BusinessMagazin

Category: Business Hi-Tech

Știri și articole interesante din afacerile în domeniul Hi-Tech – informații din domeniul IT, comunicații și altele

  • Mai usurel cu inaugurarile

    Cel mai recent anunt privind extinderea retelei de magazine a venit din partea lantului de retail GSM Germanos, care numara la inceputul saptamanii trecute 240 de magazine, cu 40 mai mult decat la sfarsitul anului trecut, iar pana se termina anul in curs mai are in plan investitii de 1,5-1,8 milioane de euro pentru inca 30 de spatii de vanzare.

    “Dezvoltarea retelei pentru 2008 nu se va face printr-o achizitie a unei retele de profil, desi, daca apare o oportunitate foarte buna, suntem deschisi la negocieri”, spunea Aris Karousos, retail general manager in cadrul Germanos Romania. Pentru anul viitor, adauga Karousos, ritmul de crestere a punctelor de vanzare se va incetini insa oricum, la 15-20 cu totul, “pe masura ce ne apropiem de atingerea tintei de dezvoltare”.

    Extinderea retelei a fost in 2008 o directie importanta a investitiilor pentru majoritatea lanturilor de retail GSM si a operatorilor de telefonie mobila care detin magazine proprii de telefoane. Orange a inaugurat saptamana trecuta un nou magazin in Iasi, care completeaza reteaua de 92 de magazine proprii. “De la inceputul anului am deschis 19 magazine si vrem sa incheiem 2008 cu o retea de 100 de magazine”, declara Florin Popa, director de vanzari si distributie in cadrul Orange Romania.

    In paralel, spune Popa, Orange va continua sa investeasca in extinderea lantului de distributie inclusiv prin sustinerea deschiderii unor noi magazine ale partenerilor, atat in zonele rurale, izolate, cat si in marile orase. Orange numara in total in jur de 1.100 de magazine partenere, cele mai importante lanturi de retail fiind Fonomat, cu 160 de magazine si EuroGSM, companie a carei retea cuprinde 120 de spatii de retail.

    “Vom continua sa deschidem magazine in zonele cu un real potential de dezvoltare, insa nu la fel de agresiv ca in anii precedenti”, a declarat Cristina Szabo, director de marketing in cadrul Euro-GSM, explicand ca strategia pentru perioada urmatoare vizeaza cu precadere eficientizarea magazinelor existente. Spre deosebire de Orange, Vodafone a adoptat o strategie mult mai agresiva de dezvoltare, deschizand anul acesta 62 de magazine.

    La momentul actual detine 156 de magazine proprii in toata tara, la care se adauga alte cateva sute partenere si puncte de distributie pentru cartelele preplatite. “Cresterea retelei de distributie in cursul acestui an se explica si prin achizitia dealerului Petrocom, dar si prin deschiderea de magazine proprii”, spune Bogdan Matei, director de vanzari la Vodafone.

    In luna septembrie a anului trecut, Vodafone a preluat atat cele 55 de magazine care apartineau Petrocom D&V, precum si operatiunile postpaid ale firmei cu acest nume, care era dealer exclusiv al operatorului de telefonie mobila inca din anul 2001.

    In martie anul acesta, Vodafone a cumparat si pachetul majoritar de actiuni al retelei de magazine de telefoane mobile Proton Technologies. La randul sau, Orange a semnat in martie anul acesta un parteneriat cu lantul de magazine Say, care are unitati situate in galerii comerciale si mall-uri. Evident, nu toate aceste parteneriate incheiate de operatorii mobili rezista: saptamana trecuta, Vodafone a comunicat ca distributia produselor si a serviciilor sale prin reteaua de magazine GlobalNet a incetat odata cu expirarea contractului, in conditiile in care GlobalNet a fost distribuitor exclusiv pentru operatorul de telefonie mobila incepand din noiembrie 2005.

    In momentul actual, cu un numar total de aproximativ 3.000 de magazine, atat ale operatorilor, cat si ale partenerilor, piata de retail GSM este aglomerata si este dificil sa gasesti un spatiu convenabil pentru a deschide un magazin nou. In acest context, atat operatorii de telefonie mobila, cat si partenerii acestora opteaza pentru spatiile inchiriate. “Noi nu cumparam spatii comerciale, pentru ca dorim sa putem reloca unele magazine in cazul in care conditiile pietei ar impune aceasta”, a declarat Aris Karousos de la Germanos.

