Category: Video

  • Gadget Review: Lenovo şi-a găsit mantra: Yoga 920 – VIDEOREVIEW

    -TASTELE SUNT ÎNGUSTE

    – NUMĂR DE PORTURI LIMITAT

    + DESIGN PREMIUM
    + AUTONOMIE BUNĂ
    + PERFORMANT ŞI PORTABIL

    Lenovo a păstrat acelaşi design premium, elegant, iar balamaua care leagă ecranul de tastatură seamănă cu o brăţară de ceas. Laptopul se poate învârti la 360 de grade şi poate fi folosit în mai multe moduri.

    Yoga 920 arată bine în continuare, iar singurele diferenţe faţă de modelul anterior sunt faptul că este ceva mai subţire (cu 0,35 mm) şi vine cu un stylus. 72% din oameni folosesc încă un stilou în fiecare zi, susţine Lenovo, care apoi se întrebă de ce ai renunţa la acest obicei. Şi, pe bună dreptate, de ce ai renunţa să scrii de mână? Este un obicei foarte frumos şi personal, dar despre benefiicile scrisului de mână vom discuta în alt articol.

    Aşadar, compania chinezească, la fel ca şi alţi producători (vezi recenzia HP Elitebook x360), s-a gândit să le ofere utilizatorilor o metodă de a lua notiţe sau de a desena direct pe ecranul laptopului. Experienţa de scris cu stiloul este una care-ţi ia ceva timp pentru a te obişnui (scriu prea mare pe ecran în comparaţie cu scrisul pe un caiet), dar este destul de eficient. La un moment dat, mi-am propus să editez un video doar utilizând stiloul în modul tabletă. Mi-a luat puţin timp până am scăpat de obiceiurile clasice (să apăs pe taste pentru scurtături etc.), dar este posibil să editezi un video folosindu-te doar de stylus.

    Ecranul este unul generos într-un corp destul de mic, iar imaginile sunt luminoase şi frumos redate. Culorile sunt corecte şi nu am sesizat tente de albastru sau de galben. Unghiurile de vizualizare sunt bune şi laptopul poate fi folosit pentru a urmări seriale şi filme, mai ales că e acompaniat de un sunet bun (Dolby Atmos), ce nu este distorsionat, nici la maximum, de cele două difuzoare. Marginile negre sunt încă acolo, dar mai mici şi nu sunt deranjante.

    Noi am avut în teste modelul Yoga 920 de 13,9 inchi, cu un ecran LED cu o rezoluţie Full HD, dotat cu un procesor i7, generaţia opta, 8 GB memorie RAM, un SSD de 256 GB drept spaţiu de stocare, o placă video integrată Intel HD 620; toate acestea la o greutate totală de 1,4 kg. De menţionat că există variante şi mai performante, dar şi mai puţin performante. De exemplu, poţi opta pentru un ecran IPS cu o rezoluţie 4K Ultra HD, 16 GB memorie RAM şi un SSD de 1 TB! Orice variantă ai alege, nu o să ai probleme în a rula aplicaţiile obişnuite de editare de texte, browsing, chiar editare foto şi video (bineînţeles, nu la cele mai ridicate standarde).

    Am făcut multitasking: am editat fotografii în timp ce în fundal rulau clipuri 4K pe YouTube şi ascultam muzică în regim de livestream, dar nu am sesizat ca Yoga 920 să ”transpire“. |n schimb, m-am încălzit eu puţin şi nu de la exerciţiile yoga, ci de la laptop, care vine cu un sistem de răcire ce funcţionează binişor, dar trebuie să spun că este cam zgomotos. Când e prea încărcat, înţeleg să mai facă puţin vuiet, dar s-a întâmplat ca ventilatorul să-şi înceapă procesul zgomotos şi când făceam lucruri simple precum editarea unui text sau navigare pe internet.

