BusinessMagazin

Category: Business Hi-Tech

Știri și articole interesante din afacerile în domeniul Hi-Tech – informații din domeniul IT, comunicații și altele

  • De vorba cu telefonul

    Cel mai bun exemplu pentru modul in care vor arata si vor functiona telefoanele mobile ale anilor urmatori este dat de smartphone-uri care, datorita modului rapid in care a avansat tehnologia in ultimii ani, au deja caracteristicile unor mici computere. La nivel mondial, vanzarile de smartphone-uri au crescut cu 27,9% in al treilea trimestru din 2008, la aproape 40 de milioane de terminale, comparativ cu aceeasi perioada a anului trecut, potrivit companiei de cercetare Canalys. Pe de alta parte, specialistii din industrie sustin ca telefonul viitorului se va asemana din unele puncte de vedere (cum ar fi, spre exemplu, ecranul tactil) cu popularul iPhone, insa va avea caracteristici pe care terminalul de Apple nu le are acum, precum comenzile vocale.

    Aceasta functionalitate exista deja, dar nu este inca folosita la scara larga pentru telefoanele inteligente. Doar anumite modele ale Research in Motion (RIM), precum BlackBerry Curve sau Pearl, pot reactiona in momentul in care primesc comenzi vocale, prin intermediul unei noi tehnologii dezvoltate de Vingo, o companie cu sediul in Cambridge, Massachusetts. Incepand cu urmatoarele luni insa, compania are in plan sa extinda serviciile si pentru telefoanele dotate cu sistem de operare Android si Symbian.

    Daca pana acum, schimbarile petrecute in domeniul telefoanelor mobile au fost treptate, specialistii din domeniu sustin ca urmatorii cinci ani vor marca o revolutie in domeniu. “Pana sa apara iPhone, cu ecran tactil si tastatura virtuala, tastaturile telefoanelor erau standard si nu aveau nimic iesit din comun”, spune Gus Desbarats, directorul executiv al companiei britanice The Alloy, care se ocupa cu designul telefoanelor mobile. “Acum, majoritatea companiilor ce produc telefoane au inceput sa copieze iPhone”, iar aceasta ar fi, dupa el, o prima premisa pentru viitoarele schimbari.
     

  • Si noi vrem sa batem Google

    “A te bate acum cu Google pe piata romaneasca e si nucidere”, spunea Orlando Nicoara, directorul general al MediaPro Interactiv, in urma cu mai bine de doi ani. De atunci, in opinia lui Nicoara par sa se fi schimbat multe: “Am descoperit Onet.pl in Polonia, Seznam.cz in Cehia, Yandex.ru in Rusia si Nadji.si in Slovenia, motoare de cautare care depasesc Google in tarile respective, moment in care am admis ca exista o mica posibilitate de a bate cel mai mare motor de cautare din lume in Romania”, scria saptamana trecuta pe blogul sau, in postul in care anunta ca MediaPro Interactiv a lansat un motor de cautare romanesc.

    Okidoki.ro a starnit in mod previzibil polemici in internetul autohton, din doua motive: este primul motor de cautare romanesc care are aspiratii sa intre direct in competitia cu Google si, in acelasi timp, primul care vrea sa-l si depaseasca in termeni de relevanta. Primul, concurenta cu Google, are justificare in faptul ca Google e singurul motor de cautare adevarat din internetul romanesc, avand probabil o cota de piata de 99%, dupa aprecierea lui Orlando Nicoara. Iar cum alte site-uri care efectueaza cautari online nu au capatat popularitate la noi, versiunea locala a Google este singurul reper la care se poate raporta Okidoki.ro.

    Cel de-al doilea obiectiv presupune ca la o cautare dupa acelasi cuvant cheie pe Google.ro si Okidoki.ro, rezultatele returnate de acesta din urma vor fi mai relevante pentru utilizator. Aici ar interveni algoritmul propriu de cautare, dezvoltat de la zero de echipa formata din sase oameni implicata in ultimul an in dezvoltarea Okidoki, care isi propune sa adapteze mai bine rezultatele in functie de cei ce cauta decat Google.ro, care foloseste in continuare un algoritm general valabil. Spre exemplu, cand cineva din Timisoara va cauta pe Okidoki.ro cuvantul “restaurant”, motorul ar trebui sa identifice intai din ce oras este adresa de IP a respectivului si va returna in primul rand nume de restaurante din Timisoara si din orasele apropiate.

    “Altfel decat prin relevanta nu ai cum sa depasesti deocamdata un motor de cautare despre care nu exista date concrete in ce priveste numarul de utilizatori din Romania sau numarul de cautari”, comenteaza Orlando Nicoara. O contributie importanta la cresterea relevantei are si numarul de site-uri indexate, afl at deocamdata in jur de 10.000, dar estimat sa creasca de cinci ori pana la finalul anului. Prin comparatie, Google indexeaza mai mult de un triliard de pagini de internet din toata lumea. Dezvoltatorii motorului de cautare orientat exclusiv pe continut romanesc mizeaza pe interesul utilizatorilor de a adauga singuri siteuri pe Okidoki.ro, caz in care indexarea site-urilor respective se face mult mai rapid.

    Exista insa si un pericol vizibil din plin inclusiv pe paginile Google: site-urile de spam, irelevante pentru cautari, de genul laromani.com sau clubafaceri.ro. Asemenea Google, Okidoki.ro se bazeaza pe factorul uman pentru a filtra site-urile indexate, motorul de cautare urmand sa formeze o echipa de 10 oameni dedicati acestei activitati. Pentru Google, care pe langa factorul uman se foloseste si de un mecanism automat de filtrare a site-urilor de spam, este mai dificil sa gaseasca si sa recunoasca astfel de pagini de internet tocmai pentru ca este un motor global, in timp ce orientarea exclusiva a Okidoki. ro asupra internetului romanesc ar trebui sa faciliteze filtrarea spamului, explica Orlando Nicoara.

    Firesc, Okidoki.ro este pus sub lupa si pentru ca multe motoare de cautare locale care si-au incercat norocul inaintea sa nu au reusit sa iasa in evidenta. In .ro exista momentan cateva zeci de motoare de cautare, care insa in majoritate nu atrag mai mult de cateva sute de utilizatori, problema fiind in cele mai multe cazuri absenta unui algoritm de cautare care sa-i permita sa ofere rezultate relevante. Murfi.ro, spre exemplu, este una dintre initiativele interesante in domeniul cautarilor online, fiind dedicat tot cautarilor de continut exclusiv romanesc pe baza unui algoritm propriu, insa in lipsa unor resurse pentru promovare, nu s-a facut remarcat. O buna parte dintre aceste asemenea site-uri, precum Zuky.ro sau Bang.ro, au disparut fara glorie, fiind abandonate de dezvoltatori.

    “Initiativele de dezvoltare de servicii 100% romanesti sunt binevenite, atat timp cat au o viziune coerenta si clara, pentru ca au potentialul sa accelereze dezvoltarea internetului romanesc”, comenteaza Vlad Stan, cofondatorul fondului de investitii pentru proiecte online SeedMoney. “Personal, nu m-as implica insa in dezvoltarea unui astfel de proiect, pentru ca, din punctul meu de vedere, valoarea adaugata pe care o poate aduce un motor de cautare romanesc unui utilizator este prea mica in comparatie cu efortul care trebuie depus.”

    Daca e sa dam credit teoriei ca internetul viitorului nu va mai fi globalizat si depersonalizat ca acum, ci puternic localizat, fiind suficient pentru un utilizator sa acceseze, de pilda, portalul orasului in care se gaseste si sa afl e de acolo aproape tot ce il intereseaza, este justificat sa credem ca motoarele de cautare locale ar putea castiga in timp intaietate in mintea consumatorilor. Cu alte cuvinte, ar deveni nefireasca situatia in care un utilizator din Romania face o cautare si obtine ca prime rezultate niste pagini cu informatii din SUA.

