BusinessMagazin

Category: Business Hi-Tech

Știri și articole interesante din afacerile în domeniul Hi-Tech – informații din domeniul IT, comunicații și altele

  • Orchestra de laptopuri

    Ansamblul muzical al universitatii americane Princeton are repetitii de cateva ori pe saptamana. Numai ca, in loc sa cante la pian, vioara sau contrabas, cei 15 studenti din orchestra exerseaza notele muzicale pe tastatura QWERTY a unor laptopuri. Ideea ii apartine lui Perry Cook, directorul departamentului Sound Lab din cadrul universitatii, care, impreuna cu Dan Trueman, un compozitor si violonist pasionat de tehnologie, a descoperit ca un laptop conectat la niste boxe poate lua locul unor instrumente muzicale. Nu era vorba doar despre inlocuirea unui pian, ci si a chitarei, pentru muzica rock, sau a saxofonului, pentru jazz. De fapt, totul a inceput acum cativa ani, cand Cook si Trueman au colaborat pentru a conecta o vioara electrica la computer prin intermediul unor senzori, astfel incat sunetele sa poata fi introduse in sistem si modificate.

    Astfel, in urma cu doi ani a fost infiintata The Princeton Laptop Orchestra (PLOrk), una dintre primele orchestre din lume fara instrumente muzicale. Cook si Trueman au conectat in retea 15 laptopuri pe care au instalat o aplicatie software proprie, prin care computerele sa poata fi coordonate si sa scoata sunete la apasarea tastelor. Metoda nu este nici mai ieftina decat infiintarea unei orchestre obisnuite; dureaza in jur de 40 de minute pana este pusa la punct reteaua wireless, iar computerele sunt destul de scumpe, dar ideea in sine este de a da o semnificatie diferita notiunii de muzica electronica.

    „Sa compui muzica pentru laptopuri este o mare provocare“, spune Trueman. „Instrumentele muzicale au fost practic construite digital, prin intermediul aplicatiei software, si trebuie coordonate astfel incat sunetele sa se sincronizeze“, explica el cum functioneaza orchestra cu laptopuri. Insa exista si o serie de probleme. Spre exemplu, aplicatia software, care este de fapt creatie a unor programatori independenti, intrucat niciun producator din industrie nu a lansat pe piata o asemenea aplicatie, se poate bloca din pricina unor erori. O alta problema o reprezinta computerele in sine, care de asemenea se pot bloca sau chiar opri din diverse motive. „Am sustinut mai multe concerte in ultimul an si am descoperit din experienta ca pot aparea tot felul de necazuri cand vine vorba despre laptopuri“, spune Trueman.

    R. Luke Dubois, profesor de muzica pe computer in cadrul New York University si artist al laptopului, s-a confruntat cu o astfel de problema atunci cand computerul sau portabil PowerBook de la Apple a ramas fara baterie exact in mijlocul unui concert sustinut la inceputul acestui an in MonkeyTown, un bar din Brooklyn.

    Muzica pe laptop nu este insa o noutate. DJ din toata lumea folosesc computerele portabile pentru muzica techno, fara sa fie nevoie de mai multe astfel de echipamente sau de o echipa intreaga de oameni care sa dirijeze si sa mixeze sunetele. „Dar o orchestra formata din mai multe persoane este exact elementul care da o nota umana acestui nou gen de muzica“, zice Dan Trueman. „Si, chiar daca la o prima vedere nu pare, e destul de dificil pentru o singura persoana sa controleze simultan 15 laptopuri, fiecare avand un rol muzical diferit, chiar daca sunt conectate prin retea.“ In ultimul timp, conceptul orchestrei de laptopuri a inceput sa ia amploare, dupa ce astfel de ansambluri muzicale au aparut in ultimul an in mai multe orase ale lumii – Tokyo, Londra, Berlin sau Moscova. The Tokyo Laptop Orchestra, The London College of Communications Laptop Orchestra, The Berlin

    Laptoporchester, respectiv The Moscow Laptop Orchestra au sustinut in total cateva zeci de concerte de cand au fost infiintate, de peste un an sau de cateva luni. Luna trecuta, 50 de studenti din cadrul University of York au cantat trei piese de muzica instrumentala pe laptopuri de la Apple, formand astfel cel mai mare ansamblu digital de acest gen din lume. Worldscape Laptop Orchestra, cum a fost denumit grupul, a compus melodiile si a pus la punct toate detaliile tehnice in aproximativ cinci saptamani. „Computerele devin instrumente muzicale in adevaratul sens al cuvantului“, se incumeta sa declare Ambrose Field, directorul Worldscape Orchestra. „Ceea ce am vrut sa facem noi, adica sa permitem unui numar de 50 de oameni sa creeze muzica prin intermediul laptopurilor, intrece limitele atinse pana acum de alte orchestre de acest gen din lume.“

    Componenta unei orchestre unde instrumentele muzicale sunt inlocuite de laptopuri nu este foarte diferita de cea a unei orchestre obisnuite. In continuare este nevoie de un dirijor, chiar daca acesta da comenzile prin intermediul unei aplicatii de mesagerie instantanee, de tipul Yahoo! Messenger sau Google Talk, iar asezarea muzicienilor este cea traditionala, pe grupuri de instrumente si pe randuri. O prima diferenta ar fi insa faptul ca „instrumentele“ nu sunt conectate la un singur sistem de sunet care capteaza simultan toata muzica, ci fiecare laptop are propriul set de boxe. In ansamblul muzical pot fi folosite insa pe langa laptopurile muzicale si instrumente obisnuite, cu toate ca muzica nu va fi deloc asemanatoare cu cea a orchestrelor obisnuite. Practic, ideea in sine a muzicii pe computere este de a crea sunete digitale diferite si nu de a reproduce in aceasta varianta opere ale lui Beethoven, de exemplu.

    Laptopurile nu sunt insa singurele echipamente „muzicale“. Tot cu ajutorul unei aplicatii software, si consola de jocuri video Nintendo Wii poate lua locul unui instrument. Mai exact, este vorba despre o chitara, fiind suficient ca posesorul sa faca miscari similare cu cele prin care ar canta la chitara, avand in mana telecomanda consolei.

