BusinessMagazin

Category: Business Hi-Tech

Știri și articole interesante din afacerile în domeniul Hi-Tech – informații din domeniul IT, comunicații și altele

  • Contul de profit si pierdere

    “Nevoia de a-mi urmari veniturile si cheltuielile lunare m-a determinat sa lansez acest site”, spune Ciprian Dragoi despre MyCash.ro. “Oricum tineam cat de cat o evidenta pe diferite hartii sau agende, dar nu reuseam niciodata sa-mi dau seama, trimestrial sau semestrial, daca am economisit sau nu.” Sau contabil vorbind, daca are profit ori a incheiat perioada pe pierdere. Asemenea lui Ciprian, foarte multi oameni gasesc util sa-si noteze aceste detalii, pe MyCash.ro fiind deja inscrisi, la aproximativ o luna de la lansare, in jur de 60 de utilizatori care isi inregistreaza zilnic veniturile si cheltuielile.

    MyCash este de fapt o aplicatie online de management al banilor, unde poate fi monitorizat fluxul monetar din fiecare luna. Deocamdata destul de simplu realizat, fiecare cont de utilizator este impartit in doua sectiuni – venituri si cheltuieli, unde se adauga fiecare operatiune, si un calculator care face diferenta dintre cele doua sume si spune cat a economisit sau s-a indatorat utilizatorul intr-o anumita luna. Toate aceste informatii pot fi salvate in format PDF, dar si intr-un document Word sau Excel. “Cat de curand as vrea sa creez si o sectiune de indatorare, unde utilizatorii vor putea nota sumele pe care le imprumuta sau le iau cu imprumut”, declara Ciprian Dragoi. Iar o alta sectiune care va fi adaugata in viitorul apropiat este dedicata cheltuielilor lunare pentru utilitati, servicii de televiziune, internet, telefonie fixa si mobila sau rate bancare, care va dispune si de un fel de alarma pentru data scadenta.

    Inspirat din site-uri care au la baza aceeasi idee, dar sunt mult mai complexe, fiind dedicate exclusiv companiilor, MyCash.ro nu este insa o afacere. “Serviciul este gratuit si asa va ramane”, sustine proprietarul site-ului, mai ales in conditiile in care investitia acestuia a fost mai mica de 50 de euro, cat a costat domeniul. Nici macar programarea si designul site-ului nu au presupus vreo investitie, intrucat de acest aspect s-a ocupat personal, Dragoi fiind programator in cadrul unei companii de web design si realizand anterior site-uri la comanda.

  • Muzee pe internet

    “Mai toate muzeele, dar in special cele de arta, realizeaza ca internetul este o metoda prin care atrag publicul”, spune Ford Bell, directorul executiv al American Association of Museums, care reprezinta peste 6.500 de muzee membre.

    Muzeul de Arta Moderna din San Francisco, spre exemplu, ofera pe site interviuri video si audio cu artisti care vorbesc despre modul cum si-au realizat lucrarile, dar si cu vizitatori care isi exprima parerile referitor la muzeu si la obiectele de arta expuse. Muzeul de Istorie din Chicago ii invita pe cei ce intra pe site-ul sau sa descarce pe computerul propriu trei tururi virtuale din cadrul muzeului, pe care acestia le pot stoca in memoria unui player de melodii digitale si le pot asculta in timpul vizitei la muzeu.

    Unul dintre cele mai complexe site-uri apartine insa Muzeului de Arta din Indianapolis. Lansat in toamna anului trecut, site-ul ofera utilizatorilor acces la aproximativ 65.000 de lucrari din colectia muzeului, dar si continut de pe paginile YouTube, Flickr sau Facebook. “Pana acum ne-am descurcat de minune sa le spunem oamenilor care accesau site-ul unde se afla muzeul si unde isi pot parca masina, dar acum ne concentram pe imbogatirea continutului online”, explica Robert Stein, directorul de tehnologie al muzeului.

    Efectul se dovedeste pana acum remarcabil. Vizitatorii site-urilor de prezentare vin la muzee de 2,6 ori mai des decat cei care nu acceseaza aceste pagini de internet, potrivit unui studiu realizat de Institute of Museum and Library Services (IMLS) din SUA. “Dintre adultii participanti la studiu, 45% au vizitat ambele versiuni ale unui muzeu, online si offline, 5% au accesat doar site-ul, iar restul de 50% au mers la muzeu, fara a vedea insa si pagina online a institutiei”, afirma Mamie Bittner, director in cadrul IMLS.