    “Toti marii producatori de aplicatii online, aici fiind luate in calcul si motoarele de cautare, se indreapta tot mai mult catre continutul localizat pentru a castiga cota de piata, semn clar ca motoarele locale au sanse reale de succes, atat timp cat se investesc resurse in dezvoltarea lor ulterioara”, sustine Mihai Dragan, directorul agentiei de publicitate interactiva MB Dragan. Multe exemple de motoare de cautare din Europa si Asia au demonstrat deja ca Google poate fi depasit. Unul dintre cele mai cunoscute este Yandex.ru, care in Rusia detine 44% din piata de cautare, cel putin dublu in comparatie cu Google.

    Motorul lansat in 1997 a ajuns sapte ani mai tarziu la peste 50 de milioane de cautari pe zi si la venituri anuale de 167 de milioane de dolari, un succes care se bazeaza pe faptul ca algoritmul sau a urmarit de la bun inceput un control eficient al internetului cu expresie chirilica, iar mai apoi a dezvoltat servicii la fel de relevante pentru blogurile si imaginile din site-urile lansate in spatiul ex-sovietic. Acum, Google nu ocupa nici macar locul al doilea in internetul rusesc, fiind depasit de motoare precum Rambler. ru si Mail.ru.

    La fel se intampla si in China, unde cei mai multi dintre cei 130 de milioane de utilizatori folosesc Baidu.com pentru a cauta informatii pe internetul chinezesc. Baidu, care are astazi o valoare de piata de 3 miliarde de dolari (2,4 miliarde de euro) si care opereaza al patrulea cel mai vizitat site din lume, castiga constant cota de piata in China, chiar in conditiile in care motorul de cautare este cenzurat de guvernul chinezesc si ofera prioritate publicitatii, nu relevantei rezultatelor cautarii. Baidu.com opune cu succes rezistenta competitiei din partea Google, care este depasit in China si de cel mai interesant concurent al Baidu, Sogou. com.Coreea de Sud se poate lauda cu Naver.com, lansat in 1999 si ajuns al cincilea cel mai popular motor de cautare din lume, potrivit companiei de cercetare de piata comScore.

    In Turcia la moda este Mynet.com, cel mai popular website turcesc, cu peste 6 milioane de utilizatori inregistrati si 14 milioane de vizitatori unici in fiecare luna. Cel mai vizitat motor de cautare si al treilea cel mai popular site din Polonia este Onet.pl, care de asemenea depaseste Google in mediul online polonez; in Slovenia, rolul de cel mai accesat site revine motorului de cautare Nadji.si, in timp ce site-ul ceh Seznam.cz, fondat in 1996, atrage zilnic peste 2 milioane de vizitatori unici si avea inca din 2006 venituri totale de 36 de milioane de euro.

    Explicand succesul motoarelor de cautare locale care s-au impus in tarile de unde provin, specialistii sustin ca majoritatea au doua avantaje principale: au fost lansate inainte de 2000, acumuland astfel experienta in industria de cautare online inca de pe vremea cand Google nu devenise atat de popular la nivel mondial, si sunt disponibile in limba tarii respective, folosind caracterele si ortografia acesteia. “Romanii vorbesc engleza, pe cand cehii, slovenii, rusii sau chinezii nu in aceeasi masura.

    Cred totusi ca acesta este un argument fals, mai ales ca nu avem un studiu care sa demonstreze ca romanii sunt mai anglofoni decat aceste natii”, afirma Calin Fusu, directorul executiv al Neogen. Altfel spus, nu atat slaba dependenta a romanilor de cautarile in limba materna ar sta in calea succesului unui motor de cautare romanesc, ci mai degraba dezavantajul ca aici nu a existat un motor local inca din anii ’90. Alexis Bonté, omul de afaceri francez care detine Trilulilu.ro si jocul online eRepublik in Romania, este de parere ca o competitie cu Google si Yahoo! se poate dovedi extrem de dificila chiar si in conditiile in care motorul de cautare in sine ar fi superior din punctul de vedere al algoritmului si al relevantei rezultatelor.

    “Dar nu este imposibil, mai ales daca serviciul local raspunde mai bine cerintelor romanilor”, replica Sergiu Biris, directorul executiv al Trilulilu.ro, dand in primul rand drept exemplu propriul serviciu de videosharing – care chiar daca nu a reusit sa se impuna in Romania in competitia cu YouTube.com, are o audienta deloc de neglijat – dar si puternice retele sociale online locale, de genul Iwiw.hu din Ungaria, pe langa care proiectele internationale precum Facebook sau Hi5 isi gasesc cu greu locul. Calin Fusu priveste problema de la capatul celalalt, din punctul de vedere al resurselor alocate. “In primul rand, nicio companie romaneasca nu dispune de resurse suficiente sa dezvolte un motor de cautare pana la un nivel competitiv. Nu vor putea trei sau 30 de programatori sa concureze cu miile de specialisti de la Google”, apreciaza Fusu.

    In al doilea rand, investitiile necesare in servere sunt destul de mari pentru a ajunge la capacitatea de cateva mii pe care o are Google. Ce-i drept, Okidoki.ro se asteapta la o asemenea problema, Orlando Nicoara estimand ca serverele actuale vor fi supraincarcate in doua luni, moment cand va fi necesara suplimentarea lor. In competitia motoarelor de cautare e de luat in considerare si ca in Romania exista o perceptie gata formata in ce priveste motoarele de cautare. In mintea utilizatorului, Google are deja monopol asupra cuvantului “cautare”, preconceptie greu de inlaturat, indiferent cat de performant ar fi motorul de cautare concurent.

    In alte piete, problema a fost ocolita prin alte mijloace – e vorba de faptul ca majoritatea motoarelor de cautare care au reusit sa intreaca Google joaca de fapt la doua capete, fiind in acelasi timp (uneori, in primul rand) portaluri de servicii: stiri locale, oferte de munca, serviciu de e-mail, retea sociala cu sau fara fotosharing ori videosharing si asa mai departe.

    Asa au procedat Yandex sau Seznam, in concurenta cu un Google care n-a incercat sa introduca asemenea servicii, pentru ca ele n-ar fi avut relevanta pentru businessul global. “Serviciile aditionale pot face diferenta si pot ajuta un motor local sa aiba un succes mai mare decat unul global. Nu cred ca Google stie care sunt nevoile de promovare ale unei firme mici din Cluj, spre exemplu, necesitate la care un site local este mult mai receptiv”, argumenteaza Sergiu Biris.

    In planurile lui Orlando Nicoara pentru Okidoki.ro nu se gaseste deocamdata nicaieri ideea de portal, desi un portal poate pune bazele succesului unui motor de cautare, “asa cum Google a avut succes fiind la inceputuri motorul de pe paginile portalului Yahoo!”. Este totusi dificil sa evoluezi in paralel pe doua directii – cea a cautarii si cea a portalului de servicii, crede Mihai Dragan. “Facand cate putin din toate, risca sa devina la fel ca si celelalte portaluri romanesti: in mare parte nefolositoare.”

    Pentru moment, dincolo de toate discutiile, faptul ca multi au salutat initiativa, s-au grabit sa-si inscrie site-urile pe noul motor romanesc si s-au aratat interesati de filozofia ´localizarii propusa de Okidoki indica limpede ca piata de internet de la noi are nevoie de servicii autohtone. “Loc pe piata exista, iar avantajul lui e ca, fiind local, poate oferi rezultate mai relevante”, conchide Ionut Oprea, directorul executiv al IAB Romania, asociatia industriei romanesti de publicitate online. “Cata nevoie anume e de un motor de cautare romanesc o va demonstra succesul pe care-l va avea sau nu in cele din urma.”

