BusinessMagazin

Category: Business Hi-Tech

Știri și articole interesante din afacerile în domeniul Hi-Tech – informații din domeniul IT, comunicații și altele

  • Web 3.0, varianta demo

    Tarziu in noapte, unul dintre posturile locale de televiziune din Las Vegas difuzeaza o masa rotunda despre Consumer Electronics Show, targul international care aduce orasului sute de milioane de dolari anual in doar cateva zile. Moderatorul pune o intrebare standard: care este tendinta dominanta in acest an? Rezulta un Turn Babel: fiecare invitat spune altceva. Concluzia finala este imposibil de tras. Ce sa alegem? Vaga si vechea sintagma "trecerea de la analog la digital"? Infuzia masiva de hardware si software in automobile? Un nou episod si mai dramatic din telenovela high definition Blu-ray versus HD DVD? Aparitia unor roboti “de larg consum” uimitori si la preturi rezonabile? Oferta incredibil de bogata de televizoare LCD sau cu plasma?

    Fiecare dintre aceste subiecte ar putea umple pagini intregi, dar fara sa se delimiteze clar ca un trend dominant al actualei editii a CES. O privire mai atenta scoate insa la iveala un element cvasiprezent in mai toate noile tehnologii, la fel de esential precum curentul electric pentru civilizatia actuala: internetul. Aproape toate marile companii prezente la CES au avut grija sa-si conecteze la worldwide web conceptele cu care au venit sa cucereasca lumea. |n acest peisaj, furnizorii de continut multimedia sunt, la randul lor, curtati intens de mai toate companiile hi-tech, in efortul de a atrage consumatorii oferindu-le portii generoase de divertisment si informatie digitale.

    Cand discutam despre internetul mobil, apare inevitabil comparatia cu computerul: care va fi castigatorul in disputa dintre telefon si laptop, ca echipamente de accesare a internetului? Navigarea pe net prin intermediul telefoanelor mobile este inca destul de scumpa si de greoaie. Ecranul acestor echipamente este deocamdata meschin, iar afisarea site-urilor devine adesea frustranta. De cealalta parte, majoritatea laptopurilor sunt grele, bateria are durata scurta de utilizare intre incarcari, insa monitorul este confortabil.

    Cel mai pare producator de cipuri din lume, Intel, propune ca rezolvarea acestei dileme sa fie un echipament nou de conectare, pe care l-a denumit "mobile internet device" (MID). Paul Otellini, directorul executiv al companiei, a descris la Las Vegas cum trebuie sa arate MID: sa consume foarte putina energie, sa aiba tastatura completa si un ecran cu diagonala in jur de 7,5 centimetri (3 inci). Un astfel de computer portabil miniaturizat ar putea fi preferat telefonului mobil, sustine Otellini. |n cateva luni, Intel va incepe sa livreze un nou tip de procesor (denumit Silverthorne), de dimensiuni mai reduse decat cele standard si care consuma relativ mai putina energie. Acest procesor, impreuna cu platforma aferenta, ar face din MID un echipament mai suplu decat un laptop obisnuit, dar cu functii mult mai evoluate fata de telefoanele mobile.
    MID isi propune asadar sa devina minunea tehnologica a electronicelor de consum in acest an, printre altele datorita implicarii in proiect a companiei One Voice Technologies, care il va dota cu functii evoluate de recunoastere vocala pentru activarea functiilor de player de muzica si video, chat, afisare a hartilor. Cu alte cuvinte, vom apasa mai putin pe taste si, in schimb, ii vom vorbi micului computer. Chiar si cautarea unor informatii pe internet se va face tot prin voce. Echipat cu GPS, MID va fi dotat si cu un soft de traducere automata in engleza a convorbirilor captate prin microfonul incorporat si purtate in alte limbi.

    Scepticii stramba insa din nas, afirmand ca MID nu va deveni prea curand un echipament popular, din cauza slabei raspandiri a internetului wireless broadband, in comparatie cu retelele bine puse la punct ale companiilor de telefonie mobila. Raspandirea convorbirilor prin intermediul internetului (VoIP), desfasurate pe dispozitive mobile conectate la hotspoturi, ramane insa o amenintare pentru veniturile companiilor de telefonie. Furnizorul de telefonie VoIP Skype s-a inscris ca furnizor de tehnologie pentru MID al Intel si, mai mult, cu ocazia CES a anuntat si parteneriatul cu Sony in urma caruia gamerii care folosesc consola PlayStation Portable conectata la WiFi vor putea vorbi prin VoIP, intr-o maniera de neinchipuit pana acum. Vor vedea, de pilda, care dintre utilizatorii din lista de contacte este in retea si poate fi apelat. Daca mai era nevoie de inca o dovada ca Skype tinde sa devina un operator de telefonie mobila, atunci aceasta ar putea fi anuntul ca serviciile sale vor fi disponibile si pe noua Nokia 819 Internet Tablet.

    Yahoo!, in schimb, mizeaza pe telefonul mobil, venind la CES cu o noua interfata pentru accesarea serviciilor sale pe telefoanele mobile, Go3.0. Aplicatia promite un acces mai usor si personalizat la e-mail, stiri, cautare, meteo, harti pe telefonul mobil. Yahoo! a initiat si parteneriate cu MySpace, eBay si MTV Networks care vor crea servicii speciale pentru utilizatorii Go3.0. Totodata, Go3.0 este deschisa pentru dezvoltatorii de software care sunt invitati sa creeze aplicatii. Cu aceasta, Yahoo! incearca sa evite sa fie prinsa pe picior gresit de catre Google, care la randul sau lucreaza intens la noul sistem de operare pentru telefoanele mobile, Android.

    Directorul executiv Jerry Yang a iesit in sfarsit din silentio stampa cu ocazia CES si a facut eforturi de a convinge publicul ca Yahoo! poate veni tare din urma in concurenta cu Google. Pentru cine nu considera ca felul cum se comporta Yahoo! Mail Beta ar confirma aceste sperante, nu-i nici o problema: Yang spune ca modul in care utilizam acum e-mail-ul este oricum primitiv si promite ca va oferi solutii noi prin care mesajele din inbox sa fie ierarhizate in functie de importanta categoriilor de expeditori, iar informatiile continute in mesaje si comunicarea electronica sa fie imbogatite cu date selectate in functie de context, culese de pe internet. Yahoo! Mail ar urma sa adune la un loc mesaje scrise si vocale, mesagerie instant si mesajele din retelele sociale la care utilizatorul e conectat, ca MySpace sau LinkedIn, iar daca acesta va scrie un mesaj despre un restaurant unde vrea sa invite pe cineva din lista sa de contacte, i se vor oferi automat date despre restaurant si eventual despre preferintele in materie ale destinatarului.

