BusinessMagazin

Category: Business Hi-Tech

Știri și articole interesante din afacerile în domeniul Hi-Tech – informații din domeniul IT, comunicații și altele

  • Telefoane mobile de top – sezonul toamnă-iarnă 2012

    Apple iPhone 5
    Blamat de mulţi, iPhone 5 se bucură de o imensă popularitate pe piaţa internaţională, dar şi în România, unde cu greu poate fi găsit în stocurile magazinelor, în ciuda faptului că este cel mai scump dintre dispozitivele prezente în această listă.
    iPhone 5 este un terminal foarte uşor, subţire şi comod de utilizat. În plus, estetic este probabil unul dintre cele mai arătoase jucării mobile create vreodată. Ecranul de doar 4 inchi, ceva mai alungit decât cel întâlnit pe generaţiile anterioare de telefoane Apple, îl face confortabil de ţinut în mână şi utilizat, iar performanţele sale nu sunt cu nimic mai prejos decât cele oferite de competitori, chiar dacă pe hârtie, iPhone-ul pare inferior.
    Desigur, există unele neajunsuri remarcate de utilizatori, precum extrem de controversata aplicaţie Apple Maps sau carcasa ce se zgârie uşor, însă atunci când vine vorba de aplicaţii de calitate şi uşurinţa în utilizare, ecosistemul iOS este încă pentru mulţi dintre noi referinţa în domeniu.

    Samsung Galaxy S3
    Cel mai popular telefon de top ce rulează Android, Galaxy S3 este la rândul său un terminal cu preţ destul de piperat, însă unul bine primit în România.
    Spre deosebire de iPhone, este mai mare şi mai greu, în primul rând datorită ecranului de 4,8 inchi pe care îl oferă, ecran ce se va dovedi util atât în utilizarea de zi cu zi, dar mai ales atunci când veţi folosi SGS 3-ul ca dispozitiv multimedia pentru filme şi jocuri.
    Pe de altă parte, datorită dimensiunilor sale, SGS 3-ul este destul de dificil de utilizat cu o singură mână şi nu va încăpea în orice buzunar, neajunsuri pe care unii dintre voi le vor accepta destul de greu. Însă, cu excepţia iPhone, toate smartphone-urile de top ale momentului sunt voluminoase, oferind ecrane de mari dimensiuni.
    Desigur, ar mai putea fi multe de zis despre Samsung-ul Galaxy S3. Este puternic, rulează fluent Android-ul şi aplicaţiile uzuale, oferă o cameră foto de calitate şi o autonomie peste media clasei, iar acestea sunt doar câteva dintre calităţile acestui dispozitiv.

    Samsung Galaxy Note 2
    Când vine vorba însă despre performanţe, durată de viaţă a bateriei sau ecran de mari dimensiuni, Galaxy Note-ul 2 al celor de la Samsung este telefonul ce ar trebui să vă apară în faţa ochilor.
    Cu un ecran de 5,5 inchi, Note-ul 2 este un monstru, fiind semnificativ mai mare decât orice alt telefon menţionat în această listă. Este şi destul de greu, cântărind aproximativ 180 de grame.
    Astfel, Note-ul 2 nu este un terminal pentru oricine, însă cei ce se pot obişnui cu dimensiunile sale vor avea un telefon excelent, unul foarte rapid, ce rulează Android 4.1 JellyBean, dotat cu o cameră foto performantă şi o baterie de mari dimensiuni, ce permite chiar şi două zile de utilizare intensă a dispozitivului. În plus, Samsung echipează Note-ul cu un stylus ce vă va permite să luaţi notiţe sau să desenaţi direct pe ecranul telefonului.
    În ceea ce priveşte preţul Note-ului 2, acesta se situează între cel al iPhone-ului 5 şi cel al Samsung-ului GS 3.

    HTC One X plus
    Vârful de gamă al celor de la HTC îşi va face apariţia în scurtă vreme în magazine şi promite să fie unul dintre cele mai rapide telefoane cu Android ale momentului. Va rula Android 4.1, va oferi o cameră de 8 MPx şi va avea un ecran de 4,7 inchi ce doreşte să trimită la colţ ecranele competitorilor.
    Rămâne de văzut dacă cei de la HTC vor reuşi să facă faţă promisiunilor. Cert este că un update al modelului One X lansat în primăvara lui 2012 era de aşteptat, iar versiunea One Xplus, nefiind o schimbare radicală, îmbunătăţeşte câteva dintre detaliile pe care utilizatorii le-au reproşat primului model, precum bateria prea mică, de exemplu, păstrând elementele apreciate, precum sistemul de sunet BeatsAudio sau carcasa din policarbonat.
    În plus, cei de la HTC ne pregătesc şi alte terminale de top, precum mult aşteptatul HTC Deluxe, un model dotat cu ecran Full HD, ce se găseşte deja pe piaţa americană sub denumirea HTC DROID DNA.

    Sony Xperia T
    Xperia T este terminalul de top al celor de la Sony în acest moment, un dispozitiv puternic, axat pe design, fără a face însă rabat în privinţa celorlalte aspecte importante pentru un terminal modern.
    Xperia T vine echipat cu un ecran de 4,55 inchi, o cameră foto de 13 MPx şi hardware performant. Autonomia sa lasă însă de dorit, dar pe de altă parte, modelul celor de la Sony are şi un preţ competitiv, sub cel al concurenţilor direcţi.
    Cert este că Xperia T este telefonul lui James Bond în ultimul film din celebra serie, însă atunci când este comparat cu modelele de top ale concurenţilor, există câteva aspecte unde Sony mai are de progresat. Cei de la Sony promit însă să ne impresioneze la începutul lui 2013, când vor lansa probabil un succesor al Xperia T.

    Nokia Lumia 920
    Lumia 920 este port-stindardul ecosistemului Windows Phone 8, dezvoltat de către Microsoft.
    Pe scurt, el înglobează tot ce au mai bun cele două companii în materie de tehnologie mobilă.
    Lumia 920 este un terminal masiv ce va atârna destul de greu în buzunar, însă unul ce lasă impresia de robusteţe. Este echipat cu hardware de top, un ecran ClearBlack de 4,5 inchi şi promite autonomie peste media clasei. Însă atuurile din mâneca sa sunt camera foto/video PureView cu stabilizare optică şi performanţe excelente în lumină scăzută, precum şi aplicaţiile dezvoltate de Nokia, printre care Maps sau Drive. OS-ul Windows Phone 8 şi mai ales ecosistemul din jurul său mai au însă mult de recuperat în faţa iOS sau Android.