  • YM, Skype, Alonia

    “L-am testat si parerea mea este ca merge bine. Ce ma incanta foarte tare este ca pot suna de pe calculator in retele fixe la tarife bune. Cunoasteti alte aplicatii de genul acesta care sa practice preturi mai mici pentru Romania?”, comenta la inceputul saptamanii trecute marius_i pe paginile unui cunoscut blog romanesc, dupa lansarea serviciului de mesagerie online si telefonie prin internet Alonia. “Mie nu-mi place. Mai au mult de lucrat la el daca vor sa fie macar o alternativa la Yahoo! Messenger”, suna un alt comentariu, scris de aLiN, legat de acelasi subiect.
     
    Desi parerile privind aparitia unui serviciu romanesc de genul Yahoo! Messenger sau Skype raman impartite, cert este ca aproape 20.000 de persoane au incercat Alonia in primele cateva zile de la lansare, pentru a-si putea face o impresie. “Reactia oamenilor a fost ca un tsunami, iar impactul lansarii a fost incredibil, judecand dupa numarul de utilizatori care au descarcat pana acum aplicatia, in conditiile in care asteptarile noastre sunt de 30.000 pentru primul an”, spune Roxana Patrascu, directorul de dezvoltare al Media Sat, compania care a dezvoltat Alonia. Media Sat, detinuta in proportie de 50% de grupul MediaPro (din care face parte si Publimedia, editorul BUSINESS Magazin) si de compania Computerland, este unul din cei mai mari operatori privati pentru servicii de comunicatii prin satelit, furnizand servicii de broadcasting prin satelit, internet, telefonie alternativa, call center si retele de calculatoare.
     
    Dezvoltarea aplicatiei (numele ii vine de la combinatia AloRomania) a inceput acum mai bine de un an, cu o echipa formata din 10 specialisti si o investitie totala de 400.000 de euro, dupa cum spune Liviu Gheorghe, directorul general al Media Sat. Rezultatul este un serviciu care poate fi folosit pentru comunicarea pe internet, utilizatorii putand comunica prin Alonia atat cu cei ce folosesc orice alt sistem de mesagerie instant (Yahoo! Messenger, Google Talk, MSN si AIM), cat si prin sistemul de telefonie prin internet, similar cu cel al popularului serviciu Skype. Concret, utilizatorii pot cumpara credit si pot folosi Alonia pe post de telefon, mai ales ca li se aloca si un numar de telefon in reteaua Media Sat, pentru a putea fi apelati pe computer din retelele de telefonie fixa sau mobila. Apelurile catre alti utilizatori Alonia sunt gratuite, insa exista si posibilitatea apelurilor in retele de telecomunicatii, pentru 1,5 eurocenti pe minut in retelele fixe nationale, intre 5,9 si 7,3 eurocenti pe minut in retelele de telefonie mobila din Romania si 2 eurocenti pe minut in anumite retele fixe internationale, precum cele din Spania, Italia, Franta, SUA sau Canada. Tarifele sunt mai mici decat cele din oferta unora dintre operatorii din Romania.
     
    “Romanii aveau nevoie de un asemenea serviciu, mai ales ca tarifele aferente Skype sau Yahoo! sunt mari”, apreciaza directorul de dezvoltare al Media Sat. Skype, spre exemplu, taxeaza consumatorii romani care vor sa apeleze un numar de telefon mobil din Romania cu 23,6 eurocenti pe minut, in timp ce un apel in retelele fixe este de aproximativ 10 eurocenti pe minut. Prin Yahoo! Messenger, tarifele sunt de 21,3, respectiv 7,8 eurocenti pe minut. Creditul care poate fi achizitionat online, plata facandu-se cu un card bancar, sau prin SMS pentru clientii Orange, este deocamdata singura sursa de venit pentru proprietarii Alonia. “Si in aceasta privinta ne-au fost depasite deja asteptarile. Ne gandeam pentru inceput la venituri de 40.000 de euro in primul an, dar am ajuns in numai trei zile la 1.400 de euro, ceea ce inseamna ca va trebui sa ne revizuim obiectivul”, spune Roxana Patrascu. In ce priveste modelul de business bazat pe publicitate, dezvoltatorii Alonia sustin ca pentru inceput acesta nu face parte din planuri. Primii pasi ar fi ca serviciul de comunicare online sa ajunga la o baza sustenabila de utilizatori, care sa aduca in mod constant venituri din telecomunicatii, poate chiar mai mari decat cele din segmentul telefoniei traditionale, atunci cand va ajunge la maturitate.
     
    “Planurile noastre imediate sunt sa dezvoltam Alonia ca serviciu integrat si sa adaugam functionalitati noi pe baza cerintelor consumatorilor”, precizeaza Liviu Gheorghe. Deocamdata, integrarea pare sa fie cuvantul cel mai important: faptul ca pe langa serviciul de mesagerie online ofera si unul de telefonie prin internet ar trebui sa permita Alonia sa se diferentieze in raport cu alte asemenea servicii, precum LuxMail sau WebContact.

  • Cine-l prinde primul pe Twitter

    In fiecare dimineata, inainte de a pleca la birou, Mary Jones, o avocata din New Orleans, isi verifica e-mailul, citeste presa economica si intra in reteaua de microblogging Twitter. Desi este mai mereu grabita, Jones nu pleaca niciodata spre birou inainte de a-si informa prietenii de pe Twitter ce program are in ziua respectiva.

    “Prin Twitter, cei care ma cunosc pot avea acces la detaliile vietii mele de zi cu zi”, spune Mary Jones, mentionand insa ca are intotdeauna grija ca mesajele care o privesc strict pe ea sa poata ficitite numai de un grup restrans de persoane. Lansat in urma cu doi ani de zile, Twitter reprezinta o modalitate rapida de a informa membrii familiei, prietenii si colegii despre activitatile din anumite momente ale zilei, intr-un mesaj care nu depaseste 140 de caractere, mai putine decat incap intr-un mesaj obisnuit pe telefonul mobil.

    “Pentru ca numarul de caractere este limitat, nu iti ia mult timp sa compui mesajul pentru microblog si, la fel ca in cazul chat-ului, poti raspunde imediat si poti avea discutii cu mai multe persoane in acelasi timp”, spune Henning Behme de la revista informatica iX, care apare la Hanovra. “Mi-ar fi foarte greu sa renunt sau sa inlocuiesc Twitter cu un alt serviciu similar, pentru ca aici sunt majoritatea prietenilor mei”, sustine Mary Jones.

    Afirmatia ei e si un raspuns indirect la faptul ca in ultimele cateva luni, numarul de servicii online de microblogging, similare Twitter, a explodat. In martie, spre exemplu, dezvoltatorii de la Fuzz Artists, o companie care concepe aplicatii software dedicate industriei muzicale, s-au gandit sa creeze un Twitter pentru muzica.

    “Lucram la un software prin care artistii independenti sa-si poata distribui online melodiile si am remarcat ca programatorii petreceau foarte mult timp pe Twitter”, explica Jeff Yasuda, directorul executiv al Fuzz Artists, cum i-a venit ideea retelei de microblogging Blip.fm. Pownce, Jaiku si Friendfeed sunt cateva dintre exemplele de microbloguri lansate in ultima perioada in limba engleza. Au aparut si variante in alte limbi, ca Frazr, Wamadu si Niimo, unde utilizatorii pot scrie mesaje scurte in limba germana.