    “Preferam sa investim in amenajarea magazinelor decat in achizitia de spatii comerciale.” In ce priveste chiriile, acestea suporta variatii importante, potrivit operatorilor de telefonie mobila, in functie de suprafata, amplasare si vad comercial. Cei de la Euro-GSM afirma ca valoarea chiriei platite lunar pentru un magazin variaza intre 500 si 6.000 de euro.

  • In loc de hotel

    “Unii exclud de la bun inceput varianta impersonala a hotelului, preferand un loc care le ofera confort, dar ii si fereste de bataile de cap legate de administrarea si intretinerea locuintei”, spune Iza Pop (30 ani), administrator si asociat la Easyrental.
     
    Site-ul easyrental.ro functioneaza in principal pentru prezentarea serviciilor oferite de companie, cu posibilitatea de rezervare online si plata online a rezervarilor.
     
    Pana acum nu a adus companiei incasari spectaculoase, din 2006 si pana in prezent numarand doar 10.000 de vizitatori, dintre care 10% clienti. Iza Pop spune insa ca are in plan pentru urmatoarea perioada sa-l dezvolte. Intr-o prima faza pregateste, impreuna cu compania de web design Avantaj Net, o relansare a site-ului, care va include pe langa oferta imobiliara, si oferte de servicii de inchirieri auto sau curatenie, precum si un magazin online cu livrarea la domiciliu a cumparaturilor.
     
    Incasarile lunare ale companiei se ridica in medie la 25.000 de euro, cifra care variaza insa in functie de gradul de ocupare a apartamentelor, perioadele “moarte” fiind reprezentate de lunile de vacanta. In proprietatea Easyrental sunt 16 apartamente, dintre care sase garsoniere, in zone centrale ale Bucurestiului, precum Parcul Cismigiu, Ateneu, Calea Victoriei si Bd. Magheru.
     
    Easyrental nu are un plafon maxim de zile pentru care inchiriaza un apartament, mai ales ca principalii clienti ai companiei sunt de fapt reprezentanti sau angajati ai unor mari companii straine, care lucreaza in Romania pentru diverse proiecte, avand contracte pe durata medie sau lunga.

  • In loc de hotel

    “Unii exclud de la bun inceput varianta impersonala a hotelului, preferand un loc care le ofera confort, dar ii si fereste de bataile de cap legate de administrarea si intretinerea locuintei”, spune Iza Pop (30 ani), administrator si asociat la Easyrental.
     
    Site-ul easyrental.ro functioneaza in principal pentru prezentarea serviciilor oferite de companie, cu posibilitatea de rezervare online si plata online a rezervarilor.
     
    Pana acum nu a adus companiei incasari spectaculoase, din 2006 si pana in prezent numarand doar 10.000 de vizitatori, dintre care 10% clienti. Iza Pop spune insa ca are in plan pentru urmatoarea perioada sa-l dezvolte. Intr-o prima faza pregateste, impreuna cu compania de web design Avantaj Net, o relansare a site-ului, care va include pe langa oferta imobiliara, si oferte de servicii de inchirieri auto sau curatenie, precum si un magazin online cu livrarea la domiciliu a cumparaturilor.
     
    Incasarile lunare ale companiei se ridica in medie la 25.000 de euro, cifra care variaza insa in functie de gradul de ocupare a apartamentelor, perioadele “moarte” fiind reprezentate de lunile de vacanta. In proprietatea Easyrental sunt 16 apartamente, dintre care sase garsoniere, in zone centrale ale Bucurestiului, precum Parcul Cismigiu, Ateneu, Calea Victoriei si Bd. Magheru.
     
    Easyrental nu are un plafon maxim de zile pentru care inchiriaza un apartament, mai ales ca principalii clienti ai companiei sunt de fapt reprezentanti sau angajati ai unor mari companii straine, care lucreaza in Romania pentru diverse proiecte, avand contracte pe durata medie sau lunga.

  • Incep sa curga bani in online

    Vlad Stan, un personaj cunoscut in online-ul romanesc in special pentru businessul Vodanet, unde este inca actionar, a facut la finalul saptamanii trecute un anunt care i-a luat prin surprindere pe multi. Impreuna cu alti doi oameni de afaceri, cu experienta in special in zona imobiliara – Victor Anastasiu si spaniolul Pablo Rodriguez Gonzalez -, Stan a infiintat Seed Money, un fond de investitii pentru proiecte online aflate in faza incipienta de dezvoltare.

    Stan vine cu o experienta de opt ani in internet, in timp ce aportul celorlalti investitori va fi mai degraba experienta de business. Anastasiu si Gonzalez sunt implicati impreuna in compania Pav Administrare Imobiliara, in timp ce omul de afaceri spaniol detine in Romania cinci cladiri de birouri, printre care Floreasca Business Center sau cladirea unde isi are sediul UTI Systems, precum si o serie de terenuri, investitiile sale ridicandu-se la 50 de milioane de euro.

