Fie că vorbim de o rezoluţie de an nou, un eveniment pentru care vrem să arătăm bine ori pur şi simplu dorinţa de a face o schimbare sănătoasă în programul zilnic, activitatea fizică e oricând o idee bună. La ce riscuri ne expunem însă dacă începem să practicăm un sport fără a face înainte o vizită la cabinetul medical?
Din punctul meu de vedere este foarte important să mergem la medic înainte de a începe să practicăm sport. Nu degeaba se cere adeverinţă medicală şi când ne înscriem copilul la o activitate sportivă. Medicul poate să facă o anamneză atentă şi un istoric medical detaliat care să scoată în evidenţă o patologie cardiovasculară care poate fi precipitată de efortul fizic”, a spus Alexandra Dumitru, medic specialist cardiolog, Enayati Hospital – parte integrantă a Enayati Medical City, primul oraş din România, în cadrul emisiunii BM Medical City News. Potrivit ei, din acest punct de vedere adresabilitatea este foarte scăzută, puţini fiind cei care consultă un medic înainte să înceapă un efort fizic susţinut, prezentându-se cu preponderenţă în situaţiile în care încep să facă efort fizic şi să aibă simptomatologie din punct de vedere cardiovascular. „Atunci când te apuci de un sport şi nu eşti pregătit simptomatologia include durerile toracice anterioare, palpitaţiile, uneori sincopa postefort, adică o pierdere a stării de conştienţă după terminarea efortului fizic.”
Sedentarismul, învins cu un minimum de efort
La rândul său, vorbind despre riscurile la care ne expunem dacă nu practicăm sport, Paul Năstase, medic primar ortoped-traumatolog, Enayati Hospital, susţine că acestea sunt legate de sedentarism, vorbind aici în primul rând de durerile articulare care ne afectează viaţa de zi cu zi. În al doilea rând el menţionează toate toate durerile legate de aparatul musculoscheletal, care sunt în sinergie cu restul corpului. „Important este să ieşim puţin din sfera asta de sedentarism şi o să constatăm, spre surprinderea multor pacienţi, că dispar toate aceste neajunsuri.
Sedentarismul favorizează degradarea articulaţiilor.” El spune că foarte predispuşi spre sedentarism şi afecţiunile aferente sunt în special pacienţii care au o muncă de birou şi nu prea frecventează sala de forţă sau nu fac activitate fizică. „Îi sfătuiesc să iasă un pic din sfera lor de confort şi să înceapă o activitate sportivă. Foarte mulţi au tendinţa să iasă la alergat în faţa blocului sau în parc. Sau unde găsesc, şi exact trecerea asta de la sub nivelul mării cum îmi place mie să-i spun la o activitate cu efort excesiv e o balanţă care nu poate fi controlată de către organism şi apar leziunile.”
Cel mai mic efort pe care Paul Năstase îl recomandă este să mergem zilnic 10.000 de paşi, „deşi această cifră nu este bazată pe nimic ştiinţific. Dar este un prag pe care foarte mulţi pacienţi îl au ca un fel de trofeu.” Mersul pe jos este însă o nevoie fiziologică a corpului nostru şi nu reprezintă neapărat un efort fizic, spune el. „Dar în cazul unui pacient sau al unui om care nu face nici măcar acel minim necesar este bine să setezi un prag.”
„Pacienţii care, de exemplu, au o muncă de birou opt ore pe zi, cinci zile pe săptămână, ar trebui să facă măcar de trei ori pe săptămână o activitate sportivă susţinută pentru sănătate.”
Paul Năstase, medic primar ortoped-traumatolog, Enayati Hospital
Din punct de vedere ortopedic, el subliniază că fiecare om are totuşi nevoie de activitate fizică minim jumătate de oră pe zi. „Pacienţii care, de exemplu, au o muncă de birou opt ore pe zi, cinci zile pe săptămână, ar trebui să facă măcar de trei ori pe săptămână o activitate sportivă susţinută pentru sănătate.” Legat de riscurile din zona cardiovasculară la care sunt expuşi cei care îşi schimbă brusc obiceiurile privind activitatea fizică, Alexandra Dumitru subliniază că sportul nu declanşează afecţiuni cardiace ci poate să precipite o boală cardiovasculară subiacentă.