    Desi au aparut numeroase alte site-uri de microblogging, “Twitter ramane cel mai popular din lumea microbloggingului si are suficient potential pentru a deveni noul serviciu digital de comunicare in anii ce urmeaza”, sustine Behme. “In viitor, este posibil ca verbul to twitter sa se gaseasca in dictionar, asa cum s-a intamplat si cu verbul to google”, afirma jurnalistul german.

    Interesul mai multor antreprenori de a intra pe nisa Twitter pare insa nejustificat din punctul de vedere al multor specialisti din domeniu, in conditiile in care, desi este folosit de 3,2 milioane de utilizatori, potrivit serviciului de monitorizare TwitDir, serviciul de microblogging nu are in acest moment un model de business viabil. Nici Twitter si nici cele mai multe dintre site-uri clona nu genereaza venituri, nici macar din publicitate online, iar problema este ca nici nu stiu cum sa schimbe aceasta situatie.

    “Asemenea retelelor de telefonie sau internetului, valoarea businessului Twitter creste odata cu marirea numarului sau de utilizatori, deci cresterea se afla in topul prioritatilor Twitter”, explica Evand Williams, directorul executiv al companiei Twitter, cu sediul in San Francisco. “Daca am fi pierdut timpul sa scoatem bani de pe urma serviciului, el nu ar fi avut aceeasi calitate pe care o are acum si implicit nici acelasi numar de utilizatori”, continua Williams.

    Directorul executiv al Twitter aminteste ca nici motorul de cautare Google, la fel ca si Twitter, nu a avut venituri la inceput, pana in momentul in care a descoperit un model de publicitate specific. Iar serviciul de microblogging exploreaza totusi diferite posibilitati de a genera venituri, una dintre posibilitati fiind introducerea, la inceputul anului viitor, a unei taxe pentru companiile care vor sa utilizeze serviciul ca pe un canal oficial de discutii cu clientii lor.

    Site-urile ce vor sa concureze Twitter sunt si ele in cautarea unui model de business. De fapt, majoritatea lor spera chiar sa o ia inaintea popularului serviciu pe care-l concureaza si sa monetizeze mai rapid interesul utilizatorilor pentru microblogging. Yammer, spre exemplu, o copie a lui Twitter cu aproximativ 60.000 de utilizatori, a inceput sa aiba incasari la numai sase saptamani de la lansare. “Descoperirea unei modalitati de a face bani a fost o prioritate pentru Yammer”, spune David Sacks, directorul executiv al site-ului dedicat exclusiv companiilor.

    In acest moment, Yammer este folosit de angajati din cadrul Cisco Systems, Xerox si Hewlett-Packard, companii care platesc pentru a-si putea crea propria retea privata de microblogging. “Pe internet sunt aproximativ 1,4 miliarde de potentiali clienti ai retelelor de microblogging si e imposibil ca toti sa utilizeze Twitter in mod exclusiv”, isi da cu parerea programatorul software Evan Prodromou, care a lansat Identi.ca, un site asemanator lui Twitter, la inceputul acestui an.

    Spre deosebire de Twitter, care functioneaza doar in engleza si japoneza, Identi.ca poate fifolosit in 30 de limbi, dupa cum subliniaza Prodromou. Sesizand viteza cu care se extinde fenomenul de microblogging, marile companii de pe internet au inceput, la randul lor, sa reactioneze.

    Spre exemplu, Google a achizitionat recent site-ul de microblogging Jaiku. Site-ul continua sa functioneze sub tutela celui ce l-a creat, Jyri Engestrom, dar Google a decis sa-l integreze intre retelele sale sociale, Orkut sau serviciul de mesagerie instantanee Google Talk. “Google nu e singura companie importanta care va incepe sa integreze microblogging-ul in serviciile proprii”, apreciaza Dan Thornton, director in cadrul companiei britanice Bauer Media.

    “Vom vedea cum marile retele sociale precum Facebook sau MySpace incep sa integreze microblogging-ul, sub o forma sau alta, pe paginile lor de internet.” De fapt, Facebook a facut deja un prim pas in acest sens. Desi are integrata pe paginile sale o sectiune de genul Twitter, reteaua sociala a lui Mark Zuckerberg a facut recent o oferta de preluare pentru popularul site de microblogging, potrivit unor surse apropiate situatiei, care au preferat sa-si pastreze anonimatul.

    Negocierile dintre cele doua companii au inceput la jumatatea lunii octombrie, dar au fost abandonate brusc in urma cu cateva saptamani din cauza faptului ca Twitter si Facebook nu au reusit sa se inteleaga asupra pretului de vanzare. In opinia conducerii Facebook, reteaua de microblogging ar valora 500 de milioane de dolari (aproape 390 de milioane de euro), un pret deloc de neglijat, mai ales ca Twitter este o afacere care nu genereaza inca niciun fel de venit si nici nu are inca un model de business definit.

    Problema a fost insa faptul ca Facebook a facut aceasta oferta urmarind sa plateasca pro prietarilor Twitter pretul in actiuni si nu cu bani gheata, ceea ce se pare ca a starnit o adevarata controversa in randul managerilor celor doua companii. Mai exact, Facebook a oferit Twitter un anumit numar de actiuni care ar valora 500 de milioane de dolari, pe baza evaluarii retelei la 15 miliarde de dolari (11,6 miliarde de euro) in urma vanzarii unui pachet de 1,6% din actiuni catre Microsoft pentru 240 de milioane de dolari (187 de milioane de euro).

    Conducerea Twitter a incercat sa obtina insa un numar mai mare de actiuni, sugerand ca actiunile Facebook sa fie evaluate la un pret mai mic, mai apropiat de valoarea de 5 miliarde de dolari (3,9 miliarde de euro) atribuita retelei de mai multi specialisti din piata, potrivit AllThingsD, site de stiri aflat sub umbrela Wall Street Journal. Cu alte cuvinte, la o valoare mai mica a Facebook, Twitter ar fiputut obtine mai multe actiuni in limita valorii de 500 de milioane de dolari decat in cazul evaluarii Facebook facute de Microsoft.

    Insa planurile Facebook au fost mai degraba sa ofere un anumit numar de actiuni pentru Twitter, reprezentand 3,33% din totalul actiunilor retelei, si nu o suma anume, situatie in care valoarea Twitter ar fiscazut de trei ori, la 150 de milioane de dolari (peste 116 milioane de euro) – un pret prea mic, in opinia conducerii Twitter.

    “Daca Facebook pune pe masa actiuni in valoare de 500 de milioane de dolari pentru a cumpara Twitter, primul lucru pe care il faci este sa vezi daca asta este valoarea reala a actiunilor”, declara recent Chris Sacca, un investitor al retelei de microblogging, in cadrul unei intalniri cu investitorii in Marea Britanie. Refuzul din partea Twitter reflecta totodata faptul ca investitorii si executivii Twitter prefera sa astepte pana cand va figasit un model de business eficient.

    In aceasta situatie, evaluarea Twitter ar fi facuta nu numai in functie de popularitatea sa in randul utilizatorilor, ci si luand in calcul veniturile pe care le genereaza, conducerea retelei de microblogging sperand astfel sa obtina un pret cu mult mai mare decat cel oferit de Facebook. Sau poate chiar sa se decida sa pastreze serviciul, dezvoltandu-l in dependent, daca modelul de business se dovedeste a fio optiune mai rentabila decat vanzarea.

    Pe de alta parte, sa accepte o oferta de genul Facebook, in care pretul ar fi platit in actiuni, nu este tocmai in interesul Twitter. In fond, Facebook ar avea un foarte mare avantaj in urma unei asemenea tranzactii, capatand acces la un mediu social interesant si mai ales la moda, in timp ce Twitter si-ar pierde identitatea prin integrarea in Facebook, chiar daca ar avea potentialul sa fie accesat de un numar mult mai mare de utilizatori.