    Muzica din taste

     

  • Vand online casa. Rog seriozitate

    Cred ca anunturile de mica publicitate din ziare au pierdut trenul in lupta cu internetul“, proclama Michael Cassidy, presedintele si directorul executiv al Undertone Networks, furnizor de servicii de publicitate online. „Sumele de bani puse in joc sunt in scadere de la an la an, cresterea vine dinspre online.“

    Punctul de vedere de mai sus pare necredibil, fiindca vine de la un om interesat ca ziarele sa piarda trenul publicitatii. Totusi, in SUA, evolutia spre online e sesizabila. Anunturile de mica publicitate care promoveaza case, masini, locuri de munca sau oferte turistice sunt de regula postate in sectiunile specializate de pe Google, Yahoo! sau pe diverse mari portaluri; in acelasi timp au inceput sa se dezvolte si site-uri specializate care, asemenea ziarelor de mica publicitate, cumuleaza pe o pagina de internet anunturi publicitare din foarte multe domenii. Pe acest segment a intrat recent si Facebook, reteaua sociala care a vandut luna trecuta un procent de 1,6% din actiuni catre Microsoft, pentru aproximativ 165 de milioane de euro. Compania britanica Fuzzle Media a dezvoltat o aplicatie software ce poate fi instalata gratuit de catre utilizatorii Facebook si care ofera acces la noua sectiune a retelei sociale, dedicata anunturilor publicitare. Mai mult, fiecare utilizator are posibilitatea sa dea un anunt pe Facebook, iar cei interesati pot cere detalii suplimentare tot pe paginile retelei sociale.

    Anunturile de mica publicitate de pe site-uri reprezinta in prezent o componenta importanta din publicitatea online, cumuland in jur de 17% din totalul cheltuielilor companiilor din SUA pentru reclame pe Internet, conform companiei de cercetare a pietei eMarketer. Cea mai populara metoda de publicitate online, care atrage in jur de 40% din bugetele companiilor, raman reclamele contextuale, afisate pe paginile de internet ale motoarelor de cautare, in timp ce 20% din publicitatea online este reprezentata de bannere afisate pe site-uri – versiuni online ale ziarelor, bloguri, retele sociale si in general pagini de internet furnizoare de continut – precum si de reclame sub forma de clipuri video, care au inceput sa castige teren in ultima vreme.

    Intreaga piata americana a publicitatii online este estimata sa ajunga anul acesta la aproape 14,7 miliarde de euro, potrivit unui studiu realizat de eMarketer, urmand ca pana in 2011 sa se dubleze, pana la aproximativ 28,8 de miliarde de euro. In primele noua luni ale acestui an, piata a inregistrat o crestere de 26%, pana la 10,4 miliarde de euro, conform unui studiu realizat de Interactive Advertising Bureau (IAB) si PricewaterhouseCoopers, atingand un nivel record in perioada iulie-septembrie – 3,5 miliarde de euro.

    Cresterea de anul acesta si anul viitor nu va mai fi totusi chiar atat de mare pe cat se estimase anterior, pe masura ce un procent din ce in ce mai mare din bugetele pentru publicitate va fi alocat reclamelor low-cost, cum sunt anunturile publicitare, considera unii dintre analistii eMarketer. Iar aceasta tendinta va determina automat scaderea sumelor cheltuite in ansamblu pentru reclame online. Compania de cercetare Forrester Research manifesta insa optimism, apreciind ca piata publicitatii pe internet din SUA va inregistra cresteri destul de mari in urmatorii cinci ani, rata medie anuala estimata fiind de 27%, ceea ce ar insemna ca in acest ritm va depasi pragul de 45 de milioane de euro in 2012.

    De partea cealalta, faptul ca anunturile publicitare din ziare pierd din popularitate e greu de contestat. Tot pe piata americana, rata anuala de crestere a investitiilor pentru reclamele din ziare, de 30-40% in anii precedenti, s-a diminuat la 20 de procente in prima jumatate a acestui an si la mai putin de 15% in trimestrul al treilea, conform companiei de consultanta Media Post. Interesul mai redus al companiilor pentru mediul traditional de publicitate, pus pe seama migrarii spre internet, incepe sa afecteze industria de media, mai ales ca anunturile publicitare inseamna in SUA in jur de 70% din veniturile din reclame. In prima jumatate a acestui an, veniturile ziarelor americane (print) din reclame de genul anunturilor publicitare au scazut cu 16,5% fata de perioada similara din 2006, pana la 1,35 miliarde de euro, conform Newspaper Association of America (NAA). „Eu citesc in continuare ziare in format traditional, dar cand vreau sa cumpar un produs sau sa caut anumite servicii recurg tot la internet, pe site-uri precum Zillow, Amazon, Autobytel sau Craigslist“, spune Rick Edmonds, analist de business in cadrul Poynter Institute.

    Ziarele incearca sa-si schimbe strategia pentru a putea mentine interesul companiilor pentru reclama. Multe isi dezvolta foarte mult versiunea online, transformand astfel o parte din pierderile pe partea de print in castiguri pe internet. Altele investesc si detin procente din site-uri de anunturi publicitare, spune Charlie Diederich, directorul de marketing si publicitate al Newspaper Association of America. Gannett Company, spre exemplu, editorul a 85 de cotidiene americane, printre care si USA Today, si a aproape 1.000 de publicatii saptamanale, bilunare sau lunare, este una dintre companiile care se extind si in segmentul online, investind in site-uri specializate de mica publicitate. „Am anticipat schimbarile industriei si incercam sa ne adaptam la noile conditii si la preferintele de consum media ale cititorilor“, spune Tara Connell, vicepresedinte al departamentului de comunicare corporatista al Gannett. Compania a achizitionat participatii la mai multe site-uri de anunturi publicitare, printre care CareerBuilder.com, Cars.com si Apartments.com, acoperind astfel trei dintre cele mai importante segmente – anunturile pentru locuri de munca, masini si apartamente.

    O alta strategie, adoptata de editori precum Hearst, MediaNews sau Cox, este aceea de a incheia parteneriate cu companii din internet, in cazul de fata cu Yahoo!, pentru a afisa online reclame si anunturi publicitare. Initial, companiile de media au vizat acest parteneriat strict pentru anunturile de locuri de munca disponibile, publicate in cadrul sectiunii dedicate a Yahoo!, HotJobs, dar pe parcurs, tipul anunturilor s-a diversificat. Din noiembrie anul trecut, cand a fost formata acest parteneriat, si pana in prezent, contracte asemanatoare au semnat cu Yahoo! un numar de 22 de editori care reprezinta in jur de 400 de cotidiene americane. Pentru Yahoo!, acest parteneriat inseamna ocazia de a vinde spatiu de reclama pe paginile de internet ale ziarelor partenere. In ceea ce priveste companiile de publishing, beneficiile sunt clare: pe de-o parte isi pot creste veniturile din reclama in mediul online, iar pe de alta parte, avand alaturi un nume important in industria internetului, pot sa se adapteze la noile conditii din piata printr-o strategie orientata mai mult catre internet.

