Category: Video

  • Capitalistul săptămânii: William Wrigley Jr.

    William Wrigley Jr. s-a născut în Philadelphia în septembrie 1861, în timpul războiului civil. Tatăl său producea săpun, astfel că William a trebuit încă de mic să umble cu un coş pe străzile din Philadelphia, încercând să vândă ce producea Wrigley senior. La 29 de ani, William Wrigley a plecat din Philadelphia cu doar 32 de dolari în buzunar pentru a-şi deschide propria afacere în Chicago. El a continuat să vândă săpun, oferind mici cadouri comercianţilor care erau de acord să îl expună pe rafturile magazinelor.

    Într-o bună zi, a avut ideea de a oferi două pachete de gumă de mestecat la fiecare zece batoane de săpun vândute. Ideea a avut atât de mult succes, încât omul de afaceri a lansat, în 1893, guma de mestecat Juicy Fruit. Compania a devenit astfel cunoscută în regiune, iar Wrigley a continuat să lanseze diverse sortimente ale produsului.
    În 1907, Statele Unite au fost lovite de o gravă criză financiară, iar Wrigley a luat o decizie extrem de riscantă: a ipotecat tot ceea ce deţinea şi a investit banii într-o campanie publicitară de 1,5 milioane de dolari. În urma acesteia, Wrigley a devenit un brand cunoscut de toţi americanii, iar vânzările l-au ajutat să îşi recupereze banii în mai puţin de 12 luni.

    William Wrigley Jr. a murit pe 26 ianuarie 1932 în casa sa din Phoenix, Arizona. A fost înmormântat într-un turn creat special în cadrul grădinii botanice Wrigley Memorial, în apropiere de insula Catalina, în dezvoltarea căreia s-a implicat. Wrigley a lăsat averea sa de 34 de milioane de dolari celor doi copii, Dorothy Wrigley Offield şi Philip K Wrigley. Acesta din urmă a rămas la conducerea companiei pentru următorii 45 de ani, până la moartea sa în 1977. Nepotul omului de afaceri, William Wrigley Jr. II, a fost CEO al companiei până în anul 2008, atunci când Wrigley Company a fost vândută către Mars.

  • Un nou tip de “sat” apare în România. Vezi cât costă o casă – GALERIE FOTO

    Un urbanist britanic a alocat doi ani doar pentru a desena loturile pe care a început să se contureze parcul rezidenţial Dumbrava Vlăsiei. Totul a fost stabilit astfel cu mult înainte ca primele cărămizi ale caselor din proiect să fie aşezate: de la spaţii verzi până la infrastructură şi vecinătăţile fiecărei locuinţe. Care este preţul visului vestic în materie de imobiliare şi cine sunt cei care îşi permit să îl acceseze?

    CONTEXT:

    În ţările vestice, se obişnuieşte ca dezvoltarea cartierelor rezidenţiale să pornească de la infrastructură, astfel încât încă din etapa planificării să fie trasate liniile de ghidare pentru dezvoltarea ulterioară. Pe piaţa locală un astfel de proiect nu a mai fost implementat; ideea dezvoltării parcului rezidenţial Dumbrava Vlăsiei a venit în contextul în care ”piaţa imobiliară trăieşte o fază de maturitate, iar clienţii se orientează mai mult către calitate“, explică reprezentanţii Loreco Investments, dezvoltatorii proiectului.

    DECIZIE:

    Crearea unui cartier rezidenţial de 1.000 de case pornind de la infrastructură; planul de dezvoltare a proiectului cuprinde cinci sate legate de un coridor verde. În Dumbrava Vlăsiei se pot cumpăra în prezent case concept, realizate în colaborare cu arhitecţi locali sau internaţionali.

    CONSECINŢE:

    Proiectul a devenit atractiv pentru oamenii care îşi doresc să trăiască în mijlocul naturii, sunt preocupaţi de mediu, de materiale sustenabile, de linişte; aceste caracteristici sunt însă direct proporţionale cu preţul unei locuinţe în Dumbrava Vlăsiei.

    ”Am identificat un gol în piaţă din punctul de vedere al planificării urbane şi al infrastructurii dedicate dezvoltărilor imobiliare (vorbim de o infrastructură pentru 1.000 de case, cu spaţii publice şi facilităţi) şi am remarcat posibilitatea de a implementa un proiect pornind de la planul urbanistic“, descrie Horia Bălan, project director la Dumbrava Vlăsiei, modul în care a apărut ideea dezvoltării parcului rezidenţial pe care îl administrează pe piaţa locală.

