BusinessMagazin

Category: Opinii

  • Este 2025 anul reîntoarcerii la birou?

    Una dintre cele mai citite ştiri săptămâna trecută pe site-ul BUSINESS Magazin (bmag.ro) se referă la decizia tot mai multor companii din Londra să renunţe la politica de lucru flexibil, care permitea angajaţilor să lucreze de acasă. La doar câteva zile distanţă, J.P. Morgan Chase & Co. solicita angajaţilor să fie prezenţi la birou cinci zile pe săptămână, potrivit unui raport Bloomberg — sugerând că această politică ar putea deveni noua normă pentru companiile din sectorul serviciilor financiare. CEO-ul J.P. Morgan, Jamie Dimon, a fost notoriu de vocal în a lăuda munca în persoană. În cadrul Festivalului Atlantic din Washington D.C., din septembrie anul trecut, Dimon a promis să „facă Washington D.C. să se întoarcă la muncă”. Concurenţa, Goldman Sachs, anunţase de asemenea acest lucru. Ştirile de genul acesta nu sunt o surpriză, iar tonul antimuncă remote pare să fi fost setat de CEO-ul Amazon, Andy Jassy, care a fost printre primii care au spus că, dacă angajaţii Amazon nu pot respecta cerinţa de a veni în persoană, „probabil nu va funcţiona relaţia cu angajatorul” (n.red.). Anul trecut, CEO-ul Amazon a anunţat că de la începutul lui 2025 angajaţii lui vor reveni complet la birou. Dimon şi alţi CEO renumiţi la nivel global nu sunt o excepţie: 83% dintre liderii de afaceri se aşteaptă la o revenire completă la birou până în 2027, conform unui raport KPMG publicat în toamna lui 2024, în creştere faţă de 64% în anul precedent. Sondajul a fost realizat în rândul a 1.300 de directori executivi în lunile iulie şi august. Raportul a evidenţiat şi o diferenţă generaţională în percepţiile directorilor asupra revenirii la birou: 87% dintre acei CEO cu vârste între 60 şi 69 de ani au prezis o revenire completă la birou, 83% dintre cei cu vârste de 50-59 de ani anticipează această schimbare, în timp ce doar 75% dintre directorii executivi cu vârste între 40 şi 49 de ani au fost de aceeaşi părere, conform raportului. De asemenea, mai mulţi directori bărbaţi (84%) mizează pe scenariul unei reveniri complete la birou comparativ cu 78% dintre femeile aflate în funcţii de conducere. 

    Chiar şi în România, după un an în care sistemul hibrid părea să devină norma, tot mai multe firme revin asupra deciziei şi impun prezenţa la birou. În ciuda faptului că angajaţii s-au adaptat acestui sistem flexibil, unii dintre ei fiind mai productivi şi mai dedicaţi atunci când lucrează de acasă, se pare că unii angajatori nu mai sunt dispuşi să accepte aceste noi cerinţe. Cunosc cazuri concrete în care angajaţilor li se impune prezenţa completă la birou, chiar dacă acest lucru duce la frustrarea lor şi, în unele cazuri, la scăderea productivităţii. Dacă anul a început aşa, este posibil ca 2025 să fie anul începutului sfârşitului pentru munca remote. Şi asta mai ales în contextul în care balanţa în piaţa muncii pare să încline înspre angajatori anul acesta, pesimismul fiind destul de răspândit în rândul tuturor din cauza contextului economic. Exemplele de companii care au început să impună prezenţa zilnică la birou sunt tot mai multe. Angajatorii justifică această schimbare prin necesitatea unei colaborări mai strânse, inovaţie şi performanţă îmbunătăţită, argumente care sună, desigur, logic pe hârtie. Totuşi, realitatea este că angajaţii buni pot lucra de oriunde, atâta timp cât sunt motivaţi şi dedicaţi. În acelaşi timp, cei care nu au un interes real să contribuie pot pierde vremea la fel de bine şi de acasă, şi la birou. Astfel, întrebarea rămâne: la ce bun să impui prezenţa la birou, dacă unii angajaţi stau şi pierd vremea pe internet, aşteptând să „rupă uşa”? Nu ar fi mai bine să creezi modalităţi de motivare şi implicare activă în proiectele companiei, indiferent de localizarea lor (acolo unde specificul muncii permite acest lucru, bineînţeles)?

  • Nu aş vrea să fiu în pielea celor care sunt acum în business, în vremurile de astăzi

    N-aş vrea să fiu în pielea companiilor, antreprenorilor – mai mari sau mai mici –, nici în pielea IT-iştilor, constructori-lor etc., nici în pielea întregului business românesc. Să te trezeşti peste noapte că se schimbă regulile fiscale, ad-ministrative, regulile de contabilitate etc. este o situaţie dificilă, iar aceste schimbări se traduc în modificarea planurilor de afaceri, în bani sau chiar în pierderi. Poate de aceea nu m-am făcut antreprenor, om de afaceri sau pa-tron. Toată lumea care comentează de pe margine spune că, în România, taxele pentru companii sunt mici, un adevărat „paradis fiscal”, şi că firmele nu ar trebui să se plângă de aceste schimbări fiscale care vin peste noapte. Pentru că aceste schimbări sunt compensate de taxele mici şi, oricum, nu te obligă nimeni să te faci patron sau să intri în business. Şi, până la urmă, câinele nu pleacă de la măcelărie. Dar aceste schimbări fiscale înseamnă bani, costă bani, nu vorbe şi comentarii, şi cineva trebuie să pună pe masă aceşti bani, iar dacă nu-i are, trebuie să-i împrumute. 

    IT-iştii se întreabă cine va compensa eliminarea facilităţii fiscale din acest domeniu: ei – prin scăderea salariului net – sau compania – prin creşterea salariului brut? Când ai 500 de IT-işti în organigramă, cu un salariu mediu net între 1.500 şi 2.500 de euro, aceşti 10% reprezintă sume semnificative. Când ai mii de angajaţi în construcţii şi trebuie tu, companie, să acoperi eliminarea facilităţii fiscale, te întrebi de unde scoţi diferenţa, care înseamnă mil-ioane şi milioane de euro, mai ales în condiţiile în care statul nu ţi-a plătit factura pentru lucrările efectuate de câ-teva luni. Poate că, din punctul de vedere al taxelor, sistemul din România este un „paradis fiscal”, dar schimbările apărute peste noapte îţi pot arunca în aer un bilanţ financiar, mai ales dacă nu ai de unde să acoperi aceste schimbări fiscale. A fi antreprenor, a conduce sau a fi patronul unei companii nu este, în realitate, cea mai mare fer-icire, mai ales în aceste vremuri: vânzările scad, angajaţii te înjură, clienţii sunt nemulţumiţi, băncile stau cu ochii pe tine nonstop, de teamă să nu intri în insolvenţă, iar Fiscul şi alte instituţii ale statului te caută şi te fugăresc permanent dacă nu ai protecţie politică sau protecţia sistemului. Familia te critică pentru că nu ai timp de ea. Oricum ai privi, nu e bine. Pentru afacerile mici, câştigul obţinut este puţin mai mare decât un salariu de manager la o mul-tinaţională, şi câteodată acest venit vine cu greu, pentru că sunt probleme cu cash-flow-ul. Dar eşti antreprenor, patron, om de afaceri. Iar lumea te invidiază. Foarte mulţi intră în business cu aşteptări mari, cu idei care arată bine pe hârtie, dar care, în realitate, nu se potrivesc. Intră cu speranţe că pot face bani repede, aşa cum au citit în poveştile scrise chiar în Business Magazin. Dar realitatea este alta. Trebuie să ai stomac şi nervi pentru a fi antreprenor. S-au dus vremurile când plimbai doar nişte contracte (mai sunt şi astăzi, dar în această zonă monopolul aparţine unor băieţi deştepţi). Acum trebuie să munceşti mai mult decât angajaţii, asta dacă nu pleacă de pe o zi pe alta. Nu toată lumea este Petrom, Hidroelectrica, Romgaz, Altex, Dedeman, Mobex-pert, eMag etc. Concurenţa este mult mai mare, contează foarte mult execuţia în business, trebuie să mai ai şi bani, şi, mai mult decât atât, trebuie să ai vremuri bune din punct de vedere economic. Iar acum vremurile sunt tulburi. Este mult mai greu să faci business acum, chiar şi într-o simplă cafenea. Mulţi realizează, când intră în business, că nu este ceea ce se aşteptau, că poate nu sunt făcuţi pentru acest lucru, că era mai bine la multinaţională, unde salariul intra la timp şi lucrurile erau organizate. În businessul românesc, primele 1.000 de companii fac 50% din cifra de afaceri. Mai sunt 30.000 de firme mari şi mijlocii, iar după aceea urmează vreo 869.000 de patroni, an-treprenori, oameni de afaceri mici şi foarte mici, care se bat pe restul. Se spune că este loc pentru toată lumea, dar, de multe ori, ceea ce rămâne pe masă s-ar putea să nu-ţi ajungă nici pentru propriul salariu mediu pe economie, de 1.000 de euro. Dar în business trebuie să intri cu speranţa că milionul este aproape şi că trebuie doar să întinzi mâna şi să-l iei. Oricum, nu aş vrea să fiu în pielea celor care sunt acum în business şi nu-i invidiez pentru banii pe care-i fac. 

