BusinessMagazin

Category: Business Hi-Tech

Știri și articole interesante din afacerile în domeniul Hi-Tech – informații din domeniul IT, comunicații și altele

  • Viitorul după Gartner

    Intr-un fel companiile de consultanţă şi analiză Gartner, Forrester şi McKinsey se comportă precum agenţiile de rating Standard & Poor’s, Fitch sau Moody’s, numai că nu în materie de ţări, ci în materie de tehnologii şi deci, într-o anumită măsură, de furnizori de tehnologii. Un rating bun al Garner poate însemna o sugestie de investiţie, fie în tehnologia recomandată, dacă eşti CIO (chief information officer), fie în acţiunile furnizorului tehnologiei recomandate, dacă eşti investitor individual.

    Lista Gartner pentru 2012 conţine următoarele intrări: (1) tabletele mobile, (2) aplicaţiile şi interfeţele grafice centrate pe dispozitivele mobile, (3) experienţa utilizatorului contextuală şi socială, (4) internetul lucrurilor, (5) mediile de distribuţie software de tip app store / marketplace, (6) aplicaţiile analitice (de business sau de orice date istorice), (7) cantităţile masive şi crescânde de date (Big Data), (8) procesarea In-Memory, (9) serverele cu consum scăzut de energie şi (10) Cloud Computing.

    Înainte de orice, doresc să clarific puţin felul în care firma de analiză îşi imaginează azi lumea tehnologică de mâine, din perspectiva faptului că tehnologia ne influenţează tot mai mult viaţa de zi cu zi.

    Pe scurt, din 2012 începând, Gartner prevede o lume în care dispozitivele mobile vor fi din ce în ce mai prezente (previziunile 1, 2, 3, 5) şi vor deveni, din presiunea de a oferi utilizatorului o experienţă contextuală individualizată şi prin consimţământul acestuia, instrumente eficiente de culegere de date personale (previziunile 3, 4).

    Semne că epoca “post PC” profeţită de Steve Jobs nu e o utopie au existat în 2011, atât din punct de vedere hardware (tablete), cât şi software (UI, sisteme de operare). Anul 2011 a adus cristalizarea luptei sistemelor de operare mobile, cu doi câştigători de durată, Android şi iOS şi cu alte câteva sisteme în dificultăţi ori muribunde: Blackberry, WebOS al HP (descendent al Palm), Symbian şi MeeGo ale Nokia. Mai puţină entropie va însemna mai multă productivitate pentru dezvoltatori, ce vor putea scrie software fără grija portabilităţii (pe Android încă există această grijă), însă după părerea mea, tendinţa aceasta mai are de aşteptat, din două motive: întâi din cauza productivităţii, care pe o tabletă este mult inferioară celei de pe un laptop obişnuit (am insistat o vreme să îmi scriu articolele pentru BUSINESS Magazin pe iPad, în final am renunţat cu regrete, dar decis) şi în al doilea rând, din cauza modelului de distribuţie a aplicaţiilor: modelele app store / marketplace etc. induc încă probleme comerciale şi de proprietate intelectuală nerezolvate. Mai departe, Gartner spune că, în lumea imaginată astfel, datorită dispozitivelor mobile (dar nu numai) vor rezulta cantităţi imense de date ce, din nevoia de a fi analizate cât mai detaliat şi mai rapid pentru a anticipa comportamente, vor conduce la creşterea importanţei instrumentelor analitice şi a tehnologiilor ce facilitează aceste analize (previziunile 6, 7, 8).

    Este deja o realitate faptul că dispozitivele mobile pot să culeagă date individuale (de pildă locaţia geografică) şi de comportament ale utilizatorilor în aşa fel încât să le ofere acestora o experienţă individualizată bazată pe preferinţe şi opţiuni anterioare. Gartner crede că oportunitatea ca aceste date să fie folosite pe scară largă şi pentru scopuri comerciale este prea mare pentru a fi ratată şi vede în această oportunitate un factor major de creştere pentru tehnologiile de data warehousing pe viitor. Eu aş adăuga că la creşterea produselor analitice de date nu vor contribui doar datele “retail” ale potenţialilor consumatori, ci şi depozitele de date organizaţionale mereu în creştere, bazele de date ce întreţin sistemele informatice ale companiilor.

