Category: Video

  • Gadget Review: Muzică, nu zgomot – VIDEOREVIEW

    Sony WF-1000x este răspunsul japonezilor pentru cei care caută căşti audio cu adevărat wireless, mici (cât o monedă de 50 de bani fiecare cască), ce pot fi folosite cu smartphone-ul sau laptopul. Pentru mine, faptul că pot asculta muzică fără să fiu încurcat de fire este o mană cerească, însă căştile Bluetooth au o serie de probleme pe care doar unele modele reuşesc să le evite.

    Căştile Sony WF-1000x au un design compact, sunt intraauriculare şi destul de ergonomice ca să stea bine în ureche. Chiar şi cu o activitate intensă precum alergatul, căştile stau destul de bine în ureche, necesitând doar mici ajustări.

    Designul căştilor este unul minimalist, arată bine şi sunt îndeajuns de mici ca să nu arăţi ciudat cu ele în urechi, însă, după părerea mea, sunt în continuare prea mari. De exemplu, căştile Apple (AirPods) nu ies atât de mult din urechi şi sunt ceva mai discrete.

    Pe casca stângă se află un buton de pornire, iar pe cea din dreapta un alt buton pentru a putea controla muzica. O apăsare, pauză. Două apăsări, următoarea melodie. Nu trebuie să te mai atingi de telefon, indiferent dacă asculţi muzică sau dacă te sună cineva. Asta dacă ar funcţiona tot timpul cum trebuie. În perioada de testare (căştile au fost legate la un telefon Sony Xperia şi la un HTC) am avut probleme cu butonul din dreapta, care nu răspundea la comenzi, şi a trebuit să resetez căştile pentru a-l face să meargă din nou. Păcat.

    La capitolul sunet, căştile Sony se descurcă bine. Am trecut căştile prin mai multe runde de teste şi melodii şi pot spune că sunt mulţumit de ceea ce am auzit. Muzica nu este distorsionată niciodată, indiferent dacă e rock, clasică sau hip-hop. Atât înaltele, mediile, cât şi joasele se aud bine şi sunetul este unul armonios. În timpul melodiei Bohemian Rhapsody, am auzit fiecare cuvinţel şi onomatopee perfect, în timp ce mergeam cu metroul. Mi-aş fi dorit un volum ceva mai mare şi poate ceva mai multă greutate în bas, un sunet mai plin. WF-1000x sunt dotate cu tehnologie de noise canceling, care nu este cea mai bună pe care am experimentant-o pe o pereche de căşti (totuşi tot Sony e bun aici cu căştile MDR-1000x), însă reduce binişor zgomotul de fundal. Cu volumul dat pe la 70-80% şi cu funcţia de noise canceling abia mai auzi maşinile de pe stradă sau zgomotul metroului aflat în mişcare când asculţi o melodie mai gălăgioasă. Dacă asculţi ceva acustic, vocal, atunci vei auzi zgomotul indiferent dacă ai activat noise canceling şi ai şi volumul dat la maximum.

    De multe ori, căştile de tip Bluetooth au probleme cu conexiunea la telefon şi asta rezultă în întreruperea muzicii, ceea ce nu este tocmai plăcut. În cazul de faţă, am suferit puţine întreruperi în modul în care prioritiza calitatea muzicii şi zero întreruperi în modul în care prioritiza stabilitatea conexiunii. De menţionat este faptul că m-am plimbat prin casă şi prin redacţie cu telefonul pus departe şi nu am sesizat întreruperi.

    Sony a dotat căştile cu o opţiune de a regla nivelul de noise canceling în funcţie de împrejurimi – când eşti în transportul în comun căştile lucrează mai mult, iar când e linişte mai puţin. Asta face ca sistemul să fie mai eficient din punctul de vedere al autonomiei bateriei. însă pe mine m-a deranjat faptul că de fiecare dată când treceam dintr-un mediu în altul (de exemplu, din metrou, afară) casca întrerupe melodia şi se aude un bip insistent. Ceea ce poate deveni un inconvenient important dacă treci dintr-un mediu în altul într-o succesiune rapidă.  În schimb, ceea ce mi-a plăcut foarte mult este faptul că se conectează automat la telefon. Odată realizată conexiunea, căştile şi telefonul ţin minte ce trebuie să facă şi eu doar scot căştile din carcasă, le pun în urechi, apoi apăs ”play“. Nu trebuie să fac altceva.

    O problemă frecventă a acestor tipuri de căşti este faptul că nu au o baterie prea încăpătoare (unde ar intra în casca micuţă?) şi nici WF-1000X nu stă mai bine la acest capitol. Sony susţine 3 ore de ascultare continuă şi asta se dovedeşte a fi adevărat. Deci cu aceste căşti nu poţi să stai toată ziua la birou şi să faci treabă ascultând muzică. însă cei care sunt ca mine şi ascultă muzică doar în drum spre birou, unde de obicei au o altă pereche de căşti, cu fir, pot spera la o autonomie de până la o săptămână. Am ascultat, timp de o săptămână, în fiecare zi 30-40 de minute de muzică şi la birou am pus căştile în cutie, unde se încărcă. Sistemul este ingenios şi este bine că, în ritmul acesta, eşti nevoit să-ţi încarci căştile doar o dată pe săptămână.

    Cu căştile Bluetooth cu microfon poţi vorbi la telefon, însă sunetul este mono, se aude doar în casca din stânga, şi microfonul nu este prea grozav. Toate persoanele cu care am vorbit s-au plâns că nu mă aud suficient de tare sau că microfonul captează prea mult din zgomotul de fundal. De aceea, o conversaţie, la aceste căşti, este aproape imposibilă în timp ce mergi cu metroul din cauza zgomotului de fundal extrem de puternic.

