BusinessMagazin

Category: Business Hi-Tech

Știri și articole interesante din afacerile în domeniul Hi-Tech – informații din domeniul IT, comunicații și altele

  • Un blog cu echilibru

    Leo scrie in fiecare zi un articol despre productivitate, organizare, familie, simplitate, fericire, sanatate sau sport. Inca de la lansare, din ianuarie 2007, Zen Habits a intrat in topul Technorati – cele mai populare 400 de bloguri din lume. In prezent are 52.000 de utilizatori inregistrati, iar in 2007 a primit titlul de cel mai bun blog al anului, la 2007 Performancing Blog Awards. In ultimii 17 ani Leo a fost scriitor si editor, iar in ultimul an el s-a lasat de fumat, a devenit mult mai organizat si mai productiv, si-a dublat veniturile si si-a achitat toate datoriile, a terminat un triatlon si, in cele din urma, si-a facut blog.

    PUTEREA EXEMPLULUI
    Blogul lui Leo a aparut ca o urmare coerenta si normala a tuturor acestor obiective indeplinite, puterea exemplului si mai ales cel personal cantarind foarte mult pentru cei care citesc sfaturile lui. De altfel, cum singur recunoaste, multi dintre cei care
    i-au citit articolele despre cum sa-ti atingi scopurile, cum sa economisesti bani sau cum sa te trezesti dis-de-dimineata s-au intrebat care este calificarea lui Leo. Raspunsul lui este simplu si poate pentru multi surprinzator: nici una. Nu este expert, doctor, coach sau consultant. Nu tine seminarii si nu a publicat nicio carte motivationala. Nu a facut milioane de dolari si nici nu este cel mai bun atlet al lumii. Este un om obisnuit, tata a sase copii, sot, salariat si un scriitor independent. “Dar am realizat multe de-a lungul anului trecut, am si esuat de multe ori, insa am invatat foarte mult pe parcursul acestui drum.”
    Ca si realizare “tehnica”, zenhabits.com este un site bine facut pentru ceea ce se vrea. Designul este simplu, aerisit, iar culorile sunt bine alese, conform culturii zen. Pe bara de sus a paginii web se afla cateva categorii unde poti citi despre cum a inceput Leo cu aceasta aventura, unde poti intra pe diverse link-uri la care Leo face trimitere sau poti intra pe forum. In dreapta paginii poti da click pe cele mai populare post-uri sau poti vizualiza toate categoriile (post-urile publicate zi de zi fiind clasificate pe categorii pentru ca utilizatorul sa gaseasca usor subiectele care il intereseaza).

    DE CE ZEN?
    Cand am dat prima data peste zenhabits.net, m-am gandit ca numele a fost ales cu gandul la filozofia zen. Si nu m-am inselat. Leo a citit despre ceea ce inseamna zen, a aplicat reguli proprii acestei filosofii si chiar l-a numit Zen pe unul din cainii lui. Dar a ales Zen Habits ca titlu pentru blog, pentru ca “descrie filosofia blogului intr-un mod concis”. Acest blog este in esenta despre stabilirea si indeplinirea obiectivelor si despre numeroasele realizari pe care Leo le-a avut. “Dar cred ca aceste teluri – in special cele care merita atinse – sunt in ultima instanta realizate prin construirea unor obiceiuri sanatoase.” Practic, blogul nu vine cu ceva nou sau revolutionar. In esenta este vorba de vointa fiecaruia, Leo oferind doar sfaturi cu privire la modul in care ar trebui sa lupti pentru a atinge un obiectiv si increderea ca orice lucru este posibil. “Ca sa ai obiceiuri sanatoase trebuie sa fii constient ca va fi nevoie de o lupta zilnica. Nu poti sa-ti spui: ma voi trezi devreme in fiecare dimineata, incepand de maine! Sau poti sa-ti spui asta, dar daca ai impresia ca acest lucru se va intampla atat de repede, e clar ca vei fi deziluzionat.”

    EXPERIENTA PERSONALA

    S-a lasat de fumat (pe 18 noiembrie 2005). Aceasta schimbare a fost cea care a atras dupa sine si altele. Inainte de a se lasa definitiv a mai incercat si s-a reapucat. Dupa ce a trecut mai mult timp in care si-a dat seama ca a reusit sa devina nefumator, Leo a analizat aceasta experienta si a realizat ca este capabil sa aiba si alte succese.

    A devenit organizat. La inceputul anului 2006
    a descoperit GTD (Getting Things Done de David Allen) si a avut sentimentul ca s-a trezit dupa un somn adanc, invatand cum sa fie mai organizat la locul de munca si acasa.

    Si-a dublat veniturile. Leo lucra numai ca free-lancer, iar acest lucru nu era de ajuns pentru a isi intretine familia. Si-a luat un job si a continuat si ca freelancer, ajungand astfel sa-si dubleze veniturile.

    A scris un roman. Mai are de scris finalul si de editat, dar a scris pana acum 50.000 de semne.

    A inceput sa economi?seasca pentru un fond de urgenta. “Una din cele mai inteligente miscari pe care le-am facut. Fondul meu de urgenta este inca mic, dar cel putin exista.”