    Pornind cu 500.000 de euro, cat este capitalul de investitii, fondul ar urma sa-i transforme pe Stan si pe partenerii sai intr-un soi de “angel investors” ai internetului romanesc, dispusi sa finanteze cu sume cuprinse intre 10.000 si 50.000 de euro cate un proiect online, in schimbul unei participatii de nu mai mult de 20% din proiectul respectiv.

    “Din punctul meu de vedere, internetul din Romania este aproape in totalitate corporatist, insa viitorul sta de fapt in antreprenoriat, segment ce va cunoaste un boom in urmatorii ani”, isi explica Vlad Stan decizia de a sustine antreprenorii care vor sa porneasca o afacere online, mai ales daca ideea de la care pleaca este, pe cat posibil, originala. Evident, exista riscul ca intr-o prima faza fondul Seed Money sa se confrunte cu un val de antreprenori interesati sa obtina finantari, cu multe idei, dar cu putine cunostinte si experienta.

    “De-abia dupa acest val vor veni si antreprenorii mai atenti, cu viziune si mai multa experienta”, apreciaza Mihai Dragan, directorul general al agentiei specializate in publicitate interactiva MB Dragan. Seed Money se afla deja in discutii cu patru antreprenori, primul anunt de investitie urmand sa fie facut cel mai probabil in luna octombrie, potrivit lui Victor Anastasiu, care mentioneaza ca pana la finalul acestui an, pe lista investitiilor se afla zece proiecte online.

    “Statisticile spun ca in cazul unui scenariu pesimist, doar unul din zece proiecte reuseste”, admite Vlad Stan, care se bazeaza insa pe experienta sa de afaceri si pe cea a lui Anastasiu si Gonzalez pentru a-i repera pe oamenii ale caror proiecte au potential de realizare.

    In ce priveste recuperarea investitiei, investitorii de la Seed Money si-au preconizat un orizont de timp intre trei si cinci ani, desi apreciaza ca un an ar fisuficient pentru a se lamuri daca investitia va da roade sau a fost neinspirata. “Internetul romanesc avea nevoie de un fond de investitii. Sunt foarte multi antreprenori cu idei bune, dar carora le lipseste tocmai o finantare de 50.000 de euro”, observa Orlando Nicoara, directorul companiei MediaPro Interactiv.

    “Orice actiune de stimulare a antreprenoriatului in online este mai mult decat binevenita, mai ales ca internetul romanesc este destul de slab dezvoltat”, spune la randul sau Calin Fusu, fondatorul Neogen. “In ce priveste Seed Money, este inca prea devreme de apreciat care vor fi performantele.”

    Fondul de investitii Seed Money nu este totusi primul de acest gen din Romania. Daniel Enache, mostenitorul lantului Continental, a infiintat fondul Thousand Tiny Tigers in urma cu doi ani pentru a investi in domeniul serviciilor online. Potrivit spuselor lui Enache, in prezent exista sase proiecte aflate in desfasurare sub umbrela fondului, “dintre care trei se afla in curs de implementare, iar celelalte trei sunt in diverse faze preliminare”.

    Desi valoarea investitiilor sale in astfel de proiecte este destul de mica, dupa cum admite chiar el, Enache este totusi un investitor – nu numai financiar, ci si cu valente strategice, implicandu-se in managementul si dezvoltarea proiectelor. Aici ar urma sa se manifeste si diferenta intre Thousand Tiny Tigers si Seed Money, Vlad Stan si partenerii sai promitand ca vor ramane strict la nivelul de investitori financiari si nu se vor implica in mersul afacerilor finantate decat atunci cand antreprenorii le vor solicita asistenta.
     

  • Incep sa curga bani in online

    Vlad Stan, un personaj cunoscut in online-ul romanesc in special pentru businessul Vodanet, unde este inca actionar, a facut la finalul saptamanii trecute un anunt care i-a luat prin surprindere pe multi. Impreuna cu alti doi oameni de afaceri, cu experienta in special in zona imobiliara – Victor Anastasiu si spaniolul Pablo Rodriguez Gonzalez -, Stan a infiintat Seed Money, un fond de investitii pentru proiecte online aflate in faza incipienta de dezvoltare.