    Ca o concluzie, aş spune că această pereche de căşti este un pas în direcţia corectă spre cum ar trebui să arate nişte căşti wireless, însă Sony încă nu a ajuns acolo. La capitolul baterie şi design se mai poate lucra şi trebuie făcut ceva în legătură cu microfonul şi conversaţiile telefonice, care ar trebui să fie impecabile, mai ales la acest nivel de preţ.

    CASETĂ TEHNICĂ
    GREUTATE 6,8 GRAME (CĂŞTILE), 68 DE GRAME (CU CUTIE)
    RĂSPUNS FRECVENŢĂ 20-20.000 HZ
    TIMP DE ÎNCĂRCARE APROXIMATIV 3 ORE (CĂŞTILE ÎN CUTIE)
    AUTONOMIE BATERIE 3 ORE (MUZICĂ CONTINUĂ)
    BLUETOOTH 4.1
    RAZĂ UTILIZARE 10 METRI
    PREŢ RECOMANDAT 200 DE DOLARI

  • Gadget Review: Smartphone românesc cu o premieră mondială – VIDEOREVIEW

    Este vorba de telefonul Allview X4 Soul Infinity, disponibil în patru variante: Infinity L, S, N şi Z. Cele patru telefoane arată la fel, singurele diferenţe fiind la interior; varianta Z este cea mai puternică. Am avut la teste X4 Soul Infinity N, un smartphone cu un ecran de 5,7 inchi cu raport 18:9 (adică este mai îngust şi mai uşor de ţinut în mână, asemeni altor telefoane, de pildă Samsung S8), un procesor cu opt nuclee, 4 GB RAM, stocare internă de 32 GB (cu opţiunea de extindere de până la 128 GB cu microSD), o baterie de 3.000 mAh, o cameră principală de 16 MP f/1.8 şi o cameră frontală de 8 MP f/2.0. Specificaţiile sunt bune, iar ceea ce are în plus Z-ul este faptul că are un sistem dual de camere (13 MP + 5 MP).

    Ce este interesant legat de aceste telefoane este faptul că poţi face upgrade de la o variantă la alta. Astfel, poţi opta pentru un anumit model, de exemplu S, dar îţi dai seama că nu este chiar potrivit nevoilor tale şi ai vrea ceva mai performant; atunci trimiţi vechiul telefon către Allview şi plăteşti doar diferenţa pentru achiziţionarea noului model. Cel mai ieftin model are un preţ de pornire de 999 de lei, iar cel mai scump, 1.449 de lei. Noi vă recomandăm din start varianta Z, deoarece diferenţa de preţ nu este foarte mare, iar performanţa va fi mai bună.

    Designul telefonului este unul clasic, dar modern şi mă bucur că Allview intră în rândul marilor producători de telefoane consacraţi. Are o ramă metalică, colţurile rotunjite şi pe spate se află un înveliş de sticlă ce-l face uşor de ţinut în mână ceea ce îl face un magnet pentru amprente. Cu toate acestea, X4 Soul Infinity nu se simte ca un telefon premium (nu are nici greutate specifică, nici materialele nu au calitatea necesară), însă nu poţi să ceri prea mult la un asemenea preţ.

    Marea noutate a acestui telefon este faptul că are încorporat un asistent vocal numit Avi, care ne înţelege şi vorbeşte româna. Asistentul digital din smartphone nu este o noutate (vezi Siri, Google etc.), dar mi se pare un pas în direcţia corectă din partea Allview să implementeze un sistem asemănător în limba română. Asistenţii Siri sau Google sunt destul de inteligenţi să înţeleagă de cele mai multe ori ce spune un român în engleză cu accent, însă mai dau şi rateuri. În plus, mie nu mi s-a părut niciodată natural să vorbesc cu telefonul în limba engleză. Sigur, am testat diferitele funcţii, însă niciodată nu mi-a intrat în reflex să-i spun telefonului ”call Alex“ în loc să intru în agendă să-l găsesc pe Alex. în română este mult mai la îndemână să-i spui telefonului să pună muzică sau să adauge un eveniment în agendă.

    Avi te poate asculta şi poate nota după dictare mesaje, o poţi ruga să-ţi arate drumul către Constanţa şi deschide Google Maps; de asemenea, ştie să pună muzică sau să caute imagini pe Google. Din ce am putut observa, asistentul se descurcă destul de bine în a înţelege şi a răspunde corespunzător la întrebările mele, însă mi-aş fi dorit ceva mai multă interacţiune din partea lui. De exemplu, atunci când îi cer să-mi arate drumul până la Braşov, ar fi fost frumos nu doar să-mi deschidă aplicaţia, ci să-mi şi ureze călătorie plăcută sau să dea detalii despre drum – întârzieri, aglomerări, gropi sau accidente. Sunt lucruri minore, dar fac diferenţa între a percepe Avi mai mult ca un asistent decât ca un motor de căutare vocală. De asemenea, spre deosebire de Siri sau de Google, Avi nu ştie de glumă şi nu poţi avea o conversaţie cu ea. Dacă o întrebi de glumă, caută glume pe Google, dacă o întrebi ce face, nu spune nimic şi aşa mai departe.

    Un alt lucru pe care l-am observat este că poate adăuga evenimente în calendar, dar nu le poate şi şterge. Per total, îmi place că Allview a implementat Avi, chiar dacă, deocamdată, este într-o fază destul de rudimentară.