„Sporturile recomandate din punct de vedere cardiovascular sunt cele care cresc frecvenţa cardiacă şi o menţin crescută. Astfel, se produce un antrenament al cordului şi corpul suportă mai bine orice fel de boală cardiovasculară.” Aici, recomandate sunt alergatul, mersul pe bicicletă, înotul, însă în oricare notează, din nou, că importantă e constanţa. „Ar trebui cel puţin 30 de minute de antrenament viguros, de cinci ori pe săptămână, care să ţină frecvenţa cardiacă crescută. Femeile de obicei apreciază clasele de spinning, de pilates, pe când bărbaţii apreciază mai mult alergatul în parc, mersul pe bicicletă – şi aş vrea să le recomand celor care merg pe bicicletă să facă, măcar o dată pe săptămână, şi un antrenament al trenului superior – partea superioară – torace, braţe, pentru că mersul pe bicicletă antrenează mai mult trenul inferior şi ai exerciţiu cardio, dar musculatura nu este toată antrenată în ciclism.”

Recuperarea corespunzătoare, cheia unei operaţii reuşite
Pe zona de ortopedie, Paul Năstase spune că, în principal, cele mai frecvente leziuni apar în schiul alpin şi în sporturile cu pivotare – fotbal, handbal, baschet. „Niciodată nu vă duceţi pe pârtie nepregătiţi. Întotdeauna trebuie să aveţi minim o lună şi jumătate – două luni în care să vă pregătiţi musculatura pentru aşa ceva.”
În cazul leziunilor ortopedice, perioada de recuperare poate să dureze de la câteva săptămâni până la un an, un an şi jumătate, spune el. „Depinde foarte mult despre ce leziune vorbim. Dacă vorbim despre unele uşoare, care necesită un minim tratament, cum ar fi o infiltraţie intraarticulară sau periarticulară, după care pacientul intră într-un proces de recuperare medicală sub îndrumarea directă a unui medic de recuperare medicală, atunci lucrurile pot să se liniştească după hai să zicem două până la maximum şase-opt săptămâni. Dacă în schimb vorbim despre un pacient care a suferit o intervenţie chirurgicală, atunci lucrurile se complică foarte mult, în funcţie de intervenţia chirurgicală.”
El notează că există intervenţii chirurgicale, precum ligamentoplastia de ligament încrucişat anterior, al căror succes e asigurat în proporţie de 80% de o recuperare postoperatorie conştiincioasă, experienţa ortopedului având un aport mult mai mic. „Eu întotdeauna vorbesc cu pacienţii mei înainte de intervenţia chirurgicală pentru a mă asigura că vor respecta întru totul acest proces de recuperare, foarte îndelungat (9 – 12 luni) şi cu competenţă destul de redusă. Evit să operez pacienţi care au alte priorităţi în viaţă pentru că mă expun pe mine la un risc de eşec al operaţiei.”
În cazul recuperării cardiace postinfarct, Alexandra Dumitru atrage atenţia că, de obicei, în primul an de la un infarct miocardic pacientul face un nou infarct, citând totodată o statistică din SUA care arată că 1 din 4 pacienţi va repeta infarctul în primul an de la primul incident. „Acolo sunt mai multe programe de recuperare cardiovasculară. Dar începe şi în România să se dezvolte această nişă. Numai că pacienţii nu sunt nici direcţionaţi şi nici nu sunt educaţi în stilul acesta. Ei primesc un concediu medical de o lună de zile în care consideră că trebuie să stea, ceea ce este greşit. Cu cât se mai mobilizează mai precoce şi vin într-un program de recuperare cardiovasculară sau măcar sunt instruiţi cu privire la ce anume efort să facă, cu atât se pot recupera mai bine.”
În încheiere, ea notează că nu e nici prea devreme, nici prea târziu să te apuci de sport – orice sport îţi face plăcere. Dar reaminteşte că este bine să consulţi înainte un medic, măcar pentru un sfat care să te poate ghida, în caz că există vreun risc. Potrivit Alexandrei Dumitru, şi pentru copii e benefică mişcarea, fie că vorbim de sporturile în aer liber sau la o sală de sport. „Dacă ei învaţă de mici să iubească mişcarea vor face până la bătrâneţe. Va fi ca un drog. Poţi să faci dependenţă şi de sport şi e o dependenţă sănătoasă.”

Potrivit ei, în procesul unei îmbătrâniri sănătoase esenţiale sunt controalele de prevenţie, care trebuie efectuate de la vârste mai tinere, chiar de la 40 de ani, pentru a putea preveni o boală cronică, şi asta pentru că boala cronică nu are tratament curativ. „Şi atunci, dacă nu poţi să tratezi încerci măcar să previi. Asta va avea impact şi asupra sănătăţii individului, dar şi impactul economic va fi important.” Este mult mai uşor, adaugă ea, să previi decât să tratezi. În acest demers spune că importante sunt şi strategiile preventive la nivel naţional.