    Dumbrava Vlăsiei se întinde pe o suprafaţă de 90 de hectare în zona de nord a Bucureştiului, în mijlocul pădurii Vlădiceasca, în comuna Baloteşti; în cadrul parcului rezidenţial se pot cumpăra terenuri de vânzare, cu toate utilităţile incluse, dar şi case concept. Dezvoltatorul proiectului este Loreco Investments, o companie de familie înfiinţată de Ray Muraru, un român care a plecat din ţară în urmă cu câţiva ani şi a început să facă afaceri în Marea Britanie. Valoarea investiţiei Loreco Investments în acest proiect a ajuns până acum la aproximativ 50 de milioane de euro.

    În prezent, în Dumbrava Vlăsiei sunt patru case în construcţie – dintre care trei cu un buget de 280.000 de euro şi una cu buget de 385.000 de euro, la care se adaugă un proiect pentru două case duplex cu câte un buget de 200.000 de euro (plus preţul terenului, potrivit informaţiilor acordate anterior, acesta porneşte de la 150 de euro/mp). Planul de dezvoltare a parcului rezidenţial este însă unul pe termen lung şi cuprinde cinci sate distincte legate de un coridor verde. Întreaga dezvoltare se va întinde pe o suprafaţă de 90 de hectare şi va reuni 1.000 de case, ”aşadar proiectul constituie centrul preocupărilor Loreco Investments pentru următoarea perioadă de timp“, explică reprezentantul companiei pe piaţa locală. În plus, acesta va include şi spaţii pentru facilităţile necesare comunităţii: spaţii de agrement, spaţii comerciale, restaurante, cafenele, grădiniţă etc.

    Horia Bălan povesteşte că printre etapele iniţiale ale proiectului s-a aflat împărţirea în loturi a întregii suprafeţe de 2 hectare a terenului de către un urbanist britanic (Donald McCreadie); această etapă a durat doi ani. Fiecare lot a fost optimizat astfel în funcţie de orientare, punctele cardinale, accese şi vecinătăţi. De asemenea, povesteşte Bălan, spaţiile verzi imaginate de urbanistul britanic permit ca, oriunde ar fi amplasată locuinţa, aceasta să fie înconjurată de un parc şi de pădurea de foioase. Mai mult decât atât, Donald McCreadie a planificat fiecare alee şi stradă pentru a stabili încă de acum accesele şi modul de gestionare a circulaţiei în complex. ”Este o abordare deja consacrată în ţările cu mai multă experienţă în dezvoltarea urbană, neimplementată încă în România: crearea unui cartier rezidenţial de mari dimensiuni plecând de la infrastructură.

    Planul a trasat liniile de ghidare pentru dezvoltarea ulterioară“, explică Horia Bălan. Proiectul a început prin amenajarea primelor 20 de hectare ale Satului 1, situat în vestul parcului rezidenţial, prin investiţii în infrastructură (staţie de pompare a apei din subteran, bazin pentru tratarea apei, staţie de epurare şi tratament pentru apele menajere, biofiltru care aspiră mirosurile din ea, reţea de electricitate, drumuri asfaltate, fibră optică), dar şi investiţii în spaţiul public: parcul de 2 hectare, poziţionat la intrarea în complex. Demersurile făcute înainte de începerea construcţiilor au inclus realizarea staţiei de epurare şi a sistemului de deversare – rezultatul unei investiţii de 1,5 milioane de euro pentru faza 1; totodată, bazinele de stocare şi tratare a apelor potabile au costat 650.000 de euro. ”Am pornit aşadar la drum cu acest proiect altfel decât se obişnuieşte, am conturat Dumbrava Vlăsiei plecând de la planificarea urbanistică, şi nu invers“, explică Bălan. El consideră că astfel proiectul a devenit atractiv pentru oamenii care pun preţ pe un stil de viaţă – care îşi doresc să trăiască în mijlocul naturii, într-un spaţiu ai cărui locatari sunt constant preocupaţi de mediu, de materiale sustenabile, de linişte. ”Este un proiect care propune în primul rând un stil de viaţă, într-o perioadă în care piaţa imobiliară trăieşte şi la noi o fază de maturitate, iar clienţii se orientează mai mult către calitate“, explică el. Potrivit lui, Dumbrava Vlăsiei este un proiect gândit pe termen lung, cu atenţie la la materialele folosite, la siguranţă, dar şi la ambient, dincolo de funcţionalitate.