    Revenind la telefon, Allview X4 Soul Infinity N este un smartphone competent ce se descurcă în majoritatea situaţiilor (browsing, messenger, scriere etc.) şi a cărui autonomie a bateriei este una destul de bună. Inifinity N poate duce o zi de muncă fără probleme şi se încarcă şi destul de repede. Totuşi să nu vă aşteptaţi la cea mai bună experienţă atunci când jucaţi jocuri cu grafică avansată. Un alt punct pe care l-aş transmite celor de la Allview este să renunţe la interfaţa companiei pusă peste Android şi să rămână cu Android curat, aşa cum fac alţii, ca Motorola sau Nokia.

    La capitolul fotografie, telefonul se descurcă decent: imaginile realizate în timpul zilei arată bine, la interior imaginea mai pierde din calitate şi din detalii, dar fotografiile făcute noaptea sunt pline de zgomot şi aproape inutilizabile. Însă aceste rezultate sunt de aşteptat la această categorie de preţ. Un mod de fotografiere care mi s-a părut interesant este utilizarea camerei principale şi a celei frontale astfel încât atunci când fotografiezi un peisaj îţi poţi insera şi tu chipul acolo printr-o fotografie mică realizată de camera frontală.

    Aşadar, Allview X4 Soul Infinity N (lung nume) este un telefon ce aduce ceva nou pe piaţă, dar rămâne în urmă la anumite capitole la care nu ar trebui. Pentru cei care nu au pretenţii prea mari atunci când vine vorba de smartphone-uri şi care vor să vorbească în română cu telefonul, pot găsi în X4 Soul Infinity varianta potrivită pentru ei.


     

    CASETĂ TEHNICĂ
    DISPLAY 5,7 INCHI, IPS
    CPU A53 OCTA-CORE 1,5 GHZ
    MEMORIE RAM 4 GB
    MEMORIE INTERNĂ 32 GB
    SUPORT CARD MICROSD DE PÂNĂ LA 128 GB
    SISTEM DE OPERARE ANDROID 7.0
    CAMERA PRINCIPALĂ 16 MP, AUTOFOCUS, F/1.8,
    CAMERA FRONTALĂ 8 MP, F/2.0
    USB TIP C
    BATERIE 3.000 MAH
    PREŢ 1.399 LEI

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 27 noiembrie 2017

    COVER STORY:  2017 a fost un an bun pentru industria vinului, mărcile se întăresc de la an la an, dar există şi o întreagă paletă de minusuri – de la lipsa studiilor amănunţite şi până la nevoia acută a unei strategii de promovare a vinurilor rom~neşti. cum se diferenţiază un vin de horeca faţă de unul de retail? la ce se uită un client când vine vorba de o achiziţie: la preţ, brand, etichetă, soi? cât de mult contează eticheta ”made in romania“? câte crame îşi deschid porţile pentru turişti? cu ce tipuri de mâncăruri se asociază diferite feluri de vin? 

     

    CATALOG: Clasamentul valorilor, la a 12-a ediţie

     


    RETAIL: Sprint pe piaţa arcticolelor sportive

     


    COMERŢ: Cumpărăturile online, din ce în ce mai populare

     


    ANTREPRENORIAT: Puterea simbolurilor


    SPECIAL: Jaf şi crimă în Paradis

    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

  • Cum arată casa care se construieşte în doar şase ore şi costă 33.000 de dolari – GALERIE FOTO, VIDEO

    M.A.Di, o alternativă a caselor tradiţionale, a fost realizată de italianul Renato Vidal, costă 33 de mii de euro şi trei oameni o pot asambla în 6 ore, se arată pe site-ul companiei.

    Casa este certificată seismic şi vine în două variante de 88,4 mp (33 de mii de euro) şi una de 275 mp (73 de mii de euro).

    Casa poate fi construită şi fără o fundaţie de ciment, iar odată structura asamblată se pot adăuga panouri solare, sistem cu alimentare cu apă şi de iluminare. Timpul de livrare este de până la 60 de zile după acceptarea design-ului final al casei.

     

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 20 noiembrie 2017

    COVER STORY: Povestea lui Bradley Birkenfeld pare ruptă din filme: a lucrat timp de mai mulţi ani ca bancher, învăţând şi înţelegând practicile instituţiilor financiare, iar la un moment dat a înţeles că multe dintre lucrurile pe care le văzuse nu erau ceea ce păreau a fi.


    AVIAŢIE: Cu aripi noi


    TEHNOLOGIE: Schimbare de filosofie în securitatea cibernetică


    TURISM: 5 ani pentru 50 de milioane


    SPECIAL: Cele mai întunecate secrete ale industriei auto germane


    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

  • Sfaturi pentru tinerii manageri de la Radu Timiş, proprietarul şi fondatorul afacerii Cris-Tim

    Acum, grupul pe care l-a constuit are activităţi în domeniul mezelurilor, al lactatelor şi al vinurilor.

  • Ce afaceri are Smiley şi cât a câştigat anul trecut

    Andrei Tiberiu Maria sau Smiley, cum este cunoscut publicului larg, contrazice teoria conform căreia viaţa de artist ar fi una boemă. În ziua interviului, s-a trezit la 5:30 (după ce cu o seară înainte a adormit la 2), a participat la o emisiune TV, a ajuns şi la sala de sport, iar după interviul pentru Business Magazin va merge la repetiţii. „Muncesc în toate orele, în afara celor în care dorm; am câte o oră-două şi pentru mine uneori. Am foarte, foarte puţin timp liber, dar aceasta este alegerea mea”, îşi descrie artistul-antreprenor priorităţile.

