BusinessMagazin

Category: Business Hi-Tech

Știri și articole interesante din afacerile în domeniul Hi-Tech – informații din domeniul IT, comunicații și altele

  • Willkommen in virtual

    Studiul unei companii de cercetare arata ca doua treimi dintre rezidentii lumii virtuale Second Life traiesc in realitate in Europa, desi jocul a fost inventat in Statele Unite.

    Daca pentru un european refugiul intr-o lume virtuala este motivat si de posibilitatea de a interactiona cu oameni provenind din alte culturi, Second Life nu este neaparat cea mai buna alegere. Conform companiei americane de cercetare Comscore, locuitorii batranului continent sunt cei mai deschisi spre experienta vietii virtuale din jocul Second Life. Date valabile pentru sfarsitul lunii martie indica un numar de aproape 800.000 de membri europeni ai comunitatii virtuale, reprezentand 61% din numarul total al locuitorilor activi ai Second Life. Cel mai mare interes l-au manifestat germanii, care au cucerit 16% din lumea virtuala, la egalitate cu locuitorii care provin din SUA. Balanta a fost inclinata definitiv spre Europa de francezi si englezi, cu cate 8, respectiv 6 procente din numarul total al locuitorilor activi.

     

    Creata de compania Linden Lab din San Francisco, Second Life este o lume virtuala unde fiecare membru este reprezentat de un personaj animat ce interactioneaza cu ceilalti locuitori, poate cumpara terenuri si obiecte. Totul in moneda proprie, dolarul linden, convertibil la casele de schimb virtuale in dolari americani reali. Numarul celor care s-au inscris in acest joc depaseste 6 milioane, dar cei care il acceseaza frecvent este in realitate mult mai mic. Faptul ca 84% dintre utilizatorii provin din afara Statelor Unite a fost o surpriza si pentru cei de la Linden Lab, care s-au declarat multumiti de internationalizarea jocului si au adaugat ca pe viitor vor arata mai multa atentie locuitorilor majoritari. Asa cum a fost cazul anul trecut, cand sarbatoarea traditionala germana Oktoberfest a fost reprodusa in Second Life. Toti participantii, care au baut bere cu halbe de un litru, au putut apoi sa zboare in linie dreapta spre casele lor. Judecand dupa remarcele de pe bloguri, francezii se simt cei mai nedreptatiti ca din cele patru limbi oficiale in Second Life (cele in care sunt scrise site-urile oficiale), niciuna nu este franceza. De mai multa atentie s-au bucurat vorbitorii de limba engleza, germanii, japonezii si cei din Coreea de Sud. Nici nu e de mirare pana la urma nemultumirea celor care intra in Second Life folosind „ordinatoare“ si care controleaza personajul animat cu ajutorul unui „souris“.      

  • Se cauta plagiatori

    Pe buna dreptate, Copyscape este un alt fel de motor de cautare. Unul care cauta site-urile ce contin materiale inspirate sau copiate de-a dreptul de pe site-urile originale.

     

    Prin urmare, un util instrument in depistarea celor isi cresc numarul vizitatorilor publicand materiale copiate, indiferent de cat de bine ascuns in anonimatul Internetului. Serviciul lansat de cativa antreprenori din Sillicon Valley scaneaza milioane de pagini web, cautand articole, fotografii si clipuri audio-video care sa contina suficient de multe similaritati cu versiunea site-ului de origine. E suficienta introducerea adresei web ale carei clone sunt cautate. In prezent,  abordarea cel mai des folosita in protectia materialelor cu drepturi de autor este utilizarea de metode tehnologice pentru a impiedica reproducerea. Este cazul paginilor web unde unui utilizator ii este imposibil sa foloseasca meniul de copiere de text sau al videoclipurilor care nu au buton de download. Dar pentru orice lacat exista o cheie. Cel mai bun exemplu il reprezinta gasirea codului cu care discurile HD-DVD erau protejate impotriva reproducerii neautorizate. Secventa de 32 de cifre si litere care incepe cu 09 F9 11 este de saptamana trecuta prezenta pe milioane de site-uri. Cu siguranta, alianta producatorilor de electronice care sprijina formatul HD-DVD are acum mai degraba provocarea numararii site-urilor unde apare pretiosul cod si nu a gasirii acestora. E suficienta folosirea unui motor de cautare. Sistemul nu functioneaza insa atunci cand este vorba de videoclipuri sau texte de mari dimensiuni.

     

    Printr-un sistem propriu de analiza comparativa, Copyscape reuseste sa dea de urma documentelor reproduse cu sau fara acordul proprietarului. Singurul neajuns este ca in varianta gratuita, numarul rezultatelor afisate se limiteaza la zece. La alegerea variantei premium, fiecare cautare este taxata cu 0,05 dolari, fara limita de rezultate afisate. Cea mai complexa varianta, serviciul Copysentry, cauta automat, saptamanal, continut reprodus de alte site-uri, trimite alerte abonatului cand este cazul si ofera suport tehnic. O varianta de descurajare a furtului este publicarea unui banner pe site care avertizeaza ca proprietarul foloseste motorul de cautare a plagiatorilor Copyscape. Dar, evident, serviciul ajuta doar la depistarea clonelor, nu si la convingerea autorilor sa renunte la articolele ce nu le apartin. Pentru asta folositi ghidul de comunicare electronica de pe Copyscape.

  • Date, nu vorbe

    Nu e usor s-o deslusesti intre ofertele celor trei operatori mobili pe cea mai potrivita de a aduce Internetul pe calculatorul portabil. Tehnologii diferite, acoperire diferita si gadgeturi diferite. E cazul sa ne uitam la costuri.