    Cat priveste Google, compania a fost consecventa cu strategia sa low profile si cu ocazia CES. Nu a a inchiriat niciun pavilion, singura stire mai semnificativa fiind parteneriatul cu Panasonic, liderul mondial al monitoarelor cu plasma, prin care serviciile video si foto YouTube si Picasa vor fi accesibile si pe televizoarele cu inalta definitie. Nu este clar daca Google va deveni si furnizor de continut video high definition. Un lucru e sigur insa, absenta Google de la CES a facut ca spectacolul internetului ca vector si catalizator pentru tot ce inseamna IT&C sa fie incomplet.

    Dincolo de spectacolul, punctat de acorduri rock, al retragerii lui Bill Gates din functiile executive, Microsoft a adaugat obsesiv componenta de internet in toate noile produse aduse la CES. De pilda, a lansat in varianta beta, deocamdata doar pentru americani, aplicatia Office Live Beta Workspace. Utilizatorului i se pune la dispozitie un spatiu de 500 MB in care poate gazdui documente Word Excel, PowerPoint sau PDF pe care le poate accesa apoi de pe orice computer cu conexiune la Internet. Fisierele pot fi modificate si expediate in interiorul unei comunitati mult mai usor, datorita Workspace.

    Microsoft s-a preocupat in mod deosebit de parteneriatele cu giganti media, furnizori de continut: impreuna cu NBC Universal va lansa portalul NBCOlympics.com cu prilejul Jocurilor Olimpice de la Beijing, prin care utilizatorii vor accesa, live sau la cerere, peste 3.000 de ore de transmisiuni video. Portalul va fi cu acces gratuit si se va baza pe suita de aplicatii pentru web Silverlight. Tot la CES a fost anuntata si alianta MGM-Microsoft prin care filme clasice, precum "Terminator" sau "Tacerea mieilor", vor fi disponibile prin intermediul consolei de jocuri Xbox360, devenita astfel echipament de furnizare de continut video. Prin acelasi echipament, ABCTelevision si Disney Channel vor livra emisiuni de succes si seriale precum "Neveste disperate", "Lost" sau "Grey’s Anatomy".

    {i in privinta livrarii de continut video prin internet, companiile au mari promisiuni. Demonstratia facuta de operatorul american de cablu Comcast i-a excitat la maximum pe toti dependentii de continut video high definition. Datorita unei noi tehnologii de modem, Comcast a descarcat un film in doar cateva minute, la fantastica viteza de 160 Mbps. Directorul executiv Brian Roberts a promis ca vitezele comerciale de 100 Mbps la internetul prin cablu vor deveni “absolut posibile” anul viitor pe cateva piete. "Supervitezele la download-ul de filme se afla abia la inceput. Furnizarea de continut prin internet va cunoaste o revolutie", afirma Roberts.

    Unul dintre exemplele cu care Bill Gates si-a sustinut viziunea asupra serviciilor bazate pe internet s-a referit la conceptul unui echipament care poate recunoaste o persoana sau un loc de interes public, datorita programelor de interpretare a imaginilor. Aparatul, asemanator cu un dispozitiv GPS, odata indreptat spre o persoana, va afisa pe ecran informatiile despre aceasta (cele care sunt public disponibile). Daca va scana o strada, ii va oferi posesorului date despre companiile gazduite de cladirile din zona si despre serviciile pe care acestea le ofera.

    Pare infricosator? Probabil nu mai mult decat e-mailurile promise de Yahoo! cu informatii selectate automat de pe internet pentru mesajele personale, sau decat viziunea lui Paul Ottelini, a unui internet “personal”, care nu mai asteapta ca utilizatorul sa caute o informatie, ci ii ghiceste dorintele si interesele. Conectat la internet in banda larga si pus sa interpreteze o fotografie a Beijingului, MID a putut sa traduca, de pilda, denumirile magazinelor sau numele strazilor. Bill Gates s-a folosit, pentru a demonstra ce poate dispozitivul prezentat de el, de propria sa fotografie, pe baza careia aparatul a accesat fotografii si clipuri video de la discursurile prezentate de el cu ocazia ultimelor opt editii ale CES. Visul unui “internet semantic”, imaginat de cei ce sustin ca dupa web 2.0 urmeaza epoca web 3.0, unde structurarea si livrarea informatiei ar trebui sa se faca automat, pare deci a incepe sa se apropie de realitate.

    Credit foto zoso.ro

  • Publicitate locala, deci pe internet

    Publicitatea de provincie, facuta pentru a ajunge la consumatori care nu locuiesc in New York sau Los Angeles, este o piata de 8,5 miliarde de dolari (aproape 6 miliarde de euro). Acest buget se imparte intre publicatiile si televiziunile locale, site-uri si cartile de telefoane Yellow Pages intr-un raport nu tocmai obisnuit. 43,7% revine domeniului online, conform companiei de analiza a pietei Borrell Associates. Aceasta in vreme ce doar acum trei ani ziarele si revistele locale atrageau aproape jumatate din bugete, restul fiind impartit aproximativ egal intre celelalte media purtatoare de publicitate. „Presa scrisa locala s-a concentrat prea puternic pe apararea vanzarilor sale clasice, pentru produsele tiparite, in loc sa vada internetul ca pe un mediu nou si competitiv“, a declarat in Wall Street Journal Gordon Borrell, directorul agentiei care a realizat acest studiu.

    Vestea buna pentru publicatiile scrise e ca se afla pe o piata care oricum creste, cea a publicitatii de provincie. Anul acesta, piata totala este asteptata sa creasca pana la 12,6 miliarde de dolari (8,75 miliarde de euro), cu 48% mai mult decat in 2007. Vestea proasta e ca publicatiile traditionale fac destul de greu trecerea la online, audientele captate prin variantele online ale publicatiilor punctand doar cu 7,1% la incasarile proprii.

    In aceasta transformare, cateva trusturi au abordat strategii distincte. McClatchy, un trust de 31 de cotidiene americane locale, si-a regandit tarifele de publicitate si structura pachetelor de vanzare pentru a fi asemanatoare celor online. Trustul de presa Gannett administreaza acum 50 de retele sociale pe internet adresate mamelor si familiilor, parte a unei strategii mai largi care urmareste cresterea vanzarilor online prin asa-numitele site-uri hiperlocalizate.

    S-ar putea sa fie insa prea tarziu. Audienta locala incepe sa devina un obiectiv important si pentru gigantii online Google si Yahoo!. Din ce in ce mai mult, media traditionale care nu au puterea unei acoperiri nationale se aliaza cu acestia doi pentru a face fata schimbarii.

    Acum mai bine de un an, Yahoo! a semnat acorduri cu aproximativ 6 trusturi de presa pentru a crea o retea publicitara ce include atat spatii online, cat si offline. De atunci numarul lor a crescut permanent, iar titlurile reprezentate acum au ajuns la aproape 300 in Statele Unite.   