    O alta problema a fuziunii Twitter cu Facebook ar fi totodata si diferenta foarte mare intre filozofiile de business ale celor doua companii, dar si intre planurile lor legate de monetizare. Un potential plan al Twitter ar fi sa perceapa o taxa companiilor doritoare sa foloseasca reteaua de microblogging – o notiune ce pare sa se bata cap in cap cu strategia Facebook, care nu este deloc o retea de comunicare de business si nici nu pare sa-si doreasca o competitie cu retele specializate de genul LinkedIn.

    Pana la sfarsitul saptamanii trecute, negocierile nu erau confirmate de conducerea celor doua companii. Confruntat cu aceste informatii “scapate” in piata, Biz Stone, cofondatorul Twitter, a sugerat ca reteaua de microblogging prefera sa ramana independenta si sa se concentreze pe dezvoltarea comunitatii de utilizatori si a modelului de business. Cat despre oficialii Facebook, ei n-au facut niciun comentariu pe marginea posibilei tranzactii.

  • O retea numai a lor

    Koolro.com, reteaua sociala dedicata exclusiv romanilor lansata in septembrie 2007, ar vrea sa fie locul de intalnire pentru toti romanii aflati in afara granitelor Romaniei, spune Horatiu Boeriu (28 ani), fondatorul site-ului. “In loc sa caute prieteni si compatrioti printre milioanele de membri MySpace sau Hi5, romanii stabiliti in strainatate ii pot gasi in cateva secunde pe Koolro.com”, continua el, cu mentiunea ca, in acelasi timp, reteaua sociala este o cale pentru cei plecati in strainatate de a tine legatura cu familia si prietenii din Romania. In prima faza insa, Koolro.com putea fi accesata numai de romanii din SUA si Canada, dar Boeriu spune ca va extinde ulterior accesul si pentru utilizatorii romani din Europa. 
     
    Investitia in dezvoltarea site-ului a fost de 1.500 de dolari (1.200 de euro) si a inclus materialele promotionale, infrastructura si costurile initiale asociate cu serverele, iar in acest moment costurile de operare se ridica la 3.000 de dolari (2.400 de euro) anual. Asemenea marilor retele sociale, site-ul le permite utilizatorilor romani sa creeze profiluri personale si sa faca schimb de muzica, poze, filme sau evenimente culturale, sociale si sportive cu prietenii. Pentru urmatoarea perioada, Koolro.com are in plan sa caute pentru comunitatea romaneasca din diaspora diferite servicii utile, precum convorbiri ieftine cu Romania, bilete de avion mai ieftine, transfer de bani online si transport de pachete sau import de produse roma­nesti. “Pentru a le oferi membrilor aceste avantaje, am vorbit deja cu anumite firme ce furnizeaza acest gen de servicii si urmeaza sa facem un anunt oficial”, afirma Boeriu. Scopul imediat al lui Boeriu este insa cresterea traficului. In fiecare luna, traficul creste cu aproximativ 30-40%, sustine el, ceea ce inseamna ca pana la sfarsitul lui 2009, potrivit calculelor antreprenorului, reteaua va numara 10.000 de utilizatori. “In ultimul timp am observat o crestere a numarului de membri cu domiciliul in Romania, proportia acestora fiind de 8-9% din totalul utilizatorilor retelei”, precizeaza Boeriu. 

  • Lunea ofertelor virtuale

    Aceasta zi de luni a fost numita Cyber Monday in 2005 de catre Shop.org, asociatie a comerciantilor online americani, cu scopul de a creste vanzarile prin internet in timpul sarbatorilor. Anul trecut, cu ocazia Cyber Monday, mai mult de 500 de retaileri online au facut reduceri, iar consumatorii au cheltuit peste 733 de milioane de dolari. “Cyber Monday a fost ziua in care am facut cele mai mari vanzari anul trecut, mai multe chiar decat in Vinerea Neagra”, a spus Bruce Matthews, directorul firmei TigerDirect, comerciant de echipamente de calcul. Anul acesta, potrivit unui studiu realizat de Shop.org, aproape 84% din retailerii online planuiesc sa faca promotii pentru Cyber Monday, “numar mult mai mare decat in 2007, cand era de 72%, nemaivorbind de 2005, cand era zero”, precizeaza Scott Silverman, seful Shop.org. Acum, pentru 1 decembrie au fost asteptate reduceri mai mari de pret si mai multe promotii decat in 2007, spune Silverman. Spre exemplu, Dell.com a anuntat ca va face o reducere la desktop-uri si la componente, astfel incat un calculator va putea ajunge chiar mai ieftin cu pana la 300 de dolari, iar oficialii de la BestBuy.com au spus ca la ei Cyber Monday incepe de duminica si ca se fac reduceri la o gama mai larga de produse comparativ cu anul precedent.
     
    Pentru majoritatea companiilor de retail online, Cyber Monday este o ocazie binevenita de crestere a vanzarilor, avand in vedere situatia economica instabila. Potrivit firmei de cercetare online comScore, la inceputul lunii noiembrie cheltuielile consumatorilor in retailul online au scazut cu 4% fata de anul trecut, primul declin in istoria comertului online. Studiul comScore estimeaza ca in noiembrie si decembrie aceste cheltuieli vor fi mai mici cu 19% fata de cele inregistrate in aceeasi perioada a anului trecut.

  • Ciudatenii

    Cand traficul iti da idei
    Aparent acesta este primul vehicul cu energie umana, care are sasiul din fibra de carbon, acelasi material folosit la automobilele de Formula 1, rezultand cel mai performant automobil cu 3 roti din lume. Velocipedul este creat de designerul Michael Goretzky, iar conceptul combina perfect efectele benefice pe care le are mersul cu bicicleta (e vorba despre aceeasi motricitate) cu stabilitatea oferita de a treia roata si aerodinamica unui automobil. In interior exista un scaun inclinat mult pe spate, cu pedale a caror pozitie poate varia dupa preferintele fiecaruia, pentru mai mult confort si pentru o eficienta sporita la pedalare. Velocipedul are un far de automobil, un stop pe spate si poate merge si fara bateria reincarcabila din dotare. Culoarea galbena il face sa semene cu un ou de Paste, iar pretul te lasa fara cuvinte: 14.000 de dolari.

    5.000 $ irositi
    In urma cu 2 ani se lansa un gadget revolutionar. Un USB cu cea mai mare memorie de stocare de pe piata – 64 GB. E drept, atat de multi giga iti faceau o gaura la fel de mare in portofel – adica una de 5.000 de dolari, bani cu care puteai de altfel sa cumperi mai multe calculatoare. USB-ul de la Buslink Pro 2 venea si in variantele de 32 si 16 GB, ce costau in jur de 1.500 de euro. Cei care au cumparat atunci acest USB se pot resemna ca au avut o pierdere de mai bine de 4.500 de dolari, avand in vedere ca un USB de 64 GB de la VanDerLed a fost lansat pe piata anul acesta pentru pretul de numai
    11 dolari. Concluzia noastra este ca uneori e bine sa mai lasi timpul sa treaca cand vine vorba de o achizitie scumpa in tehnologie.

    Daca e aur, nu e neaparat fashion
    Toata lumea stie ca se platesc sume exorbitante pe lucruri nefolositoare, doar pentru ca sunt acoperite cu aur, diamante, safire sau alte materiale pretioase. Dar nimic nu se compara cu unicul si nemaipomenitul Gameboy, vechiul joc de la Nintendo, personalizat si incrustat cu diamante. Noua versiune a jocului cunoscut de toata lumea este de fapt o replica din aur de 18 carate si accente de diamant pe butoanele de control, ce cantareste aproximativ 760 de grame si are o lungime de 15 centimetri. Pentru cei care doresc aur si diamante cu orice pret, replica â"de lux" a vechiului joc de la Nintendo, Game Boy, costa 25.000 de dolari.