Ca răspuns la această nevoie a pieţei, a fost creat în paralel cu alte facilităţi ale Enayati Medical City, primul oraş medical din România, şi Enayati Hospital, unul dintre elementele centrale ale acestuia. Astfel, Enayati Medical City, „un complex medical care acoperă atât zona de spitalizare pentru boli cronice şi geriatrie – Enayati Hospital, cât şi zona rezidenţială, Enayati Home”, şi nu numai. În acelaşi loc există zona de spital de oncologie, o policlinică cu peste 60 de specialităţi medicale şi, de asemenea, servicii de radioterapie şi imagistică, „toate împreună cu partenerii noştri”, adaugă Vlad Antoniu. Plecând de la realităţile României actuale – „un număr de aproximativ 20% din populaţia ţării cu vârsta de peste 65 de ani şi aproximativ 3 milioane de bolnavi cronic”, acest întreg ecosistem medical s-a dezvoltat în mod firesc. Cifrele, adaugă el, sunt uriaşe şi toţi aceşti oameni au nevoie de sprijin medical, pentru ca viaţa lor să continue în cele mai bune condiţii şi să se poată bucura de lucrurile de care au nevoie. „Dar pentru asta, atât vârstnicii, cât şi bolnavii cronic, au nevoie de îngrijire şi de tratament medical. Iar în România, până la apariţia noastră existau foarte puţine şi probabil nu la standardele la care este creat Enayati Hospital, sau chiar deloc, soluţii medicale pentru această categorie de persoane.”
Toate acestea subliniază că vin suplimentar pe lângă interacţiunea permanentă care are loc cu medicul coordonator de caz pe zona medicală efectiv. „Încercăm să simplificăm cât mai mult acest proces şi vedem că ajută foarte mult să putem oferi informaţia mai simplu. Trăim cu toţii într-o perioadă aglomerată, cu multă presiune, e dificil de călătorit, dificil de ajuns în Bucureşti de la un punct la altul. Şi atunci încercăm ca primul set de informaţii, prima comunicare, stabilirea paşilor şi clarificarea soluţiilor să o facem cât mai mult înainte de internare”.
Cristina Netea subliniază faptul că o asigurare de sănătate intervine atunci când poate apărea o problemă mai serioasă, care presupune nişte costuri medicale mari şi care poate destabiliza bugetul familiei. „Aici, cum ziceam, vorbim despre un accident, de o îmbolnăvire, de situaţii în care costurile pot fi mari şi e foarte greu să le acoperim.” Ea susţine că asigurarea de sănătate NN acoperă costurile cu investigaţiile medicale, costurile cu spitalizarea şi intervenţiile chirurgicale, oferind acces clienţilor companiei în peste 275 de clinici şi spitale private din România sau din afara ţării. „Pentru tratament, clientul nu e nevoit să scoată bani din buzunar, NN plătind direct către spitale şi către clinici.
Potrivit ei, beneficiile acestui pachet ţin de gruparea înţeleaptă din perspectivă medicală a consulturilor şi investigaţiilor în aşa fel încât să se obţină cu adevărat efectul dorit – acela de a face un examen de bilanţ de sănătate. „Să spunem că un anume tip de health check-up are o listă cu 20 de puncte. Nu se fac aleatoriu acele 20 de puncte ci în funcţie de necesităţile de pregătire – pentru că unele au nevoie de pregătire, se programează fluent, cursiv, una după cealaltă, dar nu într-o ordine arbitrară ci dimpotrivă, cu o bună logică din punct de vedere medical.” Subliniază, totodată, că aceste lucruri depind teribil de vârstă şi de sex, la care se adaugă, desigur, şi istoricul medical al pacientului. Pachetele de health check-up sunt însă, la modul general, preformate, asta însemnând că sunt stabilite ţinându-se cont de rezultatele studiilor medicale care ne arată ce metode de screening, pentru ce grupe de vârstă, cu ce frecvenţă trebuie făcute, dar şi asocierea dintre acestea. La capitolul costuri, Marinela Stănculete menţionează că preţul unui astfel de pachet depinde foarte mult de conţinutul acestuia. Există şi pachete de 500 de euro, însă „cele care sunt într-adevăr cuprinzătoare pentru sex şi grupă de vârstă încep de la 750 de euro”. Enayati Medical City oferă patru astfel de pachete, diferenţa de cost fiind dată de conţinut, care diferă în funcţie de grupa de vârstă. Astfel, prima categorie costă între 950 şi 1.000 de euro, iar cealaltă, între 1.750 şi 2.000 de euro. Health check-up-ul se face în cadrul oraşului medical, unde există toate facilităţile necesare şi anume zona de ambulator, zona de Concierge Medical – în care au loc consultaţiile şi o parte dintre investigaţii, şi clinicile, care au imagistica high-tech necesară pentru anumite investigaţii. Durata unui astfel de control e de 8-10 ore şi, în funcţie de dorinţa pacientului şi de programul său, se poate organiza într-o zi, două sau mai multe zile, dar „majoritatea oamenilor doresc să fie într-o zi.”