    Totodată, în ideea în care dezvoltatorii proiectului şi-au propus ca locuinţele din interiorul parcului rezidenţial să fie unice, au colaborat cu câteva dintre studiourile de arhitectură de pe piaţa locală – ADNBA, ARTLINE – Radu Teacă, ENE+ENE, SYAA/CUMULUS, DSBA. Fiind vorba despre un proiect care se va desfăşura pe o perioadă lungă de timp, şi-au propus să implice şi tânăra generaţie de arhitecţi în dezvoltarea locuinţelor de aici; în acest sens au demarat un concurs prin care au invitat arhitecţi tineri, cu vârsta de până în 31 de ani, cu drept de semnătură, membri ai Ordinului Arhitecţilor din România, să propună proiecte de locuinţe. Câştigătorul concursului îşi poate astfel vedea proiectul implementat în Dumbravă, iar acesta va primi şi un premiu, în valoare de 15.000 de euro. ”Noi am dat mână liberă creativităţii studiourilor de arhitectură, iar acestea au realizat concepte originale, special gândite pentru Dumbrava Vlasiei, unicele constrângeri fiind cele impuse de planul urbanistic zonal.“

    Bălan spune că şi-au propus să vândă casele finalizate, la cheie, pentru a nu afecta proiectul iniţial. |ntre timp însă, Horia Bălan spune că au vândut o parte a loturilor de teren şi au încheiat mai multe contracte de rezervare în favoarea beneficiarilor ce vor ridica locuinţe în regie proprie.

    În ceea ce priveşte profilul clienţilor cărora se adresează proiectul, Horia Bălan spune că este al persoanelor din mediul de business, antreprenorilor, corporatiştilor, persoanelor care activează în middle şi topmanagement. ”Sunt oameni care nu doar îşi vor construi o casă frumoasă, dar care deja se gândesc cum să se implice în creşterea comunităţii, de exemplu să îşi deschidă un aprozar cu produse bio, cultivate chiar de ei, să organizeze campionate sportive etc.“, descrie el viziunea asupra comunităţii pe care şi-au propus să o dezvolte acolo.

    ”Feedbackul primit ne întăreşte convingerea că piaţa din România aştepta şi avea nevoie de o astfel de abordare pe segmentul imobiliar“, spunea şi Ray Muraru, fondatorul Loreco Investments, într-un interviu Business Magazin acordat în urmă cu doi ani, odată cu lansarea proiectului. ”Acum zece ani am avut viziunea de a dezvolta un peisaj urban în Bucureşti. Aşa că am început căutarea terenului. Nu am avut nicio îndoială când am ajuns în Dumbrava că am găsit situl potrivit (…)„, declara atunci Ray Muraru.

    Proiectul Dumbrava Vlăsiei este primul al companiei Loreco Investments pe piaţa locală – anterior compania a mai dezvoltat proiecte similare în Marea Britanie. Compania mizează pe proiecte de arhitectură contemporană. În acest sens, la momentul lansării au dezvoltat în cadrul Dumbrava Vlăsiei două case în parteneriat cu compania germană HUF, folosite în prezent ca showroom. 

    ”Ne-am dorit să realizăm un mediu în care oamenii pot să-şi construiască casele lor de vis, să creăm o pânză albă în care oamenii să poată să se exprime cum vor, dar în acelaşi timp am dorit să creăm un set de reguli, un masterplan, pe care sperăm să-i convingem să-l respecte; este un loc foarte mare, ceea ce-i asigură pe viitorii clienţi că noi vom fi aici pe termen lung„, explica Ray Muraru în interviul acordat anterior.
    Ray Muraru, fondatorul Loreco Investments, este originar din Bacău, dar a plecat în Marea Britanie în urmă cu câţiva ani şi a început să dezvolte afaceri acolo. Horia Bălan, project directorul Dumbrava Vlăsiei, coordonează întreg proiectul încă de la început. El are experienţă profesională în marketing şi management de proiect în multinaţionale din România şi Germania.

  • National Geographic a premiat cele mai frumoase fotografii ale anului 2017 (partea a II-a)

    Pentru categoria Subacvatic, locul I i-a revenit lui Jim Obester din Vancouver, Washington, cu o fotografie a unei anemone; Todd Kennedy din New South Wales, Australia, a câştigat primul loc în categoria Aerian pentru o fotografie a unei piscine naturale de piatră din Sydney, Australia, acoperită de valurile Oceanului Pacific în timpul mareei.
    Din juriu au făcut parte redactorul de fotografie al revistei National Geographic, Kathy Moran, fotograful National Geographic Anand Varma şi fotograful Michaela Skovranova.

  • Amintiţi-vă de Churchill

    În perioada premergătoare celui de‑al doilea război mondial şi cu doar câteva zile înainte de a deveni premier al Marii Britanii, Winston Churchill avea de luat cea mai importantă decizie a carierei sale: să facă pace cu naziştii sau să lupte pentru libertatea şi idealurile unei naţiuni.