    Diamante peste tot
    Aveti 50.000 de dolari pentru a-i cheltui pe un MP3 player? Daca asa stau lucrurile, exista Presidential, creat de Douglas J. Music Group, cel mai scump MP3 player din lume. Dispozitivul este acoperit cu diamante si poate avea carcasa din aur alb sau galben, in functie de preferinte. In plus, poate fi personalizat dupa propriile dorinte si va fi livrat direct la usa clientului. Are o memorie de 1GB, poate rula filme si lucreaza cu formate MP1, MP2, MP3, MPX, JPG, WMA, ASF, WAV si AV. Modelul este creat de cantaretul Xavier Aeon, iar achizitionarea lui va asigura intrarea gratuita in Class 85, un grup restrans de cluburi ce ofera diferite beneficii membrilor. Intrebarea este daca beneficiile sunt pe masura pretului…

    Pick-up in mileniul 3
    ELP Corporation sunt cunoscuti drept baietii cu "lasere" in platanele lor. Cu cartierul general in Japonia, compania a inceput sa dezvolte aceasta tehnologie inca din 1998. Potrivit grupului nipon, acest pick-up este foarte special si poate rula/citi un vinil chiar si daca este facut bucatele. Posesorul pick-up-ului trebuie doar sa aiba toate bucatile vinilului si sa le aseze, precum un puzzle, in carcasa destinata lui. Laser Turntable, asa cum este denumit acest pick-up al mileniului 3, face toate acestea fara sa atace fizic discurile, ori de cate ori le-ai asculta. Astfel ca iubitorii de muzica pe vinil pot scoate de la pastrare discurile pentru a le asculta din nou, fara sa se teama de uzura. Laser Turntable este un aparat analog, cu un semnal Phono la nivel MM si o frecventa de raspuns de 10 Hz- 25 kHz. Produsul celor de la ELP poate fi achizitionat pentru suma de 15.000 de dolari, fiind comercializat si in America de Nord. Judecand dupa cele peste 1.000 de unitati vandute in Japonia, probabil ca piata americana va imbratisa foarte rapid ideea.

  • Interesant, inteligent, influent

    Virginia Postrel este unul dintre exemple. Scriitoare si critic cultural, Postrel examineaza economia ascunsa a societatii moderne, analizand critic ideile din spatele marsului progresului. Ea priveste cultura prin lentilele economiei si viceversa – cautand sa descopere actorii ascunsi si atitudinile care ne conduc pe noi, oamenii, la actiunile pe care le intreprindem sau alegerile pe care le facem. Scrie frecvent pentru The Atlantic si Forbes, si este autoarea mai multor carti, printre care “Substanta stilului” si “Viitorul si inamicii lui”. Viitoarea sa carte va fi despre tot ce denumim generic “glamour”; ea analizeaza topica blogului “Deep Glamour” (www.deepglamour.net). Blogul ei personal, actualizat frecvent si foarte bine cotat, se numeste Dynamist (www. dynamist.com/weblog), ce reprezinta o sectiune din propriul ei site pe care Postrel l-a delimitat in 8 sectiuni ce contin articole scrise in diverse publicatii, articole aparute despre ea in media sau diversele sale studii despre economie, viitor sau “glamour”.

    Editorialist cu acte in regula 
    Pentru The Atlantic scrie lunar un editorial despre “Culture & Commerce”, iar pentru revista Forbes scrie patru editoriale pe an. Vreme de sase ani a fost editorialist economic pentru The New York Times, la sectiunea economica, ultimul sau editorial fiind publicat in 2006. Tot in acel an, a donat un rinichi prietenei sale Sally Satel, psihiatru de profesie si cercetator la American Enterprise Institute. Dupa aceasta experienta, Postrel a devenit un purtator de cuvant pentru donatorii vii de organe si lupta pentru reforma legilor federale ce interzic plata sau altfel de “consideratie valorica” pentru donatorii de organe. Astfel, Postrel scrie frecvent despre acest subiect incercand sa atraga atentia opiniei publice si a celor care pot schimba ceva in aceasta privinta. Este un speaker popular pentru grupuri care vin din mediul de afaceri, din design sau mediul academic si este reprezentata personal de compania Leigh Bureau, cel mai mare birou de speakeri premium din lume. Printre cei pe care ii mai reprezinta acest birou se numara si Paul Krugman, castigatorul premiului Nobel pentru economie in 2008. Postrel a tinut discursuri pe diferite teme la World Luxury Congress, la TED (www.ted.com/ index.php/talks/virginia_postrel_on_glamour.html), o conferinta anuala care ii reuneste pe cei mai fascinanti oameni din lume si ii convinge sa povesteasca in 18 minute despre vietile lor, sau la Institutul american de Arte Grafice. Printre cei care au participat de-a lungul anilor la conferintele organizate de TED (TED a luat nastere in 1984 ca o conferinta al carei scop era sa aduca impreuna oameni din cele trei lumi) au fost Al Gore si Bill Clinton.

    Biografie impresionanta
    Din iulie 1989 si pana in ianuarie 2000, Postrel a fost editor al revistei Reason. Sub conducerea ei, Reason a fost selectata ca finalista pentru premiile National Magazine, cea mai mare distinctie din industrie, pentru eseurile din 1993 si pentru interesul pentru jurnalism in 1996 si 1998. Tot ea a fondat si Reason Online (www. reason.com), website-ul revistei, in 1995. Postrel a mai fost editorialist si pentru suplimentul de tehnologie al revistei Forbes, Forbes ASAP, si pentru D Magazine, revista orasului Dallas. Face parte din conducerea Fundatiei pentru Drepturi Individuale in Educatie si este unul dintre colaboratorii Institutului Hoover al Universitatii Stanford. Postrel a primit de doua ori premiul Gerald Loeb, pentru jurnalism de exceptie in domeniile economic si financiar, in urma editorialelor sale din revista Reason. In 1995, a primit Premiul Asociatiei de Presa Mencken, tot pentru un editorial in aceeasi Reason, iar in 2002 a primit premiul din partea Clubului de Presa din Dallas pentru un articol din D Magazine. Inainte de a deveni directorul editorial al revistei Reason, Postrel a fost reporter pentru The Wall Street Journal. A absolvit Universitatea Princeton, fiind licentiata in literatura engleza, iar acum este casatorita cu un economist si profesor de strategii economice si traieste in Los Angeles.

    Despre Deep Glamour

    Deep Glamour exploreaza magia acestui termen in toate manifestarile sale, de la filme la fashion, de la advertising la real estate, politica sau sport. Un site care propune subiecte din toate domeniile existente, in incercarea de a defini acest termen folosit mult prea des de toata lumea, ajungand sa fie un trend si in domenii in care aparent cuvantul (sau curentul) “glamour” nu isi are locul. Virginia Postrel a pornit de la acest site pentru studiul ei despre ce inseamna glamour, una dintre primele dezbateri pe aceasta tema fiind in cadrul conferintei TED din acest an, in care Postrel a fost invitata ca speaker.