    Putini castiga

     

  • Urmatorul Second Life vine din Romania

    In Erepublik, dolarul poate sa aiba o valoare mai mica decat moneda romaneasca, oricine poate ajunge presedinte (daca este votat), iar lanturi de restaurante fast-food puse la punct de antreprenori ad-hoc pot depasi McDonald’s. In Erepublik totul incepe, acum, de la zero si oricine are sanse egale sa devina cel mai mare politician, cel mai bogat cetatean al unei tari sau cel mai inspirat manager. Jocul online tip massive-multiplayer, lansat pe 20 noiembrie, avea deja la sfarsitul saptamanii trecute 1.000 de utilizatori inregistrati din 36 de tari. Oricum, departe de tinta fixata pentru sfarsitul anului viitor, de 400.000 de persoane, cetateni ai noii lumi virtuale. Ca si in Second Life, totul are un pret, utilizatorul fiind obligat la cumparaturi doar pentru mancare virtuala, unitati care asigura existenta unui cont. Spre deosebire de cunoscutul joc online, nu exista o singura moneda, ci sunt folosite unitatile monetare ale fiecarei tari in parte, inclusiv leul nou. Lunar, pe data de intai au loc noi alegeri pentru a hotari presedintele fiecarei tari participante si membrii parlamentului. Ei sunt cei care stabilesc, pe timpul mandatului de o luna, care sunt taxele si impozitele impuse de stat, influentand astfel mediul economic. Simulatorul economic, politic si social Erepublik este un joc online complex, iar deprinderea mecanismelor cere un timp de acomodare. Apoi totul devine mai simplu. „Proiectul se adreseaza unui public ce nu-si permite sa piarda ore intregi in fata computerului, asa incat jocul este creat astfel incat sa nu consume mult timp“, spune George Lemnaru de la Tevin Solutions, compania romaneasca de dezvoltare web care a realizat toata acesta platforma de realitate virtuala, pornind de la o idee proprie. Finantarea, mai mult de 100.000 de euro investiti pana acum, a venit de la familia Bonte.

    Omul de afaceri Alain Louis Bonte este cunoscut in Romania prin detinerile de la lantul de farmacii Centrofarm, la compania imobiliara Generalcom, la producatorul de medicamente Sintofarm si are un portofoliu de actiuni pe bursa Rasdaq estimat la 27 de milioane de euro. Fiul acestuia, Alexis Bonte, este cunoscut industriei online europene in special pentru implicarea timpurie in site-ul de turism lastminute.com, vandut acum doi ani pentru un miliard de dolari. Va fi Erepublik urmatoarea lui lovitura?

  • Europenii prefera Blu-Ray

    Filmele destinate vizionarii pe ecrane high definition sunt acum in proportie de 73% Blu-Ray, formatul impus de Sony, in defavoarea celui HD-DVD, sprijinit de Toshiba si Microsoft, conform unui studiu recent realizat de GfK. Citand rapoartele de vanzari ale principalilor distribuitori de filme europeni, Blu-Ray Association a anuntat oficial ca a fost vandut discul Blu-Ray cu numarul un milion. Vanzarile de discuri de acest fel care contin jocuri sunt chiar mai mari, 21 de milioane, toate pentru consola Play Station 3 produsa de Sony. Producatorii de filme privesc cu sperante aceasta evolutie, in conditiile in care piata de DVD-uri tinde sa scada. In orice caz, scaderea de vanzari pe suport DVD nu este compensata inca de cresterea vanzarilor de discuri din noua generatie, unul dintre motive fiind chiar faptul ca exista doua formate concurente, iar industria de filme nu s-a pus inca de acord cu unul sau altul. O parte a caselor de productie filmeaza pentru formatul Blu-Ray, o alta pentru HD-DVD si cativa pentru ambele formate, rezultand costuri suplimentare. Dintre filmele disponibile in rezolutie de inalta definitie Blu-Ray, cele mai vandute au fost „300“, „Spider-Man 3“ si „Piratii din Caraibe“.
    I
    Japonia, piata cea mai deschisa la noi tehnologii, dar si tara de origine a Sony, vanzarile de Blu-Ray domina detasat, avand 97% cota de piata din totalul filmelor in format de inalta definitie. In acelasi timp, vanzarile de filme pe discuri HD au ajuns sa reprezinte 19,8% din totalul filmelor comercializate in Japonia.

    Cei mai multi analisti pun prevalenta discurilor Blu-Ray pe seama introducerii consolei Play Station care poate functiona ca player pentru orice film Blu-Ray. In acelasi timp, consola Xbox produsa de Microsoft care foloseste discuri HD-DVD nu a reusit sa se impuna. Dar cifrele finale ar putea suferi corectii semnificative in luna decembrie, cand se inregistreaza cele mai mari vanzari. Ambele console si-au redus recent pretul de piata in speranta cresterii acestor vanzari. Dar, cel putin in Statele Unite, castigatorul e al treilea nume, producatorul japonez Nintendo, care cu modelul Wii este lider de piata. Si fara a folosi vreunul dintre formatele de inalta definitie.

  • Blogul de 100 de milioane de dolari: www.techcrunch.com

    Michael Arrington este mai mult decat un simplu avocat. In CV-ul lui scrie deopotriva consultant de business, investitor si antreprenor. Iar lista afacerilor pe care le-a infiintat este destul de lunga, de mentionat fiind nume precum Achex, Zip.ca, Pool.com sau Edgenio. Mai mult, Arrington este genul de persoana careia ii plac foarte mult petrecerile si gazduieste destul de frecvent cate una in locuinta personala din Atherton, California, a carei curte de aproximativ 4.000 de metri patrati este suficient de incapatoare pentru a primi cateva sute de invitati.
    Ceea ce l-a consacrat insa in Silicon Valley, aducandu-i titlul de “Mr. Web 2.0” (Domnul Web 2.0), este blogul TechCrunch, pe care avocatul-antreprenor Arrington l-a creat initial pentru a face o arhiva cu profilul mai multor companii aflate la inceput din internet. La scurt timp de la lansare, acesta a inceput sa puna pe blog, pe langa datele corporate, si diferite stiri cu informatii interesante din lumea IT&C. Si nu o data s-a intamplat ca Arrington sa fie primul care sa publice pe site o stire despre companiile din domeniu sau care sa abordeze anumite informatii dintr-un unghi diferit fata de cel al publicatiilor consa?crate, precum New York Times sau Wall Street Journal.