    Smiley a ajuns anul acesta la 10 ani de carieră solo, iar parcursul său profesional a început într‑un mod asemănător cu al unor tineri antreprenori din orice alt domeniu. La fel ca în cazul unor IT-işti de pildă, şi-a început activitatea în producţia de muzică pe un calculator tip 486, cu un software primitiv. „Mi-am luat primul calculator pe la 15-16 ani, cred că era un 486; mi-am instalat pe el un program de muzică, Impulse Tracker se numea, şi lucram cu acesta în MS-DOS, nu în Windows; am început să fac cu acesta muzică pe calculator.” A început să facă piese instrumentale pentru el şi formaţia Simplu, iar apoi cererea pentru producţiile muzicale a venit şi din partea altor artişti din Piteşti. Spune că pe atunci, în oraşul în care s-a născut, să-ţi faci o formaţie de muzică devenise o modă. „Dacă erau 2-3 tineri în aceeaşi scară, îşi făceau trupă.”

    A început astfel să câştige primii bani din muzică – circa 1 milion de lei vechi pentru o piesă; bani de buzunar care îi prindeau bine în vremea liceului. „Pentru ai mei nu era totuşi foarte plăcut, fiindcă veneau tot felul de necunoscuţi la noi în casă şi nu prea aveai linişte astfel.” Astfel a început să se contureze perspectiva unei cariere în industria locală de muzică pentru Andrei Maria. „A fost frumos, dar eu practic nu am vrut să fiu neapărat cântăreţ, am vrut să fac producţie de muzică, dar dacă soarta m-a dus la 18 ani într-o formaţie (aproape toţi erau din Piteşti), aşa a fost să fie.”

    Chiar dacă era cunoscut datorită muzicii pe care o făcea trupa din Piteşti, artistul spune că abia mai târziu a început să câştige primele sume importante de bani din muzică. „Nu pot să spun că am câştigat foarte mulţi bani atunci când eram puştan, dar era îndeajuns încât să pot să-mi iau o pereche de adidaşi; prima pereche de adidaşi originală mi-am luat-o la 18 ani, din banii mei. Apoi, câştigam suficient cât să pot să trăiesc în Bucureşti – greu, dar da, era OK şi aşa am dus-o până la 23-24 de ani. După care am început să câştig un pic mai mulţi bani.”

    De altfel, prima sumă mare de bani câştigată nu a fost din muzică, ci dintr-un show TV la care participase. Spune că absolut toţi banii pe care i-a făcut i-a reinvestit în muzică: în studio, în echipamente, în oameni; treptat a reuşit astfel să construiască HaHaHa Production, care a crescut, iar anul viitor face 10 ani. „Studioul este cea mai mare bucurie a mea. Bărbaţii au jucării toată viaţa, eu mă bucur că jucăria mea este cea mai mare pasiune a mea şi mă bucur că îmi aduce ceva, mă bucur că nu sunt pasionat de ceasuri, de maşini, de colecţii de obiecte, sunt pasionat de muzică, iar jucăria cea mai frumoasă pe care am reuşit să mi-o construiesc este studioul HaHaHa Production.”

    Priorităţile artistului se concentrează în prezent în jurul campaniei #smiley10 – pe care o descrie drept un „efort colectiv, toată echipa HaHaHa Production lucrează pentru asta zi de zi, lună de lună”. Parte a acestei campanii este lansarea celui de-al patrulea album al artistului, piesă cu piesă, începând cu luna februarie a acestui an. Strategia a fost primită bine de public, dacă ne gândim că, spre exemplu, piesa „De unde vii la ora asta” a ajuns la 1 milion de vizualizări în mai puţin 24 de ore de la lansarea pe YouTube; după 14 zile numărul de vizualizări a ajuns la 9 milioane.

    În ceea ce priveşte bugetul pentru un astfel de proiect, spune că acesta se calculează în funcţie de o medie a costurilor proiectelor anterioare; este luat de reper, de pildă, costul de producţie a unui videoclip, de 7-8.000 de euro. „De obicei, la Smiley depăşim bugetele acestea – cred că cel mai scump videoclip pe care l-am făcut a fost «Criminal», care a costat vreo 24.000 de euro”, explică el. În plus, povesteşte el, „sumele sunt mai mici comparativ cu pieţele din afară, dar şi veniturile sunt infinit mai mici decât în alte pieţe. Industria noastră muzicală este la grădiniţă acum; de fapt, nu putem să vorbim încă de o industrie muzicală, suntem la început cu toate lucrurile, dar suntem pe drumul cel bun”. Chiar dacă nu ne putem compara cu pieţele vestice, artistul spune că, spre deosebire de toate ţările est-europene, România stă foarte bine în ce priveşte industria muzicală: de aici se şi exportă foarte multă muzică, se lucrează mult cu autori din afara ţării, sunt şi artişti români care au avut succes pe plan internaţional, spre deosebire de toate ţările est-europene.