     

    In special operatorii straini au observat ca serviciile de Internet mobil cele mai cautate nu sunt neaparat cele care aduc Internetul pe telefon. Optiunile consumatorilor se indreapta acum, judecand si dupa ritmicitatea lansarilor din acest segment in Romania, spre solutiile de conectare la Internet de pe laptop prin intermediul cardurilor sau al modemurilor USB. Ele se folosesc de aceeasi retea de telefonie mobila care asigura convorbirile, dar in loc de a duce cuvintele de la o persoana la alta, transporta biti si bytes de pachete de date pentru a aduce Internetul pe ecranul mult mai generos al laptopului.

     

    „Cea mai cautata solutie de conectare la Internet la viteze broadband este Business Everywhere“, sustine Bogdan Rauta, senior product manager la Orange Romania, referindu-se la oferta companiei sale, dar fara a oferi si cifre. Singurul indicator – cresterea ponderii serviciilor de transfer de date in totalul veniturilor Orange, de la 8% in 2005 la 11% in 2006. Tradus in bani, cele 11 procente au insemnat anul trecut 119 milioane de euro. La Zapp, cifra a ajuns la aproape un sfert din cele 130 de milioane de euro incasate anul trecut. E drept, in aceste procente e inclus si traficul din descarcarea de tonuri de apel sau intrarea pe portalurile de televiziune in direct ale operatorilor chiar de pe telefoanele mobile. Tinand insa cont de faptul ca, pana la urma, telefonul este cumparat pentru a vorbi, iar cardurile pentru Internet, este clar ca traficul generat de modemuri si carduri este mult mai mare decat cel provenit din folosirea telefoanelor mobile, care vor pastra totusi si pe viitor avantajul numeric. „Traficul generat de carduri si modemuri reprezinta un procent semnificativ din total, minim 30% din traficul de date 3G se desfasoara prin intermediul cardurilor“, spune si Gabriela Matei, senior director in cadrul Vodafone.

     

    Pentru exigenti, broadband-ul mobil, in multiplele lui versiuni si acronime oferite de catre retelele de telefonie mobila in Romania (UMTS, HSDPA, CDMA 1xEV-DO) asigura un minim de confort al experientei de navigare pe Internet, o viteza de transfer apropiata de cea a serviciilor fixe, mai rapide. Dar daca optati pentru una dintre aceste tehnologii, nu uitati sa va asigurati un plan tarifar cu cat mai mult trafic inclus. Bunaoara, folosind tehnologia HSDPA (3,5 G), disponibila la Vodafone si in curand si la Orange, la abonamentele cu 100 MB de trafic lunar inclus in pret, gratuitatea poate fi consumata in 9 minute si 52 de secunde. Calculul este la indemana oricui. Viteza maxima care poate fi atinsa in conditii ideale folosind o retea HSDPA este de 1,4 Mbps. Impartind traficul inclus gratuit in abonament de 100 MB la cei 1,4 Mbps si transformand bitii in bytes, rezulta asadar putin sub 10 minute de navigare intensiva. Similar, pe retelele UMTS (3G) de la Vodafone si Orange care permit viteze maxime de 384 kbps se ajunge la 35 de minute, iar in cazul tehnologiei CDMA 1xEV-DO de la Zapp de 2,4 Mbps (download), la doar 6 minute.

     

    Desigur insa ca in realitate nici viteza de transfer nu este atat de mare, nici nevoia de navigare obisnuita nu atinge aceste niveluri. Deschiderea unei pagini obisnuite, cu text si animatii publicitare, consuma in jur de 300 kb. Dar aceste probleme vor inceta sa-i mai preocupe pe clienti. Abonamentele cu volum de trafic nelimitat si-au facut deja aparitia in oferta Zapp si Orange. La Zapp, navigarea fara grija depasirii traficului inclus costa 39 de dolari pe luna (29 de euro). La Orange, alta varianta in afara abonamentelor de date „unlimited“ nici nu mai exista. Abonamente cu trafic inclus de 150 MB sau 300 MB apar in continuare in oferta curenta, dar urmeaza sa fie retrase, iar posibilii clienti sunt indemnati sa-si aleaga una din variantele cu trafic nelimitat. Dintre acestea, doua sunt legate de perioada zilei cand sunt folosite, noaptea sau in week-end, iar abonamentul „unlimited home“ are mentionata totusi o utilizare maxima „rezonabila“ de 2 GB. La Vodafone lipsesc momentan aceste planuri tarifare. In Marea Britanie, pentru 45 de lire sterline, abonatii Vodafone au Internet nelimitat de altceva decat de acelasi consum „rezonabil“, dar la 1 GB. Zapp spune ca are cea mai mare acoperire pentru servicii de Internet mobil in banda larga din Romania, aducand argumentul celor 65 de orase unde ajunge reteaua CDMA 1xEV-DO. „Judecand prin prisma faptului ca avem cea mai mare acoperire broadband, estimez ca 10 milioane de romani ar putea avea acces la conexiuni de mare viteza“, declara Victor Stan, director tehnic la Telemobil, proprietara marcii Zapp.