Ramona Simulescu spune că a observat chiar şi personal economiile realizate de când compania din care face parte a apelat la serviciile de Concierge Medical oferite de Enayati Medical City. „Până la urmă eu vorbesc aici din papucii abonatului, dar într-adevăr primim şi feedback. În dimineaţa în care mă îndreptam către dumneavoastră am primit un mesaj de la o colegă care tocmai ce terminase o programare şi îmi spunea că îşi făcuse nişte calcule şi se gândeşte că a economisit în jur de 400 de lei pentru că are acest abonament”, oferă un exemplu. În plus, adaugă ea, colegii săi, în momentul în care apelează la serviciile medicale şi au discuţii cu concierge medicul, ajung să facă investigaţii în clinici considerate de top din România. „Dacă nu eşti în cadrul unui astfel de abonament şi trebuie să iei deciziile singur, oamenii se gândesc de două ori pentru că în momentul de faţă în România, şi nu numai, costurile serviciilor medicale sunt destul de sus. Şi atunci, pe măsură ce sunt expuşi şi înţeleg şi văd ce economii fac, cred că apreciază cu atât mai mult beneficiul ca fiind unul real.”
Concierge Medical este un concept hibrid, care îmbină accesul la o reţea deschisă, cum o numim noi. Adică abonaţii Concierge Medical au acces la mai mulţi furnizori de servicii medicale. În acelaşi timp, îmbină accesul la această reţea cu ghidarea de care pacientul are nevoie pentru că, de multe ori, nu doar în România, ci şi în străinătate, când avem o problemă medicală, nu ştim pe unde să apucăm. Nu ştim care sunt paşii care trebuie urmaţi, nu ştim care e traseul corect şi eficient. Degeaba ai la dispoziţie 100 sau 700 de clinici la care ai acces pentru că tot nu ştii care este primul pas şi care este medicul potrivit pentru rezolvarea problemei”, explică ea. Îmbinarea dintre accesul la o reţea deschisă şi acest Concierge Doctor, care de fapt te ghidează în acest sistem, este ceea ce cumva pune în vârful sistemului medical acest concept.

În cadrul centrului rezidenţial Enayati Home, care are o capacitate totală de 66 de locuri, camerele au fost amenajate la standarde de hotel de 5 stele, cu balcon, mobilier adecvat şi baie proprie, construită pentru a corespunde cerinţelor unui vârstnic. În plus, centrul rezidenţial se află în proximitatea a două spitale, funcţionând practic împreună, prin urmare, seniorul poate primi asistenţă medicală imediată, având acces la policlinica în care se oferă aproape toate specialităţile medicale, dar şi la un centru de imagistică şi la unul de analize, printre altele, precum şi la unul dintre cele mai performante centre de recuperare din România. „Nu simţi presiunea spitalului, spitalul nu e casa ta, dar când ai nevoie eşti imediat acolo. (…) Avem asistenţă medicală 24 de ore din 24, 7 zile pe săptămână. Avem medic geriatru dedicat, avem medic de gardă permanent”, spune Vlad Antoniu. În plus, în funcţie de alegerea rezidentului, există şi opţiunea de a avea în cameră un buton de panică, dar şi cea de a primi o brăţară digitală pentru situaţiile în care simte nevoia de ajutor, moment în care, doar prin apăsarea unui buton, imediat cineva e acolo să îl sprijine. „Contează foarte mult şi pentru rezident şi pentru aparţinător ca seniorul să se ştie în siguranţă, să ştie că cineva intervine imediat dacă e cazul.”
Această integrare de către medicul manager de caz, adaugă Marinela Stănculete, face diferenţa uriaşă între iniţiativa de a merge la Second Opinion, şi continuarea acesteia în mod adecvat. „Pentru că foarte mulţi pacienţi vin pentru Second Opinion, dar se dovedeşte că foarte mulţi dintre ei de fapt nu au nevoie de Second Opinion, că diagnosticul e limpede. Pentru că uneori, în caz de boli foarte grave, chiar şi complexe, e doar o pierdere de timp şi noi le spunem asta pacienţilor.” Dacă pacientul doreşte în continuare să urmeze procedura, cererea îi este respectată. „Dar ideea nu este să-l încurajăm să facă Second Opinion cu orice preţ, ci să facă ceea ce este nevoie pentru el. Şi atunci deseori este nevoie de fapt de un management de caz adecvat.”