  • Anatomia unui succes – studiu de caz: Groupon

    Dincolo de faptul că a fost un real succes, despre listarea recentă la bursă a Groupon se spune că este totodată o dezamăgire. Nimic de zis, nu e deloc puţin lucru să reuşeşti a doua cea mai mare listare la bursă din rândul companiilor americane de tehnologie de la Google încoace, la fel cum nici faptul că afacerea cu reduceri de grup a avut o capitalizare de piaţă de 16,5 miliarde de dolari (aproape 12 miliarde de euro) nu este de neglijat. Aşteptările au fost însă mult mai ridicate, dat fiind că atunci când s-au făcut primele demersuri pentru listare Groupon miza pe o valoare cuprinsă între 20 şi 30 de miliarde de dolari (14,5-21,8 miliarde de euro). “Compania cu siguranţă n-a vrut să vândă acţiunile la un asemenea nivel”, apreciază David Menlow, preşedintele IPOfinancial.

    Alţii spun însă că Groupon a avut foarte mare noroc cu această listare. Pe de-o parte, compania încă poate fi considerată un start-up. Ideea a ceea ce avea să devină mai târziu Groupon i-a venit lui Andrew Mason în 2006, pornind de la o frustrare de-a lui legată de încercarea eşuată de a încheia înainte de vreme un contract de servicii de telefonie mobilă. “M-am gândit atunci că un număr mare de oameni cu aceeaşi problemă s-ar putea folosi de avantajul puterii colective pentru a rezolva mult mai uşor problema”, a spus Mason. Doi ani mai târziu antreprenorul atrăgea o investiţie de aproape cinci milioane de dolari (3,6 milioane de euro) şi pornea Groupon, un business care a avut de atunci o ascensiune fulminantă, devenind cel mai mare de acest gen din lume. Modelul de business n-a avut însă suficient timp să fie confirmat pe termen lung, lucru care a determinat reticenţa multor investitori. De altfel, tocmai astfel de nelinişti au dus la amânarea cu câteva luni a listării la bursă.

    Pe de altă parte, Groupon este poate cea mai clonată idee de afaceri din lume. În ultimii ani site-urile care vând cupoane de reduceri au apărut asemenea ciupercilor după ploaie. Numai în România, de pildă, unde Groupon are deja operaţiuni directe, numărul de astfel de afaceri a crescut de la nici 25 la începutul acestui an la 95 în iulie, potrivit unui raport realizat de agregatorul de oferte Redutti.ro, cifră care cu siguranţă a depăşit între timp suta. O dovadă în plus că afacerea Groupon nu stă pe piloni chiar atât de solizi şi poate fi dărâmată oricând de un competitor mai abil, cu atât mai mult cu cât nici nu a reuşit încă să fie profitabilă.

    “Multe companii de IT din lume se copiază între ele într-o măsură sau alta. Şi modelul Groupon este uşor de replicat, dar businessul are două argumente majore în avantajul său”, apreciază Răzvan Paşol, directorul general al Intercapital Invest, făcând referire la faptul că e prima afacere care a ocupat în mod vizibil piaţa de astfel de oferte şi că a atins o dimensiune mai greu de clătinat. Cu atât mai mult cu cât veniturile companiei au crescut de la 3,3 milioane de dolari în al doilea trimestru din 2009 la 644 de milioane de dolari în primele trei luni din 2011. Groupon s-a extins totodată pe foarte multe pieţe şi a crescut nu doar numărul de abonaţi din toată lumea, de la 152.000 în iunie 2009 la 83 de milioane în luna martie a acestui an, dar şi comercianţii care oferă cupoane de reduceri, de la 212 în urmă cu doi ani la 56.781 în prezent.

  • Piaţa de jocuri şi console şi semnele de maturizare

    cercăm să-i luăm prin surprindere prin stânga, dar va trebui să ne acoperiţi de la etajele superioare ale clădirii.” Cinci pasionaţi de jocuri video îşi conturau weekendul trecut cea mai bună strategie de atac împotriva competitorilor. În total, şaisprezece echipe au scos armele şi au încercat să-şi demonstreze abilităţile la Counter Strike, pentru cunoscători unul dintre cele mai longevive jocuri din industria locală, care ţinea nenumăraţi băieţi de liceu în internet cafe-uri cel puţin câteva ore odată acum un deceniu. A urmat şi un campionat de Starcraft 2, iar la finalul zilei s-au ales primii semifinalişti. Opt dintre echipe au continuat însă luptele virtuale şi duminică, întrecându-se de astă dată cu gameri din Serbia, Bulgaria, Bosnia, Croaţia şi Ungaria.

