BusinessMagazin

Category: Business Hi-Tech

Știri și articole interesante din afacerile în domeniul Hi-Tech – informații din domeniul IT, comunicații și altele

  • Dilemele anului 2013: ce se va întâmpla în IT&C?

    VOR APĂREA NOI PROIECTE ÎN IT&C?

    Una dintre întrebări este dacă odată cu instalarea unui nou cabinet susţinut de o majoritate zdrobitoare în Parlament se vor demara mari proiecte de informatizare – prin care să se rezolve probleme de eficienţă ale administraţiei şi prin care să profite de zecile de mii de români angajaţi în această industrie. Va fi capabil noul guvern să pună în acelaşi timp şi o ordine în achiziţiile de acest tip – impunând un “director IT” pentru România la Palatul Victoria, aşa cum au propus în van politicienilor în ultimii ani reprezentanţi ai industriei? Proiectele IT nu au lipsit nici în ultimii patru ani, însă valurile de schimbări politice au dinamitat coerenţa implementărilor sau au dus la anularea a numeroase licitaţii.

    Tot statul va avea un cuvânt de spus în ceea ce poate fi una dintre cele mai mari fuziuni din lumea corporatistă din România – cea dintre Cosmote şi Romtelecom, care ar crea un jucător cu afaceri anuale de peste un miliard de euro. Statul, care are 46% din acţiunile Romtelecom şi 14% din cele ale Cosmote, trebuie să ajungă la un acord cu grecii de la OTE şi germanii de la Deutsche Telekom. Fuziunea ar crea o companie gigant, care ar deveni liderul pieţei ca venituri, înaintea Orange şi Vodafone.

    NOI OPERATORI?

    Mai există alte două teme vor fi în prim plan pe piaţa de comunicaţii: care va fi ritmul de scădere a tarifelor de interconectare pentru operatorii de telefonie mobilă (o miză de peste 200 de milioane de euro pentru Cosmote, Orange şi Vodafone) şi în ce măsură competiţia va creşte prin apariţia unor operatori virtuali de telefonie mobilă. UPC România, o companie fondată de un antreprenor local (Enigma Systems) şi mai mulţi jucători din retail au asemenea planuri de a lansa un operator virtual de telefonie mobilă, potrivit datelor de pe piaţă.

    De asemenea, este de urmărit şi în ce măsură explozia vânzărilor de tablete şi smartphone-uri va continua, şi dacă acest val de gadgeturi va atrage după sine şi o cerere proporţională pentru servicii de internet mobil, inclusiv prin tehnologia 4G. Toţi operatorii mobili mizează pe serviciile de internet mobil, însă momentan tot vocea rămâne principala sursă de venituri.

  • Retrospectiva anului economic 2012, IT&C – Anul eMag, al licitaţiei telecom şi gadgeturilor

    Achiziţia a 70% din eMag de către Naspers pentru 83 mil. dolari, prin care retailerul online a fost evaluat la aproximativ 119 mil. dolari, este cea mai mare tranzacţie în care a fost implicat un jucător din industria online locală. eMag a fost evaluată astfel cu un spectaculos multiplu de peste 70 al profitului net din 2011 (1,674 mil. dolari, conform datelor de la Ministerul de Finanţe).

    La data vânzării către Naspers, eMag era controlată de Iulian Stanciu, Radu Apostolescu (singurul fondator care a rămas în companie) şi Sebastian Ghiţă, ultimul ieşind prin această tranzacţie din eMag. Ulterior tranzacţiei cu Naspers, Iulian Stanciu a devenit şi acţionar unic al retailerului electroIT Flanco şi al celui mai mare distribuitor IT&C de pe piaţă, Network One Distribution prin preluarea acţiunilor deţinute de Sebastian Ghiţă.

    Cel mai important eveniment de pe piaţa de comunicaţii – prin miza pe termen lung şi sumele mari vehiculate – a fost licitaţia prin care statul român a vândut pentru 682 mil. euro licenţe de comunicaţii valabile până în 2029, inclusiv pentru tehnologia 4G. Lansată cu mari aşteptări, licitaţia nu a atras totuşi niciun jucător nou pe piaţa locală de comunicaţii, iar suma totală a fost sub estimări, nefiind vândute toate licenţele. Licenţele, cumpărate de Orange, Vodafone, Cosmote, RCS&RDS şi 2K Telecom, nu vor schimba raportul de forţe de pe piaţă; procesul nu a scos la iveală planuri majore – cum ar fi o abordare agresivă a RCS&RDS sau o competiţie dură pe frecvenţe.

    Dacă piaţa de software sau cea de laptopuri vor înregistra cel mai probabil o stagnare în 2012, vânzările de tablete şi smartphone-uri par a fi pregătite să bată un record; dar şi gradul de dotare era foarte redus, iar pe piaţă au apărut şi produse cu preţuri pornind de la câteva zeci de euro. Piaţa de tablete este aşteptată să crească de patru ori în acest an – la 160.000 de unităţi, iar cea de smartphone-uri cu aproximativ 70%, la peste un milion de unităţi.

  • Câţi tineri îşi verifică e-mail-ului şi profilul de pe reţele sociale înainte de a se ridica din pat

    9 din 10 respondenţi, dintre cei intervievaţi, se vor îmbrăca, se vor spăla pe dinţi şi îşi vor verifica smartphone-urile înainte de a se duce la şcoală sau la serviciu, într-o rutină zilnică; 60% din membrii Generaţiei Y îşi verifică noutăţile de pe e-mail, mesaje text şi site-urile de socializare, de pe smartphone, la nivel de subconştient sau în mod compulsiv; Dintre aceştia, mai degrabă femeile sunt tentate să se conecteze, astfel 85% din femei în comparaţie cu 63% din bărbaţi îşi verifică în mod compulsiv noutăţile de pe e-mail, mesagerie text şi site-urile de socializare de pe smartphone. Peste 40% din respondenţi ar trece printr-un efect de “închistare” şi s-ar simţi neliniştiţi, ca şi cum o parte din ei ar lipsi dacă nu ar putea să-şi verifice constant smartphone-urile. Dintre aceşti utilizatori compulsivi de smartphone, 60% îşi doresc să nu se simtă atât de constrânşi.

