BusinessMagazin

Category: Business Hi-Tech

Știri și articole interesante din afacerile în domeniul Hi-Tech – informații din domeniul IT, comunicații și altele

  • Citatul săptămânii. Edward Creţescu, ANIS: Din nou, guvernul ignoră legislaţia în materie de predictibilitate fiscală şi orice dialog cu mediul de afaceri şi antreprenorii care ţin economia naţională în picioare, creează locuri de muncă şi plătesc impozite

    „Din nou, guvernul ignoră legislaţia în materie de predictibilitate fiscală şi orice dialog cu mediul de afaceri şi antreprenorii care ţin economia naţională în picioare, creează locuri de muncă şi plătesc impozite. Eliminarea facilităţii în acest context poate avea un impact negativ sever nu doar asupra industriei, prin reduceri masive de locuri de muncă, retragerea unor com-panii internaţionale sau redirecţionarea investiţiilor către alte ţări, dar şi destabilizarea economiei în ansamblu, într-un moment critic pentru digitalizare şi retehnologizare, strict necesare pentru a menţine competitivitatea com-paniilor româneşti, 

    a spus Edward Creţescu, preşedintele Asociaţiei Patronale a Industriei de Software şi Servicii (ANIS), referindu-se la eliminarea integrală a facilităţilor fiscale pentru industria de IT




     

     

  • Cine este tânărul care a reusit sa transforme cele mai arzătoare dorinţe ale oamenilor intr-o super afacere si sa faca milioane cu ea

    Lui Sean Rad i se datorează, probabil, multe relaţii… eşuate sau de succes. Explicaţia? Antreprenorul este cel care, sub presiune, în timpul unui hackathon, a pus bazele unei platforme de dating devenite imediat un succes global: Tinder.

    Născut în Statele Unite, într-o familie foarte numeroasă, cu provenienţă iraniano-evreiască, în timpul liceului Sean Rad şi-a înfiinţat propria trupă, însă nu după mult timp şi-a dat seama că viaţa de artist nu era pentru el.

    Aşa că la vârsta majoratului, după ce a fost admis la University of Southern California, a înfiinţat o primă companie, platforma de comunicaţii prin video şi mesagerie Orgoo, dezvoltând tehnologia din spate alături de mai mulţi colegi.

    În 2006, înainte de finalizarea studiilor, Rad a renunţat la cursuri pentru a se focusa pe antreprenoriat. Următorul său business a fost Ad.ly, o platformă prin intermediul căreia brandurile puteau intra în legătură cu diverse celebrităţi, şi care a reuşit, în 2010, să ridice o finanţare de 5 milioane de dolari.

    În iarna anului 2012 s-a alăturat incubatorului de startupuri Hatch Labs, pentru a fonda Cardify, un program de loialitate pentru clienţi.

    Momentul decisiv în parcursul său antreprenorial a venit însă puţin mai târziu, cu ocazia unui hackathon de 48 de ore organizat în cadrul aceluiaşi program. Rad a făcut echipă cu inginerul Joe Munoz, alături de care a prezentat ideea unei aplicaţii de dating numite Matchbox, care a atras interesul juriului şi a obţinut prima poziţie în topul finaliştilor. În septembrie 2012, Tinder (fosta Matchbox) era lansată. Spre deosebire de alte aplicaţii de dating dezvoltate anterior, noua platformă a fost proiectată cu o interfaţă intuitivă, adaptată şi pentru mobil. În doar două luni de la lansare, Tinder înregistrase deja peste un milion de „matches” (compatibilităţi – n. red.) şi anul următor a primit titlul de „Cel mai bun startup din 2013” din partea TechCrunch. Până în 2015 ajunsese în 99 de ţări, iar după alţi doi ani devenea aplicaţia cu cele mai mari venituri din Apple Store.

    În 2017, după ce servise timp de mai mulţi ani ca CEO, preşedinte şi şef al departamentului de producţie şi marketing, antreprenorul s-a retras din companie, în urma unei dispute legate de acţiuni, când a intentat un proces de 2 miliarde de dolari împotriva companiei-mamă a Tinder, IAC. Un alt proces în care a fost implicat este cel dintre Whitney Wolfe şi cofondatorul Tinder, Justin Mateen, pe care Wolfe, la rândul său implicată în business, l-a acuzat de hărţuire sexuală. Ulterior, tânăra a fondat propria aplicaţie de dating, Bumble.

    După ce a plecat din companie, Rad a pus bazele unui nou business, AllVoices, împreună cu Claire Schmidt. Platforma le permite angajaţilor să raporteze anonim abuzuri, cazuri de hărţuire sau alte probleme din spaţiul de lucru direct către boardul companiei, urmând ca apoi să fie notificaţi când şi cu ce măsuri au răspuns membrii consiliului respectivelor plângeri. Platforma a luat naştere ca un răspuns la multitudinea de plângeri din indsutria de tehnologie şi entertainment.

    În prezent, Tinder are peste 6 milioane de abonaţi şi 75 de milioane de utilizatori activi lunar, cu peste 65 de miliarde de „matches” la nivel global.   

     

    Carte de vizită

    Sean Rad, cofondator, Tinder

    1. S-a născut pe 22 mai 1986, într-o familie de imigranţi stabiliţi în Statele Unite;

    2. A fondat primul business la 18 ani;

    3. În 2012, în timpul unui hackathon, a gândit o platformă de dating, Matchbox, lansată ulterior pe piaţă sub numele de Tinder;

    4. El deţine nouă patente legate de sistemul din spatele aplicaţiei de dating fondate;

    5. A dezvoltat, de-a lungul timpului, şi alte aplicaţii destinate clienţilor/angajaţilor din diverse industrii;

    6. În 2014 fost inclus în Top 10 cei mai de succes 30 de antreprenori sub 30 de antreprenori ai deceniului de către Forbes;

    7. E căsătorit cu Lizzie Grover şi locuieşte în LA, California, împreună cu soţia sa şi golden retrieverul lor, Minnie, amândoi soţii fiind colecţionari avizi de artă.

  • Livrări cu pilot automat: cum face un start-up românesc trecerea de la servicii de curierat la dezvoltarea unei platforme inteligente de management al flotelor

    Într-o industrie în care viteza şi eficienţa livrărilor devin tot mai critice pentru succesul afacerilor, un start-up românesc transformă experienţa operaţională într-o soluţie software bazată pe cele mai noi tehnologii. Cu peste 300.000 de livrări realizate şi o finanţare recentă de 450.000 de dolari, BeeFast face trecerea de la servicii de curierat la dezvoltarea unei platforme inteligente de management al flotelor, având deja în portofoliu cel mai mare jucător din piaţa locală – Fan Courier.

     

    Vizând pe un modul inovator de autodispecerat bazat pe inteligenţă artificială, a cărui lansare este planificată pentru aprilie anul viitor, compania vizează venituri de ordinul milioanelor de euro în 2025 şi aspiră să devină un jucător global în optimizarea serviciilor de livrare instant.

    „Vrem, în primul rând, să dezvoltăm acest autodispecer foarte avansat, care să fie cel mai performant autodispecer de pe piaţă. De asemenea, ne propunem să investim consistent în cercetare şi dezvoltare. Pe lângă aceasta, vom folosi o parte din fonduri pentru extinderea internaţională. Acestea sunt cele două direcţii principale în care vom investi banii obţinuţi”, a declarat Cristian Grozea, CEO şi cofondator BeeFast, în cadrul emisiunii ZF IT Generation.

    Start-up-ul a reuşit să atragă această nouă finanţare de la Lucian Despoiu, antreprenor român cu experienţă în dezvoltarea afacerilor digitale la nivel internaţional şi fondator al unor companii renumite precum eJobs, Kondiment, Majoritas şi Skyy Network. BeeFast îşi propune să atingă venituri de ordinul milioanelor de euro în 2025, obiectiv condiţionat de lansarea modulului de autodispecerat programată pentru aprilie anul viitor. „Dacă vom lansa autodispecerul la timp, anul viitor, estimăm venituri de ordinul milioanelor de euro. Dacă nu reuşim să-l lansăm în timp util, veniturile vor fi de ordinul sutelor de mii de euro. Sunt conştient că este o provocare să finalizăm acest modul cât mai rapid, dar Lucian a investit în noi, în primul rând, pentru echipa noastră”, a explicat Grozea.

    În urmă cu aproximativ doi ani, BeeFast a făcut tranziţia de la o platformă de livrări rapide la o soluţie software complexă pentru managementul livrărilor. Compania a realizat această schimbare după ce a acumulat experienţă operaţională şi date din peste 300.000 de livrări efectuate. „Am făcut tranziţia de la zona operaţională către software, o schimbare firească având în vedere că suntem, în esenţă, o companie de software. Ne concentrăm acum exclusiv pe partea software, dar această platformă a fost construită pe baza experienţei noastre din teren. Am livrat sute de mii de comenzi, am făcut dispecerat, am discutat cu mii de curieri, sute de flote şi companii mici de curierat, precum şi cu restaurante, florării, supermarketuri şi alţi clienţi din diverse domenii. Am analizat nevoile şi lipsurile lor şi, pe baza acestei experienţe, am dezvoltat o platformă software care să optimizeze procesele operaţionale. Din acest motiv, am făcut trecerea de la operaţional la software”, a explicat Grozea.

    Odată cu schimbarea direcţiei, start-up-ul a atras cel mai mare jucător din piaţa locală de curierat, FAN Courier, prin divizia de livrări instant Fan Priority. BeeFast îşi propune să se adreseze atât companiilor de curierat rapid, cât şi celor tradiţionale care doresc să dezvolte servicii de livrare instant. „Livrarea instant nu este doar un trend temporar, ci direcţia spre care ne îndreptăm cu toţii. Companiile tradiţionale de curierat ar trebui să ia în considerare acest lucru şi să fie pregătite pentru momentul în care acest model de livrare va deveni normă. Generaţiile tinere de consumatori sunt obişnuite cu livrarea rapidă”, a subliniat Grozea. Platforma BeeFast include mai multe componente principale, cea mai importantă fiind cea de dispecerat. Dezvoltarea modulului de autodispecerat bazat pe inteligenţă artificială va revoluţiona acest segment. „Platforma este disponibilă clienţilor în modelul «Software as a Service». Are mai multe componente, iar cea mai importantă este cea de dispecerat, care permite vizualizarea comenzilor într-un mod intuitiv, cu diverşi parametri, precum metoda de plată, distanţa dintre punctele de pick-up şi drop-off şi altele. De asemenea, include o aplicaţie pentru curieri şi un modul avansat de raportare”, a detaliat Grozea. BeeFast a obţinut până acum două runde de finanţare, în valoare totală de aproximativ 930.000 de euro: o primă finanţare de 500.000 de euro pentru modelul anterior de business şi cea mai recentă de 450.000 de dolari.    

    Rubrica „Sfatul Expertului”

    Invitat: Sabin Gîlceavă, fondator Leverage Negotiation

    „Balanţa de putere existentă între părţile implicate în negociere s-a schimbat în favoarea fondurilor de investiţii, deoarece resursele financiare sunt mai limitate în contextul actual al pieţei. În aceste condiţii, presiunea s-a mutat de la «cine poate să-mi ofere bani» la «dacă mai pot atrage finanţare». În plus, fondurile aflate la început de drum pot să aştepte până când identifică mai multă valoare în piaţă. Start-up-urile trebuie să fie mai bine pregătite, să demonstreze rezultate concrete şi să îşi susţină promisiunile cu realizări tangibile.”