    Citiţi mai multe articole ale lui Andrei Mihai Gîrbea pe http://www.andreigirbea.com/

  • Apple iPad Mini – mai portabil şi aproape la fel de bun

    Îl folosesc deja de câteva zile şi trebuie să recunosc că îmi place şi mă dezamăgeşte în acelaşi timp. Per total, iPad-ul Mini este o tabletă foarte bună, uşoară, compactă şi capabilă să ofere în prezent deplina experienţă a ecosistemului iOS. Pe de altă parte, cei de la Apple au făcut compromisuri cu noua tabletă, unele dintre ele destul de greu de acceptat.

    Totuşi, mă declar fericit că am reuşit să scap de vreo 300 de grame din geantă, acum că Mini-ul înlocuieşte iPad-ul cel mare în periplurile zilnice. Nu sunt multe, dar contează, şi câteva sute de ici, câteva de colo, se adună. Sunt la fel de fericit că pot acum utiliza tableta cu o singură mână fără a obosi uşor. Sunt mulţumit şi că marginile tabletei sunt acum rotunjite şi nu mă mai incomodează atunci când apuc tableta. Dar acestea sunt doar mulţumirile mele, voi poate veţi aprecia mai mult silueta subţire a Mini-ului, ce măsoară doar 7 mm, construcţia solidă şi aspectul plăcut.

    Trecând peste înfăţişare, îmi place faptul că iPad-ul compact are totuşi un ecran suficient de lat pentru a fi utilizabil şi mai ales unul în format 4:3, ce îmi permite să îl folosesc în mod Portrait, pentru citit, editat texte şi navigat pe internet. E drept, pentru filme un ecran 16:9 e de apreciat, dar eu cred că nu am văzut 3 filme pe iPad în ultimii 2 ani. Pe de altă parte, ochiul meu obişnuit deja cu Retina Display-ul a dibuit imediat pixelii pe la colţurile literelor, dar poate voi nu veţi fi la fel de chiţibuşari. Cert este că ecranul iPad-ului Mini este bun, luminos, capabil să redea culori vii, însă rezoluţia de doar 1.024 x 768 px este depăşită şi limitele sale sunt vizibile mai ales atunci când vreţi să citiţi texte.

    Experienţa utilizării zilnice este cea care face o tabletă un succes sau un eşec lamentabil, iar din acest punct de vedere nu mă pot plânge de iPad-ul Mini. Rulează iOS 6 pe un hardware puţin învechit, însă în utilizarea zilnică mai niciodată nu veţi simţi acest lucru. Cel puţin nu în prezent. E drept, noul iPad Retina Display este mai rapid cam din orice punct de vedere, însă diferenţele de fracţiuni de secundă ce merg spre câteva secunde în realizarea task-urilor de bază nu sunt pentru mine o problemă reală.

    Altfel, ipad-ul se achită cu brio de toate îndatoririle, rulează conţinut multimedia, cele mai moderne jocuri şi este compatibil cu toate aplicaţiile din App Store, unde oferta impresionează prin varietate şi calitate. În plus, autonomia depăşeşte 10 ore în utilizarea uzuală medie şi poate urca vertiginos în cazul utilizării sporadice. Aşadar, iPad-ul Mini face ceea ce trebuie să facă o tabletă în acest moment, este solid construit, uşor şi nu face rabat atunci când vine vorba de durata de viaţă a bateriei. În plus, oferă camere foto, una pe faţă şi una pe spate, sistem audio peste media clasei şi este disponibil şi în versiune 4G.

    Aşadar, există multe lucruri pe care nu aveţi cum să nu le apreciaţi la tableta aceasta. Există totuşi un aspect la care s-ar putea să strâmbaţi din nas: preţul. Versiunea de bază a iPad-ului Mini porneşte de la 1.650 de lei, iar modelul cel mai ieftin cu 4G costă circa 2.300 de lei. Astfel, în ciuda tuturor părţilor pozitive enumerate mai sus, iPad-ul Mini rămâne un produs scump pentru piaţa românească. Însă în condiţiile în care tabletele cele mai populare in magazinele online nu depăşesc 1.000 de lei, iar slate-uri precum Nexus-ul 7 reprezintă o soluţie cu caracteristici în mare parte asemănătoare, dar un preţ semnificativ mai mic, rămâne de văzut cât de bine se va vinde iPad-ul Mini în România.

    Una peste alta, eu sunt în general mulţumit de iPad-ul Mini, chiar dacă mi-ar fi plăcut un ecran cu rezoluţie superioară şi poate hardware ceva mai performant, pentru a fi sigur că tableta va rula impecabil aplicaţiile şi update-urile de software ce vor fi lansate în viitor. Însă sunt conştient că acestea ar fi adus după sine diverse consecinţe negative: fie creşterea preţului, fie diminuarea autonomiei, fie creşterea dimensiunilor tabletei, fie toate acestea la un loc.

    Mai mult, nu văd iPad-ul Mini ca un competitor pentru tabletele ieftine, îl consider însă o bună alternativă portabilă la iPad-urile Retina Display, o tabletă excelentă pentru călătorii şi nu numai, care funcţionează în majoritatea cazurilor ireproşabil şi oferă acces la o colecţie impresionantă de aplicaţii şi conţinut ce poate fi accesat legal. Desigur, dacă doriţi o tabletă pentru utilizare sporadică sau pentru a o transforma într-un dispozitiv multimedia, există pe piaţă modele cu un mai bun raport preţ-performanţe, precum Nexus-ul 7 de care vă vorbeam mai sus, unele tablete Samsung şi poate şi modelele construite sub brand autohton de cei de la Evolio sau Allview. Însă dacă doriţi un iPad mai mic sau un iPad mai ieftin, noul Mini este cu siguranţă soluţia demnă de luat în seamă.

