RollerCoaster Tycoon (parcuri de distractii), Airline Tycoon, Casino Tycoon, Golf Resort Tycoon, Zoo Tycoon si multe altele. Railroad Tycoon, pe langa partea in care jucatorul isi conduce compania de transport pe calea ferata, simuleaza tranzactii pe piata de capital, precum si o componenta de inginerie, in care pot fi construite tuneluri, poduri sau cladiri.

    Franciza RollerCoaster Tycoon este o curiozitate pentru lumea jocurilor – cele trei editii ale jocului s-au vandut in mai mult de opt milioane de exemplare. Jocul a fost pana de curand, spun unii, al doilea cel mai bine vandut joc din lume, intr-o lume care asociaza jocurile pe calculator cu violenta si impuscaturile. RollerCoaster Tycoon isi trage succesul, totusi, nu din componenta de administrare a parcului de distractii pe care il construieste jucatorul, ci din faptul ca jucatorul isi poate exersa abilitatile de construire a celor mai fantastice instalatii de montaigne-russe imaginabile. De aici o adevarata competitie online a celor mai inspirate/periculoase/datatoare de ameteli linii pentru trenulete si o avalansa de site-uri ale fanilor. E adevarat ca jucatorii nu pot ignora nici componenta economica, pentru ca realizarea proiectelor de montaigne-russe presupune fonduri ce pot fi obtinute numai dintr-o buna administrare a parcului de distractii – management al costurilor ce merge pana la numarul cuburilor de gheata ce pot fi puse in paharul de bautura racoritoare sau publicitate pentru atragerea clientilor.  RollerCoaster Tycoon este creatia unei alte figuri a lumii jocurilor, ceva mai ciudata de data aceasta, Chris Sawyer. 

    Sawyer este un singuratic care face jocuri in trei oameni (doi angajati temporar – un grafician si un muzician) intr-o lume unde echipele de realizatori numara zeci de oameni, iar proiectele costa zeci de milioane de dolari. Prima reusita a lui Sawyer a fost Transport Tycoon, publicat in 1993 de compania lui Sid Meier, MicroProse. Ulterior Sawyer a trecut de la trenuri si gari la trenulete in parcuri de distractii, dar a sfarsit tot la trenuri: ultima sa creatie se numeste Cris Sawyer’s Locomotion – un esec, dar unii spun ca aceasta se datoreaza si publisherului Atari care nu a investit nici un dolar in publicitate pentru joc. 

    Administrarea unei afaceri virtuale nu inseamna numai contabilitate si fair-play. In Pizza Tycoon, tot o creatie a celor de la MicroProse, jucatorul, proprietar de restaurant, poate apela la mafia locala pentru a sabota competitia sau poate castiga bani din activitati ilegale, cum este traficul de arme. In Civilization si in Economic Wars spionii sunt o arma importanta in lupta cu competitia – pot fura secrete si pot sabota activitatea statelor sau a companiilor concurente. 

    Daca am oferit alternative de pregatire pentru presedinti de stat si pentru directori de companii, de ce n-am oferi solutii asemanatoare si pentru primari, mai ales pentru cei nou-numiti. Solutia pentru Adriean Videanu este SimCity 4.

    Primul SimCity a fost lansat in urma cu 15 ani si a fost gandit de Will Wright, creatorul celui mai bine vandut joc din lume – The Sims (un simulator de… familie, cu tot angrenajul social, economic si cultural ce tine de aceasta). In SimCity jucatorul este Primarul si rolul sau este de a-si dezvolta cat mai armonios posibil Orasul. Aceasta cu ajutorul unui numar de consilieri locali virtuali, inzestrati nu numai cu sfaturi ci si cu o doza destul de mare de umor. Spre deosebire de alti primari, cel din SimCity trebuie sa se ingrijeasca de bunastarea cetatenilor sai, care ii platesc taxe; un oras lipsit de canalizare, electricitate sau drumuri, fara conexiuni, economie este sortit pieirii. Pe masura ce trece timpul, jucatorul, care interactioneaza cu creatia sa prin intermediul presei dar si direct, de la nivelul trotuarului, este pus in fata unor alegeri – o centrala electrica pe carbune, poluanta dar eficienta sau energie eoliana, relativ scumpa dar care nu va nemultumi ecologistii, un spital nou sau o sectie de politie in plus, pentru starpirea coruptiei, o universitate care sa creasca gradul general de educatie sau o atractie turistica care sa aduca venituri la buget. In plus, actiunea este condimentata fie cu dezastre naturale, cat si cu tot felul de accidente sau incendii. Un joc si pentru medicul si politicianul Sorin Oprescu – Theme Hospital. Mai vechi, din 1997, dar atragator, chiar daca presupune managementul unui spital. Adica construirea unui mediu corespunzator, angajarea de medici, asistente si infirmieri, dezvoltarea afacerii prin adaugarea de echipament medical avansat din punct de vedere tehnologic, lupta cu epidemiile sau cu problemele curente.