    Rubrica „Start-up Update”

    1. Invitat: Alice Ionescu, fondator DoctorBusiness.ro – soluţie software pentru analiza afacerilor

    Noutăţi: Start-up-ul local a ajuns la peste 2.000 de utilizatori, cuprinzând firme cu cifre de afaceri între 55.000 de lei şi 450 de milioane de lei anual. Majoritatea utilizatorilor sunt antreprenori, urmaţi de firme de contabilitate şi consultanţă financiară.

    „În ultimii doi ani, ne-am concentrat pe adăugarea de beneficii pentru utilizatori şi am dezvoltat trei tipuri de rapoarte financiare care pot fi descărcate instant în 5 secunde. Acestea sunt destinate antreprenorilor fără cunoştinţe financiare, firmelor de contabilitate şi consultanţă financiară, precum şi diagnosticării rapide a situaţiei financiare în maximum 100 de cuvinte. Am adăugat şi versiuni în limba engleză, la cererea firmelor din România cu acţionariat străin”, a declarat Alice Ionescu.

     

    2. Invitat: Tudor Darie, cofondator şi CEO al Fagura – platformă de finanţare participativă

    Noutăţi: Start-up-ul lansat în Republica Moldova şi extins pe piaţa din România a finalizat o rundă de finanţare de 1,1 milioane de euro, în pofida dificultăţilor de pe piaţă.

    „Anii 2023 şi 2024 au fost extrem de dificili pentru atragerea investiţiilor. Totuşi, am reuşit să obţinem o finanţare de peste 1 milion de euro de la 7 investitori de tip angel şi 2 fonduri de investiţii”, a declarat Tudor Darie. Printre aceştia se numără Liviu Munteanu de la Founders Bridge şi Radu Cheltuială, fondatorul iTicket. De asemenea, investiţiile au fost susţinute de U.Ventures, un fond american, şi Mozaic Ventures, care agregă investiţii de la alţi mici investitori.

     

    3. Invitat: Cristian Grozea, CEO şi cofondator BeeFast – platformă de management al livrărilor

    Noutăţi: Echipa BeeFast îşi propune să dezvolte un autodispecer bazat pe inteligenţă artificială şi să se extindă internaţional, utilizând cea mai recentă finanţare de 450.000 de dolari obţinută de la Lucian Despoiu.

    „Principalul nostru obiectiv este dezvoltarea autodispecerului, pe care îl vrem cel mai avansat de pe piaţă. În paralel, ne vom extinde internaţional folosind finanţarea obţinută”, a subliniat Grozea.

    Dacă aveţi un proiect de start-up tech scrieţi-ne pe adresa de e-mail zfitgeneration@zf.ro.

    ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF în noiembrie 2019 şi realizată în prezent împreună cu BCR Innovx, are ca ţintă descoperirea start-up-urilor hi-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvoltarea unei noi generaţii de milionari din IT ai României. După mai bine de 370 de ediţii, emisiunea are un nou format în care adăugăm o serie de rubrici pentru a aduce plusvaloare în ecosistemul local de start-up-uri tech – Start-up Pitch, Start-up Update, Start-up Boost, Start-up Star, Investor Watch, Sfatul expertului şi What’s Hot.

    Urmăreşte de luni până vineri emisiunea pe www.zf.ro şi pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar de la ora 19.00 sau accesează platforma www.zf.ro/zf-it-generation

  • Paşi spre oraşul viitorului: cum şi-a propus grupul cu origini ieşene Iulius să redefineasca standardele de viaţă la oraş

    Raluca Munteanu, director de dezvoltare al IULIUS, vede oraşul viitorului ca pe un „oraş de 15 minute”, inteligent construit, unde toate facilităţile esenţiale sunt accesibile rapid. Prin regenerare urbană şi proiecte sustenabile, IULIUS integrează mobilitatea şi conectivitatea specifice conceptului de smart city pentru a crea comunităţi mai bine adaptate nevoilor moderne.

     

    Cred cu tărie că rolul regenerării şi reconversiei urbane va deveni tot mai relevant, în contextul unui mediu urban suprapopulat, care necesită adaptare, noi funcţiuni dedicate comunităţii şi o direcţie sustenabilă în materie de expansiune”, spune Raluca Munteanu, director de dezvoltare în cadrul IULIUS, ca răspuns la felul în care crede ea că se vor contura oraşele viitorului. Din punctul ei de vedere, rolul regenerării şi reconversiei urbane în dezvoltarea oraşelor din viitor derivă din acţiunea în sine, respectiv aceea de a da o nouă direcţie, o nouă viaţă unei zone abandonate, subdezvoltate sau al cărei scop a devenit incompatibil cu dezvoltarea oraşului: „Pe scurt, rolul este cel de a reda oraşului o parte a sa, astfel încât dezvoltarea să se întâmple în primul rând pe teritoriul urban şi mai apoi spre zonele periferice”. Apoi, crede ea, acest „re” devine o responsabilitate, în sensul că demersul necesită o integrare în comunitate, pentru că defineşte un punct zero al zonei spre dezvoltare punctuală, dar şi de ansamblu. „Practic, regenerarea şi reconversia urbană nu sunt procese doar de construcţie, ci intervenţii strategice care să susţină o evoluţie sustenabilă, durabilă şi adaptată contextului actual şi viitor, din toate unghiurile din care ar putea fi privite: economice, urbanistice, sociale, turistice, culturale, ale mobilităţii etc.” Aşadar, reprezintă oportunităţi unice de a pune în aplicare principiile sustenabile, de a croi oraşul pe nevoile locuitorilor, acoperind golurile pe care aceştia le identifică, de a susţine un curent de dezvoltare economică, de a contribui la o calitate mai bună a vieţii şi lista poate continua. 

    Portofoliul grupului IULIUS, cu o valoare de piaţă de peste 1,8 miliarde de euro, include mallurile IULIUS din Iaşi, Cluj-Napoca, Suceava, proiectele mixed-use Palas Iaşi şi Iulius Town Timişoara, cea mai mare clădire de birouri din ţară, Palas Campus, din Iaşi, precum şi conceptele de retail de proximitate Family Market Miroslava şi Bucium. 

    IULIUS a realizat până în prezent investiţii de 1,3 miliarde de euro, în proiecte al căror impact este deja uşor de perceput în Iaşi, Timişoara, Cluj-Napoca şi Suceava, iar alte 1,3 miliarde de euro sunt investiţii în dezvoltare, în Cluj-Napoca şi Constanţa, cu o amploare care va reseta destinul cel puţin a zonei vizate, dacă nu al oraşului şi chiar regiunii.  „Poate cel mai concludent exemplu este Palas Iaşi, primul proiect mixed-use de regenerare urbană realizat în România, în 2012, de către IULIUS, care a transformat zona centrală a oraşului, rămasă nedezvoltată, într-o atracţie regională, de business, socială, turistică, culturală etc.”, excemplifică Raluca Munteanu. Prin acest proiect, explică ea, acolo unde nu era nimic, acum s-au stabilit 60 dintre cele mai mari şi relevante companii multinaţionale, s-au creat 15.000 de locuri de muncă, s-a dezvoltat un parc devenit atracţie principală de timp liber, cu sute de evenimente găzduite anual, la care comunitatea are acces gratuit, s-a creat un pol de întâlnire şi socializare şi s-au implementat soluţii pentru conectivitate şi mobilitate mai bune: „Însă impactul este chiar mai mare decât cel direct, pentru că proiectele de acest tip au capacitatea de a «forţa» evoluţia şi altor factori, de la investiţiile private, până la cele din sectorul public”. La fel s-a întâmplat şi prin Iulius Town Timişoara, proiect inaugurat în 2019, iar investiţiile în dezvoltare ridică ştacheta şi mai sus, crede reprezentanta IULIUS. La Cluj-Napoca convertesc o fostă platformă industrială într-un proiect ce asigură o conexiune cu râul Someş, un element natural definitoriu pentru comunitate, iar integrarea în oraş vine la pachet cu investiţii de infrastructură poate la cel mai înalt nivel realizat până acum în real estate – un pod rutier şi două pasarele pietonale peste râu, străzi modernizate şi lărgite, soluţii de restructurare şi piste velo. Iar proiectul din Constanţa porneşte de la un proces de decontaminare unic în România, potrivit reprezentantei companiei, ce reprezintă în sine un impact major pentru calitatea vieţii locuitorilor. Toate aceste demersuri au capacitatea de a genera un imbold economic, urbanistic şi social pentru că reprezintă concepte personalizate, printr-un dialog cu autorităţile şi locuitorii, astfel încât să prindă forma piesei de puzzle care lipseşte dintr-o strategie de viitor bazată pe oameni. 

    Portofoliul grupului, cu o valoare de piaţă de peste 1,8 miliarde de euro, include mallurile IULIUS din Iaşi, Cluj-Napoca, Suceava, proiectele mixed-use Palas Iaşi şi Iulius Town Timişoara, cea mai mare clădire de birouri din ţară, Palas Campus, din Iaşi, precum şi conceptele de retail de proximitate Family Market Miroslava şi Bucium.

    Sustenabilitatea prin estetică. Într-o eră în care urbanizarea rapidă şi schimbările climatice cer soluţii inovatoare, Raluca Munteanu vorbeşte şi despre modul în care principiile New European Bauhaus stau la baza proiectelor lor. Aceasta este o iniţiativă creativă şi inovatoare lansată de Comisia Europeană pentru a reimagina modul în care trăim, lucrăm şi interacţionăm în spaţiile noastre cotidiene. Inspirat din principiile mişcării Bauhaus din secolul al XX-lea, acest concept îşi propune să îmbine estetica, durabilitatea şi incluziunea în proiectarea şi construcţia de locuinţe, clădiri şi spaţii publice: „Acelaşi lucru ni-l propunem şi noi, prin încurajarea colaborării între arhitecţi, designeri, artişti, ingineri şi comunităţi, să creăm medii urbane şi rurale mai funcţionale, frumoase şi sustenabile. Cu atât mai mult pentru viitoarele dezvoltări, propunem promovarea inovaţiei, creativităţii şi dialogului intercultural, căutând soluţii care să integreze principii ecologice, sociale şi economice în dezvoltarea peisajului construit al României”. Pentru IULIUS, sustenabilitatea nu înseamnă doar utilizarea materialelor ecologice sau reducerea consumului de energie, ci mai ales crearea unui impact pozitiv pe termen lung asupra comunităţilor şi mediului, subliniază Munteanu. „Clădirile noastre sunt proiectate să fie eficiente energetic, utilizând surse regenerabile şi tehnologii avansate, dar acordăm o importanţă egală designului estetic şi funcţional. Arhitectura modernă trebuie să fie complementară culturii locale, astfel încât să contribuie la identitatea urbană.” Un aspect esenţial al proiectelor IULIUS, adaugă ea, este focalizarea pe reutilizarea terenurilor inactive sau poluate. „În loc să extindem oraşele în zonele rurale şi să generăm o expansiune haotică, alegem să transformăm zonele de tip brownfield. Deşi aceste zone aduc provocări semnificative, cum ar fi moştenirea de probleme de mediu, le vedem ca pe o oportunitate de a susţine dezvoltarea urbană responsabilă,” explică Raluca Munteanu. Această abordare nu doar că sprijină regenerarea urbană, dar contribuie şi la reducerea fenomenului de insule de căldură din oraşe. „Un exemplu este proiectul din Constanţa, unde reabilităm o zonă poluată şi creăm un ecosistem durabil, incluzând mii de copaci plantaţi şi clădiri construite după standarde Nearly Zero Energy Building (nZEB). „Proiectele IULIUS se axează şi pe incluziune socială, creând spaţii accesibile pentru toate categoriile de locuitori. „Ne asigurăm că mediul construit reflectă nevoile diverse ale comunităţii, oferind spaţii deschise pentru activităţi culturale, sportive sau de relaxare. Nu construim doar clădiri, ci destinaţii pentru întreaga comunitate,” afirmă Munteanu. Un alt pilon al strategiei este facilitarea transportului verde. Prin dezvoltarea de facilităţi de proximitate, compania reduce distanţele dintre punctele de interes şi încurajează mobilitatea urbană sustenabilă. „Creăm condiţii ca locuitorii să economisească timp şi energie, fără a-i ţine captivi în perimetrul proiectului. Mobilitatea urbană este o prioritate, iar prin design inteligent reuşim să reducem nevoia de deplasări lungi.”Raluca Munteanu subliniază că principiile New European Bauhaus reprezintă mai mult decât o direcţie strategică, fiind o oportunitate de a redefini urbanismul în România. „Prin promovarea dialogului intercultural, inovaţiei şi utilizarea unor soluţii ecologice integrate, avem şansa să transformăm spaţiile urbane într-un mod durabil şi estetic. Credem că oraşele viitorului trebuie să fie mai mult decât funcţionale; trebuie să inspire şi să creeze o legătură profundă între oameni şi mediu.”