    Citiţi mai multe articole ale lui Andrei Mihai Gîrbea pe http://www.andreigirbea.com/

  • Big data. Cum, cine şi cu ce gestionează 2,7 zettabytes de date?

    BOGDAN CIOC ESTE CONSULTING MANAGER, NEAR SHORE CENTER ROMANIA, SAP CONSULTING IN CADRUL SAP ROMANIA

    IBM, ANGAJATORUL LUI CODD, construise – pe baza cercetărilor acestuia din anii ’70 – prima versiune a unui aşa-numit System R, primul prototip al unui SGBD “relaţional”. Din cauza luptelor politice interne, o fatalitate inerentă organizaţiilor mari, se pare, şi a temerilor legate de canibalizarea propriilor produse similare (nu relaţionale, ci ierarhice) pe care deja le comercializa, IBM a ignorat potenţialul noii tehnologii.
    O companie tânără, mult mai agilă şi mai înfometată de succes decât IBM, a intuit corect acest potenţial. A preluat ideile lui Codd şi bazele System R (fapt ce apare documentat, de pildă, în cartea “Diferenţa dintre Dumnezeu şi Larry Ellison”, scrisă de Mike Wilson) şi a făcut istorie. Această companie se numea Relational Software Inc., devenită mai apoi Oracle.

    Modelul lui Codd era revoluţionar pentru că definea o metodă de organizare şi stocare a datelor perfect riguroasă (folosind noţiuni precum bază de date, tabelă, relaţie, cheie primară, cheie externă, restricţii de integritate ş.a.m.d.) şi introducea SQL, un limbaj standardizat şi simplu de interogare a datelor astfel organizate, care oferea aplicaţiilor care foloseau datele independenţa faţă de modul în care erau ele organizate. Limbajul SQL (Structured Query Language) a devenit, de la apariţia sa, un element nelipsit din arsenalul oricărui dezvoltator de software.

    Codd a enunţat, la începutul deceniului opt, cele treisprezece reguli familiare oricărui student în tehnologia informaţiei pentru că modelul definit de el devenise atât de popular şi de lucrativ încât, din dorinţa de a prinde o bucată din piaţă, toţi producătorii de sisteme de organizare a datelor îşi etichetau produsele drept “relaţionale”, când, în fapt, nu făceau decât să vândă vechi produse re-împachetate. Cu alte cuvinte, piaţa era în acel moment la începutul unui ciclu hype – de proaspăt avânt al bazelor de date relaţionale.

    Termenul de “ciclu hype” a fost folosit pentru prima dată de Gartner în 1995 pentru a descrie traseul pe care îl parcurg tehnologiile noi, de la momentul apariţiei până la maturizare şi adoptarea lor pe scară largă. Ca metodologie de analiză şi suport în decizie, “ciclurile hype” au şi bune şi rele. Metodologia nu este extrem de ştiinţifică şi poate induce aşteptări eronate la cei ce pot decide adoptarea unei anumite tehnologii la un moment dat. Însă oferă un comentariu viabil asupra evoluţiei istorice a tehnologiei respective.

    SĂ REVENIM ÎNSĂ CU POVESTEA LA ZILELE NOASTRE. Au trecut mai bine de treizeci de ani de la revoluţia lui Codd. Iar tehnologia inventată de el a trecut prin toate fazele ciclului Gartner. Bazele de date relaţionale au fost şi sunt folosite, de la apariţia lor, ca suport pentru larga majoritate a aplicaţiilor de business scrise de atunci. Iar beneficiarii pe termen lung ai rezultatelor acestui ciclu hype (să-l numim aşa) sunt, astăzi, în principal Oracle, Microsoft (cu SQL Server) şi IBM (prin DB2, urmaşul tardiv al System R, odată ce luptele politice s-au încheiat). Tăria sonoră a acestor nume şi succesul lor de 30 de ani şi mai bine arată clar cât de important este să te plasezi printre vizionari, cât mai aproape de momentul iniţial – şi cât de esenţial este să rezişti acolo după pragul deziluziei. Însă modelul lui Codd a fost definit înaintea internetului, a dispozitivelor mobile şi a reţelelor sociale. Şi, din acest motiv, astăzi îşi arată limitele. În zilele noastre cantitatea de date ce se cere stocată şi explorată este cu multe ordine de mărime mai mare decât la începutul anilor ’80. Mai important însă, datele de azi sunt deseori nestructurate, aşa cum vom vedea în continuare.

    Haideţi mai întâi să ne delectăm cu câteva cifre, preluate din studiul “Big data: The next frontier for innovation, competition, and productivity” al McKinsey Global Institute din mai 2011 şi din alte surse, grupate pe wikibon.org/blog/big-data-statistics/):
    – Se estimează că există 2,7 zettabytes (1021) de date în universul informaţional din jurul nostru (2012).
    – Erau 5 miliarde de telefoane mobile în uz în lume în 2010. Revoluţia smartphone-urilor amplifică exponenţial atât cantitatea, cât şi calitatea datelor (voce, SMS, trafic de internet) tranzitate şi colectate de aceste dispozitive.
    – Facebook publică în fiecare lună 30 de miliarde de elemente noi de conţinut (aprecieri, comentarii, fotografii, linkuri) şi analizează în bazele sale de date peste 30 de petabytes (1015) de date liber împărtăşite de utilizatorii săi. Aproximativ 35.000 de like-uri pentru diverse brand-uri sau firme sunt postate de utilizatorii Facebook în fiecare zi.
    – Google procesa în 2008 cu motorul său de căutare 20 de petabytes de date pe zi.
    – Utilizatorii YouTube încarcă în fiecare minut 48 de ore de conţinut video nou.
    – La începutul lui 2012 Twitter procesa zilnic aproximativ 175 de milioane de twitt-uri, care au conţinut potenţial relevant din punct de vedere comercial / statistic.
    – Wal-Mart gestionează peste un milion de tranzacţii cu clienţii săi zilnic şi stochează datele rezultate în baze de date estimate la 2,5 petabytes (1015).
    – 571 de website-uri noi sunt create în fiecare minut.