    S-a întâmplat la DreamHack Balkan, competiţia în materie de jocuri pe calculator pentru calificările regionale care va trimite două echipe în Suedia, în iarnă, la evenimentul internaţional desfăşurat de mai bine de 17 ani, dar niciodată cu participanţi din România. Piaţa locală de jocuri video a devenit acum suficient de interesantă la nivel internaţional încât să se plaseze pe harta europeană a jocurilor şi să fie luată în calcul pentru o competiţie unde în fiecare an sunt conectaţi la reţea şi se joacă în acelaşi timp cel puţin 12.000 de pasionaţi de jocuri.

    Cu siguranţă, a contat faptul că afacerile în domeniu s-au majorat de la an la an chiar şi în ultima perioadă, iar afacerile companiilor din domeniu au fost poate cele mai rezistente la criză din întreaga economie. “Anul acesta vânzările de console şi jocuri video ar trebui să ajungă la 20 de milioane de euro, în creştere faţă de nivelul de 16 milioane de euro înregistrat anul trecut”, estimează Silviu Stroie, directorul general al ComputerGames, care distribuie în România o serie de jocuri printre care şi Counter Strike şi care a organizat DreamHack Balkan. “Încă este o piaţă mică, departe de Polonia sau Cehia, dar este pe drumul cel bun”, spune Stroie.

    Jocurile au devenit în ultimii ani cea mai ieftină formă de divertisment şi, odată cu adâncirea recesiunii, au apărut şi noi segmente de consumatori cu posibilităţi financiare mai mari decât ale adolescenţilor care formau în mod tradiţional publicul ţintă al companiilor din domeniu. Aşa se explică şi avansul de până acum al industriei care ar putea fi chiar mai mare dacă “rata pirateriei n-ar fi de 90-95%”, după apecierea directorului general al ComputerGames. Acum, aproximativ trei milioane de români alocă cel puţin o dată pe săptămână timp pentru a se juca, indiferent dacă pe consolă sau pe calculator ori jocuri de strategie, de ocazie sau online, iar dintre ei, în jur de 100.000 fac acest lucru în fiecare zi.

  • iPhone 4S, lansat oficial în România (GALERIE FOTO)

  • Cu biroul în buzunar: tableta de business de la Cisco

    “Am 50 de oameni în subordine în lume şi doar doi sunt acum cu mine. Ceilalţi 48 sunt la sute sau mii de kilometri distanţă. E mult mai uşor pentru mine să am o comunicare concisă, eficientă şi reală când îi şi văd”, spunea în vară, la Las Vegas, Doug Webster, directorul de marketing al Cisco, cu prilejul prezentării tabletei de business. Patru luni mai târziu, Cius ajungea în birourile din Piaţa Victoriei ale companiei, iar şefii Cisco de la Bucureşti mizează pe cartea mobilităţii video pentru creşterea vânzărilor.

    Studiile realizate peste Ocean stau însă la baza dezvoltării noului produs. Astfel, videoconferinţele de afaceri sunt prognozate să crească de şase ori între 2010 şi 2015, de două ori mai mult decât traficul IP de afaceri general. Apoi, extinderea soluţiilor de comunicaţii unificate la nivelul unei companii poate duce la două ore de productivitate câştigată în fiecare zi. Până în 2012, conform Gartner, 40% dintre companii îşi vor satisface necesităţile de comunicare prin intermediul unui amalgam de aplicaţii locale în cloud.

    Dacă privim dinspre angajat, studiile arată că trei din cinci consideră că birourile nu sunt neapărat necesare pentru a fi productiv şi eficient. În plus, numărul celor care vor să-şi folosească tabletele şi telefoanele inteligente la serviciu e în continuă creştere, în timp ce 46% dintre companii permit accesul cu dispozitive personale în interiorul companiei. Interconectarea cu sistemul de teleprezenţă Cisco este una din caracteristicile tabletei, care permite astfel apeluri video de înaltă calitate şi participarea la întâlniri virtuale video, spun oficialii companiei, precizând că prezenţa sistemului de videoconferinţă TelePresence nu e obligatorie pentru funcţionarea tabletei în mediul de business deoarece celelalte aplicaţii rămân totuşi funcţionale.