    Trei din patru respondenţi folosesc smartphone-urile în pat; Peste o treime din respondenţi folosesc smartphone-urile la toaletă; Aproape jumătate din respondenţii intervievaţi (46%) au declarat că trimit SMS-uri, e-mail-uri şi verifică site-urile de socializare în timpul meselor alături de familie şi prieteni; Chiar dacă este periculos, aproape o persoană din cinci admite că trimite SMS-uri în timp ce conduce.

    Aproximativ 70% din membrii generaţiei Y au declarat că aplicaţiile pentru dispozitivele mobile sunt importante pentru vieţile lor de zi cu zi; Mai mult de jumătate din respondenţi declară că folosesc aplicaţiile, mai ales pentru jocuri şi divertisment; Circa unul din patru (27%) folosesc aplicaţiile mobile la serviciu.

    70% dintre membrii Generaţiei Y au declarat că folosesc mai puţin de 10 aplicaţii de smartphone în mod regulat; Doar unul din patru, 24% dintre respondenţi la nivel global, au declarat că folosesc în mod regulat între 10 şi 25 de aplicaţii.

    Două treimi dintre respondenţi au recunoscut că au petrecut cel puţin la fel de mult timp socializând online decât în persoană; Totuşi există o diferenţiere în funcţie de sex: 38% dintre bărbaţii intervievaţi la nivel global petrec mai mult timp socializând în persoană, în comparaţie cu doar 29% din femei;

    Peste o treime din respondenţi cred că majoritatea persoanelor au identităţi foarte diferite pe internet faţă de viaţa reală; Întrebaţi despre ei înşişi, doar 44% din respondenţi au declarat că identitatea de pe internet este la fel ca cea din lumea reală.

    Smartphone-urile sunt considerate a fi de două ori mai populare decât desktop-ul şi de trei ori mai populare decât tabletele; Aproape 90% din respondenţi încarcă fotografii online pentru a le partaja şi stoca pe site-uri; 62% încarcă videoclipuri pentru a le partaja şi depozita pe site-uri; 87% din respondenţi deţin cont de Facebook, iar unul din 10 este tot timpul conectat la Facebook; 41% din respondenţi actualizează contul de Facebook cel puţin o dată pe zi şi peste o persoană din cinci îşi actualizează contul de mai multe ori pe zi; 56% din respondenţi au cont pe Twitter şi 21% activează pe el cel puţin o dată pe zi;

    Bazat pe un sondaj efectuat de InsightExpress asupra a 3600 studenţi şi tineri angajaţi cu vârste între 18 şi 30 de ani şi profesioniţti IT, din 18 ţări, raportul analizează cum Generaţia Y utilizează internetul şi dispozitivele mobile pentru a se conecta cu lumea din jurul lor. Raportul dezvăluie comportamentul şi atitudinea faţă de accesul şi confidenţialitatea fluxului enorm de date generate de smartphone-uri, senzori, camere video, monitoare şi alte dispozitive conectate.

  • Cum se aplică formula americană în laboratoarele româneşti

    MONICA ENE-PIETROŞANU a absolvit Facultatea de Automatică şi Calculatoare în 1995 şi Facultatea de Matematică în 1996 – “era vremea când puteai să faci două facultăţi” – şi ulterior a rămas să profeseze în facultate ca asistent în cadrul catedrei de calculatoare timp de mai bine de doi ani. A dat curs unei propuneri venite din partea Microsoft şi a decis să plece în Statele Unite ale Americii timp de opt ani în grupul de dezvoltare de produse Windows. La nici 30 de ani, Monica Ene-Pietroşanu lucra în departamentul de cercetare şi dezvoltare al americanilor, dar spune că trecerea nu a fost bruscă, mai ales că “făceam parte din generaţia care alegea să plece din România”. Îşi aminteşte şi astăzi de concurenţa uriaşă pentru a prinde jobul vieţii, însă mărturiseşte că a avantajat-o studiul la ambele facultăţi, dar şi faptul că se specializase pe zona de securitate IT şi criptografie. Aşa a ajuns în Redmond unde a lucrat ani buni la partea de securitate din infrastructura sistemului de operare Windows. “Toate cursurile, chiar şi cele care nu mi-au plăcut deloc, mi-au folosit. Nu e un mit că avem un sistem educaţional bun”, spune astăzi managerul.

    Cei trei ani pe care voia să îi petreacă iniţial peste ocean s-au transformat în opt, iar “în loc de doi ne-am întors patru, cu doi băieţei. A fost un proiect de familie”, spune Monica Ene-Pietroşanu. Povesteşte că s-a simţit ca acasă în Seattle, Washington, loc mereu verde, la fel ca oraşul său de origine, Sinaia. Era sfârşit de 2005 când s-a întors în România – “am găsit ţara schimbată în mod pozitiv” – tot la Microsoft, mai întâi drept consultant, iar apoi ca site manager pentru centrul de suport tehnic global – “pe care l-am crescut chiar eu de la început până la peste 200 de angajaţi, cât aveam anul trecut”. O numeşte o experienţă antreprenorială care îi foloseşte şi în mandatul actual în prezent la Intel. “Faptul că Intel a venit cu un centru de R&D în România a fost pentru mine o posibilitate de a valorifica şi experienţa din cercetare de peste ocean şi cea antreprenorială din centrul Microsoft din ultimii cinci ani”, spune managerul. Îi lipseau ramurile de dezvoltare şi creaţie şi a acceptat noua provocare în vara anului trecut. “Ce m-a surprins în mod plăcut e faptul că, revenind din Statele Unite şi auzind toate poveştile despre scăderea nivelului educaţional din România, am văzut că nivelul este foarte ridicat, iar cine vrea să facă cu adevărat carte face.” Centrul Intel a fost inaugurat oficial în luna februarie. De ce a ales Intel să pună pe harta companiei România?