  • Gadgeturile se tin in seif

    Bratara telefon
    In timp ce unii pun in practica noi concepte de gadgeturi, altii cauta idei pe care sa le vanda companiilor in speranta ca la un moment dat proiectul va deveni produs. Astfel, pentru ca femeile poarta adesea genti foarte mici in care sa nu are loc nici macar telefonul, a fost creat un nou concept de mobil. Gagdetul va avea forma unei bratari pe care o doamna o va purta la mana, iar cand va fi sunata o va da pur si simplu jos si va vorbi la aceasta. Interesante vor fi probabil reactiile din jurul doamnei care se cearta cu o bratara pe strada. Pro­babil este si motivul pentru care ideea nu se va materializa foarte curand. Se pare ca deocamdata nu sunt suficienti consu­ma­tori dispusi sa plateasca pentru un telefon-bratara ce nu poate fi foarte performant tocmai din cauza dimensiunilor si formei bratarii. Chiar daca ideea de plecare e buna, aici e loc pentru cateva imbunatatiri.

    Primul pas catre tehnologie
    Celebrii Tiffany au lansat un nou colier din aur de 18 carate care are un pandantiv in forma de camera foto. Lentila camerei care se si roteste este de fapt un diamant, iar pretul pentru aceasta bijuterie este de 3.000 de dolari – jumatate pentru camera foto in miniatura, iar cealalta jumatate pentru colier. Probabil ca cei care vor cumpara aceasta bijuterie sunt aceiasi clienti care platesc 2.000 de dolari pentru un port-laptop Yves Saint Laurent, una dintre cele mai scumpe genti pentru laptop din lume.

    Creat de femei, pentru femei
    Casca bluetooth Philips Breeze, incrustata cu cristalele Swarovski, a fost descoperita intr-un laborator de testare Philips si, conform manualului de utilizare, este un echipament Bluetooth, compatibil cu majoritatea telefoanelor mobile, ce a fost “creat de femei, pentru femei”. Casca este imbracata in cristale Swarovski si vine in doua modele diferite: pe alb si pe negru. In afara cristalelor, Breeze este un gadget obisnuit, cu ceva imbunatatiri de stil: are trei butoane de control, pentru volum, pentru conectare si un altul, din cristal, pentru meniul general. Daca look-ul de “centralista” ti se pare nepotrivit, poti purta bluetooth-ul ca pe un pandantiv, prins pe un lantisor inclus in pachet.

    Memorie de elefant
    Nu trebuie sa fii un milionar pentru a cunoaste cele mai extravagante gadgeturi facute de rusii de la Gresso. De-a lungul timpului, compania s-a remarcat prin gadgeturile aduse la rang de piese de arta, iar acum vrea sa uimeasca din nou prin intermediul unor simple USB-uri sau bijuterii. De fapt, in cazul Gresso, cele doua nu pot fi delimitate. Colectia pe care aceasta companie a lansat-o pe piata de lux se numeste Enigma si are 2 modele diferite: Labyrinth si Constellation. Produsele sunt pe de o parte folositoare, daca ne referim la specificatiile tehnologice – au o capacitate de stocare de 192 GB, cu viteza USB 2.0, iar de cealalta parte sunt cat se poate de stylish, deoarece carcasa este creata din lemn negru african, vechi de 200 de ani. In plus, aceste USB-uri vin in forme diferite: din moment ce contin trei carduri de memorie diferite, fiecare a cate 64 GB, trebuie sa fie asamblate intr-unul singur. Astfel, se creeaza o forma de triunghi si una de stea cu 6 colturi. Mai mult, carcasa are si un design din diamante micute, puse pe aur alb sau galben. Si nu sunt create pentru a fi purtate la chei sau in geanta, ci vin ambele cu un “lant” din cauciuc pentru a fi purtate cu mandrie ca pandantive in cele mai exclusiviste locuri din lume. O astfel de bijuterie-gadget costa aproximativ 5.000 de euro, productia fiind limitata la doar 99 de piese.

  • Cine merita sa conduca Yahoo!

    Aproape imediat dupa ce Jerry Yang, directorul executiv si unul dintre cofondatorii companiei, a anuntat ca urmeaza sa se retraga din functie cand ii va fi gasit un inlocuitor, nenumarate speculatii referitoare la potentialii candidati au inundat Silicon Valley.

    “Yahoo! nu are nevoie de un director executiv, ci de un soi de negustor care sa priveasca businessul cu alti ochi si sa fie deschis in fata unor tranzactii si parteneriate care ar putea aparea pe viitor”, este de parere Youssef Squali, analist in cadrul bancii de investitii Jefferies & Co. Sau, altfel spus, are nevoie de un manager capabil sa restructureze compania si sa ia decizii dificile in interesul companiei, dupa cum spune Jeffrey Lindsay, analist la Bernstein.

    Roy Bostock, presedintele consiliului de administratie al Yahoo!, a inceput deja cautarea urmatorului director executiv al companiei, cautare de care se va ocupa personal, urmand insa sfaturile companiei de head-hunting Heidrick & Struggles. Miza este enorma, daca ne gandim ca Bostock are misiunea sa gaseasca un manager dispus sa infrunte un grup de actionari si investitori care asteapta rezultate pozitive intr-un timp foarte scurt.

    Asa incat mai multi specialisti din industrie sunt sceptici ca Yahoo! va incepe 2009 avand in frunte un nou director executiv, mai ales ca managementul companiei nici nu s-a decis inca daca sa opteze pentru a promova pe cineva din interiorul companiei sau a aduce pe cineva din afara. In primul caz, singurul candidat pentru functie ar fiSusan L. Decker, presedintele companiei, cu amendamentul ca aceasta a fost inva ta celul lui Jerry Yang intr-o perioada in care Yahoo! nu a dat deloc semne de prosperitate.

    Dar Decker nu ar fi nici pe departe o alegere rea, mai ales ca stie toate secretele companiei si este apreciata de investitorii de pe Wall Street. Dintre candidatii cu stofa de executivi din exteriorul companiei, Roy Bostock ar putea fi interesat de Jonathan Miller, fostul director executiv al AOL, cunoscut in industrie in special pentru capacitatea de a mentine divizia Time Warner pe linia de plutire chiar si in conditii de restriste. Alte optiuni ar putea fi Meg Whitman, fostul director executiv al eBay, Dan Rosensweig, fost director de operatiuni la Yahoo! sau Peter Chermin, directorul de operatiuni de la News Corp.

    Si pe lista ar putea fi si alte nume, mai putin la indemana, precum Kevin Johnson, fost executiv la Microsoft care a devenit recent CEO la Juniper Networks, directorii Google Tim Armstrong sau Jonathan Rosenberg, Frank Biondi, fost director executiv la Viacom, sau John Chapple, fost director executiv la Nextel. Dar inainte de a alege noul sef, conducerea Yahoo! are o decizie mult mai importanta de luat, anume daca vrea sa mentina o companie independenta, urmarind sa dezvolte organic businessul, sau daca accepta ideea ca ea sa fie preluata de o alta companie, cel mai probabil de Microsoft, care prin investitie si management, ar salva Yahoo! de la ananghie.

    Mai exact, daca ar prefera prima varianta, conducerea ar trebui sa se uite dupa un manager de genul lui Jerry Yang, dar cu o viziune mai profunda asupra erei 2.0, in timp ce in cazul al doilea, ar finevoie de un om care sa fie exact opusul lui Yang, dupa ce acesta a tinut sa pastreze numele si controlul companiei din ratiuni de orgoliu de fondator. La o prima vedere, compania pare sa incline catre cea de-a doua varianta, in ideea ca un candidat din afara companiei ar veni cu o viziune mai obiectiva asupra viitorului Yahoo! si ar putea gasi solutii pentru problemele de cultura interna.

