The Post relatează evenimente de la începutul anilor ’70, mai exact scandalul denumit „The Pentagon Papers”, din perspectiva jurnaliştilor care lucrau în acea vreme la Washington Post. Încă de la început, regizorul ne introduce în redacţiile acelor timpuri: zgomotoase, pline de oameni şi de fum de ţigară. Scenele se succed perfect, iar asta nu ar trebui să mire pe nimeni; Janusz Kaminski, vechi colaborator de-al lui Spielberg, face minuni în spatele camerei de filmat.
În 1971, un oficial din cadrul Departamentului de Securitate copiază mai multe documente oficiale pe care le trimite celor de la The New York Times şi Washington Post; acestea prezentau, detaliat, implicarea Statelor Unite în războiul din Vietam. Primii care îşi fac curaj să publice materialele sunt cei de la Times, însă preşedintele Nixon – în funcţie la acea vreme – obţine un ordin judecătoresc care interzice ziarului să mai publice informaţii ce pun în pericol securitatea naţională.
Proprietarul ziarului, Kay Graham, este interpretată magistral de Meryl Streep; din nou, asta nu ar trebui să vină ca o surpriză pentru nimeni. Alături de redactorul-şef Ben Bradlee (Tom Hanks), ea decide să dea undă verde publicării materialelor pe care cei de la Times nu apucaseră să le dezvăluie. De aici începe o luptă contra cronometru a redactorilor, care trebuie să verifice mii de pagini înainte ca echipa de la Casa Albă să le blocheze iniţiativa. Cred că este extrem de important şi momentul ales pentru lansarea acestui film: Spielberg propune o poveste despre munca şi profesionalismul jurnaliştilor într-o perioadă marcată de acuzaţiile lui Donald Trump şi ale republicanilor şi de conceptul de „fake news”. Este un tribut adus instituţiilor media, iar aceia care vor urmări filmul vor întâlni numeroase elemente de asemănare cu zilele noastre. Nu cred că strică – în ceea ce-i priveşte pe americani, dar nu numai – ca cineva să mai amintească faptul că presa scrisă reprezintă baza jurnalismului. Spielberg se joacă şi cu ideea că ziarele ar putea cândva să dispară, efectul fiind unul devastator, iar asta întăreşte cele spuse mai sus.
Este greu să reproşezi ceva acestui film, pentru că se încadrează perfect, repet, în tipologia lui Steven Spielberg, mai ales în cea a filmelor produse în anii ’90 – Schindler’s List, Saving Private Ryan sau Amistad. Filmele nu au un ritm foarte alert, preferând să exploreze profunzimea relaţiilor dintre protagonişti. Tensiunea nu vine în punctul culminant, ci reiese din modul în care se desfăşoară evenimentele; este o reţetă cinematografică dusă aproape de perfecţiune.
Un alt element ce trebuie menţionat este coloana sonoră semnată de John Williams, acesta reuşind să puncteze toate momentele semnificative ale poveştii.
În concluzie, The Post e un film pe care îl recomand fără reţineri. Are toate ingredientele necesare unui film de succes, iar prezenţa unor actori ca Meryl Streep sau Tom Hanks nu face decât să crească valoarea producţiei.
În acest moment, spaţiul smartphone-urilor este dominat de două tipuri de sisteme de operare: iOS şi Android. Sistemul de operare al Google, spre deosebire de iOS, este mai flexibil şi interfaţa acestuia poate fi schimbată fie de utilizatori, fie de producătorii smartphone-urilor. De aceea, de multe ori, interfaţa unui Samsung va fi diferită de cea a unui Huawei, de exemplu, deşi ambele telefoane rulează Android. Totuşi, în ultima vreme, tot mai mulţi producători (Nokia, HTC sau Motorola) aleg să lanseze produse cu interfeţe Android nealterate.
În acest sens, Google împreună cu alţi producători au lansat o serie de smartphone-uri Android One, care rulează cea mai nouă versiune de Android (fără alte modificări) şi beneficiază de suport tehnic timp de 2-3 ani de la lansare. Seria a început în 2014 şi era constituită din produse entry level pentru pieţe emergente. La finalul anului trecut s-au lansat două telefoane mid-range (Xiaomi Mi A1 şi HTC U11 Life), iar pe cel produs de HTC l-am testat şi noi.