    Toate acestea sunt realizate într-un context în care se investesc foarte puţini bani în această direcţie, „fiindcă într-adevăr sunt foarte puţini bani pe piaţă”. Din rândul ramurilor care nu funcţionează în industrie, enumeră colectările de drepturi de autor sau de interpretare, veniturile din YouTube şi digital, care nu sunt la standardele internaţionale, precum şi piaţa de concerte. Este optimist însă şi spune că industria muzicală românească a intrat într-o oarecare normalitate; oamenii au început să plătească bilete la concerte, artiştii investesc mai mult în produsele pe care le fac, în spectacole şi se vede acest lucru, potrivit artistului. „Lucrurile au început să se pună la punct în ultimii 5-6 ani. Lipsa unei tradiţii este cauza principală pentru care a durat mai mult intrarea în această normalitate. Abia prin ‘97-‘98 au început să apară trupe noi, au început să se facă lucrurile altfel decât se făceau pe vremuri, odată cu apariţia televiziunilor independente comerciale, odată cu apariţia radiourilor comerciale, odată cu revoluţia, la urma urmei. Cu fiecare generaţie de artişti care a apărut apoi, s-au mai îmbunătăţit lucrurile.”

    Andrei Maria spune că nu cunoaşte detaliile referitoare la raportul între piaţa locală şi cele vestice, dar oferă un reper: „Artiştii mari din afară câştigă milioane de euro la un concert. Sumele de la noi sunt cuprinse între 500 de euro şi 10-20.000 de euro; depinde foarte mult de concert, de tipul artistului.” În cazul Smiley, concertele plătite cel mai bine sunt cele organizate de HaHaHa Production, în locaţii mari. Cel mai mare număr de spectatori pe care artistul l-a avut la un concert plătit a fost la Sala Palatului, unde au ajuns la 5.000 de oameni. Iar în ceea ce priveşte concertele din provincie, acestea nu aduc diferenţe în materie de plată, cel puţin în ceea ce îl priveşte pe el.

    Pentru atingerea unui nivel decent de venituri, spune el, un artist din zona muzicală trebuie să fie implicat în mai multe tipuri de proiecte. „Este foarte greu, un artist din România trebuie să facă foarte multe lucruri ca să câştige suficient. Aici trebuie să le înveţi pe toate, trebuie să ştii să faci de toate, să te pricepi la cât mai multe lucruri, fiindcă este extrem de greu să te întreţii doar din muzică.” Tocmai de aceea, activităţile lui s-au dezvoltat în mai multe direcţii: muzică, televiziune, producţie. „Probabil că în momentul acesta aş putea să mă întreţin doar din muzică, din ceea ce fac ca artist, dar pentru a ajunge aici trebuie să ai o activitate susţinută, să îţi construieşti fiecare pas cu atenţie şi să munceşti extrem de mult, altfel şansele sunt foarte mici. Poţi să ai succes o dată, dacă nu reuşeşti să îţi întreţii parcursul, dispari foarte uşor, în contextul în care inflaţia de muzică este foarte mare acum.”

    Totuşi, din anumite puncte de vedere este mult mai uşor pentru un artist să reuşească în condiţiile actuale: pentru toată lumea sunt aceleaşi posibilităţi, un artist aflat la început are acum aceleaşi ustensile la îndemână ca şi cei care au experienţă în domeniu. Evident, şi concurenţa este mai mare decât acum 20 de ani. Nu există reţete speciale pentru reuşită, punctează artistul. „Trebuie să munceşti extrem de mult, trebuie să fii la curent cu tot ceea ce se întâmplă în muzică tot timpul, trebuie să ai lângă tine oameni capabili, sufletişti, pasionaţi, trebuie să te gândeşti zi şi noapte la aceste lucruri ca să îţi vină idei, să fii conectat cu lumea aceasta.” O componentă extrem de importantă este echipa: „Fără echipă nu ai nicio şansă; poate reuşeşti să ai câte un succes ocazional, dar ca să faci ceva susţinut este foarte greu fără echipă.Pe mine mă ajută foarte mult echipa pe care am construit-o, oamenii de lângă mine, fiecare om de lângă mine are un rol important în viaţa mea, artistică cel puţin.”

    HaHaHa Production are 17 angajaţi, dar numărul colaboratorilor ajunge la 100. „Oamenii din jurul meu sunt structuraţi între cei care fac muzica, apoi avem colaboratori pe partea de video – regizori, directori de imagine, producători de videoclipuri. După ce este gata videoclipul, piesa propriu-zisă, avem oamenii de marketing şi comunicare cu care dezvoltăm campaniile de lansare, avem departamentul de online care are grijă ca lucrurile să se întâmple în mediul virtual şi prin care dezvoltăm tot felul de aplicaţii care să facă fiecare lansare specială. Există şi gaşca de concerte, pornind de la impresar, tour manager, tehnicieni, instrumentişti.”

    Unul dintre oamenii cheie din preajma sa este fratele său, Filip Maria, care a început să lucreze cu el în urmă cu trei ani. „Cred că am reuşit să mă dezvolt cel mai mult de când am început să lucrez cu fratele meu. Ne completăm unul pe celălalt, chiar dacă noi doi suntem un pic visători, ne aducem unul pe celălalt la realitate. Eu sunt o fire vulcanică şi el m-a învăţat să am mai multă răbdare, să ascult mai mult oamenii şi să-mi expun punctul de vedere cu mai puţină emoţie”, descrie munca alături de fratele său Filip Maria.

    El a cochetat cu domeniul aviaţiei, a avut chiar şi o licenţă de pilot, dar a studiat la Facultatea de Construcţii, industrie în care a şi lucrat timp de doi ani; de altfel, în această perioadă a făcut câteva proiecte de construcţii şi pentru fratele lui. Smiley l-a rugat să-l ajute la studio, în timpul liber. „Am ajuns să dedic din ce în ce mai mult timp acestei activităţi şi, după o discuţie cu el, am ajuns la concluzia că nu pot să le fac pe amândouă şi a trebuit să aleg dacă îl ajut pe el sau îmi văd de cariera mea în construcţii.” Anul acesta s-au împlinit trei ani de când a decis să renunţe la construcţii şi să lucreze alături de fratele său. A început ca studio manager, funcţie pe care a avut-o timp de un an, şi de doi ani este general manager al HaHaHa Production.