  • Meciul titanilor

    La Sun Microsystems, unde a fost director pentru tehnologie (chief technology officer – CTO), Schmidt a asistat la modul cum presedintele companiei, Scott G. McNealy, s-a ridicat impotriva Microsoft si cum i-a catalogat pe conducatorii acestui grup, Steven A. Ballmer si Bill Gates, drept „Ballmer si Butthead“. Ulterior, in timpul celor patru ani petrecuti ca director executiv la Novell, Schmidt spunea adesea ca ar fi o prostie din partea oricarui rival sa incerce sa concureze „cu gigantul“, pentru ca n-ar face decat sa zgandare mania Microsoft.

    Apoi, cu sase ani in urma, Schmidt a prins postul de director executiv la Google si astazi se afla la conducerea unuia dintre cei mai inventivi si spectaculosi jucatori din industria computerelor, liderul de necontestat in cautarile pe internet si in publicitatea online. Cu resursele sale extinse si ochiul atent la noile piete, Google a inceput sa ofere produse online care lovesc chiar in inima puterii financiare a Microsoft: aplicatii de editare de text si de grafice.   

    Infruntarea in plina desfasurare dintre Google si Microsoft promite sa fie o inclestare de poveste in lumea afacerilor. Are sanse sa contureze viitorul ambelor companii si sa dea seama de modul cum consumatorii si corporatiile lucreaza, achizitioneaza, comunica si cum isi organizeaza viata in mediul digital. Google vede toate acestea intamplandu-se pe serverele sale la distanta din centre de date indepartate, accesibile de pe internet prin intermediul unui manunchi de dispozitive cu si fara fir – o structura cunoscuta sub numele de „cloud computing“. Microsoft vede si el un viitor al internetului, dar unul al carui centru de greutate ramane strans legat de software-ul pentru calculatoare personale dezvoltat de companie. Si de aici conflictul intre cele doua abordari.

    Dar intr-un interviu prelungit, acordat la campusul Google din Mountain View, California, Schmidt urmeaza obiceiurile din trecut. Isi ascunde strategiile. Cand vorbeste cu modestie despre o miscare pe care majoritatea industriei o vede ca pe un asalt al Google impotriva Microsoft, Schmidt face tot posibilul sa spuna ca de fapt e cu totul altceva.    

    Nu, spune el, nu s-a gandit nimeni la inlaturarea Microsoft anul trecut, atunci cand Google a introdus un pachet de aplicatii software online numit Google Apps, care include servicii de e-mail, mesagerie instant, calendare, procesare de cuvinte si tabele. Toate sunt versiuni mai simple ale programelor costisitoare care alcatuiesc profitabilul pachet Office al celor de la Microsoft, iar Google le ofera gratuit consumatorilor. Cu toate acestea, spune Schmidt, Google Apps nu sunt altceva decat un pas natural in efortul Google de a oferi mai multe capacitati de procesare utilizatorilor de internet. „Pentru majoritatea oamenilor“, spune el, „computerele sunt complicate si imprevizibile“, datorita defectiunilor si asaltului virusurilor. Daca Google poate oferi pe internet servicii proprii unui calculator, atunci „aceasta va fi o imbunatatire vizibila in vietile oamenilor“, spune el.  

    Ca sa explice, Schmidt se duce catre o plansa. Deseneaza un dreptunghi si insira o lista cu lucrurile care se pot face in „cloud“-ul („norul“ de legaturi) cu centrul pe internet. Apoi, Schmidt adauga ca lista se extinde pe masura ce conexiunile la internet devin tot mai rapide si software-ul de internet se imbunatateste. Intr-o sectiune a dreptunghiului, cam 10%, el hasureaza ce nu se poate face cu ajutorul Google Apps, precum procesarea de grafice elaborate. Asadar, in filozofia Google, 90% din lucrul cu calculatorul se va face in cele din urma cu ajutorul acelui „nor“? „Din punctul nostru de vedere, da“, spune Schmidt. „E un raport 90 la 10“. Inauntrul norului se afla „aproape tot ce ai de facut intr-o companie, aproape tot ceea ce face un angajat calificat“.

    Schmidt crede, evident, ca auspiciile istoriei si ale tehnologiei sunt in favoarea Google. Microsoft insa, bineinteles, nu are de gand sa stea degeaba si sa se uite. Compania a cheltuit miliarde de dolari incercand sa ajunga din urma Google in serviciile de cautare si de publicitate online, pana acum fara succes. Si companiile se lupta in promisiuni, in noi si noi terenuri – hartile online, fisierele video online sau software-ul pentru telefoane mobile. „Principiul de baza al Google este sa incerce sa schimbe toate regulile din lumea software-ului“, spune David B. Yoffie, profesor la Harvard Business School. Daca Google va reusi, spune Yoffie, „o mare parte din valoarea pe care Microsoft o furnizeaza astazi poate deveni caduca“.

    La Microsoft, remarcele lui Schmidt sunt percepute ca strigate de lupta. Microsoft traieste din software-ul traditional instalat pe calculatoarele personale, iar directorii companiei considera o fantezie perspectiva ca 90% din utilizarea calculatorului sa se faca prin intermediul internetului. „Este, bineinteles, total fals, luand in calcul unde se afla piata astazi si incotro se indreapta“, spune Jeff Raikes, presedinte al diviziei de business a Microsoft, care include produsele Office. Pentru Raikes, provocarea Google este un atac la Microsoft care este si prost coordonat, si arogant. „Accentul este pus pe propriul interes competitiv, pe incercarea de a submina Microsoft, in loc sa fie pus pe ce-si doresc clientii sa poata face“, spune el.

  • Tot tu

    Intre mai multe alte topuri, Time a publicat in ultimul numar din 2007 un clasament al celor mai bune 10 site-uri, urmand propriile considerente. Lemonade.com nu este cel mai cunoscut sau folosit dintre site-uri (e lansat recent), dar ar putea schimba comertul pe internet, pentru ca foloseste o abordare noua: ii plateste pe cei care recomanda un produs. Pe traseul vanzator-cumparator – mai exact intre mari magazine online si cumparatori pe internet – cel care recomanda un produs dintr-un magazin primeste 80% din comisionul de vanzare. Restul de 20% revin Lemonade, pentru ca pune la dispozitie locul de intalnire, site-ul, si pentru ca el e cel care stabileste acorduri cu magazinele online care sunt dispuse sa plateasca extra intre 5% si 20% din pretul produselor celui ce-i aduce cumparatori. Acordurile difera cu fiecare retailer in parte, unele fiind dispuse chiar sa ofere 10 dolari pentru un client nou sau sa puncteze si vizitele pe site care nu se transforma in cumparaturi.