     

    O comparatie intre oferte nu este insa usoara. Vodafone si Zapp au tarifele exprimate in dolari, Orange a trecut de la inceputul anului la euro. Unele planuri tarifare par mai avantajoase decat altele, care recupereaza insa la pretul mai mic pentru dispozitivele de conectare, modemuri sau carduri. Din acest punct de vedere, Vodafone are in oferta doua modele de carduri si unul de modem, situatie inversata in cazul Zapp. Orange are doar cate un model din fiecare tip de dispozitiv, cardul de date avand avantajul faptului ca se integreaza aproape complet in interiorul laptopului, iar modemul pe cel al pretului si al faptului ca poate fi folosit si pentru un calculator desktop, prin conexiunea USB. Vodafone are cea mai moderna tehnologie GSM, HSDPA, cu viteze de pana la 1,4 Mbps.

     

    Un lucru il au insa in comun toate aceste planuri tarifare concurente. Daca traficul primit in cadrul abonamentului este depasit, preturile sunt foarte mari. Si alegerea mai trebuie sa ia in calcul acoperirea retelei pusa la dispozitie de micul dispozitiv si viteza maxima de transfer. Zapp spune ca are o viteza la descarcare a fisierelor de pe Internet de 2,4 Mbps, mai mult ca tehnologia HSDPA de la Vodafone, cu acoperirea extinsa recent in 23 de orase. Preturile Zapp sunt mai mici, dar pierd teren in fata Orange si Vodafone, care puncteaza prin roaming de date atunci cand laptopul „calatoreste“ in alte tari. Pe segmente de pret, conform tabe-lului alaturat (cu preturile, traduse in euro, ale ofertelor pentru persoane fizice), Orange concureaza cu Zapp, dar nu are oferte pe segmentele unde e prezent Vodafone. 

     

    Cum arata clientul tipic pentru aceste produse? „Au adoptat cel mai rapid solutiile mobile de date clientii de afaceri care au nevoie de acces la informatie oriunde si oricand“, spune Gabriela Matei, senior director business market la Vodafone. O alta categorie de clienti pentru carduri sau modemuri broadband sunt cei care le utilizeaza acolo unde retelele fixe nu ofera servicii la parametrii de performanta si calitate solicitati, spune Matei. Internetul mobil in aceasta forma poate creste doar in ritm cu vanzarile de calculatoare portabile. Din acest punct de vedere, premisele sunt incurajatoare. Anul trecut au fost vandute 140.000 de unitati, cu 56% mai mult ca in 2005. „Estimam ca anul acesta proportia veniturilor obtinute din servicii de date va ajunge la 13%“, spune Bogdan Rauta. Orange aduce Internetul pe laptopuri prin reteaua sa 3G, in orasele in care este disponibila, trecand automat pe reteaua EDGE in restul tarii. Viteza scade astfel de la 384 kbps la 220 kbps.

     

    De la inceputurile Internetului mobil, industria si-a ridicat mereu intrebarea care ar putea fi serviciul atat de atragator incat sa genereze o adoptare generala a accesului mobil la Internet. Au fost „suspectate“ in acest sens mai intai apelurile video, apoi televiziunea pe mobil, dar pana acum, privind si la numarul inca mic de utilizatori, nu a fost dat un verdict final. „In viitor, accesul mobil la contul de e-mail de la birou ar putea sa devina o astfel de aplicatie“, spune Bogdan Rauta de la Orange, fiind de acord ca pana acum, o astfel de „killer application“ a intarziat sa apara. Dar poate cea mai buna reteta pentru aflarea aplicatiei este punerea in bratele clientilor a si mai multor produse de conectare broadband, fara grija depasirii traficului alocat.

  • Internet cu DAE

    Ofertelor din magazine le lipseste termenul de comparatie, fiecare operator avand tehnologii, produse sau moneda de calcul diferite. Preturile de mai jos reprezinta cheltuielile lunare in euro pentru un abonament de un an, iar pretul modemului sau al cardului de date, cele mai performate solutii de la fiecare operator, a fost inclus in total.

     

    Orange (UMTS- 3G)

    Vodafone (UMTS – 3G)

    Zapp (1xEV-DO)

    Trafic inclus(MB)

    card

    modem

    card

    modem

    card

    modem

    100

    –

    –

    16,20

    14,30

    15,10

    11,52

    150

    22,25*

    20,50*

    27,20

    25,30

    24,10

    20,52

    200

    26,25

    24,50

    38,20

    15,90

    17,66

    14,61

    250

    30,25

    28,50

    22,90

    26,90

    26,66

    23,61

    300

    28,25*

    26,50*

    33,90

    37,90

    35,66

    32,61

    500

    40,25

    38,50

    29,06

    22,33

    23,80

    21,35

    1.024

    71,69

    69,94

    139,60

    27,22

    30,53

    28,08

    2.048

    26,83

    25,60

    369,62

    252,5

    214,82

    212,40

    nelimitat

    **

    **

    **

    **

    32,87

    31,03

     

    ¦ – preturi pentru abonamente si dispozitive de conectare

    ¦ – preturi pentru abonamente, dispozitive de conectare si costul traficului suplimentar

     

    *   Abonamente Orange ce urmeaza sa fie retrase

    ** La depasirea traficului inclus se activeaza automat pachete de trafic suplimentar cu 5 euro/500MB la Orange si 0,22 euro/1MB la Vodafone

     

    Nota: Tarifele nu contin TVA. La Vodafone este posibila utilizarea retelei HSDPA, cu activarea unei extraoptiuni de 5 dolari

  • WEBOSCOP: Torente video la cerere, acum si in legalitate

    Tehnologiile peer-to-peer, indelung blamate de industria divertismentului, incep sa devina canale viabile pentru distributia legala de continut video. Mai mult chiar, ar putea deveni chiar foarte profitabile, atat pentru proprietari, cat si pentru public.