    După ce a preluat conducerea companiei, a văzut că acesteia îi lipsea un sistem financiar corespunzător, astfel că punerea la punct a acestui aspect avea să fie primul pas în funcţia de general manager. „Aveau doar un contabil şi flerul lui Andrei Maria de business şi antreprenor. Practic aşa a funcţionat HaHaHa Production, pe bază de intuiţie: atunci când ştii foarte bine să faci un lucru, nu-ţi mai trebuie niciun Excel, el aşa a funcţionat întotdeauana şi acum funcţionează la fel. Doar că acum îl mai pot influenţa eu în luarea deciziilor.”

     

  • Două românce au creat un business unic în România, interzis până acum adulţilor – VIDEO

    Piscina Urbană este „jobul de după job” pentru Ana Vişian şi Adina Zanet, două tinere din Bucureşti, cu experienţă profesională în media şi advertising.

    După o discuţie la o terasă, pe timp de vară, cele două au decis să facă un business dintr-o cameră cu bile – cu 100.000 de bile mai exact – asemănătoare spaţiilor de joacă de acest tip destinate copiilor. Au investit în proiect 25.000 de euro, din care aproape jumătate au fost fonduri europene. Acum, Piscina Urbană a devenit unul dintre locurile preferate ale angajaţilor din Capitală, care vin aici să se relaxeze după orele de muncă şi să uite, uneori, că sunt adulţi.

  • Gadget Review: cel mai bun şi plictisitor smartphone lansat în 2017 – VIDEOREVIEW

    iPhone 8 este ca un Volvo: merge bine, ştii la ce să te aştepţi când îl porneşti, este sigur, dar în acelaşi timp nu este foarte incitant şi nu are un design extraordinar.

    Aşa cum ne-a obişnuit, în septembrie Apple a organizat evenimentul în care prezintă noile produse pe care le lansează în anul respectiv. în 2017, pentru prima dată, Apple a anunţat nu două telefoane, ci trei: iPhone 8, iPhone 8 Plus şi iPhone X (10). Primele două modele sunt în linie cu ceea ce Apple a mai făcut în trecut, pe când X este cel care a primit toată atenţia şi cele mai bune cadouri (caracteristici).

    Aşadar, nu este de mirare că pentru noile iPhone cererea a fost mult mai scăzută decât de obicei, conform informaţiilor apărute în presa străină. Lumea aşteaptă adevărata vedetă, iPhone X, care va veni şi în România în luna noiembrie. Până atunci, cum este iPhone 8? Merită să facem un upgrade?

    În opinia mea, unul dintre lucrurile pentru care oamenii au rămas neimpresionaţi de iPhone 8 şi 8 Plus este faptul că designul a rămas acelaşi din 2014 până acum. Dacă vezi un iPhone 6 şi un iPhone 8 ţi-ar fi greu să-ţi dai seama care-i cel vechi şi cel nou, iar asta e o problemă în lumea telefoanelor futuristice precum S8, Essential Phone sau chiar iPhone X. Ecranul este mic (mai ales la iPhone 8) şi nu ajunge până în margini, iar părţile de deasupra şi din partea de jos a ecranului sunt mari. Pe scurt: design clasic, plictisitor.

    Totuşi, este un telefon extrem de plăcut de ţinut în mână, de utilizat. Am mai menţionat asta şi în alte recenzii la produse Apple: compania californiană are un dar de a face produse frumoase, plăcute la atingere, ce te fac să te ataşezi de ele mai mult decât alte obiecte asemănătoare. Pentru mine, experienţa a fost asemănătoare cu iPhone 8: e uşor de ţinut în mână, dar telefonul are o greutate anume ce-ţi dă senzaţia de produs premium, iar sticla de pe spate îl face şi mai plăcut.

    iPhone 8, oferit pentru testare de iStyle-Apple premium reseller, are un ecran LCD de 4,7 inchi cu o rezoluţie 750 x 1.334 pixeli (326 ppi), este dotat cu noul procesor A11 Bionic, are procesorul grafic Apple (primul dezvoltat de companie), 2 GB RAM şi vine cu spaţiu de stocare de 64 sau 256 GB. Retailerul a implementat un program prin care vrea sa faca telefoanele Apple mai accesibile, permitandu-le conusmatorilor sa cumpere iPhone SE, iPhone 7 şi iPhone 8 în 18 rate, iar după primele 12 rate plătite acesta poate solicita un upgrade, restul ratelor fiind acoperite de iStyle. 

    Aparent, camerele de pe iPhone 8 şi 8 Plus nu au suferit modificări faţă de modelele anterioare (camera principală de 12 MP, f/1.8 şi camera frontală de 7 MP, f/2.2), însă Apple a făcut schimbări la nivel de software şi calitatea imaginilor s-a îmbunătăţit. Marele plus al iPhone 8 este că poate filma 4K până la 60 de cadre pe secundă (24/30/60 fps), pe când iPhone 7 poate face acelaşi lucru doar la 30 de cadre pe secundă.