    Cu naziştii lui Hitler cucerind stat după stat, având un rege sceptic (interpretat excelent de Ben Mendelsohn) şi adresându-se unui public nepregătit să facă faţă războiului, Churchill are misiunea imposibilă de a schimba cursul istoriei.

    Gary Oldman semnează unul dintre cele mai bune roluri ale carierei, mai bun chiar şi decât cel din Tinker Tailor Soldier Spy (pentru care a fost recompensat cu o nominalizare la Oscar).

    Regizorul Joe Wright are meritul de păstra întreaga atenţie asupra lui Churchill şi a luptei sale interioare, lăsând cumva în umbră haosul ce cuprinde lumea din jurul lui. De apreciat e şi modul subtil prin care Wright ne arată cât de izolat era Churchill în interiorul propriului său partid.

    Interpretarea lui Oldman este piesa de rezistenţă a filmului, iar restul distribuţiei îl completează pe acesta foarte bine.

    Din punct de vedere vizual, filmul este o operă de artă; nu e de mirare că a fost nominalizat la şase premii ale academiei americane de Film: cel mai bun film, cea mai bună cinematografie, cel mai bun actor într-un rol principal şi cele pentru machiaj, costume şi producţie.

    Pare că Hollywood e tot mai atras de filmele de război, ca dovadă sunt Dunkirk sau Hacksaw Ridge; diferenţa dintre cele două şi Darkest Hour e acea dimensiune de blockbuster pe care filmul lui Joe Wright nu o are şi nici nu o caută. Filmul nu vrea să impresioneze prin efecte speciale sau prin plasarea spectatorului în mijlocul evenimentelor, aşa cum a reuşit Christopher Nolan în Dunkirk, ci să prezinte acţiunea din spatele acţiunii. E o reţetă bună, singurul semn de întrebare fiind legat de succesul unui astfel de proiect dacă nu ar avea în centru un actor at`t de solid ca Oldman.

     

    În concluzie, Darkest Hour e un film care fascinează prin execuţia tehnică şi prin jocul actoricesc şi pe care vi-l recomand cu mare încredere. Chiar dacă nu veţi avea prea multe dubii faţă de desfăşurarea evenimentelor (filmul respectă cu stricteţe istoria acelor zile), veţi pleca din sala de cinema cu satisfacţia că aţi urmărit una dintre cele mai bune interpretări ale anului.

  • GADGET REVIEW – Un laptop de business cu înclinaţii artistice – VIDEOREVIEW

    +AUTONOMIE BUNĂ

    + PORTABIL

    + PERFORMANT


    -PREŢ RIDICAT

    HP susţine că Elitebook x360 este cel mai subţire laptop de business convertibil de 13 inchi, cu o grosime de doar 14,95 mm, adică puţin mai subţire decât două iPhone X-uri puse unul peste celălalt. Cert este că laptopul încape fără probleme într-o geantă sau un ghiozdan şi poate fi cărat cu uşurinţă oriunde (1,3 kg).

    Ecranul lui Elitebook x360, după cum se arată şi în denumirea produsului, se poate învârti 360 de grade, ceea ce înseamnă că poate fi utilizat în mai multe moduri: clasic de laptop pentru lucru, ”cort“ pentru momentele când faci prezentări şi înclinat la 180 de grade pentru consum media. De asemenea, acesta poate fi utilizat şi ca tabletă, deşi în opinia mea este prea greu pentru a putea fi folosit confortabil în acest mod.

    Laptopul are un procesor Intel i5-7200U 2,5 GHz, 8 GB memorie RAM, spaţiu de stocare (SSD) de 256 GB şi o placă video integrată tot de la Intel, anume HD 620. Acesta rulează Windows 10 Pro şi suportă DirectX 12. Display-ul este de 13,3 inchi cu o rezoluţie Full HD (1.920 x 1.080 pixeli), lucios şi este tactil. La capitolul conectivitate, Elitebook 360 stă bine: are două porturi USB 3.0, un port de tip USB C, o ieşire HDMI şi una audio şi slot pentru card MicroSD. De asemenea, la capitolul dotări trebuie menţionat sistemul de boxe stereo dezvoltat de Bang & Olufsen, unul dintre cei mai cunoscuţi producători de echipament audio din lume. Sunetul emis de boxe este unul de calitate, vocea se aude clar, basul este acolo şi sunetul nu este distorsionat când volumul dat la maximum.