    Monica Ene-Pietroşanu admite că primul argument se leagă de bazinul de talente pe care îl produc universităţile româneşti, dar şi deschiderea universităţilor de a lucra cu Intel, pentru că “mediul academic a vrut mereu să se conecteze cu cel privat, iar Intel e un brand puternic”. A acceptat misiunea de a forma o echipă care să aducă inovaţie şi să creeze produse revoluţionare pentru grupul american. Centrul din cartierul Pipera este singurul construit de la zero în Europa de divizia de software şi servicii a Intel, deci care nu a rezultat ca urmare a unei achiziţii. Tranzacţiile au venit după deschiderea centrului şi nu înainte – firma Telmap cu birouri în Israel şi România, cu circa 100 de angajaţi în Bucureşti, dar şi compania Wind River, achiziţionată de Intel la nivel mondial, cu un centru de cercetare de 200 de oameni la Galaţi – dat fiind faptul că oficialii Intel voiau să-şi sporească prezenţa în Europa şi au dorit un loc apropiat de universităţi şi clienţi. Perla coroanei, compania McAfee, a fost achiziţionată de Intel în 2011, cea mai mare tranzacţie a companiei – circa opt miliarde de dolari – care a asigurat o mai bună coordonare între componentele hardware şi software la capitolul securitate, scopul fiind extinderea gamei de soluţii pe care compania o poate oferi clienţilor. În percepţia publicului, gigantul Intel e cunoscut mai ales pentru produsele hardware dezvoltate, însă compania urmăreşte o dezvoltare tot mai pronunţată şi în zona software. Investiţia Intel în software a început în 2004, dar achiziţiile au început de peste un deceniu. În Europa, Intel încă e percepută drept o companie lider în piaţa de hardware. Drumul de la microprocesoare la soluţii de computing e însă tot mai clar.

  • Telefoane mobile de top – sezonul toamnă-iarnă 2012

    Apple iPhone 5
    Blamat de mulţi, iPhone 5 se bucură de o imensă popularitate pe piaţa internaţională, dar şi în România, unde cu greu poate fi găsit în stocurile magazinelor, în ciuda faptului că este cel mai scump dintre dispozitivele prezente în această listă.
    iPhone 5 este un terminal foarte uşor, subţire şi comod de utilizat. În plus, estetic este probabil unul dintre cele mai arătoase jucării mobile create vreodată. Ecranul de doar 4 inchi, ceva mai alungit decât cel întâlnit pe generaţiile anterioare de telefoane Apple, îl face confortabil de ţinut în mână şi utilizat, iar performanţele sale nu sunt cu nimic mai prejos decât cele oferite de competitori, chiar dacă pe hârtie, iPhone-ul pare inferior.
    Desigur, există unele neajunsuri remarcate de utilizatori, precum extrem de controversata aplicaţie Apple Maps sau carcasa ce se zgârie uşor, însă atunci când vine vorba de aplicaţii de calitate şi uşurinţa în utilizare, ecosistemul iOS este încă pentru mulţi dintre noi referinţa în domeniu.

    Samsung Galaxy S3
    Cel mai popular telefon de top ce rulează Android, Galaxy S3 este la rândul său un terminal cu preţ destul de piperat, însă unul bine primit în România.
    Spre deosebire de iPhone, este mai mare şi mai greu, în primul rând datorită ecranului de 4,8 inchi pe care îl oferă, ecran ce se va dovedi util atât în utilizarea de zi cu zi, dar mai ales atunci când veţi folosi SGS 3-ul ca dispozitiv multimedia pentru filme şi jocuri.
    Pe de altă parte, datorită dimensiunilor sale, SGS 3-ul este destul de dificil de utilizat cu o singură mână şi nu va încăpea în orice buzunar, neajunsuri pe care unii dintre voi le vor accepta destul de greu. Însă, cu excepţia iPhone, toate smartphone-urile de top ale momentului sunt voluminoase, oferind ecrane de mari dimensiuni.
    Desigur, ar mai putea fi multe de zis despre Samsung-ul Galaxy S3. Este puternic, rulează fluent Android-ul şi aplicaţiile uzuale, oferă o cameră foto de calitate şi o autonomie peste media clasei, iar acestea sunt doar câteva dintre calităţile acestui dispozitiv.

    Samsung Galaxy Note 2
    Când vine vorba însă despre performanţe, durată de viaţă a bateriei sau ecran de mari dimensiuni, Galaxy Note-ul 2 al celor de la Samsung este telefonul ce ar trebui să vă apară în faţa ochilor.
    Cu un ecran de 5,5 inchi, Note-ul 2 este un monstru, fiind semnificativ mai mare decât orice alt telefon menţionat în această listă. Este şi destul de greu, cântărind aproximativ 180 de grame.
    Astfel, Note-ul 2 nu este un terminal pentru oricine, însă cei ce se pot obişnui cu dimensiunile sale vor avea un telefon excelent, unul foarte rapid, ce rulează Android 4.1 JellyBean, dotat cu o cameră foto performantă şi o baterie de mari dimensiuni, ce permite chiar şi două zile de utilizare intensă a dispozitivului. În plus, Samsung echipează Note-ul cu un stylus ce vă va permite să luaţi notiţe sau să desenaţi direct pe ecranul telefonului.
    În ceea ce priveşte preţul Note-ului 2, acesta se situează între cel al iPhone-ului 5 şi cel al Samsung-ului GS 3.

    HTC One X plus
    Vârful de gamă al celor de la HTC îşi va face apariţia în scurtă vreme în magazine şi promite să fie unul dintre cele mai rapide telefoane cu Android ale momentului. Va rula Android 4.1, va oferi o cameră de 8 MPx şi va avea un ecran de 4,7 inchi ce doreşte să trimită la colţ ecranele competitorilor.
    Rămâne de văzut dacă cei de la HTC vor reuşi să facă faţă promisiunilor. Cert este că un update al modelului One X lansat în primăvara lui 2012 era de aşteptat, iar versiunea One Xplus, nefiind o schimbare radicală, îmbunătăţeşte câteva dintre detaliile pe care utilizatorii le-au reproşat primului model, precum bateria prea mică, de exemplu, păstrând elementele apreciate, precum sistemul de sunet BeatsAudio sau carcasa din policarbonat.
    În plus, cei de la HTC ne pregătesc şi alte terminale de top, precum mult aşteptatul HTC Deluxe, un model dotat cu ecran Full HD, ce se găseşte deja pe piaţa americană sub denumirea HTC DROID DNA.

