BusinessMagazin

Category: Business Hi-Tech

Știri și articole interesante din afacerile în domeniul Hi-Tech – informații din domeniul IT, comunicații și altele

  • Internetul de la priza

    Intr-o mica localitate din judetul Mures, in comuna Band, decalajul digital intre mediul rural si cel urban este considerabil mai mic decat in alte locuri.

    De acum doi ani, un proiect experimental al Ministerului Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiilor (MCTI) a introdus o tehnologie exotica oriunde in lume, prin care reteaua de electricitate este folosita drept canal de comunicare pentru accesul la internet. E vorba de Power Line Communications (PLC).

    Practic, prin acest sistem sunt furnizate servicii de comunicatii electronice, avand ca suport de transmisie a semnalului util retelele de electricitate de joasa si medie tensiune.

    Principiul e relativ simplu. Cablurile care transporta energie electrica transmit semnale de frecventa joasa – intre 50 si 60 Hz -, dar pot transmite si semnale de frecventa inalta, mai mare de 1 MHz. In timp ce frecventele joase sunt folosite pentru a transporta electricitate, cele inalte pot fi utilizate pentru traficul de date.

    In cazul comunei muresene, viteza de transfer este de 128 kbps, insa acest tip de tehnologie permite atingerea unui maxim de peste 200 Mbps. Proiectul de la Band ar fi trebuit sa fie unul pilot, urmat de extinderea sistemului si catre alte localitati din mediul rural. Dar la doi ani distanta de la lansarea lui, locuitorii din Band erau in continuare singurii din Romania care au utilizat aceasta tehnologie.

    Pana luna aceasta, cand a mai fost lansat un proiect pilot in cartierul bucurestean Henri Coanda, prin care cinci locuinte sunt conectate la internet folosind infrastructura electrica. Firma care l-a implementat, Novensys, si-a racordat chiar si cladirea de cinci etaje in care isi are sediul central la acest tip de tehnologie.

    Reprezentantii companiei spun ca au in plan un proiect similar cu cel al MCTI, dar utilitatea si posibilitatile de extindere merg cu mult dincolo de acela. „In zonele unde Romtelecom e deja cablat si are o infrastructura deja dezvoltata probabil ca va fi dificil pentru cineva sa vina cu orice alt dispozitiv. Insa in zonele unde dispersia e mult mai mare, in zonele nou locuite, in zonele vechi unde nu ai voie sa spargi si sa bagi cabluri, in muzee, in biblioteci, in spitale unde nu ai voie sa ai radio…“, enumera Daniel Boangiu, business development manager al Novensys, referindu-se la locurile unde ar urma sa fie asigurat astfel accesul la internet.

    Echipamentele folosite sunt produse de compania americana Current Technologies, iar pretul minim pentru a putea folosi reteaua electrica drept canal de transmisie internet pentru o cladire este de 1.000 de euro. E nevoie de un echipament care trimite semnal de la furnizorul de internet in infrastructura electrica si de cel putin un modem care se conecteaza la orice priza din locuinta.

    „De regula, pretul pentru cablarea unui singur apartament pentru operatori ca UPC sau RDS e de 50 de euro, iar cablarea unui bloc intreg poate ajunge la 10.000 de euro cu toate echipamentele necesare. Cu tehnologia noastra, costurile scad cu 50%“, indica Daniel Boangiu unul dintre segmentele de piata pe care ar putea intra, parteneriate cu operatorii telecom.

    Dinu Malacopol, business director al UPC, este insa de alta parere. „Aceasta tehnologie nu prezinta interes pentru noi, deoarece bucla locala (reteaua electrica dintr-un bloc) apartine Electrica si numai in interiorul apartamentului (de la contor incolo) este a clientului; cu alte cuvinte, ar trebui sa platim o chirie catre Electrica pentru aceasta bucla locala, la care se adauga alte investitii, asadar profitul ar fi in mod major diminuat“, explica reprezentantul UPC.

    In aceasta prima faza de lansare sunt insa vizate in primul rand locuintele personale din cladiri in care nu s-a investit in cablare si care vor sa evite neplacerile cauzate de acest proces. Viteza maxima a traficului de date asigurata de echipamentele care injecteaza semnal in cablurile de electricitate este de 204 Mbps. Ea se imparte in mod egal la numarul de modemuri folosite in cladire – de exemplu, intr-un test la sediul Novensys, viteza de transfer a fost de 15 Mbps.

    In etapa urmatoare, Novensys vrea sa incerce zona in care proiectul de acum doi ani al MCTI s-a impotmolit: mediul rural si in general zonele unde exista o dispersie geografica mare a locuintelor de-a lungul unui drum principal.

    De fapt, experimentul de la Band, cu echipamente Mitsubishi Electric, e similar celui pus la punct in cartierul Henri Coanda. Aici, cateva vile au acces la internet prin echipamente Current Technologies. Pasul urmator va fi facut luna viitoare, respectiv oferirea unor echipamente si servicii speciale pentru companiile de utilitati.

    „Companiile de utilitati consuma foarte multi bani cu citirea contoarelor, cu intretinerea retelelor, iar toate acestea ar fi rezolvate de PLC“, sustine directorul de dezvoltare al Novensys, mentionand ca din aceasta zona, a companiilor de utilitati, sunt asteptate cele mai mari venituri viitoare.

    Novensys, furnizor de solutii de management al informatiilor, a avut in 2006 o cifra de afaceri de 9,3 milioane de euro, iar pentru 2007 a estimat 12-13 milioane de euro. De altfel, unul dintre motivele alegerii Current Technologies, o companie intre ai carei actionari se numara Google, Blackwater Capital si Goldman Sachs, sunt parteneriatele pe care le-a stabilit cu marile companii de utilitati europene, parte din ele prezente in Romania.

  • Sa fie pace pentru 4G!

    Arun Sarin s-a incumetat sa spuna public, la recent incheiatul World Mobile Congress (WMC) de la Barcelona, ceea ce majoritatea managerilor din telecom vorbesc doar pe la colturi.

    Si anume ca daca operatorii mobili nu se vor concentra sa lanseze noi servicii si aplicatii, vor fi marginalizati si „isi vor pierde relevanta“ pe piata in favoarea unor noi jucatori, inclusiv unii necunoscuti acum, dar care pot prolifera datorita celui mai spectaculos si necostisitor mijloc de productie din istoria omenirii, internetul.