     

    De curand, webul a fost bantuit de un val de zvonuri despre iminenta lansare a serviciului de televiziune prin Internet Joost. Pana la urma s-a vadit ca a fost doar o noua versiune beta, de data aceasta deschisa unui public mai larg, pe baza de invitatii. De fapt, a fost mai degraba un exercitiu de publicitate menit sa atraga atentia asupra unui anunt cat se poate de serios: Joost a incheiat noi acorduri cu importanti furnizori de continut, printre care si CNN. Astfel, Joost se poate deja lauda cu un amplu portofoliu de programe – de la Viacom, Warner Music Group, CBS etc. – si cu acorduri de publicitate cu numeroase companii, printre care Coca-Cola, Nike, Microsoft, P&G, Sony si Visa.

     

    Am mai vorbit adesea despre Joost, asa ca nu voi mai insista asupra meritelor tehnice ale serviciului. Acordurile cu importante retele de televiziune si cu furnizori de publicitate sugereaza ca firma scandinava a reusit sa convinga in privinta modelului de afaceri si se pare ca toate partile se arata multumite. Inclusiv publicul, care nu doar ca se va bucura de o oferta care are sanse sa devina din ce in ce mai larga, ci va avea pentru prima data sansa sa-si „personalizeze“ televiziunea. Este si aici un exemplu de „coada lunga“, adica posibilitatea de a agrega audiente semnificative in jurul unui continut considerat de mica valoare comerciala de televiziunea traditionala. Un exemplu il poate reprezenta segmentul filmelor documentare. Ce se intampla insa daca pe mine, de exemplu, ma intereseaza olaritul si gasesc un documentar care pare foarte interesant dar este, sa zicem, in limba armeana? Aici intervine rolul comunitatii utilizatorilor – numeroase in web – care poate realiza titrarea in limbi de larga circulatie, care se integreaza nativ in sistemul Joost. Ar mai fi un avantaj important: Joost este ieftin. Daca sistemul atinge repede masa critica de utilizatori (ceea ce pare tot mai probabil), pentru un canal de televiziune care vrea expunere prin Internet va fi mult mai rentabil sa apeleze la Joost (chiar daca vreo cateva procente din incasarile din reclama vor fi retinute de operatorul retelei) decat sa-si construiasca propriul sau sistem de webcasting. S-ar putea spune ca, practic, Joost nu are concurenta la ora actuala. De unde ar putea veni amenintarile?

     

    Se pare ca de la batranul si clasicul download. Mai precis BitTorrent, care si-a dovedit calitatile in vehicularea volumelor mari de date, mai cu seama in cazul filmelor. Se poate obiecta ca BitTorrent este eficient doar in cazul resurselor foarte cautate, ceea ce anuleaza avantajul diversitatii. Insa de curand trei cercetatori americani au inventat o tehnica numita SET (Similarity-Enhanced Transfer) care a reusit sa aduca sporuri de viteza de pana la 500%, tocmai in cazul resurselor mai putin cautate (adica cele din „coada cea lunga“). O alta obiectie o reprezinta faima proasta care i se trage din vehicularea ilegala de continut sub copyright. Insa si in aceasta privinta apar semne de schimbare: BBC isi distribuie numeroase emisiuni TV prin acest protocol, iar unele companii intentioneaza sa creeze servicii comerciale legale prin BitTorrent, pe baza de abonament.

     

    Acesta este deci contextul in care o tanara firma israeliana numita Hiro Media a lansat un concept si o tehnologie extrem de ambitioase: download video suportat prin publicitate. Simplitatea ideii este dezarmanta: de fapt BitTorrent (si sistemele de partajare de fisiere peer-to-peer in general) reprezinta o metoda de distribuire extrem de eficienta (si practic gratuita), pe care furnizorii de continut o demonetizeaza in loc s-o monetizeze prin publicitate. Tehnologia celor de la Hiro permite inserarea in continutul video a spoturilor publicitare astfel incat – n-o sa va placa – nu pot fi sterse si nici nu pot fi „sarite“ cu fast-forward. Dar e mai mult de atat: spoturile nu sunt decat niste marcatori care cheama dinamic spotul propriu-zis, care va fi individualizat: doua persoane care descarca acelasi continut au sanse mari sa vada spoturi (interactive!) diferite. Advertiserii au sansa sa-si actualizeze continutul, sa conduca campanii diverse in functie de localizare sau de publicul – tinta si sa masoare precis expunerea. Proprietarii continutului pot sa-si valorifice pe termen lung materialul fara cheltuieli suplimentare, iar publicul se va bucura de gratuitatea tipica oricarei televiziuni comerciale.

     

    Suna chiar bine. Marturisesc ca au inceput sa ma irite filmele fara publicitate inserata…

  • Video la discretie

    Un nou tip de sisteme de supraveghere video are grija ca identitatea persoanelor care trec prin fata obiectivului sa ramana necunoscuta, respectand intimitatea.