  • Ascultand Agatha Christie

    Cartile in format audio, descarcate de pe internet sau cumparate pe un suport fizic, cum ar fi spre exemplu un CD, au devenit populare in ultimii ani, mai ales in randul celor care nu mai au prea mult timp la dispozitie pentru lectura. Cartile audio pot fi ascultate in masina, atunci cand soferul sta in trafic mai mult timp, sau intr-un mijloc de transport in comun, pot fi savurate la sala de fitness pe orice fel de player de melodii digitale, iar exemplele pot continua. “O mama care are un copil mic imi spunea recent ca ea <citeste> foarte des astfel de carti audio cand este acasa, in timp ce face alte treburi prin casa”, spune Maggie Killackey Jurgensen, purtator de cuvant al bibliotecii Chicago Public Library.

    Desi au inceput sa capteze atentia publicului numai de cativa ani, cartile audio exista si sunt folosite deja de cateva decenii, in special de oamenii cu deficiente de vedere. Mediul de stocare a acestor carti a evoluat de-a lungul timpului, de la discuri de vinil la casete audio si apoi la compact discuri, pentru ca acum sa devina posibila descarcarea de fisiere audio de pe internet, gratuit sau contra cost, si stocarea lor in memoria playerelor digitale de genul popularului iPod.

    Foarte multe dintre bibliotecile publice, in special din SUA, ofera in format audio titluri clasice precum operele lui Shakespeare sau Biblia. In ultimii cinci ani, industria mondiala a cartilor audio, evaluata de Audio Publishers Association la 923 de milioane de dolari (aproape 587 de milioane de euro) in 2007, a fost sustinuta insa mai degraba de carti mai usoare, precum romanele politiste ale Agathei Christie sau thrillerele lui John Grisham.

    “Editurile au inceput sa priveasca versiunile audio ale cartilor ca pe o alternativa, destul de rentabila de altfel, a cartilor tiparite”, observa Scott Wasinger, purtatorul de cuvant al Online Computer Library Center, care furnizeaza carti audio prin divizia NetLibrary.

    Doua dintre sursele cele mai populare de carti in format audio sunt Audible.com si serviciul de descarcare de continut iTunes al Apple. Acesta din urma vine cu un avantaj considerabil fata de bibliotecile publice sau de alte magazine online, pentru ca ofera acces nelimitat la o carte audio odata ce aceasta a fost cumparata si descarcata pe computer. In schimb, modelul de business bazat pe Digital Rights Management (DRM), adoptat in special in SUA, presupune codarea fisierelor astfel incat numarul de copii posibile ale unei carti sa fie limitat.
    In ce priveste Audible, compania ofera o gama foarte variata de publicatii in format audio, printre care si ziare sau reviste, numarand in total 80.000 de inregistrari, adica 180.000 de ore de auditie, pe cele patru site-uri ale sale din SUA, Marea Britanie, Germania si Franta. Compania a fost cumparata recent de Amazon.com, cel mai mare comerciant online de carte, in special pentru baza de 457.000 de utilizatori inregistrati, doua treimi dintre acestia platind un abonament lunar pentru serviciile Audible.

    Desi economisesc atat timpul cititorului, care poate asculta cartea in timp ce se ocupa cu altceva, cat si spatiu in rafturile bibliotecilor, cartile in format audio au totusi nevoie de un spatiu de stocare destul de mare. In format audio, o carte de aproximativ 100 de pagini ocupa in jur de 140 MB de spatiu din memoria playerului de melodii digitale. Posesorii de playere cu memorie mica au insa alternative, cum ar fi computerul, sistemul de sunet sau CD playerul din masina.

    BIBLIOTECA DE AFACERI
    BUSINESS Magazin va oferi, incepand din data de 9 aprilie, cele mai bune carti de management in format audio. Pe parcursul a 7 editii vor fi distribuite impreuna cu revista numai la punctele de difuzare a presei CD-uri audio care vor contine titluri precum “Sase palarii ganditoare” de Edward de Bono, “Stiinta de a deveni bogat”, de Wallace D. Wattles sau “Cine mi-a luat cascavalul”, de Spencer Johnson.