Primul lucru pe care-l observi la HTC U11 Life este exteriorul care-ţi ia ochii (în cazul nostru, spatele albastru al telefonului). Spre deosebire de HTC U11, spatele U11 Life este îmbrăcat în plastic, iar logo-ul Android One de la bază arată că acest smartphone este primul telefon HTC din această gamă. Spatele reflectă foarte multă lumină şi iese foarte repede în evidenţă, dar este şi predispus să se murdărească imediat de amprente. Designul acesta lucios nu este pe gustul meu, dar sunt sigur că va fi apreciat de alţii. Deoarece telefonul are un înveliş din plastic, nu se ridică la nivelul telefoanelor de top, dar nici nu are un preţ pe măsură.
Spre deosebire de fratele său mai mare, HTC U11, acest model are diagonala mai mică, ajungând la 5,2 inchi, dar are tot un ecran Full HD.
La nivel hardware îl putem considera un smartphone mid-range: Qualcomm Snapdragon 630, un procesor optimizat spre a fi eficient din punctul de vedere al consumului de energie, 4 GB RAM şi 64 GB spaţiu de stocare. De reţinut, există şi o variantă cu 3 GB RAM şi 32 GB spaţiu de stocare. Nu sunt componente hardware ieşite din comun, dar sunt îndeajuns de puternice pentru a utiliza smartphone-ul fără mari probleme. Faptul că rulează Android nativ îl face să meargă bine şi asta înseamnă că va primi update direct de la Google pentru următoarele versiuni.
Telefonul are senzori de imagine similari, atât în faţă cât şi în spate, o cameră foto de 16 MP cu o deschidere a aperturii de f/2.0. Acesta poate filma până la 2160 p la 30 de cadre pe secundă cu camera principală şi până la 1080 p la 60 de cadre pe secundă cu camera frontală. La fel cum este cazul tuturor telefoanelor mid-range, camera este una decentă, îndeajuns de rapidă pentru a surprinde orice moment în timpul zilei, însă nu are performanţe notabile pe timp de noapte.
Fratele mai mare, HTC U11, a venit cu o funcţie numită Edge Sense, ceea ce le permite utilizatorilor să strângă telefonul în mână pentru a accesa anumite funcţii (de exemplu să deschizi camera foto). În cazul U11 Life, HTC Edge Sense a primit funcţii noi, iar acum printr-o strângere a smartphone-ului la bază poţi să faci fotografii, să accesezi aplicaţia preferată, să deschizi Google Maps sau Google Music etc. Utilă sau nu, folosirea acestei funcţii rămâne la latitudinea utilizatorului. Eu am folosit-o doar pentru a o testa şi de câteva ori din greşeală (am strâns telefonul fără să vreau), dar niciodată pentru că preferam asta. Poate însă ţine de obişnuinţa utilizatorilor HTC să prefere această metodă de acces.
Ca punct negativ, bateria mică a telefonului s-ar putea să îndepărteze potenţialii clienţi. În perioada de testare, în mâinile mele, smartphone-ul nu a rezistat mai mult de o zi; în mod obligatoriu seara trebuia să-l pun la încărcat. Spre comparaţie, alte telefoane din aceeaşi categorie de preţ rezistă ceva mai bine. Totuşi, are sistem de încărcare rapidă, ceea ce înseamnă că nu trebuie să aştepţi prea mult după el. Tot în tabăra aspectelor negative trebuie adăugată lipsa jackului audio de 3,5 mm pentru căşti. Eu cred că este o alegere ciudată pentru un telefon cu această construcţie, în această categorie de preţ şi cred că utilizatorii ar prefera utilitatea unui jack audio în dauna unei protecţii împotriva apei şi a prafului. De obicei, o astfel de protecţie este păstrată pentru modelele high-end.
HTC U11 Life este un telefon ce se adresează celor care vor o experienţă de Android curată, dar care nu vor să plătească prea mulţi bani pe un smartphone. Un fel de Google Pixel 2, varianta low-cost.
CASETĂ TEHNICĂ
PROCESOR QUALCOMM SNAPDRAGON 630
PROCESOR GRAFIC ADRENO 508
MEMORIE RAM 4 GB
STOCARE INTERNĂ 64 GB, MICROSD PÂNĂ LA 256 GB
CAMERĂ FOTO PRINCIPALĂ 16 MP, F/2.0, 2160 P @ 30 FPS
CAMERĂ FOTO SECUNDARĂ 16 MP, F/2.0, 1080 P
BATERIE 2.600 MAH
GREUTATE 142 G
PREŢ RECOMANDAT ÎN JUR DE 1.600 DE LEI
Este cel mai bogat om din Spania şi al doilea din lume, cu o avere estimată la circa 78 de miliarde de dolari. Amancio Ortega s-a născut într-un orăşel din provincia Leon, Spania, în anul 1936, perioadă când în ţară izbucnise războiul civil. Tatăl său lucra la căile ferate, iar mama era menajeră. Când era copil, familia lui s-a mutat în La Coruña.