    Aceeasi idee a sustinut-o si John Chambers, care a solicitat la randu-i ca firmele implicate in telecom, fie ca sunt operatori, furnizori de servicii, de terminale sau de echipamente de retea, sa depaseasca divergentele si sa se concentreze asupra modurilor in care pot colabora. El a amintit de pericolul ca operatorii mobili sa ajunga niste „dumb pipes“, adica niste simpli „carausi“ de date, incapabili sa ofere serviciilor valoare adaugata.

    Perspectiva a fost de fapt enuntata mai de mult de analisti care au afirmat transant ca operatorii telecom isi pierd incetul cu incetul statutul de „regi ai pietei“, in conditiile in care tertii implicati in industrie – cum ar fi Google – cauta strategii care sa-i duca direct la consumator, sarind peste companiile de telefonie mobila.

    Avand de-a face cu un mediu extrem de concuren- tial, cu o piata ajunsa in multe zone la saturatie, cu sabia institutiilor de reglementare deasupra capului (institutii care insista periodic sa se reduca tarifele), industria telefoniei mobile isi vede cresterile si marjele de profit in pericol de a se diminua constant.

    Si nici producatorii de echipamente de retea nu o duc exceptional. Razboiul la care s-au referit Sarin si Chambers, care a devenit evident in discutiile de la congresul din Barcelona, are ca miza noile tehnologii care promit aparitia celei de-a patra generatii de telefonie mobila. 4G va face posibila (datorita vitezelor uriase de acces la internetul mobil, pe care le presupune) dezvoltarea serviciilor de divertisment si a celor pentru clientii de business, in care isi pun speranta companiile de comunicatii mobile.

    Tehnic vorbind, daca sistemul actual 3G permite, in varianta cea mai avansata, o viteza de descarcare pe dispozitive mobile de pana la 30 Mbps, 4G va aduce de cateva ori mai mult, respectiv 100-200 Mbps. Insa in drumul de la teorie la lansarea comerciala, 4G este marcat deocamdata de o infruntare intre doua standarde, WiMax si LTE (Long Term Evolution).

    Fiecare dintre aceste doua tehnologii a cooptat nume sonore in echipa proprie de sustinatori, pentru a-si asigura suprematia, insa sunt si companii care joaca pe ambele fronturi. WiMax este promovata de cel mai mare producator de cipuri din lume, Intel, alaturi de Motorola si Samsung, si sustinuta de operatori importanti, printre care Sprint Nextel (SUA) si KDDi (Japonia).

    Tehnologia LTE, conceputa de Ericsson, Nortel Networks si Nokia-Siemens Networks, este sprijinita de Vodafone si de americanii de la AT&T si Verizon. LTE ii are astfel de partea sa pe ocupantii primelor doua pozitii in topul mondial al operatorilor mobili. Un sprijin substantial a venit de la gigantul China Mobile, care va testa de asemenea LTE.

    Cum bine se stie, China este o piata uriasa, cu un potential de dezvoltare la fel de urias, cu jocurile in campul 3G inca nefinalizate, ceea ce va avea fara indoiala o influenta semnificativa in stabilirea castigatorului. In schimb, companiile mai prudente si-au rezervat locuri in ambele barci.

    Un exemplu concludent (nu singurul) este Alcatel- Lucent, care pe de o parte a incheiat o intelegere de colaborare in cercetare pentru LTE cu japonezii de la NEC, pe de alta anunta ca impreuna cu Samsung a realizat o solutie revolutionara pentru WiMax.

    Din punctul de vedere al introducerii practice, WiMax isi revendica atuul de fi deja „pe teren“, inginerii montand de zor infrastructuri experimentale, atat in tarile in curs de dezvoltare, cat si in cateva mari orase americane.

    In plus, la WMC Barcelona o multime de producatori de retelistica si de hardware au prezentat statii de baza, modemuri USB, echipamente portabile si kit-uri WiMax, gata de a fi comercializate. Un punct bine marcat, daca ne aducem aminte de nefericita poveste de acum cativa ani, de la lansarea 3G: dupa ce marii operatori au cheltuit zeci de miliarde de dolari pentru licente, veniturile prognozate au intarziat sa apara din cauza ca telefoanele de noua generatie erau slabe calitativ, scumpe si putine.

    In privinta LTE, chiar si cei mai inflacarati sustinatori admit ca nu va putea fi introdusa comercial mai devreme de 2009. Exista o dorinta de a arde etapele insa: unul dintre promotorii LTE, inovatorul operator nipon NTT DoCoMo, a anuntat deja ca va lansa servicii de internet broadband bazate pe LTE in 2010. Totodata, Ericsson a profitat de excelenta mediatizare pe care a adus-o World Mobile Congress pentru a realiza transmisii de date bazate pe LTE, la viteze wireless greu atinse pana acum.

    Deja nu mai e vorba de teste de laborator, ci de o platforma functionala care sa permita conectarea mai multor utilizatori de telefoane mobile si transfer de date intre acestea de pana la 160 Mbps. Daca facem comparatie cu realitatea de astazi, cand o conexiune prin cablu de 2-4 Mbps este considerata performanta in majoritatea birourilor, nu mai avem nevoie de nicio explicatie. Fiecare dintre cele doua tabere, LTE si WiMax, participa la disputa invocand propria lista de avantaje tehnologice pentru a-si sustine punctul de vedere.

    Argumentele sunt destul de complicate, generand dispute aproape filozofice intre tehnicieni, desi foarte multi specialis ti sunt de parere ca cele doua standarde au elemente comune in proportie de pana la 80%. Un lucru e insa unanim acceptat: utilizatorii de internet mobil cer viteze din ce in ce mai mari pentru a consuma dupa pofta inimii continut multimedia (in primul rand video), ceea ce inseamna o piata potentiala apreciabila pentru echipamentele 4G.

    Tocmai de aceea, Arun Sarin a facut apel la o pace care sa duca la unificarea celor doua standarde. Tehnologia 4G cere timp si bani; costurile implicate de cercetare si dezvoltare si cele legate de instalarea infrastructurii la nivel mondial sunt estimate la zeci de miliarde de dolari.

    Exista insa putine sanse ca disputa WiMax-LTE sa fie transata curand si clar in favoarea uneia dintre parti. In definitiv, nu e nici prima, nici ultima, pentru ca avem istoria GSM versus CDMA, standarde care coexista si astazi pe piata.