  • Intr-un cuvant, reclama

    Acum doi ani, americanul Alex Tew a avut ideea de a lansa MillionDollarHomepage, de a vinde pixeli pe o pagina de internet unde companiile sa-si faca reclama. Pe un model intrucatva asemanator spune acum ca mizeaza si site-ul romanesc StapanulCuvintelor.ro. “Ideile in sine sunt foarte asemanatoare. Alex Tew a vandut un milion de pixeli, eu vand cuvintele din dictionar, rezultatul fiind acelasi – o metoda mai neobisnuita de promovare pentru clienti”, spune Andrei Ionescu (27 de ani), antreprenorul din spatele site-ului. De fapt, modelul direct este TheBigWordProject.com, care vinde promovare pornind de la cuvinte care trimit spre un anumit site – o anumita companie. Aparut cu cateva saptamani inainte, TheBigWordProject.com numara deja peste 2.200 de cuvinte vandute.

    Impropriu spus insa ca se vand cuvinte online. De fapt, fiecare cuvant este asociat unui site si directioneaza utilizatorii catre respectivul site in momentul in care este accesat. Spre exemplu, cuvintele “radio”, “noutati”, “media” si “zvonuri” duc catre site-ul Kiss FM, in timp ce cuvantul “unu” ajunge la OneFM. Pana acum s-au vandut aproape 400 de cuvinte, pretul unui cuvant fiind de cinci euro, platibili prin SMS sau prin sistemul de plati online PayPal. “Majoritatea platilor de pana acum au fost facute insa prin SMS”, explica Andrei Ionescu faptul ca din cei 5 euro cat costa un cuvant, 1,4 euro reprezinta comisionul MobilPay, compania care proceseaza platile, iar restul de 3,6 euro inseamna profit.

    StapanulCuvintelor.ro a fost lansat pe 7 martie, iar Andrei Ionescu sustine ca singura investitie pe care a facut-o pentru site a fost timpul sau.

    Nici macar promovarea pe diferite bloguri nu a fost platita, spune el, ci a rezultat din interesul bloggerilor pentru aceasta idee. Recordul de pana acum pe StapanulCuvintelor.ro a fost de 10.000 de afisari intr-o singura zi, in conditiile in care media zilnica este de aproximativ 3.000 de afisari. Totusi, cati dintre acestia dau clic pe cuvinte? “Un utilizator vede cam cinci pagini pe site-ul meu si acceseaza foarte multe cuvinte, in primul rand din curiozitatea de a vedea ce site se ascunde in spatele unui cuvant”, sustine Ionescu.

  • Celulele care imbunatatesc semnalul la mobil

    Este vorba de celule de receptie in miniatura, care sa asigure un semnal mai bun decat cel oferit acum de statiile de telefonie mobila.

    Celulele respective, denumite femtocells (“femto” – mai mic decat “pico”, termen folosit de operatorii de telefonie mobila pentru a desemna dimensiunea redusa a celulelor) au fost concepute de britanicii Peter Claydon si Doug R. Pulley in urma cu aproape patru ani, ca raspuns la problemele legate de calitatea proasta a sunetului in anumite zone si de intreruperea accidentala a convorbirilor telefonice. Desi este sustinuta de mai multi producatori de echipamente telecom pentru proiectele lor viitoare, prima generatie de celule femto a fost lansata in versiunea comerciala de-abia la inceputul acestui an.

    Ca dimensiuni, celulele femto sunt foarte similare ruterelor wireless pentru internet, adica echivalentul unei agende obisnuite de birou. In ceea ce priveste functionalitatea, celulele femto, care trebuie plasate in casa sau la birou, receptioneaza semnalul wireless emis de un telefon mobil aflat in aria de acoperire si il converteste in semnal digital, pe care-l transmite prin internet catre reteaua operatorului de servicii.

    Investitiile in tehnologia cea noua nu sunt foarte mari, intrucat celula de receptie este ieftina, iar conexiunea broadband la internet deja exista, ceea ce inseamna ca odata cu popularizarea tehnologiei femtocell, tarifele pentru telefonia mobila s-ar putea diminua. Deocamdata, numai Sprint si T-Mobile le ofera clientilor servicii bazate pe celule femto, insa analistii companiei de cercetare

    Forward Concepts sustin ca situatia se va schimba in urmatorii ani, vanzarile de echipamente femtocell urmand sa ajunga la 5 miliarde de dolari (3,2 mld. euro) pana in 2012, avand ca piata principala Europa de Vest.