    Aceste cifre sunt desigur foarte greu de probat, fiind extrem de dinamice. Sunt însă plauzibile, iar ritmul în care datele se multiplică, mai ales, după cum am spus deja, de la apariţia dispozitivelor mobile inteligente, este exponenţial. Internetul este plin de astfel de statistici ale unui fenomen global care este încă în faza de clarificare şi care a ajuns să fie cunoscut sub denumirea generică (şi intenţionat ambiguă) de Big Data. Big Data este numele dat de specialişti provocării aduse de stocarea şi analiza cantităţilor mari de date ale zilelor noastre, activităţi care nu mai sunt posibile cu instrumentele tradiţionale folosite până acum.

  • Noul Bravia de la Sony: LED-FULL LED!

    Sony, prezentă pe segmentul de preţ de peste 10.000 de lei din magazinele de electronice cu două sau trei versiuni, în funcţie de retailer, va lansa la începutul lunii decembrie un nou model – Bravia HX950 – disponibil în două diagonale, de 55 de inci (140 de centimetri) şi 65 de inci (165 de centimetri), la preţul de 12.200 de lei, respectiv 21.200 de lei. Sony HX950 a fost prezentat iniţial la târgul IFA de la Berlin, fiind lansat ulterior pe piaţa americană şi programat pentru Europa Centrală şi de Est, inclusiv România, pentru finalul acestui an. Sunt multe de plăcut la noul televizor însă componenta de rezistenţă, despre care niponii susţin că oferă “cea mai bună imagine pe care au creat-o vreodată” este ecranul Full LED, tehnologie despre care susţineau în luna octombrie că “este unică pe piaţa locală”. Full LED înseamnă că mai multe diode emitente de lumină (LED) sunt dispuse uniform pe toată suprafaţa ecranului, spre deosebire de generaţiile anterioare, unde erau plasate pe două sau patru laturi, aşezare care le permite ca în cazul unei imagini mai întunecate, să reducă luminozitatea independent doar pe o anumită porţiune din ecran, generând astfel un contrast mai bun.

    Tot la capitolul ecran, japonezii au menţinut tradiţia de la modelele de top precedente şi au proiectat şi ecranul de la HX950 din Gorilla Glass, sticla rezistentă folosită la cele mai cunoscute modele de smartphone-uri sau tablete PC. Totodată, noul ecran are capacitatea de adaptare a intensităţii luminoase la lumina ambientală, o funcţie întâlnită la smartphone-urile şi tabletele PC, utilă mai ales în vizionările îndelungate. Capacităţile SMART TV de pe HX950 trec cu brio probe precum conectivitatea, funcţiile de programare sau restricţionare sau acces la internet, transfer wireless, comandă prin intermediul unei tablete sau telefon. Una dintre cele mai interesante posibilităţi oferite de Sony este vizionarea unor concerte sau evenimente dedicate programate anterior, televizate doar pe această platformă.

    Vizionarea conţinutului tridimensional se face prin intermediul unui sistem 3D activ, care oferă o imagine ireproşabilă chiar şi în conversia din 2D în 3D, însă la acest nivel de preţ este practic de aşteptat ca imaginea să fie de primă mână. Producătorul a păstrat de la modelele anterioare de top funcţiile vedetă, cum este procesorul grafic X-Reality PRO, un dublu-cip care optimizează calitatea oricărui conţinut video cu o calitate scăzută de pe internet sau card de memorie, sau facilitatea MotionFlow, care reduce neclarităţile dintr-o imagine cauzate de o deplasare bruscă a camerei video. O tehnologie nouă la modelul HX950 este ceea ce Sony numeşte Super Bit Mapping, o inovaţie brevetată de producătorul nipon pentru demultiplicarea conţinutului multimedia într-un format care atenuează imperfecţiunile unui fişier audio-video mai vechi. În termeni de design, Sony continuă să meargă pe unghiurile drepte şi marginile bine definite, uşor retro, însă discrete. Fiecare din cele două diagonale în care este disponibil HX950 îşi va găsi loc fără probleme chiar şi într-o sufragerie dintr-un apartament cu două camere, singura problemă de spaţiu – dacă s-ar pune problema – fiind de fapt pentru cutia ambalajului, care ar da bătăi de cap şi persoanelor obişnuite să transporte pachete de la IKEA. Dacă nu este fixat pe perete, modelul stă sprijinit pe un stativ semicircular cu o margine cromată, o notă de design care diferenţiază clar modelul Sony de concurenţă, însă care vine cu un preţ: dacă lumina soarelui bate dintr-o parte, atunci se reflectă din suport fix în direcţia din care priviţi, ceea ce se poate dovedi supărător pentru o perioadă.

    Tot la capitolul îmbunătăţiri, ar mai fi câteva aspecte la care Sony ar putea să puncteze pe viitor. În primul rând, telecomanda oferită nu diferă cu nimic de un televizor plat din gama entry-level, atât la design cât şi la funcţii. Sigur, Sony oferă o aplicaţie pentru smartphone-uri, prin care televizorul poate fi comandat fără a folosi telecomanda, însă la acest nivel de preţ un consumator ar aştepta cel mai probabil măcar un pad de navigare integrat pe telecomandă, dacă nu chiar un ecran tactil.

    În al doilea rând, în ciuda unei oferte variate şi bine alimentate în materie de conţinut online accesibil direct prin platforma de SMART TV, navigarea pe internet este atât de greoaie, încât aduce aminte de metoda de trimitere a unui SMS în primii ani ai telefoniei mobile. Este adevărat că nu există încă pe piaţă un televizor cu internet care să ofere funcţiile de navigare specifice unui calculator sau unei tablete, însă este păcat că producătorii de de electronice nu au investit mai mult în dezvoltarea unei interfeţe mai prietenoase. Totodată, “universul Sony” – un ecosistem compus doar din dispozitive ale producătorului japonez care să comunice între ele extrem de uşor, de la aparate foto la căşti wireless – pe care producătorul nipon a mizat foarte mult pare încă “în lucru”. Spre exemplu, dacă aveţi o consolă Sony Play Station şi vreţi să vizionaţi un film pe format Blu-ray, îl veţi introduce în consolă, după care telecomanda televizorului nu va fi suficientă deoarece consola este controlată doar de joystick-ul Sony. Spre comparaţie, Sony a creat o aplicaţie pentru tablete care poate comanda modele de televizoare cu tub catodic produse acum 15 ani.