    Singura certitudine ar fi ca evolutia spre viteze de descarcare pe dispozitive mobile de neinchipuit astazi nu mai poate fi stopata, iar constrangerile de profitabilitate la care sunt supusi cei mai mari jucatori din telecom, din cauza costurilor si a concurentei, plus tendinta de consolidare din ce in ce mai accentuata de pe piata vor duce, cel mai probabil, la negocieri de culise intre beligeranti mai eficiente decat actualul razboi mediatic.

  • Cultura generala, din nou la moda

    George T. lucreaza in domeniul calculatoarelor la o companie de marime medie.

    De cateva saptamani a descoperit ca pauzele intre diversele sarcini pe care le primeste la serviciu pot fi mai placut acoperite jucand un concurs online de cultura generala numit Conquiztador. „Acasa nu ma joc… poate doar uneori in timpul saptamanii, seara tarziu“, spune el.

    Ca si el fac majoritatea celor 120.000 de persoane care joaca zilnic acest concurs, judecand dupa cele doua varfuri de audienta, intre 17 si 18 si prima ora de dupa miezul noptii. „In general la acea ora televiziunile pun programe cu miza mai mica. 15.000 de jucatori in aceasta ora inseamna, tradus in rating, 0,3. Valoarea asta poate o ating posturile situate undeva la sfarsitul top 10 al televiziunilor“, spune Robert Berza, internet business unit manager la Pro TV.

    Jocul isi are originea in Ungaria, de unde a fost exportat si catre Germania, Statele Unite, Romania, Bulgaria si Rusia. Pana acum insa, singurul succes din afara, judecand dupa traficul atras, e Romania. Chiar saptamana trecuta, versiunea in limba romana a egalat traficul generat de versiunea ungureasca, Honfoglalo.hu, conform datelor generate de serviciul universal de monitorizare Alexa.com.

    Conquiztador a fost lansat in Romania de aproximativ un an, dar fara a reusi sa ajunga la cifre de audienta care sa-l plaseze in topul trafic.ro (unde acum este pe primul loc). Motivul este faptul ca echipa din Cluj care s-a ocupat cu lansarea cauta de fapt pe cineva care sa plateasca costurile de licentiere asupra jocului, pastrandu-l intr-o perioada de relativa conservare.

    Compania cu care a fost semnat contractul, la sfarsitul anului trecut, este Pro TV, iar suma exacta pentru achizitia licentei de operare in Romania pe o perioada de cinci ani nu a fost facuta publica.

    Modelul propus de proprietarii din Ungaria implica o taxa lunara variabila de licenta, proportionala cu traficul generat, pe principiul ca un numar mai mare de jucatori inseamna si o sursa mai mare de venit din publicitate.

    „Exista acest revers al medaliei, dar nu ne facem griji, pentru ca exista foarte mult interes pentru joc. Nu doar ca ne vom acoperi costurile, dar vom scoate bani din el“, este de parere Robert Berza.

    Primele trei luni au fost lipsite de publicitate, dar reprezentantul Pro TV spune ca sunt cateva campanii publicitare ce asteapta sa fie difuzate in perioada urmatoare in joc.

    Sub ce forma poti insera mesaje comerciale intr-un joc de cultura generala e o intrebare cu trei variante de raspuns. In primul rand, cea mai folosita metoda in publicitatea online din Romania, cea a bannerelor, e vazuta drept mai putin potrivita in acest caz de catre Berza.

    El spune ca un cumparator de publicitate ar putea fi indreptatit sa aleaga mai degraba varianta intrebarilor despre un produs sau o companie, printre cele de cultura generala. Vizitatorul va fi astfel determinat sa caute pe internet informatia si sa ajunga pe site-ul advertiserului.

    „Noi le putem aduce in jur de 10.000 de oameni pe site din interiorul jocului. Pentru atat de multe persoane se cheltuie de regula bugete insemnate“, spune Berza.

    Apoi, faptul ca jucatorii cei mai priceputi sunt recompensati saptamanal cu diverse premii induce alte posibilitati. Cel de saptamana trecuta, de exemplu, a fost un PDA despre care au aflat majoritatea celor ce au cont.

    Premiul in sine poate fi, asadar, o metoda de promovare a unui produs, cu descrieri complete asupra caracteristicilor. Iar Conquiztador ar trebui vazut nu doar ca o uriasa masina de marketing, prin cele 127 de milioane de pagini afisate saptamanal.

    Metodele de monetizare merg dincolo de publicitate. Exemplul cel mai concret il reprezinta versiunea din SUA: utilizatorii platesc un abonament lunar pentru a putea juca. Varianta este considerata de catre proprietarii licentei potrivita pentru Romania doar intr- un orizont mai mare de timp.

    Pana la sfarsitul acestui an insa ar mai putea fi dezvoltat un subprodus al Conquiztador, fie o versiune de nisa – ca de exemplu un Conquiztador cu intrebari din programa de bacalaureat -, fie una cu circuit inchis, oferita companiilor pentru traininguri specifice.

  • O idee de milioane

    Slide ar putea parea doar o joaca de copii in comparatie cu PayPal, afacerea care l-a adus pentru prima data in lumina reflectoarelor pe Max Levchin in 2002, la momentul vanzarii ei catre eBay pentru 1,5 miliarde de dolari (mai mult de un miliard de euro). Depinde insa de perspectiva; cea de-a doua afacere a lui Levchin este deja evaluata in prezent la peste 550 de milioane de dolari (380 de milioane de euro).

    De fapt, tocmai comparatia cu PayPal a fost motivul pentru care Levchin s-a hotarat in urma cu trei ani sa infiinteze Slide, o companie online care creeaza aplicatii software pentru retelele sociale Facebook si MySpace. Antreprenorul american in varsta de 32 de ani a vrut sa-si demonstreze ca poate repeta succesul pe care l-a avut PayPal.

    A pornit de la o idee destul de simpla, de a crea diferite programe utile pentru membrii retelelor sociale, cel mai popular fiind acum Slide, prin care utilizatorii pot face slideshow-uri cu fotografii si le pot pune diferite rame virtuale. Si, ca majoritatea afacerilor online din Silicon Valley, a atras de partea sa investitori care sa-l ajute sa-si dezvolte ideea. Acum, Levchin pare a fi din nou in centrul atentiei. Aflat la cea de-a patra runda de finantare, fondatorul Slide a atras de asta data atentia unor nume importante din randul investitorilor de la Wall Street. Este vorba despre fondurile Fidelity Investments si T. Rowe Price, care au platit 50 de milioane de dolari (34,3 de milioane de euro) pentru 9% din companie, aducand astfel valoarea Slide la o treime din cea a PayPal la momentul vanzarii. Banii vor fi investiti in extinderea echipei de 65 de programatori care lucreaza pentru Levchin pana la aproximativ 100 de oameni, dar si in dezvoltarea portofoliului de aplicatii software.