    Modelul pe care l-am avut a fost mai mult decât capabil pentru a se descurca cu tot ce l-am încărcat noi, fiind limitat totuşi de placa integrată, care nu permite rularea celor mai noi jocuri video, dacă asta doreşti. De notat pentru cei care se gândesc să-şi achiziţioneze acest laptop este faptul că am avut probleme cu conexiunea la net de pe routere TP-Link. M-am conectat la internet în două locuri diferite (dar cu acelaşi model de de router) şi conexiunea se tot întrerupea. La serviciu nu am întâmpinat aceleaşi probleme, pentru că există un alt tip de router.

    Un capitol la care dezamăgeşte este cel al conectivităţii. Yoga 920 are două porturi Thunderbolt pe o parte, un jack de 3,5 mm şi un port USB 3.0 şi atât. Fără card reader sau HDMI. Şi dacă stiloul este prins cu o clemă în portul USB 3.0, te mai poţi conecta la laptop doar prin cele Thunderbolt.

    Un alt lucru care nu mi-a plăcut şi care pentru mine este foarte important se leagă de experienţa de tastare. Cum eu îmi petrec 70% din timp dând din mâini pe taste, este foarte important ca acest lucru să fie plăcut. Tastele Yoga 920 sunt cam înguste, ceea ce înseamnă că este un spaţiu prea mare între ele, iar acest design te determină să apeşi greşit sau pe lângă taste de multe ori până să-ţi poţi intra în ritm. O soluţie ar fi fost lăţirea acestora, pentru că oricum spaţiul dintre taste nu este util.

    Ultimul aspect care trebuie menţionat este autonomia bateriei laptopului. Te poţi aştepta la două zile de lucru cu o singură încărcare. |ntr-un regim de utilizare uşor-moderat, abia dacă goleam 20-30% din bateria laptopului în 6-7 ore de muncă. Anumite operaţiuni pot consuma mai mult, dar, oricum ar fi, compania chinezească promite în jur de 15 ore de utilizare (versiunea Full HD).

    În concluzie, Lenovo Yoga 920 este laptop 2-în-1 premium performant şi portabil, o îmbunătăţire faţă de modelul anterior, care vine la pachet cu un stylus; iar dacă poţi să treci peste faptul că are porturi puţine, atunci ar putea fi laptopul perfect pentru tine.


    CASETĂ TEHNICĂ
    ECRAN 13,9 INCHI, LED FULL HD TACTIL
    PROCESOR I7 8550U 1,8 GHZ – MOD TURBO 4 GHZ
    MEMORIE RAM 8 GB
    STOCARE 256 GB SSD
    PLACĂ VIDEO INTEL HD 620
    SISTEM DE OPERARE WINDOWS 10
    PORTURI 1 X USB 3.0, 2 X USB THUNDERBOLT, JACK AUDIO
    DIMENISUNI 323 X 13,95 X 223,5 MM
    (LĂŢIME, GROSIME, ÎNÂLŢIME)
    GREUTATE 1,34 KG
    PREŢ 7.000-8.000 DE LEI

     
  • Punctul pe business: Este România pregătită să conducă Uniunea Europeană începând cu 1 ianuarie 2019?

    Poate ţara noastră să beneficieze de acest moment? Ce trebuie să facem pentru a ne asigura că cele şase luni în care deţinem preşedinţia vor decurge în mod corespunzător? Acestea sunt doar câteva dintre întrebările la care va răspunde invitatul acestei ediţii, Siegfried Mureşan, membru al Partidului Popular European.

  • Transmisiune LIVE: Este România pregătită să conducă Uniunea Europeană începând cu 1 ianuarie 2019?

    Poate ţara noastră să beneficieze de acest moment? Ce trebuie să facem pentru a ne asigura că cele şase luni în care deţinem preşedinţia vor decurge în mod corespunzător? Acestea sunt doar câteva dintre întrebările la care va răspunde invitatul acestei ediţii, Siegfried Mureşan, membru al Partidului Popular European.