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • Care e adevărul? Unde e realitatea? Cum să faci alegerea corectă?

    „Parcă nici nu mai simt sărbătorile”, spunea deunăzi o vecină cu care am schimbat câteva cuvinte, iniţial din gama informaţiilor legate de vreme, dar brusc în conversaţia destinată doar simplului salut, a intervenit tema alegerilor, a politicii, a sentimentului profund de dezgust faţă de starurile de pe scena celor „puternici”. Ceea ce m-a frapat este că era încredinţată de o anumită informaţie pentru că „aşa a spus” X, în condiţiile în care X este cunoscut la nivel mondial tocmai pentru că mai întâi a spus fix contrariul. Am avut un flash-back cu cursurile de metalogică din facul-tate şi m-am întrebat dacă cumva vreodată p poate echivala non p. Am crezut că vecina, cu vârstă în jurul a 30 de ani, educată, cel mai probabil angajată a vreunei multinaţionale, ar fi mai degrabă genul de om care poate rezona cu cifre, date, fapte. Dar în mod surprinzător, chiar reducând termenii stufoşi de comparaţie, la fel ca şi exerciţiile elab-orate de matematică, când trebuia să calculăm care element este mai mare, a părut complet descumpănită când a avut de comparat doi termeni clari. „Nu ştiu ce să zic…” a fost răspunsul ei în faţa unei opţiuni evidente, de pildă „alege între sănătate şi boală”.

    Oamenii acceptă cu mare uşurinţă ceea ce vor să audă. În plus, tehnicile de manipulare cu cel mai mare efect se axează pe coarda sensibilă. Şi acum a devenit mai uşor ca oricând, pentru că volumul de date este uriaş, iar în me-diul digital putem fi targetaţi exact prin fereastra de interes la care rezonăm cel mai mult. Suntem bombardaţi de materiale care oferă frânturi din peisaj, iar dacă algoritmii sunt folosiţi pentru promovarea unui produs sau serviciu banal, cum ar fi alegerea unui aparat electrocasnic sau a vreunei reţete de preparat cozonaci, nu la fel stau lucru-rile şi când vine vorba de credinţe, ideologii, iar mai nou opţiuni politice. Prea puţini dintre noi au mai experimentat vreodată sentimente atât de puternice legate de politică, iar radicalizarea pentru noi era ceva ce vedeam la ştiri, reportaje din alte locuri, aflate la mare distanţă – fizică, emoţională şi chiar economică – de noi. Iar vocea celor care au experienţa schimbării de regim care a permis ascensiunea comunismului fie nu e ascultată (încadraţi fiind la capitolul prea bătrâni ca să mai conteze), fie este acopertită de zarva uriaşă din mediul digital, locul în care şansele de reuşită în tărâmul manipulării sunt uriaşe. În acest mediu şi războaiele sunt mai ieftine decât cele purtate pe teren.

    Tinerii alegători din zonele-cheie ale alegerilor sunt expuşi la videoclipuri false generate de AI, care conţin lideri politici, dezinformare şi secvenţe pline de comentarii abuzive, relata BBC încă din vara anului trecut, cu luni înainte ca acest fenomen să ne invadeze şi nouă vieţile. Cu TikTok devenind un nou teren de luptă pe reţelele sociale în campania electorală, partidele politice au început un război de meme pe aplicaţie pentru a ajunge la publicul tineri-lor alegători. Un proiect BBC destinat să investigheze conţinutul promovat de algoritmii reţelelor sociale a de-scoperit – pe lângă montajele amuzante – că tinerii de pe TikTok sunt expuşi la conţinut înşelător şi diviziv. Acesta este distribuit de toată lumea, de la studenţi şi activişti politici până la comedianţi şi conturi anonime ase-mănătoare cu boţii, mai relatează publicaţia citată.

    Dat fiind că fenomenul manipulării din mediul digital la o amploare care că alarmeze întreaga lume este relativ re-cent, prea puţine date există pentru a creiona dimensiunea actuală. Mai mult, fenomenul este în permanentă creştere, astfel încât cel mai probabil eventuale date ale vreunor studii ar fi depăşite. Este doar începutul, iar în viitor va fi tot mai complicat de cernut, de decelat între informaţii şi valoarea lor, cu atât mai mult cu cât şi sursele de referinţă pierd din credibilitate sau din relevanţă.

    Reţelele sociale nu numai că au adjudecat cea mai mare felie din capitolul de socializare, ci acaparează tot mai mult din sfera de entertainment şi aşa-zisă informare (pe principiul „am văzut un video pe platforma a, b sau c”). Dar mediul digital nu poate fi evitat nici în viaţa profesională şi nici în cea de zi cu zi, astfel încât suntem captivi în acest univers. Nici nu ne putem rupe de reţelele sociale – din diverse motive – decât dacă adoptăm modelul traiului în pustietate, care nu este o opţiune pentru toţi. Astfel încât, oricât de conştienţi am fi de acest risc, suntem ţinta per-manentă a dezinformărilor şi manipulărilor. Cu atât mai mult pe un fond de revoltă, nemulţumire, muguri de ură. 