    Valoarea Slide data de aceasta tranzactie pare insa foarte mare, mai ales in conditiile in care firma se bazeaza pe un model de business destul de nonconformist. Spre deosebire de site-uri deja populare care atrag zeci de milioane de utilizatori si care castiga bani din publicitatea accesata de acestia, aplicatiile software create de Slide nu sunt disponibile pentru descarcare de pe un site al companiei, ci pe site-urile altora, ceea ce inseamna ca veniturile companiei provin din reclamele afisate pe aceste site-uri si depind de numarul celor care folosesc aplicatiile.

    Aplicatiile software in JavaScript sau Flash, de genul Slide, din categoria asa-numitelor widget-uri (practic, ferestre care pot fi plasate intr-o pagina web si care actualizeaza permanent diverse informatii de pe internet, ca prognoza meteo pentru diverse orase, ora exacta pe glob, liste cu ultimele melodii ascultate de utilizator sau chiar continutul unor bloguri intregi) au devenit populare aproape peste noapte, castigand interesul unui mare numar de utilizatori ai retelelor sociale. Pentru Facebook, de exemplu, au fost create aproape 13.000 de astfel de aplicatii diferite, pe care membrii retelei le-au descarcat de 765 de milioane de ori in computerele lor, potrivit companiei care monitorizeaza widget-urile dezvoltate pentru retele sociale si care a calculat valoarea actuala a acestor aplicatii la aproximativ 374 de milioane de dolari (258 de milioane de euro). „Widget-urile sunt evaluate exact ca site-urile, nu in functie de cati bani genereaza, ci dupa numarul de utilizatori pe care ii atrag“, explica Jia Shen, cofondatorul RockYou, companie care dezvolta astfel de aplicatii software.

    La popularitatea widget-urilor a contribuit din plin Facebook, reteaua sociala a lui Mark Zuckerberg, prin lansarea de anul trecut a unui sistem care le permite programatorilor sa creeze aplicatii software destinate retelei. Initiativa a fost urmata in scurt timp si de Google, care a anuntat ca lucreaza la propriul astfel de sistem, denumit OpenSocial Applications, numai ca lansarea acestuia nu a avut loc inca.

    Afacerea widget-urilor face cu ochiul nu numai antreprenorilor online – in lume existand deja in jur de 100.000 de companii care dezvolta astfel de aplicatii software -, ci si companiilor din industria online sau cele media care, pentru a putea profita de potentialul acestei nise, se pregatesc sa angajeze programatori care sa se ocupe exclusiv de crearea de widget-uri.

    Anul trecut, numarul dezvoltatorilor de widget-uri care au atras finantare din partea fondurilor de investitii a fost destul de modest. In opinia lui David Weiden, partener in cadrul Khosla Ventures, este vorba doar de cateva zeci de companii, explicatia fiind aceea ca investitorii sunt mult mai prudenti decat acum 10 ani si cauta sa faca plasamente sigure. Chiar si fara finantare insa, un antreprenor care detine o companie producatoare de widget-uri se poate lauda cu castiguri deloc neglijabile din publicitate. „Un furnizor de widget-uri, care are si cativa programatori angajati, incaseaza in jur de 80.000 de dolari (peste 55.000 de euro) pe luna din publicitate“, dupa calculul lui Shen de la RockYou. Cu toate acestea, odata cu cresterea cererii incep sa apara si limitele. Companiile din domeniu se intrec pentru a produce widget-uri mai atragatoare nu numai pentru utilizatori, ci si pentru programatori. Flixter, spre exemplu, producatorul unor widget-uri pentru recenzii de filme, care pana acum au fost descarcate pe Facebook de peste 13 milioane de ori, si-a dublat numarul de angajati in ultimele doua luni, la 12 programatori. Jay Adelson, directorul executiv al Digg, spune deja ca trebuie sa caute programatori in afara Silicon Valley. „Trebuie sa angajam foarte multi si deja devine dificil, pentru ca practic trebuie sa importam oameni din alte state.“

    Care ar fi insa perspectivele pentru companiile producatoare de widget-uri? O parte dintre aceste aplicatii au sansa sa se transforme pe parcurs in site-uri in toata regula, ceea ce inseamna venituri mult mai mari. Altele ar putea fi cumparate de companii media, optimistii sustinand ca 2008 va fi caracterizat de numeroase achizitii de companii din generatia web 2.0. „Cert este insa ca nu toate companiile producatoare de widget-uri vor supravietui“, preconizeaza Max Levchin.

  • Wii pentru PC

    Cele mai noi turnee de tenis nu au nimic de-a face cu zgura sau iarba si se disputa chiar si in birourile companiilor. Consolele Nintendo Wii datoreaza acest succes unei caracteristici tehnice revolutionare prin care miscarile personajului din joc sunt determinate de exact aceleasi gesturi ale persoanei reale din fata ecranului. Serviciul de pilda se executa ridicand mana in care este tinut dispozitivul de control, la fel ca intr-un meci real. A fost un as pentru Nintendo, doar vanzarile din luna decembrie, de un milion de bucati, fiind un argument suficient. In timp, producatorul japonez a extins numarul jocurilor disponibile si pe cel al tipurilor de „telecomenzi“ specifice. Un singur lucru a ramas neschimbat: consola in sine, absolut obligatorie pentru acest tip de realism aerobic al jocurilor.