  • Gadget Review: Xperia XA2, pasul în direcţia corectă pentru Sony – VIDEOREVIEW

    + AUTONOMIE BUNĂ

    + ECRAN FRUMOS

    + DESIGN ŞI CONSTRUCŢIE

    – CAMERA PUTEA FI MAI BUNĂ ŞI E CAM LENTĂ

    Xperia XA2 impresionează încă de la început prin design şi egonomie. Este un smartphone solid, frumos, plăcut de ţinut în mână şi uşor de folosit. Ecranul este întins în margini (pe lateral, nu şi în sus şi jos, unde încă mai sunt spaţii de un deget). Are o greutate plăcută şi îţi dă senzaţia unui produs premium. La fel ca şi în cazul XZ2, îmi dă impresia că este o bucată de aluminiu pe care a fost ataşat un ecran. Niciun alt smartphone nu mi-a creat această impresie şi îmi place asta. Pe lateral avem trei butoane, de pornire, de volum şi unul pentru cameră (nu ştiu de ce Sony insistă cu asta), iar pe spate avem un senzor de amprentă şi o cameră foto.

    Ecranul lui XA2 arată foarte bine, imaginile sunt saturate, iar culorile corect afişate. De menţionat este că telefonul mai are două opţiuni pentru display: standard mode (culorile primesc un grad de saturaţie în plus) şi super-vivid mode (culorile devin şi mai saturate). Ultimul mod mi se pare că arată foarte bine, deşi unora dintre voi s-ar putea să nu vă placă din cauza culorii prea aprinse. Totuşi, sunt sigur că gamerii vor aprecia această funcţie.

    Telefonul rulează Android 8.0 şi interfaţa suferă câteva modificări operate de producătorul japonez, însă acestea sunt minore şi nu deranjează în niciun fel. De exemplu, avem obişnuitul sertar de aplicaţii, dar în partea de sus există o funcţie de căutare folositoare pentru a găsi anumite aplicaţii din telefon, însă tot acolo sunt şi sugerate alte aplicaţii care pot fi instalate din Google App Store. Un alt lucru, care ar putea părea mărunt pentru unii, este că la apăsarea butonului din mijloc, cel de revenire la ecranul principal, apar patru biluţe colorate, iar dacă ţii mai mult apăsat, biluţele se aliniază şi telefonul deschide asistentul Google.

    La nivel de componente nu avem de-a face cu ceva extraordinar. Xperia XA2 are un procesor Snapdragon 630 cu opt nuclee, un procesor grafic Adreno 508, 32 GB spaţiu de stocare (extensibil cu un card microSD până la 256 GB) şi 3 GB memorie RAM. La fel ca şi în cazul recenziei anterioare (Samsung A8), deşi telefonul nu are componente de top, acesta se descurcă bine în utilizarea zilnică de mesaje, telefoane, navigare pe internet etc. De asemenea, joculeţele pe care le-am încercat nu mi-au pus probleme de funcţionare.

    Un alt punct pozitiv este viaţa bateriei telefonului. Autonomia este foarte bună, iar bateria de 3.300 mAh rezistă chiar şi două zile. |n ritmul meu de utilizare – moderat – telefonul a ţinut două zile de funcţionare (muzică în regim de live streaming, reţele de socializare, câteva telefoane pe zi şi mici sesiuni de gaming). Mai mult, telefonul are alte două moduri de prelungire a vieţii bateriei numite stamina mode şi ultra stamina mode. De mult nu am mai avut un telefon de a cărui baterie să fiu foarte mulţumit. Totuşi, un punct în minus este faptul că telefonul se încarcă destul de greu dacă foloseşti încărcătorul din cutie. Sony susţine că smartphone-ul beneficiază de QuickCharge, iar asta s-a dovedit a fi adevărat după ce am folosit un încărcător de tip Fast Charger.

    Şi acum să trecem la un punct cu care Sony încearcă să ne atragă – camera foto de 23 MP, cu o deschidere a diafragmei de f/2.0, capabilă să tragă 2.160 p la 30 de cadre pe secundă şi 1.080 p la 60 de cadre pe secundă. Camera frontală este de 8 MP (f/2.4), dar are şi ea ceva special – un unghi de captare larg de 120 de grade. Asta face mai uşoară surprinderea peisajului sau cuprinderea mai multor personaje în fotografiile selfie.