    „Anul nou care n-a fost”, despre care unul dintre prieteni spune că este film de Oscar, redă magistral atmosfera din perioada comunismului. Şi atunci, ca şi acum, conducătorii supremi au crezut şi cred că masele sunt amorfe, că n-au putere, că pot fi mânate. Lucru valabil până la un punct.    ■



    Ioana Mihai-Andrei este Redactor-şef, Business Magazin
     

     

  • Expresia anului 2024 – „brain rot”: o oglindă a dependenţei de social media

    Brain rot” (tradus aproximativ ca „atrofiere a creierului” sau „putregaiul creierului”) a fost desemnat cuvântul anului 2024 de Oxford University Press în urma unui proces de selecţie care reflectă tendinţele sociale, culturale şi lingvistice actuale. Oxford analizează date lingvistice din surse diverse, cum ar fi: reţele sociale, ştiri, forumuri online, conversaţii cotidiene, cărţi şi articole academice. Sunt căutaţi termeni care s-au remarcat prin utilizare frecventă şi au devenit trenduri în social media. Peste 37.000 de persoane au votat pentru a ajuta la alegerea câştigătorului dintr-o listă scurtă de şase cuvinte întocmită de Oxford. Cele cinci cuvinte finaliste care nu au câştigat erau: „demure”, „dynamic pricing”, „lore”, „romantasy” şi „slop”.

    Brain rot este definit drept „deteriorarea presupusă a stării mentale sau intelectuale a unei persoane, în special ca rezultat al consumului excesiv de materiale (în prezent, mai ales conţinut online) considerate lipsite de importanţă sau neprovocatoare. De asemenea, termenul poate desemna orice lucru care este perceput ca având potenţialul de a provoca o astfel de deteriorare”.

    Experţii de la Oxford au observat că „brain rot” a câştigat o nouă popularitate în acest an, fiind folosit pentru a exprima îngrijorările legate de impactul consumului excesiv de conţinut online de calitate scăzută, în special pe reţelele sociale. Utilizarea termenului a crescut cu 230% între 2023 şi 2024.

    Iniţial popularizat pe platformele de social media – în special pe TikTok, în rândul generaţiilor Z şi Alpha – „brain rot” este acum utilizat pe scară mai largă, inclusiv în jurnalismul mainstream, pe fondul preocupărilor din societate legate de impactul negativ al consumului excesiv de conţinut online.

    În 2024, „brain rot” este folosit pentru a descrie atât cauza, cât şi efectul acestui fenomen, referindu-se la conţinutul de calitate scăzută şi cu valoare redusă de pe reţelele sociale şi internet, precum şi la impactul negativ pe care consumul acestui tip de conţinut îl are asupra individului sau societăţii. Conţinutul viral de pe platformele de social media, cum ar fi TikTok sau Instagram, poate deveni un „ciclu vicios” care ne face să petrecem ore întregi în faţa ecranelor. Casper Grathwohl, preşedintele Oxford Languages, afirmă că, privind înapoi la ce cuvinte au fost votate în ultimele două decenii, „se poate observa preocuparea tot mai mare a societăţii faţă de modul în care vieţile noastre virtuale evoluează, felul în care cultura internetului pătrunde tot mai mult în cine suntem şi despre ce vorbim”. 

    Dacă privim drept „studiu de caz” ce s-a întâmplat în ultima lună în online datorită (sau poate că e mai corect să spun „din cauza”) alegerilor prezidenţiale şi parlamentare, pare că „brain rot” ne descrie perfect. Cu toţii am fost lipiţi de social media şi presa online în ultimele săptămâni – scroll după scroll pentru noi informaţii, pentru alte update-uri asupra situaţiei, citind zeci de articole şi postări. Screen time-ul meu a crescut cu cel puţin 50%. Nu e de mirare că după anularea turului doi majoritatea am ajuns la concluzia că suntem în burnout de la atâtea ore petrecute în faţa ecranelor. 

    Reţelele sociale au devenit un mediu omniprezent în viaţa noastră, având atât aspecte pozitive, cât şi negative. Dacă pe de o parte acestea ne conectează şi ne informează, pe de altă parte ele pot deveni o sursă de stres şi anxietate, amplificând compararea socială şi presiunea de a ne conforma anumitor standarde. În România, studiile arată o creştere a anxietăţii şi stresului în rândul adolescenţilor şi tinerelor generaţii, care sunt adesea expuşi la idealuri nerealiste şi imagini filtrate ale realităţii pe reţelele sociale.

    Consumul atât de mare de social media vine şi într-o oarecare măsură din frică – fear of missing out (FOMO). Teama că nu vom fi la curent cu ultimele noutăţi sau trenduri, indiferent că este vorba de evenimente sociale, ştiri sau chiar conţinut viral pe reţelele sociale, contribuie la consumul compulsiv de informaţie. Această frică de a rata ceva ne determină să petrecem ore întregi pe platforme precum Instagram şi TikTok, chiar şi atunci când nu este vorba de un conţinut care să ne aducă plusvaloare. La rândul ei, FOMO poate alimenta anxietatea şi poate duce la o dependenţă digitală crescută. Acest comportament perpetuează fenomenul „brain rot”, deoarece fără să ne dăm seama devenim captivi într-un ciclu constant de consum de conţinut superficial, doar pentru a se asigura că nu suntem lăsaţi în urmă. FOMO face ca minţile noastre să fie mereu preocupate de ce s-ar putea să pierdem, reducând concentrarea pe activităţile cu adevărat importante.

    „Brain rot” este o expresie care reflectă o realitate dureroasă, dar necesară în discuţiile despre consumul de social media, dar şi sănătatea mintală în era digitală. Ne putem aştepta de la 2025 la prevenirea acestui fenomen şi promovarea unui consum responsabil de conţinut online printr-o educaţie digitală serioasă?   

    Oana-Maria Ioniţă este social media manager, Ziarul Financiar, BUSINESS Magazin, După Afaceri

  • Nimeni nu ştie cum va fi 2025! Dar sigur să nu mergeţi să cereţi o mărire de salariu!

    Acest articol îl scriu marţi seară, la ora 22:25, pe 17 decembrie, şi va apărea în primul număr din Business Magazin din 2025, tocmai pe 6 ianuarie, deci peste trei săptămâni. Aşa că nu ştiu ce se va întâmpla în acest interval: dacă vom avea guvern aprobat şi cine va fi prim-ministru, dacă euro va trece de 5 lei la cursul oficial al BNR (deja acum, la casele de schimb, este peste 5 lei), dacă vom avea sau nu creştere economică, conform previziunilor analiştilor, sau dacă Călin Georgescu va mai fi în prim-plan.

    Anul 2025 va fi complicat din punct de vedere politic. Indiferent ce va face sau nu guvernul proeuropean, tensiunile sociale, chiar dacă vor fi „reprimate”, există, iar haosul alegerilor prezidenţiale poate răbufni oricând. În economie, incertitudinea se extinde, iar companiile încep să analizeze cu atenţie ce se întâmplă în jurul lor, dincolo de gardul propriului business, şi devin mai puţin optimiste. Bugetele pentru 2025 sunt ajustate, însă, de data aceasta, în jos şi vor depinde de situaţia politică. În loc să facă planuri de investiţii, companiile pregătesc planuri de restructurare operaţională, care, cine ştie, s-ar putea transforma în restructurări salariale şi de personal.

    Nu este ca în perioada 2009-2012, când criza a venit peste noi, peste companii, peste antreprenori, găsindu-i descoperiţi, plini de datorii şi fără resurse financiare. Acum, majoritatea companiilor au bani, au linii de finanţare deschise în lei şi nu mai sunt expuse pe valută. Totuşi, prudenţa este cuvântul de ordine: fiecare îşi face un plan de rezervă, care să poată fi implementat dacă va fi nevoie. Anul viitor se va lucra cu bugetul nu trimestrial sau anual, ci de la lună la lună, în funcţie de evoluţia politică, economică, vânzări şi încasări, adică în funcţie de situaţia cash flow-ului. La ultimul ZF Live din 2024, Marius Opriş, partener la Ascendis, firmă de training şi consultanţă în dezvoltare organizaţională, a spus că, în 2025 cuvântul de ordine în companii va fi „reaşezare”: reaşezare operaţională, revizuirea cheltuielilor şi a fluxurilor de activitate, reaşezarea organigramei – adică a forţei de muncă – şi, nu în ultimul rând, reaşezarea salariilor.