    Si avocatii au simulatorul lor, The Partners pe numele lui. Abordarea gameristica variaza intre spiritul neserios din serialul TV Ally McBeal si actiuni cat se poate de serioase pentru castigarea unui proces, ideea fiind a evolutiei cabinetului cu doua birouri amarate si o canapea desfundata, intr-o cladire darapanata la o companie de top. In plus personajele trebuie sa interactioneze, avand nevoi cat se poate de umane – dragoste sau confort. Business-ul cu business virtual este o afacere serioasa si s-a integrat deja in conceptul de e-learning, de invatatura asistata de calculator. Audencia School of Management din Nantes foloseste pentru antrenarea studentilor MBA trei jocuri pe calculator. La scoala din Ashridge, in Marea Britanie, trainingul include Stealth, o simulare de management pe PC si Calypso, un joc ce presupune administrarea unei flotile de iahturi: recrutare de personal, castigarea de clienti, mentinerea coeziunii si moralului echipei, obtinerea de profit. Rotman School of Management, din cadrul Universitatii din Toronto simuleaza pe calculator administrarea unei companii; cateodata simularea se apropie de real, de exemplu in cazul in care studentii au purtat negocieri cu otelarii canadieni sau cu lucratorii din industria auto. La Bordeaux Business School profesorul Pierre Mora a dezvoltat o aplicatie care simuleaza conducerea unei afaceri cu vinuri pe piata internationala. Si nu in ultimul rand PricewaterhouseCoopers, care isi invata angajatii sa tranzactioneaze instrumente financiare complexe, asa-numitele derivative, cu ajutorul unui joc numit IN$IDER. Actiunea are loc in viitor, jucatorii facand parte din echipa financiara a unei companii intergalactice miniere numita Gyronortex. Jocul este creatia unei angajate de la PwC, Paula Young, care a folosit experienta unor experti ai companiei si o echipa redusa de programatori. De la stadiul de aplicatie pentru angajatii PwC, IN$IDER a evoluat spre distributia comerciala, prin intermediul companiei Intellexis. 

    Cuantificata, piata de e-learning din SUA, la nivelul anului 2002, valora peste 10 miliarde de dolari. Companiile cheltuiau pentru acest segment 4,6 miliarde de dolari, scolile elementare si liceele 1,88 miliarde de dolari, iar universitatile 1,5 miliarde de dolari.  In urma cu doi ani Business Week isi sfatuia cititorii sa joace Capitalism II: „…nu numai cei ce aspira sa devina noul Michaell Dell sau Sam Walton, pentru ca poate fi un exercitiu distractiv si folositor pentru oricine doreste sa isi testeze capabilitatile antrepenoriale, fara ca aceasta sa implice riscuri“.

    Pentru ca, asa cum spun cei de la Discovery Channel, un simulator de afaceri este „un MBA intr-o cutie de carton“.

  • Media Center, mod de utilizare

    Media Center PC-ul e cea mai noua idee a lui Bill Gates, in spiritul noii sale retete de succes: divertismentul digital. Mod de preparare: luati un PC, instalati noul Windows XP Media Center Edition 2005 si folositi telecomanda pentru a rasfoi printre melodii, filme si poze.

    Se numeste Amanda, are 19 ani, este studenta in primul an si face cursuri de dans de la 14 ani. Poate deveni oricand angajata dumneavoastra full-time, in cazul in care va cumparati un Media Center PC cu Windows instalat. Cum asa? Simplu, pentru ca Amanda este o femeie virtuala, pe care o puteti chema sa danseze pe monitor de fiecare data cand ascultati muzica in Windows Media Player. 