    O companie din Boston, Motus Corporation, spera insa sa duca succesul jocurilor bazate pe miscari naturale dincolo de consola Nintendo. Controller-ul Motus Darwin permite acest lucru pe multe dintre sistemele non-Nintendo, inclusiv pe PC. Iar Motus nu e nici macar prima companie care vrea sa concureze cu Wii. Controller-ul Sixaxis pentru PlayStation 3, de exemplu, are aceleasi caracteristici. Dar presedintele Motus, Satayan Mahajan, spune ca Darwin permite o experienta de joc si mai realista decat chiar la Wii-urile originale, pentru un pret cuprins intre 79 si 99 de dolari pe piata americana. Mahajan mizeaza in acest sens pe experienta de pana acum a companiei, specializata in realizarea de echipamante electronice pentru perfectionarea jucatorilor de golf, in sine niste jocuri virtuale de golf similare celor care se pot juca pe o consola Wii. Motus calculeaza pozitia jucatorului in mod diferit fata de telecomanda Wii. Nintendo foloseste un senzor atasat pe monitor care comunica cu telecomanda. Motus Darwin masoara pozitia „absoluta“ a jucatorului, raportata la Pamant, folosind giroscoape si accelerometre care urmaresc nordul magnetic si percep directia in care sunt indreptate.

    Oficialii companiei spun ca strategia de marketing este sa promoveze intr-o prima faza noul dispozitiv catre jucatorii profesionisti din sport, speculand faptul ca aceasta categorie nu a avut intotdeauna o relatie satisfacatoare cu Nintendo. Pasionatii de golf spun chiar ca dupa perioada iernii, cand se joaca exclusiv pe consolele Wii, resimt pe terenul real o modificare a miscarilor care i-au consacrat.

  • Pe toti ne cheama Google

    Pentru cei mai multi utilizatori de internet, Google este cel mai mare motor de cautare din lume. In spatele acestui superlativ stau insa multe alte servicii, compania putand fi asemanata cu o caracatita care si-a extins de-a lungul vremii tentaculele intr-o multime de domenii. Practic, Google are acum in jur de 117 servicii online diferite, de cautare, de publicitate, de comunicare si socializare, de statistica, de localizare in spatiu, nemaipunand la socoteala alte 11 care nu mai exista in prezent pentru ca fie nu au trecut de perioada beta, de testare pe piata, fie au fost incorporate in servicii mai complexe. Numai pentru cautare online, spre exemplu, compania ofera 35 de servicii, majoritatea fiind pagini de internet echivalente Google, dar care isi concentreaza cautarea pe un singur domeniu, cum ar fi filme, muzica, fotografii sau stiri.

    Cu toate acestea, pozitia dominanta pe internet nu pare a fi suficienta pentru Google, care vrea acum sa atraga online si ceea ce de obicei se petrecea exclusiv pe computerele personale – stocarea de continut digital pe serverele Google, plecand de la documente si pana la melodii, poze, filme sau orice alt tip de fisiere, pe principiul deja cunoscut ca „the network is the computer“, adica tot ceea ce se gaseste pe un anumit hard disk poate fi mutat pe internet, spre a fi accesibil de oriunde. Despre un astfel de serviciu, la care compania ar fi inceput sa lucreze in urma cu cativa ani, se zvoneste de multa vreme, insa publicatia The Wall Street Journal a scris la finalul anului trecut, citand surse apropiate planurilor Google, ca Gdrive, cum se va numi serviciul, ar putea fi lansat in lunile urmatoare.

    Conducerea Google nu a dorit sa comenteze informatia. „Capacitatea de stocare este o componenta importanta in strategia noastra de a atrage clienti catre aplicatiile online“, spune unul dintre reprezentantii companiei, refuzand insa sa vorbeasca despre alte servicii de stocare in afara de cele pe care deja le ofera, incepand cu Gmail si cu Google Docs, de lucru in retea pe baza unor documente accesibile mai multor utilizatori. „Mail-ul, continutul digital si documentele se vor muta pe internet, fiind deci mai usor de accesat si de utilizat“, spune acelasi reprezentant al Google. „Ne vom concentra pe imbunatatirea serviciilor web, in care intra si capacitatea de stocare, dar momentan nu avem niciun anunt de facut.“

    Gdrive ar urma sa furnizeze un anumit spatiu de stocare gratis, iar suplimentarea lui sa se plateasca, desi nu se stie cum anume vor fi structurate costurile, avand in vedere ca noul serviciu ar urma sa functioneze ca un fel de inglobant al tuturor serviciilor de stocare oferite de Google, cu acces la documente pe baza cautarii dupa cuvinte-cheie. Pentru cei ce isi creeaza o adresa de Gmail noua, spatiul de stocare porneste de la 2,8 GB de memorie si poate depasi 5 GB, in conditiile in care capacitatea creste cu peste 25 MB in fiecare zi. Anul acesta, compania a inceput sa ofere si utilizatorilor de alte servicii posibilitatea de a cumpara spatiu de stocare in cadrul acestora. Spre exemplu, Picasa Web Albums, unde pot fi pastrate fotografii, ofera gratuit un spatiu de 1 GB, dar utilizatorii pot plati 20 de dolari pentru 6 GB in plus, 75 de dolari daca vor 25 GB, 250 de dolari pentru 100 GB si 500 de dolari pentru 250 GB. „Fiecare din aceste servicii are propria sa componenta de oferta gratuita. Dar are sens ca la un moment dat sa fie unite sub acelasi acoperis“, a declarat Jason Freidenfelds, purtator de cuvant al Google, pentru revista Popular Mechanics.

    Pentru un serviciu ca Gdrive, analistii considera ca preturi precum cele de mai sus ar fi prea mari; ar fi nerentabil sa platesti 500 de dolari pentru 250 GB, cand un hard disk de patru ori mai mare va costa in 2010 in jur de 300 de dolari, potrivit estimarilor Microsoft. Avantajul unui asemenea serviciu de stocare online este insa evident mobilitatea, faptul ca accesul la continutul digital nu mai depinde de computerul unde fisierele sunt salvate si nici de echipamente portabile de stocare, ci doar de accesul la internet printr-un cont personal protejat de parola.

    Dar cat de sigur ar putea fi acest sistem, pentru utilizatori care stocheaza pe Gdrive documente importante? Faptul ca exista un cont si o parola nu garanteaza siguranta informatiilor, mai ales ca pentru un hot de informatii, parola nu reprezinta o piedica prea mare. Iar avantajul mobilitatii ar putea deveni un dezavantaj in situatii in care conexiunea la internet nu functioneaza sau nu exista deloc, cum se intampla in avion, de exemplu.