    Sony Xperia T
    Xperia T este terminalul de top al celor de la Sony în acest moment, un dispozitiv puternic, axat pe design, fără a face însă rabat în privinţa celorlalte aspecte importante pentru un terminal modern.
    Xperia T vine echipat cu un ecran de 4,55 inchi, o cameră foto de 13 MPx şi hardware performant. Autonomia sa lasă însă de dorit, dar pe de altă parte, modelul celor de la Sony are şi un preţ competitiv, sub cel al concurenţilor direcţi.
    Cert este că Xperia T este telefonul lui James Bond în ultimul film din celebra serie, însă atunci când este comparat cu modelele de top ale concurenţilor, există câteva aspecte unde Sony mai are de progresat. Cei de la Sony promit însă să ne impresioneze la începutul lui 2013, când vor lansa probabil un succesor al Xperia T.

    Nokia Lumia 920
    Lumia 920 este port-stindardul ecosistemului Windows Phone 8, dezvoltat de către Microsoft.
    Pe scurt, el înglobează tot ce au mai bun cele două companii în materie de tehnologie mobilă.
    Lumia 920 este un terminal masiv ce va atârna destul de greu în buzunar, însă unul ce lasă impresia de robusteţe. Este echipat cu hardware de top, un ecran ClearBlack de 4,5 inchi şi promite autonomie peste media clasei. Însă atuurile din mâneca sa sunt camera foto/video PureView cu stabilizare optică şi performanţe excelente în lumină scăzută, precum şi aplicaţiile dezvoltate de Nokia, printre care Maps sau Drive. OS-ul Windows Phone 8 şi mai ales ecosistemul din jurul său mai au însă mult de recuperat în faţa iOS sau Android.

    Citiţi mai multe articole ale lui Andrei Mihai Gîrbea pe http://www.andreigirbea.com/

  • Apple iPad Mini – mai portabil şi aproape la fel de bun

    Îl folosesc deja de câteva zile şi trebuie să recunosc că îmi place şi mă dezamăgeşte în acelaşi timp. Per total, iPad-ul Mini este o tabletă foarte bună, uşoară, compactă şi capabilă să ofere în prezent deplina experienţă a ecosistemului iOS. Pe de altă parte, cei de la Apple au făcut compromisuri cu noua tabletă, unele dintre ele destul de greu de acceptat.

    Totuşi, mă declar fericit că am reuşit să scap de vreo 300 de grame din geantă, acum că Mini-ul înlocuieşte iPad-ul cel mare în periplurile zilnice. Nu sunt multe, dar contează, şi câteva sute de ici, câteva de colo, se adună. Sunt la fel de fericit că pot acum utiliza tableta cu o singură mână fără a obosi uşor. Sunt mulţumit şi că marginile tabletei sunt acum rotunjite şi nu mă mai incomodează atunci când apuc tableta. Dar acestea sunt doar mulţumirile mele, voi poate veţi aprecia mai mult silueta subţire a Mini-ului, ce măsoară doar 7 mm, construcţia solidă şi aspectul plăcut.

    Trecând peste înfăţişare, îmi place faptul că iPad-ul compact are totuşi un ecran suficient de lat pentru a fi utilizabil şi mai ales unul în format 4:3, ce îmi permite să îl folosesc în mod Portrait, pentru citit, editat texte şi navigat pe internet. E drept, pentru filme un ecran 16:9 e de apreciat, dar eu cred că nu am văzut 3 filme pe iPad în ultimii 2 ani. Pe de altă parte, ochiul meu obişnuit deja cu Retina Display-ul a dibuit imediat pixelii pe la colţurile literelor, dar poate voi nu veţi fi la fel de chiţibuşari. Cert este că ecranul iPad-ului Mini este bun, luminos, capabil să redea culori vii, însă rezoluţia de doar 1.024 x 768 px este depăşită şi limitele sale sunt vizibile mai ales atunci când vreţi să citiţi texte.

    Experienţa utilizării zilnice este cea care face o tabletă un succes sau un eşec lamentabil, iar din acest punct de vedere nu mă pot plânge de iPad-ul Mini. Rulează iOS 6 pe un hardware puţin învechit, însă în utilizarea zilnică mai niciodată nu veţi simţi acest lucru. Cel puţin nu în prezent. E drept, noul iPad Retina Display este mai rapid cam din orice punct de vedere, însă diferenţele de fracţiuni de secundă ce merg spre câteva secunde în realizarea task-urilor de bază nu sunt pentru mine o problemă reală.

    Altfel, ipad-ul se achită cu brio de toate îndatoririle, rulează conţinut multimedia, cele mai moderne jocuri şi este compatibil cu toate aplicaţiile din App Store, unde oferta impresionează prin varietate şi calitate. În plus, autonomia depăşeşte 10 ore în utilizarea uzuală medie şi poate urca vertiginos în cazul utilizării sporadice. Aşadar, iPad-ul Mini face ceea ce trebuie să facă o tabletă în acest moment, este solid construit, uşor şi nu face rabat atunci când vine vorba de durata de viaţă a bateriei. În plus, oferă camere foto, una pe faţă şi una pe spate, sistem audio peste media clasei şi este disponibil şi în versiune 4G.

    Aşadar, există multe lucruri pe care nu aveţi cum să nu le apreciaţi la tableta aceasta. Există totuşi un aspect la care s-ar putea să strâmbaţi din nas: preţul. Versiunea de bază a iPad-ului Mini porneşte de la 1.650 de lei, iar modelul cel mai ieftin cu 4G costă circa 2.300 de lei. Astfel, în ciuda tuturor părţilor pozitive enumerate mai sus, iPad-ul Mini rămâne un produs scump pentru piaţa românească. Însă în condiţiile în care tabletele cele mai populare in magazinele online nu depăşesc 1.000 de lei, iar slate-uri precum Nexus-ul 7 reprezintă o soluţie cu caracteristici în mare parte asemănătoare, dar un preţ semnificativ mai mic, rămâne de văzut cât de bine se va vinde iPad-ul Mini în România.