  • MySpace si Facebook se bat pe muzica

    Laboratoarele SlingShot Labs sunt pentru News Corp. un fel de incubator de afaceri pe internet.

    Finantarea de aproape 10 milioane de euro (15 milioane de dolari) oferita recent de compania lui Rupert Murdoch pentru SlingShot este mai degraba menita sa ajute reteaua sociala MySpace, una dintre liniile de business pe internet ale companiei, in competitia din ce in ce mai stransa cu Facebook.

    Cu aproximativ 110 milioane de vizitatori unici din toata lumea in fiecare luna si venituri anuale de aproximativ 525 de milioane de euro (800 de milioane de dolari), MySpace reprezinta un motor important de crestere pentru imperiul media News Corp al lui Rupert Murdoch.

    Numai ca MySpace pare a fi aproape intotdeauna cu un pas in urma competitorului Facebook, condus de tanarul antreprenor american Mark Zuckerberg, cand vine vorba despre serviciile lansate. Un exemplu este platforma de aplicatii software dedicate retelei sociale.

    Facebook ofera deja de mai multa vreme programatorilor independenti posibilitatea de a dezvolta propriile softuri, care mai apoi sunt puse la dispozitia utilizatorilor pe paginile retelei.

    In acest scop, Facebook a anuntat in ultima parte a anului trecut o investitie de aproape 6,6 de milioane de euro (10 milioane de dolari) in companii software care sa dezvolte aplicatii specifice.

    “In esenta, acest incubator de business este pentru MySpace o metoda de a profita de oportunitatile care apar pe piata”, explica Chris DeWolfe, directorul executiv al retelei sociale, sensul finantarii acordate SlingShot Labs.

    Una dintre aceste oportunitati despre care vorbeste DeWolfe ar putea fi un serviciu de muzica disponibil pe paginile retelei sociale. Se pare ca MySpace are in plan sa lanseze un astfel de serviciu, compania fiind deja in tratative cu patru mari case de discuri pentru a putea furniza melodii, fie numai pentru a fi ascultate online, dar si spre descarcare pe computer in format MP3, sustin surse din piata apropiate proiectului, citate de The Wall Street Journal.

    Practic, aceasta ar insemna astfel ca MySpace va intra in competitie directa cu serviciul de muzica iTunes al Apple, cu servicii pe baza de abonament de genul Rhapsody, dar si cu celelalte retele sociale cu profil muzical.

    Deocamdata insa, planurile pentru MySpace Music, cum va fi numit cel mai probabil serviciul, nu au fost confirmate de News Corp, iar Universal Music Group al Vivendi, BMG Music Entertainment al Sony, Warner Music Group si EMI Group, principalele case de inregistrari din SUA, au refuzat la randul lor sa comenteze posibilitatea de a se alia cu MySpace pentru un serviciu de muzica online.

    Ideea in sine este insa plauzibila, mai ales ca reteaua este cunoscuta ca loc predilect unde muzicienii in cautare de afirmare isi pun la dispozitie melodiile pentru auditie online, iar cei ce au deja contracte cu case de discuri isi promoveaza albumele, informandu-si ascultatorii de unde le pot cumpara.

    In conditiile in care vanzarile de CD-uri sunt in scadere la nivel mondial, platformele alternative de distributie a continutului audio reprezinta insa o oportunitate pentru casele de inregistrari.

    Cele patru mari case de discuri cu care MySpace ar fi in discutii au deja parteneriate cu Last.fm si Imeem, retele care le permit membrilor sa incarce muzica, sa-si creeze liste cu melodiile preferate, sa caute alti utilizatori cu preferinte muzicale asemanatoare si sa publice pe bloguri sau pe site-urile proprii widget-uri cu muzica respectiva.

    Castigurile in acest caz provin in cea mai mare parte din publicitatea accesata de cei in jur de 40 de milioane de vizitatori unici pe care ii au cumulat aceste retele de muzica in fiecare luna.