    Altfel spus, nu va fi cel mai potrivit moment pentru a cere o majorare salarială! În cel mai optimist scenariu, îţi vei păstra salariul la nivelul din 2024. Creşteri salariale pentru toată lumea nu sunt luate în considerare. Bineînţeles, de la 1 ianuarie va creşte salariul minim pe economie, iar odată cu acesta vor exista majorări şi la nivelurile inferioare, însă este puţin probabil ca acestea să se extindă către nivelurile medii sau superioare. În IT, restructurările „tăcute” sunt în plină desfăşurare şi vor continua în 2025. IT-iştii primesc pachete compensatorii şi încearcă să-şi găsească poziţii similare, cu acelaşi pachet salarial, însă acest lucru devine din ce în ce mai dificil. Găsirea unui nou loc de muncă, cu un salariu de 3.000-4.000 de euro net pe lună, este tot mai complicată.

    Companiile din IT, care au făcut angajări masive acum trei-patru ani şi au cheltuit sume considerabile pentru recrutare, încearcă acum să-şi restructureze organigramele şi să înlocuiască IT-iştii şi dezvoltatorii cu soluţii bazate pe inteligenţa artificială. În unele cazuri este posibil, în altele nu, dar procesul a început. Această reaşezare este binevenită după boomul nesustenabil din anii precedenţi, când angajatorii nu mai ştiau ce să facă pentru a intra în graţiile IT-iştilor, afirmă Marius Opriş. În industria componentelor auto, procesele de restructurare începute în toamna lui 2024 vor continua, însă la un moment dat vor înceta, conform spuselor lui Marius Opriş. România rămâne o piaţă atractivă pentru acest sector, datorită inginerilor bine pregătiţi şi a trecerii de la procese simple la unele mult mai complexe, inclusiv la centre de cercetare şi dezvoltare, care susţin piaţa. Dacă vor apărea restructurări în Germania, România ar putea prelua o parte dintre operaţiunile relocate. În construcţii, trendul descendent va continua, ceea ce va pune presiune tot mai mare pe piaţa muncii, pe salarii şi pe angajări, a mai spus consultantul Ascendis. La polul opus, în industria de servicii financiare, situaţia ar putea fi mai bună, deoarece băncile trec prin procese complexe, care necesită specializări. În industria de outsourcing, piaţa rămâne rezilientă, existând cerere, astfel încât perspectivele ar putea fi mai bune. Companiile vor pune un accent sporit pe vânzări şi pe relaţiile cu clienţii, pentru a nu pierde clienţi în favoarea concurenţei. Marius Opriş spune că firmele investesc mult în cursuri de vânzări, sperând că echipele vor deveni mai bine pregătite şi vor reuşi să menţină vânzările sub control. Pentru 2025, toată lumea adoptă o atitudine prudentă, încercând mai întâi să-şi conserve ceea ce are, înainte de a explora noi investiţii sau oportunităţi de expansiune.

    Vom vedea la finalul lui 2025 cum a fost anul, dar până atunci vă urez să aveţi un an cât mai bun!   

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • Bilanţul şi previziunile BUSINESS Magazin la început de 2025. Ce a fost şi ce credem/sperăm că va urma?

    Anul acesta, BUSINESS Magazin a continuat un demers început în 2024 la iniţiativa Ioanei Mihai, în care i-am întrebat pe oamenii de afaceri care au fost momentele cheie pentru companiile şi domeniile pe care le reprezintă în anul ce a trecut, precum şi previziunile lor pentru anul aflat la debut. Am primit numeroase răspunsuri şi vă mulţumim pentru asta; nici măcar în momentul predării revistei (pe 17 decembrie) acestea nu conteneau să apară, drept urmare vom publica articole pe această temă şi în ediţiile următoare. M-am gândit însă că, dacă atât de mulţi oameni şi-au făcut timp de bilanţ şi de previziuni, n-ar fi rău să mă supun aceluiaşi exerciţiu, să văd dacă pot contura câteva dintre ideile principale despre ce am făcut şi despre ce urmează. Cu menţiunea că este mult mai uşor să pui întrebări decât să răspunzi acestora, am schiţat şi eu câteva idei.

     

    Trei elemente-cheie pentru 2024

    Pentru publicaţie:

    1.Œ BUSINESS Magazin a împlinit, pe print, 20 de ani, fiind, credem noi, singura publicaţie săptămânală de business din România cu o astfel de periodicitate. Mărturisim că nu este uşor, având în vedere că foarte multe lucruri s-au schimbat faţă de anul 2004, atunci când revista a fost lansată: ştim cu toţii cum arată chioşcurile de ziare (cu aproape deloc ziare sau reviste), conţinutul scris de astfel de dimensiuni se adresează unui public din ce în ce mai restrâns, oamenii care lucrează în industrie şi pentru BM sunt din ce în ce mai puţini, iar modalităţile în care trebuie să ne adresăm lor sunt din ce în ce mai multe. Prin urmare, cred că rezistenţa peste timp este una dintre principalele realizări, pe care ar trebui să o sărbătorim poate cu mai mult fast an de an – modelul de funcţionare al unei reviste de business este, în esenţă, şi acesta un model de business – care sperăm să funcţioneze încă mult timp şi pentru noi cel puţin în forma în care a funcţionat în 2024; sperăm totuşi la o formă mai bună, cu mai puţină presiune pe colegii care realizează această revistă şi cu deadline-uri mai generoase pentru colaboratorii şi intervievaţii noştri; 

    2. Am reuşit să realizăm evenimente frumoase, cu sute de invitaţi, să lansăm cataloagele care ne-au consacrat de-a lungul timpului – să le inventăm şi să le reinventăm astfel încât, deşi sunt proiecte pe care le cunoaşteţi, conţinutul pe care îl primiţi să fie diferit sau adaptat la vremurile pe care le trăim;

    3.Ž Am reuşit să ne păstrăm şi consolidăm relaţiile cu reprezentanţi ai unor companii cu care colaborăm de 20 de ani – fie prin intermediul proiectelor editoriale, fie prin al celor speciale – şi am reuşit să câştigăm încrederea altor zeci de reprezentanţi ai companiilor care mişcă busi­nessul românesc – şi vă mulţumim pentru asta!

    Pentru domeniul media:

    1.Œ Digitalizarea şi expansiunea platformelor online: creşterea consumului de conţinut digital prin platforme de streaming, podcasturi şi reţele sociale şi „premiumizarea” platformelor tradiţionale, cum ar fi printul. Supravieţuirea în domeniul print depinde de oferirea unui conţinut specializat şi de înaltă calitate, adresat unor nişe bine definite;

    2. Inteligenţa artificială şi automatizarea în jurnalism: AI  nu ne-a ocolit nici pe noi, aceasta ne poate ajuta pentru editarea de conţinut, analize de date, precum şi editarea şi chiar crearea de imagini etc. Am primit deseori răspunsuri şi pentru interviuri în format „ChatGPT” – concluzia este că inteligenţa artificială, fără o „atingere umană”, nu trece testul printului; 

    3.Ž Am primit un semnal de alarmă legat de combaterea dezinformării şi reglementarea conţinutului: având în vedere anul electoral şi proliferarea fake newsurilor, combaterea dezinformării şi adoptarea unor reglementări stricte pentru conţinutul publicat pe diverse platforme a devenit o prioritate.