    Daca nu va place, puteti s-o schimbati oricand cu unul din celelalte zeci de personaje, fiecare cu povestea lui si cu stilul de dans personal. Apropo, Amanda este experta in dansul pe muzica house. Adresa de mail sau numarul de telefon n-am reusit sa le gasim, oricat am studiat Help-ul din Windows. Instalati-va si un tuner TV sau chiar doua, configurati legatura la Internet, dati drumul la sistemul audio si gata. 

    Aveti in casa un adevarat studio digital, care stie sa inregistreze filmul preferat la ora programata (pe care o poate afla de altfel si singur, direct din Internet), dupa care il poate „arde“ pe un CD sau DVD, asta in timp ce dumneavoastra va uitati in paralel la un alt program de televiziune sau ascultati ultimul album al artistului preferat, proaspat descarcat de pe Internet. S-au anuntat prietenii pentru o vizita „de lucru“ care va tine toata noaptea? Nu trebuie decat sa treceti Windows-ul in „Party Mode“ si puteti incepe sa completati lista de melodii favorite, care vor fi redate in timp ce pe ecran defileaza titlul, plus tot felul de efecte vizuale. Party Mode il va lasa pe orice prieten sa joace rolul DJ-ului priceput, insa in acelasi timp va restrictiona accesul la documentele si fisierele personale de pe computerul dumneavoastra. Evident ca Party Mode poate fi controlat si de la distanta, cu telecomanda.

    Ati ascultat deja toate melodiile interesante din computer si petrecerea nu s-a terminat? Inseamna ca a venit timpul sa navigati pe Internet in cautarea unui post de radio online. Aveti de ales intre mai multe categorii preinstalate, printre care muzica rock, clasica, alternativa, jazz si multe altele.

    Daca discutiile de la petrecere sunt extrem de interesante si ati uitat de PC, nici o problema. Ecranul se va transforma fara prea multe comentarii intr-un acvariu ultrarealist, o scena din cosmos sau din tablourile lui Leonardo DaVinci, iar lista de noi screensavere nu se opreste aici. Ati obosit de atatea noutati spectaculoase? Atunci poate ca a venit timpul sa inchideti PC-ul Media Center si sa mergeti la culcare. Credeati ca macar aici ati scapat de functiile de interactivitate? Ei bine, nu, pentru ca PC-ul se inchide acum ca si televizorul, apasand butonul Power de pe telecomanda. 

  • Cifrele lui gates

    Vanzarile Windows XP Media Center Edition au atins 1 milion de copii in cele sase luni de la lansarea celei mai recente editii.

    EVALUARE: „E o cifra semnificativa, si e o rampa destul de buna“, a spus Gates la Windows Hardware Engineering Conference, de  la sfarsitul lui aprilie. 

    O CIFRA SI UN PROCENT: Decizia lui Gates de a da o cifra exacta despre vanzarile unei anume editii a Windows XP e rara, spun analistii. In acelasi discurs, Gates a vorbit despre cresterea cu 60% a vanzarilor Windows XP Tablet PC Edition fata de trimestrul precedent.

    PANA ACUM: In cei trei ani scursi de la lansarea Windows XP Media Center Edition, compania a vandut peste 2 milioane de exemplare, a mai spus Gates.

  • Dreptul autorului

    Restrictiile impuse de copyright vin in contradictie cu spiritul liber al internetului si chiar cu dorinta multor autori de a-si distribui liber creatiile prin intermediul retelei.

    In anul 1710, parlamentul britanic a legiferat pentru prima data drepturile editorilor de a tipari carti. Legea – cunoscuta ca Statute of Anne sau The Copyright Act – nu facea nici o referire la notiuni moderne precum „proprietate intelectuala“ ci se marginea la a limita un monopol deja existent. Primita cu ostilitate de editorii vremii, legea s-a dovedit benefica in timp, deoarece imbina mai multe interese: ale autorilor, ale editorilor si ale societatii. Desi notiunea de copyright a evoluat de-a lungul vremii, ecuatia fundamentala a ramas aceeasi. Autorul unei opere de creatie primeste un drept exclusiv, dar limitat in timp, de a da operei sale orice folosinta crede de cuviinta. Deoarece acest drept poate fi negociat si transmis, pe durata exclusivitatii creatia devine marfa, iar autorul poate trage foloase materiale.  Dupa expirarea dreptului exclusiv, opera devine un bun comun al intregii societati.