    HP Elitebook x360 are un design premium, un look minimalist, îndeajuns de conservator încât să nu atragă privirile, şi s-ar potrivi în sălile de şedinţe. Totuşi, am o nemulţumire: finisajul laptopului se simte aspru la atingere, constrastând cu fineţea ecranului şi a touchpadului.
    Tastatura este iluminată şi se pot seta mai multe trepte de iluminare, astfel încât să nu fie deranjant atunci când lucrezi noaptea, şi este şi rezistentă la stropire. Experienţa de tastare este una plăcută, tastele sunt destul de late şi de adânci încât să fie uşor de folosit imediat după ce ai scos laptopul din cutie.

    Touchpadul este de calitate, fin la atingere; pe această suprafaţă degetele alunecă plăcut. Nici clicul nu este prea zgomotos. De aceea, nu am simţit nevoia să apelez la un mouse wireless (recunosc că am folosit unul atunci când mă grăbeam, pentru a putea lucra mai eficient). În plus, Elitebook 360 are ecranul tactil, ceea ce-l face şi mai uşor de folosit. De-a lungul ultimilor doi ani am testat mai multe laptopuri cu ecran tactil şi pot spune sincer că este o metodă extraordinară de a naviga şi de a folosi un laptop. Chiar dacă astfel rămân urme pe ecran, pe care eu trebuie neapărat să le şterg.

    Pentru a remedia situaţia, HP oferă utilizatorilor un stylus, un stilou ce poate fi folosit pentru navigare, scris sau desen. Stiloul urmează linia de design a laptopului: este din aluminiu, gri şi minimalist. Se simte plăcut în mână şi este uşor de folosit. Acesta are două butoane în partea de jos (unul dintre ele este folosit pentru a face right click) şi unul în capăt (precum cel al unui pix clasic care are funcţia de a deschide aplicaţia de desenat). Am folosit stiloul pentru navigare şi m-am jucat cu el şi la desen. Schiţând omuleţi stickman şi flori (cam atât mă pricep să fac), am observat că este precis şi am uitat că nu desenam direct pe hârtie, ci pe un ecran. Pentru navigare şi utilizare zilnică, stiloul încă nu este de preferat pentru un mouse sau touchpad.

    Ecranul are rezoluţie Full HD şi redă culori vibrante, contrastante, are unghiuri de vizualizare bune şi este destul de luminos pentru a putea fi folosit în lumină directă, însă suferă de boala display-urilor lucioase: reflectă multă lumină. Aşa că dacă eşti într-un mediu luminos va trebui să te lupţi cu reflexiile ecranului.

    La capitolul performanţă, după cum mă aşteptam, laptopul este sprinten şi numai bun pentru utilizarea zilnică. Nu o să ai probleme cu browsingul sau editarea de texte. Mai mult, eu nu am întâlnit probleme cu editarea de clipuri video (rezoluţie Full HD) sau editare de fotografii în Photoshop şi am reuşit să fac şi câteva sesiuni de gaming în jocuri online care nu necesită putere de procesare grafică mare, precum Dota 2 sau Heroes of the Storm. Şi pentru toate aceste lucru nu am fost nevoie să conectez laptopul la priză.

    Cât priveşte încărcarea, HP susţine o autonomie impresionantă de 16 ore. într-un scenariu de utilizare reală, Elitebook ar trebui să reziste fără probleme o zi de lucru. L-am folosit la birou de la ora 10 dimineaţa când era la 73% până la finalul zilei de lucru (6 pm), cu pauze, şi eram pe la 40%, cu WiFi-ul pornit, modul de performanţă balanced şi cu luminozitate la nivelul mediu. în aceeaşi zi, l-am mai folosit acasă pentru browsing şi editare video şi abia în jur de 10 pm s-a închis automat, cu 6%. L-am pus la încărcat şi în 30 de minute a ajuns la 50%, apoi a mai trecut încă o oră pentru încărcarea completă.

    Per total, am fost mulţumit de lookul şi performanţa laptopului, iar stylusul este o adiţie plăcută, mai ales pentru cei mai artistici din fire, însă preţul ridicat va îndepărta o parte din potenţialii clienţi.

    CASETĂ TEHNICĂ

    DISPLAY 13,3 INCHI, 1.920 X 1.080 PIXELI, TACTIL
    PROCESOR INTEL I5-7200U (2,5 GHZ)
    MEMORIE RAM 8 GB DDR4
    SPAŢIU DE STOCARE SSD 256 GB
    PLACĂ VIDEO INTEL HD 620
    SUNET BANG & OLUFSEN
    PORTURI USB 3.0 (2X), USB C, HDMI, JACK AUDIO, SLOT MICROSD
    AUTONOMIE BATERIE 16 ORE
    DIMENSIUNI 316,8 X 218,5 X 14,9 MM
    GREUTATE 1,28 KG
    SISTEM DE OPRERARE WINDOWS 10 PRO 64 BIT
    PREŢ PESTE 8.000 DE LEI

  • Capitalistul săptămânii – Philip Hampson Knight

    Phil Knight a absolvit Universitatea din Oregon, obţinând o diplomă în jurnalism, şi a urmat custuri postuniversi-tare la Stanford Graduate School of Business. Fiind pasionat de sport, omul de afaceri a câştigat în timpul studiilor numeroase premii la concursuri de alergat. Antrenorul său de atletism, Bill Bowerman, avea să devină peste ani cofondator al companiei Nike.