    Se pare că laudele din spatele procesorului A11 Bionic nu au fost nefondate, deoarece telefonul se descurcă de minune indiferent de situaţie. în perioada de testare, telefonul nu a strâmbat din nas indiferent ce l-am pus să facă. Aplicaţiile şi jocurile rulează bine, iar scorul pe platforma de testing Antutu este de peste 203.000, ceea ce-l clasează în topul celor mai performante telefoane.

    Procesorul se dovedeşte a fi şi eficient, lucru care se vede în autonomia bateriei. Deşi bateria de pe iPhone 8 este mai mică (1.821 mAh) decât cea de la iPhone 7 (1.960 mAh), Apple susţine o autonomie asemănătoare. Duce o zi de muncă, în regim de utilizare moderat-intens, fără probleme. În cele mai multe zile, ajungeam acasă cu bateria undeva la 40-50%, iar noaptea pe la 12-1 bateria ajungea pe la 20%. Telefonul se încarcă, cu încărcătorul aflat în cutie, de la 0 la 100% în circa 1 oră şi 40 de minute.

    În plus, anul acesta Apple a adus tehnologia de wireless charging în telefoanele sale şi a făcut-o fără să oblige clienţii să cumpere un anume accesoriu. Telefonul se va încărca de la orice încărcător cu standardul Qi, adică poţi să încarci şi un iPhone, şi un Samsung de pe acelaşi device.

    Deocamdată încărcarea wireless este mai înceată decât cea clasică, dar este o mutare binevenită din partea Apple şi ar putea duce la dezvoltarea mai rapidă a tehnologiei din acest domeniu.

    Un alt punct important despre care trebuie să vorbim este camera foto. iPhone 8 se descurcă foarte bine pe timpul zilei, deşi tinde să deschidă şi să încălzească imaginile mai mult decât cum arată în realitate; adevărata performanţă însă este obţinută atunci când soarele dispare. iPhone 8 face fotografii bune noaptea (zgomotul din imagine este încă acolo), stabilizarea optică îşi face treaba foarte bine, iar flash-ul este unul ”blând“ şi iluminează bine subiectul. Eu nu folosesc niciodată flash-ul din cauză că este deranjant şi supraexpune tot timpul subiectul, însă cel de pe iPhone 8 ar putea să mă facă să mă răzgândesc.

    Un aspect interesant al camerei foto este live view (adus în iPhone 7 şi îmbunătăţit aici) prin care telefonul înregistrează câteva secunde de video înainte şi după ce a făcut poza (insesizabil pentru utilizator). Aşa că dacă cineva a închis ochii în poza de grup, poţi să selectezi alt cadru imediat. De asemenea, poţi transforma momentul într-un clip de tip GIF sau poţi alege modul expunere lungă; astfel, telefonul detectează elementele care se mişcă în cadru şi pe cele statice şi produce efectul cuvenit (cascada mătăsoasă, de exemplu). Deşi camera se descurcă bine în a detecta ce trebuie să fie în focus, în modul slow-motion, dacă vrei să te filmezi pe tine, iPhone 8 are probleme în a menţine ceva în clar. De pildă, poate înregistra imagini clare pentru ceva care se mişcă, dar calitatea este complet diferită dacă întorci telefonul spre tine şi te filmezi.

    Pasionaţii de video se pot bucura, deoarece iPhone 8 poate filma 4K în 60 de cadre pe secundă şi full HD cu până la 240 de cadre pe secundă. în plus, stabilizarea optică funcţionează bine, clipurile sunt line şi imaginea nu se zguduie foarte tare nici când filmezi în timp ce mergi.

    Aşadar, cum e iPhone 8? E un telefon bun, care bifează multe dintre căsuţele unui telefon de top, dar care stă în umbra unui frate mai mare, mai exotic, care atrage toate privirile. Merită un upgrade? Doar dacă ai iPhone 6 şi nu vrei să dai bani în plus pentru iPhone X sau pentru sistemul de cameră duală de pe iPhone 8 Plus.

  • Realitatea se schimbă pentru retaileri – VIDEO

    Jean-Francois Chianetta este un tânăr îmbrăcat în blugi şi cu un tricou cu imprimeu; are părul dezordonat, ca şi cum abia s-ar fi ridicat din pat. Nu ai zice că este CEO al Augment, companie care de şase ani de zile se ”joacă“ cu tehnologia de realitate augmentată şi care are, în prezent, peste 40 de clienţi din 140 de ţări, majoritatea în Europa şi America. El se află în Copenhaga, la ShopTalk, cel mai mare târg din Europa dedicat retailului, pentru a vorbi despre tehnologia pe care compania lui o poate aduce către toţi retailerii care îşi doresc să profite de ea.

    Tehnologia nu este foarte nouă, dar a fost adusă în prim-plan anul trecut de jocul Pokemon Go, care a demonstrat companiilor că utilizarea tehnologiei într-un mod corect poate crea un întreg val de isterie.

    IKEA este un exemplu în acest sens. Retailerul a dezvoltat încă din 2013 în aplicaţia sa o nouă caracteristică, care le permite clienţilor să aşeze modele 3D ale produselor direct în camera unde vor să amplaseze canapeaua, dulapul etc. Un alt pionier în domeniu a fost firma de adidaşi Converse, care a lansat o aplicaţie în 2010 cu care puteai ”proba“ adidaşi ca să vezi cum ţi-ar sta în combinaţie cu o anumită pereche de blugi, de exemplu. Puteai fotografia rezultatul şi apoi să distribui fotografia prietenilor.