    “Mediul de afaceri adoptă din ce în ce mai multe aplicaţii destinate uzului personal, iar tableta Cius e construită pentru nevoi specifice mediului de lucru corporatist – comunicaţii video de înaltă definiţie, colaborare, virtualizare desktop şi cloud, securitate şi mobilitate”, declară Cristian Popescu, directorul general al Cisco România.

    La un an şi jumătate de la apariţia tabletei PC, care a revoluţionat complet tehnologia, concurenţa Apple mizează pe atributele menite să o diferenţieze de gadgetul de timp liber, folosit mai mult pentru distracţie decât pentru a face afaceri. Dimensiunea business şi comunicarea video vor să transforme Cius în iPad-ul corporatiştilor, iar cartea pe care mizează Cisco are toate şansele să fie una câştigătoare.

  • DSLR-ul Canon EOS-1D X – mai scump decât un Logan

    Noul EOS-1D X va fi vârful de gamă al DSLR-urilor Canon şi va înlocui atât modelul EOS-1Ds Mark III cât şi EOS-1D Mark IV, fiind echipat cu un senzor CMOS full-frame de 18 Mpx, înregistrare video full HD şi un număr de 12 cadre pe secundă. Canon promite că acest senzor va avea cel mai mic nivel de zgomot de imagine întâlnit până acum. Aparatul va avea două procesoare de imagine Dual DIGIC 5plus, cu o conversie analog-digitală pe 14 biţi şi o viteză de 12 cadre pe secundă.

    Merită menţionat şi faptul că pe lângă cele două procesoare pentru imagini camera dispune şi de un procesor DIGIC 4 pentru măsurarea luminii şi pentru autofocalizare. O altă noutate este un nou motor de curăţare a prafului de pe senzor – Ultrasonic Wave Motion Cleaning. Modelul va avea o plajă ISO foarte mare, între 100 şi 51.200, cu posibilităţi de coborâre a nivelului de sensibilitate la 50 sau a creşterii până la 102.400 (H1) si 204.800 (H2).

    EOS-1D X va avea încorporat cel mai sofisticat sistem de autofocalizare a unui aparat DSLR făcut vreodată de Canon, pe 61 de puncte. Alături de standardele “clasice” de 1.080p la 24 fps sau 30 fps şi 720p la 60 fps, înregistrate în h.264, Canon a reuşit să crească timpul de înregistrare până la 29 de minute şi 59 de secunde, camera generând un nou clip video în momentul în care atinge limita de 4 GB.

    Veţi mai putea găsi la EOS-1D X un port gigabit care vă va permite să folosiţi aparatul pe post de server FTP, însă dacă veţi dori Wi-Fi, va trebui să cumpăraţi un accesoriu separat.

    Durata de viaţă a declanşatorului va fi de 400.000 de cicluri, iar body-ul va avea 2 slot-uri de carduri UDMA-7 CF. Corpul aparatului va fi din acelasi şasiu din magneziu întâlnit la 1D Mark IV, alături de acelaşi display LCD de 3,2 inchi LCD.Canon EOS-1D X va fi lansat în luna martie 2012 şi va fi vândut numai “body” la un preţ de 6.800 de dolari.

  • Povestea din culisele plecării şefului HP

    “Când l-am cunoscut pe Steve Kirby în India, în Bangalore, în septembrie 2010, vestea numirii lui Leo Apotheker în poziţia de CEO al Hewlett-Packard (HP) era încă fierbinte. Postul de la HP rămăsese vacant după plecarea precipitată a lui Mark Hurd, în urma unui scandal sexual despre care a curs multă cerneală în presa de specialitate. Steve, un tip cu totul special care a lucrat în proiecte din cele mai bizare ori în cele mai scorţoase locuri, venise în India ca trainer al unui program de iniţiere în universul arhitecturii IT a un grup de consultanţi indieni şi români, printre care mă număram şi eu. Şi, pe lângă activitatea de trainer ocazional, lucra pentru SAP, ca guru al Enterprise Architecture Framework (EAF).