    Stan vine cu o experienta de opt ani in internet, in timp ce aportul celorlalti investitori va fi mai degraba experienta de business. Anastasiu si Gonzalez sunt implicati impreuna in compania Pav Administrare Imobiliara, in timp ce omul de afaceri spaniol detine in Romania cinci cladiri de birouri, printre care Floreasca Business Center sau cladirea unde isi are sediul UTI Systems, precum si o serie de terenuri, investitiile sale ridicandu-se la 50 de milioane de euro.

    Pornind cu 500.000 de euro, cat este capitalul de investitii, fondul ar urma sa-i transforme pe Stan si pe partenerii sai intr-un soi de “angel investors” ai internetului romanesc, dispusi sa finanteze cu sume cuprinse intre 10.000 si 50.000 de euro cate un proiect online, in schimbul unei participatii de nu mai mult de 20% din proiectul respectiv.

    “Din punctul meu de vedere, internetul din Romania este aproape in totalitate corporatist, insa viitorul sta de fapt in antreprenoriat, segment ce va cunoaste un boom in urmatorii ani”, isi explica Vlad Stan decizia de a sustine antreprenorii care vor sa porneasca o afacere online, mai ales daca ideea de la care pleaca este, pe cat posibil, originala. Evident, exista riscul ca intr-o prima faza fondul Seed Money sa se confrunte cu un val de antreprenori interesati sa obtina finantari, cu multe idei, dar cu putine cunostinte si experienta.

    “De-abia dupa acest val vor veni si antreprenorii mai atenti, cu viziune si mai multa experienta”, apreciaza Mihai Dragan, directorul general al agentiei specializate in publicitate interactiva MB Dragan. Seed Money se afla deja in discutii cu patru antreprenori, primul anunt de investitie urmand sa fie facut cel mai probabil in luna octombrie, potrivit lui Victor Anastasiu, care mentioneaza ca pana la finalul acestui an, pe lista investitiilor se afla zece proiecte online.

    “Statisticile spun ca in cazul unui scenariu pesimist, doar unul din zece proiecte reuseste”, admite Vlad Stan, care se bazeaza insa pe experienta sa de afaceri si pe cea a lui Anastasiu si Gonzalez pentru a-i repera pe oamenii ale caror proiecte au potential de realizare.

    In ce priveste recuperarea investitiei, investitorii de la Seed Money si-au preconizat un orizont de timp intre trei si cinci ani, desi apreciaza ca un an ar fisuficient pentru a se lamuri daca investitia va da roade sau a fost neinspirata. “Internetul romanesc avea nevoie de un fond de investitii. Sunt foarte multi antreprenori cu idei bune, dar carora le lipseste tocmai o finantare de 50.000 de euro”, observa Orlando Nicoara, directorul companiei MediaPro Interactiv.

    “Orice actiune de stimulare a antreprenoriatului in online este mai mult decat binevenita, mai ales ca internetul romanesc este destul de slab dezvoltat”, spune la randul sau Calin Fusu, fondatorul Neogen. “In ce priveste Seed Money, este inca prea devreme de apreciat care vor fi performantele.”

    Fondul de investitii Seed Money nu este totusi primul de acest gen din Romania. Daniel Enache, mostenitorul lantului Continental, a infiintat fondul Thousand Tiny Tigers in urma cu doi ani pentru a investi in domeniul serviciilor online. Potrivit spuselor lui Enache, in prezent exista sase proiecte aflate in desfasurare sub umbrela fondului, “dintre care trei se afla in curs de implementare, iar celelalte trei sunt in diverse faze preliminare”.

    Desi valoarea investitiilor sale in astfel de proiecte este destul de mica, dupa cum admite chiar el, Enache este totusi un investitor – nu numai financiar, ci si cu valente strategice, implicandu-se in managementul si dezvoltarea proiectelor. Aici ar urma sa se manifeste si diferenta intre Thousand Tiny Tigers si Seed Money, Vlad Stan si partenerii sai promitand ca vor ramane strict la nivelul de investitori financiari si nu se vor implica in mersul afacerilor finantate decat atunci cand antreprenorii le vor solicita asistenta.
     

  • Sa vina taiwanezii




    Michael Dell, fondatorul si directorul executiv al companiei ce-i poarta numele, a repetat saptamana trecuta o miscare pe care a facut-o de mai multe ori in ultimul an si jumatate, aceea de a cumpara actiuni Dell atunci cand cursul acestora la Nasdaq a scazut. De data aceasta, Michael Dell, a carui avere Forbes o estimeaza la 16,4 miliarde de dolari, a cumparat 4,9 milioane de actiuni, pentru aproximativ 100 de milioane de dolari (70 de milioane de euro), imediat dupa ce actiunile au scazut puternic, ca efect al anuntului privind rezultatele financiare slabe din trimestrul al doilea. Acum, pachetul de actiuni detinut de Michael Dell ajunge la 255 de milioane de actiuni, reprezentand aproape 13% din companie.