    După absolvirea Stanford, Knight a decis să facă o călătorie în jurul lumii. Una din opriri a fost în Japonia, unde Knight a descoperit pantofii de alergat Tiger, produşi de compania Onitsuka. El a fost atât de impresionat de calitatea superioară şi de preţul mic încât a aranjat o întâlnire cu directorul companiei, obţinând dreptul de a distribui pantofii în partea de vest a Statelor Unite.

    La întoarcerea în America, Knight a trimis o pereche de pantofi fostului său antrenor, Bill Bowerman, sperând că acesta va fi de acord să promoveze produsul. Cei doi au ajuns la o înţelegere şi au fondat Blue Ribbon Sports, compania care s-a transformat ulterior în Nike. Jeff Johnson, un prieten al celor doi, a sugerat ca numele să fie Nike, inspiraţi de zeiţa  grecească a victoriei. Logo-ul companiei, considerat unul dintre cele mai puternice din lume, a costat doar 35 de dolari. Nike este astăzi una dintre cele mai mari companii din lume, cu 44.000 de angajaţi şi încasări anuale de peste 30 de miliarde de dolari.

    Phil Knight este implicat şi în producţia de filme prin compania Laika, al cărei investitor principal a devenit la sfârşitul anilor ’90. După ce a investit 180 de milioane de dolari în afacere, Knight l-a numit pe fiul său Travis în funcţia de CEO. Primul film realizat sub conducerea acestuia, “Caroline”, a ajuns pe marile ecrane în 2009.

    Phil Knight a renunţat la funcţia de CEO al Nike în noiembrie 2004, păstrând doar poziţia din consiliul de administraţie.

  • National Geographic a premiat cele mai frumoase fotografii ale anului 2017

    Cele patru categorii la care s-au putut înscrie concurenţii au fost: animale, peisaje, subacvatic şi aerian. Pentru fiecare categorie s-au acordat premii pentru primele trei locuri, o menţiune specială şi un premiu pentru alegerea publicului.
    Marele premiu în valoare de 10.000 de dolari, la categoria Animale a fost câştigat de Jayaprakash Joghee Bojan din Singapore. Fotografia, intitulată  „Faţă în faţă într-un râu din Borneo”, a fost aleasă din peste 11.000 de imagini, şi surprinde un urangutan în Parcul Naţional Tanjung Puting din Indonezia.
    Karim Iliya din Haiku, Hawaii, a câştigat primul loc în categoria Peisaje pentru o fotografie cu un vulcan din Parcul Naţional Hawai’i.
    Din juriu au făcut parte redactorul de fotografie al revistei National Geographic, Kathy Moran, fotograful National Geographic Anand Varma şi fotograful Michaela Skovranova.

     

  • Un nou tip de “sat” apare în România. Câte sute de mii de euro costă o casă – GALERIE FOTO

    Un urbanist britanic a alocat doi ani doar pentru a desena loturile pe care a început să se contureze parcul rezidenţial Dumbrava Vlăsiei. Totul a fost stabilit astfel cu mult înainte ca primele cărămizi ale caselor din proiect să fie aşezate: de la spaţii verzi până la infrastructură şi vecinătăţile fiecărei locuinţe. Care este preţul visului vestic în materie de imobiliare şi cine sunt cei care îşi permit să îl acceseze?

    CONTEXT:

    În ţările vestice, se obişnuieşte ca dezvoltarea cartierelor rezidenţiale să pornească de la infrastructură, astfel încât încă din etapa planificării să fie trasate liniile de ghidare pentru dezvoltarea ulterioară. Pe piaţa locală un astfel de proiect nu a mai fost implementat; ideea dezvoltării parcului rezidenţial Dumbrava Vlăsiei a venit în contextul în care ”piaţa imobiliară trăieşte o fază de maturitate, iar clienţii se orientează mai mult către calitate“, explică reprezentanţii Loreco Investments, dezvoltatorii proiectului.

    DECIZIE:

    Crearea unui cartier rezidenţial de 1.000 de case pornind de la infrastructură; planul de dezvoltare a proiectului cuprinde cinci sate legate de un coridor verde. În Dumbrava Vlăsiei se pot cumpăra în prezent case concept, realizate în colaborare cu arhitecţi locali sau internaţionali.