    Gdrive nu este prima initiativa de acest gen, principalii competitori ai Google, Microsoft si Yahoo!, avand deja in oferta si servicii de stocare online. Dar cu toate acestea, servicii precum SkyDrive, Box.net, Mozy sau Yahoo! Briefcase nu au castigat foarte multi adepti. Acesta din urma, spre exemplu, a propus un model greoi de acces la continutul digital plasat pe internet – utilizatorii trebuie sa acceseze un site si sa urmeze mai multi pasi pana ajung la documentele stocate online. Metoda pare totusi ceva mai eficienta impotriva furtului de informatii.

  • Caut casa de schimb

    Daca sunteti o banca autorizata, investitor pe piata Forex sau aveti de platit/incasat o suma de bani la cursul valutar al zilei, site-urile specializate pe publicarea cursului valutar va ofera deja informatii suficiente.

    Daca vreti sa schimbati efectiv o suma de bani dintr-o valuta in alta acestea sunt aproape inutile, fiecare birou de schimb al bancilor sau caselor de schimb valutar avand propria politica, influentata, e drept, de cursul afisat de Banca Nationala.

    Ce casa de schimb valutar ofera cele mai bune conditii pentru tranzactia pe care vreti sa o realizati? Un raspuns interesant il ofera pe internet site-ul kmbio.ro, o microaplicatie web lansata recent de Projaektiv.

    Octavian Druta, CEO al firmei Projaektiv, spune ca serviciul se adreseaza "celor care vor sa afle rapid informatii despre cursul valutar pentru luarea unei decizii avantajoase" si ofera exemplul unei persoane care trebuie sa schimbe 100 de euro. Aceasta persoana are nevoie sa afle ce casa de schimb ofera in acelasi timp un curs avantajos dar si o localizare optima fata de locatia acesteia. Functia de localizare este inca in dezvoltare si va fi adresata celor care intra pe kmbio atat de pe telefonul mobil cat si de pe un PC.

    In prezent site-ul se afla in perioada de testare beta si ofera cursurile a doar cinci banci comerciale din Romania, considerate ca "oferind de regula cele mai avantajoase cursuri". Kmbio afiseaza cursurile de schimb doar pentru cele mai uzuale valute, respectiv euro si dolar.

    Toata aceasta limitare la doar cateva informatii a fost facuta pentru a pastra simplitatea serviciului. Din doar doua click-uri se ajunge la informatiile dorite: unul pentru a selecta valuta cautata si urmatorul pentru a comanda afisarea rezultatelor.

    In ceea ce priveste partea de monetizare, proprietarul a afirmat ca serviciul va ramane in continuare gratuit pentru utilizatorii obisnuiti, microplanul de afaceri urmand sa includa servicii publicitare si subscriptii platite pentru oficiile de schimb valutar care doresc sa se inscrie in sistem.

  • Vreti o reclama in romaneste pe Hi5?

    "Are 1,2 miliarde de pagini afisate pe luna. Miliarde!“, spune despre reteaua Hi5.com Calin Rotarus, director al Arbomedia Interactive, companie care se ocupa cu vanzarea de publicitate pe internet. Remarca precipitata a lui Rotarus, altfel o fire mai degraba rezervata, vrea sa sublinieze diferenta de scala intre traficul unor site-uri romanesti si cel al unora straine.

    Cel mai important site romanesc din punctul de vedere al numarului de pagini vizitate este conquiztador.ro, un joc online. Conform trafic.ro, in ultimele 30 de zile site-ul a inregistrat 116 milioane de afisari, fiecare dintre ele pretabila la a transmite mesaje publicitare platite. De asemenea, serviciul de comunicatii online Yahoo! Messenger are lunar un numar similar de afisari cu reteaua sociala Hi5.

    Mai mult, conform serviciului international de monitorizare a traficului web Alexa.com, lista primelor 10 site-uri din punct de vedere al audientei romanesti pe care o atrag contine un singur site romanesc. Softpedia ocupa astfel pozitia a zecea, iar primele trei sunt, in ordine descrescatoare, Yahoo!, Google si Hi5. Traficul semnificativ a facut aceste companii sa priveasca Romania ca piata de vanzare de publicitate. Spatiul publicitar al Yahoo este vandut de MediaCafe, cel al Google se vinde direct, iar reteaua Hi5 isi ofera paginile spre vanzare prin intermediul Arbomedia.

    Aceasta este si cel mai recenta stire – asocierea Arbomedia-Hi5 fiind anuntata personal saptamana trecuta la Bucuresti de catre Brett Finkelstein, global sales director al Hi5. Pentru Hi5, Romania reprezinta locul al cincilea in topul tarilor care acceseaza acest serviciu online, cu o medie de 5-8% dintre vizitatori provenind din Romania. Din punctul de vedere al veniturilor generate, locul Romaniei e mult mai jos, iar acordul intre Hi5 si Arbomedia are exact acest scop, aducerea unui echilibru intre numarul de vizitatori si veniturile generate de aici.

    Calin Rotarus spune chiar ca „in cativa ani, bugetele cheltuite in paginile Hi5 ar putea reprezenta un procent format din doua cifre din publicitatea online“ si mentioneaza despre acordul semnat pe o perioada de doi ani ca a impus Arbomedia niste tinte foarte ambitioase. O sursa din industria online spune ca alegerea Arbomedia ca intermediar exclusiv in Romania al vanzarilor de publicitate pe Hi5 s-a facut in urma unei licitatii. Potrivit sursei, regia s-a angajat la vanzari de mai mult de 500.000 de euro in 2008 pentru paginile celei mai frecventate retele sociale in Romania.

    Care e explicatia succesului in Romania al acestei retele sociale, care la nivel international se afla in urma concurentilor de la MySpace si Facebook? „Nu trebuie sa ai mari abilitati tehnice ca sa folosesti Hi5, e facut sa fie simplu. Apoi, cred ca exista diversi lideri de opinie in cercurile lor, care si-au facut cont si au fost urmati“, afirma Brett Finkelstein. Simplitatea pomenita de reprezentantul Hi5 se confirma cel putin in procesul de creare a unei retele de prieteni. Orice persoana care isi creeaza cont pe Hi5, oferindu-si adresa de e-mail, poate opta ca serviciul sa trimita automat invitatii catre toata agenda de contacte cu care corespondeaza cel mai frecvent.