    Una peste alta, eu sunt în general mulţumit de iPad-ul Mini, chiar dacă mi-ar fi plăcut un ecran cu rezoluţie superioară şi poate hardware ceva mai performant, pentru a fi sigur că tableta va rula impecabil aplicaţiile şi update-urile de software ce vor fi lansate în viitor. Însă sunt conştient că acestea ar fi adus după sine diverse consecinţe negative: fie creşterea preţului, fie diminuarea autonomiei, fie creşterea dimensiunilor tabletei, fie toate acestea la un loc.

    Mai mult, nu văd iPad-ul Mini ca un competitor pentru tabletele ieftine, îl consider însă o bună alternativă portabilă la iPad-urile Retina Display, o tabletă excelentă pentru călătorii şi nu numai, care funcţionează în majoritatea cazurilor ireproşabil şi oferă acces la o colecţie impresionantă de aplicaţii şi conţinut ce poate fi accesat legal. Desigur, dacă doriţi o tabletă pentru utilizare sporadică sau pentru a o transforma într-un dispozitiv multimedia, există pe piaţă modele cu un mai bun raport preţ-performanţe, precum Nexus-ul 7 de care vă vorbeam mai sus, unele tablete Samsung şi poate şi modelele construite sub brand autohton de cei de la Evolio sau Allview. Însă dacă doriţi un iPad mai mic sau un iPad mai ieftin, noul Mini este cu siguranţă soluţia demnă de luat în seamă.

    Citiţi mai multe articole ale lui Andrei Mihai Gîrbea pe http://www.andreigirbea.com/

  • Big data. Cum, cine şi cu ce gestionează 2,7 zettabytes de date?

    BOGDAN CIOC ESTE CONSULTING MANAGER, NEAR SHORE CENTER ROMANIA, SAP CONSULTING IN CADRUL SAP ROMANIA

    IBM, ANGAJATORUL LUI CODD, construise – pe baza cercetărilor acestuia din anii ’70 – prima versiune a unui aşa-numit System R, primul prototip al unui SGBD “relaţional”. Din cauza luptelor politice interne, o fatalitate inerentă organizaţiilor mari, se pare, şi a temerilor legate de canibalizarea propriilor produse similare (nu relaţionale, ci ierarhice) pe care deja le comercializa, IBM a ignorat potenţialul noii tehnologii.
    O companie tânără, mult mai agilă şi mai înfometată de succes decât IBM, a intuit corect acest potenţial. A preluat ideile lui Codd şi bazele System R (fapt ce apare documentat, de pildă, în cartea “Diferenţa dintre Dumnezeu şi Larry Ellison”, scrisă de Mike Wilson) şi a făcut istorie. Această companie se numea Relational Software Inc., devenită mai apoi Oracle.

    Modelul lui Codd era revoluţionar pentru că definea o metodă de organizare şi stocare a datelor perfect riguroasă (folosind noţiuni precum bază de date, tabelă, relaţie, cheie primară, cheie externă, restricţii de integritate ş.a.m.d.) şi introducea SQL, un limbaj standardizat şi simplu de interogare a datelor astfel organizate, care oferea aplicaţiilor care foloseau datele independenţa faţă de modul în care erau ele organizate. Limbajul SQL (Structured Query Language) a devenit, de la apariţia sa, un element nelipsit din arsenalul oricărui dezvoltator de software.

    Codd a enunţat, la începutul deceniului opt, cele treisprezece reguli familiare oricărui student în tehnologia informaţiei pentru că modelul definit de el devenise atât de popular şi de lucrativ încât, din dorinţa de a prinde o bucată din piaţă, toţi producătorii de sisteme de organizare a datelor îşi etichetau produsele drept “relaţionale”, când, în fapt, nu făceau decât să vândă vechi produse re-împachetate. Cu alte cuvinte, piaţa era în acel moment la începutul unui ciclu hype – de proaspăt avânt al bazelor de date relaţionale.

    Termenul de “ciclu hype” a fost folosit pentru prima dată de Gartner în 1995 pentru a descrie traseul pe care îl parcurg tehnologiile noi, de la momentul apariţiei până la maturizare şi adoptarea lor pe scară largă. Ca metodologie de analiză şi suport în decizie, “ciclurile hype” au şi bune şi rele. Metodologia nu este extrem de ştiinţifică şi poate induce aşteptări eronate la cei ce pot decide adoptarea unei anumite tehnologii la un moment dat. Însă oferă un comentariu viabil asupra evoluţiei istorice a tehnologiei respective.

    SĂ REVENIM ÎNSĂ CU POVESTEA LA ZILELE NOASTRE. Au trecut mai bine de treizeci de ani de la revoluţia lui Codd. Iar tehnologia inventată de el a trecut prin toate fazele ciclului Gartner. Bazele de date relaţionale au fost şi sunt folosite, de la apariţia lor, ca suport pentru larga majoritate a aplicaţiilor de business scrise de atunci. Iar beneficiarii pe termen lung ai rezultatelor acestui ciclu hype (să-l numim aşa) sunt, astăzi, în principal Oracle, Microsoft (cu SQL Server) şi IBM (prin DB2, urmaşul tardiv al System R, odată ce luptele politice s-au încheiat). Tăria sonoră a acestor nume şi succesul lor de 30 de ani şi mai bine arată clar cât de important este să te plasezi printre vizionari, cât mai aproape de momentul iniţial – şi cât de esenţial este să rezişti acolo după pragul deziluziei. Însă modelul lui Codd a fost definit înaintea internetului, a dispozitivelor mobile şi a reţelelor sociale. Şi, din acest motiv, astăzi îşi arată limitele. În zilele noastre cantitatea de date ce se cere stocată şi explorată este cu multe ordine de mărime mai mare decât la începutul anilor ’80. Mai important însă, datele de azi sunt deseori nestructurate, aşa cum vom vedea în continuare.