    Numele magazinului e inspirat de micile afaceri ale copiilor americani care vand sucuri in fata casei trecatorilor din standuri colorate injghebate ad-hoc, pentru bani de buzunar. Nici Lemonade.com nu va aduce altceva decat bani de buzunar majoritatii celor care isi fac stand pe site. Veniturile obtinute ajung la utilizatori in conturile de PayPal, cel mai cunoscut serviciu de microplati pe internet. „Daca vorbesti cu persoane de 13-25 de ani si le spui ca pot face 15-30 de dolari pe luna recomandand altora ce sa cumpere, vei vedea ca e o veste foarte buna pentru ei“, spune Thomas Zawacki, unul din cei doi fondatori, intr-un interviu acordat New York Times. Tot el spune ca cele mai recomandate produse de pana acum au fost telefoanele mobile si iPod-urile.

    Utilizatorii romani cu cont PayPal pot folosi serviciul amenajand propriul chiosc de limonada, restrictia fiind faptul ca e musai ca aceia care cumpara produsele recomandate sa fie din Statele Unite.

    Alegerea Time s-ar putea dovedi inspirata. Pana la urma, blogul a devenit foarte utilizat si pentru ca permite oricui, fara cunostinte tehnice, sa-si realizeze propriul site din cateva clicuri. Lemonade.com merge mai departe. Oricine isi poate face acum un magazin online.           

  • 2008 aduce site-ul de 100 de milioane de euro?

    Vor fi depasite vanzarile de PC-uri desktop de cele portabile?
    In ultimul trimestru, vanzarile de laptopuri au avansat cu 92% fata de anul trecut, in vreme ce calculatoarele desktop au scazut cu 6%. Ca volume vandute, laptopurile reprezinta acum 31,5%. Datele International Data Corporation confirma astfel ca incepe sa se manifeste in Romania tendinta care a afectat deja alte piete mai dezvoltate. Deja producatori romani cum ar fi CES (membru al grupului Altex) sau Brinel din Cluj-Napoca incep sa produca sisteme laptop in tara.

    Va ajunge primul portal romanesc la o valoare de 100 de milioane de euro?
    Anul trecut a confirmat valori de peste 10 milioane de euro pentru doua site-uri din Romania, Ejobs si Neogen, ultimul cumparat in primul rand pentru serviciul de recrutare BestJobs. Multi sunt de parere ca cele mai valoroase dintre site-urile romanesti sunt portalurile, site-uri de infotainment cu structuri complexe si care nu au facut pana acum obiectul tranzactiilor. „Daca in 2007 am vazut primele site-uri de 10 milioane, cred ca anul acesta vom fi surprinsi de cele de 100 de milioane de euro“, spune Radu Georgescu,  presedintele Gecad, indicand portalurile drept posibile generatoare ale unor astfel de surprize.

    La cat va ajunge comertul online?
    In comertul online, o piata de 125 de milioane de euro in 2007, exista Emag.ro, care a inregistrat venituri de aproximativ 70 de milioane de euro, si restul, adica zeci de magazine mici. Situatia nu va fi foarte diferita nici in 2008, dar cateva dintre magazine vor reusi sa formeze o zona intermediara din punctul de vedere al veniturilor. Cel mai probabil, magazinul online al omului de afaceri Marius Ghenea va face parte din aceasta „patura mijlocie“, completata mai ales de magazinele online ale retailerilor Domo, Flamingo, Altex si Best Computers. „In 2008 estimam ca piata va atinge 275 de milioane de euro, ceea ce inseamna ca va creste iarasi, ca si in 2007, cu 100% sau peste 100%“, este de parere Marius Ghenea.

    Vom avea prima retea Wimax in Romania?
    Pentru existenta unei retele Wimax, o tehnologie precursoare 3G care asigura viteze de transfer mobile chiar si de 75 Mbps, este necesara asigurarea a doua conditii: alocarea prin lege a unui spectru de frecvente radio in care sa functioneze si investitii din partea viitorilor operatori Wimax in dezvoltarea retelelor. Interesul ultimilor nu ar trebui sa lipseasca, Cosmote fiind unul dintre exemple. Prima conditie nu este insa indeplinita, propunerea privind cadrul nefiind inca discutata in Parlament.

  • Cine este noul actionar Trilulilu

    E drept ca primul reper care poate fi luat in considerare pentru a socoti valoarea site-ului cu crocodil este oferta din primavara a lui Calin Fusu, proprietarul grupului Neogen, care evalua site-ul Trilulilu.ro, lansat in ianuarie, la 80.000 de euro. Dupa aceasta prima oferta, Fusu a facut si altele, nedezvaluite, dar adaptate gradului de dezvoltare in care se gasea obiectul ofertei. Proprietarul Neogen apreciaza acum ca suma de 100.000 de euro platita de francezul Alexis Bonté pentru 10% din Trilulilu „a fost pretul corect si reflecta situatia de acum“.

    Dupa achizitia de saptamana trecuta, ceilalti actionari ai Trilulilu au ramas Sergiu Biris (37%), Andrei Dunca (19%), Vuelotech SRL (18%) si firma de consultanta Birlea, Colceriu si Asociatii, adica aceiasi proprietari de la inceputul afacerii. Dintre acestia, firma de consultanta a fost singura care si-a pastrat nivelul detinerii, restul actionarilor suportand in mod egal „pierderea“ celor 10 procente. Un amanunt – achizitia nu s-a facut prin aport de capital, ci prin vanzare directa, ceea ce inseamna ca cei 100.000 de euro vor ajunge cel mult indirect in circuitul financiar al Trilulilu.

    Trilulilu.ro, lansat in ianuarie 2007, a reusit sa se impuna intr-un timp foarte scurt. La momentul redactarii articolului, site-ul era pe locul 8 in topul celor mai vizitate din Romania, cu aproape 500.000 de vizitatori pe saptamana. Clipurile video, audio sau fotografiile, publicate in majoritate de utilizatori, chiar au pus la incercare in repetate randuri capacitatea tehnica a site-ului. Dar daca Trilulilu este deja un produs bine cunoscut, despre cumparator nu se stiau prea multe in Romania.

    Alexis Bonté a debutat ca antreprenor la doar 21 de ani, in 1998, cand a infiintat un site din care dorea sa faca un eBay european. Pana la urma nu a reusit, si atunci cand situatia devenise disperata, un an mai tarziu, din ultima mie de euro pe care o mai avea in cont a platit jumatate pentru un bilet de avion pana in Buenos Aires. Acolo si-a vandut compania in schimbul intrarii in actionariatul Livra.com, acum cea mai mare companie de cercetare de piata online din America Latina. Ulterior, a condus compania care detinea site-ul de oferte turistice lastminute.com, vandut anul trecut catre Sabre Holdings pentru 1,1 miliarde de dolari. „Timp de sase ani am dus lastminute.com de la un mic startup, prin oferta publica initiala la bursa si apoi vanzare. Am facut 17 achizitii si ne-am extins prezenta in aproape 50 de tari“, isi aduce aminte Alexis Bonté intr-o discutie cu BUSINESS Magazin.