     

    Incepand cu momentul 9 septembrie 2001, numarul camerelor video de supraveghere din Statele Unite a crescut de cinci ori. Dar cei care nu se simt impacati sa-si cedeze intimitatea, in schimbul argumentului ca astfel de ochi electronici au descurajat atentatele teroriste, au continuat sa protesteze. New York Civil Liberties Union, una dintre asociatiile celor care sunt impotriva supravegherii video, numarase la sfarsitul lui 2005 aproape 5.000 de camere in centrul orasului New York. Iar Marea Britanie, cu un total de patru milioane de camere video de supraveghere, publice sau private, inseamna o camera la fiecare 14 persoane. O inventie a programatorilor de la Universitatea Berkeley din California ar putea impaca insa ambele puncte de vedere asupra supravegherii video. Asa-numitele „camere respectuoase“, aflate inca in stadiul de prototip, aplica automat pete albe peste figurile celor surprinsi de sistemele de supraveghere. Petele pot fi inlaturate ulterior in cazul in care se dovedeste ca persoanele urmarite sunt implicate in activitati ce incalca siguranta nationala. Camerele sunt modele de la Panasonic modificate, iar in stadiul de acum al proiectului reusesc sa redea acoperite doar figurile persoanelor care poarta anumite obiecte dinainte definite – o palarie galbena sau o vesta verde. In fiecare moment este calculata viteza cu care se deplaseaza persoanele aflate in fata camerei, pentru ca petele sa urmareasca neintrerupt figurile celor supravegheati. In viitor, cercetatorii spera sa gaseasca un element universal valabil pentru asigurarea discretiei in toate cazurile, independent de accesoriile persoanelor filmate. Totusi, sistemul ar putea fi folosit chiar si in aceasta forma, spun cei de la universitatea californiana, iar cei ce tin cu orice pret la intimitatea lor pot purta „echipamente de camuflaj video“ – accesoriile la care aparatul e setat sa reactioneze. Mai nemultumitor ar putea fi insa faptul ca nu intotdeauna sistemul identifica in mod corect obiectele predefinite. Intr-o zona urbana obisnuita, procentul de reusita a fost de 93%, iar in conditii de laborator a urcat pana la 96%. Dupa ce sistemul va incepe sa fie folosit se va putea observa cu ochiul liber cat este de acoperitoare pentru americani notiunea de intimitate. Chiar daca verdele si galbenul au sansa de a ajunge brusc la moda.

  • O panza de paianjen

    Ca Internetul e o retea nu poti crede pana nu vezi cu adevarat. Iar walk2web exact asta face. Arata ca pe harta spre ce alte site-uri conduce un site, intr-un ciclu infinit.

     

    Prima pagina a site-ului nu da semne ca ar avea in spate o prea interesanta aplicatie. Un design banal si parca invechit, in doar doua culori, nuante de gri. Surprizele apar dupa ce in campul de cautare este introdusa o adresa web: lucrurile se schimba complet si pe monitor apare o interfata de navigare. In partea dreapta a ecranului este afisata o imagine micsorata a paginii web de pornire, iar motorul online incepe sa incarce intr-o interfata grafica link-urile care conduc in afara site-ului. Este practic o completare a hartii unui site – metoda folosita de programatori pentru a usura gasirea unei rubrici in site-urile stufoase cu zeci de pagini. Walk2web este o harta a lumii exterioare site-ului, care urmareste toate paginile ce sunt legate intre ele. Culoarea liniilor care leaga vizual doua site-uri este cu atat mai stridenta cu cat numarul utilizatorilor care navigheaza intre doua pagini legate printr-un link este mai mare. De fiecare data cand cel care foloseste aceasta aplicatie web intalneste o pagina de interes, o poate marca printr-un steag, iar urmatorii vizitatori vor vedea semnul. Ca si alte aplicatii din seria (pana acum) scurta a celor care au incercat sa ofere o harta generala a Internetului, walk2web.com solicita puternic conexiunea la retea, iar in cazul celor cu viteze mai mici, timpul de raspuns este suficient de mare incat sa apara tentatia de a inchide fereastra browser-ului. La un alt nivel, programe de genul Cheswick, inceput de doi oameni de stiinta in 1998 la Bell Labs din Statele Unite, au incercat sa prezinte felul cum situatii din lumea reala se regasesc in modul cum oamenii utilizeaza Internetul. Anume, urmarind conexiunile intre principalele noduri Internet, cele care de exemplu leaga doua tari, au observat cum razboiul din Iugoslavia din 1999 a facut ca traficul cu exteriorul sa dispara pe anumite segmente, din cauza releelor distruse de armata sau bombardamente, in timp ce altele, dimpotriva, si-au crescut de cateva ori traficul. Dar pentru consideratii mai putin macro, walk2web este un instrument foarte util. Este cea mai simpla modalitate pentru proprietarii de site-uri sau pentru simplii curiosi de a vedea cat de mult trafic genereaza, de exemplu, politica de link exchange, unde le pleaca cititorii si de unde provin cei noi.

  • Regatul meu pentru un om

    Dupa ce a exportat mult timp specialisti IT in SUA si in tarile vestice, Romania incepe acum sa simta efectele acestei miscari. Discrepanta dintre cererea si oferta de specialisti in domeniu este tot mai vizibila.

     

    Lipsa de specialisti in domeniul IT se resimte nu numai in Romania, ci si la nivel mondial. Anul trecut, Hewlett-Packard a realizat un studiu de piata conform caruia 60% dintre respondenti, manageri IT din toata lumea, au acuzat lipsa fortei de munca competente in domeniu sau, in termenii studiului, un deficit de abilitati si cunostinte relevante in cazul oamenilor care vor sa se angajeze in domeniu.

     

    „Diferenta dintre cerere si oferta in acest segment este cauzata in cea mai mai mare parte de faptul ca evolutia tehnologica este mult mai rapida decat timpul necesar formarii unei baze corespunzatoare de specialisti, dar si de scaderea numarului de studenti cu pregatire specializata in IT“, considera Monica Nastase, directorul de recrutare de resurse umane al operatorului de servicii de telefonie mobila Cosmote.