    Haideţi mai întâi să ne delectăm cu câteva cifre, preluate din studiul “Big data: The next frontier for innovation, competition, and productivity” al McKinsey Global Institute din mai 2011 şi din alte surse, grupate pe wikibon.org/blog/big-data-statistics/):
    – Se estimează că există 2,7 zettabytes (1021) de date în universul informaţional din jurul nostru (2012).
    – Erau 5 miliarde de telefoane mobile în uz în lume în 2010. Revoluţia smartphone-urilor amplifică exponenţial atât cantitatea, cât şi calitatea datelor (voce, SMS, trafic de internet) tranzitate şi colectate de aceste dispozitive.
    – Facebook publică în fiecare lună 30 de miliarde de elemente noi de conţinut (aprecieri, comentarii, fotografii, linkuri) şi analizează în bazele sale de date peste 30 de petabytes (1015) de date liber împărtăşite de utilizatorii săi. Aproximativ 35.000 de like-uri pentru diverse brand-uri sau firme sunt postate de utilizatorii Facebook în fiecare zi.
    – Google procesa în 2008 cu motorul său de căutare 20 de petabytes de date pe zi.
    – Utilizatorii YouTube încarcă în fiecare minut 48 de ore de conţinut video nou.
    – La începutul lui 2012 Twitter procesa zilnic aproximativ 175 de milioane de twitt-uri, care au conţinut potenţial relevant din punct de vedere comercial / statistic.
    – Wal-Mart gestionează peste un milion de tranzacţii cu clienţii săi zilnic şi stochează datele rezultate în baze de date estimate la 2,5 petabytes (1015).
    – 571 de website-uri noi sunt create în fiecare minut.

    Aceste cifre sunt desigur foarte greu de probat, fiind extrem de dinamice. Sunt însă plauzibile, iar ritmul în care datele se multiplică, mai ales, după cum am spus deja, de la apariţia dispozitivelor mobile inteligente, este exponenţial. Internetul este plin de astfel de statistici ale unui fenomen global care este încă în faza de clarificare şi care a ajuns să fie cunoscut sub denumirea generică (şi intenţionat ambiguă) de Big Data. Big Data este numele dat de specialişti provocării aduse de stocarea şi analiza cantităţilor mari de date ale zilelor noastre, activităţi care nu mai sunt posibile cu instrumentele tradiţionale folosite până acum.

  • Noul Bravia de la Sony: LED-FULL LED!

    Sony, prezentă pe segmentul de preţ de peste 10.000 de lei din magazinele de electronice cu două sau trei versiuni, în funcţie de retailer, va lansa la începutul lunii decembrie un nou model – Bravia HX950 – disponibil în două diagonale, de 55 de inci (140 de centimetri) şi 65 de inci (165 de centimetri), la preţul de 12.200 de lei, respectiv 21.200 de lei. Sony HX950 a fost prezentat iniţial la târgul IFA de la Berlin, fiind lansat ulterior pe piaţa americană şi programat pentru Europa Centrală şi de Est, inclusiv România, pentru finalul acestui an. Sunt multe de plăcut la noul televizor însă componenta de rezistenţă, despre care niponii susţin că oferă “cea mai bună imagine pe care au creat-o vreodată” este ecranul Full LED, tehnologie despre care susţineau în luna octombrie că “este unică pe piaţa locală”. Full LED înseamnă că mai multe diode emitente de lumină (LED) sunt dispuse uniform pe toată suprafaţa ecranului, spre deosebire de generaţiile anterioare, unde erau plasate pe două sau patru laturi, aşezare care le permite ca în cazul unei imagini mai întunecate, să reducă luminozitatea independent doar pe o anumită porţiune din ecran, generând astfel un contrast mai bun.

    Tot la capitolul ecran, japonezii au menţinut tradiţia de la modelele de top precedente şi au proiectat şi ecranul de la HX950 din Gorilla Glass, sticla rezistentă folosită la cele mai cunoscute modele de smartphone-uri sau tablete PC. Totodată, noul ecran are capacitatea de adaptare a intensităţii luminoase la lumina ambientală, o funcţie întâlnită la smartphone-urile şi tabletele PC, utilă mai ales în vizionările îndelungate. Capacităţile SMART TV de pe HX950 trec cu brio probe precum conectivitatea, funcţiile de programare sau restricţionare sau acces la internet, transfer wireless, comandă prin intermediul unei tablete sau telefon. Una dintre cele mai interesante posibilităţi oferite de Sony este vizionarea unor concerte sau evenimente dedicate programate anterior, televizate doar pe această platformă.

    Vizionarea conţinutului tridimensional se face prin intermediul unui sistem 3D activ, care oferă o imagine ireproşabilă chiar şi în conversia din 2D în 3D, însă la acest nivel de preţ este practic de aşteptat ca imaginea să fie de primă mână. Producătorul a păstrat de la modelele anterioare de top funcţiile vedetă, cum este procesorul grafic X-Reality PRO, un dublu-cip care optimizează calitatea oricărui conţinut video cu o calitate scăzută de pe internet sau card de memorie, sau facilitatea MotionFlow, care reduce neclarităţile dintr-o imagine cauzate de o deplasare bruscă a camerei video. O tehnologie nouă la modelul HX950 este ceea ce Sony numeşte Super Bit Mapping, o inovaţie brevetată de producătorul nipon pentru demultiplicarea conţinutului multimedia într-un format care atenuează imperfecţiunile unui fişier audio-video mai vechi. În termeni de design, Sony continuă să meargă pe unghiurile drepte şi marginile bine definite, uşor retro, însă discrete. Fiecare din cele două diagonale în care este disponibil HX950 îşi va găsi loc fără probleme chiar şi într-o sufragerie dintr-un apartament cu două camere, singura problemă de spaţiu – dacă s-ar pune problema – fiind de fapt pentru cutia ambalajului, care ar da bătăi de cap şi persoanelor obişnuite să transporte pachete de la IKEA. Dacă nu este fixat pe perete, modelul stă sprijinit pe un stativ semicircular cu o margine cromată, o notă de design care diferenţiază clar modelul Sony de concurenţă, însă care vine cu un preţ: dacă lumina soarelui bate dintr-o parte, atunci se reflectă din suport fix în direcţia din care priviţi, ceea ce se poate dovedi supărător pentru o perioadă.