    Multa vreme, acest mecanism a functionat relativ bine gratie unor intelegeri internationale si unei protectii „naturale“: costurile reproducerii si multiplicarii erau suficient de mari pentru a descuraja investitiile in actiuni ilegale. Problemele s-au ivit in momentul in care tehnologia a inceput sa furnizeze mijloace accesibile de multiplicare a materialelor sub copyright. Inregistrarile audio si video pe banda magnetica au speriat industria divertismentului, care s-a dovedit refractara la ideea de a le folosi pentru distributie. 

    Computerele si mai cu seama Internetul au schimbat datele problemei, deoarece continutul digital poate fi reprodus fara nici o dificultate si poate fi distribuit cu costuri minime la scara planetara. Un adevarat razboi s-a declansat intre colosii divertismentului si asa-numitii „pirati“, prima victima de notorietate fiind serviciul Napster, care a adunat nu mai putin de 70 de milioane de amatori de muzica gratuita. Insa daca sute de milioane de oameni incalca cu buna stiinta o lege, inseamna ca legea in cauza are o problema. Iar in cazul copyright-ului, se pare ca problema este inadecvarea la conditiile pe care tehnologia le-a facut posibile. Interesant este ca pirateria functioneaza mai degraba ca un mecanism de marketing. Cu toata muzica vehiculata ilegal in retea, vanzarile de CD-uri au crescut cu peste 20% in ultimii ani. Cativa autori si editori curajosi din domeniul cartii au inceput sa experimenteze acest mecanism si au constatat cu placuta surprindere ca distributia libera a materialului prin Internet actioneaza ca un „virus publicitar“ care duce la cresterea vanzarilor pe suport clasic. Exemple celebre sunt grupul rock Grateful Dead, grupul literar italian Wu Ming sau autorul SF american Eric Flint.

    Astfel a aparut necesitatea de a „inmuia“ restrictiile (adesea exagerate) pe care copyright-ul le impune, iar licenta „Creative Commons“ (CC) este mecanismul cel mai popular in aceasta privinta. In principiu, CC nu vine in contradictie cu dreptul de autor ci doar confera publicului dreptul de a distribui materialul licentiat, cu anumite conditii. Spre deosebire de notita „toate drepturile rezervate“ care apare de regula alaturi de copyright, licenta Creative Commons spune „unele drepturi rezervate“. 

    Exista trei drepturi pe care autorul si le poate rezerva prin licenta CC. Primul este atribuirea, care pretinde ca orice prezentare a operei sa fie insotita de numele autorilor. De asemenea, se poate pretinde ca materialul licentiat sa fie folosit doar in scopuri necomerciale. In fine, autorul poate interzice crearea de opere derivate pe baza materialului licentiat (de pilda utilizarea unei piese muzicale intr-un film). 

    Daca insa se permite realizarea de opere derivate, atunci autorul poate pretinde ca acestea sa fie distribuite in aceleasi conditii ca si opera licentiata („share alike“). Tot prin licenta CC, autorul are posibilitatea de a renunta la orice drepturi, caz in care opera intra in domeniul public. 

    Exista un corp tot mai substantial de opere ce pot fi liber distribuite prin Internet, iar Yahoo dispune chiar de un motor de cautare specializat. Tot mai multe universitati (in frunte cu MIT) isi pun materiale de curs sub licente publice iar BBC a lansat de curand licenta „Creative Archive License“, sub care intentioneaza sa puna la dispozitia publicului intreaga sa arhiva de filme si emisiuni televizate.

  • Timpul de raspuns

    In urma cu cativa ani, monitoarele LCD intrau timid pe piata, tinand la distanta cumparatorii prin preturi mari si fara a convinge prin calitatea imaginii oferite.

    Cursa monitoarelor LCD (cu cristale lichide) s-a dovedit una de viteza: timpul de raspuns a evoluat rapid spre pragul de 8 ms, unghiul de vizibilitate s-a largit suficient, luminozitatea si rata de contrast pot oferi o experienta vizuala deosebita. 