     

    Pariul personal al miliardarului, citat de toata presa, e ca in urmatorii trei ani va reusi sa scada cu pana la 3 miliarde de dolari cheltuielile companiei. Deocamdata, in ultimul an, actiunile Dell au pierdut 26% din valoare, ilustrand increderea scazuta a investitorilor in sansele companiei de a-si creste eficienta. In ultimele luni, conducerea Dell a pornit discutii cu mai multe firme care asambleaza computere, punandu-le pe masa o propunere neobisnuita, aceea ca ele sa-i cumpere fabricile de echipamente hardware. Surse apropiate companiei, citate de publicatia The Wall Street Journal, sustin ca Dell ar intentiona “sa vanda cea mai mare parte dintre fabricile sale sau probabil chiar pe toate in urmatoarele 18 luni”, cu scopul de a reduce costurile si de a face rost de resurse financiare. Informatia nu a fost confirmata oficial: David Frink, purtatorul de cuvant al Dell, a refuzat sa faca vreun comentariu pe marginea informatiilor aparute in presa, calificate de el drept speculatii. “Am spus anterior ca vom continua sa ne extindem, folosind atat modelul original de productie interna de computere, cat si prin intermediul unor parteneriate cu alte companii”, a afirmat Frink. Cu toate acestea, intr-o raportare recenta catre Comisia Federala pentru Operatiuni Bursiere (SEC), organismul de reglementare a pietei de capital ameri­cane, Dell scrie ca “analizam in mod activ toate aspectele legate de logistica, lantul de aprovizionare si volumul de productie” – ceea ce poate sugera ca intentia companiei americane de a externaliza productia este plauzibila.

     

    Dell pare sa faca fata tot mai greu competitiei din industrie, dificultatile fiind vizibile in primul rand prin faptul ca producatorul de computere raporteaza rezultate financiare in scadere. La 29 august, compania a anuntat o scadere cu 17% a profitului net comparativ cu trimestrul al doilea al anului trecut, pana la 616 de milioane de dolari (aproximativ 433 de milioane de euro). Conducerea Dell a explicat diminuarea profitului prin efortul de a castiga cota de piata in Europa, Orientul Mijlociu si Africa, reducand considerabil preturile anumitor produse.

     

    In ciuda faptului ca veniturile au crescut cu 11% si ca Dell ocupa in continuare locul al doilea la nivel mondial intre pro­ducatorii de hardware, investitorii de pe Wall Street au reactionat negativ, mai cu seama cu cat compania a recunoscut ca “atitudinea conservatoare” a unora din clientii americani se manifesta si in Europa sau Asia – un mod delicat de a spune ca vanzarile nu stralucesc in aceste zone. Analistii considera ca una dintre principalele surse ale problemei este de fapt ca fabricile Dell nu mai sunt adaptate conditiilor actuale ale pietei, mai exact ca sefii companiei n-au sesizat tranzitia de la o piata a computerelor orientata pe comenzi mari de desktop-uri pentru zona corporatista la una unde notebook-urile destinate clientilor individuali castiga teren.

     

    Drept urmare, vanzarea fabricilor ar putea fi un obiectiv destul de greu de atins, pentru ca este posibil ca eventualii cumparatori sa se teama sa preia niste fabrici in zone cu costuri ridicate de productie, in principal in SUA, unde Dell detine patru fabrici. Potentialii cumparatori ar fi reprezentati cel mai probabil de mari companii asiatice care produc componente si computere. Fabricile detinute de Dell in Texas, Tennessee, North Carolina, Florida, iar in strainatate in Irlanda, Malaiezia, China, Brazilia, India si Polonia (aceasta din urma a fost deschisa chiar anul trecut) sunt considerate in general eficiente, insa nu asigura o productie realmente competitiva de notebook-uri, din punctul de vedere al costurilor.

     

    Una dintre metodele prin care Dell ar putea produce mai ieftin notebook-uri a fost pana acum externalizarea activitatii catre companii specializate in productia de astfel de echipamente.

     

    O mare parte a notebook-urilor Dell sunt construite deja partial in fabricile unor producatori angajati prin contract din Asia, computerele fiind apoi transportate in centrele de productie ale companiei americane si asamblate integral. Doar ca din cauza acestui procedeu de asamblare, fiecare computer merge la doua fabrici, implicand astfel costuri suplimentare.