  • Regula celor 30 de secunde

    in timpul clipurilor video. “Ambele modele au plusuri si minusuri. Deocamdata este prea devreme sa declaram vreun castigator, intrucat intreaga piata este intr-o perioada experimentala”, considera David Hallerman, analist in cadrul companiei de cercetare de piata eMarketer. Valoric, piata publicitatii video online in SUA este asteptata sa creasca pana in 2011 de peste 10 ori in comparatie cu 2006, pana la 4,3 de miliarde de dolari
    (2,7 mld. euro).

    In aceste conditii, cel putin pana acum, publicitatea video a atras sustinatori de ambele parti. CBS, spre exemplu, mizeaza pe reclamele sub forma de clipuri video independente, la fel ca la televizor, in timp ce Google testeaza cel de-al doilea model, prin care mesaje text sa fie afisate in timpul unui clip video obisnuit. Dar preferintele companiilor care investesc in reclame video le remarca mai degraba furnizorii de servicii de publicitate online. Firma Brightcove, care ofera reclame prin Google, afisate in timpul unui clip video, sustine ca majoritatea clientilor cauta de fapt reclame sub forma de clipuri video foarte scurte, care ruleaza la inceputul sau sfarsitul unui clip obisnuit, dar de natura sa nu le intrerupa vizionarea. Google refuza deocamdata acest tip de reclame, aducand argumentul ca majoritatea utilizatorilor nu au rabdare sa urmareasca 30 de secunde de reclama la inceputul unui clip video accesat pe YouTube. Mai cu seama ca multe dintre clipurile publicate acolo nici nu au macar 30 de secunde.

  • Turul virtual al casei

    “Pe vestate.ro am pus un anunt anul trecut, cand erau doar trei oferte pe site”, comenta recent un utilizator cu pseudonimul Goe pe pagina online a unei agentii imobiliare. “Nu stiu daca a fost coincidenta sau nu, dar intr-o saptamana am vandut o vila, cumparatorul spunan¬du-mi ca vazuse filmuletul pe acest site.”

    Lansat la finalul anului trecut in urma unei investitii de peste 10.000 de euro, vestate.ro este un portal care le ofera posibilitatea atat celor care vor sa vanda sau sa cumpere case, cat si agentiilor imobiliare sa publice anunturi imobiliare exclusiv sub forma de clipuri video. “Trebuie inteles insa ca nu suntem o agentie imobiliara”, afirma Traian Bossenmayer (23 de ani), managing partner alaturi de Stefan Vaduva (24 de ani) la Web Dots, care detine site-ul vestate.ro.

    Pe site exista patru categorii de imobile – rezidentiale, birouri, spatii comerciale si terenuri, unde anunturile apar dupa ce sunt verificate de echipa Web Dots. “Continutul trebuie neaparat aprobat inainte de a ajunge pe site, astfel incat sa verificam daca filmuletul este realizat la o calitate corespunzatoare”, spune Bossenmayer.

    Vestate.ro deriva de fapt dintr-o idee mai veche a celor doi antreprenori, de a crea un YouTube romanesc, dar lansarea a fost amanata pe fondul problemelor financiare. “Intre timp a aparut Trilulilu, fiind deja prea tarziu pentru noi, dar ne-a ramas in minte ideea de continut video, pe care am combinat-o cu domeniul imobiliar”, explica managing partenerul Web Dots.

    Compania va continua sa investeasca inca aproximativ 20.000 de euro anul acesta in dezvoltarea portalului, care are in prezent circa 20 de anunturi video. O parte dintre bani vor proveni din fonduri proprii, ca si investitia initiala, pentru ca deocamdata vestate.ro genereaza venituri destul de reduse, din publicitate si din serviciile de realizare a continutului video, taxa pentru filmare, editare si publicare pe site a unui clip fiind de 25 de euro. Pana acum, incasarile totale din vestate.ro s-au ridicat la aproape 1.000 de euro, insa Traian Bossenmayer crede ca investitia va fi amortizata intr-un an, pe masura ce site-ul va atrage tot mai multi utilizatori si, in acelasi timp, companii interesate sa cumpere spatiu publicitar. O contributie importanta va avea si conceptul de anunt preferential, care va fi lansat in curand si vor costa 10 euro per clip video.