  • S-a dat verde la negru

    Reteta dupa care a fost facut Blackle este una deja cunoscuta pe internet. Atat de cunoscuta incat tocmai de asta a ales Heap Media, compania creatoare a site-ului, sa o imprumute. Cand intri pe Blackle.com, ai impresia ca te afli pe pagina web a Google, cu o singura diferenta, destul de evidenta: in locul spatiului alb prin care se identifica Google de cand a fost lansat, din 1998, Blackle este o pagina de internet predominant neagra. De fapt, Blacle este versiunea pe negru a Google, inclusiv cautarile pe care le efectueaza pe internet fiind facute prin intermediul celui mai mare motor de cautare din lume. Heap Media, compania australiana din spatele Blackle, pretinde insa ca pixelii negrii “inghit” mai putina energie decat cei albi, iar prin utilizarea motorului lor de cautare se economiseste astfel energie. Principiul se bazeaza pe faptul ca expunerea unei imagini este in primul rand o functie a setarilor de culoare si a graficelor computerului utilizatorului, precum si a culorii si a marimii unei aplicatii windows. Iar concluzia este aceea ca un monitor necesita mai multa energie pentru a afisa un ecran alb (luminos) decat in cazul unuia negru (intunecat).

    ECONOMISIRE DE 75.000 DE DOLARI
    In ianuarie 2007, pe un blog american aparea un articol intitulat “Black Google Would Save 750 Megawatt-hours a Year”, in traducere “Google in versiune neagra ar economisi 750 megawati/ora pe an”. Autorul acestui articol, bloggerul Mark Ontkush, propunea o teorie prin care motorul de cauatre online Google in varianta pe negru ar ajuta la economisirea de energie, gratie popularitatii de care se bucura acesta.
    Pentru a sustine aceasta teorie, Ontkush a plecat de la premisa ca o pagina de internet alba foloseste aproximativ 74 de wati, in timp ce una neagra foloseste doar 59, luand in calcul si faptul ca Google numara peste 200 de milioane de cautari pe zi. In conditiile in care fiecare cautare este deschisa timp de 10 secunde, inseamna ca Google ruleaza timp de 550.000 de ore pe zi pe unele desktopuri. Si, presupunand ca utilizatorii folosesc Google in mod fullscreen, trecerea la un background negru, pe un monitor CRT, va economisi un total de 15 wati, rezultatul diferentei dintre cei 74 de wati folositi de o pagina alba si cei 59 de wati necesari afisarii unei pagini negre.
    La o privire de ansamblu, acest lucru se traduce intr-o economisire globala de 8,3 megawati/ora pe zi, sau aproximativ 3.000 de megawati/ora pe an. Luand in calcul ca peste 25% din monitoarele din intreaga lume sunt CRT-uri, cu tub catodic, la un pret de 10 centi pentru un megawatt ora, inseamna o economisire de 75.000 de dolari (aproximativ 47.680 de euro), pe langa cea de energie, numai prin schimbarea unor coduri de culoare.
    Chiar daca pare un lucru minor, promotorii acestei tendinte incearca sa-i faca pe oameni sa inteleaga ca orice pas, cat de mic, pentru o lume nepoluata – prin economisirea de energie, limitarea emisiilor de dioxid de carbon si lupta impotriva incalzirii globale ca un rezultat al activitatii oamenilor, are o importanta fabuloasa.

    EFECT ZERO PE LCD
    Faptul ca “stingerea” a cateva milioane de pixeli albi ajuta la economisirea de energie este discutabil, Google punand sub semnul intrebarii presupunerile facute de creatorii Blackle, mai ales in ceea ce priveste monitoarele cu cristale lichide (LCD). Se pare ca in cazul acestora, trecerea la negru nu este o solutie salvatoare, cum ar fi in cazul monitoarelor vechi, de tip CRT. Asta pentru ca unul dintre factorii care controleaza consumul de energie la monitoarele LCD este luminozitatea, un lucru cunoscut de oricine care a dat la minim luminozitatea si a vazut astfel ca durata de viata a bateriei de pe laptopul lor a avut un salt. Asa ca Blackle, cu toate intentiile lui bune, a economisit poate cateva kilograme de carbon pentru utilizatorii Google care au monitoare vechi, dar nu are acelasi efect si in cazul utilizatorilor de laptopuri sau a celor cu ecrane LCD.

    NU AVATARURILOR
    In decembrie 2006, Nick Carr, autorul cartii “Does it Matter”, o carte despre rolul computerelor in afacere si autorul blogului Rough Tipe, a publicat o teorie foarte citita si extrem de comentata afirmand ca fiecare avatar din “Second Life” foloseste la fel de multa energie cat este media pe cap de locuitor din Brazilia, precizand ca “avatarurile nu sunt atat de intangibile cum par. Ele nu au corp, dar lasa urme”.
    Acum Steve Souderes, autorului “High Performance Web Sites”, a dus aceasta dezbatere la un nivel superior, punand in discutie consumul de energie pe care il au paginile web cu un design saracacios. Acesta face referire la Wikipedia, unde pagina de inceput are 13 imagini care afecteaza consumul de energie de fiecare data cand site-ul este accesat. El sustine ca aceasta ineficienta costa 5.000 de kilowati ore pe an sau aproape 2.000 de kilograme de dioxid de carbon, pe cand prin paginile de internet mai profesionale si mai rapide, “faci un bine utilizatorilor, tie insuti si naturii”.
    Lupta pentru verde a intrat timid in industria IT si depinde de fiecare in parte daca procesul de ocrotire a mediului prin intermediul computerelor va fi anevoios sau nu. Este nevoie de un mod prin care sa se arate ca ceea ce face fiecare la nivel personal conteaza. Este adevarat ca actiunea unui singur om nu schimba cu nimic lucrurile, dar actiunile a milioane de oameni pot face diferenta.
    Avand in vedere ca numeroase companii din domeniul IT au inceput sa se preocupe de aceasta problema, probabil ca nu va mai trece mult timp pana vom da albul pe negru si vom lucra pe computere verzi.