     

    Dell a adoptat de anul trecut o strategie axata pe taierea costurilor, care ar urma sa inceapa cu inchiderea fabricii din Texas. “Modelul traditional folosit de Dell pentru productia de computere a fost optimizat intr-adevar pentru adaptarea la nevoile clientilor, in special ale celor din zona de business, dar mai eficient ramane tot transferul productiei catre alte firme”, spune A. M. Sacconaghi, analist la Sanford C. Bernstein. Sacconaghi e convins ca Dell va incepe sa se bazeze din ce in ce mai mult pe contractele de productie cu alte companii in dauna fabricilor proprii.

     

    La sfarsitul lunii martie, compania a anuntat ca s-ar putea sa-si inchida birourile din Austin, Texas, pana la sfarsitul acestui an, disponibilizand astfel 900 de angajati, si a precizat ca “ar fi nevoie si de alte actiuni pentru a reduce costurile totale de productie”. Vanzarea fabricilor ar putea fi deci punctul culminant al planului de a muta centrul de greutate de la productia in fabricile proprii la contractele cu alti fabricanti, strategie adoptata de competitorii producatorului american de mai multa vreme. “O multime de companii se bazeaza deja pe acest model”, recunoaste Mike Cannon, seful de productie de la Dell. HP, de exemplu, a transferat in 2005 productia dintr-o fabrica din Australia catre grupul taiwanez Foxconn, in timp ce Apple livreaza o mare parte din computerele sale clientilor direct din centrele de productie din Asia.

     

  • Sa vezi ce-au facut colegii








    Disponibila in limba romana si in engleza, aplicatia online Teamness le permite angajatilor unei companii sa colaboreze la acelasi proiect, chiar daca nu se afla in aceeasi cladire sau acelasi oras. “E o aplicatie de project management care ajuta la rezolvarea problemelor de comunicare ce pot aparea pe parcursul dezvoltarii unui proiect, cu facilitati precum lista de sarcini, monitorizarea stadiilor de lucru, organizare pe fisiere, rezumatul activitatii si un motor de cautare”, spune Paul Marculescu, directorul Bitground Software Solutions, compania din spatele Teamness.ro.




     

    Lansat de doua luni, site-ul a avut pana in prezent aproximativ 6.000 de vizitatori unici, dintre care 10% si-au creat conturi active pentru a putea folosi aplicatia. Principalii utilizatori ai site-ului sunt echipele formate din 20-30 de membri, ce au nevoie sa acceseze de pe internet datele proiectelor in care sunt implicate si sa interactioneze de la distanta. Modelul ales pentru Teamness este SaaS sau “software as a service”, ceea ce inseamna ca aplicatia software este folosita ca un serviciu, fiind accesibila online, fara instalare. In ce priveste investitiile facute pentru dezvoltarea si promovarea proiectului, Paul Marculescu spune ca acestea se ridica la aproximativ 5.500 de euro, dintre care aproape jumatate pentru hosting si realizare, iar restul pentru licente de software si reclama. “Momentan serviciul este gratuit, dar din 2009, dupa ce vom atinge pragul de 10.000 de conturi active, vom introduce si planuri de pret”, afirma Marculescu. Paul Marculescu (30 de ani) si Sorin Ostafiev (29 de ani), antreprenorii de la Bitground Software Solutions, sustin ca mizeaza pe pietele unde exista vorbitori de limba engleza si romana, adica SUA, o parte din Europa, eventual India si Australia. La un moment dat s-ar putea orienta insa si spre tarile cu vorbitori de spaniola si franceza, avand in plan sa lanseze versiuni ale aplicatiei in aceste limbi.




  • Ce vrea Google de la Chrome

    La inceputul saptamanii trecute, un post pe blogul oficial al Google despre lansarea unui browser de internet starnea fel de fel de speculatii in randul analistilor si jurnalistilor, pe marginea momentului lansarii si a functionalitatilor acestuia. Doua zile mai tarziu, cand Chrome a devenit disponibil in mod oficial in varianta beta, Google a demonstrat ca nimic nu a fost la intamplare si ca planurile sale pentru noul browser sunt cat se poate de clare.

    “Sa ai propriul browser de internet este foarte important”, decreteaza Eric Schmidt, directorul executiv al companiei, care nu a fost insa dintotdeauna de aceeasi parere. “In 2001, cand am venit la Google, Larry Page si Sergey Brin (cofondatorii companiei), mi-au spus ca ar trebui sa dezvoltam un browser, iar eu am spus nu.” Probabil ca daca ar fi lansat la acea vreme Chrome, Google nu ar fi avut nicio sansa sa razbeasca pe piata. Compania nu era suficient de puternica incat sa-si permita sa se indeparteze de business-ul de baza, cautarea online, pentru a se concentra pe dezvoltarea unui browser de internet.