  • Pastrati-va simtul realitatii

    Pe ecranul unui computer, utilizatorul muta imaginea unui ac cu gamalie aflat pe o farfurie virtuala, pe jumatate neteda si pe cealalta jumatate cu striatii. Si, desi totul se petrece cu ajutorul unei aplicatii software si al unui echipament, cel ce se afla in fata computerului poate simti diferentele de textura ale farfuriei si miscarea acului pe suprafata ei.

    Demonstratia s-a petrecut recent in cadrul Institutului de Robotica al Carnegie Mellon University, unde profesorul Ralph L. Hollis a prezentat un echipament care permite interactiunea cu computerul, dupa acelasi principiu al unei interactiuni cu o consola de jocuri Wii a Nintendo, principala diferenta fiind ca miscarile naturale sunt amplificate prin perceptii tactile foarte dezvoltate. Astfel, echipamentul lui Hollis indica schimbarea de textura a farfuriei, alunecand usor cand suprafata e neteda sau vibrand cand acul cu gamalie ajunge in zona cu striatii. „Prin comparatie cu alte tehnologii existente, echipamentul ofera cele mai realiste perceptii tactile pe care le poate avea un utilizator in lumea virtuala“, spune Ralph L. Hollins, care impreuna cu sotia sa a infiintat compania Butterfly Haptics LLC, avand in plan sa vanda tehnologia si echipamentul companiilor interesate sa le foloseasca pentru cercetare sau in scopuri comerciale. Pretul ramane insa o necunoscuta, singurul indiciu dat de profesorul de la Carnegie Mellon University fiind ca este mult mai mic de 50.000 de dolari (aproximativ 32.500 de euro).

    Dincolo de jocurile video, echipamentul ar putea fi folosit in medicina, spre exemplu, chirurgii avand posibilitatea sa exerseze diferite interventii pe computer cu ajutorul imaginilor tridimensionale. „Practic, pe langa sunet si imagine se adauga si componenta tactila, sensibilitatea fiind aproape la fel de mare ca in cazul palmei unui om“, explica Hollins. Tehnologia se bazeaza pe campuri magnetice si senzori optici care incearca sa simuleze ceea ce simt utilizatorii la atingerea anumitor obiecte de texturi diferite. Deocamdata nu se pot reda si mirosuri.

  • Colectia de reduceri

    Ideea site-ului cuponix.ro, de a oferi utilizatorilor cupoane de reduceri pentru anumite produse sau in anumite magazine, este inspirata din modele de business populare in Europa de Vest, dar mai ales in SUA, de genul couponcode.com sau couponchief.com. „In Romania, cupoanele sunt o idee destul de noua inclusiv in mediul offline“, afirma Andrei Marin (32 de ani), cel care a infiintat site-ul in parteneriat cu Cristina Marin (27 de ani), in urma unei investitii de aproximativ 5.000 de euro, la care se adauga cheltuielile de publicitate pe bloguri de genul zoso.ro sau piticu.ro. Cei doi antreprenori mizeaza insa pe ideea ca, la fel cum s-a intamplat si pe alte piete, cupoanele vor castiga teren ca instrumente de marketing.

    Cupoanele de pe cuponix.ro pot fi utilizate momentan numai pentru cumparaturi de pe internet, sub forma de coduri introduse la cumpararea produselor care beneficiaza de reduceri. Cuponix.ro a reusit pana acum sa convinga 20 de magazine online sa publice cupoane, printre care CaptainGo, FunGift, USBmania sau allStyle. „La inceput este destul de greu sa atragi parteneri“, a constatat Andrei Marin, explicatia lui fiind ca magazinele sunt inca reticente sa ofere cupoane, indiferent de perioada, pentru ca nu inteleg ca aceste reduceri au potentialul sa-i atraga in primul rand pe aceia care inca nu le sunt clienti si implicit sa le creasca vanzarile.

    Deocamdata, pe site sunt disponibile 15 cupoane grupate in noua categorii, site-ul atragand in jur de 7.260 de utilizatori in prima luna de la lansare. Rata medie de clic per cupon a fost de aproximativ 2,5%, utilizatorii fiind directionati catre site-ul magazinului online care ofera respectivul cupon. Desi gratuit momentan, serviciul urmeaza sa atraga venituri din taxe percepute magazinelor pentru a-si afisa cuponul cat mai in fata pe site.