    La nivel de reţea, exprimând în cifre impactul pentru comunitate al proiectelor IULIUS, au ajuns la 130 de sedii ale corporaţiilor internaţionale, 35.000 de angajaţi, peste 1.000 de parteneriate pentru componenta retail, peste 70 de milioane de vizite anual, 13 hectare de grădini urbane, cu peste 80.000 de arbori maturi şi arbuşti, peste 1.000 de evenimente organizate şi găzduite, 190 de milioane de euro investiţii în facilităţi pentru comunitate, parcuri şi soluţii de infrastructură, peste 100.000 de locuitori care se află pe o rază de 15 minute faţă de locaţiile IULIUS şi beneficiază zilnic de serviciile şi facilităţile oferite, acţiuni de implicare şi responsabilitate socială etc.

    Oraşul viitorului = oraşul de 15 minute? Portofoliul IULIUS este certificat integral conform standardelor LEED (Leadership in Energy and Environmental Design), acoperind peste 500.000 de metri pătraţi. Un exemplu în acest sens este Palas Campus, proiect care a primit primul credit verde din România, în valoare de 72 de milioane de euro, oferit de International Finance Corporation. Certificarea EDGE a acestui proiect atestă o eficienţă energetică cu 40% mai mare decât a altor clădiri comparabile. „Măsurăm şi raportăm anual impactul ecologic, conform standardelor internaţionale GRI. În 2023, am reuşit să reducem emisiile de gaze cu efect de seră cu 24%, consumul total de energie cu 26%, iar deşeurile eliminate prin depozitare cu 19%, comparativ cu 2019. Pentru 2025, ne propunem să creştem rata de reciclare cu 50%,” explică reprezentanta companiei. IULIUS investeşte şi în dezvoltarea spaţiilor verzi, realizând parcuri urbane care nu doar îmbunătăţesc calitatea vieţii, ci şi contribuie activ la reducerea emisiilor de CO2. Proiectele actuale includ 13 hectare de parcuri în Iaşi, Cluj şi Timişoara, care găzduiesc peste 80.000 de copaci şi arbuşti, capabili să absoarbă anual 75 de tone de CO2. „La Palas Iaşi, aproape 46% din suprafaţa totală este destinată spaţiilor verzi. Acest concept promovează oraşele «walkable», reducând nevoia de transport şi oferind o oază de relaxare. În plus, aceste spaţii devin centre culturale şi sociale, unde organizăm anual sute de evenimente, de la festivaluri la competiţii sportive,” subliniază Raluca Munteanu. Pentru viitoarele dezvoltări, precum Rivus Cluj-Napoca, nucleul proiectului va fi o grădină urbană de peste 52.000 mp. Aceasta va include peste 700 de copaci maturi, aclimatizaţi timp de doi ani, şi o grădină japoneză. „Ne dorim să conectăm parcul urban de pe malul Someşului cu alte două parcuri recent amenajate de municipalitate, creând astfel un lanţ extins de spaţii verzi. Acest tip de integrare ecologică face parte din angajamentul nostru faţă de comunitate şi mediul înconjurător,” explică dezvoltatorii. IULIUS îşi extinde implicarea prin crearea de pepiniere, cum este cea din Constanţa, care asigură integrarea optimă a vegetaţiei mature în noile proiecte. De asemenea, se implementează soluţii inovatoare, cum ar fi faţadele înierbate, acoperişurile verzi, aleile poroase şi designul care optimizează utilizarea luminii naturale. 190 de milioane de euro sunt investiţiile pentru comunitate realizate până în prezent de IULIUS, incluzând facilităţile publice, parcurile şi soluţiile de infrastructură. „Acesta este un element de diferenţiere pentru noi, acela că suntem printre puţinii dezvoltatori care îşi asumă în bugetele de investiţii lucrări majore de reconfigurare a infrastructurii, pentru că suntem conştienţi de necesitatea de a susţine conectivitatea unei zone atunci când intervii asupra spaţiului urban şi în viaţa comunităţii”, explică Raluca Munteanu. Din punctul de vedere al IULIUS, spune Raluca Munteanu, proiectele acestea trebuie să se integreze fluid cu oraşul şi să urmărească planurile locale pe linia conectivităţii urbane: „Pentru fiecare dezvoltare nouă, ţinem cont de specificul zonei şi integrăm în conceptul de proiect soluţiile necesare, stabilite de specialişti în domeniu, astfel încât să poată fi parte asimilată a oraşului, accesibilă şi conectată la strategia de mobilitate a oraşului”. Este şi motivul pentru care optează pentru aplicarea principiilor „Oraşului de 15 minute”, integrând cât mai multe elemente necesare vieţii cotidiene, care să poată fi accesate de cât mai multe persoane, la 15 minute de mers pe jos. „Un calcul realizat ne-a arătat că 10% din populaţia urbană a oraşelor în care sunt dezvoltate proiectele noastre, în total 100.000 de locuitori, se află pe o rază de 15 minute faţă de locaţiile IULIUS, iar distanţa medie faţă de cele mai apropiate staţii de transport public este de maximum 200 de metri.” Concret, la Timişoara, odată cu inaugurarea proiectului Iulius Town, au reorganizat traficul din proximitatea sa, construind inclusiv un pasaj subteran care traversează proiectul şi care are un rol important în fluidizarea circulaţiei la nivelul întregului oraş. În plus, proiectul din Banat cuprinde şi 800 de locuri pentru biciclete şi spaţii de încărcare destinate maşinilor electrice, alături de 4.000 de locuri de parcare. De altfel, întreaga zonă a fost modernizată prin lărgirea străzilor din proximitate. Un alt proiect a fost finalizat acum un an, când, în urma unei investiţii în valoare de 1,65 milioane de euro, au inaugurat la Iaşi o nouă stradă, care conectează Palas Campus şi zona proximă cu centrul oraşului, contribuind la fluidizarea traficului din centrul oraşului. Proiectul de modernizare a infrastructurii din proximitatea  acestui nou proiect, inaugurat anul trecut, ce reprezintă cea mai mare clădire de birouri din România, ca o completare a ansamblului devenit deja reper de regenerare urbană (Palas Iaşi), a presupus investiţii totale de 4,5 milioane de euro, incluzând şi lărgirea şi modernizarea a cinci străzi perimetrale. În zonă au fost amenajate şi piste pentru bicicletă, căi de acces pietonal, parcare subterană cu două niveluri (600 de locuri) şi staţii de încărcare pentru maşinile electrice. „Este o direcţie de acţiune pe care o urmăm şi în noile dezvoltări. Pentru proiectul Rivus ne-am asumat poate cele mai ample demersuri privind mobilitatea şi conectivitatea, cu infrastructură amplă rutieră, pietonală şi velo: nou pod creat şi pasarele pietonale peste Someş, modernizarea străzilor adiacente, realizarea a două sensuri giratorii şi amenajarea a peste 3.200 de metri liniari de piste de biciclete pe întreg perimetrul proiectului, inclusiv pe linia Someşului, aşa cum a solicitat comunitatea.” Sunt investiţii asumate de IULIUS printr-un contract cu Municipalitatea, a cărui valoare este de aproximativ 66 milioane de euro, incluzând beneficii directe şi indirecte pentru oraş, spaţii pentru comunitate şi lucrările de infrastructură.  

    Proiectul Iulius Town include un pasaj subteran construit pentru a fluidiza traficul, 4.000 de locuri de parcare, 800 de spaţii pentru biciclete şi staţii de încărcare pentru maşini electrice. Modernizarea zonei a implicat şi lărgirea străzilor din proximitate, îmbunătăţind considerabil accesibilitatea şi mobilitatea în oraş.

    Cu o investiţie totală de 4,5 mil. euro, Palas Campus din Iaşi a adus o transformare majoră în centrul oraşului. Proiectul include lărgirea şi modernizarea a cinci străzi, o parcare subterană pe două niveluri cu 600 de locuri, piste pentru biciclete, acces pietonal şi staţii de încărcare pentru vehicule electrice. Noua stradă inaugurată conectează zona cu centrul oraşului, contribuind la fluidizarea traficului.

    Trei întrebări şi răspunsuri din interviul cu Raluca Munteanu, Director de Dezvoltare, IULIUS

    Raluca Munteanu, Director de Dezvoltare, IULIUS: În loc să extindem oraşele în zonele rurale şi să generăm o expansiune haotică, alegem să transformăm zonele de tip brownfield. Deşi aceste zone aduc provocări semnificative, cum ar fi moştenirea de probleme de mediu, le vedem ca pe o oportunitate de a susţine dezvoltarea urbană responsabilă.

     

    Cum arată viitorul proiectelor de reconversie şi regenerare urbană pentru IULIUS?

    Regenerarea urbană este viitoarea revoluţie a oraşelor, atât din România, cât şi din Europa, momentan fiind necesară inovarea spaţiilor publice, reorganizarea acestora şi restructurarea elementelor intruzive, astfel încât să fie în beneficiul locuitorilor săi. Procesul creează o oportunitate pentru oameni să-şi recâştige oraşul, să îl experimenteze şi să se bucure de resursele sale. În egală măsură, este maniera prin care oraşele se dezvoltă, cresc şi produc plusvaloare pentru comunitate. Din această categorie fac parte şi proiectele mixed-use IULIUS, care le oferă oamenilor motive să stea în centrul oraşelor, împreună, indiferent de activitate: pentru muncă, shopping, sport, socializare, petrecerea timpului liber. Pe de altă parte, oferă oraşelor susţinere în creşterea atractivităţii turistice, sociale şi de business, nu doar pentru prezent, ci, mai ales, pentru viitor. Din experienţa noastră, astfel de proiecte complexe au un efect multiplicator. Odată lansate, sporesc atractivitatea oraşelor şi atrag investiţii noi. Cum am mai precizat, numai în componenta office – United Business Center şi Palas Campus – la nivel naţional avem 130 de sedii ale unor companii importante din IT&C şi Automotive, parte dintre ele intrând pe piaţa din România în proiectele noastre şi dezvoltându-se ca centre principale europene. Toate aceste companii plătesc impozite la bugetele locale şi de stat, care pot fi îndreptate mai departe către proiecte care să abordeze alte probleme urbane. Un astfel de impact ne propunem să producem şi cu proiectele aflate în dezvoltare la Cluj-Napoca şi Constanţa, unde vom investi în grădini urbane, infrastructură, facilităţi publice, dar vom aduce şi un aport prin intermediul amprentei urbanistice.