    Se considera european mai mult decat orice altceva: parintii sunt francezi, si-a facut studiile in Portugalia si acum locuieste in Spania. In fiecare din aceste tari a dezvoltat afaceri online. A inceput si in Romania, urmand afacerile familiei sale, tatal sau, Alain Bonté, fiind implicat in imobiliare si piata farmaceutica si avand un portofoliu pe bursa din Bucuresti estimat la cateva zeci de milioane de euro. Nu Trilulilu a fost prima achizitie realizata aici, ci Tevin Solutions, o companie de dezvoltare web fondata de George Lemnaru, unde acum este detinatorul pachetului de control. „Tevin Solutions poate fi considerata nucleul operatiunilor online din Romania“, spune Bonté. Recent, compania a lansat un ambitios proiect international, Erepublik.com, un joc online massive-multiplayer recent premiat cu mentiune la Le Web 3, o importanta competitie din industria internetului.

    Tot prin intermediul Tevin Solutions, Bonté a cumparat pentru Romania licenta pentru serviciul de matrimoniale yesnomayB.ro. „Abia l-am lansat, nu l-am promovat deloc, asteptam sa facem parteneriate. Dar ceea ce face bun un site de dating este baza de date. Nu ma indoiesc ca dupa ce vom atinge acest obiectiv, vom deveni numarul unu in piata. Concurenta nu ofera foarte multe utilizatorilor, e cumva la nivelul 0.1, iar noi la 2.0“, sustine Alexis Bonté. Spune insa ca ordinea prioritatilor va avea proiectul Erepublik drept cap de lista, urmat de Trilulilu. „Sunt un antreprenor, asa ca permanent ma uit la alte posibile investitii. Logica e sa ajut celelalte investitii pe care le am“, precizeaza despre posibilitatea altor achizitii. „Oricum, prioritatile pentru mine vor fi Erepublik si apoi Trilulilu, despre care am incredere ca va ajunge in primele cinci site-uri din Romania.“

    De ce au ales oamenii de la Trilulilu sa accepte oferta francezului, desi alte oferte si chiar discutii de principiu pe marginea lor nu au lipsit? Sergiu Biris spune ca experienta antreprenorului a fost motivul principal. „Cand esti mic si incerci sa fii mare, poti face multe greseli. Nu ai de unde sa cumperi experienta. Daca pe viitor ne vom gandi sa internationalizam proiectul, experienta lui Alexis ne-ar ajuta. Dar important e ca Trilulilu sa fie in primul rand stabil in Romania“, spune Sergiu Biris, actionarul principal. La randul lui, Bonté spune ca in afara unui brand bine creionat, prin aceasta achizitie a ajuns la cativa oameni care „stiu sa execute un proiect“.

  • Cel mai mare producator de jocuri

    Biroul lui Robert Kotick e plin de carti de arta, cu insemnari despre lucrari care ii plac ori pe care i-ar placea sa le aiba in colectie. Membru al consiliului director al Muzeului de Arta din Los Angeles, cunoscut ca un mare pasionat de arta plastica africana si de expresionism abstract, Kotick nu e un comerciant de arta si nu cumpara picturi sau sculpturi ca sa le vanda, ci pentru propria sa placere. E drept ca nu are nevoie sa castige bani de pe urma pasiunii sale: are in portofoliu cam 4,5 milioane de actiuni ale companiei Activision, producatoare de jocuri video pentru console, actiuni evaluate la circa 110 milioane de dolari cu totul (peste 75 de milioane de euro).

    Kotick, directorul executiv al companiei, s-a aflat printre investitorii care au cumparat in 1990 un pachet de 25% din Activision, pe atunci un furnizor de soft si jocuri pentru PC aflat in dificultati financiare. Saptamana trecuta, divizia de jocuri a grupului francez Vivendi a cumparat pachetul majoritar al Activision cu 9,8 miliarde de dolari (6,6 miliarde de euro). Noua companie formata – Activision Blizzard, botezata dupa numele celui mai mare studio al Vivendi Games, Blizzard Entertainment – ar putea surclasa Electronic Arts, liderul pietei de multa vreme, ale carui vanzari ar urma sa atinga 3,5 miliarde de dolari (2,4 miliarde de euro) in anul fiscal care se incheie in martie 2008, daca veniturile cumulate ale Vivendi Games si Activision se vor ridica la nivelul asteptarilor – 3,8 miliarde de dolari (2,6 miliarde de euro). Cat priveste valoarea de piata a Activision Blizzard, aceasta este estimata sa ajunga la 18,9 miliarde de dolari (12,9 mld. euro).

    „Miscarea facuta de cele doua companii este practic o metoda prin care isi combina punctele forte – Activison pe partea de jocuri pentru console, iar Blizzard pe partea de jocuri online pe baza de abonament“, considera Jeff Green, directorul editorial al revistei Games for Windows: The Official Magazzine. Activision este cel mai mare producator de jocuri pentru consolele Xbox 360 de la Microsoft, Sony PlayStation 3 si Nintendo Wii, detinand licente pentru jocuri precum „Call of Duty“, „Guitar Hero“, „Spiderman“, „X-Men“, „James Bond“ sau „Shrek“. Vivendi, prin Blizzard Entertainment, care va incheia anul cu afaceri de 1,1 miliarde de dolari (0,7 mld. euro), a lansat in 2004 cel mai popular joc pe internet, „World of Warcraft“, cu peste 9,3 milioane de jucatori online inregistrati. Blizzard inregistreaza cea mai mare marja de profit din intreaga industrie a jocurilor, de peste 40%, potrivit companiei. In acelasi timp, este printre putinii producatori de jocuri care au o prezenta semnificativa in Asia, avand in vedere popularitatea jocului „Starcraft“ in China si Coreea.