    Trei previziuni pentru 2025

    Pentru BUSINESS Magazin:

    Œ Ne propunem să actualizăm actuala ver­siune a site-ului bmag.ro, în acord cu layoutul şi rubricile revistei. Vrem să integrăm cât mai mult din dorinţele cititorilor în strategia noastră editorială – spre exemplu, la finalul anului trecut, am lansat un sondaj pe site-ul revistei, în care v-am întrebat cine credeţi că este personalitatea anului 2024. Redăm alăturat graficul cu rezul­­­tatele, diferite faţă de concluzia noastră (personalitatea anului 2024 din perspectiva noastră a fost Salariul mediu net de 1.000 de euro);

     Vrem să extindem proiectele editoriale speciale, cum ar fi evenimentul Meet the CEO, adresat liderilor de companii, şi în alte oraşe ale ţării (astfel încât să redăm vocea oamenilor de afaceri din întreaga ţară, nu atât de concentrat în Bucureşti, cum s-a întâmplat până acum);

    Ž Vrem să ne consolidăm şi extindem prezenţa pe canale digitale, atât în format de emisiuni, cât şi în formate noi. 

    Pentru domeniul media:

    Œ Creşterea importanţei abonamentelor digitale şi a jurnalismului de calitate: publicaţiile româneşti vor pune accent pe abonamente premium şi conţinut exclusiv pentru cititori fideli, în urma scăderii veniturilor din publicitate tradiţională. Platformele digitale, cum ar fi editiile online ale ziarelor şi publicaţiile independente, vor deveni esenţiale pentru finanţarea jurnalismului de calitate;

     Dominanţa conţinutului video pe platforme sociale şi streaming: în România, consumul de conţinut video va creşte şi mai mult pe platformele sociale (TikTok, Instagram Reels, YouTube) şi prin streaming online. Media tradiţională va trebui să se adapteze şi să producă reportaje video, interviuri live şi conţinut interactiv pentru a atrage publicul tânăr;

    Ž Axarea pe combaterea dezinformării într-un an nou an politic: cu alegerile din 2024 ca reper, anul 2025 va aduce o intensificare a eforturilor de combatere a fake news şi dezinformării.  

    Ioana Matei erste editor-şef Business Magazin

  • Un final de 2024 aruncat în aer din toate punctele de vedere!

    Ce va fi în 2024: Isărescu va rămâne la BNR, dar nu se ştie cine vine la Palatul Cotroceni, dobânzile vor scădea, dar nu atât de mult pe cât speră lumea, companiile vor începe să facă restructurări, iar salariile nu vor mai creşte, preţurile apartamentelor şi chiriilor vor creşte, chiar dacă piaţa rezidenţială va scădea în con-tinuare. (era unul dintre titlurile materialelor de opinie cu care a debutat anul 2024).

     

    2024 a fost un an care a început cât de cât bine din punct de vedere economic – prognozele economice erau bune, defi-citul bugetar era în scădere, inflaţia şi dobânzile erau în scădere, salariile în creştere, investiţiile private şi publice erau pe creştere. Din punct de vedere social, ţara era liniştită, toată lumea se gândea unde să meargă în vacanţă, iar, în special, din punct de vedere politic, coaliţia PSD/PNL părea stabilă, iar unul dintre cei doi lideri ai acestor par-tide trebuia să fie noul preşedinte al României. Chiar dacă aveam 4-5 rânduri de alegeri, părea că nu vom avea probleme de stabilitate, nici politică, nici financiară, nici economică.

    Dar din aprilie/mai, totul a început să crape. Relaţia dintre Ciolacu şi Ciucă s-a răcit. Nu se ştie cine pe cine a trădat, PSD şi PNL au început să nu se mai înţeleagă şi fiecare a luat-o pe cont propriu în alegeri. Preşedintele Iohannis era din ce în ce mai absent, trăindu-şi ultimele luni de mandat în avioane şi la golf. Deficitul bugetar a început să fie scăpat de sub control pe fondul majorării cheltuielilor bugetare, companiile private au început să-şi pună investiţiile pe hold, pe motiv că nu se ştie ce urmează cu taxele şi impozitele etc. Vara, toată lumea s-a dus în vacanţă, în speranţa că lucrurile se vor rezolva în toamnă. Dar a venit finalul de an cu un tsunami politic care nu a fost prevăzut de nimeni. Un personaj, Călin Georgescu, cu declaraţii populiste, mesianice, de naţionalism de tip Ceauşescu – „să nu stăm în genunchi în faţa nimănui” – venit din subteranele sociale ale României, a ieşit pe primul loc în primul tur al alegerilor prezidenţiale şi a dat toată liniştea politică peste cap. Dacă ar fi fost numai liniştea politică, ar fi fost bine, dar apariţia lui Călin Georgescu cu retorica lui antisistem, cu retorica mesianică, a dat peste cap liniştea so-cială a României, toată liniştea din familie şi toată liniştea din cercul de prieteni. Imediat, pieţele valutară, mone-tară şi bursieră au reacţionat în sens negativ. România a ajuns pe prima pagină a întregii lumi, marii creditori şi in-vestitori au intrat în alertă, iar totul a culminat cu anularea primului tur al alegerilor prezidenţiale cu două zile înainte de turul al doilea. Finalul de an ne găseşte cu o scenă politică tensionată, cu o coaliţie pro-europeană care încearcă să-şi strângă rândurile şi cu reluarea alegerilor prezidenţiale în primăvara anului viitor. Din punct de vedere financiar, economic şi de business, intrăm în 2025 pe o pojghiţă de gheaţă foarte subţire. Totul depinde de bugetul de stat, de deficitul bugetar, de capacitatea României de a se împrumuta şi, nu în ultimul rând, de dorinţa com-paniilor de a-şi derula activitatea normal şi de a da drumul la investiţii.

    Înainte să vedem cum va fi 2025, ca în fiecare an, la Business Magazin, fac o recapitulare a ceea ce s-a întâmplat prin titlurile tuturor editorialelor din această publicaţie, care au încercat să surprindă viaţa economică şi socială a companiilor, a corporatiştilor, a societăţii. Dacă vreţi să citiţi vreunul dintre aceste editoriale, puteţi da click pe site, pe titlul care vă atrage atenţia.

    Până ne vom revedea în 2025 să aveţi sărbători liniştite, că avem nevoie!   

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

    • Cum se face că românii cred că lucrurile merg prost în această ţară şi că România se duce într-o direcţie greşită, dar economia şi salariile au crescut?      • „Am ajuns să muncesc mai mult pentru angajaţi decât pentru mine”      • Toată lumea vrea să-mi dea bani, dar eu nu am nevoie de bani! Am nevoie de contracte!      • Prima gen-eraţie care nu s-a născut săracă      • România are nevoie de cât mai mulţi absolvenţi de facultate, aşa cum sunt ei      • Când dobânzile vor începe să scadă, preţurile apartamentelor vor începe să crească      • IT-iştii continuă să ceară salarii mai mari, dar nu înţeleg că piaţa s-a schimbat şi companiile nu mai aruncă cu bani, ci dimpotrivă, trebuie să taie bugetele salariale      