    Designerii in decoratiuni interioare prefera asadar monitoarele plate (TFT-urile cum sunt numite in limbaj tehnic). Acestea nu au pretentii in privinta spatiului, aduc un aer de business, impun respect si admiratie. Monitorul LCD se asorteaza perfect cu mobilierul de birou; cum ramane cu imaginea?  

    Perfectionarea tehnologiei TFT (thin film transistor) a adus un plus de calitate imaginilor afisate de catre aceste monitoare, influentand si evolutia preturilor, care au devenit mai atractive. TFT-ul ramane cel mai avansat si mai scump tip de ecrane plate cu cristale lichide (LCD), care ofera cea mai buna rezolutie.

    Sfera aplicatiilor monitoarelor LCD s-a largit considerabil in ultimul an. Valorile mici (8 ms, 12 ms, 16 ms) ale timpului de raspuns au rezolvat problema dublarii imaginii si a efectului de zig-zag. Dar ce este acest timp de raspuns de care tot auzim? Notiunea se refera la viteza de reactie a semnalului pe ecran, reprezentand timpul necesar unui panel cu cristale lichide sa schimbe culoarea pe tot ecranul de la alb la negru si inapoi la alb. Important este ca un timp de raspuns ultrarapid asigura fluiditate in prezentarea imaginilor video si a efectelor vizuale si  reduce dublarea imaginii si efectele de zig-zag.  Monitoarele cu timp de raspuns rapid sunt astfel ideale pentru vizionarea de filme, clipuri video sau rularea de jocuri.

    Un exemplu ne ajuta sa intelegem mai bine aceasta caracteristica: un monitor LCD cu timp de raspuns de 16 ms poate afisa 63 imagini pe secunda, in timp ce un monitor LCD cu timp de raspuns de 12 ms va prezenta 83 de imagini pe secunda.


  • Viata la tara, tips & tricks

    Cand stresul orasului isi spune cuvantul si va vine dorul de duca, poate ca n-ar strica sa va documentati putin inainte de a renunta la tot si a va apuca de agricultura.

    Site-ul american Sustainable Agriculture Research and Education – www.sare.org – se adreseaza celor care vor sa se informeze despre asa-numita „agricultura durabila“ si este impartit in mai multe categorii. 

    Nu doar potentialii fermieri au ce citi pe acest site, pentru ca in sectiunea „Consumatori“, autorii au introdus o serie de informatii introductive despre „agricultura sustenabila“ si despre modul in care poate fi practicata. Pentru inceput, n-ar fi rau sa va puneti la curent cu definitia conceptului – „agricultura realizata prin diverse metode, mai profitabile, sanatoase din punct de vedere al mediului inconjurator si pozitive pentru comunitati“. Cum ati putea sustine aceasta idee? Americanii, pragmatici, au gasit o metoda care are legatura, evident, cu banii: „Modul in care decideti sa cheltuiti bani pentru a cumpara mancare este votul dumneavoastra in favoarea sau impotriva anumitor metode de a produce alimentele“, spune site-ul.

    Insa daca va visati „patron“ la o ferma de succes, n-ar strica sa treceti pe la sectiunea „Fermieri“, unde vi se va explica care sunt pasii care trebuie urmati pentru a transforma pasiunea pentru munca in aer liber intr-o afacere de succes. Cursurile in format tiparit costa (de obicei, pana in 20 de dolari), dar versiunile electronice sunt, in cea mai mare parte, gratuite.

    Printre publicatiile pe care le puteti accesa se numara „Ghidul pentru realizarea unui business plan pentru ferme si afaceri in mediul rural“, „Cum sa obtii sol de calitate mai buna pentru recolte“ sau „Productia de otel in mediul rural“, dar si multe altele. Si pentru ca oricarei comunitati online ii sta bine atunci cand are un loc in care sa schimbe impresii, si www.sare.org le ofera utilizatorilor posibilitatea de a accesa un grup de discutii. Indiferent ce problema ati avea, sunt mari sanse sa gasiti raspunsul la ea, vorbind pe Internet cu alti pasionati ai vietii la tara. Iar daca totusi nu reusiti, nici o problema, pe site exista arhiva discutiilor inca din anul 2000.