    Din simpla pasiune
    “Am inceput TechCrunch din pasiune”, povesteste Arrington. “De-abia mai tarziu am inceput sa realizez ca pot castiga mai multi bani din blogging decat din avocatura sau orice alta activitate.”
    In mai bine de doi ani, blogul TechCrunch a devenit un punct de reper si o sursa de informatie pentru multi specialisti din industria IT&C, fiind de asemenea desemnat al treilea cel mai popular blog din lume, potrivit clasamentului realizat de Technorati.
    Dincolo de popularitatea de care se bucura, despre blogul TechCrunch se poate spune ca este o companie online in toata regula. Pentru Arrington lucreaza opt oameni angajati permanent, iar recent, a fost adus si un director executiv, care sa ia deciziile mai importante in ceea ce priveste blogul. Miscarea este mai mult decat justificata, avand in vedere ca TechCrunch, impreuna cu alte bloguri afiliate, printre care CrunchGear, numara cel putin 1,5 milioane de utilizatori in fiecare luna si 4 milioane de vizualizari, conform companiei de cercetare a pietei comScore. Din publicitatea afisata pe aceste site-uri, Arrington incaseaza lunar in jur de 240.000 de dolari (peste 165.000 de euro), ceea ce inseamna, daca se poate spune asa, ca cifra de afaceri anuala a TechCrunch
    se ridica la 2,88 de milioane de dolari (aproape 2 milioane de euro).

    100 de milioane de dolari?
    Daca s-ar decide sa vanda TechCrunch, Arrington ar putea incasa chiar si 100 de milioane de dolari (in jur de 69 de milioane de euro). In ultima luna, zvonurile privind aceasta posibila vanzare si mai mult, privind ideea ca potentialul cumparator ar putea fi CNet.com, s-au intensificat. Iar evaluarea blogului la o suma atat de mare l-a adus pe Michael Arrington inca o data in lumina reflectoarelor, mai ales in conditiile in care chiar el prin declaratiile date in presa traditionala, dar si prin cateva articole publicate pe blog, a lasat sa se inteleaga ca ar pune la cale o vanzare. Deocamdata insa, zvonurile au fost infirmate de ambele parti.
    O serie de analisti sunt insa de parere ca suma la care a fost evaluat blogul TechCrunch este mult prea mare. Daca Doug McIntyre de la 24/7 Wall Street merge pe ideea ca “CNet valoreaza 1,2 miliarde de dolari (aproximativ 820 de milioane de euro), de ce nu ar valora TechCrunch a douasprezecea parte din aceas?ta suma?”, alti specialisti aduc argumentul ca ce?le doua nu pot fi comparate nici din punctul de vedere al incasarilor sau numarului de vizitatori, si implicit, nici din cel al valorii. Dupa parerea acestora, blogul lui Arrington a ajuns deja sa atraga oamenii care conteaza, prin aceea ca este important si are influenta in domeniul tehnologiei, insa potentialul de crestere nu justifica suma de 100 de milioane de dolari.

  • Birou cu personalitate

    Fiecare dintre noi are un “spatiu personal” la birou, fie ca este vorba despre un metru patrat intr-un spatiu de tip “open office”, unde nu exista delimitare intre birouri, sau despre un birou personal de cel putin 10 metri patrati. Si probabil ca fiecare dintre noi se simte mai putin confortabil atunci cand acest spatiu este invadat.
    Sistemul Eclipse a fost dezvoltat pentru a rezolva lipsa de intimitate de care nu se tine cont in proiectele realizate pentru spatiile de lucru. Birourile de tip “cubicle”, concept foarte des intalnit astazi, mai ales in cadrul companiilor americane, nu prea stimuleaza cheful de munca sau concentrarea angajatilor, motiv pentru care designerul Marcus Curran a dorit sa creeze un altfel de birou, bazat insa pe acelasi concept.
    Astfel ca, intr-un viitor nu foarte indepartat, am putea lucra la serviciu tot intr-un birou de tip “cubicle”, dar care este dotat cu un sistem cu pereti despartitori, care nu numai ca arata bine, dar defineste si protejeaza “spatiul personal”. Sistemul include un birou, un scaun si un acoperis extensibil in forma de sfera, microfoane si camere video integrate, iar tot mecanismul este pus pe roti, astfel incat angajatul sa aiba mobilitate si sa-si poata muta biroul dintr-o parte in alta a cladirii, daca doreste acest lucru. Designul ma duce cu gandul la insecte…insa unele dragalase. V-ati putea imagina lucrand in asa ceva?

    Secolul biroului “cubicle”
    Biroul Eclipse este un concept de spatiu de munca perfect pentru “solitarii” din birou. Te tine departe de ochii curiosi ai colegilor si poate fi considerat un loc privat care iti ofera intimitate. Ma intreb doar ce se intampla daca exista un “solitar claustrofob” ? asta ar fi culmea ironiei. Pentru binele acestor oameni sper ca s-a lucrat la sistemul de ventilatie pentru a nu suferi de lipsa de aer.
    Eclipse Office Partitioning System poate fi considerat cel mai surprinzator proiect de tip “cubicle”. Este mai mult decat un simplu birou sau scaun, iar abajurul in forma de bula care imbraca Eclipse vine la pachet cu tot felul de gadgeturi high tech. Sfera ce acopera biroul propriu-zis inconjoara angajatul cu imagini linistitoare ? o pajiste frumoasa, un rasarit de soare, valurile marii sau o vedere a Coruscant (planeta imaginara din universul Star Wars) pe timp de noapte. Sistemul functioneaza de asemenea intr-un mod care favorizeaza productivitatea, actionand ca un ecran pentru videoconferinte. Barele care sustin acoperisul sunt si ele functionale, avand integrate lumini, camere video si microfoane.

    Master-Rig – masterpiece?
    Oricat de bine s-ar potrivi acest sistem in spatiul de munca din cladirile de birouri, trebuie sa mai avem putina rabdare. Inca nu se comercializeaza, Eclipse fiind doar in stadiul de proiect. Tot in stadiul de proiect deocamdata, este o alta creatie a unui inginer german care a lansat un birou multifunctional pentru pasionatii de jocuri si care anunta ca va scoate pe piata un birou de lucru revolutionar.
    Pasionatii de jocuri au la dispozitie un spatiu complet utilat care seamana cu Pacman din jocul omonim (in care o figurina mananca bile). Battle-Rig Pro, acest Pacman rosu care pare ca inghite PC-ul si toate device-urile care exista pe birou, este o creatie a unui producator german, Master-Rig. Battle-Rig Pro se distribuie doar in Germania, Austria si Elvetia, iar pretul este in functie de planul proiectului, pentru ca biroul se poate face dupa specificatiile clientului. Master-Rig a anuntat lansarea spatiului de lucru revolutionar, care se numeste Office-Rig, la sfarsitul anului 2007. Mai este putin pana in 2008, asa ca vom vedea daca Office-Rig se ridica la inaltimea lui Eclipse.