  • Top 10 gadgeturi de lux

    Geanta cu diamante
    Geanta creata de bijutiera japoneza Ginza Tanaka costa 1,63 de milioane de dolari (un milion de euro), fiind cea mai scumpa geanta din lume. Suprafata gentii este presarata cu 2.182 de diamante care au in total 208 carate. Geanta de milioane a fost prezentata la un fashion show din Tokio.

    Smartphone-ul Diamond Crypto
    Este unul dintre cele mai scumpe telefoane din lume, avand in vedere ca pretul sau este de 1,3 milioane de dolari (820.000 de euro). Designerul Peter Aloisson, un bijutier austriac, a imbracat telefonul in platina si l-a decorat cu 50 de diamante, 10 dintre ele fiind albastre, considerate foarte rare. Diferenta dintre acest telefon si altele la fel de scumpe este tehnologia de criptare cu care este dotat, pentru a asigura o securitate ridicata a informatiilor.

    Aur si diamante in bucatarie
    Se stie ca cel mai de pret bun al unui bucatar sunt ustensilele. Dar cat de pasionat (sau de bogat) ar trebui sa fie cineva de gatit pentru a plati 200.000 de dolari (126.000 de euro) pe o oala? Firma germana Fissler s-a gandit ca vor exista suficienti clienti cu dare de mana care vor fi dispusi sa plateasca pentru o oala decorata cu 200 de diamante care are manerele si marginile din aproximativ un kilogram de aur solid.

    Muzica de aur
    Cand a fost lansat la Cebit in 2006, MP3 playerul TrekStor i.Beat a facut cu ochiul multora dintre vizitatori. Daca esti un meloman inrait si vrei sa ai cel mai exclusivist MP3 player de pe piata, TrekStor i.Beat este produsul potrivit. Costa aproximativ 23.000 de dolari (14.500 de euro) si este incastrat in aur si decorat cu 63 de pietre pretioase.

    Micuta Hello Kitty
    Pisicuta Hello Kitty, caracterizata prin fundita de la urechea stanga si absenta gurii, adoptata in intreaga lume ca o exprimare a modei, s-a imbracat in platina si si-a pus la ureche pietre pretioase. Micuta felina de 590 de grame este facuta din aur alb si are o fundita pe care sunt aplicate diamante, rubine, safire roz, ametiste si topaz albastru. La un pret de 163.000 de dolari (103.000 de euro), aceasta este cea mai scumpa versiune a faimoasei Hello Kitty.

    Ceasul miliardarilor
    Ceasul poate fi considerat un status simbol, iar daca ne luam dupa numele ceasului de lux lansat de Corrum si La Joux-Perret, Billionaire Tourbillon este un ceas destinat miliardarilor. Cadranul ceasului contine 850 de diamante, cifrele romane
    sunt gravate cu safire sau diamante negre, iar carcasa este din aur alb. Bratara este din piele de crocodil si se gaseste in editie limitata, numai 10 astfel de piese fiind produse. Daca vreti ceva si mai stralucitor, Billionaire Tourbillon este disponibil, numai in 5 exemplare, si cu o alta varianta de bratara, din aur alb si acoperita cu diamante si safire. Pretul variaza de la 325.000 de dolari la 998.000 de dolari (205.000 ? 630.000 de euro), in functie de versiune.

    Opera de arta misterioasa
    Van Cleef & Arpels si Montblanc au lansat cel mai exclusivist instrument de scris, Mystery Masterpiece. O adevarata opera de arta din aur alb si decorata cu rubine, safire, smaralde si diamante, care costa 730.000 de dolari (461.000 de euro). In toata lumea vor fi vandute numai 9 astfel de stilouri, fiecare avand 840 de diamante.

    PC-ul Baroque
    Este primul computer personal de un milion de dolari (630.000 de euro). In aceasta suma sunt incluse diamantele si safirele incrustate si aurul din care este confectionat (aur galben si alb de 18 karate). Designerul acestui gadget de lux este tot un bijutier, Lee Charles Buckingham.

    Soricel cu diamante
    Exista telefoane cu diamante, MP3 playere cu diamante, de ce nu si un mouse? Un producator elvetian a realizat un mouse din aur de 18 carate incrustat cu 59 de diamante taiate in stil briliant. Mouse-ul este disponibil in doua variante de design ? unul cu un design floral, iar celalat
    cu diamante presarate. Mouse-ul este potrivit atat pentru Mac, cat si pentru PC si costa 24.180 de dolari. In plus, mouse-ul poate fi decorat cu diamante in forma de initialele numelui clientului. Acest mouse se gaseste in trei versiuni de aur ? galben, alb sau rosu cu marginea de culoare alba sau neagra.