    Ce investiţii aveţi planificate pe termen mediu şi lung în acest domeniu?

    Cluj-Napoca şi Constanţa sunt cele două oraşe pe care ne concentrăm acum şi avem echipe dedicate care lucrează intens la cele două proiecte, cu o valoare totală a investiţiilor ce depăşeşte 1,3 miliarde de euro. Ambele sunt concepte complexe de reconversie urbană, cu provocări diferite, în funcţie de specificul local. În cadrul proiectului de la Cluj suntem într-un stadiu avansat, cu  un concept adaptat în urma unui dialog constant cu locuitorii, administraţia locală, experţi din diverse domenii şi reprezentanţi ai societăţii civile. Acest model de lucru, nou şi pentru noi, a fost adoptat deoarece considerăm esenţial să oferim Clujului şi fostului sit industrial o soluţie relevantă, asumată de comunitate şi cu un impact real asupra dezvoltării zonei. Încă de la începutul dezvoltării conceptului, în colaborare cu renumitul birou olandez de arhitectură UNStudio, am inclus o etapă extinsă de consultare publică. Considerăm acest demers crucial, având în vedere că oraşul Cluj este deja un oraş recunoscut pentru angajamentul său faţă de neutralitatea climatică şi pentru strategiile concrete de dezvoltare sustenabilă. Proiectul vizează transformarea fostei platforme Carbochim într-un ansamblu multifuncţional, axat pe soluţii de divertisment, natură şi cultură. Vom reda oraşului o suprafaţă de aproximativ 14 hectare, dintre care doar 30% au fost utilizate activ în ultimii 25 de ani, restul fiind în diferite stadii de degradare. O etapă esenţială în acest proiect a fost relocarea şi retehnologizarea uzinei Carbochim, cel mai mare producător de abrazive profesionale, ceea ce ne-a permis să menţinem activitatea industrială în portofoliul nostru. Aceasta a fost abordarea noastră: să prioritizăm păstrarea valorii industriale existente, alături de regenerarea urbană. Înaintăm şi cu dezvoltarea unui proiect de regenerare urbană şi la Constanţa, un oraş cu un potenţial major, care nu a fost valorificat la adevărata capacitate, concluzie rezultată în urma analizelor Băncii Mondiale. De altfel, documentarea realizată de Banca Mondială şi discuţiile cu experţii instituţiei au stat la baza deciziei de a propune o investiţie de regenerarea urbană în oraşul de la malul mării. Astfel, suntem într-un parteneriat cu Oil Terminal, companie ce deţine terenul de peste 38 de hectare pe care urmează să dezvoltăm noi proiectul, având obiectivul comun de a reda oraşului o zonă industrială complet inaccesibilă în prezent. Este un teren inactiv de mai bine de un deceniu, unde dorim să dezvoltăm un proiect major, care propune un mix variat de soluţii pentru petrecerea timpului liber – cultură, divertisment, locuri de joacă -, zonă dinamică de retail şi un pol de business regional, a cărui ancoră va fi o grădină urbană amplă, un concept care se regăseşte în toate proiectele noastre de regenerare urbană. Va fi o investiţie de aproximativ 800 de milioane de euro cu focus pe ceea ce îşi doresc constănţenii şi cu o varietate de funcţiuni menite să dezvolte atractivitatea de business şi turistică, care vor da un suflu nou oraşului şi vor pune Constanţa pe harta oraşelor magnet ale ţării. Apoi, ne-am concentrat pe investiţii continue în remodelarea proiectelor noastre, pentru a le creşte atractivitatea. La Suceava, suntem în plină extindere a Iulius Mall, proces la finalul căruia vom avea cea mai mare suprafaţă de retail din nordul ţării, de peste 60.000 mp. În ceea ce priveşte Palas Iaşi, proiectul emblematic prin care am lansat direcţia regenerării urbane în România, pregătim un amplu proces de revitalizare şi reamenajare. Scopul este de a îmbunătăţi semnificativ experienţele oferite clienţilor, prin aducerea unor branduri internaţionale foarte aşteptate, concepte inovatoare de divertisment şi dining, precum şi prin actualizarea funcţiunilor-ancoră ale proiectului.

    Care sunt cele mai mari provocări cu care vă confruntaţi în implementarea acestor proiecte şi cum intenţionaţi să le depăşiţi?

    Complexitatea proiectelor şi termenul scurt de implementare sunt sursele generatoare de provocări pentru echipă. Provocările sunt multiple şi sunt specifice fiecărui proiect. Dacă mă refer la ceea ce am dezvoltat deja, pot enumera, în cazul Palas Iaşi, condiţiile impuse de dezvoltarea în centrul istoric al oraşului; realizarea celei mai adânci parcări subterane din România şi, totodată, celei mai mari; cercetarea arheologică pe cel mai mare sit studiat până atunci din ţară şi dezvoltarea parcului, păstrând ideea de grădină a Palatului. La Palas Campus Iaşi a fost necesară comasarea a zeci de proprietăţi pentru a realiza un proiect care să restructureze o zonă subdezvoltată, deşi centrală, şi a presupus realizarea unei noi străzi pentru a o conecta cu centrul istoric. La Iulius Town Timişoara am realizat un pasaj auto subteran, astfel încât să fie legate două bulevarde importante. Iar dacă mă gândesc la proiectele în dezvoltare, la Constanţa lucrăm cu un teren de 

    38 de hectare care necesită decontaminare, pentru că a fost folosit, în urmă cu un deceniu, pentru depozitarea produselor petroliere. La Cluj-Napoca, am mutat şi modernizat mai întâi fabrica, păstrăm clădiri de importanţă ambientală şi realizăm întregul proiect astfel încât să punem cât mai mult în valoare conexiunea cu râul Someş, într-o manieră care să reflecte viziunea comunităţii. Cu toate acestea, provocările pot fi şi de altă natură, nu doar cele privind construirea. Mă refer la dezvoltarea unui concept final în care să se regăsească întreaga comunitate, care să fie acceptat, chiar şi dincolo de disconfortul produs de schimbare, şi care să fie la fel de relevant, poate chiar şi mai mult, pentru generaţiile viitoare.   

  • „În era AI-ului, îmi doresc să fiu un lider de opinie”

    …spune Andreea-Elena Suharov, Support Engineering Manager la Microsoft România, manager cu o experienţă de peste 10 ani, în diverse industrii şi organizaţii. Ea este încredinţată că fiecare poate contribui la scrierea istoriei, într-o măsură mai mare sau mai mică, folosindu-se de skillurile pe care le are şi pe care le dezvoltă. „Este nevoie doar de voinţă.”

    „În primul rând, sunt o persoană cu un puternic simţ al moralităţii, un promotor al incluziunii, al diversităţii de opinii, adeptă a devizei «totul e posibil». «Where there’s a will, there a way», în limita corectitudinii”, punctează reprezentanta Microsoft.

    Tot ea adaugă că într-un prezent puternic digitalizat, obiectivul său este de a îmbina tehnologia cu experienţa în management. Pentru a-şi gestiona programul, povesteşte ea, foloseşte foarte mult Copilot, asistentul AI al companiei, „căruia îi antrenez «muşchiul digital» pentru tot ce înseamnă mailuri, chaturi, prezentări, care se concretizează într-un to do list digital. De acolo, pe parcursul zilei, reprioritizez sarcinile în funcţie de nevoile echipei, ale clienţilor sau ale businessului”.

    1. Care este obiectivul de carieră pe care îl aveţi în prezent?

    Într-un prezent puternic digitalizat, obiectivul meu este de a îmbina tehnologia cu experienţa în management. În era AI-ului, îmi doresc să fiu un lider de opinie. Cred că fiecare poate contribui la scrierea istoriei, într-o măsură mai mare sau mai mică, folosindu-se de skillurile pe care le are şi pe care le dezvoltă. Este nevoie doar de voinţă.

    2. Care sunt principalele provocări pe care le aveţi în atingerea acestuia şi cum v-aţi propus să le depăşiţi?

    Inteligenţa artificială (AI) este un subiect controversat, iar rezistenţa la necunoscut şi diversele teorii şi percepţii sunt principalele provocări în adoptarea acesteia. A fi informată, deschisă la puncte de vedere diferite, a asculta activ şi a avea discuţii constructive nu pentru a convinge, ci pentru a înlătura bariere, sunt acţiuni pe care le fac conştient, în fiecare zi. 

    3. Cum vă gestionaţi timpul şi priorităţile într-o zi aglomerată de lucru? Aveţi vreo metodă sau rutină specială pentru acest lucru?

    În ultima vreme, am folosit foarte mult Copilot, asistentul nostru AI extrem de valoros, căruia îi antrenez „muşchiul digital” pentru tot ce înseamnă mailuri, chaturi, prezentări, care se concretizează într-un to do list digital. De acolo, pe parcursul zilei, reprioritizez sarcinile în funcţie de nevoile echipei, ale clienţilor sau ale businessului. 

    4. Care este cea mai importantă lecţie pe care aţi învăţat-o până acum în cariera dvs. şi cum v-a influenţat aceasta modul de a conduce echipe sau de a vă aborda munca?

    Primul meu rol de manager a fost cea mai mare lecţie de carieră. Credeam cu tărie că totul este despre cifre. Eram un mic roboţel: business versus oameni. Doar că, de fapt, este despre echilibrul dintre cele două. Sună foarte uşor. Este, însă, cel mai dificil lucru în management, pentru că nici unul nu poate funcţiona fără celălalt.

    5. Există work-life balance în prezent (detalii personalizate despre felul în care vă raportaţi la acesta)?

    Da, dar trebuie să existe dorinţă de ambele părţi: companie – angajat. Am privilegiul să fiu parte dintr-o companie care pune preţ şi respectă cu adevărat acest concept. În timp, am învăţat să îmi protejez viaţa personală şi timpul cu familia. E adevărat că mai sunt momente în care aleg să trec limita aceasta, dar sunt doar momente, nu este o regulă.

    6. Ce hobby-uri aveţi şi care sunt învăţăturile de carieră desprinse din acestea?

    Sunt filolog la bază, iar cititul este important pentru mine. Deşi sunt adepta tehnologiei şi îmbrăţişez inovaţia, voi prefera mereu o carte în format fizic. Mirosul de cerneală de tipar, întorsul paginilor nu pot fi înlocuite. Cărţile deschid porţi, fiind un instrument permanent de şlefuire; te fac mai conştient de nevoile oamenilor şi de perspectivele lor.

    7.  Mai este loc de lectură în agenda unui lider al prezentului? Ce citiţi şi care sunt titlurile preferate?

    Este timp. Cititul e o formă de cunoaştere, indiferent că alegem cărţi de psihologie, management, leadership sau beletristică. La capitolul beletristică, îmi place să explorez diferite tipuri de lectură care îmi pot deschide universul cunoaşterii şi al imaginaţiei către zone necunoscute sau mai puţin cunoscute. „Tetralogia napolitană” şi „Zuleiha deschide ochii” sunt printre preferatele ultimilor ani.  

     

    Andreea-Elena Suharov, Support Engineering Manager, Microsoft România

    Vârstă: 37 de ani

    Cifră de afaceri (2023)*: 688,3 mil. lei  

    Număr de angajaţi: > 1650, în Bucureşti, Iaşi, Timişoara 

    *conform datelor de la Ministerul Finanţelor

    BUSINESS Magazin a lansat şi anul aceste catalogul 100 TINERI MANAGERI DE TOP. Sub umbrela „Rising Stars: Cum schimbă liderii din noile generaţii businessul românesc?”, ediţia din 2024 a catalogul îşi propune să releve faptul că liderii de afaceri din noile generaţii sunt la fel de dornici să genereze profituri ca şi generaţiile anterioare, dar nu cu orice preţ, fiind primii executivi care fac trecerea spre o libertate şi o relaxare asumate. Andreea-Elena Suharov, Support Engineering Manager, Microsoft România, se numără printre cei 100 de tineri manageri pe care BM îi include la ediţia din acest an a catalogului.