    CONSECINŢE:

    Proiectul a devenit atractiv pentru oamenii care îşi doresc să trăiască în mijlocul naturii, sunt preocupaţi de mediu, de materiale sustenabile, de linişte; aceste caracteristici sunt însă direct proporţionale cu preţul unei locuinţe în Dumbrava Vlăsiei.

    ”Am identificat un gol în piaţă din punctul de vedere al planificării urbane şi al infrastructurii dedicate dezvoltărilor imobiliare (vorbim de o infrastructură pentru 1.000 de case, cu spaţii publice şi facilităţi) şi am remarcat posibilitatea de a implementa un proiect pornind de la planul urbanistic“, descrie Horia Bălan, project director la Dumbrava Vlăsiei, modul în care a apărut ideea dezvoltării parcului rezidenţial pe care îl administrează pe piaţa locală.

    Dumbrava Vlăsiei se întinde pe o suprafaţă de 90 de hectare în zona de nord a Bucureştiului, în mijlocul pădurii Vlădiceasca, în comuna Baloteşti; în cadrul parcului rezidenţial se pot cumpăra terenuri de vânzare, cu toate utilităţile incluse, dar şi case concept. Dezvoltatorul proiectului este Loreco Investments, o companie de familie înfiinţată de Ray Muraru, un român care a plecat din ţară în urmă cu câţiva ani şi a început să facă afaceri în Marea Britanie. Valoarea investiţiei Loreco Investments în acest proiect a ajuns până acum la aproximativ 50 de milioane de euro.

    În prezent, în Dumbrava Vlăsiei sunt patru case în construcţie – dintre care trei cu un buget de 280.000 de euro şi una cu buget de 385.000 de euro, la care se adaugă un proiect pentru două case duplex cu câte un buget de 200.000 de euro (plus preţul terenului, potrivit informaţiilor acordate anterior, acesta porneşte de la 150 de euro/mp). Planul de dezvoltare a parcului rezidenţial este însă unul pe termen lung şi cuprinde cinci sate distincte legate de un coridor verde. Întreaga dezvoltare se va întinde pe o suprafaţă de 90 de hectare şi va reuni 1.000 de case, ”aşadar proiectul constituie centrul preocupărilor Loreco Investments pentru următoarea perioadă de timp“, explică reprezentantul companiei pe piaţa locală. În plus, acesta va include şi spaţii pentru facilităţile necesare comunităţii: spaţii de agrement, spaţii comerciale, restaurante, cafenele, grădiniţă etc.

    Horia Bălan povesteşte că printre etapele iniţiale ale proiectului s-a aflat împărţirea în loturi a întregii suprafeţe de 2 hectare a terenului de către un urbanist britanic (Donald McCreadie); această etapă a durat doi ani. Fiecare lot a fost optimizat astfel în funcţie de orientare, punctele cardinale, accese şi vecinătăţi. De asemenea, povesteşte Bălan, spaţiile verzi imaginate de urbanistul britanic permit ca, oriunde ar fi amplasată locuinţa, aceasta să fie înconjurată de un parc şi de pădurea de foioase. Mai mult decât atât, Donald McCreadie a planificat fiecare alee şi stradă pentru a stabili încă de acum accesele şi modul de gestionare a circulaţiei în complex. ”Este o abordare deja consacrată în ţările cu mai multă experienţă în dezvoltarea urbană, neimplementată încă în România: crearea unui cartier rezidenţial de mari dimensiuni plecând de la infrastructură.

    Planul a trasat liniile de ghidare pentru dezvoltarea ulterioară“, explică Horia Bălan. Proiectul a început prin amenajarea primelor 20 de hectare ale Satului 1, situat în vestul parcului rezidenţial, prin investiţii în infrastructură (staţie de pompare a apei din subteran, bazin pentru tratarea apei, staţie de epurare şi tratament pentru apele menajere, biofiltru care aspiră mirosurile din ea, reţea de electricitate, drumuri asfaltate, fibră optică), dar şi investiţii în spaţiul public: parcul de 2 hectare, poziţionat la intrarea în complex. Demersurile făcute înainte de începerea construcţiilor au inclus realizarea staţiei de epurare şi a sistemului de deversare – rezultatul unei investiţii de 1,5 milioane de euro pentru faza 1; totodată, bazinele de stocare şi tratare a apelor potabile au costat 650.000 de euro. ”Am pornit aşadar la drum cu acest proiect altfel decât se obişnuieşte, am conturat Dumbrava Vlăsiei plecând de la planificarea urbanistică, şi nu invers“, explică Bălan. El consideră că astfel proiectul a devenit atractiv pentru oamenii care pun preţ pe un stil de viaţă – care îşi doresc să trăiască în mijlocul naturii, într-un spaţiu ai cărui locatari sunt constant preocupaţi de mediu, de materiale sustenabile, de linişte. ”Este un proiect care propune în primul rând un stil de viaţă, într-o perioadă în care piaţa imobiliară trăieşte şi la noi o fază de maturitate, iar clienţii se orientează mai mult către calitate“, explică el. Potrivit lui, Dumbrava Vlăsiei este un proiect gândit pe termen lung, cu atenţie la la materialele folosite, la siguranţă, dar şi la ambient, dincolo de funcţionalitate.