    Smartphone cu diamante negre
    Telefonul Black Diamond este acoperit cu titaniu si diamante si este creat de Jaren Goh, un designer din Singapore. Acest smartphone stralucitor are un display OLED de 2 inci, o memorie interna de 128 MB, Wi-Fi, Bluetooth, card de memorie si tastatura touch-sensitive. Nu mai este nimic de spus cand vezi pretul: 300.000 de dolari (189.000 de euro).

  • Fara costum si cravata

    “Ideea a pornit pe de o parte de la clientii FunGift.ro, magazin online de cadouri, care doreau sa aiba de pilda tricouri ca acelea de la FunGift.ro, dar neinscriptionate ori cu mai multe culori si modele”, spune Marius Ciocan, proprietarul CasualWear, magazin online specializat pe articole de vestimentatie casual. Pe de alta parte, adauga el, a fost o dorinta personala de a vinde haine casual, “eu insumi fiind unul dintre cei care se imbraca in tricou sau bluzon 360 de zile pe an”.

    De la lansarea in august 2007 si pana acum, CasualWear a vandut imbracaminte in valoare de 4.000 de euro, pe baza a 300 de comenzi, cu o rata medie de 30-50 de comenzi pe luna. Fondatorul site-ului spera ca odata cu venirea verii vanzarile vor spori, dar pana la amortizarea investitiei va mai trebui sa treaca timp. Pentru inceput, avantajul a fost ca la fel ca si in cazul FunGift.ro, de site s-a ocupat Creative-Design.ro, firma de dezvoltare web controlata tot de Ciocan; cat despre incasarile magazinelor lui, grosul continua sa-l aduca tot FunGift.ro, cu comenzi estimate la 120.000 de euro pentru anul trecut. Marius Ciocan intentioneaza ca in toamna acestui an sa deschida inca un magazin virtual de cadouri, mai exact cosuri cu produse alimentare si bauturi (www.cosuricadou.ro).

    In privinta viitorului comertului online cu haine, Ciocan se declara cat se poate de optimist, facand comparatie cu SUA, unde valoarea vanzarilor virtuale de imbracaminte a depasit-o anul trecut pentru prima data pe cea a vanzarilor virtuale de produse IT&C. Pentru Romania, considera el, se poate estima ca in circa doi ani, acest segment va fi de trei ori mai mare decat acum, urmand sa creasca mai repede decat segmentul comertului online cu produse IT.

  • Internet in autobuz.

    Inginerul David Parra petrece chiar mai mult timp online, durata drumului sau pana in Salt Lake City, unde lucreaza, fiind de 55 de minute. Cei doi isi incep mai exact ziua de munca imediat ce se urca in autobuz, intrucat mijloacele de transport in comun cu care circula dispun de acces la internet wireless.

    Astfel de servicii au inceput sa apara inca de acum patru ani pe piata americana. Mountain Metropolitan Transit din Colorado Springs a fost prima companie de transport care a adoptat internetul wireless in autobuze. Zeci de autobuze care circula pe strazile a peste 20 de orase din SUA, printre care San Francisco, Austin sau Seattle, i-au urmat exemplul, fiind dotate cu conexiune WiFi la internet, potrivit unui studiu realizat de American Public Transportation Association (APTA). Metropolitan Transportation Authority din New York a anuntat la sfarsitul anului trecut ca va extinde aceasta initiativa si in subteran, planurile sale fiind sa doteze 277 dintre statiile de metrou din New York cu internet wireless in urmatorii sase ani. “Pe viitor, internetul wireless va deveni un serviciu din ce in ce mai solicitat in asemenea mijloace de transport”, prevede William Miller, presedintele APTA.

    Desi apreciate de calatori, serviciile de internet wireless in autobuze, trenuri sau la metrou sunt insa departe de a fi ieftine. Investitia necesara pentru dotarea unui singur autobuz cu WiFi variaza intre 635 si 1.270 de euro, in functie de echipamente si de furnizorii de servicii. Costul pare la o prima vedere destul de ridicat, dar investitia ar putea fi amortizata destul de repede in cazul in care ar contribui semnificativ la cresterea numarului de calatori. Utah Transit Authority, spre exemplu, a constatat o crestere a numarului de utilizatori unici de internet wireless in autobuzele sale de la 500 in ianuarie, cand a fost lansat serviciul, la 2.500 luna trecuta.

  • Retelele sociale, acum si pe mobil

    Laura Kern din New York are 28 de ani si multi prieteni cu care vrea sa tina legatura. De cand a descoperit retelele sociale accesibile prin telefonul mobil, poate sa stie mereu unde se afla ei, poate face schimb de impresii asupra ultimei petreceri la care au participat sau le poate trimite fotografiile facute in excursia din weekend de pe telefonul ei mobil.

    “Uite-l pe Jack; probabil se duce cu baietii la barul nostru, pentru ca langa el ii mai vad pe trei dintre colegii lui de birou. Ma gandesc sa le fac o surpriza si sa apar acolo inaintea lor”, spune ea, aratand un punct mic rosu pe o harta de pe ecranul telefonului. Laura Kern este doar unul dintre milioanele de membri de retele sociale online care incearca acum sa-si transpuna experienta de comunicare pe internet pe telefonul mobil.