  • Povestea unei românce ce a pornit de la zero o companie cu care acum face zeci de milioane de euro

    …spune Simona Lăpuşan, COO & cofounder al Zitec, şi CEO & founder al Mirro.io, iar pentru a fi relevant pe piaţă, sunt necesare inovaţia şi adaptarea constantă. De aceea, crede ea, este important să-şi facă timp să-şi exerseze curiozitatea şi să înveţe mereu ceva nou. 

    Simona Lăpuşan este COO & cofondatoare a Zitec şi CEO şi fondatoare a Mirro.io. Ea declară că îmbină pasiunea pentru tehnologie cu dorinţa de a înţelege comportamentul uman în profunzime, pentru a construi organizaţii şi produse de succes.

    Ce perspectivă aveaţi în urmă cu 20 de ani, în ce priveşte evoluţia profesională? Ce vă doreaţi să profesaţi, să realizaţi?

    În urmă cu 20 de ani, tocmai înfiinţasem Zitec (am sărbătorit aniversarea a 20 ani în iunie 2023). Nu mă gândeam atât de departe în viitor când am fondat Zitec, dar ştiam cu siguranţă că îmi doream să fac lucrurile altfel, mai bine decât ceea ce experimentasem la locurile de muncă anterioare. 

    Voiam să am mai multă autonomie, libertate să experimentez şi un impact mai mare in companie. Mi-am dorit ca aceeaşi experienţă să fie trăită de toţi cei care lucrau cu noi. Eu şi Alex, cofondatorul Zitec, am fost mereu motivaţi de dorinţa de a folosi tehnologia pentru a îmbunătăţi vieţile oamenilor, iar acest lucru nu se referea doar la clienţii şi utilizatorii noştri, ci şi la colegii şi echipele noastre.

    Tehnologia a modelat lumea din jurul nostru în moduri pe care cu greu ni le imaginam în urmă cu 20 de ani. În ciuda tuturor schimbărilor, misiunea noastră rămâne aceeaşi – este cea de a da oamenilor şi organizaţiilor puterea de a-şi atinge potenţialul maxim.

    Realitatea a coincis cu gândurile de la acea vreme?

    Nu de puţine ori, realitatea mi-a depăşit aşteptările. Au fost situaţii care au coincis direct cu convingerea şi viziunea mea, în timp ce altele au devenit oportunităţi inovatoare, pe care nu le-am prevăzut iniţial. 

    Pe de o parte, nu aş fi zis că Zitec va deveni unul dintre liderii industriei de software din România şi că va continua timp de mai bine de 20 de ani să atragă profesionişti dedicaţi. Sunt atât de mândră de echipele noastre şi de numeroşii colegi cu care am lucrat sau cu care continuăm să lucrăm! Ei sunt cei care, în mod colectiv, dau viaţă viziunii pe care am avut-o când am înfiinţat compania. Îmbunătăţirea continuă, sentimentul de autonomie şi nevoia de impact au pus bazele culturii noastre Zitec, întemeiată pe autenticitate, respect, performanţă, inovaţie, curaj şi implicare.

    Pe de altă parte, cu siguranţă nu am prevăzut că viziunea şi convingerile pe care le aveam vor da naştere unui produs care contribuie în mod direct la misiunea noastră de a ajuta oamenii şi organizaţiile să se împlinească la cel mai înalt potenţial al lor. De-a lungul timpului, m-am străduit să găsesc modalităţi care să întruchipeze valorile noastre şi care să permită echipelor noastre să fie implicate, să aibă autonomie şi să prospere. Aceste experimente au dus la inovarea unui nou produs (Mirro) care a fost de un real suport în timpul COVID-ului, când contactul personal nu era posibil pentru perioade lungi de timp. Am testat la început pe Zitec şi alte câteva companii, am văzut impactul pozitiv şi am validat în piaţă direcţia, apoi l-am extins către companii din 19 ţări.

    În calitate de fondatoare şi CEO al Mirro, mă bucur să văd că platforma este adoptată de companii inovatoare precum eMAG, Lactalis şi Premier Restaurants România (operatorul lanţului de restaurante McDonald’s) pentru a-şi cultiva cultura organizaţională şi pentru a oferi echipelor lor un mediu care încurajează performanţa şi susţine ideea de comunitate.

    M-a ajutat mult faptul că am avut libertatea de a experimenta, de a învăţa si de a mă adapta în funcţie de situaţie. Dar dacă trag linie acum, pot să spun ca aceşti 20 de ani se simt ca un MBA prelungit. Având pregătire în programare, automatizare şi management de proiect, a trebuit să dobândesc abilităţi de management şi de comunicare pe parcurs, precum şi să-mi exersez agilitatea şi să trasez limitele atât de necesare în anumite situaţii. Jonglarea vieţii de familie cu trei copii (cel mai mic are puţin peste un an), plus responsabilităţile de COO pentru Zitec şi conducerea Mirro mă obligă să particip la un exerciţiu de echilibru constant.

    În industria tech, 20 de ani se pot simţi cât o viaţă întreagă, aşa că trebuie să inovezi şi să te adaptezi constant pentru a rămâne relevant în piaţă. De aceea cred ca este important să îţi faci timp să-ţi exersezi curiozitatea şi să înveţi mereu ceva nou. 

    În ce priveşte următorii 20 de ani, cum vă aşteptaţi să se schimbe lumea / domeniul în care activaţi / compania pe care aţi clădit-o sau în care lucraţi acum?

    În general, văd totul printr-un filtru optimist, aşa că văd un viitor cu o viaţă şi o lume mai bună, în special în ceea ce priveşte viaţa profesională în companiile româneşti.

    Mă aştept ca tehnologia să pătrundă în fiecare aspect al vieţii, pe măsură ce economia digitală va deveni principala formă de economie. De asemenea, mă aştept ca oamenii să primească din ce în ce mai multă atenţie, pe măsură ce devine din ce în ce mai evidentă importanţa conexiunilor umane autentice şi a apartenenţei la comunitate.

    Tehnologia va continua să avanseze şi să se dezvolte, iar noi trebuie să ne asigurăm că ceea ce inovăm influenţează oamenii în mod pozitiv. Speranţa mea este că Mirro va permite acest lucru pe măsură ce continuă să inoveze şi să fie relevant pentru utilizatorii săi.   

     

    Simona Lăpuşan, COO & cofounder Zitec, CEO & founder Mirro.io

    Cifră de afaceri (2022): 26 mil. euro

    Cifră de afaceri (2023): 30 mil. euro

    Număr de angajaţi (2023): 370

     

    BUSINESS Magazin a lansat şi anul acesta catalogul 100 Cele mai puternice femei din business, ediţia 2024. Ne-am propus ca în cadrul ediţiei de anul acesta a proiectului să descoperim împreună cu reprezentantele mediului de afaceri cum au fost cei 20 de ani pe care i-am trăit şi la ce ne aşteptăm pentru următoarele două decenii. Simona Lăpuşan, COO & cofounder Zitec, şi CEO & founder Mirro.io, este una dintre doamnele prezentate în ediţia din acest an a acestui proiect.

  • 100 Cei mai admiraţi CEO din România. 8. Christina Verchere, CEO OMV Petrom

    Cu o carieră de peste 20 de ani într-una dintre cele mai mari companii din industrie, Christina Verchere a străbătut un parcurs profesional impresionant, ocupând poziţii de conducere în Marea Britanie, SUA, Canada şi Indonezia. Între 2014 şi 2018, a exercitat funcţia de Preşedinte Regional al British Petroleum pentru Asia-Pacific, având sediul în Jakarta, Indonezia. Odată cu rolul de la OMV-Petrom, dobândit în 2018, Christina Verchere a adus viziunea sa şi această expertiză în România, privind ţara ca pe o sursă de oportunităţi şi dezvoltare.

     

    SFAT PENTRU MINE TÂNĂRĂ

    Orientează-te înspre un domeniu care te pasionează – ceea ce faci zi de zi îşi va pune amprenta asupra ta ca persoană.

  • Cum reuşeşte un start-up local să facă ordine într-o lume foarte dezordonată cu aplicaţia cu care vrea să cucerească toată ţara

    Punând capăt valului de mesaje de pe WhatsApp şi notiţelor scrise de mână folosite zilnic de restaurante, un start-up local aduce ordine în haosul comenzilor din industria ospitalităţii. Cu o bază de 1.600 de locaţii active şi procesând lunar 32.000 de comenzi, platforma Horeca Orders a reuşit să atragă clienţi importanţi precum City Grill şi 5 to go, crescând numărul de locaţii de trei ori în 2024. Operând pe un model freemium şi fără finanţare externă, start-up-ul ţinteşte expansiunea în oraşele mari din România şi pe o piaţă externă în 2025, având obiectivul ambiţios de a atinge o cotă de piaţă de 30% în următorii doi ani.

    Planul ar fi să ajungem şi în oraşe mari, cum ar fi Cluj-Napoca, Timişoara şi Iaşi, sau vara să fim mai prezenţi la mare. Dar vrem să facem lucrurile când le vine momentul. Odată ce reuşim să atragem un furnizor din Cluj, ne vom concentra mai mult pe Cluj şi vom încerca să aducem mai multe restaurante. O altă zonă pe care ne dorim să o explorăm este o ţară din exterior, pentru a vedea cum ar fi să reuşim să înrolăm furnizori şi restaurante de la distanţă”, a declarat Denis Todirică, cofondator al Horeca Orders, în cadrul emisiunii ZF IT Generation.

    Dintre cele 1.600 de localuri care folosesc soluţia în prezent, aproximativ 500-600 sunt branduri distincte, printre care se numără lanţuri precum City Grill şi 5 to go. „Cred că orice loc din mall are aplicaţia noastră instalată şi trimite către cel puţin un furnizor comenzile”, a menţionat el. Start-up-ul a fost lansat în urmă cu aproape trei ani de Denis Todirică împreună cu Tibi Crăciun, după ce au identificat o oportunitate în piaţă pe zona de comenzi între restaurante şi furnizori. „Am pornit Horeca Orders acum aproape trei ani, împreună cu Tibi Crăciun, care este asociatul meu şi care se ocupă de partea tehnică; suntem parteneri egali. Motivul pentru care am fondat Horeca Orders este că amândoi avem o înclinaţie pentru ceea ce înseamnă zona de restaurante şi procesele din această industrie,” a explicat Todirică.