  • SONY: 1 mld. $ PENTRU EUROPA

    Chris Deering, presedintele Sony Europe, are motive sa se bucure. Divizia pe care o conduce nu va mai fi a treia roata de la caruta, dupa surorile mai mari si mai importante din Japonia si America. Batranul continent va beneficia pentru prima data de o atentie speciala din partea gigantului japonez, dupa ce primul non-japonez din istoria corporatiei, galezul Howard Stringer, a ajuns in functia de CEO.

    Investitii uriase in marketing – peste un miliard de euro in urmatorii trei ani -, sponsorizarea unor evenimente globale, precum Cupa Mondiala din anul 2008, lansarea unor produse inovatoare si concentrarea in mod deosebit asupra pietelor cu potential de crestere din Europa de Est. Acestea sunt, potrivit lui Chris Deering, elementele de baza ale celei mai indraznete strategii de expansiune pe care japonezii de la Sony au derulat-o pana in prezent.

    „Nu suntem doar o companie din domeniul tehnologic, ci una de entertainment“, spune foarte concis Deering. Misiunea declarata de seful Sony Europe este sustinuta de o paleta intreaga de produse si servicii care incepe cu clasicele televizoare si sisteme audio-video si ajunge pana la telefoane mobile, camere foto digitale sau calculatoare portabile.  Divizia PlayStation din cadrul Sony, cea care detine peste trei sferturi din piata europeana de console pentru jocuri, precum si afacerile japonezilor in domeniul muzical (casa de productie Sony BMG) sau industria filmului (Sony Pictures) vor contribui la randul lor decisiv in asocierea imaginii gigantului nipon cu o companie de entertainment si nu doar un simplu producator de electronice. In plus, spune Deering, japonezii sunt dispusi sa isi asume greselile trecutului si sunt pregatiti sa speculeze orice oportunitate se va ivi pe piata.

    „Sony n-a sesizat potentialul ecranelor plate si al playerelor MP3“, recunoaste inca de la inceput Deering. Cu toate acestea, adauga el, „cand esti trantit la pamant trebuie sa te ridici din nou. Acum suntem mai puternici ca niciodata, iar viziunea mea este clara: in secolul 21 nu vrem sa fim cea mai importanta marca de electronice, ci marca esentiala in entertainment“. 

    Cu toate acestea, Sony trebuie sa isi recladeasca imaginea avangardista pe care a pierdut-o, cel putin pe piata echipamentelor digitale audio, in fata gigantului american Apple. Americanii au spart la propriu piata prin lansarea celebrului de pe acum iPod, aparatului portabil de mici dimensiuni inzestrat cu o capacitate proprie de stocare si care reda melodii in popularul format MP3. Magazinul de muzica online iTunes, care permitea oricui sa isi descarce contra-cost pe propriul iPod melodiile favorite a propulsat la randul sau producatorul american inaintea Sony.

    Japonezii nu au abandonat lupta, chiar seful Sony Europe scotand recent din buzunar arma secreta. Botezata HD-5, ultima gaselnita a celor de la Sony este o jucarioara din aluminiu de 125 de grame, care incape la fix in podul palmei si are o capacitate de stocare de 20 GB (sau aproximativ 13.000 de melodii, potrivit celor de la Sony). In paralel, Sony a anuntat si lansarea propriului magazin de muzica online, Connect, care include aproximativ 600.000 de piese. Network Walkman HD-5, caci acesta este numele complet al produsului reda pe langa melodii in formatul Atrac3 (proprietate a Sony) si pe cele in mult mai cunoscutul format MP3, semn ca japonezii si-au invatat lectia, macar in aceasta privinta.