    Tatonarile pentru o alianta au inceput in ianuarie anul acesta, printr-o convorbire telefonica intre Bruce Hack, directorul executiv al Vivendi, si Robert Kotick, omologul lui de la Activision, urmata de o cina unde managerii au discutat posibilitatile de dezvoltare a celor doua companii in situatia unei fuziuni. Decizia a fost luata insa abia de putin timp, Kotick urmand sa devina presedintele si directorul executiv al noii companii, in timp ce Hack va prelua functia de director operational (COO). Interesant e ca din ianuarie incoace nu s-au facut speculatii privind o alianta de o asemenea amploare: John Riccitiello, directorul executiv al Electronic Arts, chiar spunea recent ca in piata mondiala a jocurilor vor fi tot mai putine consolidari in urmatorii ani, pentru ca majoritatea afacerilor viabile au fost deja cumparate.
    „Din partea noastra le dorim succes si asteptam cu interes competitia“, a declarat acum Tiffany Steckler, directorul de comunicare al Electronic Arts, fara a face insa alte comentarii despre aceasta tranzactie. Jocurile lansate de companie, printre care „The Sims“, „Need for Speed“ sau „Harry Potter“, sunt extrem populare mai ales in SUA, iar Electronic Arts este un brand asociat clar industriei jocurilor, spre deosebire de Vivendi, Blizzard sau Activision. Cat priveste asocierea Vivendi cu Activision, ea e privita mai curand ca o ocazie de a aduce sub aceeasi umbrela mai multe titluri cunoscute, nu ca un punct de plecare pentru lansarea unor eventuale titluri combinate, gen „Guitar Hero“, produs de creatorii „World of Warcraft“. „Activision Blizzard nu va fi altceva decat un brand corporate, nefiind deci asociat vreunui produs anume“, spune Mike Morhaime, directorul executiv al Blizzard Entertainment. Activision Blizzard va continua sa lucreze la titlurile aflate deja in plan, care ar trebui sa fie lansate anul viitor – „Wrath of the Lich King“, o extensie a „World of Warcraft“, „Starcraft 2“ si „Call of Duty“.

    Piata jocurilor video are parte de o crestere solida, conform analistilor PricewaterhouseCoopers, anul acesta urmand sa urce cu 18,5% fata de 2006, pana la 37,5 de miliarde de dolari (25,5 mld. euro). Iar cresterile sunt foarte mari, comparativ cu alte industrii, cum ar fi spre exemplu cea a filmelor, unde chiar daca valoarea pietei este mai mare – 84,3 miliarde de dolari (57,5 mld. euro), cresterea este de numai 3,8%, sau cea a muzicii, care va scadea anul acesta cu 1,3% la 25,6 miliarde de dolari (17,4 mld. euro). Este explicabil deci de ce marile grupuri de media se orienteaza spre jocuri: Vivendi detine Universal Music, una dintre cele mai mari case de discuri din lume, insa reducerea vanzarilor a silit compania sa caute o oportunitate in segmentul de jocuri, mult mai dinamic si mai susceptibil sa ofere posibilitati de marketing incrucisat; Activision ar putea acum sa se foloseasca de catalogul Universal pentru material muzical necesar jocurilor sale, ceea ce ar putea sa impulsioneze vanzarile de muzica ale Vivendi. Si alte grupuri de media procedeaza la fel: Viacom a cumparat anul trecut Harmonix, firma care a creat jocul „Guitar Hero“, si acum isi promoveaza noul joc „Rock Ban“ pe postul de televiziune MTV.

  • A vandut Talpes prea ieftin?

    Inaintea interviului cu BUSINESS Magazin, intr-o sala de sedinte din cladirea in care inca este sediul BitDefender, Florin Talpes vine cu o foaie si un pix pe care ulterior avea sa puncteze elementele discu- tiei, unele schitate prin grafice. Dar in primul rand, noteaza data si remarca „simetria“ datei de 7 decembrie 2007. Matematician prin formatie, Talpes a vazut repetata de mai multe ori in ultima perioada aceasta cifra. Prima intrare a unor actionari la BitDefender – sapte la numar – a determinat cuplul Florin si Mariuca Talpes sa se desparta de aproximativ 7 procente din afacere.

    Cifra exacta, apropiata, dar inferioara acestei valori, va fi stabilita ulterior, dupa ce auditul realizat de una din companiile din Big Four se va incheia anul viitor. Apoi, pretul intrarii in actionariatul BitDefender a fost de 7 milioane de dolari (4,8 milioane de euro), singura cifra fixa din prezent. Faptul ca procentul vandut depinde de audit inseamna ca inclusiv estimarea de 100 de milioane de dolari (68,5 milioane de euro) ca valoare totala a companiei ar trebui sa astepte confirmarea – probabil peste aceasta valoare si cu siguranta mai mult decat oricare alta companie romaneasca producatoare de software.

    Tocmai prestigiul producatorului de solutii antivirus, faptul ca a ajuns sa insemne ceva la nivel global, avand o cota de aproape 2% din pia- ta solutiilor de securitate informatica, i-a facut pe unii sa se intrebe daca nu cumva Florin Talpes ar fi putut obtine mai mult, poate chiar dublu. „Eu vad deal-ul asta in contextul viitorului.

    Altii ar putea spune ca se asteptau la 200 de milioane de dolari sau la alta cifra, dar acest acord este corect pentru parti, pentru ca este incheiat“, spune Florin Talpes. In primul rand, pentru fondatorul grupului Softwin si al celui mai de succes produs al lui, care s-a desprins recent in companie separata, este important faptul ca natura investitorilor atrasi acum (persoane fizice) a permis vanzarea unui pachet mic de actiuni, sub 7%. "Ceea ce inseamna ca urmatorii pasi nu sunt blocati, pentru ca atunci cand atragi un investitor, daca de la bun inceput atragi unul mare, procesul curge mai departe intr- un anumit fel“, spune Talpes.

    Cursul dezvolta rii ar trebui sa insemne in viitor, dar nu mai devreme de jumatatea lui 2008, listarea la bursa sau vanzarea unui pachet mai mare, de 15-20%, catre un investitor de mari dimensiuni, american. Aceasta a doua varianta nu a fost blocata prin tranzactia de acum, cele sapte persoane fizice cumparatoare nefiind tocmai posibili concurenti.

    Personajul-cheie, Horia Manda, a fost implicat, din functii de conducere, la fondurile de investitii Romanian-American Enterprise Fund (RAEF) si Balkan Accesion Fund (BAF), in special in tranzactii la companii financiare. Cele mai mari investitii ale celor doua fonduri in Romania au vizat Banca Agricola, Banca Romaneasca, Motoractive, Domenia Credit, Estima Finance, Certinvest, Jet Finance si Domo. Tocmai de niste investitori financiari, nu specializati in domeniul tehnologic avea nevoie acum BitDefender, inaintea atragerii unor finantari ulterioare.