    Soluţia dezvoltată de start-up digitalizează procesul de comenzi între restaurante şi furnizori, înlocuind metodele tradiţionale, precum WhatsApp sau comenzile scrise pe hârtie. „Un restaurant are, în medie, 15 furnizori de la care comandă materie primă – de la legume şi fructe, până la carne, ambalaje şi alte necesităţi. O persoană care se ocupă de achiziţii, fie managerul, fie bucătarul, ajunge să trimită comenzi seara, după ce închide restaurantul. De cealaltă parte, un agent de vânzări al distribuitorului are între 100-200 de clienţi, de la care primeşte zilnic între 50-100 de comenzi. Acestea sunt transmise fie telefonic, fie pe WhatsApp, fiind ulterior introduse manual în sistemul de facturare. Acest proces consumă până la 4 ore din timpul unei zile de muncă,” a explicat Todirică. Aplicaţia Horeca Orders trimite comenzi către orice furnizor, chiar dacă acesta nu utilizează platforma. „Furnizorul nu trebuie să aibă instalată aplicaţia sau să avem o relaţie contractuală. De exemplu, restaurantul ne comunică furnizorii şi produsele, iar noi ne ocupăm să pregătim totul. Începem prin trimiterea comenzilor prin SMS sau email, până la integrarea completă a sistemului lor,” a detaliat cofondatorul. Start-up-ul operează pe un model de business SaaS şi freemium, oferind funcţionalităţi de bază gratuit. „Un restaurant poate folosi gratuit funcţionalitatea de trimitere a comenzilor. Funcţionalităţile avansate sunt disponibile contra cost, iar pentru furnizori avem o structură similară,” a explicat Todirică. În prezent, platforma are 15 furnizori plătitori şi aproximativ 700-800 de locaţii HoReCa active în sistemul său. „Pentru un restaurant, costul este de 50 de euro pe lună per locaţie, iar pentru un furnizor, 8 euro pe lună per locaţie,” a precizat el. Compania ţinteşte o cotă de piaţă de 30% în următorii doi ani. „În România sunt 30.000 de locaţii, iar noi avem deja 1.600. Obiectivul nostru este să ajungem la 30%,” a menţionat Todirică. Un alt obiectiv pentru 2025 este integrarea tehnologiei AI pentru predicţia comenzilor. „De exemplu, dacă un restaurant comandă constant 5 bucăţi dintr-un produs şi la următoarea comandă solicită 7, algoritmul nostru a reuşit să prezică această schimbare,” a explicat el. Horeca Orders a crescut fără finanţare externă, fiind susţinut prin resursele proprii ale fondatorilor. „Noi am investit banii, timpul şi efortul nostru. Până acum, nu am atras finanţare externă. Ne-am concentrat pe creşterea numărului de clienţi şi a locaţiilor active,” a concluzionat Todirică.    

    Denis Todirică, cofondator al Horeca Orders: „Planul ar fi să ajungem şi în oraşe mari, cum ar fi Cluj-Napoca, Timişoara şi Iaşi, sau vara să fim mai prezenţi la mare. Dar vrem să facem lucrurile când le vine momentul. Odată ce reuşim să atragem un furnizor din Cluj, ne vom concentra mai mult pe Cluj şi vom încerca să aducem mai multe restaurante. O altă zonă pe care ne dorim să o explorăm este o ţară din exterior, pentru a vedea cum ar fi să reuşim să înrolăm furnizori şi restaurante de la distanţă.”

    Rubrica „Start-up Pitch”

    1. Invitat: Victor Constantinescu, cofondator al SymptoChat

    Ce face? A lansat o aplicaţie cu acelaşi nume care foloseşte inteligenţa artificială generativă (gen AI) pentru a oferi utilizatorilor diagnosticări rapide şi recomandări.

    „Avem aproximativ 1.000 de descărcări. Ne bucură că oamenii o folosesc, o găsesc utilă şi, evident, pe măsură ce ne îndreptăm spre dorinţa noastră de a scala şi de a investi bugete mai considerabile în partea de marketing şi publicitate, vrem să ajungem la un public mult mai mare. Sunt convins că majoritatea dintre noi am căutat cel puţin o dată pe motoarele de căutare răspunsuri la problemele de sănătate. Problema este că, de cele mai multe ori, găsim răspunsuri care nu sunt concludente, sunt vaste şi creează anxietate. De aceea, SymptoChat răspunde acestei nevoi de informaţie medicală precisă, oferind utilizatorilor un prediagnostic şi ghidându-i către specialitatea medicală potrivită.”

    2. Invitat: Octavian Dumitrescu, cofondator şi CEO, Dyver.ai

    Ce face? A dezvoltat o soluţie bazată pe tehnologia inteligenţei artificiale pentru descrierea automatizată a produselor din magazinele online.

    „Conform calculelor noastre, trebuie să ridicăm 500.000 de euro pentru planurile pe care le avem în următoarele 12 până la 18 luni. Deja avem câţiva investitori interesaţi care s-au înscris, să zic aşa, şi sunt alături de noi, le place proiectul şi cred, la fel de mult ca noi, în acest proiect. În momentul de faţă, avem deja peste 20 de clienţi care folosesc platforma. În ultimele luni, ne-am axat pe zona de vânzări şi avem un <> de aproximativ 50 de clienţi care sunt destul de aproape de semnare.”

    3. Invitat: Denis Todirică, cofondator al Horeca Orders

    Ce face? A dezvoltat o platformă digitală pentru comenzi în industria ospitalităţii.

    Rubrica „Start-up Update”

    Invitat: Adrian Docea, fondator al Nordensa – platformă pentru investiţii în jucători de fotbal

    Ce e nou? Start-up-ul din Cluj-Napoca a deschis o nouă rundă de finanţare, vizând atragerea unei sume cuprinse între 600.000 de euro şi 1,8 milioane de euro. Noua finanţare va fi utilizată pentru dezvoltarea de funcţionalităţi noi în platformă şi pentru activităţi de marketing, menite să atragă mai mulţi utilizatori. Anterior, compania a obţinut o investiţie totală de 1,65 milioane de euro de la investitori precum Vertical Seven Group, Cabrio Investment, DMA Development, V7 Capital şi alţi business angels din străinătate şi România.

    „Vom atrage între 600.000 de euro şi 1,8 milioane de euro, în funcţie de cât de repede ne mişcăm cu această rundă. Dacă durează mai mult, aş prefera să închidem cu 600.000 de euro şi să deschidem o rundă de serie A anul viitor. Dacă reuşim să ne mişcăm repede, aş vrea să închidem această rundă şi să evităm deschiderea unei serii A până în 2026. Până acum, doar investitorii de nivel mediu, care investeau câteva zeci de mii de euro, puteau să intre în Nordensa. Acum, vom avea o sumă minimă de intrare de 890 de euro, valoarea unui <> (parte socială – n.red.) în Nordensa.”

    ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF în noiembrie 2019 şi realizată în prezent împreună cu BCR Innovx, are ca ţintă descoperirea start-up-urilor hi-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvoltarea unei noi generaţii de milionari din IT ai României. După mai bine de 370 de ediţii, emisiunea are un nou format în care adăugăm o serie de rubrici pentru a aduce plus valoare în ecosistemul local de start-up-uri tech – Start-up Pitch, Start-up Update, Start-up Boost, Start-up Star, Investor Watch, Sfatul expertului şi What’s Hot.

    Dacă aveţi un proiect de start-up tech scrieţi-ne pe adresa de e-mail zfitgeneration@zf.ro.

    Urmăreşte de luni până vineri emisiunea pe www.zf.ro şi pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar de la ora 19.00 sau accesează platforma www.zf.ro/zf-it-generation

     

  • Un nou tip de şcoală a apărut în România. Acum tinerii se pot perfecţiona într-un domeniu în care în urmă cu câţiva ani nu părea posibil

    Industria de dezvoltare a jocurilor video din România, cu o istorie de peste 30 de ani, are o valoare de peste 300 de milioane de dolari şi cuprinde aproximativ 200 de studiouri. Susţinută de companii internaţionale precum Ubisoft, EA Games şi Amazon, România joacă un rol important pe piaţa europeană, având peste 7.000 de angajaţi şi, de puţin timp, primul program de licenţă dedicat formării noii generaţii de dezvoltatori de jocuri. Care este povestea ECHO School?

    ECHO School, prima facultate din România dedicată dezvoltării jocurilor video, face parte din Bucharest International School of Management (BISM) şi oferă trei programe de licenţă în acest domeniu în plină expansiune. Având în vedere o industrie globală care a depăşit deja cinematografia şi entertainment-ul, facultatea formează specialişti în dezvoltarea de jocuri pentru marile corporaţii sau pentru a-şi crea propriile start-up-uri IT ce ar putea deveni unicorni, mai ales că unul din doi tineri visează să facă o carieră în dezvoltarea jocurilor video.

    „România ocupă o poziţie importantă pe piaţa europeană de game development, numărând peste 7.000 de angajaţi în 2023, la care se adaugă diverse colaborări contractuale. Absolvenţii ECHO School, cu o diplomă recunoscută internaţional, pot accesa oportunităţi profesionale atât pe piaţa locală, cât şi pe cea globală. Toate cursurile şi examenele sunt susţinute în limba engleză, ceea ce îi pregăteşte pe studenţi pentru integrarea naturală în echipe internaţionale”, afirmă Marian Poiană, decanul ECHO School.

    Programele ECHO School, create în parteneriat cu Abertay University, răspund nevoilor industriei româneşti de dezvoltare a jocurilor video, care are o istorie de peste 30 de ani şi 200 de studiouri active, pregătind o forţă de muncă conform standardelor internaţionale, a precizat acesta. O educaţie completă – profesională, personală şi practică – este, din punctul său de vedere, fundaţia unei cariere de succes într-un domeniu atât de complex şi creativ cum este dezvoltarea de jocuri video. „Atât eu, cât şi colegii mei, repetăm mereu acest lucru: împreună cu industria, pentru industrie. Sperăm ca o parte dintre studenţi să fie atraşi şi de latura antreprenorială şi să îşi dorească să deschidă noi studiouri de jocuri video. Pentru a-i susţine, plănuim să lansăm, în următorii ani, un incubator susţinut de industrie, care să le ofere tinerilor suportul necesar pentru a-şi dezvolta propriile jocuri. Deocamdată, acesta este doar la nivel de idee”, a subliniat el.

    În prezent, cei 37 de studenţi înscrişi în acest an pot realiza internshipuri şi pot colabora direct cu experţi din industrie, iar profesorii au experienţă dublă: atât în dezvoltarea de jocuri, cât şi în educaţie. Astfel, la finalul studiilor, absolvenţii au acces la oportunităţi de angajare în studiouri renumite, atât în România, cât şi la nivel internaţional, iar salariile sunt competitive într-o industrie de 300 de milioane de dolari, susţinută de mari companii precum Ubisoft, EA Games, Gameloft şi Amazon.

    Studenţii aleg să rămână în ţară pentru a învăţa la ECHO School datorită costurilor reduse ale şcolarizării, dar şi dinamismului industriei de gaming din România. În plus, ei sunt aproape de familie şi beneficiază de un mediu stabil şi motivant, care le facilitează tranziţia către o carieră internaţională. „Industria românească de dezvoltare de jocuri video cunoaşte o expansiune impresionantă şi atrage investitori internaţionali, cum ar fi Amazon, care are planuri majore de dezvoltare în România. Colaborarea strânsă cu liderii locali din gaming şi aportul unei educaţii formale, dar practice, aşa cum se întâmplă în programele ECHO School, contribuie la creşterea continuă a acestui sector şi la diversificarea sa. Aşteptăm cu interes să vedem mai multe jocuri dezvoltate local, bazate pe idei originale româneşti, şi suntem convinşi că o industrie maturizată, axată pe dezvoltarea jocurilor video, va putea aduce un succes global semnificativ”, a spus Marian Poiană.

    În cadrul ECHO School, studenţii pot alege dintre trei programe dedicate dezvoltării jocurilor video: Game Design and Development, Computer Arts and Animation şi Game Engineering. Fiecare program durează trei ani, iar absolvenţii obţin o diplomă internaţională de la Abertay University. Printre cursurile oferite se numără: Game Programming, Gameplay Mechanics Development, Artificial Intelligence, Mathematics for Game Engineering, Narrative Design, Game Economy, User Experience, Level Design, 3D Asset Creation, 3D Modeling şi Fundamentals of Animation. „Disciplinele de design şi artă sunt adesea mai atractive pentru studenţi, fiind mai familiare datorită educaţiei generale. În schimb, programarea pentru dezvoltarea de jocuri video reprezintă o provocare specifică, întrucât este diferită de alte forme de programare – o realitate pe care studenţii o descoperă pe parcurs”, a explicat Poiană.