    Dincolo de aspectele care mai pot fi îmbunătăţite, Sony HX950 este un televizor cu o imagine etalon în piaţă, precum şi componente şi funcţii care îl vor face un concurent redutabil pe segmentul de vârf. Pe segmentul de preţ de peste 10.000 de lei de pe piaţa televizoarelor plate mai concurează producători ca Samsung, Sharp, Philips şi Panasonic.

  • SMS-ul care plăteşte cafeaua sau călătoria cu autobuzul

    “În aplicaţia de pe un smartphone, călătorii vor putea vedea de anul viitor în cât timp ajunge în staţie un autobuz, tramvai sau troleibuz, aşa cum se întâmplă în alte oraşe europene”, declară Dan Boabeş, fondatorul Simplus, companie furnizoare de servicii de plată prin SMS. Compania a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri de 5,3 milioane de euro, iar pentru 2012 Boabeş se aşteaptă la încasări de 7 milioane de euro. Pentru comparaţie, în 2008, firma, care are o profitabilitate de 12-14%, a înregistrat o cifră de afaceri de 2 milioane de euro. Cel mai mare potenţial de dezvoltare al afacerii se află tot în zona serviciilor de transport în comun, spune Boabeş, care adaugă că se află în discuţii avansate cu încă alte patru oraşe pentru introducerea plăţilor prin SMS pentru autobuze sau alte mijloace. În Bucureşti, clienţii RATB pot achita prin SMS un abonament de o zi pentru a circula pe rutele de autobuz, troleibuz şi tramvai.

    “Vindem prin SMS mai mult decât vinde RATB prin 200 de chioşcuri, numărul tranzacţiilor ridicându-se la 4-5.000 pe lună”, spune Boabeş care admite însă că abonamentul de o zi este cel mai slab produs al regiei. Tehnic, procedura este următoarea: clientul trimite un SMS cu litera “A” la 7456, primeşte un SMS cu un cod şi poate circula liniştit pe orice rută din Capitală. De la începutul anului viitor însă, călătorii vor putea achita chiar şi un singur bilet prin SMS sau îşi vor putea încărca, cu orice sumă doresc, cardurile de transport. Care va fi însă traseul banilor din telefon către cartela de călătorii? SMS-ul trimis va fi recepţionat de un server ce va transmite informaţia apoi tuturor mijloacelor de transport. Iar în momentul în care un călător va urca în autobuz, de exemplu, şi va apropia cartela de device-ul de taxare, aceasta se va încărca automat cu suma dictată prin SMS, mai puţin contravaloarea călătoriei respective.

    Tot pentru dezvoltarea serviciilor pentru transportul în comun, Simplus a achiziţionat recent platforma transporturban.ro, activă de anul trecut şi care are 30.000 de utilizatori. Platforma, explică antreprenorul, are mai multe componente, iar una dintre ele permite calcularea unei rute optime de transport între anumite puncte, iar călătorii pot afla durata medie a unui drum, de pildă. Acest serviciu poate fi accesat atât de pe calculator, cât şi de pe mobilele inteligente. De la începutul anului viitor clienţii RATB vor putea “în loc să-şi încarce cardurile la chioşc, să facă acest lucru fie din aplicaţie, unde vor putea vedea produsele ca în meniul de la restaurant, fie prin SMS, atunci când ştiu exact ce anume vor”. Or, numărul chioşcurilor la care se pot face abonamente sau achita călătoriile este de zece ori mai mic decât numărul de staţii ale mijloacelor de transport în comun în Capitală; reprezentanţi ai municipalităţii au anunţat recent că doresc să cumpere şi automate la care să poată fi încărcate cartelele.

    Miezul afacerii Simplus sunt însă SMS-urile, iar Boabeş spune că în această zonă sunt două variante de business: pasiv (“aştepţi să vină clientul la tine”) sau activ (“îl înveţi să folosească această metodă de plată”). “La început serviciile ţinteau tinerii şi pe cei înclinaţi către tehnologie, dar acum ne îndreptăm către masa largă de clienţi”, spune Boabeş, care este de formaţie inginer de telecomunicaţii şi are un MBA.
    Compania clădită de el de-a lungul anilor s-a axat pe plăţile mici, cu valori de până în zece euro, iar cea mai importantă direcţie de dezvoltare pe care o vede antreprenorul este din parteneriatele cu regiile de transport în comun. Primul pas a fost făcut în urmă cu aproape doi ani, la Alba Iulia, unde se putea plăti prin SMS călătoria cu transportul în comun, 11% din totalul plăţilor fiind făcute astfel. De-atunci, serviciul a devenit disponibil şi în Turda, Bucureşti şi, de curând, în Iaşi, iar Boabeş spune că se află în discuţii cu încă patru oraşe, cu două dintre acestea fiind chiar “avansate”.

    Boabeş a pornit afacerea în urmă cu zece ani, când a propus unei televiziuni să încaseze prin SMS-uri plata pentru dedicaţii, iar acum “15 televiziuni din România folosesc sistemul”. Simplus a dezvoltat în timp şi aplicaţii prin care se pot plăti în acelaşi fel şi cărţi, flori sau chiar cafeaua de la un aparat de tip vending. Firma are acum în jur de 2.000 de parteneri care folosesc soluţia de plată Simplus, piaţa de profil fiind estimată la circa 300 de milioane de euro. Prin 2006-2007 în domeniu activau în jur de 50 de firme, dar acum doar trei au, conform antreprenorului, afaceri de peste un milion de euro, iar Simplus rulează de peste două ori mai mulţi bani decât următorul plasat. Dan Boabeş a mai dezvoltat o afacere, Parlatel, cu activităţi în zona de telefonie fixă, care a fost cumpărată în 2007 de Digital Cable Systems. Cât de interesaţi sunt însă acum investitorii de o companie cu creşteri anuale de două cifre rămâne de văzut.

  • Vor fi tabletele cu Windows 8 hitul sărbătorilor de iarnă?