    Tot la capitolul îmbunătăţiri, ar mai fi câteva aspecte la care Sony ar putea să puncteze pe viitor. În primul rând, telecomanda oferită nu diferă cu nimic de un televizor plat din gama entry-level, atât la design cât şi la funcţii. Sigur, Sony oferă o aplicaţie pentru smartphone-uri, prin care televizorul poate fi comandat fără a folosi telecomanda, însă la acest nivel de preţ un consumator ar aştepta cel mai probabil măcar un pad de navigare integrat pe telecomandă, dacă nu chiar un ecran tactil.

    În al doilea rând, în ciuda unei oferte variate şi bine alimentate în materie de conţinut online accesibil direct prin platforma de SMART TV, navigarea pe internet este atât de greoaie, încât aduce aminte de metoda de trimitere a unui SMS în primii ani ai telefoniei mobile. Este adevărat că nu există încă pe piaţă un televizor cu internet care să ofere funcţiile de navigare specifice unui calculator sau unei tablete, însă este păcat că producătorii de de electronice nu au investit mai mult în dezvoltarea unei interfeţe mai prietenoase. Totodată, “universul Sony” – un ecosistem compus doar din dispozitive ale producătorului japonez care să comunice între ele extrem de uşor, de la aparate foto la căşti wireless – pe care producătorul nipon a mizat foarte mult pare încă “în lucru”. Spre exemplu, dacă aveţi o consolă Sony Play Station şi vreţi să vizionaţi un film pe format Blu-ray, îl veţi introduce în consolă, după care telecomanda televizorului nu va fi suficientă deoarece consola este controlată doar de joystick-ul Sony. Spre comparaţie, Sony a creat o aplicaţie pentru tablete care poate comanda modele de televizoare cu tub catodic produse acum 15 ani.

    Dincolo de aspectele care mai pot fi îmbunătăţite, Sony HX950 este un televizor cu o imagine etalon în piaţă, precum şi componente şi funcţii care îl vor face un concurent redutabil pe segmentul de vârf. Pe segmentul de preţ de peste 10.000 de lei de pe piaţa televizoarelor plate mai concurează producători ca Samsung, Sharp, Philips şi Panasonic.

  • SMS-ul care plăteşte cafeaua sau călătoria cu autobuzul

    “În aplicaţia de pe un smartphone, călătorii vor putea vedea de anul viitor în cât timp ajunge în staţie un autobuz, tramvai sau troleibuz, aşa cum se întâmplă în alte oraşe europene”, declară Dan Boabeş, fondatorul Simplus, companie furnizoare de servicii de plată prin SMS. Compania a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri de 5,3 milioane de euro, iar pentru 2012 Boabeş se aşteaptă la încasări de 7 milioane de euro. Pentru comparaţie, în 2008, firma, care are o profitabilitate de 12-14%, a înregistrat o cifră de afaceri de 2 milioane de euro. Cel mai mare potenţial de dezvoltare al afacerii se află tot în zona serviciilor de transport în comun, spune Boabeş, care adaugă că se află în discuţii avansate cu încă alte patru oraşe pentru introducerea plăţilor prin SMS pentru autobuze sau alte mijloace. În Bucureşti, clienţii RATB pot achita prin SMS un abonament de o zi pentru a circula pe rutele de autobuz, troleibuz şi tramvai.

    “Vindem prin SMS mai mult decât vinde RATB prin 200 de chioşcuri, numărul tranzacţiilor ridicându-se la 4-5.000 pe lună”, spune Boabeş care admite însă că abonamentul de o zi este cel mai slab produs al regiei. Tehnic, procedura este următoarea: clientul trimite un SMS cu litera “A” la 7456, primeşte un SMS cu un cod şi poate circula liniştit pe orice rută din Capitală. De la începutul anului viitor însă, călătorii vor putea achita chiar şi un singur bilet prin SMS sau îşi vor putea încărca, cu orice sumă doresc, cardurile de transport. Care va fi însă traseul banilor din telefon către cartela de călătorii? SMS-ul trimis va fi recepţionat de un server ce va transmite informaţia apoi tuturor mijloacelor de transport. Iar în momentul în care un călător va urca în autobuz, de exemplu, şi va apropia cartela de device-ul de taxare, aceasta se va încărca automat cu suma dictată prin SMS, mai puţin contravaloarea călătoriei respective.

    Tot pentru dezvoltarea serviciilor pentru transportul în comun, Simplus a achiziţionat recent platforma transporturban.ro, activă de anul trecut şi care are 30.000 de utilizatori. Platforma, explică antreprenorul, are mai multe componente, iar una dintre ele permite calcularea unei rute optime de transport între anumite puncte, iar călătorii pot afla durata medie a unui drum, de pildă. Acest serviciu poate fi accesat atât de pe calculator, cât şi de pe mobilele inteligente. De la începutul anului viitor clienţii RATB vor putea “în loc să-şi încarce cardurile la chioşc, să facă acest lucru fie din aplicaţie, unde vor putea vedea produsele ca în meniul de la restaurant, fie prin SMS, atunci când ştiu exact ce anume vor”. Or, numărul chioşcurilor la care se pot face abonamente sau achita călătoriile este de zece ori mai mic decât numărul de staţii ale mijloacelor de transport în comun în Capitală; reprezentanţi ai municipalităţii au anunţat recent că doresc să cumpere şi automate la care să poată fi încărcate cartelele.