    Mai mult, la această facultate, timpul petrecut jucând nu este doar distracţie, ci devine o metodă de învăţare. „Nu poţi crea ceva autentic într-un univers pe care nu-l cunoşti”, susţine decanul. Experienţa acumulată în jocuri se reflectă direct în calitatea muncii şi cunoştinţelor absolvenţilor. De exemplu, pentru artişti, este imposibil să fii relevant dacă nu eşti la curent cu cele mai noi creaţii din domeniu sau dacă nu înţelegi evoluţia artei până în prezent. „Nu cred şi pot demonstra chiar şi academic că mitul «artistului de mansardă», care produce în izolare, rupt de contextul său şi ignorând complet tradiţia, este doar atât – un mit, fără niciun strop de adevăr. Suntem, în mare măsură, creaţia timpului nostru şi trebuie să fim mereu informaţi şi conectaţi cu specificul domeniului în care activăm”, a întărit el.

    Crearea unui joc este un proces complex şi colaborativ, care implică o echipă interdisciplinară formată din designeri, artişti, programatori şi manageri de proiect. Pe de altă parte, un joc de tip puzzle, cu o structură mai simplă, poate fi realizat de o echipă mai mică, ceea ce reduce semnificativ costurile. Poiană menţionează că dezvoltarea de jocuri nu se adresează unui segment specific, ci unui public larg, explorând diverse categorii de jocuri – de la shootere şi MMORPG-uri, până la jocuri de strategie şi simulare. Noile jocuri video nu sunt gândite pentru o generaţie anume, ci sunt dezvoltate în cadrul unor categorii de jocuri, fiecare cu cerinţe stilistice şi de design clare. De exemplu, studenţii din programul de Artă şi Animaţie sunt pregătiţi ca artişti generalişti în jocuri video, însă, pe viitor, facultatea s-ar putea extinde pentru a include specializări precum animator, concept artist şi UI artist. „Cu peste 20 de ani de experienţă în industrie, pot spune că am văzut jocurile video crescând dintr-o nişă pasionantă într-un domeniu cu un potenţial imens. Dacă ar fi să pariez, aş spune că dezvoltarea de jocuri este chiar acum pe punctul de a deveni o parte centrală a educaţiei digitale. De fapt, în Europa, putem observa deja acest lucru. Există zeci de programe dedicate învăţării game development-ului, iar numărul lor la nivel global este impresionant”, a explicat Marian Poiană.

    În contextul unei industrii globale de miliarde de dolari, care continuă să crească, competenţele dezvoltate în acest domeniu devin importante pentru o mulţime de alte sectoare. Abilităţile şi tehnologiile din acest domeniu sunt aplicabile şi în alte medii, de la realitate virtuală şi augmentată până la simulări complexe pentru educaţie, medicină şi arhitectură. Un aspect important este că dezvoltarea de jocuri nu pregăteşte studenţii doar să creeze produse de divertisment, ci le oferă şi oportunitatea de a dezvolta soluţii interactive, tot mai căutate în industriile care pun accent pe experienţa utilizatorului. Pe măsură ce jocurile devin o componentă esenţială în educaţia digitală, decanul crede cu tărie că viitorul acestui domeniu este unul promiţător. „Dinamica pieţei arată că există spaţiu pentru extinderea numărului de instituţii de educaţie specializate în game development. România are resursele şi potenţialul pentru a sprijini o astfel de creştere, iar interesul în educaţia pentru game development este în continuă expansiune. Ne dorim foarte mult ca numărul programelor de acest gen să crească, pentru a oferi diversitate tinerilor”, a conchis Marian Poiană, decanul ECHO School. 

  • În era în care roboţii lasă tot mai mulţi oameni fără un loc de muncă, mai sunt încă lucruri destul de simple pe care aceştia nu reuşesc să le facă, dar pe care AI se apropie de a le rezolva

    Apucarea unei doze de bere sau întinderea dulceţii pe clătită sunt sarcini banale pentru oameni, dar care pentru roboţi au fost până acum extrem de dificile. Maşinile se chinuie cu complexităţile lumii fizice – iar sarcinile pentru care este nevoie de dexteritate sunt greu de rezolvat. Însă inteligenţa artificială transformă modul în care roboţii învaţă să se mişte şi să navigheze în diferite medii. Aceştia dobândesc abilităţi mai repede decât oricând şi se adaptează în moduri considerate anterior imposibile. Braţele robotice umanoide pot acum să bată ouăle şi să lege şireturile pantofilor. Roboţii pot face pizza fără ca acest lucru să fie scris în vreun cod  sau fără să primească instrucţiuni noi, scrie Financial Times.

    Unii cercetători cred că aceste progrese ar putea avea un efect la fel de profund asupra roboticii pe cât l-au avut asupra cuvintelor modelele de limbaj ca ChatGPT. Saltul gigantic în faţă în generarea de text şi imagini începe acum să se vadă şi în privinţa acţiunii. „Nu este Science Fiction”, a declarat în iunie Jensen Huang, şeful gigantului de cipuri Nvidia, referindu-se la utilizarea IA pentru a instrui roboţii să îndeplinească sarcini în lumea reală. „Următorul val de IA este IA fizică. Inteligenţă artificială care înţelege legile fizicii, care poate lucra printre noi.”

    În multe privinţe, această revoluţie a roboticii este de mult aşteptată. Timp de zeci de ani, oamenii şi-au imaginat traiul alături de roboţi casnici umanoizi capabili să facă munci banale. Dar, după ani de progres lent, cercetătorii par să fi ajuns în faţa progreselor dramatice necesare pentru a crea o nouă generaţie de automate. Inteligenţa artificială a alimentat o serie de descoperiri recente în cercetare care au adus mai aproape sarcini complexe care au separat anterior oamenii de roboţi.

    În timp ce ajutorul automat multifuncţional capabil să facă tot ce poate un om, doar mai bine, este încă departe, faptul că un robot poate pune un tricou pe un umeraş este un semn că acest lucru va fi posibil. Astfel de evoluţii ar putea fi foarte importante în domenii precum îngrijirea la domiciliu, sănătatea şi producţia manufacturieră – iar investitorii sunt atenţi.

    Entuziasmul din jurul progreselor recente atrage un interes tot mai mare şi sume mari de la o mulţime de cercetători, companii tehnologice mari şi investitori, chiar dacă saltul cuantic în finanţare nu a sosit deloc. Tranzacţii cu capital de risc pentru robotică şi drone de peste 11 miliarde de dolari au fost încheiate până la sfârşitul lunii octombrie, depăşind cele 9,72 miliarde de dolari de anul trecut, dar neatingând recordul de 13,23 miliarde de dolari din 2022, potrivit PitchBook.

    „Porţile s-au deschis cu adevărat”, spune Russ Tedrake, profesor la Institutul de Tehnologie din Massachusetts şi vicepreşedintele de cercetare în robotică la Institutul de Cercetare Toyota, reflectând asupra interesului pentru evoluţiile rapide din domeniu. „Giganţii de tehnologie se lansează, start-up-urile încep să răsară… toată lumea este optimistă că va veni.” Roboţii inspiră de mult timp atât entuziasm, cât şi frică. SF-ul s-a înfruptat timp de un secol din ideea de maşini ca slujitori loiali sau stăpâni tiranici.

    Roboţii joacă roluri contrastante în cultura populară, de la eroismul salvator al lui C3PO şi R2D2 din franciza Războiul stelelor până la asasinul necruţător T-1000 din Terminator 2. Mai recent, în lungmetrajul nominalizat la Oscar Robot Dreams, un automat venit prin curier devine prietenul care îi schimbă viaţa unui newyorkez singuratic, în timp ce ROZZUM unit 7134 din The Wild Robot salvează viaţa unui gâscan mic şi pufos în timp ce dezvoltă cel mai important dintre sentimentele umane – dragostea.

    Cu toate acestea, în lumea reală, a face roboţii să îndeplinească chiar şi sarcini banale s-a dovedit dificil. Interacţiunea cu oamenii rămâne deosebit de dificilă, având în vedere că roboţii trebuie să navigheze în spaţiile noastre dinamice şi să înţeleagă modurile subtile în care oamenii îşi comunică intenţiile. Faptul că roboţii umanoizi Optimus ai lui Elon Musk – care au fost văzuţi servind băuturi la un eveniment Tesla – au fost de fapt operaţi de la distanţă de oameni este un exemplu concret.

    Limitările de hardware şi, mai ales, ale software-ului au restrâns abilităţile roboţilor, chiar dacă au transformat unele procese industriale, cum ar fi automatizarea depozitelor. Generaţiile anterioare de maşini a trebuit să fie programate folosind cod complicat sau au fost învăţate lent prin încercări şi erori, tehnici care au dus la abilităţi limitate în sarcini strict definite efectuate în medii extrem de controlate.

    Dar datorită progreselor în IA, ultimii doi ani au fost diferiţi, chiar şi pentru cei care lucrează în domeniu de ceva timp. „Există emoţie în aer şi cu toţii credem că se avansează într-un ritm mult mai rapid decât am crezut”, spune Carolina Parada, şeful echipei de robotică de la Google DeepMind. Unele dintre cele mai mari salturi în domeniu au fost în software, în special în modul în care sunt antrenaţi roboţii.

    Metodele de clonare a comportamentului bazate pe inteligenţă artificială – în care o sarcină este demonstrată unui robot de mai multe ori de către un om – au produs rezultate remarcabile. Cercetătorii de la Institutul de Cercetare Toyota pot învăţa acum creierele braţelor robotice cum să execute mişcări complexe în câteva ore şi nu în câteva săptămâni. Cheia acestui proces de învăţare este „difuzia”. Binecunoscută în lumea generării de imagini IA, tehnica a fost dezvoltată mai departe de creatorii de roboţi. În loc să folosească difuzia pentru a genera imagini, roboticienii au început să o folosească pentru a produce acţiuni. Aceasta înseamnă că roboţii pot învăţa o nouă sarcină – cum ar fi cum să folosească un ciocan sau să învârtească un şurub – şi apoi să o aplice în diferite setupuri.

    Când este utilizat pentru sarcini de pregătire a roboţilor, zgomotul (noise, în limbaj fotografic) este aplicat unui set de date de antrenament sub formă de traiectorii aleatorii, într-un mod similar cu pixelii (zgomotul) adăugaţi imaginilor. Modelul de difuzie îndepărtează apoi fiecare dintre aceste traiectorii aleatoare până când obţine o cale clară care poate fi urmată de robot. Cercetătorii de la Universitatea Stanford şi de la Google DeepMind au avut succes cu tehnicile de difuzie. „Am ales trei dintre sarcinile care cer cea mai multă îndemânare la care ne-am putut gândi… şi am încercat să vedem dacă am putea antrena o politică (sistemul robot IA) pentru a face fiecare sarcină”, a explicat Chelsea Finn, profesor asistent la Stanford. „Toate au funcţionat!” Echipa a învăţat o versiune anterioară a robotului să gătească în mod autonom creveţi, să cureţe pete şi să cheme un lift.

    R

    Progresul extraordinar în generarea de text şi imagini folosind IA din ultimii doi ani a fost posibil datorită inventării modelelor de limbaj mari (LLM), mecanismul care stă la baza chatboţilor. Roboticienii se bazează acum pe acestea şi pe verişoarele lor, modele de limbaj condiţionate vizual, uneori numite modele vedere-limbaj, care conectează informaţiile textuale şi imaginile.