     

    Managerilor din departamentele de resurse umane le revine insa misiunea de a acoperi deficitul de personal in IT din companie, indiferent de conditiile din piata. Problema ar fi faptul ca aproximativ 73% din personalul departamentelor de resurse umane, cele care in mod normal se ocupa de recrutarea de personal intr-o companie, sustin ca nu sunt in masura sa faca angajari in randul specialistilor IT, conform unui studiu realizat de FDM Group, furnizor international de servicii IT. Iar 17% dintre angajatii de la resurse umane recunosc ca atunci cand se afla la interviu cu un candidat pentru un post in departamentul IT nu stiu ce abilitati si cunostinte ar trebui sa aiba acesta pentru postul respectiv si, prin urmare, nu stiu sa determine daca omul se califica pentru post sau nu.

     

    Si totusi, chiar in aceste conditii, numai 36% dintre managerii de resurse umane care au participat la studiul FDM le permit sefilor de departamente IT sa faca o selectie initiala a candidatilor si doar 27% le dau mana libera celor de la IT sa decida in privinta angajarii unui candidat. „Departamentul de resurse umane are o perceptie si asteptari gresite in ceea ce priveste cerintele pentru un post in departamentul IT, pe cand departamentul IT stie cel mai bine ce anume cauta la un candidat si daca acesta ar fi potrivit pentru post“, conchide Julian Divett, director de operatiuni in cadrul FDM Group.

     

    Pe de alta parte, criteriul experientei, decisiv in anumite companii din punctul de vedere al departamentelor de resurse umane, exclude angajarea unor tineri cu pregatire buna, dar care n-au ani de practica. „Toata lumea se plange cat de dificil este sa gasesti candidati buni, dar nu remarca faptul ca multi dintre ei sunt la indemana lor si sunt trecuti cu vederea tocmai pentru ca nu au experienta“, spune Marilyn Davidson, director in cadrul Association of Technology Staffing Companies. De multe ori, companiile lasa cate un post in departamentul IT neocupat chiar si pentru o perioada de sase luni, timp care ar fi fost suficient pentru pregatirea unui angajat fara experienta. Reticenta fata de studenti si oameni fara experienta va conduce in urmatorii cinci pana la zece ani la o penurie de oameni de middle management in piata IT, estimeaza specialistii FDM Group.

     

    Cu cat este mai mare compania ce vrea sa angajeze personal IT, cu atat mai putin stiu directorii de resurse umane despre cerintele pe care ar trebui sa le prezinte candidatilor. Iar pentru profesionistii in domeniu, cu siguranta e frustrant sa se afle la un interviu pentru angajare cu o persoana care nu stie mare lucru despre ceea ce ei ar trebui sa stie. Ian Game, un specialist in IT cu multi ani de experienta, spune ca departamentul de resurse umane este de multe ori un obstacol cu care pretendentii la un post trebuie sa se lupte. „Nu o data am avut experiente neplacute cu manageri de resurse umane cu care am sustinut un prim interviu pentru angajare si care din diferite motive au decis ca nu sunt potrivit pentru companie, fara a ma chema insa si la un interviu tehnic“, a explicat Game.

     

    Multe dintre companiile din Romania sustin insa ca, atunci cand fac angajari pentru departamentul IT, decizia de angajare este luata de ambele departamente implicate. „La selectionarea candidatilor pentru posturile libere din companie participa atat departamentul de resurse umane, care face o prima selectie din punctul de vedere al aptitudinilor candidatilor, cat si departamentul IT, care evalueaza capacitatile profesionale ale acestora“, afirma Iulian Pipoiu, senior manager in cadrul Zapp, companie care are aproximativ 20 de oameni in departamentul IT.

     

    La Cosmote, „procedura de recrutare pentru orice departament este o munca de echipa, fiind necesara implicarea managerului de departament pentru a determina daca un anumit candidat corespunde fisei postului“, spune Monica Nastase, director de resurse umane. Departamentul de IT al Cosmote a crescut cu 40% din decembrie 2005 pana acum.

     

    Compania de cercetare a pietei IDC a calculat ca in 2004, piata de IT din Romania avea peste 30.000 de persoane angajate, dintre care aproximativ 52% in domeniul software. La ora actuala, piata s-a dublat: Romania are peste 64.000 de specialisti in domeniul IT, conform estimarilor ANIS (Asociatia Patronala a Industriei de Software si Servicii), fiind din acest punct de vedere a 49-a piata tehnologica mondiala. „Din piata IT in ansamblu, partea de software este cea care are nevoie de o parte semnificativa din forta de munca specializata in domeniu. In 2009, numarul specialistilor IT angajati in companii de software va ajunge la 65% din total“, estimeaza Carmen Cojocarasu, director de vanzari in cadrul firmei IT&S, distribuitor de produse IT.

     

    Majoritatea companiilor din Romania cer candidatilor pentru un post in departamentul IT studii universitare cu profil informatic si experienta de minimum doi ani in activitati similare. La acestea se mai adauga cunoasterea limbii engleze si, dupa caz, a anumitor limbaje de programare sau a notiunilor de administrare de sisteme si retele.