    Acum insa, momentul ales de Google pentru a intra pe aceasta piata dominata de browserul Internet Explorer al Microsoft, la aproape zece ani dupa ce compania lui Bill Gates a castigat monopolul in defavoarea Netscape Navigator, este considerat de mai multi analisti foarte potrivit, in contextul in care browserul Microsoft pierde cota de piata. Argumentul Google este totusi altul: browserele disponibile sunt invechite si nu mai sunt adaptate internetului de astazi, axat pe continut video si jocuri online si asaltat de virusi si spyware.

    “Internetul a evoluat de la pagini simple de text la aplicatii interactive, ceea ce care ne-a determinat sa regandim ideea de browser”, scria pe blog Sundar Pichai, vicepresedintele responsabil cu managementul produselor la Google. “Ceea ce am vrut sa construim este nu doar un browser, ci o platforma moderna pentru aplicatii si pagini web.”

    Dupa cum spune Sergey Brin, in urmatoarea perioada, aplicatiile accesibile pe internet, de genul Gmail si al serviciilor adiacente Gmail, urmarind sa mute activitatile utilizatorilor intr-o proportie tot mai mare de pe computerul propriu pe internet, vor deveni din ce in ce mai sofisticate, iar Google vrea sa fie prezent pe aceasta piata, care va creste pana la 160 de miliarde de dolari (aproape 110 miliarde de euro) pana in 2011, conform estimarilor Merrill Lynch, suma care include si veniturile generate din publicitate.

    “Google crede ca aplicatiile web sunt viitorul internetului si isi orienteaza strategia pentru a fi printre primii pe acest segment”, comenteaza Danny Sullivan, seful companiei de consultanta in internet Calafia Consulting. “Toata relatia pe care o are compania cu consumatorii si cu advertiserii trece printr-un browser, iar Google nu mai vrea intermediari”, observa Jeffrey Lindsay, analist in cadrul Sanford C. Bernstein.

    Dar nimeni nu garanteaza ca Google va reusi fara dificultate sa castige o parte din piata browserelor cu Chrome, mai ales avand in vedere ca Internet Explorer este folosit de aproape trei din patru utilizatori de internet din lume. Deocamdata, Dean Hachamovitch, directorul general al Internet Explorer, a declarat doar ca asteapta cu mare interes competitia. Cu atat mai mult cu cat, prin experienta pe care o are in domeniul internetului, Google este un concurent mult mai puternic pentru Microsoft decat era Netscape cand a inceput razboiul browserelor.

    Cum va evolua insa concurenta cu Firefox, tinand cont ca Google sustine de mai multa vreme, atat tehnic, cat si fi nanciar Mozilla Foundation, compania din spatele Firefox, singurul competitor notabil al Internet Explorer pana acum? Parteneriatul Google-Mozilla va continua pana in 2011, sustine Sergey Brin. “Proiectul a fost insa pornit cu greu, inclusiv in perspectiva ideii ca miscarea noastra va fi privita ca un sabotaj la adresa Firefox”, a comentat Erik Kay, unul dintre inginerii care au lucrat la dezvoltarea browserului de internet al Google.

    “In orice caz, se anunta o competitie interesanta, iar cei care vor avea cel mai mult de castigat vor fi consumatorii care vor benefi cia de functionalitati noi”, crede Robert Lande, de la American Antitrust Institute si profesor de drept la University of Baltimore. Chrome se prezinta ca un browser complet minimalist, apreciat de multi din cei ce l-au probat ca nefiind de natura sa “rupa piata” si sa-i atraga pe cei obisnuiti cu Internet Explorer sau Firefox.

    Pentru a raspunde insa din start celor ce ar comenta ca numai un browser ar mai fi trebuit ca sa consolideze controlul Google asupra modului cum oamenii folosesc internetul, Larry Page si Sergey Brin, cofondatorii Google, spun ca noul Chrome ofera utilizatorilor o optiune prin care isi pot proteja intimitatea, accesand site-uri fara ca acestea sa fie inregistrate in memoria computerului. Dezvoltat departe de ochii lumii in ultimii doi ani si pastrat secret pana in ultima clipa, browserul Chrome este disponibil, deocamdata in versiune beta, numai pentru computerele care folosesc sistemul de operare Windows, dar compania lucreaza si la cate o versiune pentru Mac-uri si pentru Linux.