    Aplicaţia are un mod numit superior auto care în mod normal realizează fotografii bune atunci este lumină bună, dar şi atunci mi s-a părut a fi cam lentă. Noaptea rămâne la fel de lentă, dar fotografiile pierd mult din claritate şi din detalii. De asemenea, aplicaţia are un mod manual pentru cei care vor să se joace cu setările, dar şi un mod cu tot felul de efecte – realitate augumentată, fotografie cu sunet, panoramă, fotografiere în rafală şi multe altele.

    Cum era de aşteptat de la Sony, pentru partea video avem şi filmarea slow-motion la 120 de cadre pe secundă. Aşadar, camera putea fi mai bună şi este cam înceată în stadiul actual (poate va fi îmbunătăţită în viitor prin actualizări de software).
    Dacă într-o recenzie anterioară râdeam de faptul că Xperia XZ2 (2017) este un telefon bătrân care nu ar avea ce să caute în lumea modernă, XA2 are un aer cool, altfel, ce-l diferenţiază pe piaţa monotonă a telefoanelor mobile. Sony Xperia XA2 este un telefon frumos care ar fi putut fi mai mult de atât, însă are neajunsuri ce nu-l pot face un smartphone de top.

    CASETĂ TEHNICĂ

    DISPLAY 5,2 INCHI, 1.080 X 1.920 PIXELI (424 PPI)
    PROCESOR SNAPDRAGON 630, OCTA-CORE 2,2 GHZ
    PROCESOR GRAFIC ADRENO 508
    SPAŢIU DE STOCARE 32 GB + CARD MICROSD (256 GB)
    MEMORIE RAM 4 GB
    CAMERA FOTO 23 MP (F/2.0), 2.160P@30 FPS, 1.080P@30 FPS, HDR
    CAMERA FOTO FRONTALĂ 8MP (F/2.4)
    SISTEM DE OPERARE ANDROID 8
    BATERIE 3.300 MAH
    DIMENSIUNI 142 X 70 X 9,7 MM
    GREUTATE 171 G
    PREŢ: în jur de 2000 de lei

  • Capitalistul săptămânii: Ernst Werner von Siemens

    Născut în 1816 la Lenthe, în apropierea oraşului german Hanovra, Ernst Werner von Siemens a crescut într-o familie numeroasă, având 13 fraţi şi surori. După finalizarea studiilor primare, Siemens a vrut să se înscrie la Academia din Berlin, dar situaţia materială a părinţilor nu a permis acest lucru; prin urmare, el s-a încris la Academia Militară din Prusia, la secţie de artilerie şi inginerie. Siemens şi-a demonstrat încă din acei ani inventivitatea, dezvoltând minele subacvatice care aveau să fie folosite în timpul mai multor conflicte.

    Întorcându-se acasă, el a decis să se dedice perfecţionării unor tehnologii deja existente, devenind un nume cunoscut pentru rezultatele sale. În 1843, a vândut drepturile asupra primei sale invenţii; cu banii rezultaţi în urma tranzacţiei, Siemens a dezvoltat un telegraf care în loc de codul Morse folosea un ac pentru a semnaliza literele. Pe baza invenţiei, germanul a fondat o companie ce a devenit repede un reper la nivel internaţional.

    În 1848, compania construia deja primul telegraf pe distanţă mare din Europa, legând Berlinul de Frankfurt. Fratele mai tânăr al lui Werner, Carl Wilhelm Siemens, a deschis o reprezentanţă la Londra. În deceniul următor, organizaţia a câştigat mai multe contracte în Rusia şi a deschis o altă filială la Sankt Petersburg.