     

    Regula experientei nu mai este insa general valabila, cel putin de anul acesta. Operatorul de telefonie mobila Orange, spre exemplu, are in plan sa se orienteze spre segmentul de noi absolventi, din randul carora sa faca angajari, dupa ce anul trecut procesul de recrutare a angajatilor a avut in vedere segmentul de experti. Si in cazul Rompetrol, care are o echipa formata din 150 de specialisti IT, studentii in ani terminali sau absolventii fara experienta pot avea mai mult succes in a se angaja, intrucat compania a lansat inca de anul trecut un program de recrutare si training pentru astfel de potentiali angajati.

     

    „Problema este ca sistemul de invatamant romanesc nu ii pregateste pe studenti pentru ceea ce se intampla concret in piata – si chiar si cunostintele teoretice sunt decalate fata de piata“, este de parere Carmen Cojocarasu de la IT&S.

     

    In general, un program de training este ceea ce il asteapta pe orice nou angajat si, uneori, si pe angajatii mai vechi. In majoritatea companiilor exista un training tehnic initial, pentru ca oricat de specializat ar fi candidatul, exista riscul sa nu fie specializat in functie de necesitatile companiei.

     

    Una dintre problemele importante ale pietei de forta de munca in IT din Romania este cea a migrarii specialistilor catre Vest. Fenomenul, motivat de recompensele financiare si (uneori) de posibilitatile de avansare mai rapide in cariera oferite de angajatorii in strainatate, s-a manifestat din plin in anii precedenti si este amplificat acum de integrarea Romaniei in UE, chiar daca in piata apar companii noi care contribuie la cresterea cererii de forta de munca specializata.

     

    Migratia va incepe insa, de la un anumit punct, sa se reduca, sunt de parere managerii din departamentele de resurse umane, pe masura ce Romania va oferi tot mai multe oportunitati de dezvoltare a unei cariere in domeniul IT. „Deja este posibil ca un profesionist IT bine pregatit sa ajunga top manager sau antreprenor de succes in Romania, in timp ce in alte tari poate sa ajunga numai unul din miile de angajati ai unei companii de dimensiuni mari“, crede Monica Nastase de la Cosmote.

     

    De exemplu, pe piata consultantilor software, cei care trebuie sa stabileasca necesitatile si configuratia strategica a unei solutii, exista o cerere extrem de mare si in acelasi timp o lipsa acuta de consultanti, ceea ce inseamna o oportunitate de cariera pentru cei ce vor sa se specializeze pe acest segment. Situatia impinge companiile sa investeasca in formarea unor astfel de specialisti, pe care mai apoi sa-i pastreze.

    „Se tot vorbeste de migratie, de lipsa de specialisti sau de pregatirea tehnica deficienta, dar parca nimeni nu observa si cealalta parte, si anume ca in ultima vreme a crescut numarul celor ce lucreaza in prezent in strainatate in domeniul IT si vor sa se intoarca in Romania pe posturi similare“, spune Radu Georgescu, presedintele grupului GeCAD.

     

    Observatia lui Radu Georgescu este confirmata de actiunile grupului Rompetrol, spre exemplu, care a pus in miscare o politica de resourcing, de angajare a unor oameni ce lucreaza in strainatate. Compania vrea sa recupereze din specialistii IT angajati in companii internationale, oferindu-le aceleasi conditii si oportunitati de cariera comparabile. E incert insa in ce masura adoptarea unor astfel de politici va permite echilibrarea unei piete extrem de dinamice, unde asteptarile in ceea ce priveste specialistii, dar si asteptarile angajatilor de la companii sunt poate mai mari decat pentru alte domenii.

  • WEBOSCOP: Aux blogs, citoyens!

    Pentru prima data in Franta, campania electorala online a reprezentat o componenta semnificativa in efortul prezidentiabililor de a-si propaga mesajul, iar blogul a fost instrumentul favorit. Cum va fi in Romania ramane sa aflam foarte curand.

     

    Primul tur al alegerilor prezidentiale din Franta a produs o singura surpriza: participarea la scrutin a fost masiva, atingand cota de 84,5% – un maxim din aceasta privinta in ultimii 42 de ani. Exista mai multe explicatii privind acest fenomen, cele mai multe dintre ele referitoare, fireste, la contextul politic, insa exista si una pe care tot mai multe voci o pun in evidenta, si anume cresterea semnificativa in importanta a Internetului. Este vorba de o tara in care exista circa 28 de milioane de utilizatori de Internet – majoritatea cu conexiuni broadband (13 milioane de abonati ADSL) – si unde se estimeaza ca mai mult de jumatate dintre familii au posibilitatea de a se informa de pe Internet. In aceste conditii, este evident ca puterea de influenta a noului mediu nu putea fi ignorata nici de candidati si nici de mediile traditionale.

     

    Una dintre primele analize consistente a fost realizata de un important sit web (AgoraVox „le média citoyen“) si lanseaza expresia „a cincea putere“. In definitia lui Thierry Crouzet, aceasta reprezinta ansamblul cetatenilor reuniti prin intermediul noilor tehnologii, care contrabalanseaza a patra putere, cea a mass – media (si, prin extensie, a afacerilor), care la randul ei contrabalanseaza cele trei puteri traditionale. Tot AgoraVox a avut initiativa unei confruntari in direct a principalilor candidati prin intermediul Internetului, in conditiile in care televiziunile nu au gazduit o astfel de dezbatere (in principal datorita numarului mare de candidati).