  • Site pentru sexul… tare: www.groomgroove.com

    Cum nunta este, totusi, un eveniment important si pentru barbati (nu numai pentru sexul frumos si slab), Michael Arnot, presedinte al Groove Media, a fondat un site exclusiv pentru barbati, prin care ii ajuta sa treaca peste emotiile inerente unei nunti si sa-si dea gata viitoarea sotie cu declaratii coplesitoare si maniere demne de un adevarat gentleman.

    Nunta perfecta
    GroomGroove.com este singurul ghid online pentru logodne si nunti care se adreseaza exclusiv barbatilor. Modul in care sunt tratate evenimentele care preced si succed o nunta a atras mii de utilizatori din toata lumea, formandu-se o adevarata comunitate a mirilor sau a viitoriilor miri. “Barbatii nu sunt interesati de florile de nunta, dar iubesc site-ul GroomGroove.com“, a fost comentariul unui blogger care a declarat acest site – “cel mai cool site al zilei” pe coolsiteoftheday.net.
    Site-ul contine articole informative despre unul dintre cele mai importante evenimente din viata unui om, scrise cu foarte mult umor, intr-un stil tipic masculin – de la cum sa-ti ceri de sotie iubita (in ce loc, cum sa-i spui etc.), cum sa scrii juramintele de nunta si pana la planificarea nuntii si a lunii de miere. “GroomGroove.com este unic in industria nuntilor, pentru ca ofera informatii despre mire, cavalerul de onoare si despre ceilalti barbati implicati intr-o nunta”, spune Arnot. “Site-ul atrage atentia si celui mai reticent mire fata de astfel de site-uri. Primim constant feedback pozitiv atat de la miri, cat si de la mirese”, spune Aubree Smith, directorul de creatie al site-ului. La inceputul anului 2007, site-ul a fost imbunatatit din punct de vedere al continutului, care este realizat cu ajutorul mai multor experti in industria nuntilor din toate colturile SUA.

    Location, Location, Location
    Site-ul incepe cu sectiunea – The Engagement – in care sunt sfaturi cu privire la modul in care viitorul mire trebuie sa-si ceara partenera de sotie. Potrivit articolului de la aceasta sectiune, cel mai important lucru pentru cererea in casatorie este locatia ? regula ce se aplica in cazul cererii in casatorie la fel cum se aplica si in real estate. Un alt lucru important este ca acela care face propunerea sa fie sigur de raspunsul partenerei. “Elementul surpriza pe care il astepti este: ‘Oh, my God, nu credeam ca azi este “the big day”! Foarte ingenioasa ideea ta de a scrie pe peluza “Will you marry me”‘ si nu ‘Oh my God, nu ma gandeam ca tu credeai ca relatia noastra este atat de serioasa’”, este sfatul specialistilor de pe GroomGroove.
    Dupa ce partenera a spus “Da, accept”, mirele poate sa treaca la urmatorul pas ? organizarea propriu-zisa a nuntii, sectiune ce se numeste Groomville. La Weddings101 cei doi miri se pot informa de costurile pe care le implica acest eveniment, iar sectiunile For the best man si Other players sunt dedicate celorlalti participanti la nunta.

    Diamant calculat
    Pe 6 noiembrie 2007, cei de la Groove Media au mai adaugat o sectiune site-ului. Au lansat calculatorul pentru inelul de logodna, care iti spune cat trebuie sa cheltuiesti pe inel, in functie de salariul tau. Spre exemplu, pentru un salariu anual de 12.000 de dolari (in jur de 8.200 de euro), un viitor mire trebuie sa puna deoparte 2.000 de dolari (aproape 1.400 de euro) pentru inelul de logodna. Mecanismul prin care site-ul calculeaza suma minima pe care trebuie sa o dai pe inel se bazeaza pe o traditie veche de 60 de ani ? “the two months salary”. Aceasta idee a fost lansata de cei de la DeBeers in 1947, cand au incercat sa-si mareasca vanzarile de diamante prin campania de marketing “A diamond is forever” (un diamant este pentru totdeauna). DeBeers a vrut sa vanda diamante in masa si sa nu mai fie privite ca bijuterii exclusiviste. Astfel, pretul unui diamant se ridica la nivelul a doua salarii, de aici ideea “the two months salary”.

  • Vintage PC, Trendy MAC

    Ajungi la birou. O noua zi de munca incepe. Dupa ce iti savurezi cafeaua, te asezi confortabil in scaun si incepi sa lucrezi. Deschizi Mac-ul trendy pe care il iei si la serviciu, chiar daca firma iti asigura computerul – un PC, si aduci argumente celor nedumeriti de faptul ca preferi propriul notebook, utilizand excesiv cuvantul “calitate”. Fara s-o spui cu voce tare, gandesti ca PC-ul s-a demodat de mult si stii ca geanta inscriptionata cu cel mai ravnit mar din lume este mai populara chiar si decat geanta pentru catei (cu tot cu patruped in ea) purtata pe strada, ca la Hollywood. Cu ultima picatura de obiectivitate incerc sa-mi dau seama ? Mac sau PC?

    “Daca vrei un Mac, te costa mai mult sa-l cumperi, gasesti mai greu programe sau te lovesti de diverse probleme de comunicare/compatibilitate cu utilizatorii de PC care, pana la urma, sunt mai multi. Cu PC-ul te lovesti de Windows si asta e suficient”, spune Serban Alexandrescu, creative director al Headvertising, utilizator atat de PC, cat si de Mac.
    Fanii celor doua tipuri de calculatoare duc o lupta apriga pe forumuri si site-uri de specialitate in ceea ce priveste cele doua tipuri de computere, aducand argumente pozitive si negative de fiecare parte. O butada celebra spunea despre PC ca e facut de oameni prosti ca sa fie folosit de oameni destepti, iar Mac-ul este facut de oameni destepti ca sa fie utilizat de oameni prosti. “Pana acum cativa ani subscriam si eu la aceasta exagerare expresiva”, spune Cristian Ungur, creative director al Utopium, agentie de publicitate, care acum este un fan al Mac-ului.
    Razboiul PC vs. Mac este mai actual ca oricand. Daca prima ironie nu sustine clar unul dintre computere, sustinatorii PC-ului si-au aratat evident dispretul fata de calculatoarele de la Apple. Acestia au facut o ilustratie care a circulat multa vreme pe Internet si in care PC-ul, reprezentat printr-un barbat care seamana cu Bill Gates, proprietarul Microsoft si producatorul sistemelor de operare Windows, se intalneste si incepe sa discute cu Mac-ul, care seamana cu Steve Jobs, seful Apple.
    PC-ul catre Mac: Vai, nu ma simt bine deloc. Cred ca am luat un virus. Au fost peste 100.000 de virusi pentru PC-uri anul trecut.
    Mac: Ah, da. Dar doar pentru PC-uri. Nu si pentru Mac-uri.
    PC: WOW… asta pentru ca Mac-urile au sisteme anti virusi si protectie superioare?
    Mac: Nu… pentru ca… in fine… nimeni nu se deranjeaza sa faca vreun virus pentru Mac-uri. Cred ca se gandesc ca utilizatorii de Mac sufera deja destul…
    Concluzia, de altfel rautacioasa, a ilustratiei: Nimeni nu da un ban pe Mac.