    • Dacă nu te plimbi acum, atunci când?!      • Companiile încep să dea deoparte CV-urile candidaţilor care şi-au schimbat des jobul      • Care sunt temerile corporatiştilor: să nu vină războiul peste noi şi să nu sărăcească      • Ce se va întâmpla când angajaţii nu vor mai avea şefi în carne şi oase, ci doar aplicaţii şi algoritmi?      • Cor-poratiştii încep să îşi schimbe retorica: Multinaţionalele şi băncile raportează cele mai mari profituri, dar noi nu primim nimic. este moral, este corect, este echitabil?      • Am înţeles că singurul lucru care îi mai mo-tivează pe oameni sunt banii, dar cât poţi să mai creşti salariile?      • De ce să te duci să lucrezi la H&M la Lon-dra, pe 1.800 de lire sterline, când aceiaşi bani îi obţii la Bucureşti, într-o trattorie, şi ai costurile vieţii mult mai reduse, începând cu chiria?      • Cum putem să citim piaţa imobiliară: Din punct de vedere al accesibil-ităţii achiziţiei unui apartament, România, Bucureştiul sunt încă o piaţă ieftină, dar din punct de vedere al achiziţiei pentru investiţii, ca să câştigi din chirie şi creşterea valorii proprietăţii, piaţa nu este aşa spectacu-loasă      • Angajaţii sunt importanţi pentru o companie atâta timp cât firma are rezultate şi acţionarii sunt mulţumiţi sau până când nu îmbătrânesc      • Companiile româneşti au început să se bată parte în parte cu multinaţionalele pentru recrutarea de creiere româneşti      • Bucureştiul a ajuns mult mai internaţional decât ne dăm noi seama      • Cei mai doriţi angajatori faţă în faţă cu procesele de restructurare şi concediere a an-gajaţilor. Ce efect au asupra companiilor      • Pentru cei care se întreabă ce ne-a adus intrarea în UE, că tot trebuie să mergem weekendul viitor la vot, să ne uităm la cifre şi la banii care au intrat în România, nu la re-torică      • Cum este să treci peste noapte de la „eu nu vin la interviu fără 1.000-1.500 de euro pe lună” la salariul minim pe economie      • Paradoxul noii generaţii: Cu cât vor fi mai internaţionali ca deschidere, cu atât se vor regăsi mai mult într-o retorică politică antisistem, antioccident      • Unde ai vrea să te naşti? Unde ai vrea să faci şcoala? Unde ai vrea să faci facultatea? Unde ai vrea să munceşti? Unde ai vrea să îmbătrâneşti?      • Cum să ne pregătim pentru revenirea lui Donald Trump la Casa Albă, mai ales după re-tragerea lui Biden: poate n-ar fi rău să-l invităm din nou pe Donald Trump Jr. în România să vâneze urşi, că tot avem prea mulţi      • Cum bântuie fantoma lui Ceauşescu printr-o cafenea Starbucks      • Ce va urma dacă lumea globalizării se va sfârşi?      • Corporatiştii români sunt biciuiţi profesional de corporaţii şi chiar le place să fie biciuiţi pentru că astfel le este validată ideea că sunt importanţi      • Diploma, liceul, facultatea, notele, profesorul, CV-ul contează din ce în ce mai mult      • Cum ar putea Bucureştiul să fie un oraş care să atragă creiere din alte ţări      • În piaţă sunt bani, dar sunt prea puţine echipe de management      • Am ajuns într-o situaţie paradoxală: România, românii au bani dar nu au suficiente oportunităţi de investiţii, aşa că an-treprenorii preferă să-şi ţină banii la bancă, în titluri de stat sau să investească în afară. Guvernul ucide iniţia-tivele antreprenoriale private prin creşterea birocraţiei statului, prin dobânzile mari pe care le oferă pentru creşterea cheltuielilor publice      

    • După 20 de ani: Ce ar fi businessul românesc fără voi, dar şi fără noi?!      • Cum trebuie să fie un CEO în ziua de astăzi      • Cum a fost atunci, cum este acum, nu ştim unde vom fi peste 20 de ani, dar povestea antrepren-orilor români, povestea businessurilor/brandurilor/companiilor româneşti trebuie scrisă      • Oraşele se de-gradează pentru că statul ţine clădirile statului prizoniere unei mentalităţi de stat      • Marele câştig al com-paniilor în 2024 a fost reducerea fluctuaţiei de personal      • De unde vine puterea platformelor sociale. De ce românii au adoptat atât de repede TikTok      • Care este personalitatea anului 2024?

  • Cum s-a văzut anul 2024 prin opiniile din BUSINESS Magazin?

    De la dilemele financiare din cupluri, la redefinirea locului de muncă în era post-pandemie, până la idei filosofice ce oferă sens într-o lume în continuă schimbare, Am încercat să exprimăm în cuvinte felul în care noi vedem lucrurile, bune sau rele, care ni se întâmplă. Aşteptăm ideile pe care doriţi să le dezbatem îm-preună şi în continuare (pe adresele ioana.matei@businessmagazin.ro şi ioana.a.mihai@gmail.com)  Sărbători liniştite şi la mulţi ani!

     

    • Cum credeţi că ar fi mai bine într-un cuplu, banii să fie la comun sau separat? Tinerii din România încep tot mai mult să meargă spre bugete comune      

    • Grădiniţa de la birou. Dacă îţi tratezi angajaţii ca pe nişte copii, se vor purta ca atare      • Dacă, de fapt, viaţa profesională nu ar trebui chiar atât de bine delimitată de cea personală?      • Dacă aţi avea de ales între a munci mai puţin şi a câştiga mai puţin sau a munci mai mult şi a câştiga mai mult, ce aţi alege? (Nu, să munceşti mai puţin şi să câştigi mai mult nu este o soluţie)      • Munca asincronă: viitorul locului de muncă sau un trend trecător?      • Când vom vedea prima şcoală a unui antreprenor român?      • Amor Fati: o filosofie străveche, ideală pentru prezent      • De ce vor nomazii digitali să trăiască în România, mai mult decât în Franţa sau Germania, şi cum poate ţara noastră să beneficieze de asta?      • Asistăm la începutul sfârşitului pentru munca remote şi/sau la o reaşezare a pieţei muncii în favoarea angajatorilor?      • Visaţi la pensie, faceţi economii sau poate vreţi să vă retrageţi din activitate la 40 de ani? Uitaţi de aceste idei. În era AI, munca până la 80 de ani ar putea fi noua realitate căreia trebuie să ne adaptăm      • Exportul de know-how: alternati-va la exodul creierelor sau cum putem să dăm României încă o şansă      • Piaţa muncii şi dinamica preţurilor imobiliare: o relaţie complicată      • Cele 12 zile de Crăciun s-au transformat într-un maraton de 2 luni – este acesta un semn de bunăstare sau de criză?