    "Vom aduce o investitie mica, privata, sunt niste prieteni pe care-i aducem in companie si dupa ce semnam acordul, putem relua discutiile", a fost mesajul transmis de Talpes investitorilor din Statele Unite cu care a purtat discu- tii in ultima perioada si al caror interes nu ar vrea sa il piarda. Manda si Talpes sunt apropiati de mai multa vreme, dar prima oara cand a fost ridicata posibilitatea unui parteneriat la BitDefender a fost acum un an, cand Talpes spune ca nu era inca pregatit. "Atunci cand esti intr-o echipa, ceea ce conteaza e sa nu fie nevoie sa stai cu fata la partenerul tau, sa poti sta si cu spatele. Stii ca atunci cand el trebuie sa raspunda la ceva neas- teptat, raspunde conform asteptarilor tale. Pentru ca gandim cam la fel“, comenteaza Florin Talpes.

    Un alt motiv pentru alegerea echipei de investitori adusi de Horia Manda a fost faptul ca pregateste transformarea companiei, dintr-o afacere de familie intr-una guvernata corporatist, cu rapoarte si procese si orientata catre actionari. Faptul ca actionarii sunt localizati in Romania, unde se afla in continuare cartierul general al BitDefender si centrul financiar al companiei, a reprezentat un alt motiv. Noua structura a actionariatului cuprinde acum tot doua nume, dar persoanele fizice au fost inlocuite de vehicule de investitii – unul controlat de sotii Talpes, iar celalalt de cei sapte investitori atrasi de Horia Manda.

    Drepturile de proprietate intelectuala asupra tehnologiilor inglobate de produsele BitDefender raman inregistrate sub numele lui Florin Talpes, nu sub cel al actionarilor. Mesajul principal in comunicarea tranzact iei a fost faptul ca acum actionariatul se deschide investitorilor; vor putea urma deci altii la BitDefender, la fel cum ar putea intra bani din afara familiei Talpes si in celelalte structuri ale grupului Softwin, care vor incepe sa functioneze de la 1 ianuarie 2008 – companiile Intuitext (cursuri scolare in format digital), Ascenta (consultanta si servicii IT) si Paxato (servicii de call center).

    De-acum, asteptarile pentru 2010, reperul la care isi raporteaza proiectiile Talpes, au in vedere o valoare a afacerilor sale de cateva sute de milioane de dolari si nici chiar miliardul nu este exclus. "Sa ajungi la o valoare de 10 milioane e greu, sa cresti o afacere pana la 100 de milioane e extrem de greu, misiunea este fantastica sa ajungi la 100-300 de milioane, iar miliardul este aproape imposibil“, este scala dupa care evalueaza acum Talpes.

    JOCURI LA DUBLU

  • Povestea laptopului

    In fine, celebrul „laptop de 100 $“ (modelul XO, mai precis) a intrat in productie la uzinele companiei taiwaneze Quanta – cel mai mare producator de portabile din lume – pentru a onora o prima comanda de 100.000 de unitati din partea Laboratorio Tecnológico del Uruguay, o organizatie guvernamentala care desfasoara un proiect de mare amploare in domeniul educatiei si comunicatiilor. Mai mult, oficialitatile din Uruguay s-au angajat sa mai cumpere inca 300.000 de bucati pana in 2009, astfel incat toti elevii sa dispuna de aceste unelte educationale.

    Poate ca aceasta stire o sa para modesta, daca tinem seama ca profesorul Nicholas Negroponte – initiatorul proiectului OLPC (One Laptop Per Child) – estima in urma cu cativa ani o productie de ordinul sutelor de milioane. In plus, pentru a beneficia de avantajele productiei de masa, intrarea in fabricatie ar fi trebuit sa porneasca de la un nivel de circa 3 milioane de unitati. Faptul ca o astfel de comanda nu a venit este una dintre cauzele care au determinat cresterea pretului la 188 de dolari, celelalte fiind scumpirea unor materiale si decizia de a utiliza componente mai puternice. Totusi, realizarea este remarcabila, salvand un proiect exceptional din perspectiva tehnologica prin posibilitatea de a-si demonstra potentialul in conditiile unui proiect de anvergura.

    Cum se explica diferenta de cateva ordine de marime dintre estimari si realizari? Prima cauza este mai degraba de ordin politic, iar Negroponte si colegii sai au avut ocazia sa constate ca de la „angajamentele solemne“ ale politicienilor (care nu costa nimic) si pana la comenzi concrete e o cale foarte lunga. Teama de schimbare este un alt factor important, impartasit de birocratiile de pretutindeni. Schimbarea (mai ales una la scara mare) implica si un risc, pe care foarte putini functionari sunt dispusi sa si-l asume. Asa sa face ca dintre cele sase „intelegeri ferme“ pentru cate un milion de XO cu Argentina, Brazilia, Libia, Nigeria, Pakistan si Thailanda nu s-a materializat nici una (Thailanda are insa scuza unei lovituri de stat ce a indepartat guvernul care s-a angajat in proiect).

    A doua cauza a relativului insucces al proiectului OLPC este de ordin comercial – ceea ce poate parea ciudat, avand in vedere ca este vorba de o initiativa non-profit. Istoria este interesanta si porneste chiar de la primul e-mail pe care l-a trimis Negroponte dupa ce i-a incoltit ideea: adresantul era vechiul sau prieten Hector Ruiz, CEO la Advanced Micro Devices, pe care ideea l-a entuziasmat, iar rezultatul a fost ca AMD a fost primul partener al OLPC si furnizorul procesoarelor. S-au adaugat apoi Google si RedHat, aceasta din urma croind o distributie speciala de Linux ce echipeaza laptop-urile. S-au adaugat si alte companii importante, dar este cert ca o asociere AMD-Google-RedHat reprezenta o amenintare directa pentru Intel si Microsoft, care au devenit imediat cei mai mari adversari ai proiectului. Primele reactii au vizat ridiculizarea proiectului si intoxicarea presei, insa lucrurile nu s-au oprit aici. Intel – care nu este un producator de computere – a lansat un produs concurent, Classmate, pe care l-a echipat cu propriul procesor Celeron M, capabil sa ruleze nu doar Linux, ci si o versiune redusa de Windows XP furnizata de Microsoft. Desi mai scump (cca. 250$) si mai putin adaptat pentru educatie, Intel l-a promovat agresiv ca alternativa „serioasa“ la XO, adesea chiar in tarile deja angajate in proiectul OLPC (de pilda in Nigeria si Libia). Negroponte s-a infuriat si a acuzat pe Intel ca vinde Classmate sub pretul de productie pentru a submina proiectul OLPC, iar pozitiile pareau sa fie ireconciliabile. Microsoft a inceput sa distribuie in tarile in curs de dezvoltare vizate de OLPC un pachet cuprinzand Windows, MS Office (Student Edition) si programe educationale la pretul de 3 dolari, creand astfel o presiune suplimentara. In plus, diversi alti producatori au inceput sa fie interesati de aceasta imensa piata potentiala, lansand noi modele cu preturi atractive (Asus Eee PC fiind un bun exemplu).