Acolo, Amancio a început să lucreze de la vârsta de 13 ani, fiind comis-voiajor pentru un magazin de tricouri numit Gala. A realizat aici că distribuirea hainelor consumă o sumă mare de bani, fiind de părere că un sistem de distribuţie direct spre magazine şi clienţi ar fi soluţii care ar ajuta la economisire. Ideile sale sunt puse în practică în 1960, când devine managerul unui magazin de haine adresat oamenilor înstăriţi din La Coruña, unde va produce haine de calitate la preţuri reduse. Succesul l-a determinat pe Ortega ca trei ani mai târziu să-şi deschidă propria afacere.
La 27 de ani, deschide Confeccions GOA (iniţialele numelui său scrise invers). Primul magazin Zara ia naştere doi ani mai târziu pe strada cea mai circulată din La Coruña şi este numit aşa pentru că numele său preferat, Zorba, era deja luat. Strategia controlului total asupra producţiei şi distribuţiei l-a propulsat rapid pe Ortega în rândul celor mai puternici oameni ai lumii: ce desena astăzi apărea pe rafturile magazinelor în cel mult trei săptămâni. În 1988, reţeaua de magazine Zara depăşeşte graniţele şi ajunge în Porto, Portugalia, iar numele companiei este schimbat în Inditex.
Până în 1990, Ortega reuşeşte să îşi lanseze magazinele în Statele Unite ale Americii şi în Franţa, iar apoi în Mexic, Belgia, Suedia sau Grecia. Sub umbrela Inditex a lansat noi mărci de îmbrăcăminte şi accesorii. În prezent, Inditex este un imperiu al modei, cu magazine deschise în mai bine de 80 de ţări din întreaga lume. Pe piaţa locală, compania a intrat în 2003.
Astăzi, Amancio este pe jumătate retras din afacere, lărgindu-şi orizonturile înspre domeniile imobiliar, petrolier sau turistic.
Mihai Save CEO al Savemob, companie ce se ocupă de restaurări şi recondiţionări de mobilă, iar pentru următorul an are un obiectiv măreţ: să transforme afacerea, care în 2016 a avut o cifră de afaceri de 180.000 de euro, într-una cu rulaje de 1 milion de euro. Cum vrea să facă asta şi cum se restaurează mobilă în România a povestit pentru Business Magazin.
Pentru Save incursiunea în acest domeniu a început în 2009, după primul an de facultate, când a început să lucreze în domeniul serviciilor de mutări. ”Uşor-uşor, am achiziţionat o autoutilitară, apoi pe a doua, apoi pe a treia. Am deschis un depozit cu boxe special amenajate pentru depozitare de mobilă“, spune Save, care menţionează că aceste servicii merg bine şi în prezent. Restaurarea de mobilă a început în 2012, după ce a transportat mobilă ce urma să fie restaurată, pentru un investitor italian. ”Livram un obiect vechi, degradat, apoi ridicam unul splendid. Mi-a plăcut ideea şi am început să mă documentez despre acest serviciu“, explică antreprenorul.
Apoi a pornit atelierul Savemob cu ”doi-trei colegi de la mutări şi cu o persoană cu mai multă experienţă în acest domeniu, cu care iniţial m-am asociat“; ulterior, au renunţat la asociere. Pentru ca lucrurile să meargă bine, Save a angajat ”specialişti cu experienţă de peste 30 de ani în domeniu“, iar în 2016 a avut o cifră de afaceri de 180.000 de euro, cu un profit net de 18.000 de euro, ”pe care l-am investit în tehnologie, scule şi unelte profesionale“.
Tânărul antreprenor spune că în acest an compania s-a axat mai mult pe lucrări mari de recondiţionare şi restaurare de uşi şi ferestre din case, ”unele chiar de patrimoniu cultural din Bucureşti şi zonele limitrofe“. El susţine că afacerea a mers mai bine în al doilea trimestru comparativ cu perioada similară de anul trecut, fără a da însă detalii despre aşteptările sale în privinţa cifrei de afaceri pentru finalul anului 2017.
Pentru atingerea obiectivului de creştere a cifrei de afaceri de peste cinci ori în doi ani, antreprenorul român vrea să încheie colaborări de restaurare cu galeriile de artă, ”în special din afara ţării“. De asemenea, el precizează că se gândeşte la deschiderea unor puncte de lucru în capitalele europene, ”unde cererea este foarte mare pentru acest serviciu“. Mihai Save nu exclude extinderea pe teritoriul creaţiei de mobilă, însă principalul obiectiv rămâne restaurarea. ”Aducerea unui obiect la viaţă este motivaţia cea mai mare pentru noi“, spune antreprenorul.