    De saptamana trecuta, browserul este disponibil in 122 de tari din lume si in peste 40 de limbi diferite, intre care si romana. In ce priveste asteptarile pentru Chrome, Sundar Pichai spune destul de evaziv ca numarul utilizatorilor browserului va ajunge intr-un orizont de timp apropiat sa fi e de ordinul milioanelor. Cifra depinde aproape in totalitate de modul cum va evolua Chrome. Avantajul din acest punct de vedere e ca noul browser e un proiect open-source, ceea ce inseamna ca poate fi modificat si imbogatit si de dezvoltatori din afara Google.

  • Culegatori si pescari








    Daniel Divricean a pornit Agregator.ro din nevoia de a urmari evolutia actiunilor cotate la Bursa de Valori Bucuresti, de a avea acces la prognoza meteo chiar si pentru orasele mai mici din Romania si de a fi la curent cu principalele stiri din ziare si reviste. “Astfel de servicii deja exista in strainatate, dar internetului romanesc ii lipsea un agregator bun de informatii”, spune coordonatorul proiectului.




     

    Desi nu pare foarte inspirat, numele Agregator.ro, ales in conditiile in care domeniul de internet a fost disponibil, reprezinta un avantaj, fiindca este cat se poate de explicit – multi dintre cei interesati de un asemenea serviciu ar putea ajunge la el cautand pe Google dupa cuvantul “agregator”. Spre deosebire de Google Reader, serviciul romanesc nu presupune crearea unui cont de acces.

     

    Agregator.ro se diferentiaza de alte site-uri de acest gen fiindca, pe langa stirile de pe diverse site-uri, ofera si informatii bursiere si meteo prin intermediul unor widget-uri disponibile la sectiunea Utile. Iar aceste aplicatii permit un grad de personalizare – widget-ul pentru cotatiile actiunilor la BVB, spre exemplu, permite selectarea anumitor cotatii, care pot fi ordonate si afisate pe coloane.

     

    “Majoritatea site-urilor de acest gen se limiteaza doar la a afisa continutul, dar prin intermediul widget-urilor poti rafina accesul la informatii”, afirma Divricean.

     

    Modelul de business al site-ului, care are acum cateva mii de vizitatori pe luna, a fost gandit pentru inceput ca o combinatie intre modelul clasic de publicitate online si cel de publicitate prin widget-uri. Pe viitor insa, pe masura ce va atrage mai multi vizitatori, serviciul ar putea genera venituri numai din widget-uri, asa cum se intampla si in cazul retelei sociale Facebook. Totusi, creatorii Agregator.ro nu se asteapta sa recupereze nicio parte din investitia initiala, de 11.000 de euro, mai devreme de un an de la lansarea serviciului, timp in care se asteapta sa atinga un prag de 100.000 de vizitatori pe luna.




  • Fara seriale online







    Comparativ cu seriile de televiziune, costurile necesare productiei unor astfel de episoade scurte, destinate exclusiv mediului online si in principal site-urilor video de genul YouTube sau al retelelor sociale, sunt de numai cateva mii de dolari. Numai ca profiturile asteptate au intarziat sa apara, cauza fiind lipsa unui model de business si a unui format de episod care sa atraga intr-adevar publicul.



     

    Pana in prezent, cu exceptia catorva exemple, episoadele online nu au reusit sa castige audienta. Seria Lonelygirl, spre exemplu, a fost urmarita in vara anului 2006, cand a fost lansata, de milioane de internauti, dar un an mai tarziu putini erau inca la curent cu subiectul. Lipsa atentiei, dar in special a incasarilor din publicitate ar putea fi un semnal de alarma pentru marile companii media interesate sa investeasca in crearea de continut online propriu. Insa tot mai multe companii continua sa-si incerce norocul in industria divertismentului digital, in speranta ca videoclipurile de pe web vor castiga intr-un final vizitatori si se vor diferentia de masa de clipuri postate de amatori. “Webisoadele sunt o industrie inca noua, cu care putine dintre companiile media sunt obisnuite”, observa Herb Scannell, fost presedinte in cadrul Nickelodeon, care acum conduce furnizorul de continut online Next New Networks.

     

    Dar pentru a ajunge in punctul in care consumatorii vor prefera o comedie de pe YouTube in locul serialelor deja cunoscute, precum “Two and Half Men”, “Sex and the City”, “Lost” sau “Prison Break”, industria are nevoie de un model bine definit de business, de un sistem de distributie mai rafinat si de sustinere financiara din partea investitorilor.