    Astfel, atât Microsoft, cât şi marii producători de gadgeturi au anunţat tablete ce vor rula Windows 8 şi vor fi disponibile în această toamnă. Trecând peste efortul fiecărui departament de marketing de a-şi împacheta produsele cât mai bine, pe noi, potenţialii cumpărători, ne interesează cum se vor comporta aceste dispozitive în utilizarea de zi cu zi şi cum vor răspunde ele nevoilor fiecăruia. Din capul locului trebuie să fiţi conştienţi că vor exista două familii distincte de tablete cu Windows 8.

    Primele vor fi construite pe platforme tehnice x86, asemănătoare celor întâlnite în laptopuri sau PC-uri, şi vor putea rula programele clasice cu care sunteţi obişnuiţi, însă şi unele aplicaţii optimizate pentru interfaţa tactilă. În cea de-a doua categorie se încadrează tabletele ce vor rula Windows 8 RT, versiunea SO-ului Microsoft concepută pentru platformele ARM, cele întâlnite în telefoanele şi tabletele populare ale momentului. Acestea vor putea rula doar aplicaţii special create pentru acest ecosistem.

    Diferenţele dintre cele două familii merg mult mai adânc, însă nu le vom putea analiza în cadrul acestui articol. Important de ştiut e că tabletele ce rulează Windows 8 RT vor fi mai compacte şi mai uşoare, vor oferi autonomie de top, performanţe decente atât timp cât nu sunt solicitate prea intens şi vor avea un preţ oarecum accesibil, ce va porni de la circa 500 de euro.

    De cealaltă parte, tabletele ce vor rula versiunea Pro a SO-ului Windows 8 vor fi mult mai abile şi vor putea rula aplicaţiile clasice de Windows. Oferta va fi mult mai variată, plecând de la versiuni de bază, cu procesoare Intel Atom şi un preţ accesibil, în vreme ce modelele de top construite pe platforme Intel Core iX vor trece de 1.000 de euro, însă vor oferi performanţe de top.

    Puşi în faţa alegerii dintre cele două categorii, va trebui să vă întrebaţi pentru ce doriţi exact o tabletă cu Windows 8 şi ce aşteptări aveţi de la aceasta. Pentru internet, filme, muzică şi editare ocazională de texte, tabletele cu Windows 8 RT vor fi suficiente. Dacă doriţi însă un computer performant într-un pachet portabil, versiunile PRO sunt cele ce ar trebui să vă capteze atenţia.Desigur, odată făcută această alegere, va trebui să dibuiţi tainele noului sistem de operare. Aceasta pentru că Windows-ul 8 nu este doar o redesenare a vechiului Windows 7, ci un concept nou, ce se împarte între o interfaţă clasică, de tip desktop, şi o interfaţă touch-friendly, aşa-numita Metro UI sau, mai nou, Windows UI.

    Pentru tablete, vă va interesa în primul rând a doua interfaţă, cea concepută pentru touch. Va trebui să înţelegeţi modul în care puteţi efectua diversele comenzi şi folosi gesturi pentru a realiza acţiunile uzuale şi va trebui să înţelegeţi cum au gândit cei de la Microsoft viitoarea voatră interacţiune cu dispozitivele Windows 8. Tot procesul nu este foarte intuitiv, cel puţin pe versiunile de tablete testate de mine, lipsind un ghid, un tur al noutăţilor, însă sper că acesta va fi introdus de versiunea finală a sistemului. Odată învăţate însă aceste detalii, experienţa oferită de interfaţa touch a Windows 8-ului va fi satisfăcătoare, putând concura cu cea a tabletelor cu Android sau iOS.

    Desigur, tabletele cu Windows 8 vor fi încărcate cu o serie de aplicaţii Metro standard, multe integrând serviciile Microsoft. Printre ele se remarcă clientul de mail, calendarul, hărţile Bing, jocurile din magazinul XBOX, browserul şi suita Office 2013. În cazul dispozitivelor cu Windows 8 RT, Office 2013 RT va fi preinstalat gratuit. Problema lor însă constă însă în lipsa aplicaţiilor 3rd party, în acest moment magazinul Windows fiind în mare parte pustiu sau populat cu aplicaţii de calitate îndoielnică.

    Citiţi mai multe articole ale lui Andrei Mihai Gîrbea pe http://www.andreigirbea.com/

  • Internetul de la televizor. Ce aşteptări au companiile de la noile tehnologii

    “Trebuie să găseşti supapele care să elibereze presiunea acumulată atât la nivel de job, cât şi în ce priveşte familia şi timpul personal. Cele trei pot funcţiona pe principiul vaselor comunicante: presiunea acumulată într-o zonă poate fi lăsată să iasă concentrându-te pe celelalte două”, spune calmă şefa UPC, stare cu care pare să se ghideze în afaceri, dar şi în viaţa personală.

    Desfăşurându-şi activitatea în una din cele mai competitive pieţe din Europa, Severina Pascu este una dintre puţinele femei din telecom şi îşi face timp să râdă cu poftă, dar şi să fie sobră când e cazul, personalitatea ei integrându-se într-o industrie dominată de bărbaţi: “A fi femeie în telecom reprezintă deopotrivă avantaje şi dezavantaje. Nu mă deranjează acest lucru, dimpotrivă, mi se pare fascinant; este o industrie dinamică şi cred că mi se potriveşte”.

    Pe agenda Severinei Pascu stă acum planul legat de o tehnologie pe care mărturiseşte că o aştepta de ceva timp şi care a fost lansată în urmă cu două luni în Amsterdam de grupul Liberty Global, din care face parte şi UPC: platforma Horizon. Aceasta va revoluţiona obiceiurile consumatorilor, aducând conţinutul online, programele TV, filmele şi jocurile pe aproape orice dispozitiv conectat la un router wireless. Prezentă deocamdată doar în Olanda, implementarea Horizon va ajunge mai întâi în Germania, Elveţia sau Irlanda, dar este este aşteptată şi la noi, managerul mizând pe specificul publicului român: “În România există un apetit foarte mare atât pentru noi tehnologii, cât şi pentru produse noi, fie că vorbim despre noi dispozitive, cât şi despre consumul de conţinut”. Pascu remarcă o curiozitate a românilor pentru inovaţiile tehnologice, un indicator în acest sens fiind “penetrarea smartphone-urilor, care a ajuns la 11-12% într-o piaţă destul de timidă la nivel de indicatori macroeconomici”.