    Cei doi Steve
    Lupta dintre Mac si PC a inceput in urma cu aproximativ 30 de ani. Desi la inceputurile tehnologice Mac-ul detinea suprematia (si chiar monopolul, pentru o perioada), PC-urile, prin cei de la IBM la inceput si mai apoi prin Dell, Hewlett Packard si alte cateva nume din industria IT, au castigat incet si sigur piata calculatoarelor, trimitandu-l intr-un con de umbra pe Steve Jobs, impreuna cu al sau Mac. Astfel ca nimeni nu isi mai aduce aminte ca la sfarsitul anilor ?70, piata calculatoarelor personale era dominata de Steve Jobs si partenerul sau de atunci Steve Wozniak, iar cativa ani mai tarziu, cand a aparut PC-ul, IBM a fost considerat un competitor nesemnificativ pentru ca Jobs sa-l ia in seama.
    Se pare insa ca Jobs, pe masura ce a cedat teritoriul producatorilor de PC-uri, a devenit mai mult un artist decat un om de afaceri. Spre deosebire de PC, un produs de masa cunoscut si inteles de toata lumea, seful Apple vinde mai degraba o marca, o ideologie, un produs “la moda”, mult mai stilizat (si poate si mai bun din multe puncte de vedere) decat produsul care l-a imbogatit pe Bill Gates, omul cunoscut in toata lumea pentru sistemul de operare Windows si aplicatiile software pentru PC-uri.
    “Mac a mizat enorm pe intuitivitatea designului interfetei si al produselor. PC-ul a avut insa preturi ‘pentru oameni’, ceea ce a ajutat in a alfabetiza pamantenii in ceea ce priveste computer-literacy-ul”, explica Ungur.

    Medicament pentru fobii
    Daca Mac-ul este mai bun sau nu decat PC-ul nu reiese din vanzari, capitol la care PC-ul este de departe invingator. Asta pentru ca PC-ul este si mult mai ieftin decat competitorul sau. Mac-ul, in schimb, este pentru “connaisseuri”, pentru elita IT-stilor; un produs care si-a castigat fani printr-o strategie pe termen lung. Si se pare ca lucrurile pe care mizeaza Jobs in acest razboi ajung la mintea, la inima si la buzunarele a din ce in ce mai multor persoane, care odata ce au pus mana pe un Mac, nu mai pot reveni la computerul “fara personalitate”.
    Directorul de creatie al Utopium este deja la al doilea Mac. Pe primul l-a vazut in 1992, in Danemarca, iar doi ani mai tarziu, l-a vazut si in Romania. Tot ce stia despre Mac-uri, la vremea aceea, era faptul ca avea reclame mai inteligente si mai “omenesti”, care nu complexau utilizatorii fara cunostinte sau studii in domeniu. In plus, stia ca sunt mai rare, mai scumpe, mai frumoase si mai compacte. Mac-ul a fost insa cel care l-a scapat de “frica de calculatoare”, pentru ca i s-a parut foarte usor de folosit “gratie interfetei grafice net superioare PC-ului”. “Prin toti porii emitea ?usurinta in utilizare?, iar designul era foarte modern”, explica Cristian Ungur.

    Calitate vs. cantitate
    Alexandrescu foloseste in paralel ambele tipuri de computere si considera ca disputa Mac vs. PC poate fi tradusa de fapt in calitate vs. cantitate. Desi admite ca fiecare are avantaje si dezavantaje, cand vine vorba de munca, Mac-ul este pe primul loc in topul preferintelor. Prima data cand Alexandrescu a deschis un Mac, a facut-o din curiozitate si i-a placut cum mergea Photoshop-ul pe el. Ce nu i-a placut atunci a fost interfata grafica a sistemului. Insa daca ar fi sa aleaga intre Mac si PC, ar alege fara ezitare Mac-ul. De ce? “Pentru ca face tot timpul exact ce trebuie sa faca”, spune Alexandrescu, utilizator de computere de 13 ani.
    Intre notebook si desktop, directorul de creatie al Headvertising alege insa desktopul si isi explica optiunea prin prisma meseriei. “Jobul ma obliga sa iubesc desktopul. Quad-core (patru nuclee pe un singur cip de siliciu) si dual monitor daca se poate”, explica in termeni tehnici Alexandrescu, care are un Mac Pro ce a costat aproape 6.000 de euro. MacBook-ul (notebook semnat Apple, care costa in jur de 1.200 de euro) il foloseste doar pentru prezentari sau cand este neaparat necesar si spune ca nu a fost niciodata dispus sa sacrifice performanta pentru comoditate.
    In schimb, Ungur este adeptul notebook-urilor de pe vremea cand isi lua de lucru acasa si ii place ca poate avea mobilitate si poate folosi computerul si in calatorii.