    Dispozitivele muzicale digitale sunt inca o afacere aflata la inceputurile sale, apreciaza analistii, aproximativ 10 milioane de astfel de echipamente fiind pana acum comercializate la nivel mondial. Potentialul de crestere al segmentului este urias, oficialii Sony anticipand o crestere de pana la 25-35 de milioane de utilizatori in decurs de un an. Pentru a profita si mai mult de pe urma exploziei pietei de profil, Sony a anuntat si lansarea primului telefon Sony Ericsson Walkman – W800. Acesta isi va face aparitia pe piata vest-europeana cel mai probabil in primavara si va costa in jur de 500 de euro. W800 reprezinta un telefon obisnuit GPRS, care are in plus o camera foto digitala cu o rezolutie de 2 megapixeli si o capacitate de stocare a fisierelor audio de 4 GB, echivalenta cu cea oferita in prezent de dispozitivele iPod de pe piata. O miscare similara incearca in prezent un alt producator de telefoane mobile, Motorola, care lucreaza impreuna cu Apple pentru a putea lansa in acest an telefoane mobile care sa se bazeze pe tehnologia iPod.

    Sony vrea sa recupereze terenul pierdut si pe piata televizoarelor, pregatind pentru acest an nu mai putin de 25 de modele de televizoare cu cristale lichide. „Revolutia“, dupa cum spune chiar seful Sony Europe, va fi reprezentata de televiziunea de inalta definitie (HDTV – high-definition television). Sinergiile dintre HDTV si urmatoarea generatie de DVD, botezata Blu Ray (care include discuri cu o capacitate de memorare de pana la 50 GB, de zece ori mai mult decat in prezent), vor permite japonezilor, potrivit lui Deering, sa impuna acest standard in urmatorii zece ani.

    Cel mai important element al viziunii pe care seful Sony a expus-o este si cel mai mic ca dimensiuni. Mai mic decat o unghie, cipul dezvoltat de Sony impreuna cu IBM si Toshiba va fi „creierul“ celei de-a treia generatii a consolei de jocuri PlayStation si este, dupa spusele celor de la Sony, de o mie de ori mai puternic decat cel care se afla pe consolele PlayStation 2.

    „Grafica va fi cu adevarat fantastica daca ai si un HDTV. Vom fi pionierii unui nou taram, cel al «gaming-ului HD»“, spune el. Campania de marketing ar trebui sa dezmorteasca intr-o buna masura vanzarile Sony din Europa de Vest si mai ales din Germania, unde piata de profil a avut o evolutie mai degraba modesta.

    „Avem mari asteptari si de la estul Europei. Turcia a ajuns la vanzari Sony de 100 de milioane de euro, iar intreaga zona a Europei de Est are mare potential“, spune Deering. Romania se inscrie in aceasta linie, vanzarile crescand permanent, iar tara ajungand sa aiba cele mai mari vanzari din regiune (Romania face parte conform organigramei Sony din SOSE – Sony Overseas South Europe, japonezii fiind prezenti in Romania printr-un birou de reprezentanta).

    Dupa modelul din Europa de Vest, Sony este prezenta si in Romania, din anul 1994, cu magazinele exclusive Sony Center, care nu sunt detinute de grupul japonez, ci de un partener local, compania New Link. Cele sase magazine din Bucuresti, dar si cele doua francize din Pitesti si Constanta, au permis anul trecut ca New Link sa aiba o cifra de afaceri de 12 milioane de euro.

    „Avem 450 de magazine Sony Center in peste 24 de tari. Profiturile pe care le inregistreaza partenerii nostri nu sunt foarte mari. Este insa o chestiune de imagine sa continuam aceasta strategie de promovare“, apreciaza seful Sony Europe.

  • Sogun cost-killer

    Galezul Howard Stringer este din luna martie a acestui an primul chief executiv officer (director executiv) al Sony care nu este japonez in istoria de 59 de ani a corporatiei.

    PERFORMANTE: Stringer a redus cu peste 700 de milioane de dolari costurile pentru operatiunile Sony din Statele Unite, pe care le-a condus timp de mai bine de opt ani.

    MODELUL GHOSN: Performantele lui Howard Stringer sunt asteptate sa se compare cu cele ale lui Carlos Ghosn, brazilianul care a reusit sa salveze constructorul auto japonez Nissan de la faliment. De altfel, Carlos Ghosn este membru in board-ul Sony.

    STRATEGIA STRINGER: Noul CEO spune ca va urma planul anuntat in 2003 de predecesorul sau, Nobuyuki Idei, care prevedea reducerea numarului de angajati cu 20.000 pana in 2007 si reducerea la 1.000 a numarului de furnizori (in prezent Sony are 4.700 furnizori).