    • Un an cu un „vibe” bun      • Este România plină de milionari?      • Unde tragem linia?      • Tu ştii ce mai face pensia ta?      • Cu capu’ înainte?      • Competenţele au o relaţie cât se poate de directă cu productivitatea. Au şi cu remuneraţia?      • C’a mea-i mai frumoasă      • Baloanele, florile şi dulciurile sunt mai ieftine decât de-misiile      • Când ofertele ne agasează, renunţăm cu totul la cumpărături      

    • Businessurile sunt pe mâini bune      • În ecuaţia vieţii, unii termeni contează mai mult decât alţii, dar per-spectiva e influenţată de vârstă

    • În fiecare dintre noi se dă o luptă tăcută pentru păstrarea naturii umane      • Paradoxul ţărilor bogate: scade natalitatea, dar creşte numărul de animale de companie şi cheltuielile cu acestea      • Despre câte firme româneşti ştiţi că au trecut graniţa, că au înfipt steagul pe pământ străin?      • Dacă aţi putea să vă începeţi studiile acum, aţi alege România sau străinătatea?      • Ce-ţi doreşti să fii când o să creşti? Vreau să fiu fericit.      • Preţ de 20 de ani      • Cum a ajuns Black Friday să fie… „fără număr”?      • Bani să fie! Că vom găsi un rost pentru ei. (Dacă e democraţie)      • Săptămâna trecută a fost despre viitor. Din toate punctrele de vedere

    Ioana Matei este editor-şef BUSINESS Magazin

    Ioana Mihai-Andrei este Redactor-şef BUSINESS Magazin

  • Harry Meintassis, partener, Meintassis Partners: Timpuri fără frică

    Ce ai face dacă nu ţi-ar fi frică? Frica este valoroasă. Ne protejează, ne păstrează în siguranţă. Dar frica ne arată şi ce contează cu adevărat pentru noi, cine vrem să devenim. Ne arată ce se află dincolo, dacă doar am îndrăzni. Fricile noastre spun cine suntem cu adevărat… Trebuie să ne îndepărtăm de ele sau să le înfruntăm? Să le acceptăm sau să le evităm? Anul 2025 îi va onora pe cei care nu cunosc frica. Nu pe cei mai inteligenţi, nu pe cei mai pregătiţi, nu pe cei mai mari strategi… Ci pe cei curajoşi.

    În 2025, Îndrăzneţii îi vor depăşi pe Deştepţi. Deştepţii se concentrează pe ceea ce ar putea merge prost. Îndrăzneţii se gândesc la ceea ce ar putea merge bine. Ei sunt fără frică.

    Imaginează-ţi. Cum ar putea arăta asta pentru tine?

    Nu te teme de nimic

    Eşti…

    1. Fără frică să visezi măreţ, să îţi imaginezi un viitor mai bun şi să-l vezi atât de clar încât să îi faci şi pe ceilalţi să creadă în el. Nu ceea ce este confortabil sau probabil, ci ceea ce este posibil.

    2. Fără frică să îţi asumi riscuri, fără să aştepţi momentul perfect pentru următorul pas. Gândeşte şi trăieşte în afara tiparelor, chiar şi atunci când presiunile conformismului sunt puternice.

    3. Fără frică să îţi reevaluezi succesul şi să îţi schimbi constant strategiile. Reinventează-ţi abilităţile, modelul de afaceri şi relaţiile pentru a rămâne relevant într-un 2025 imprevizibil.

    4. Fără frică să îţi creezi propria interpretare a vieţii, independent de opiniile altora sau de influenţele reţelelor sociale.

    5. Fără frică să rămâi optimist, să vezi partea bună a oamenilor şi să apreciezi darurile vieţii, chiar şi în momentele de negativitate.

    6. Fără frică să nu laşi exteriorul să îţi dicteze interiorul, păstrându-ţi echilibrul şi vitalitatea indiferent de circumstanţe.

    7. Fără frică să aparţii ţie însuţi, să rămâi fidel misiunii tale, fără să depinzi de validarea celorlalţi.

    8. Fără frică să urmăreşti excelenţa prin acţiune, nu prin perfecţionism paralizant, şi să transformi dezamăgirile temporare în lecţii valoroase.

    9. Fără frică să faci ceea ce este corect, nu ceea ce este confortabil, asumându-ţi responsabilitatea pentru tot ce se întâmplă în lumea ta.

    10. Fără frică să fii bun şi generos, chiar şi atunci când alţii nu sunt, alegând bunătatea ca forţă de neclintit.

    11. Fără frică să iubeşti pe deplin, să oferi şi să te sacrifici atunci când este nevoie, conducând cu inima deschisă.

    12. Fără frică să îţi depăşeşti expertiza, să experimentezi şi să te reinventezi, exprimându-ţi creaţiile unice în faţa lumii.

    13. Fără frică să contribui la spiritul vremurilor, aducând idei, întrebări şi perspective noi care pot inspira şi modela lumea.

    14. Fără frică să cauţi adevărul, să îţi pui la îndoială credinţele şi să rămâi deschis la noi perspective.

    15. Fără frică să porţi conversaţii deschise cu cei care nu sunt de acord cu tine.

    16. Fără frică să nu te pui pe primul loc, alegând să ajuţi şi să serveşti, conducând prin încredere şi luminând inimile celor din jur.

    17. Fără frică să arăţi apreciere sinceră, nu doar un „mulţumesc” politicos.

    18. Fără frică să experimentezi libertatea supremă, trăind fiecare moment cu urgenţă şi recunoştinţă, ştiind că viaţa este scurtă şi preţioasă.

    19. Fără frică să ierţi… şi să mergi mai departe.

    20. Fără frică să urci muntele… şi să te bucuri de privelişte.

    Şi aceasta este viaţa de cealaltă parte a fricii…

    Puternică. Intensă. Plină de speranţă.

     

    Anul 2025 este aproape. E timpul să fii fără frică.   

  • Gabriela Pleşa, director general Global Mobility & Corporate Experts: Toţi îşi ajustează cerinţele şi aşteptările

    Piaţa forţei de muncă de import în România a cunoscut o evoluţie semnificativă în ultimii ani, pe fondul creşterii economice, a lipsei de muncitori locali şi a deschiderii către lucrători din afara ţării, în special din ţări non-UE. Între tendinţele principale care se observă pe această piaţă se numără creşterea cererii pentru muncitori străini. Din cauza deficitului de forţă de muncă autohtonă în diverse sectoare (construcţii, agricultură, HoReCa, transporturi), România a crescut cotele anuale de lucrători străini admisi pe piaţa muncii. În 2023 si 2024, Guvernul a permis o cotă de 100.000 de muncitori non-UE, un număr mult mai mare comparativ cu anii anteriori, semnalând o tendinţă clară de creştere.

    O altă tendinţă este diversificarea ţărilor de provenienţă. În mod tradiţional, muncitorii străini din România proveneau din ţări precum Republica Moldova, Ucraina şi Turcia. Recent, însă, s-a observat o creştere a recrutării de muncitori din ţări asiatice, precum Vietnam, Nepal, Sri Lanka, India şi Filipine. Această schimbare este rezultatul unui acces mai uşor la forţă de muncă din ţări care au experienţă în migraţia pentru muncă şi unde salariile din România sunt atractive.

    Sectoare precum construcţiile, agricultura şi HoReCa continuă să fie mari consumatori de forţă de muncă importată. Aceste industrii oferă locuri de muncă care, în multe cazuri, nu sunt atractive pentru muncitorii locali din cauza condiţiilor grele de muncă sau a salariilor mai mici decât media în alte domenii. În acest context, angajatorii preferă muncitori străini care sunt dispuşi să lucreze în aceste condiţii.

    O altă tendinţă este legată de simplificarea procedurilor de imigrare şi de angajare. România a simplificat treptat procedurile de obţinere a permiselor de muncă şi de şedere pentru cetăţenii non-UE. Aceste măsuri includ reducerea birocraţiei, prelungirea duratei de valabilitate a permiselor de muncă şi creşterea cotelor de angajare pentru muncitorii străini. Această tendinţă contribuie la o mai rapidă şi uşoară integrare a forţei de muncă din afara ţării.

    Piaţa forţei de muncă de import din România este într-o expansiune continuă, alimentată de deficitul local de forţă de muncă şi de nevoia companiilor de a se adapta la o piaţă globalizată. Tendinţele indică o deschidere mai mare spre muncitorii din ţări non-UE, o diversificare a surselor de recrutare şi o simplificare a procedurilor de imigrare. Cu toate acestea, provocările legate de integrarea culturală şi socială a muncitorilor străini rămân de gestionat pentru a asigura un proces de angajare şi retenţie eficient pe termen lung.