    Nu mai este pentru nimeni o noutate ca retelele sociale precum Facebook sau MySpace au castigat in ultimii ani zeci de milioane de membri. Iar dintre primele zece site-uri din lume, patru sunt retele sociale, conform revistei Time. Noutatea o reprezinta insa numarul mare de companii care se ofera sa transforme telefoanele mobile in adevarate portaluri de acces catre astfel de retele. Avand in vedere ca numarul abonatilor la servicii de telefonie mobila din intreaga lume a depasit 3,3 miliarde, cu mult mai multi decat utilizatorii de internet, o astfel de afacere suna promitator.

    In ultima perioada a crescut numarul micilor companii care ofera servicii de “mobile social networking”. Cu alte cuvinte, ofera posesorilor de telefoane mobile posibilitatea de a se conecta la retele sociale si de a-si localiza amicii sau colegii prin intermediul celularului. “Elementul de baza al acestor servicii este localizarea in timp real a prietenilor care sunt conectati la aceeasi retea”, a declarat Dan Harple, fondatorul si directorul executiv al GyPSii, o retea sociala din Amsterdam pentru telefoane mobile.

    In urma unei cautari pe GyPSii, utilizatorii pot vedea pe o harta numele prietenilor lor aflati in retea si locurile in care acestia se afla, totul in timp real. De asemenea, membrii acestui tip de retea sociala au la dispozitie liste cu restaurante si alte asemenea locuri recomandate de prietenii lor.

    O alta retea sociala din spatiul mobil le permite utilizatorilor sa-si actualizeze datele privind pozitia pe harta si alte informatii la fiecare 15 secunde, ceea ce ofera o mare acuratete, conform companiei furnizoare, Bliin Your Live din Olanda. “Posesorii de telefoane mobile folosesc software-ul distribuit de noi pentru a arata celorlalti unde se afla, ce fac in acel moment, dar si pentru a gasi prieteni, a posta fotografii sau clipuri video”, explica Stef Kolman, cofondatorul companiei.

    Avand in vedere ca mari zone de pe glob nu beneficiaza de acces la internet, dar multi dintre locuitorii de acolo detin telefoane mobile, companiile de gen se orienteaza cu precadere spre aceasta nisa. Spre exemplu, reteaua MyGamma, administrata de firma BuzzCity din Singapore, are deja peste 2,5 milioane de abonati, in conditiile in care locuitorii din zona respectiva, dar si din alte regiuni ale Asiei si Africii folosesc telefonul mobil ca principala cale de a accesa internetul. “Principalul lor mod de conectare la restul lumii nu este computerul, ci telefonul mobil”, precizeaza Lai Kok Fung, directorul executiv de la BuzzCity.

    Un studiu efectuat de compania din Singapore a ajuns la concluzia ca 62% din utilizatorii MyGamma petrec in medie circa 30 de minute pe internet prin intermediul mobilului. Extinzand perspectiva, circa 50 de milioane de utilizatori de telefonie mobila din intreaga lume sunt deja membri ai unei retele sociale mobile, conform unui raport recent realizat de Informa Telecoms. Firma de cercetare de piata estimeaza in acelasi raport ca rata de crestere a numarului de membri ai unor astfel de retele va creste in urmatorii cinci ani de la 2,3% pana la 12,5%.

    Nu doar companii mici sunt interesate de potentialul retelelor sociale mobile. AOL, Yahoo!, Nokia si chiar Coca-Cola au initiat o serie de proiecte menite sa creeze comunitati prin intermediul serviciilor de telefonie mobila. Cu toate acestea, directorii firmelor care au adus pe piata conceptul de “mobile networking” sunt sceptici cu privire la succesul marilor companii. “Nu vor inregistra succese rasunatoare. Marile companii privesc segmentul mobil ca pe o extensie a site-urilor lor de internet, in timp ce pentru noi, telefoanele sunt principala preocupare”, a declarat directorul de la BuzzCity.

    Desi aceste retele sociale mobile sunt primite foarte bine de impatimitii retelelor clasice, multi se simt amenintati de privarea de intimitate si expunerea la care sunt supusi de astfel de servicii. “Numai o mica parte dintre clienti vor fi incantati de ideea de a imparti cu restul lumii astfel de informatii”, afirma Dan Winterbottom, analist Informa Telecoms.

    Lumea din telefonul mobil

  • Vacante dupa buget

    O alternativa mai comoda pentru cei aflati in cautare de oferte turistice pentru vacanta ar fi sa poata gasi ofertele mai multor agentii de turism in acelasi loc. De la aceasta idee a plecat Razvan Tirboaca, proprietarul companiei Zoom Studios, atunci cand s-a decis sa lanseze site-ul UndePlec.ro, cu o investitie foarte redusa, de aproximativ 75 de euro.