    Steve l-a cunoscut pe Leo Apotheker pe când acesta era CEO la SAP şi l-a ajutat pe acesta să pună în practică unul dintre pilonii strategici esenţiali ai viziunii de CEO a acestuia: acela de a conduce o organizaţie cu un IT limpede şi uşor de înţeles. La o organizaţie de 50.000 de angajaţi, e lesne de înţeles că pot apărea complicaţii. Kirby mi-l descria în septembrie 2010 pe Apotheker ca fiind un “street fighter”, un luptător de stradă. Îi aprecia dorinţa de claritate de la SAP şi deplângea suita de evenimente şi decizii nefericite ce conduseseră, accentuate şi de criza financiară globală explodată în septembrie 2008, la îndepărtarea sa din funcţia de CEO al SAP în februarie 2010. Era însă încântat de instinctul lui de supravieţuitor.

    Leo Apotheker şi-a început lunga carieră la SAP în 1988, unde şi-a câştigat respectul ca fondator şi CEO, în anii ’90, al filialelor din Franţa şi Belgia. A fost promovat în 1999 ca şef al operaţiunilor SAP pe întreaga zonă europeană, poziţie în care a rămas doar trei ani, devenind apoi membru al board-ului SAP, responsabil pentru relaţii cu clienţii şi operaţiuni globale. Din această perioadă i se trage probabil imaginea de “street fighter”, probabil din maniera directă şi eficientă în care a condus şi disciplinat una dintre cele mai bune echipe de vânzări din istorie. Membru al board-ului SAP din 2002, Leo Apotheker a fost desemnat co-CEO şi succesor oficial al lui Henning Kagermann în aprilie 2008, într-unul dintre cele mai elegante procese de predare a ştafetei din industria IT din zilele noastre. A preluat funcţia de CEO deplin în mai 2009, la expirarea contractului neprelungit al lui Henning Kagermann.

    Poate fi contextul crizei explodate în septembrie 2008, cea care a perturbat strategiile atâtor companii şi finanţele a ţări întregi, motivul principal pentru care perioada de aproape doi ani ai lui Apotheker în fruntea SAP a fost văzută atât intern, cât şi extern ca doi ani nefaşti şi lipsiţi de viziune. Întâi intern, decizia de a tăia costurile pentru controlul profitabilităţii nu avea cum să fie văzută cu ochi buni de angajaţi. Apoi, decizia de a creşte taxele de mentenanţă pentru soluţiile din SAP BusinessSuite a creat fricţiuni cu clienţii, asociaţi în grupuri de utilizatori foarte active şi critice, atât în America, cât şi în Germania. Incapacitatea de a aduce pe piaţă în timp util un produs viabil de Software-as-a-Service, într-o piaţă puternic influenţată de paradigma Cloud Computing a arătat o oarecare lipsă de viziune strategică. Toate acestea, corelate, au trădat o orientare prea accentuată spre vânzări, în detrimentul strategiilor pe termen lung.

  • Cum a ajuns în România cel mai puternic manager din telecom (VIDEO)

    Theocharopoulos este aşadar responsabil de afacerile cumulate de aproape 1,2 de miliarde de euro ale celor doi operatori cu acelaşi acţionar, cu 200 de milioane de euro mai mult decât Orange, liderul pieţei telecom. Cosmote şi Romtelecom au avut anul trecut un profit operaţional de peste 228 de milioane de euro şi numără împreună 9.300 de angajaţi.

  • Spaima balonului de săpun

    Întâmplările care au descris în ultima perioadă peisajul din Silicon Valley prevestesc din mai multe puncte de vedere o nouă bulă dotcom. Frenezia din lumea tehnologiei, în special din jurul companiilor de social media, s-a tradus în ultima perioadă în planuri de listare la bursă şi finanţări fabuloase din partea investitorilor – afaceri de acest gen au înghiţit numai în al doilea trimestru al anului 2,3 miliarde de dolari, mai mult decât în oricare alte trei luni cumulate din ultimul deceniu. Şi de aici până la evaluările şi aşteptările de creştere foarte ridicate şi chiar nerealiste pentru afacerile de internet n-a mai fost decât un singur pas.