    Totodată, în ideea în care dezvoltatorii proiectului şi-au propus ca locuinţele din interiorul parcului rezidenţial să fie unice, au colaborat cu câteva dintre studiourile de arhitectură de pe piaţa locală – ADNBA, ARTLINE – Radu Teacă, ENE+ENE, SYAA/CUMULUS, DSBA. Fiind vorba despre un proiect care se va desfăşura pe o perioadă lungă de timp, şi-au propus să implice şi tânăra generaţie de arhitecţi în dezvoltarea locuinţelor de aici; în acest sens au demarat un concurs prin care au invitat arhitecţi tineri, cu vârsta de până în 31 de ani, cu drept de semnătură, membri ai Ordinului Arhitecţilor din România, să propună proiecte de locuinţe. Câştigătorul concursului îşi poate astfel vedea proiectul implementat în Dumbravă, iar acesta va primi şi un premiu, în valoare de 15.000 de euro. ”Noi am dat mână liberă creativităţii studiourilor de arhitectură, iar acestea au realizat concepte originale, special gândite pentru Dumbrava Vlasiei, unicele constrângeri fiind cele impuse de planul urbanistic zonal.“

    Bălan spune că şi-au propus să vândă casele finalizate, la cheie, pentru a nu afecta proiectul iniţial. |ntre timp însă, Horia Bălan spune că au vândut o parte a loturilor de teren şi au încheiat mai multe contracte de rezervare în favoarea beneficiarilor ce vor ridica locuinţe în regie proprie.

    În ceea ce priveşte profilul clienţilor cărora se adresează proiectul, Horia Bălan spune că este al persoanelor din mediul de business, antreprenorilor, corporatiştilor, persoanelor care activează în middle şi topmanagement. ”Sunt oameni care nu doar îşi vor construi o casă frumoasă, dar care deja se gândesc cum să se implice în creşterea comunităţii, de exemplu să îşi deschidă un aprozar cu produse bio, cultivate chiar de ei, să organizeze campionate sportive etc.“, descrie el viziunea asupra comunităţii pe care şi-au propus să o dezvolte acolo.

    ”Feedbackul primit ne întăreşte convingerea că piaţa din România aştepta şi avea nevoie de o astfel de abordare pe segmentul imobiliar“, spunea şi Ray Muraru, fondatorul Loreco Investments, într-un interviu Business Magazin acordat în urmă cu doi ani, odată cu lansarea proiectului. ”Acum zece ani am avut viziunea de a dezvolta un peisaj urban în Bucureşti. Aşa că am început căutarea terenului. Nu am avut nicio îndoială când am ajuns în Dumbrava că am găsit situl potrivit (…)„, declara atunci Ray Muraru.

    Proiectul Dumbrava Vlăsiei este primul al companiei Loreco Investments pe piaţa locală – anterior compania a mai dezvoltat proiecte similare în Marea Britanie. Compania mizează pe proiecte de arhitectură contemporană. În acest sens, la momentul lansării au dezvoltat în cadrul Dumbrava Vlăsiei două case în parteneriat cu compania germană HUF, folosite în prezent ca showroom. 

    ”Ne-am dorit să realizăm un mediu în care oamenii pot să-şi construiască casele lor de vis, să creăm o pânză albă în care oamenii să poată să se exprime cum vor, dar în acelaşi timp am dorit să creăm un set de reguli, un masterplan, pe care sperăm să-i convingem să-l respecte; este un loc foarte mare, ceea ce-i asigură pe viitorii clienţi că noi vom fi aici pe termen lung„, explica Ray Muraru în interviul acordat anterior.
    Ray Muraru, fondatorul Loreco Investments, este originar din Bacău, dar a plecat în Marea Britanie în urmă cu câţiva ani şi a început să dezvolte afaceri acolo. Horia Bălan, project directorul Dumbrava Vlăsiei, coordonează întreg proiectul încă de la început. El are experienţă profesională în marketing şi management de proiect în multinaţionale din România şi Germania.