    Având acces la uriaşe arhive de date de text şi imagini, cercetătorii îşi pot „preantrena” modelele de roboţi cu privire la nuanţele lumii fizice şi modul în care oamenii o descriu, chiar înainte de a începe să-i înveţe pe studenţii-maşini acţiuni specifice. Dar, în lumea reală haotică şi în continuă schimbare, maşinile nu trebuie doar să fie capabile să execute sarcini individuale, ci şi să realizeze o multitudine de sarcini în medii diferite.

    Cei aflaţi în inima roboticii cred că răspunsul la această generalizare se găseşte în modelele fundamentale pentru lumea fizică, care se vor clădi pe baze de date în creştere legate de mişcare – bănci de informaţii care înregistrează acţiunile robotului. Speranţa este că aceste modele mari de comportament, odată ajunse suficient de mari, vor ajuta maşinile să se adapteze la medii noi şi imprevizibile, cum ar fi mediile comerciale şi casnice, transformând rapid afacerile şi viaţa de zi cu zi ale oamenilor.

    Dar aceste modele se confruntă cu numeroase provocări dincolo de ceea ce este necesar pentru IA generativă lingvistică. Ele trebuie să conducă acţiuni care respectă legile fizicii într-o lume tridimensională şi se adaptează la mediile dinamice ocupate de alte vieţuitoare. Provocarea actuală pentru dezvoltarea acestor modele mari de comportament este deficitul de date – o dificultate cu care se confruntă şi modelele mari de limbaj, ca urmare a epuizării surselor de informaţii umane. Dar un mare efort comun este în desfăşurare în comunitatea robotică pentru a genera noi seturi de date pentru antrenament. „Am văzut că sunt disponibile tot mai multe informaţii, inclusiv pentru sarcini care cer foarte multă îndemânare – şi am văzut deja o mulţime de roade”, spune Finn de la Stanford. „Aceasta ne spune că, dacă suntem capabili să extindem lucrurile în continuare, atunci am putea face progrese semnificative în a permite roboţilor să aibă succes în setupurile din lumea reală.”

    Unele dintre cele mai recente cercetări au descoperit că aceste date de acţiune nu trebuie să provină de la acelaşi tip de robot sau nici chiar să reprezinte abilităţile exacte pe care un robot încearcă să le înveţe pentru a avea succes. Pot fi de la diferite maşini care execută o gamă largă de sarcini în diferite medii. În esenţă, roboţii par a fi capabili să-i înveţe pe alţi roboţi chiar dacă nu seamănă cu ei. Tedrake de la Institutul de Cercetare Toyota spune că proliferarea recentă a hardware-ului roboţilor, de la automate prinse de podelele fabricilor până la dispozitive casnice, cum ar fi aspiratoarele Roomba, ar trebui să ajute la completarea acestei lacune de date. Cu cât există mai mulţi roboţi, cu atât vor fi disponibile mai multe date vizuale despre acţiunile lor de finalizare.

    Parteneriatul de cercetare recent anunţat al Toyota cu unul dintre liderii mondiali în hardware, Boston Dynamics, îşi propune să ducă acest lucru un pas mai departe – dezvoltarea modelelor de comportament pentru întregul corp pentru unii dintre cei mai avansaţi roboţi umanoizi din lume. Unul dintre aceştia este robotul umanoid hidraulic Atlas, celebru pe reţelele sociale pentru mişcările sale de parkour şi dans, care ilustrează modul în care Boston Dynamics a dezvoltat hardware-ul robotic în ultimele trei decenii.

    Povestea robotului Spot, asemănător unui câine, este un indiciu al progresului înregistrat şi al provocărilor care rămân. Spot are „inteligenţă atletică”, spun creatorii săi, şi cu peste 1.500 de fraţi patrupezi care lucrează acum pentru întreprinderi şi alte organizaţii, acesta joacă deja un rol cheie în procesele industriale. De asemenea, câinii mecanici au fost văzuţi patrulând prin staţiunea Mar-a-Lago a preşedintelui ales Donald Trump din Palm Beach, Florida.

    Potriviţi muncilor repetitive, dificile sau posibil periculoase pentru oameni, câinii robot pot fi aduşi pentru a ajuta la operaţiunile de căutare şi salvare în caz de dezastre, de dezafectare nucleară şi de eliminare a bombelor – dar utilizarea lor principală este în inspecţiile industriale. Gigantul farmaceutic GSK foloseşte o unitate personalizată pentru a verifica rezervoarele de agent propulsor folosit în inhalatoarele Ventolin ale companiei, de exemplu.

    A

    Abilităţile IA ale lui Spot îi permit, de asemenea, să înveţe rapid. Când versiunea producătorului de bere AB InBev a automatului canin a întâlnit podele alunecoase în timp ce căuta scurgeri de aer în liniile de îmbuteliere, creatorii săi de la Boston Dynamics au folosit simulări de învăţare automată pentru a-l pregăti să facă faţă unor astfel de situaţii. Ce au obţinut s-a dovedit atât de eficient încât a fost instalat pe toţi Spoţii din întreaga lume. „Deci, aşa cum iPhone-ul tău primeşte o nouă actualizare de software, şi robotul tău primeşte”, spune Nikolas Noel, vicepreşedinte de marketing şi comunicare la Boston Dynamics, deţinut acum de producătorul de automobile sud-coreean Hyundai Motor Group.

    Cu toate acestea, pentru mulţi din domeniul roboticii scopul rămâne crearea unei maşini industriale multicalificate complet adaptabile, capabilă de sarcini de la brodat la asamblarea pentru producţia de loturi mici – o realizare care ar revoluţiona industria prelucrătoare. IA a adus această ambiţie mai aproape de realitate, spune Nick Hawes, profesor de inteligenţă artificială şi robotică la Universitatea Oxford.

    „Întreaga revoluţie a învăţării profunde în IA a deblocat capacitatea de a generaliza într-o gamă foarte largă de inputuri, prin utilizarea acestor reţele neuronale foarte mari şi a unei cantităţi uriaşe de date şi capacităţi de calcul”, spune Hawes. „Dar nu cred că am văzut un rezultat final cu aplicabilitate generală… Poate mai încolo.”

    Boston Dynamics şi-a luat rămas bun la începutul acestui an de la Atlas. Un montaj video a arătat că robotul putea să facă salturi pe spate şi sărituri lungi, dar şi cădea de pe o platformă şi se rostogolea necontrolat pe o pantă înierbată. Metafora roboticii ca promisiuni şi eşecuri sub atenţia intensă a publicului este greu de ignorat. Inginerii au introdus acum un succesor electrificat, Electric Atlas, cu articulaţii agile şi abilităţi îmbunătăţite de inteligenţa artificială, crescând perspectiva creării de roboţi însoţitori care să îşi asume tipurile de sarcini pe care le fac oamenii acum. „Cred că toţi avem vise ca robotul Rosey (referire la femeia de serviciu android din The Jetsons) să poată duce gunoiul, să ne spele vasele şi să ne pună masa”, spune Noel. „Vor fi realizări viitoare. Vor arăta total diferit după toate probabilităţile. Dar da, aceasta este ambiţia pe termen lung.” Succesul cu umeraşul de haine este un semn al acestor posibilităţi, spune Carolina Parada de la Google DeepMind. Dacă aceste abilităţi pot fi generalizate pentru a permite robotului să lucreze cu diferite piese de îmbrăcăminte şi în noi setupuri, „ai putea începe să-ţi imaginezi cum aceste părţi se unesc”, spune ea. „Şi atunci ai avea un robot care chiar ţi-ar putea spăla rufele, nu?”

    DeepMind a învăţat un câine robot să deschidă uşile cu laba, în loc să-şi forţeze intrarea. Odată învăţată, abilitatea a devenit parte din modelul de bază şi robotul nu a mai trebuit să fie dresat din nou – nu este ceva prea diferit de dresarea unui animal de companie adevărat.

    Modul în care roboţii învaţă să trăiască alături de oameni rămâne o problemă mai grea. Parada dă exemplul unei maşini care ar trebui să pună la locul lor lucruri într-o casă plină de oameni. Robotul ar trebui să înţeleagă semnalele de la ocupanţii umani, cum ar fi când şi în ce fel se vor mişca. Oamenii emit adesea indicii despre astfel de intenţii în mod non-verbal în moduri care ar putea fi greu de detectat pentru un automat. „Ca robot va trebui să fii capabil să interacţionezi cu oamenii în mod proactiv, nu doar pasiv şi, de asemenea, să poţi citi ce e prin cameră – ceea ce este extrem de greu de făcut pentru un robot”, explică Parada. În ciuda acestor provocări, saltul conceptual către o lume în care superroboţii casnici joacă un rol real în viaţa oamenilor pare mai mic decât a fost cândva, a adăugat ea. „Mulţi oameni, când am început să lucrez în robotică, au spus că nu voi vedea în această viaţă un robot de casă care să-mi spele rufele şi să cureţe prin gospodărie. Aş spune că majoritatea oamenilor gândesc acum: <<Oh, da, cred că putem avea asta înainte să mă pensionez>>”.

    Pe termen mai lung, chiar şi ideile mai avansate percutează. Un exemplu sunt reţelele neuronale „lichide”, care acţionează mai degrabă precum creierul biologic decât ca reţelele neuronale tradiţionale şi folosesc conexiuni dinamice pentru a se adapta continuu şi a învăţa din date noi.

    O astfel de abordare necesită mai puţini neuroni sau purtători de semnal şi, prin urmare, mai puţină capacitate de calcul. Acest lucru ar trebui să facă hardware-ul mai compact şi, prin urmare, mai puţin greoi de transportat de către roboţi.

    „Cum putem aduce aceste două lumi împreună?” întreabă Daniela Rus, liderul cercetăriilor despre reţele neuronale la MIT. „Şi plecăm de la ideea că putem folosi reţele lichide – care este un nou model pentru IA.” Aceste reţele lichide dau deja rezultate impresionante în sfera de cercetare a vehiculelor autonome.

    În mod tradiţional, astfel de vehicule se chinuie în perioadele de tranziţie ale zilei, când condiţiile se schimbă, cum ar fi în zori şi în amurg. În timp ce modelele IA convenţionale acordă multă atenţie caracteristicilor de pe marginile unui drum, cum ar fi vegetaţia, pentru a instrui vehiculul să circule între ele reţelele neuronale lichide se concentrează mai mult pe mijlocul autostrăzii şi pe posibilele obstacole.

    Cercetările arată că reţelele lichide sunt mai capabile să distingă între aspectele cruciale şi irelevante ale sarcinii de conducere şi sunt mult mai aproape de modul în care conduc oamenii. Acest lucru are avantajul de a face modelul, teoretic, mai uşor de înţeles şi de calibrat.

    Rus spune că începem să vedem în robotică realizări care înainte păreau imposibile. Dar rămân provocările asigurării unei plase de protecţie, spune ea. La urma urmei, a existat un motiv pentru care primele două legi ale roboticii stabilite de Isaac Asimov, autorul poveştii Eu, Robotul, s-au concentrat pe prevenirea vătămării oamenilor şi pe respectarea de către roboţi a ordinelor date de oameni.

    „Toate aceste lucruri grozave la care doar visam acum putem începe să le realizăm”, concluzionează Rus. „Acum trebuie să ne asigurăm că ceea ce facem cu toate aceste superputeri este în numele binelui.”   

    Traducere şi adaptare: Bogdan Cojocaru