    Prin acordul cu Arbomedia, simplitatea utilizarii este extinsa si asupra unui alt grup, cel al cumparatorilor de publicitate. Proprietarii de site-uri din Romania sunt pe buna dreptate ingrijorati de faptul ca anumiti cumparatori de publicitate ar putea alege Hi5 in defavoarea unor site-uri autohtone. Una din cele mai vehemente reactii a fost cea a lui Bogdan Gavrila, proprietar al site-ului e-scoala.ro, care dedica mai multe articole pe blogul personal unor instigari ce ar putea fi categorisite drept nationaliste. „Nu cumparati publicitate pe site-uri straine! Cumparati doar .ro daca vreti audienta romaneasca“, e unul dintre indemnuri. Antreprenorul roman de la e-scoala.ro, care publica pe blog in limba engleza, ataca astfel un Hi5 unde 60% din audienta romaneasca e reprezentata de tineri intre 18 si 24 de ani.

    Val Voicu, director general al regiei de publicitate online AdEvolution, spune ca prima reactie a proprietarilor de site-uri din Romania e normal sa fie „banii trebuie sa ramana in tara“. Adica suma de pana la 10 milioane de euro, cat a reprezentat piata de publicitate anul trecut. „A doua reactie trebuie sa fie insa intrebarea daca merita sprijinite artificial niste afaceri, chiar cu riscul de a incuraja nonvaloarea“, sugerand de fapt ca un produs competitiv ar trebui sa reziste si in fata unor servicii straine populare. Pomeneste in acest sens pietele poloneza si ungara, unde „Yahoo! si Google sunt aruncati in derizoriu“ de catre site-uri locale.

    Si polonezul Marcin Wozniak, managing director al ArboInteractive Europa, e de parere ca Romania este o piata est-europeana atipica, in care serviciile locale nu au reusit sa fie atat de puternice precum cele internationale, venite din Statele Unite. Faptul ca pana acum doi ani produsele straine nici macar nu erau localizate cu meniu in limba romana nu a reprezentat vreun obstacol pentru cresterea de audienta. De altfel, Brett Finkelstein remarca la Bucuresti ca traducerea site-ului Hi5 in limba romana in august anul trecut nu a influentat in vreun fel evolutia numarului de utilizatori.

  • Cine se teme de Microsoft-Yahoo!

    In dimineata zilei de vineri, 1 februarie, la ora 10,46, actiunile Yahoo! au crescut brusc cu aproximativ 45%, in timp ce ale Microsoft au scazut cu 6,2%. Explicatia a fost ca Microsoft a oferit 44,6 de miliarde de dolari (30 de miliarde de euro) pentru Yahoo!, anunt care a agitat spiritele in piata mai mult decat orice alta posibila tranzactie de pana acum in domeniul online. Conform ofertei, actionarii Yahoo! vor avea posibilitatea sa aleaga daca vor sa primeasca in schimbul titlurilor numerar sau actiuni Microsoft.

    Preluarea Yahoo! de catre Microsoft nu e o tema pusa in discutie de ieri, de alaltaieri. In urma cu un an, Bill Gates a fost refuzat cand a pus oferta pe masa celor de la Yahoo!. "Ultimul an a trecut fara schimbari prea mari in ceea ce priveste competitia in domeniul serviciilor online", afirma Steve Ballmer, seful Microsoft, comentand astfel cea de-a doua oferta de cumparare. De asta data insa, Jerry Yang, directorul executiv al Yahoo!, impreuna cu membrii consiliului director al companiei, analizeaza mult mai atent propunerea facuta de Ballmer.

    Pe de o parte, fiindca pretul pe care compania Microsoft este dispusa sa-l plateasca pentru o actiune, adica 31 de dolari (aproape 21 de euro), este cu 62% mai mare decat valoarea la inchiderea bursei din preziua anuntului. Pe de alta parte, pentru ca marile ambitii anuntate anul trecut de Jerry Yang cand a preluat functia de CEO al Yahoo!, in sensul unei recuperari in forta a terenului pierdut in fata Google, intarzie sa se realizeze, iar financiar vorbind compania nu sta deloc pe roze.

    Yahoo! a anuntat ca va concedia o mie de angajati, adica aproximativ 7% din personal, pentru reducerea costurilor, iar la 30 ianuarie, analistii Citigroup au schimbat recomandarea catre clienti de la “cumpara” la “pastreaza”, anticipand un profit operational nul pentru 2007 in cel mai bun caz. Or, alianta cu Microsoft ar sterge perceptia insuccesului, iar cele doua companii ar avea impreuna posibilitatea sa redeseneze intreg peisajul serviciilor online si sa concureze in mod spectaculos cu Google. Primele estimari sustin ca o combinare a celor doua companii ar insemna si o reducere cu aproximativ un miliard de dolari pe an (in jur de 672 de milioane de euro) a costurilor.

    "La un moment dat ar fi fost mai potrivit un parteneriat comercial, dar acum singura alternativa ramane combinarea fortelor celor doua companii; noi asta propunem", spunea Steve Ballmer in scrisoarea adresata Yahoo!. "Decizia nu am luat-o peste noapte, ci ne-am gandit mult la ea. Am convingerea ca este cea mai buna solutie pentru Microsoft si Yahoo!", pledeaza seful Microsoft. Intr-adevar, Microsoft are nevoie de Yahoo!, pentru ca pe terenul internetului nu a excelat niciodata.

    Compania lui Bill Gates ar avea de castigat atat pe segmentul serviciilor online, cat si la capitolul veniturilor din publicitate. In 2007, Microsoft a incasat in jur de 2,8 miliarde de dolari (aproape 1,9 miliarde de euro) din reclame online, ceea ce inseamna ca numai unind divizia online a Microsoft cu Yahoo! s-ar obtine venituri totale de 9,8 miliarde de dolari (6,6 miliarde de euro). Publicitatea online este o piata fierbinte, asteptata sa depaseasca 80 de miliarde de dolari (aproximativ 53,8 de miliarde de euro) in 2010, potrivit estimarilor citate de presa internationala.

    Conducerea Microsoft Romania nu a comentat in privinta posibilei tranzactii, declarand ca singurii in masura sa ofere informatii suplimentare sunt reprezentantii biroului din Redmond. Comentariile din partea analistilor de la banci si firme de consultanta n-au intarziat sa apara insa.

    "In opinia mea, tranzactia este favorabila ambelor parti, cu toate ca exista si destule riscuri privind diferentele culturale dintre cele doua companii si probleme car ar putea aparea in momentul integrarii, cum ar fi spre exemplu cele legate de personal", observa Sarah Friar, analist in cadrul Goldman Sachs. Ron Schmelzer, analist la Zapthink, atrage atentia chiar asupra unei posibile asemanari cu alianta Time Warner-AOL, unde brandul AOL a fost subminat, nu consolidat si pus in valoare ca urmare a uniunii cu Time Warner.