Firma a ajuns la 25 de angajaţi, iar media de vârstă este de aproape 46 de ani. ”Sunt foarte puţini tineri care au puterea, răbdarea şi experienţa de a lucra în acest domeniu.“
Clienţii care apelează la serviciile Savemob sunt deopotrivă persoane fizice, cât şi persoane juridice, instituţii publice, muzee. Timpul de execuţie pentru recondiţionarea diverselor piese de mobilă este de maximum două luni, susţine antreprenorul; pentru comenzile mici, perioada de lucru este chiar mai scurtă.
|n ceea ce priveşte preţurile, acestea variază în funcţie de complexitatea restaurării şi a obiectelor, iar Save spune că restaurarea unui scaun poate costa 500 de lei, un birou, 3.000 de lei şi o masă de sufragerie, cam 2.000 de lei.
”Am avut peste 10.000 de obiecte în ultimii patru ani la recondiţionare şi restaurare. Este destul de greu să alegem unul singur“, spune Save, întrebat care este cea mai specială piesă de mobilier recondiţionată până acum. Totuşi el îşi aduce aminte de recondiţionarea a 80 de obiecte de mobilier pentru un muzeu de farmacie.
În acest business, Save spune că este foarte importantă calitatea manoperei, obţinută ”prin foarte multă muncă, răbdare şi experienţă“, dar şi prin investiţii în tehnologie. ”Curăţarea corectă a lemnului până la fibră reprezintă aproximativ 60-70% din timpul de execuţie a unui obiect. Dacă sari peste această etapă, aspectul finisajului (lacului) lasă de dorit, plus că fiecare obiect are o culoare neuniformă“, explică antreprenorul.
Şoferii autobuzelor care transportă zilnic pasageri dau dovadă de mult curaj şi sânge rece, depăşind orice obstacol care le apare în cale. Zilnic, aceştia au de înfruntat curbe periculoase, gheţuş, nămeţi de zăpadă sau alte intemperii ale naturii. Pe alocuri, drumurile se îngustează atât de mult, încât autobuzul abia încape.
Cei conduc pe drumurile montane din Himalaya aproape că pot concura cu participanţii la cursele de raliuri. Adesea, ei sunt nevoiţi să străbată râuri, kilometri întregi de serpentine sau să meargă la propriu pe marginea prăpastiei, pentru a ajunge la destinaţie.
Cu toate acestea, o astfel de călătorie reprezintă o experienţă memorabilă, iar peisajele întâlnite îţi taie răsuflarea.
Biblioteca este situată în centrul cultural al districtului Binhai din Tianjin, o metropolă din Beijing, China. Biblioteca de 33.700m2 a fost proiectată şi construită în doar trei ani. În centru este situată o sferă luminoasă, înconjurată de corpuri de biblioteci aşezate în cascadă. Toate încăperile sunt conectate printr-un coridor public, sub o boltă de sticlă.
Clădirea are spaţii pentru lectură destinate copiilor şi persoanelor în vârstă, săli pentru lecturi video şi audio, săli de conferinţă şi spaţii de odihnă. Design-ul clădirii a fost proiectat de firma de arhitectură MVRDV. Winy Maas, co-fondatorul MVRDV, prezintă aspectul clădirii ca o „îmbrăţişare” între mass-media şi cunoaştere. Curăţenia se realizează prin cabluri şi schele mobile.
În fiecare an, TripAdvisor acordă premiul „Traveler’s Choice” (Alegerea călătorului) unui hotel, pe baza analizei a câtorva milioane de review-uri lăsate de clienţi pe site. Potrivit Time, în 2018, după ce au fost analizate peste 8,000 de proprietăţi din 94 de ţări, premiul a fost acordat hotelului de lux Viroth’s din Cambogia. În luna septembie, o noapte de cazare la hotelul Viroth’s costă doar 108 dolari, iar în cele mai aglomerate luni, costul cazării creşte cu doar 20 de dolari.
Situat în vecinătatea legendarelor ruine ale templului Angkor Wat din Siem Reap, hotelul Viroth dispune de o piscină înconjurată de verdeaţă, 35 de camera, un centru spa, o suită de automobile Mercedes care asigură transferul la aeroport, şi servicii pe măsură. De asemenea, clienţii beneficiază de aer condiţionat, Wi-Fi şi mic dejun gratuit.
Premiul „Choice Award este o realizare uriaşă pentru hotelul Viroth’s”, spune Fabien Martial, co-proprietar al hotelului, care se declară mândru de echipa sa. El speră ca acest premiu să îi încurajeze şi pe alţii să ofere clienţilor cele mai bune servicii.