    Conceput in noiembrie anul trecut si lansat in martie 2008, site-ul este un serviciu online gratuit de listare a ofertelor turistice existente pe piata in portofoliul agentiilor de turism. Insa scopul sau este de fapt sa functioneze ca un motor de cautare in segmentul turistic. “Deocamdata, UndePlec.ro este in versiune beta, ceea ce inseamna ca inca nu au fost adaugate toate functionalitatile, dar in iunie va fi gata”, sustine Tirboaca. Planurile sale imediate sunt sa adauge site-ului un motor de cautare care sa claseze ofertele in functie de bugetul pe care-l au la dispozitie vizitatorii pentru vacantele lor. Ulterior, Tirboaca se gandeste sa adauge si un planificator de drum pentru cei care vor sa plece in vacanta cu masina, informatii turistice si un ghid de calatorie online, dar nu mai devreme de vara aceasta. Pe site exista deocamdata 12 oferte cu destinatii variate, atat din Romania, cat si din Europa si din restul lumii, preturile fiind cuprinse intre 22 euro pe zi in Brasov si 3.390 de euro pentru 22 de zile in America de Sud. “Ofertele sunt introduse in prezent de un administrator care efectueaza cautarea pe site-urile agentiilor turistice, insa dupa ce voi incheia parteneriate cu acestea, fiecare isi va introduce propriile oferte”, spune Tirboaca.

    Odata ce numarul vizitatorilor va creste, antreprenorul vede doua oportunitati de a genera venituri: publicitatea (pe site exista acum doar cateva reclame prin Google Adwords) si introducerea unei taxe modice, de cativa euro pentru fiecare anunt introdus pe site.

  • S-a vandut IP Devel. Din nou!

    La finalul saptamanii trecute, seful IP Devel, Bogdan Putinica, si elvetienii de la Adecco, compania de recrutare care in vara lui 2006 a cumparat firma romaneasca pentru cateva milioane de euro, puneau la punct ultimele detalii legate de vanzarea integrala a companiei.

    “Totul s-a petrecut extrem repede, de la decizia de a vinde si pana la negocieri si finalizarea actelor necesare”, explica Bogdan Putinica faptul ca in numai trei saptamani, compania unde detine 24% din actiuni (restul de 76% apartinand Adecco) a traversat procesul de due diligence, astfel incat acordul de vanzare catre compania suedeza Enea sa poata fi semnat.

    Potrivit CEO al IP Devel, finalizarea tranzactiei a fost facuta intr-un ritm atat de alert pentru ca “oferta celor de la Enea a fost interesanta”, atat pentru el, cat si pentru cei de la Adecco.

    Cumparatorul este o companie care furnizeaza aplicatii de software incorporabile (destinate altor echipamente decat computerele, precum telefoane mobile, televizoare, telecomenzi sau aparate de fotografiat) si servicii de retea in domeniul telecom, medical si auto, printre clientii sai fiind nume cunoscute din piata, precum Nokia ori Sony Ericsson.

    Enea, firma cu peste 87 de milioane de euro cifra de afaceri in 2007, s-a angajat sa plateasca pentru IP Devel 3,2 milioane de euro in numerar, urmand ca peste patru ani sa plateasca inca o transa similara, dar care depinde insa de rezultatele financiare ale companiei.

    Din punctul de vedere al lui Putinica, care va continua sa conduca IP Devel si dupa tranzactie, obiectivele de crestere si profitabilitate nu ar trebui sa fie greu de atins, unul dintre principalele atuuri ale companiei sale fiind echipa de 120 de angajati, cu planuri de extindere pentru acest an pana la 225.

    Enea a fost unul dintre principalii clienti ai IP Devel inca din 2006, contractul dintre cele doua companii fiind prelungit anterior pentru inca trei ani.

    Consiliati financiar de PricewaterhouseCoopers (PwC), David & Baias si Ahlfords Advokatbyra, suedezii de la Enea privesc IP Devel nu doar ca pe o baza prin intermediul careia sa-si extinda prezenta in Europa, dar si ca pe o resursa de dezvoltare a produselor proprii.

    “Cunoastem indeaproape specializarea companiei, aplicatiile soft incorporabile si suntem multumiti de achizitie”, a declarat Johan Wall, directorul executiv si presedintele Enea, in comunicatul de presa care a anuntat tranzactia. “Prin IP Devel ne extindem oferta de servicii in Europa si ne asiguram viitorul in ce priveste capacitatea de dezvoltare de software si servicii intr-un mediu cu costuri reduse.”

    Totodata, IP Devel constituie un punct de atractie pentru suedezi si datorita bazei de clienti mari, printre care Vodafone, Motorola sau Bang & Olufsen, clienti care contribuie la afacerile companiei chiar si cu un milion de euro anual.

    In 2006, IP Devel a avut o cifra de afaceri de 3,3 milioane de euro (la cursul mediu anual din anul respectiv) si un profit de aproximativ 450.000 de euro, potrivit datelor publicate de Ministerul Finantelor.

    Astfel ca anul trecut nu au mai putut fi atinse obiectivele financiare de 5-6 milioane de euro anuntate anterior, insa “am reusit sa acoperim pierderea”, precizeaza Putinica, facand referire la afacerile de 4 milioane de euro cu care a incheiat anul. Cat despre 2008, seful IP Devel precizeaza ca bugetul pentru acest an are in vedere o crestere de 50% a afacerilor fata de 2007.