    În ultimii ani, piaţa muncii din România a suferit transformări semnificative, atât din perspectiva angajatorilor, cât şi a angajaţilor, ca urmare a unor factori precum globalizarea, digitalizarea, criza sanitară provocată de COVID-19 şi deficitul forţei de muncă locale. Aceste schimbări au afectat cerinţele şi aşteptările ambelor părţi.

    Schimbări din perspectiva angajatorilor

    1. Nevoia crescută de flexibilitate şi adaptabilitate

    Ÿ Angajatorii caută din ce în ce mai mult angajaţi care pot să se adapteze rapid la schimbări şi să lucreze în medii dinamice. Flexibilitatea în programul de lucru şi capacitatea de a lucra în condiţii hibride (birou/remote) au devenit esenţiale.

    Ÿ Munca la distanţă a devenit o necesitate în multe domenii, nu doar pentru lucrătorii locali, ci şi pentru cei străini care pot contribui de la distanţă.

    2. Cerinţe mai stricte de calificare şi competenţe digitale

    Ÿ În contextul digitalizării accelerate, angajatorii din multe domenii cer competenţe digitale, chiar şi în sectoare tradiţionale precum producţia şi serviciile. Abilităţile de utilizare a unor instrumente tehnologice, software-uri specializate sau platforme online sunt acum mult mai căutate.

    Ÿ În IT şi alte domenii tehnice, cererea pentru specialişti cu abilităţi avansate a crescut considerabil.

    3. Atenţia la productivitate şi eficienţă

    Ÿ Angajatorii sunt mai concentraţi pe productivitate şi rezultate, ceea ce a dus la o intensificare a cerinţelor pentru lucrători străini care pot aduce valoare adăugată rapid şi eficient. Muncitorii străini din ţări non-UE sunt căutaţi adesea pentru munca fizică intensă, dar şi pentru costurile relativ mai mici asociate cu angajarea lor.

    4. Nevoia de forţă de muncă stabilă şi pe termen lung

    Ÿ Mulţi angajatori din România, în special în sectoarele cu deficit cronic de forţă de muncă (construcţii, HoReCa, transporturi), caută soluţii pentru a stabiliza echipele pe termen lung. Aceasta a determinat o creştere a interesului pentru recrutarea muncitorilor străini din afara UE care sunt dispuşi să rămână în ţară pe perioade mai lungi.

    5. Investiţii în integrarea muncitorilor străini

    Ÿ Din cauza diferenţelor culturale şi lingvistice, angajatorii au început să investească mai mult în programe de integrare, cum ar fi cursuri de limbă română şi training-uri culturale pentru muncitorii străini, pentru a le facilita adaptarea şi pentru a îmbunătăţi productivitatea la locul de muncă.

    Schimbări din perspectiva angajaţilor

    1. Pretenţii crescute în privinţa condiţiilor de muncă

    Ÿ Angajaţii, inclusiv muncitorii străini, sunt mai atenţi la condiţiile de muncă, la programul de lucru şi la beneficiile suplimentare oferite. Criza forţei de muncă şi pandemia au schimbat percepţiile legate de echilibrul dintre viaţa profesională şi cea personală, iar mulţi angajaţi au aşteptări mai mari legate de flexibilitate, siguranţă şi stabilitate.

    2. Aşteptări legate de salarii competitive şi pachete de beneficii

    Ÿ Odată cu creşterea cererii pentru forţă de muncă, muncitorii străini au devenit mai conştienţi de valoarea lor pe piaţă şi au început să ceară salarii mai competitive şi pachete de beneficii mai bune (cazare, transport, asigurare medicală, etc.).

    Ÿ În plus, pentru angajaţii calificaţi, cum ar fi cei din IT sau sănătate, cerinţele salariale au crescut în linie cu cererea pentru competenţele lor, ceea ce a dus la o piaţă a muncii tot mai competitivă.

    3. Mobilitate şi oportunităţi globale

    Ÿ Muncitorii străini sunt din ce în ce mai conştienţi de oportunităţile globale şi îşi aleg cu atenţie destinaţiile de muncă. Aceştia compară ofertele din diverse ţări şi aleg locurile unde condiţiile şi beneficiile sunt cele mai avantajoase, fapt ce impune României să fie mai competitivă pentru a atrage şi reţine aceşti lucrători.

    4. Interes sporit pentru stabilitate şi rezidenţă pe termen lung

    Ÿ Mulţi muncitori străini care vin în România, în special din ţări mai puţin dezvoltate, sunt interesaţi de oportunităţi pe termen lung, nu doar de contracte temporare. Ei caută stabilitate şi posibilităţi de integrare în comunitate, cu opţiuni de a obţine drepturi de şedere extinse şi, eventual, rezidenţă permanentă.

    5. Creşterea competenţelor şi a calificărilor

    Ÿ Angajaţii sunt din ce în ce mai conştienţi de necesitatea de a-şi dezvolta competenţele. Mulţi muncitori străini, odată ce ajung în România, sunt interesaţi de formare suplimentară pentru a-şi îmbunătăţi perspectivele de carieră, fie prin dobândirea de calificări profesionale suplimentare, fie prin învăţarea limbii române.

    Putem spune că piaţa muncii din România a devenit mai competitivă şi mai dinamică în ultimii ani, iar angajatorii şi angajaţii au fost nevoiţi să îşi adapteze cerinţele şi aşteptările. Angajatorii se concentrează mai mult pe flexibilitate, eficienţă şi retenţia forţei de muncă străine, în timp ce angajaţii, inclusiv cei străini, pun accent pe condiţii mai bune de muncă, salarii competitive şi oportunităţi pe termen lung. Aceste schimbări au transformat piaţa muncii într-una mai complexă, care necesită o abordare strategică pentru atragerea şi menţinerea talentelor.  

     

    Mai mulţi străini

    Numărul angajaţilor străini în România a crescut semnificativ în ultimii ani, în special din cauza deficitului de forţă de muncă locală în anumite domenii. În 2023, România a emis o cotă de 100.000 de lucrători străini non-UE, faţă de 50.000 în 2022. Acest număr include atât lucrători permanenţi, cât şi temporari. Conform Inspecţiei Muncii, aproximativ 80.000 de angajaţi străini din afara Uniunii Europene lucrau în România la mijlocul anului 2023.

    2018: România a emis iniţial o cotă de 15.000 de permise de muncă pentru lucrători străini. Numărul efectiv de muncitori străini era mult mai mic, în jur de 10.000-15.000.

    2019: Guvernul a crescut cota la 30.000 de permise de muncă, ca răspuns la creşterea cererii pentru muncitori din ţări non-UE. La sfârşitul anului, numărul muncitorilor străini a crescut semnificativ, în special din Asia.

    2020-2021: Pandemia de COVID-19 a afectat fluxurile de imigraţie, dar, cu toate acestea, cererea pentru forţă de muncă străină a rămas stabilă. În 2020, cota de muncitori străini a fost stabilită la 25.000, dar pandemia a încetinit procesul de recrutare.

    2022: România a ridicat cota la 50.000 de lucrători străini, reflectând creşterea necesităţii de muncitori, în special în construcţii, HoReCa şi agricultură.

    2023: Cota de 100.000 reflectă dublarea cererii de lucrători non-UE, în special din ţări precum Vietnam, Nepal, Sri Lanka, India, şi Filipine. Acest lucru indică o creştere constantă a numărului de muncitori străini care vin în România pentru a compensa deficitul forţei de muncă locale