    Miezul afacerii Simplus sunt însă SMS-urile, iar Boabeş spune că în această zonă sunt două variante de business: pasiv (“aştepţi să vină clientul la tine”) sau activ (“îl înveţi să folosească această metodă de plată”). “La început serviciile ţinteau tinerii şi pe cei înclinaţi către tehnologie, dar acum ne îndreptăm către masa largă de clienţi”, spune Boabeş, care este de formaţie inginer de telecomunicaţii şi are un MBA.
    Compania clădită de el de-a lungul anilor s-a axat pe plăţile mici, cu valori de până în zece euro, iar cea mai importantă direcţie de dezvoltare pe care o vede antreprenorul este din parteneriatele cu regiile de transport în comun. Primul pas a fost făcut în urmă cu aproape doi ani, la Alba Iulia, unde se putea plăti prin SMS călătoria cu transportul în comun, 11% din totalul plăţilor fiind făcute astfel. De-atunci, serviciul a devenit disponibil şi în Turda, Bucureşti şi, de curând, în Iaşi, iar Boabeş spune că se află în discuţii cu încă patru oraşe, cu două dintre acestea fiind chiar “avansate”.

    Boabeş a pornit afacerea în urmă cu zece ani, când a propus unei televiziuni să încaseze prin SMS-uri plata pentru dedicaţii, iar acum “15 televiziuni din România folosesc sistemul”. Simplus a dezvoltat în timp şi aplicaţii prin care se pot plăti în acelaşi fel şi cărţi, flori sau chiar cafeaua de la un aparat de tip vending. Firma are acum în jur de 2.000 de parteneri care folosesc soluţia de plată Simplus, piaţa de profil fiind estimată la circa 300 de milioane de euro. Prin 2006-2007 în domeniu activau în jur de 50 de firme, dar acum doar trei au, conform antreprenorului, afaceri de peste un milion de euro, iar Simplus rulează de peste două ori mai mulţi bani decât următorul plasat. Dan Boabeş a mai dezvoltat o afacere, Parlatel, cu activităţi în zona de telefonie fixă, care a fost cumpărată în 2007 de Digital Cable Systems. Cât de interesaţi sunt însă acum investitorii de o companie cu creşteri anuale de două cifre rămâne de văzut.

  • Vor fi tabletele cu Windows 8 hitul sărbătorilor de iarnă?

    Astfel, atât Microsoft, cât şi marii producători de gadgeturi au anunţat tablete ce vor rula Windows 8 şi vor fi disponibile în această toamnă. Trecând peste efortul fiecărui departament de marketing de a-şi împacheta produsele cât mai bine, pe noi, potenţialii cumpărători, ne interesează cum se vor comporta aceste dispozitive în utilizarea de zi cu zi şi cum vor răspunde ele nevoilor fiecăruia. Din capul locului trebuie să fiţi conştienţi că vor exista două familii distincte de tablete cu Windows 8.

    Primele vor fi construite pe platforme tehnice x86, asemănătoare celor întâlnite în laptopuri sau PC-uri, şi vor putea rula programele clasice cu care sunteţi obişnuiţi, însă şi unele aplicaţii optimizate pentru interfaţa tactilă. În cea de-a doua categorie se încadrează tabletele ce vor rula Windows 8 RT, versiunea SO-ului Microsoft concepută pentru platformele ARM, cele întâlnite în telefoanele şi tabletele populare ale momentului. Acestea vor putea rula doar aplicaţii special create pentru acest ecosistem.

    Diferenţele dintre cele două familii merg mult mai adânc, însă nu le vom putea analiza în cadrul acestui articol. Important de ştiut e că tabletele ce rulează Windows 8 RT vor fi mai compacte şi mai uşoare, vor oferi autonomie de top, performanţe decente atât timp cât nu sunt solicitate prea intens şi vor avea un preţ oarecum accesibil, ce va porni de la circa 500 de euro.

    De cealaltă parte, tabletele ce vor rula versiunea Pro a SO-ului Windows 8 vor fi mult mai abile şi vor putea rula aplicaţiile clasice de Windows. Oferta va fi mult mai variată, plecând de la versiuni de bază, cu procesoare Intel Atom şi un preţ accesibil, în vreme ce modelele de top construite pe platforme Intel Core iX vor trece de 1.000 de euro, însă vor oferi performanţe de top.

    Puşi în faţa alegerii dintre cele două categorii, va trebui să vă întrebaţi pentru ce doriţi exact o tabletă cu Windows 8 şi ce aşteptări aveţi de la aceasta. Pentru internet, filme, muzică şi editare ocazională de texte, tabletele cu Windows 8 RT vor fi suficiente. Dacă doriţi însă un computer performant într-un pachet portabil, versiunile PRO sunt cele ce ar trebui să vă capteze atenţia.Desigur, odată făcută această alegere, va trebui să dibuiţi tainele noului sistem de operare. Aceasta pentru că Windows-ul 8 nu este doar o redesenare a vechiului Windows 7, ci un concept nou, ce se împarte între o interfaţă clasică, de tip desktop, şi o interfaţă touch-friendly, aşa-numita Metro UI sau, mai nou, Windows UI.

    Pentru tablete, vă va interesa în primul rând a doua interfaţă, cea concepută pentru touch. Va trebui să înţelegeţi modul în care puteţi efectua diversele comenzi şi folosi gesturi pentru a realiza acţiunile uzuale şi va trebui să înţelegeţi cum au gândit cei de la Microsoft viitoarea voatră interacţiune cu dispozitivele Windows 8. Tot procesul nu este foarte intuitiv, cel puţin pe versiunile de tablete testate de mine, lipsind un ghid, un tur al noutăţilor, însă sper că acesta va fi introdus de versiunea finală a sistemului. Odată învăţate însă aceste detalii, experienţa oferită de interfaţa touch a Windows 8-ului va fi satisfăcătoare, putând concura cu cea a tabletelor cu Android sau iOS.

    Desigur, tabletele cu Windows 8 vor fi încărcate cu o serie de aplicaţii Metro standard, multe integrând serviciile Microsoft. Printre ele se remarcă clientul de mail, calendarul, hărţile Bing, jocurile din magazinul XBOX, browserul şi suita Office 2013. În cazul dispozitivelor cu Windows 8 RT, Office 2013 RT va fi preinstalat gratuit. Problema lor însă constă însă în lipsa aplicaţiilor 3rd party, în acest moment magazinul Windows fiind în mare parte pustiu sau populat cu aplicaţii de calitate îndoielnică.

    Citiţi mai multe articole ale lui Andrei Mihai Gîrbea pe http://www.andreigirbea.com/