    Un alt indicator pentru deschiderea mare a românilor faţă de tehnologie, a fost şi modul în care publicul s-a familiarizat cu tehnologiile 3D, HD şi cu internetul de mare viteză. Aspect care poate fi evidenţiat de performanţele date de creşterile de abonamente: “Ne aflăm într-o tendinţă crescătoare, dacă ne uităm la internet, am crescut cu 20%, dacă ne uităm la telefonie, am crescut cu 30%” – a spus Pascu referindu-se la creşterea dintr-un an, comparând luna iunie din 2012 cu aceeaşi perioadă din 2011. Iar veniturile operatorului au crescut în primele şase luni ale anului cu 2,6%, la 223 milioane de lei, de la 217 milioane de lei în al doilea semestru al anului 2011.

    Publicului îi sunt deja familiare tehnologiile 3D şi HD şi un echipament precum recorderul digital DVR, iar Pascu apreciază că “nu ne aflăm departe de trendul de la nivel european, rata de adoptare a noilor tehnologii este mai mare decât în alte ţări din regiune”. Când televizoarele 3D au apărut, au fost cumpărate înainte ca operatorii telecom să furnizeze astfel de conţinut. De aceea, CEO-ul UPC crede că “Horizon este aşteptată şi va fi primită bine de români peste aproximativ doi ani”. Ar fi o revoluţie? Severina Pascu explică: în timp ce deocamdată majoritatea publicului alege să urmărească televizorul pentru programele de televiziune şi internetul pe laptop, calculator sau alte dispozitive, Horizon înseamnă o estompare a graniţelor dintre cele două: “Există o interdependenţă între conţinutul offline şi conţinutul online, iar noua platformă aduce o întrepătrundere a acestor lumi”. Astfel, prin intermediul unei interfeţe comune, va fi posibil accesul la conţinutul preferat prin intermediul oricărui dispozitiv din casă, fie că vorbim despre un smartphone, tabletă, laptop sau televizor: “Vom putea să vedem un film la televizor, să îl oprim, iar apoi să continuăm să îl vedem pe tabletă, în bucătărie sau în grădină”. Prin selectarea unui conţinut relevant, fie că vorbim despre filme, poze, Facebook sau Twitter, privitul la micul ecran va deveni o experienţă personală, iar cipul inteligent pe care se bazează tehnologia poate să înregistreze în timp real şi să facă căutări, suportă programări de la distanţă şi poate să ofere chiar şi recomandări în funcţie de preferinţele utilizatorului.

    Pascu este rezervată în a face estimări legate de costurile pe care le necesită implementarea unei astfel de tehnologii, fiind vorba despre un produs integrat de TV cu online, mai dificil de realizat: “Este un proces dinamic, iar costurile nu pot fi cuantificate, depind de tipul de reţea existent şi de nivelul la care va fi lansat”. În Olanda, spre exemplu, produsul a fost lansat în urmă cu două luni către o categorie mică de public – aşa-numiţii “fanatici” ai tehnologiilor, iar abia apoi a fost extins către publicul larg, clienţii ajungând să achiziţioneze pachetele Horizon în schimbul unei sume minime pentru abonament de 55 de euro pe lună, potrivit informtv.com.

  • Patru idei de afaceri de la ZF Digital ’12

    Unu: rezolvaţi problemele de logistică ale companiilor de e-commerce. Antonio Eram, fondatorul şi CEO-ul Netopia mobilPay, unul dintre cei mai importanţi procesatori de plăţi online cu carduri bancare, spune că din punctul de vedere al valorilor piaţa este în creştere, însă problemele sunt pe partea de logistică. “Şi eu mă aşteptam la o explozie în e-commerce-ul românesc anul acesta. Între timp s-au mai calmat lucrurile cu flash sales. Am investit şi noi într-un proiect, am vrut să vindem pantofi. Se pare că nu există antreprenori români care să se apuce de proiecte dificile. Toţi preferă lucruri uşoare. E-commerce-ul e greu, şi mulţi se sperie de probleme non-tehnice”, a spus Călin Fusu, CEO-ul Neogen.

    Doi: ajutaţi companiile să îşi optimizeze paginile web pentru mobile. Este recomandarea şefului Google România Dan Bulucea, care spune că peste 50% dintre companiile din România nu sunt prezente în mediul virtual, iar cele care deţin pagini web nu le-au optimizat pentru terminalele mobile în pofida dezvoltării rapide a acestui segment de piaţă.

    Trei: mizaţi pe tabletele româneşti şi pe Android. Tim Stevens, redactorul-şef al blogului de tehnologie Engadget, spune că sistemul de operare Android deţine, cu o cotă de piaţă de 60%, supremaţia pe piaţa sistemelor de operare pentru dispozitive mobile, dar suferă pentru că există o gamă foarte largă de dispozitive care afectează dezvoltatorii de aplicaţii. Pe de altă parte, companiile româneşti care vând tablete PC sub brand propriu, Allview, Eboda şi Evolio, deţin aproape 40% din piaţa de profil, în timp ce Apple deţine o cotă de 23%, în termeni de unităţi vândute, spune Alin Niscov, director vânzări, Allview.

    Patru: poate ar fi bine, mai în glumă, mai în serios, să căutaţi programatori la Cluj, vânzători la Craiova şi directori de creaţie la Iaşi. Este opinia lui Florin Talpeş de la Bitdefender: “La noi în companie există o cutumă. Dacă vrei oameni creativi în zona software îi cauţi în Moldova. Dacă vrei să ai cei mai buni executanţi ai acestor idei, cauţi programatori din Ardeal. Dacă vrei să vinzi bine produsele create de moldoveni şi executate de ardeleni, cauţi oameni din Oltenia”. El a spus că pentru Bitdefender cea mai mare ameninţare o reprezintă incapacitatea de a monetiza aplicaţiile realizate de departamentul de cercetare şi dezvoltare al companiei.