    Dupa Schmelzer, Yahoo! ar trebui sa fie cel care va salva Microsoft in interiorul unei posibile aliante, nu invers, fiindca problemele cele mai mari aici ar fi, nu la Yahoo!. Cultura desktop-ului, separata de online, e cea care a tinut Microsoft in loc atunci cand Google si Yahoo! au vazut clar ca viitorul sta in online, in retea, in serviciile legate de internet. “Microsoft trebuie sa scape de perspectiva anilor ’80 si ’90, acum cand 80% din valoarea computerului nu mai e computerul insusi”, sustine Schmelzer.

    Alti comentatori sunt pur si simplu optimisti. "Sansele de reusita ale tranzactiei depasesc 80%, cu toate ca este posibil ca in urma negocierilor pretul sa fie ceva mai mare decat a oferit Microsoft in prima faza", crede George Askew, analist in cadrul bancii de investitii Stifel Nicolaus. In replica la comentariile privind o posibila incercare de preluare ostila din partea Microsoft, Askew spune ca, din experienta lui, tranzactiile ostile in domeniul tehnologiei sunt rareori de succes, fie si doar pentru ca atat directorii, cat si angajatii companiei cumparate parasesc noua companie. In schimb, comenteaza el, intre Microsoft si Yahoo! exista “un soi de atractie”, iar aceasta poate sa creeze premisele pentru o solutie bine primita de ambele parti.

  • Vagabonding vagablogging

    Nu este foarte clar daca Rolf Potts a fost intai scriitor si apoi calator prin lume sau invers. Cert este insa ca ambele ipostaze il descriu foarte bine si nu ar putea exista una fara cealalta, pentru ca obsesia sa pentru calatorii este subiectul cartilor sale si al blogului sau (vagablogging.net). Pe blog publica povestile fiecarui loc in care merge, dar si imagini de acolo si ofera sfaturi practice de calatorie.
    La varsta de 10 ani, Potts inca tranzita intre ideea de a deveni pompier sau dentist. Tatal sau l-a convins ca meseria de dentist nu i se potriveste, spunandu-i ca se va plictisi sa se uite la dintii oamenilor toata ziua si l-a sfatuit sa-si aleaga un domeniu care sa-l pasioneze. Asa ca la varsta de 14 ani, Potts era considerat deja un scriitor.
    Prima sa carte a scris-o la 7 ani – o carte de 70 de pagini despre dinozauri, cu ilustratiile facute manual. La 8 ani a incercat sa scrie despre sistemul solar, dar nu a terminat niciodata aceasta carte. Pasiunea pentru scris i-a revenit la 14 ani, cand a trecut la povesti de groaza si rubrici umoristice pentru ziarul liceului.
    Acum scrie despre pasiunea lui de-o viata – calatoriile. Cand era copil si locuia in Kansas numara zilele din calendar pentru a sti exact cat mai avea pana cand pleca cu familia sa pana in Colorado sau Missouri. Ajuns la liceu, a inceput sa plece vara in excursii de unul singur in jurul partii de nord-vest a Oceanului Pacific.

    Traieste simplu
    Dupa terminarea liceului a stiut ca viata sa nu inseamna o cariera stralucitoare, asa ca a lucrat ca peisagist pentru 8 luni de zile, timp in care a strans bani pentru un tur in jurul Americii de Nord. Impreuna cu un prieten de-al sau, a modificat un Volkswagen Vanagon din 1985 pentru a putea dormi in el si in numai 8 luni de zile au vizitat 38 de state. “A fost prima mea calatorie pe termen lung si a fost ca un drog. In Asia am trait aproape 10 ani, dar tot imi place sa ma intorc si sa calatoresc prin America.”
    Ce l-a determinat pe Potts sa continue cu aceasta viata de scriitor nomad? El spune ca tocmai faptul ca nimic nu l-a oprit din acest drum. Toata lumea are impresia ca a calatori este sinonim cu o escapada temporara si fiecare activitate care nu aduce o gramada ce bani este iresponsabila. Dar Potts a realizat, dupa multi ani de peregrinari, ca singura bogatie se gaseste in timp. “De aceea daca iti simplifici viata in asa fel incat sa petreci tot timpul facand ceea ce te pasioneaza, atunci viata este mult mai plina de satisfactii. Pasiunile mele sunt scrisul si calatoritul si duc o viata foarte simpla care implica aceste doua activitati.”

    O calatorie de(-o) viata
    Potts si-a dat seama ca nu este un simplu turist, ci mai degraba un “vagabond”, iar acest lucru s-a intamplat in calatoria sa in jurul Americii pe care a facut-o in 1994. Atunci a realizat cat de usor si mai ales cat de ieftin este sa calatoresti. Si tot atunci a avut pentru prima data un sentiment eliberator sa stie ca nu va trebui sa mearga in vacante de doua saptamani pentru tot restul vietii sale. Turul in jurul Americii l-a facut sa-si schimbe imaginea pe care o avea despre SUA. “Cand citesti despre America, citesti inevitabil despre politica sau patriotism. Dar asta este o parte foarte mica din ceea ce America este cu adevarat.” Acesta este cel mai frumos lucru cand stai o perioada mai lunga intr-un loc. Iti permite sa vezi partea organica si sufleteasca a acelui loc.
    Iar pentru Potts timpul petrecut intr-o tara este foarte important. Trebuie sa fie sigur ca nu pleaca inainte de vreme si inainte sa descopere cele mai frumoase sau interesante lucruri. Nu pleaca dintr-un loc pana nu termina de scris despre acel loc pe blogul sau, impartasind astfel cititorilor experientele prin care trece; altfel ar pierde multe informatii, mai ales intr-un loc precum Thailanda, unde atat de multe destinatii sunt atat de aproape si atat de ieftine
    Intrebat care a fost cea mai minunata destinatie in care a fost, Potts a spus ca nu stie sa-i fi displacut vreun loc. “Fiecare loc este minunat in felul sau, iar daca dai peste locuri neplacute, poti oricand sa treci mai departe. Si experienta unor locuri depinde tot timpul de lucrurile care ti s-au intamplat acolo. Cat priveste locurile nemaipomenite, este prea greu de raspuns. Intreaga lume este extraordinara.”