  • Conceptual vorbind

    Un telefon mobil cu ecran tactil de mari dimensiuni; desi descrierea se potriveste, nu este vorba despre telefonul iPhone al Apple, ci despre un concept de celular lansat de compania suedeza Neonode in urma cu aproape sase ani. “Operatorii de telefonie mobila din Europa au fost intrigati la momentul respectiv, dar pentru ei conceptul parea de domeniul fantasticului, asa ca nimeni nu a indraznit sa investeasca in el”, isi aminteste Mikael Hagman, directorul executiv al Neonode, care a urmarit de fapt sa creeze un telefon mobil care sa poata tina locul unui computer, prin functiile de e-mail, navigare pe internet, jocuri, auditie de muzica si vizionare de clipuri.

    Cativa ani mai tarziu, telefoanele mobile N1 si N2 au incorporat cea mai mare parte a ideilor concepute de Neonode si au fost lansate in versiune comerciala in Europa, primul model fiind vandut pe internet in 7.000 de exemplare, iar al doilea numarand deja 30.000 de telefoane vandute din toamna anului trecut. Hagman spera insa ca anul acesta va lansa modelul N2 si in SUA, iar atunci vanzarile ar putea depasi 230.000 de exemplare. In ultimii ani, atat producatorii consacrati de telefoane mobile, cat si start-up-uri, companii de design sau chiar designeri independenti au inceput sa propuna tot mai multe concepte de celulare, in incercarea de a descoperi ce conteaza mai mult pentru utilizatori – designul sau functionalitatea – si care dintre propuneri ar putea deveni telefoanele mobile ale viitorului.

    Nokia, spre exemplu, expune conceptul Morph in cadrul Muzeului de Arta Moderna din New York, care gazduieste expozitia “Design and the Elastic Mind”, deschisa pana la 12 mai. Prototipul dezvoltat de cel mai mare producator de telefoane mobile din lume impreuna cu o echipa de specialisti din cadrul centrului de cercetare in nanotehnologie al Universitatii Cambridge pledeaza pentru ideea ca viitorul industriei telecom mizeaza pe flexibilitate. Produs din materiale flexibile, Morph poate fi purtat drept bratara, incape in orice buzunar, indiferent cat de mic, sau poate fi agatat de lantul de la gat, posesorul avand posibilitatea sa modeleze telefonul mobil oricum doreste. Totodata, este complet transparent si se poate incarca de la soare, potrivit prezentarilor Nokia.

    Producatorul finlandez detine laboratoare de design in Finlanda, Marea Britanie, Boston si California si investeste anual aproape 4 miliarde de dolari (2,5 miliarde de euro) pentru cercetarea si dezvoltarea de noi modele de telefoane. Morph nu este singurul concept prezentat de Nokia; numai in ultimul an, compania a lansat inca trei astfel de prototipuri cu design si functionalitati deosebite. “In acest fel, facem pasul de la teoretic la concret si putem vedea care sunt parerile utilizatorilor”, explica Keith Nowak, purtator de cuvant in cadrul Nokia. De altfel, compania si-a anuntat planurile de a incorpora o parte din tehnologiile de care beneficiaza Morph in modelele high-end ce vor fi lansate in urmatorii sapte ani.

    Totusi, nu toate conceptele care apar pe piata sunt la fel de avansate din punct de vedere tehnologic, multe dintre ele fiind mai degraba rezultatul imaginatiei bogate a unor designeri care se concentreaza mai mult pe aspect decat pe functionalitate. Spre exemplu, designerul brazilian Renata Quintela a prezentat recent un concept denumit Toaster Phone, care, dupa cum ii spune si numele, seamana foarte mult cu un prajitor de paine. Quian Jiang, un alt designer renumit, a creat un telefon numit Softphone, care are incorporata vata. Si chiar si casa Coco Chanel s-a implicat in acest domeniu, lansand in urma cu cateva saptamani un concept propriu de telefon mobil.

    Nici principalii producatori de celulare nu prezinta intotdeauna concepte revolutionare. In ceea ce priveste Sony Ericsson, de exemplu, unul dintre conceptele recente care a atras atentia utilizatorilor este un telefon mobil aproape obisnuit, dar care este dedicat utilizatorilor stangaci, avand prin urmare toate butoanele si stilusul pozitionate corespunzator.

    “Oamenii cauta in general un telefon util, dar care sa aiba cateva elemente spectaculoase”, crede Jon Mulder, directorul de marketing al Sony Ericsson in America de Nord. Aceasta viziune, care privilegiaza functionalitatea, explica intre altele si refuzul nenumaratelor propuneri venite din partea Estato, un club online de fani Sony Ericsson, care publica in permanenta idei si proiecte noi de telefoane, in speranta ca Sony Ericsson se va decide sa le adopte.

    Pentru marii producatorii de telefoane mobile, un concept nou e insa o mina de aur, pentru ca din reactiile potentialilor clienti, companiile pot trage concluzii in ce priveste modul cum va evolua industria in urmatorul deceniu. Tocmai din acest motiv, nimic nu se petrece peste noapte; proiectele cu potential ajung in faza de productie numai dupa ce trec printr-un proces complex de evaluare. “Conceptele demonstreaza incercarile industriei de a reinventa forma si functiile telefoanelor mobile din ziua de astazi”, afirma Bob Iannucci, directorul de tehnologie al Nokia. “Ele dezvaluie de fiecare data cate putin din viitorul telefoanelor mobile.”