    Si totusi, in iulie 2007 apele s-au linistit, iar Intel s-a alaturat coalitiei care sustine OLPC. Schimbarea de atitudine provine din initiativa OLPC de a produce si servere de back-up si suport pentru XO care sa fie distribuite scolilor, iar acestea vor fi bazate, desigur, pe componente Intel. In plus, intelegerea prevede ca softurile pentru Classmate sa ruleze si pe XO si viceversa, de unde se poate deduce ca Intel va merge pe Linux. Cineva nu prea se va bucura…

  • O privire dincolo de ecran

    Directorul Samsung Romania, Jae Cheon Park, vede doua interpretari in cresterea asteptata pentru anul acesta a afacerilor Samsung, pana la 150 de milioane de euro, adica dublu fata de anul trecut. Prima, un „big boom“ datorat pietei in crestere din Romania – ajutata, e drept, de renuntarea la taxele de import la cateva categorii de produse – s-ar gasi in discursul oricarui alt manager. A doua insa poate fi considerata specifica stilului asiatic de management: „Performanta noastra de anul trecut nu a fost tocmai buna, chiar daca ne-am atins targetul fixat“, spune Park.

    Brandul Samsung a ajuns si in Romania sa se asocieze in mintea multor consumatori cu televizoarele LCD sau monitoarele, aproape la fel cum Nokia se asociaza cu telefoanele mobile sau HP cu imprimantele, avand in vedere ca aceste companii controleaza cea mai mare parte a pietei pe segmentele lor. Dar seful Samsung crede ca lucrurile nu sunt de neschimbat. Nu ca ar vrea sa le schimbe in ceea ce priveste brandul administrat de el: anul acesta, cifrele companiei spun ca din totalul de 750.000 de televizoare care se vor vinde pana la 31 decembrie, 200.000 vor fi televizoare LCD si dintre acestea, mai mult de 80.000 vor purta sigla Samsung, fata de numai 7.000 anul trecut. Cota de piata inaintata de Park, din punct de vedere valoric, este dubla fata de anul trecut, ajungand la 35-36 de procente. Vanzarile de display-uri LCD au fost obiectivul central al companiei anul acesta. Iar faptul ca Hanil Electronics, unul dintre cei mai mari furnizori Samsung pentru monitoare LCD, a investit recent aproape 40 de milioane de euro intr-un centru de productie de langa Oradea a ajutat demersurile coreenilor. „Un monitor este livrat acum in Romania in mai putin de doua saptamani, un timp foarte bun in industrie“, spune Park.

    Fabrica partenerilor de la Hanil, care produce display-uri pentru monitoare mai mari de 20 de inci, poate livra la fel de repede si catre piata ungara, unde Samsung are o unitate proprie de productie. In tot restul Europei, vanzarile de televizoare LCD Samsung au ajuns anul acesta la un total de 6 milioane de unitati, nivelul de la care fabricile existente din Ungaria si Slovacia functioneaza la capacitate maxima. Reactia Samsung va fi de a atrage la Oradea alti patru furnizori, intr-un singur complex industrial care sa implice tot ciclul de productie a unui monitor. „Avem planuri de a extinde fabrica de la Oradea. Vom invita alti patru parteneri acolo si purtam acum negocieri cu primaria orasului pentru spatiu. Vor fi produse practic toate componentele unui monitor, iar pe viitor avem planuri de a ne extinde si catre productia de televizoare LCD“, afirma Jae Cheon Park. Strategia Samsung este acum externalizarea procesului de productie catre subcontractori care lucreaza exclusiv pentru companie.

    Afacerile Samsung in Romania sunt grupate in trei divizii – electronice de consum, incluzand aici televizoare, playere DVD sau playere mp3 si produse din categoria „white goods“; IT (monitoare, imprimante si echipamente de stocare); telefoane mobile. Dintre acestea, atentia managerului Samsung se va concentra anul viitor pe dezvoltarea vanzarilor de playere mp3, imprimante si telefoane 3G. In rest, desi cei de la Samsung domina pe segmentul televizoarelor LCD, teritoriul plasmelor este controlat foarte strans, cu diferente de cateva procente, de trio-ul Panasonic-Samsung-LG. Iar producatorul coreean LG are la randul lui un obiectiv interesant pentru 2008, acela de a depasi chiar vanzarile de televizoare LCD ale Samsung si a deveni lider de piata.

    O alta schimbare de context, de natura administrativa, ii ofera lui Park puteri sporite in gestionarea afacerii. Din luna septembrie, birourile din Europa de Est nu mai sunt doar reprezentante, ci a avut loc un proces de descentralizare in urma caruia reprezentanta din Bucuresti a devenit filiala a Samsung care se ocupa si de piata bulgara. Coordonarea filialei din Romania se face direct de cartierul general Samsung din Londra. „Procesul decizional era destul de greoi inainte, erau necesare multe avizari pe lantul ierarhic inainte de a primi o aprobare, dar acum lucrurile vor merge mult mai rapid in ceea ce priveste deciziile de marketing“, spune Park. Organizatoric, lucrurile nu se schimba totusi semnificativ; distribuitorii de pana acum in Romania, din care cei mai importanti sunt Hat Group, Genco si Deck Computers, vor continua sa fie si importatori. Samsung va avea insa puteri sporite in ceea ce priveste partea de marketing – cu un buget crescut -, iar distribuitorii vor fi in continuare cei care vand.

    Pe segmentul telefoanelor mobile, planurile Samsung sunt de a aduce mai multe modele din gama low-end 3G, „produse de calitate, dar la preturi rezonabile“, cum spune Jae Cheon Park. „Anul trecut am vandut 200.000 de telefoane, iar anul acesta, fara noiembrie si decembrie, am vandut deja 550.000 de telefoane. Mai mult de trei ori fata de anul trecut.“ In total, din piata romaneasca de 4 milioane de terminale mobile, telefoanele cu functii 3G reprezinta doar 6%, arata estimarile coreenilor, care spera ca proportia va creste in 2008 la 12-15%, „in functie si de operatori“. La nivel mondial, Samsung tocmai a ajuns pe locul al doilea intre furnizorii de terminale mobile, inainte de Motorola, dar mult in urma liderului Nokia. In Romania, locul al doilea a fost cel putin pana la jumatatea acestui an detinut de Sony Ericsson, dar Park spera ca vanzarile din ultima parte a anului sa plaseze si aici Samsung pe locul al doilea si chiar sa-i permita sa ajunga din urma Nokia in 2009.

    Cresterea puterii de marketing il face pe managerul Samsung sa spere ca marca Samsung va putea fi asociata in viitor si cu imprimantele. „Suntem foarte interesati de piata de printing. Nu vad niciun motiv pentru care n-am prinde din urma HP, care e intr-adevar un brand puternic pe printing.“

    Argumentele coreenilor