    Mac Ssi “Sex and the City”
    Popularitatea computerelor de la Apple este scazuta in Romania, acestea fiind mai degraba folosite in mediul corporate, in departamentele de creatie sau in cele de grafica. Penetrarea mai scazuta in randul utilizatorilor obisnuiti poate avea legatura si cu faptul ca sistemele de operare sunt diferite, insa fanii adevarati ai Mac-urilor nici nu se pot gandi la posibilitatea de a folosi un Mac pe care este instalat Windows.
    “OS X (sistemul de operare proprietar Apple – n.r.) este foarte intuitiv si prietenos. Eu nu as folosi Windows pe un Mac. E ca si cum as vrea sa-mi transform Mac-ul in PC, ceea ce nu vreau”, spune Alexandrescu care considera ca popularitatea scazuta in Romania a produselor de la Apple este in relatie directa si cu promovarea redusa. Chiar si asa, Mac-ul este considerat computerul trendy de pe piata IT, iar odata cu serialul “Sex and the city”, in care personajul principal – jurnalista Carrie Bradshaw – foloseste un notebook de la Apple, Mac-ul a prins si in randul femeilor. Acestea au inteles ca sa porti doua genti (una obligatoriu pentru laptop) este chiar “la moda” si, pana la urma, care este cea mai mare slabiciune a femeilor daca nu “moda”?
    In ceea ce priveste pretul mai mare al Mac-urilor, totul sta probabil tot intr-o strategie de marketing a celor de la Apple, pentru ca altfel nu ar mai fi considerat un produs premium printre zecile de branduri de calculatoare personale si s-ar pierde printre acestea pe rafturile magazinelor. Asa ca pana la urma, este vorba de clientul tinta al celor doua tipuri de computere si se prea poate ca Mac-ul sa nu ajunga niciodata un produs de masa, asa cum este PC-ul. Ceea ce inseamna, la final, ca este foarte greu de stabilit invingatorul acestei confruntari si numai faptul ca o cautare pe Google dupa campul Mac vs. PC returneaza peste 6,5 milioane de rezultate este un argument destul de puternic ca razboiul este departe de a se fi incheiat.

    Mituri comune despre mac

    Mit: Aplicatiile Windows si Linux nu ruleaza pe un Mac.
    Adevar: Poti rula aproape orice sistem de operare pe Mac-uri, indiferent de platforma.

    Mit: Microsoft Office nu functioneaza pe un Mac.
    Adevar: Mac-urile pot rula MS Office, iar documentele create pe un Mac sunt perfect compatibile cu Windows.

    Mit: Mac-ul nu se potriveste cu reteaua mea.
    Adevar: Mac OS X poate comunica cu orice file server protocol important, pe orice platforma de server cunoscuta astazi pe piata.

    Mit: Mac-urile sunt scumpe.
    Adevar: Hardware-ul si software-ul Apple ofera valoare adaugata. Mac-ul este proiectat pentru a optimiza productivitatea cu un raport pret/performanta exceptional si cu o investitie minima pentru cele mai inovative functionalitati oferite pe orice platforma.

    Mit: Mac-urile sunt proprietare ? cu licenta.
    Adevar: Mac OS X este o arhitectura open source, bazata pe standardele industriei IT.

    Mit: Noii utilizatori de Mac invata foarte greu cum sa il utilizeze.
    Adevar: Mac-ul doar merge. Utilizatorii Mac invata foarte repede cum sa-l utilizeze gratie interfetei prietenoase si intuitive a sistemului de operare Mac OS X.

    Mit: Sistemul de operare Mac OS X nu este stabil.
    Adevar: Mac OS X se bazeaza pe UNIX, o platforma recunoscuta pentru stabilitatea sa.

    Mit: Apple produce numai iPod-uri, playerele de muzica digitala, atat de populare in toata lumea.
    Adevar: Apple produce computere performante (serioase) pentru stiinte serioase.

  • Cititorilor mei

    De ce sunt cartile ultimul bastion al erei analogice?“ Cu aceasta intrebare si-a inceput Jeff Bezos, directorul executiv al magazinului online Amazon, discursul la un eveniment ce a avut loc saptamana trecuta la W Hotel din New York. „Cartile se opun cu incapatanare digitalizarii“, a continuat el, „si cred ca exista un motiv foarte bun pentru asta: sunt o tehnologie atat de evoluata, cu o experienta de 500 de ani in domeniu, incat sunt greu de inlocuit.“

    Seful Amazon a prezentat in acest fel, in fata unui public de cateva sute de persoane, un echipament electronic numit Kindle, un soi de ecran portabil de mici dimensiuni, care cantareste 290 de grame – mai putin decat o carte obisnuita si care poate fi folosit pentru citirea cartilor in format digital, asa-numitele e-books. „Lucram la Kindle de mai bine de trei ani“, a spus Bezos, lasand astfel sa se inteleaga faptul ca nu a facut la intamplare acest prim pas catre segmentul electronicelor, in incercarea de a se impune pe o piata unde niciun alt concurent, aici fiind inclusa si compania japoneza Sony cu al sau Reader, nu a reusit sa castige dominatia.

    „Cartile digitale sunt considerate un segment de nisa, care pana acum nu au avut atat de mult succes pe cat se credea initial“, recunoaste Scott Devitt, analist in cadrul companiei Stifel Nicolaus. In urma cu sase ani, optimistii din industria cartilor prevedeau cresteri de 400% de la an la an pentru cartile in format digital, urmand ca numai piata din SUA sa ajunga la o valoare de 25 de miliarde de dolari (in jur de 17 milioane de euro) in 2008. Vanzarile de carti in format digital si de echipamente de e-lectura nu au avut nicidecum acest succes, piata americana de e-books fiind estimata in prezent la 15-25 de milioane de dolari (10-17 milioane de euro), potrivit lui Arthur Klebanoff, directorul executiv al editorului de carti digitale Rosetta Books LLC. Mai mult, diferite companii cu afaceri pe acest segment – Xerox Corp, Philips Electronics sau Barnes & Noble – au renuntat de-a lungul timpului la diviziile de carti in format digital.

    Kindle ar putea insa propune un model de business de viitor in aceasta industrie, crede Devitt, analistul Stifel Nicolaus, care vede in functiile fundamental diferite fata de cele ale principalului competitor, Sony Reader, o oportunitate pentru piata cartilor digitale. „Se vede ca modelul Sony a fost conceput de oameni cu o gandire tehnologica, pe cand Kindle e mai prietenos cu cititorii“, considera Evan Schnittman, vicepresedinte in cadrul Oxford University Press. Practic, Amazon mizeaza pe o strategie similara cu cea adoptata de Apple in urma cu sase ani, cand a lansat popularul player de melodii digitale iPod, oferind melodii prin magazinul online iTunes: integrarea echipamentului (produs de o companie din China) cu un pachet de servicii online, segment in care Amazon are o experienta vasta.

    Si totusi, tocmai acest model este cel care a starnit controverse aproape imediat dupa anuntul lui Jeff Bezos. Dupa parerea unora din comentatori, Kindle are doua probleme esentiale – costul ridicat in raport cu cel al unei carti obisnuite si designul extrem de incarcat cu butoane, in timp ce tendintele in domeniu propun echipamente cu design minimalist si cat mai putine butoane. Aparatul costa 400 de dolari (putin pes-te 270 de euro), mai scump cu 100 de dolari fata de pretul versiunii imbunatatite a echipamentului de e-lectura Reader, lansata de Sony in luna octombrie. „Amazon ar trebui sa dea echipamentul gratuit, mai ales in conditiile in care accesul la continut nu este gratuit nici atunci cand ai deja un document sau o carte digitala“, scrie un comentator sub pseudonimul DrXym pe marginea unui articol despre Kindle publicat in presa internationala.