  • Principala grijă a părinţilor: reţelele sociale şi site-urile porno

    De asemenea, băieţii sunt mai monitorizaţi decât fetele în activitatea lor pe Facebook. Potrivit studiului desfăşurat pe 1600 de voluntari, băieţii cu vârsta între 13 şi 17 ani sunt cu 50% mai predispuşi decât fetele la a fi supravegheaţi de părinţi în activitatea desfăşurată de ei pe Facebook, iar frecvenţa verificărilor creşte o dată cu începerea şcolii.

    ”Poate părea ciudat, dar cercetarea noastră arată că părinţii sunt mai protectori în mediul online faţă de băieţi decât faţă de fete. Poate fi vorba de percepţia potrivit căreia băieţii au un comportament online mai riscant decât fetele. Cyber-bullying – umilirea persoanelor din anturaj pe internet – şi cyber-baiting – fenomen nou care vizează profesorii şi se referă la fabricarea şi postarea de conţinut online compromiţător despre ei – sunt de asemenea comportamente asociate băieţilor. În acelaşi timp, datele arată că fetele şi femeile sunt mai precaute în a comunica cu persoane necunoscute online, câştigând astfel încrederea părinţilor”, a declarat Cătălin Coşoi, chief sSecurity strategist al companiei Bitdefender.

  • Lenovo Thinkpad X1 Carbon business, laptop business

    Poate vă va surprinde entuziasmul meu, în condiţiile în care sunt de multe ori un cârcotaş şi un nemul-ţumit atunci când vine vorba despre echipamente electronice. Însă vă voi arăta, cu dovezi, de ce acest X1 Carbon merită deplina voastră atenţie.E AM APRECIAT. Pe scurt, noul X1 este un ultrabook ce îmbină aspectul sobru cu o carcasă rigidă, performanţe de top şi o serie de facilităţi şi dotări ce vor fi apreciate în mediile corporate.

    Carcasa sa este realizată din carbon, un material mai uşor decât aluminiul (laptopul cântărind circa 1,4 kg în versiunea sa de bază), dar, conform celor de la Lenovo, la fel de rezistent. Cert este că, în ciuda grosimii sale de sub 2 cm, X1-ul Carbon lasă impresia de soliditate, de rigiditate, atunci când îl veţi pipăi, deschide sau chiar şi atunci când îl veţi apăsa puţin mai tare.Ridicând capacul ecranului veţi observa câteva aspecte plăcute: o tastatură de tip chiclet, iluminată, un trackpad de mari dimensiuni şi un ecran mat. În ultima vreme cei de la Lenovo au înlocuit bătrâna, dar excelenta tastatură folosită de 19 ani încoace pe ThinkPad-uri (cu mici modificări), cu un model nou, cu taste independente şi iluminate.

    Mulţi utilizatori de ThinkPad-uri au strâmbat probabil din nas, printre care şi eu, însă experienţa utilizării noii tastaturi m-a făcut rapid să zâmbesc, pen-tru că este din punctul meu de vedere cel puţin la fel de bună ca şi vechiul model, dacă nu chiar ceva mai precisă. Iar trackpad-ul nu face nici el rabat de la calitate, fiind unul dintre puţinele instalate pe un ultrabook care chiar funcţionează cum te-ai aştepta. Binecunoscutul TrackPoint nu lipseşte nici el.

    La interior X1-ul Carbon ascunde platforma ULV Intel Ivy Bridge întâlnită pe ultrabookurile de top ale momentului, configuraţia de bază primind un procesor Intel Core i5, 4 GB RAM şi un SSD de 128 GB, în vreme ce modelul de top oferă un procesor Intel Core i7, 8 GB RAM şi un SSD de 256 GB. Ambele modele se vor mişca exemplar în aplicaţiile uzuale şi vin echipate cu Windows 7 Professional. Modelul de top este desigur ceva mai performant, dar în acelaşi timp beneficiază şi de o autonomie mai scăzută.Aducând vorba despre aceasta, cei de la Lenovo anunţă o autonomie de circa 8 ore pentru acest ultraportabil, însă în realitate ar trebui să vă aşteptaţi mai degrabă la circa 4-5 ore de utilizare uzuală. Cam puţin, mai ales că modelul Carbon nu mai oferă posibilitatea conectării unei baterii suplimentare, andocabile, precum modelul X1 lansat de Lenovo anul trecut.

    Până acum, Lenovo-ul X1 Carbon nu pare să iasă neapărat în evidenţă ca un model destinat omului de afaceri modern, fiind totuşi un ultrabook bine construit, rapid, cu o tastatură excelentă şi un design adecvat mediului business. Există însă câteva funcţii ce îl apropie de acesta, precum integrarea tehnologiei Intel vPro, cititorul de amprentă încorporat, conectivitatea de top ce include opţional un modem 3G inclus, camera video HD cu microfoane duble, funcţia RapidCharge asociată bateriei (permite încăr-carea a 80% din baterie în circa 30 de minute), funcţia RapidBoot şi o seamă de altele.
    ICILE RABATURI. Desigur, realizând un laptop atât de subţire, cei de la Lenovo au fost nevoiţi să facă unele rabaturi. Trei dintre ele sunt deranjante, din punctul meu de vedere.

    Despre primul am vorbit: autonomia, ce nu îţi permite utilizarea laptop-ului fără probleme pe toată durata zilei. Funcţia RapidCharge ajută, dar nu şi atunci când veţi fi departe de o priză. Al doilea ar fi ecranul. Nu vreau să fiu înţeles greşit, X1-ul Carbon vine echipat cu un display peste media clasei, de 14 inchi (într-o carcasă aferentă unui laptop de 13 inchi în mod normal), cu rezoluţie 1.600 x 900 px, luminozitate şi contrast bune. Însă ceea ce mă nemulţumeşte pe mine este lipsa unui panou IPS, ce ar fi oferit culori mai bune şi mai ales unghiuri de vizibilitate mult mai largi. Iar ca utilizator de laptop cu display IPS, nu pot să nu menţionez, dacă nu chiar să condamn, acest neajuns. Aspectul al treilea este un lucru la care mă aşteptam: cu o carcasă atât de compactă, cei de la Lenovo nu au avut spaţiul necesar pentru a monta toate porturile necesare în mediile business.