    Acestea se pare ca s-au inmultit in ultimul an, in contextul unei instabilitati constante a locului de munca, al excesului de sedinte interne si al suprapunerii responsabilitatilor in departamente diferite. Din punctul de vedere al lui Jerry Yang, retragerea din functie dupa 17 luni destul de agitate in fruntea companiei pe care a infiintat-o in urma cu 14 ani nu este o decizie luata cu usurinta, din moment ce omul si-a exprimat in mod public dorinta de a ramane in continuare la carma companiei si n-a renuntat decat dupa ce actionarii Yahoo! au inceput sa faca presiuni, speriati ca grupul merge din ce in ce mai prost.

    In mod oficial, schimbarea este tratata ca o evolutie naturala, Yang fiind apreciat pentru realizarile din perioada mandatului sau. “De-a lungul ultimului an si jumatate, in ciuda provocarilor extraordinare, Jerry Yang a repozitionat compania si a imbunatatit raportul de venituri si cheltuieli”, declara Ray Bostock in comunicatul oficial al Yahoo!. “Este timpul pentru o schimbare, un director executiv care sa poata duce compania la urmatorul nivel.

    Ii suntem insa recunoscatori lui Jerry pentru realizarile sale si ne bucuram ca va pastra o pozitie activa ca membru al board-ului de conducere.” Neoficial, greselile cele mai mari care ii sunt reprosate lui Yang sunt scaderea valorii actiunilor la un minim istoric in ultimii cinci ani si esecul “tranzactiei secolului” cu Microsoft, fostul CEO fiind unul dintre cei ce au respins vanzarea pachetului majoritar de actiuni din companie pentru 47,5 miliarde de dolari (aproximativ 37,4 miliarde de euro).

    “De la infiintarea Yahoo! si pana la dezvoltarea companiei intr-un brand global, indispensabil pentru milioane de oameni, am cautat intotdeauna sa fac ce este mai bine”, si-a justificat Jerry Yang deciziile. Nu se stie daca atunci cand vorbeste despre acest bine se refera si la recentul esec al parteneriatului cu Google pentru publicitate online, parteneriat care ar fiadus Yahoo! o crestere a vanzarilor si a profiturilor, incluzand un cash flow de pana la 450 de milioane de dolari (354,6 de milioane de euro) anul acesta, potrivit calculelor departamentului financiar al companiei.

    “Cautarea unui nou director executiv este o schimbare pe placul multor investitori ai Yahoo!, mai ales in conditiile in care Yang a fost in spatele celor doua mari esecuri ale companiei din ultimul an – tranzactia cu Microsoft si parteneriatul cu Google”, apreciaza Mark May, analist in cadrul companiei de investitii Needham. Inlaturarea lui Jerry Yang de la conducerea Yahoo! ar putea fi, in opinia lui May, o incercare a conducerii companiei de a pregati reluarea negocierilor cu Microsoft pentru vanzarea unui pachet majoritar de actiuni.

    “Dar inlocuirea lui Yang reflecta de fapt toate promisiunile neindeplinite pe care le-a facut pe vremea cand refuza cu vehementa ofertele Microsoft, nemultumind astfel investitorii si conducerea prin strategia adoptata”, considera Youssef Squali de la Jefferies & Co. Investitorii Yahoo! spera ca inlocuirea lui Yang ar atrage Microsoft inapoi la masa negocierilor, dupa ce cele cateva incercari de anul acesta au esuat. “Schimbarea deschide usile pentru o tranzactie cu Microsoft, Yahoo! putand sa analizeze mai atent alternativele strategice pe care le are”, comenteaza Sandeep Aggarwal, analist in cadrul companiei de servicii financiare Collins Stewart.

    Discutiile dintre Microsoft si Yahoo! desfasurate pe parcursul mai multor luni s-au incheiat prin retragerea definitiva a ofertei din partea Microsoft in urma refuzurilor repetate ale Yahoo!. N-a dus la nimic revolta actionarilor, in frunte cu finantistul Carl Icahn, care ar fivrut sa-l inlature de atunci pe Yang de la conducere si sa duca la bun sfarsit o tranzactie care le-ar fiadus profituri uriase, dat fiind ca actiunile Yahoo! erau in acea perioada supraevaluate.

    In opinia lui Rob Enderle, analist in domeniul tehnologiei, daca Yang nu ar fi fost unul dintre fondatorii Yahoo!, ar fi fost inlocuit inca de pe cand se discuta oferta de cumparare. “Esecul tranzactiei cu Microsoft a fost probabil picatura care a umplut paharul pentru investitorii Yahoo!”, conchide Ted West, directorul executiv al companiei de publicitate online LookSmart. “Nu stiu daca exista vreo metoda prin care sa fie evitata inlocuirea lui Yang.”

    Explicatia lui Yang a fost ca strategia sa a fost gandita sa demonstreze ca valoarea Yahoo! ar fi fost mai mare decat pretul primit de la Microsoft, dar el n-a luat in calcul problemele iminente la nivelul economiei mondiale. Desi conducerea Microsoft nu mai pare deloc interesata sa cumpere Yahoo!, unele voci din piata sunt de parere ca intr-un final tranzactia va avea loc. Steve Ballmer, directorul executiv al Microsoft, a afirmat ca nu mai are niciun interes sa inainteze o oferta pentru preluarea Yahoo!, cu toate ca a lasat de inteles ca ar cumpara afacerea de cautare online a companiei, optiune care din punctul de vedere al mai multor analisti din industrie ramane cea mai atractiva in conditiile actuale.

    Pe de alta parte, dezinteresul afisat de Ballmer ar putea face parte dintr-o strategie prin care spera ca va putea negocia un pret mai mic pentru achizitia companiei atunci cand aceasta va gasi vanzarea drept singura varianta posibila. “Pentru Yahoo!, toate problemele cu care se confrunta acum nu sunt altceva decat inceputul sfarsitului”, crede Eric Jackson, unul dintre actionarii Yahoo!, care este insa convins ca Microsoft va reveni pentru a face o noua oferta de preluare, mai ales ca acum tranzactia s-ar face la un pret mult inferior celor oferite pe parcursul ultimului an.

    Paradoxal, Yang se afla acum in pozitia lui Terry Semel, fostul director executiv al companiei, pe care il inlocuise in urma cu mai bine de un an si jumatate, perioada in care actiunile Yahoo! nu au mers decat in jos. In ultimele zece luni, actiunile companiei s-au prabusit pana la putin peste 10 dolari (7,9 euro), in conditiile in care in ianuarie erau cotate la 19 dolari (aproximativ 15 euro), iar oferta generoasa a Microsoft evalua o actiune la 33 de dolari (26 de euro).

    Actionarii sunt insa optimisti ca noua conducere va putea opri aceasta scadere. La o privire de ansamblu, mandatul in sine al lui Jerry Yang ca director executiv este considerat de multi specialisti din industrie un esec in ciuda initiativelor bune, dar palide in lumina nereusitelor, pe care le-a avut managerul. “Toata lumea stie prea bine ca am avut dintotdeauna sange mov”, face Yang referire la culoarea reprezentativa a companiei, sugerand astfel de ce nu a fost incantat nici de amestecul de identitate cu Microsoft si nici de o incuscrire cu AOL.

    Yahoo! a fost de mai multa vreme in discutii pentru preluarea afacerii AOL de la Time Warner, negociere care pare ca nu va ajunge insa nicaieri prea curand, pe motivul divergentelor asupra pretului. Cert e ca lui Yang personal, perioada in care a ocupat pozitia cea mai inalta in ierarhia Yahoo! i-a distrus neasteptat de rapid reputatia de vizionar al internetului, castigata intr-un deceniu si jumatate.

    Este o lectie cat se poate de amara pentru toata industria online si un precedent trist pentru viitorul sef al Yahoo!, caruia nu i se mai cere sa aiba grija de sangele mov al unui monstru sacru al internetului, ci doar sa puna pe picioare o companie ca oricare alta. Sau macar s-o vanda bine.