     

    In privinta campaniei prin Internet, se remarca in primul rand caracterul personal al comunicarii, reflectat prin faptul ca mijlocul cel mai utilizat a fost blogul. Unul dintre avantajele acestei modalitati il reprezinta posibilitatea pe care-o ofera candidatilor de a fi mai umani (de pilda, in manifestul blogului sau, Nikolas Sarkozy jura ca tot ce va publica in paginile respective reflecta gandurile sale cele mai profunde). Absolviti de constrangerile impuse mediilor traditionale de CSA (echivalentul francez al CNA), candidatii pot sa-si exprime pe larg ideile asupra temelor majore ale politicii, imprimand si o nota mai personala decat si-ar fi permis in alte conditii. In plus, reactiile cititorilor le ofera un feedback extrem de valoros. Nu de putine ori, postarile din aceste bloguri se transforma in subiectul unor veritabile dezbateri, ca in cazul articolului despre clivajul ideologic stanga-dreapta din blogul lui Ségolène Royal, care a primit aproape 400 de comentarii. Dintre principalii candidati, se pare ca François Bayrou a fost cel mai deschis spre Internet, insa si prezenta lui „Ségo“ a fost masiva (printr-o intreaga retea, numita Ségosphère). Sarkozy a fost mai reticent, preferand mai degraba mediile traditionale. Ca dovada ca Internetul implica si riscuri, candidatul dreptei a avut privilegiul unui blog satiric numit Sarcostique.

     

    Este oare exemplul campaniei pe Internet din Franta valabil si la noi? Ne asteapta o perioada incarcata din punct de vedere electoral, cu cel putin un referendum si alegeri de tot felul, asa ca va fi interesant de urmarit in ce masura partidele si politicienii din Romania vor fi dispusi sa utilizeze mijloacele neconventionale pe care Internetul le ofera. Un posibil reper ar putea fi alegerile din 2004, cand Alianta D.A. a dominat categoric mediile electronice. Totusi, aceasta dominatie a fost mai putin rodul unei campanii coerente cat simpla reflectare a faptului ca electoratul dreptei a fost preponderent urban si cu un nivel superior de educatie, adica tocmai profilul tipic al internautului roman. Mai mult, cea mai consistenta parte a campaniei pe Internet nu a fost opera echipei de campanie, ci s-a bazat pe initiativele individuale ale sustinatorilor. Este insa cert ca de atunci penetrarea Internetului a facut pasi importanti si se poate estima ca si in Romania Internetul poate reprezenta o cale alternativa de campanie. Numarul celor care se informeaza online a crescut semnificativ, iar traficul principalelor situri de stiri a ajuns sa reprezinte un veritabil seismograf al vietii politice. Statisticile insa arata ca demografia Netului s-a pastrat practic neschimbata din 2004, iar numeroasele sondaje online cu subiect politic – cu toate ca nu au valoare reprezentativa – semnaleaza ca preferintele internautilor au ramas, in principiu, aceleasi. Aceeasi este si polarizarea politica, asa ca principalul mesaj va ramane, probabil, acelasi: mobilizarea la urne.

  • Hackeri intr-un paradis fiscal

    Cartierul bancherilor londonezi are acum o retea wireless pentru accesul la Internet. Prilej de bucurie pentru cei care o vor folosi, fie ei finantisti sau hackeri.

     

    Judecand dupa numarul bancilor si al institutiilor financiare care isi au aici sediul central, dar mai ales dupa prestigiu, cartierul londonez Square Mile reprezinta cel mai bancarizat punct de pe harta Europei, botezat astfel pentru ca are o suprafata nu mai mare decat spune si numele. Finantistii de aici au acum o retea wireless pe tehnologie radio WiFi, suficient de robusta pentru a face fata nevoilor celor aproximativ 350.000 de mii de brokeri, bancheri, oameni de afaceri sau simpli turisti. Nu mai putin de 127 de emitatoare au fost pana acum instalate pentru a asigura, pentru inceput, viteze de navigare broadband pentru 20.000 de utilizatori simultan. Proiectul a fost realizat in parteneriat de primaria Londrei si The Cloud, un operator de hotspoturi cu 7.000 de zone acoperite in cinci tari. Dupa prima luna de gratuitate, abonamentul la serviciu va costa 12 lire sterline, ceea ce inseamna un venit lunar probabil de un sfert de milion de lire pentru consortiul dezvoltator. Pe langa abonament, cei care folosesc reteaua wireless ar putea plati si pentru lipsa metodelor de securizare a conexiunii, avertizeaza producatorii de antivirusi. Fiind vorba de persoane care opereaza cu sume mari de bani, in numele lor sau al clientilor pe care-i reprezinta, cel mai mic accident ar putea fi exprimat in numere cu multe zerouri. „Grija noastra vine din faptul ca oamenii sunt mai preocupati de conectivitate decat de securitate. O conexiune broadband non-stop usureaza munca hackerilor de a-si identifica posibilele tinte“, a declarat pentru ZDnet Sal Viveros, expert in securitate de la McAfee. In apararea lor, constructorii retelei londoneze au dat asigurari ca sunt folosite metode avansate de criptare a informatiilor transmise. Retele WiFi de mari dimensiuni, unele acoperind orase intregi, au inceput sa fie dezvoltate in special in Statele Unite si Asia. In San Francisco, de exemplu, Google urmeaza sa puna la punct o retea cu acces gratuit in care utilizatorii sa „plateasca“ prin reclamele pe care vor fi obligati sa le vizioneze inainte de a accesa un site. In cartierul londonez, accesul se face cu nume de utilizator si parola, dupa plata abonamentului, de pe orice dispozitiv apt sa comunice prin standardul de transmisie WiFi. Prilej de glume intre bancherii ce spun ca le vor creste veniturile din inchiriatul casetelor de valori pentru a depozita pretioasele parole.