    La începutul acestui an, spre exemplu, Facebook era evaluată la 50 de miliarde de dolari în baza vânzării unui pachet de acţiuni din companie, peste companii precum Ford, Boeing sau Nokia şi de zece ori mai mult decât cifra din 2008. Acum, reţeaua de socializare a lui Mark Zuckerberg valorează chiar spre dublu, mai ales în perspectiva unei potenţiale listări la bursă care ar fi trebuit să se întâmple în toamna acestui an, dar a fost amânată pentru 2012. Cifra este considerată însă de analişti mult prea mare chiar şi pentru o companie cu 750 de milioane de utilizatori, date fiind veniturile estimate la puţin peste patru miliarde de dolari anul acesta, de câteva zeci de ori mai mici decât presupusa valoare a Facebook.

    Mai toate companiile din domeniul social media sunt în prezent în aceeaşi situaţie. Nume precum LinkedIn, Twitter şi Groupon iau în calcul sau au pus deja în aplicare planuri de listare la bursă şi sunt evaluate la sume extraordinar de mari. Groupon, de pildă, cel mai mare site de cupoane de reduceri din lume, avea în urmă cu nici şase luni, cu ocazia discuţiilor despre o potenţială listare, o valoare de aproximativ 25 de miliarde de dolari, spre satisfacţia investitorilor. Acum însă, valoarea este apreciată mai degrabă undeva între trei şi şase miliarde de dolari, sub oferta de şase miliarde de dolari a Google pe care Groupon a refuzat-o anul trecut. Iar planurile de listare pe bursă va trebui probabil amânate pentru un moment mai prielnic din punct de vedere financiar pentru companie.

    “Fereastra listărilor la bursă pare totuşi să se închidă”, scria recent pe Twitter un investitor. Preţurile tot mai mici ale acţiunilor şi lipsa profiturilor a făcut din startup-urile fierbinţi de tehnologie companii în care nu mulţi mai vor să investească. Este de altfel singurul indiciu că un posibil crah dotcom este deocamdată evitat, în contextul în care exuberanţa investitorilor şi sumele foarte mari de bani direcţionate către companii de tehnologie, cu precădere din domeniul social media, au indicat exact contrariul. Pe de altă parte însă, nu este neapărat nevoie de listări la bursă, susţin cei care se tem de un nou “bubble”, ci pur şi simplu de investitori dispuşi să plătească acum mult peste valoarea companiilor, fără să realizeze că evaluările sunt nerealiste şi că la un moment dat ar putea pierde foarte mult de pe urma acestor investiţii.

    Iar Twitter ar putea fi unul dintre cele mai bune exemple pentru investiţiile iraţionale din ultima vreme. Compania fondată în urmă cu doar cinci ani, care de-abia generează venituri, ca să nu mai vorbim de profit, a atras anul trecut o finanţare pe baza unei evaluări la 3,7 miliarde de dolari, scenariu care s-a repetat şi anul acesta, cu diferenţa că valoarea era deja de 8 miliarde de dolari. Şi asta pentru o companie fără un model de business şi cu un serviciu pe care nu mulţi îl înţeleg, care, dacă ar fi listată la bursă cu un multiplu al profiturilor de 15, ideal, cum se întâmplă, de exemplu, în cazul Apple, ar trebui să aibă un profit de cel puţin 500 de milioane de dolari aşa încât valoarea să fie justificată.

    Un eventual crah dotcom ar fi acum mult mai dăunător decât cel din 2001. Atunci, investiţiile fabuloase erau dispersate în mod echilibrat în companii de internet, dar acum sunt concentrate aproape în totalitate pe social media. Ca şi în urmă cu zece ani, în lipsa unor modele de business, bula de săpun are la bază o noţiune vagă a ceea ce ar putea fi, la acea vreme internetul, iar acum zona de socializare. Taberele sunt însă destul de împărţite deocamdată. O bună parte dintre analişti văd iminenţa unui crah în creşterea din ultimii ani de criză a numărului de companii de tehnologie listate la bursă şi în investiţiile nejustificate atrase. Cei mai mulţi speră însă că tocmai temperarea din acest an a celor doi indicatori ar putea feri internetul de următoarea bulă dotcom.

  • Povestea celui mai puternic manager din telecom (VIDEO)

    Theocharopoulos este aşadar responsabil de afacerile cumulate de aproape 1,2 de miliarde de euro ale celor doi operatori cu acelaşi acţionar, cu 200 de milioane de euro mai mult decât Orange, liderul pieţei telecom. Cosmote şi Romtelecom au avut anul trecut un profit operaţional de peste 228 de milioane de euro şi numără împreună 9.300 de angajaţi.