    Amazon ofera gratuit numai accesul la internet wireless pe echipament, avand in acest sens un contract incheiat cu Sprint, dar continutul descarcat de utilizatori pe Kindle este contra cost. Astfel, o carte din selectia de aproximativ 90.000 de titluri oferite deocamdata de Amazon costa in medie 10 dolari (6,7 euro), in timp ce pentru a transfera un document digital, pe care deja il detin din alte surse, in memoria echipamentului, utilizatorii trebuie sa plateasca o taxa de 10 centi (la Sony Reader accesul la fisiere este gratuit). „Oamenii nu trebuie sa aiba un computer la indemana pentru a putea cumpara cartile digitale, conectivitatea la internet facand posibila aceasta activitate direct de pe Kindle“, spune Jeff Bezos.

    Parerea lui DrXym este insa contrazisa de veggirl, care cheltuie lunar in jur de 200 de dolari (135 de euro) pe carti si care gaseste totusi varianta echipamentului digital mai economica, fiindca, dincolo de pretul ridicat al aparatului, cartile in format digital din oferta Amazon sunt mai ieftine decat cele tiparite. „E drept, nu as plati inca 400 de dolari pentru Kindle, dar cand se mai ieftineste putin chiar va fi o investitie buna“, spune ea, aducand argumentul ca in memoria echipamentului incap, in functie de dimensiune, aproximativ 200 de carti digitale, pe cand in biblioteca ei isi gaseste mai greu locul acelasi numar de carti. Iar daca in ecuatie intra si un card de memorie pentru echipamentul digital, numarul cartilor care incap in memorie ajunge la 1.000.

  • Hotii si vardistii

    Saptamana trecuta am revenit la LonelyGirl15 si replica ei britanica Kate Modern, pentru ca sunt manifestari specifice internetului social care avanseaza pretentia de a reprezenta o noua forma de arta. Curajoasa pretentie, daca tinem seama ca celelalte arte au avut nevoie de mii de ani pentru a se cristaliza iar toate artele „noi“ nu sunt de fapt decat combinari ale celor ancestrale. Opera, de pilda, aduce naratiune, muzica, teatru si dans intr-un scenografie care adauga mixturii arhitectura si artele vizuale. Peste toate acestea troneaza insa o intelegere intre creatori si spectatori, o anumita conventie care delimiteaza lumea reala de lumea reprezentata. Aceasta conventie este cea asupra careia pun presiune toate noile manifestari care aspira la statutul de arta, pentru ca ea este magia care-l transpune pe bizonul pictat in grota de la Altamira in lumea vanatorii, iar pe noi, modernii, in tragedia Antigonei sau in lumea imposibila a lui Magritte.

    Argumentele care indreptatesc povestea lui LonelyGirl15 sa se pretinda o forma de arta sunt aceleasi care neaga aceasta pretentie si se leaga de limitele in care s-a jonglat cu conventia. Cel putin in prima faza, conventia a fost abolita, „spectatorii“ – utilizatorii MySpace si YouTube – considerand filmele postate ca fiind „adevarate“ (adica nicidecum o reprezentare) si s-au simtit indreptatiti sa comunice cu personajul si astfel sa influenteze involuntar povestea. Apoi au aparut suspiciunile, in baza unor indicii care prefer sa cred ca au fost plantate de catre „creatori“, si de-aici a inceput partea interesanta: spectatorii au inceput sa caute limita intre realitate si reprezentare, inducand astfel o conventie specifica mai degraba jocurilor de genul hotii si vardistii, asumandu-si roluri de detectivi, cu diferenta ca regulile lipsesc iar spatiul jocului nu este marginit decat de referintele povestii. In fine, cand cautatorii s-au apropiat de raspuns, creatorii aveau deja publicul implicat suficient in poveste pentru a fi dispus sa accepte o conventie propriu-zisa: ceea ce vedeti este o reprezentare.

    Intrebarea persista: e un joc? Da si nu: happening-ul s-ar incadra mai degraba in ceea ce se cheama „alternate reality game“ (ARG), o specie cu oarecare traditie in lumea retelei. Este greu de definit ce este un astfel de joc al realitatii alternative, deoarece este de fiecare data altfel. In toate cazurile insa, ideea este de a dezvolta interactiv o poveste care-i cuprinde pe participanti („fictiune imersiva“) si care se intinde pe diverse medii (in special cele suportate de internet, dar spatiul jocului nu este limitat la lumea virtuala). Spre deosebire de alte jocuri din internet, ARG nu implica o instanta bazata pe inteligenta artificiala care sa construiasca scenarii, nu pretinde jucatorilor sa-si asume roluri si nu necesita o interfata speciala. Exista totusi un „Papusar“ (Puppetmaster) care conduce jocul si care lanseaza misterele pe care participantii trebuie sa le dezlege pe baza unor indicii pentru a duce mai departe povestea. Exista si aici o conventie, reprezentata de „cortina“ – o metafora a limitei dintre jucatori si papusar.

    Totul pare sa se inscrie in tiparele jocului, dar diferentele ies repede la iveala. In primul rand, jucatorii nu cunosc regulile (instituite de papusar si redefinite mereu pe baza precedentelor), astfel incat mare parte din farmec vine tocmai din descoperirea acestora si a „marginilor“ spatiului fictiunii prin incercari repetate. Pe de alta parte, un joc fara reguli si fara margini prestabilite nu mai este un joc, iar mantra definitorie a ARG, principiul de baza, este tocmai TINAG: „This Is Not A Game“ (acesta un este joc). Aproape nimic nu este prestabilit: Papusarul lanseaza ideile scenariului si indiciile, dar participantii (care se organizeaza liber in comunitati) sunt cei care le descopera, le combina si completeaza zonele albe. Povestea rezultata este mai degraba povestea constructiei povestii, un soi de „mise en abime“ in termenii literaturii.

    Fie ca e o forma de arta sau un simplu joc, este cert ca ARG poate fi un extraordinar instrument de marketing viral. Capodopera genului, The Beast (care a adunat peste 3 milioane de participanti), a fost de fapt o forma de promovare a filmului „A.I.“ realizat de Steven Spielberg. Ultima idee in domeniu: daca participantii intr-un ARG pot rezolva dificile probleme fictive, de ce n-ar putea rezolva si probleme ale lumii reale? Un nou proiect numit „World Without Oil“ va cauta scenariile supravietuirii intr-o lume fara petrol.