    ”Pentru retaileri este o metodă de a obţine o rată de conversie mai mare. Pentru clienţi este o soluţie pentru a se asigura că alegerea lor este exact ceea ce cumpără. Astfel vor scădea ratele de returnare a produselor. De asemenea, utilizatorii vor petrece mai mult timp în aplicaţie“, spune Chianetta, fondatorul şi CEO-ul Augment, companie franţuzească ce activează în domeniu din 2011. Concret, el spune că rata de conversie amagazinului creşte cu cel puţin 20%, iar rata de retur scade cu 40% şi ”timpul petrecut în aplicaţie se triplează“.

    Augment are 150 de clienţi în peste 40 de ţări, majoritatea în Europa şi SUA, şi de la înfiinţare până în prezent compania a strâns 6 milioane de dolari de la investitori. Printre cei mai importanţi clienţi se numără Decathlon, Leroy Merlin sau Cdiscount şi lucrează cu firme precum Lenovo sau Philips pentru a crea modele 3D.

    ”Tehnologia noastră poate fi integrată în aplicaţia retailerului, sub formă de «plug and play». De exemplu, la Leroy Merlin, atunci când te uiţi în aplicaţia magazinului, în dreptul unui obiect apare un buton care după ce-l apeşi îţi permite să vezi cum ar arăta obiectul real în spaţiul în care te afli. Astfel ai o idee despre cât de mare este produsul şi unde-l vei putea pune“, spune francezul.
    Această tehnologie este utilă pentru retaileri nu doar pentru că le dă şansa utilizatorilor să vadă cum vor arăta obiectele în propria casă, dar şi pentru că îi face să vină în magazinele fizice. Retailerul Lowe a folosit ochelarii de realitate augmentată de la Microsoft, HoloLens, pentru a le da clienţilor ocazia să testeze diferite produse. De exemplu, s-ar putea uita la o întreagă mobilă de bucătărie, apoi să schimbe uşor culorile, materialele, stilul blatului, ordinea componentelor înainte de a lua o decizie în ce priveşte achiziţia. Proiectul a fost un test şi demonstrează faptul că marile magazine sunt interesate de o astfel de tehnologie şi de noi metode de a atrage şi a convinge clienţii să cumpere.

    Totuşi nu toată lumea este convinsă de beneficiile realităţii augmentate pentru magazinele clasice. ”Unul dintre dezavantajele implementării realităţii augmentate pentru magazine de mobilă este faptul că s-ar putea să scadă traficul în magazine. Chiar şi acum, în era shoppingului online, consumatorii ezită să cumpere produse precum mobilă fără a le vedea în persoană. Acum cu AR, clienţii nu mai au niciun motiv pentru a vizita magazinele“, spune Kelly Jo Sands, vicepreşedinte executiv al Ansira, provider de soluţii tehnologice de marketing.

    Chianetta a pornit compania având în minte ideea realităţii augumentate, însă la acea vreme, deşi nu au trecut decât şase ani de atunci, jucătorii din retail nu erau interesaţi de perspectivele oferite de această tehnologie; ba chiar mulţi dintre ei nici nu aveau dezvoltate aplicaţii proprii unde puteau utiliza realitatea augmentată mai eficient, explică tânărul antreprenor. Soluţia a fost să se îndrepte către alte industrii şi au găsit contracte în construcţii, manufactură sau arhitectură. ”Am lucrat cu Coca-Cola, Colgate, Unilever; ne foloseau tehnologia pentru a vinde produsele. Mergeau la client şi le arătau modelele 3D.“
    Francezul vinde tehnologia sub formă de abonament, SaaS (Software as a Service), iar costul variază în funcţie de mărimea catalogului magazinului, însă în momentul de faţă se situează în jurul a câteva mii de euro pe lună. ”Recuperarea investiţiei se face destul de repede; dacă retururile scad, atunci şi costurile se reduc. Nu este o investiţie pe termen lung, ci plăteşti lunar şi poţi opri serviciul dacă nu ţi se pare că merită“, consideră Chianetta.

    Conform unui sondaj realizat de Google, mai mult de două treimi (69%) dintre consumatori se aşteaptă ca retailerii să lanseze o aplicaţie cu funcţii de realitate augmentată în următoarele şase luni.

    Atât Apple cât şi Google pregătesc terenul pentru aplicaţii de realitate agumentată; ambele companii au lansat platforme (ARKit şi ARCore) prin care dezvoltatorii pot începe să creeze aplicaţii şi jocuri bazate pe această tehnologie. |n plus, atât noile modele iPhone cât şi smartphone-urile Google Pixel îmbrăţişează tehnologia de realitate augmentată. Deja orice utilizator de iPhone 8 pooate juca tot felul de jocuri care au această tehnologie în spate. Un reprezentant al Google, pe scena ShopTalk, a declarat că în urmă cu ceva timp compania a trecut la o abordare ”mobile first“, însă în viitorul apropiat acest lucru se va schimba din nou, de data aceasta prin ”AI first“ (inteligenţă artificială).

    |n 2016, veniturile de la aplicaţii AR, la nivel global, au fost de 725 de milioane de dolari, potrivit Statista. |n 2020, veniturile ar urma să ajungă, conform prognozelor, la 6,2 miliarde de dolari, iar până în 2025 să facă un salt uriaş la 15,4 miliarde de dolari – o valoare de peste două ori şi jumătate mai mare.

    ”Consider că suntem abia la început şi lucrurile vor evolua mult în acest sens. |n viitor, sute de milioane de device-uri vor fi compatibile cu această tehnologie, vor apărea ochelari AR, iar posibilităţile vor fi numeroase“, crede Jean-François Chianetta.