    Telefoanele viitorului

  • Milionari din software gratuit

    Cand Hugh MacLeod, cunoscut blogger si om de marketing, s-a intrebat retoric pe blogul lui unde sunt miliardarii cu bani facuti de pe urma programelor open source, reactiile cititorilor au fost intense. Majoritatea s-au scandalizat, cerandu-i sa nu vorbeasca de lucruri pe care nu le intelege. Dar de ce nu ar putea cineva sa faca bani buni din vanzarea unor astfel de programe?

    Software-ul de tip open source se bazeaza pe o comunitate de programatori voluntari care creeaza, prelucreaza si imbunatatesc un program, dupa care il lanseaza la liber pe internet, pentru ca toata lumea sa-l poata folosi si, mai ales, ca oricine altcineva sa ii poata aduce imbunatatiri. Toate acestea sunt posibile deoarece codul sursa al acestor programe este disponibil gratuit pentru oricine doreste sa il modifice. Desi exista o serie de reguli si reglementari cu privire la crearea si distribuirea de programe open source, esenta acestora este libera circulatie si dreptul oricui de a interveni cu modificari. Cititorii lui Hugh MacLeod aveau in minte tocmai conceptul libertatii de circulatie si folosinta a programelor open source atunci cand l-au acuzat pe autorul blogului de violare a spiritului miscarii open source. Desi multi au admis ca e perfect normal ca un programator sa aiba parte de anumite avantaje pentru efortul de a crea un software functional, criticii lui MacLeod sunt convinsi ca acestea nu trebuie sa fie financiare, pentru a nu incalca filozofia open source.

    Numai ca o intreaga suita de companii mici producatoare de software open source au atras investitori si au primit oferte de achizitii sau fuziuni. Iar de aici si pana la posibilitatea unor castiguri de proportii este doar un pas. In plus, regulile in vigoare cu privire la software-ul open source nu interzic comercializarea de produse conexe sau oferirea de consultanta si administrare contra cost. Cea mai apropiata descriere pentru open source ar fi: oferi gratuit un produs, dar vinzi componente, accesorii, servicii pentru acesta. Si se pot scoate bani din programele open source, atat timp cat se urmeaza principiul enuntat mai sus – programul de baza e furnizat gratuit, dar contra cost pot fi oferite suportul tehnic necesar, servicii de consultanta, patch-uri si variante imbunatatite ale programului respectiv. O alta varianta ar fi comercializarea de accesorii si produse conexe programului, cum ar fi manuale de utilizare sau piese hardware special configurate pentru acesta.

    In fine, cea mai folosita strategie este incorporarea unor parti sau a unor programe intregi open source in aplicatii complexe livrate utilizatorilor contra cost si sub licenta. In 2001, programatorul roman Teodor Danciu a creat un soft open source pentru prezentari, destinat utilizatorilor din mediul de business, pe care l-a numit JasperReports. Dupa trei ani, timp in care programul creat de Danciu a fost descarcat de mii de companii din intreaga lume, o firma din Silicon Valley l-a remarcat si a decis sa faca o oferta de cumparare a acestuia. Firma respectiva, redenumita JasperSoftCorp, l-a angajat apoi pe Danciu ca programator si administrator al proiectului.

    Creatorii conceptului open source, Eric Raymond si Bruce Perens, au fost cei care au transformat filozofia software-ului liber, lansata in anii ‘80 de programatorul american Richard Stallman, intr-un concept cu valente comerciale. Impreuna cu Raymond, Perens a creat in 1997 definitia programelor open source si a trasat o serie de reguli cu privire la licenta software-urilor libere. De asemenea, cei doi au fondat in 1998 The Open Source Initiative, o organizatie menita sa promoveze software-ul open source. Pentru contributia sa la popularizarea conceptului, Raymond a primit 150.000 de actiuni ale companiei VA Linux. Cand aceasta s-a listat la bursa, in 1999, valoarea actiunilor detinute de Raymond a atins 32 de milioane de dolari (aproximativ 20 de milioane de euro). Prin urmare, desi indirect si fara a incalca libertatea circulatiei programelor, Raymond a ajuns sa detina o avere destul de mare.

    Un alt exemplu cunoscut ar fi finlandezul Linus Torvalds, creatorul sistemului de operare Linux, pe care l-a lansat in 1991 ca soft open source. In numai 17 ani, sistemul de operare Linux a ajuns sa fie utilizat de peste 25% din serverele de pe glob, ridicand pretentii la concurenta cu sistemul Windows, comercializat de Microsoft. Torvalds lucreaza acum in cadrul Open Source Development Labs (OSDL), o organizatie non-profit care promoveaza sistemul Linux si alte programe de tip open source. Ca si in cazul lui Raymond, Torvalds a primit un pachet de actiuni de la companiile de software Red Hat si VA Linux, in semn de recunostinta pentru contributiile aduse la dezvoltarea miscarii open source. Cand cele doua companii s-au listat la bursa (si Red Hat s-a listat tot in 1999, ca si VA Linux), averea lui Torvalds a ajuns la 20 mil. $ (12,6 mil. euro).