    Un moment important în istoria Siemens a fost finalizarea liniei telegrafice indo-europene, în 1867, ce lega Calcutta de Londra. Siemens este astăzi cel mai mare producător industrial din Europa, având patru divizii principale: industrie, energie, sănătate, infrastructură şi oraşe. Compania este cunoscută îndeosebi pentru produsele medicale pe care le dezvoltă. Pe lângă invenţiile legate de telegraf, Werner von Siemens este considerat unul dintre părinţii ingineriei electrice. El a construit primul lift electric din lume în 1880 şi este creditat cu dezvoltarea troleibuzului. Numele lui a fost folosit pentru a denumi unitatea de măsură a conductivităţii electrice, siemensul.

    Werner von Siemens a fost căsătorit de două ori şi a avut trei copii care au preluat, alături de unchiul lor, Carl, conducerea companiei după 1890. Familia von Siemens deţine şi astăzi 6% din acţiunile companiei Siemens, fiind cel mai mare acţionar.

  • Clatette, primul brand românesc de clătite ready made îşi face intrarea pe piaţa românească de retail

    Investiţia pentru intrarea pe piaţă a brandului Clatette se ridică la peste 130.000 de euro, sumă obţinută în urma a două finanţări bancare (Banca Transilvania şi BCR) în valoare de 450.000 lei şi a propriului capital. Banii au fost investiţi în amenajarea spaţiului, utilaje de producţie şi ambalare, maşină de transport, softuri de gestiune, echipamente de lucru, analize şi certificări pentru standarde food safety, branding şi marketing.

    Începând cu luna martie, produsele brandului Clatette pot fi găsite în trei sortimente pe rafturile magazinelor Auchan din Bucureşti. Produsul finit, care se regăseşte pe rafturile magazinelor, constă în împachetarea a 12 foi de clătite proaspete, produse din ingrediente naturale, ambalate în vid. Pe piaţă au fost distribuite şapte din cele zece reţete din portofoliul brandului, cinci ca baze pentru pentru deserturi şi două reţete fără zahăr. Clătitele se distribuie şi pe canale HoReCa, cu precădere în cantinele şcolilor şi grădiniţelor publice şi private.

    Produsele se adresează consumatorului tânar, modern, din mediul urban. „Am gandit acest produs avand in minte două lucruri: femeia modernă, mai mult sau mai puţin sofisticată, independentă, foarte activă, care preferă să petreacă fără griji cât mai mult timp cu familia sau cu prietenii, fără să petreacă prea mult timp în bucătărie, dar care este totuşi foarte atentă la eticheta produselor pe care le achiziţionează şi le pregăteşte pentru cei dragi. Uitându-ne la trendul crescător de consum al produselor ready meal şi fresh food din ultimii doi ani, coroborat cu atenţia sporită a românilor pentru produse autohtone şi clean label, sunt optimistă în reuşita proiectului nostru şi în dezvoltarea următoarelor sortimente pe care le avem în lucru, cu adresabilitate şi mai mare, incluzând consumatorul în mişcare, ce preferă gustări ready to go”, spune Georgiana Gheorghe, fondatoare Clatette.

  • Cum au transformat două surori un business de retail într-un butic cu afaceri de 2 milioane de euro

    Surorile Cristina Căpitanu şi Elena Oancea au găsit modalitatea prin care să transforme un business de retail de mici decoraţiuni interioare şi mobilier cu stocuri de marfă şi numeroşi angajaţi într-un butic de amenajări interioare profitabil. Au păstrat doar numele afacerii iniţiale şi l-au transformat într-un sinonim al căminului ideal pentru oamenii fără timp de investit în amenajarea casei. Veniturile anuale ale afacerii se apropie de 2 milioane de euro.

    Un spaţiu amplu, cu ferestre înalte, o masă lungă, din lemn masiv, aşezată lângă o bibliotecă ce umple peretele, o altă masă, din piele, sticle de şampanie, obiecte de iluminat cu decoraţiuni atipice – sunt câteva dintre micile detalii reprezentative pentru biroul Lemon Interior Design, în care s-au mutat recent surorile-antreprenoare Cristina Căpitanu şi Elena Oancea.

    Biroul se află la baza unuia dintre proiectele de amenajare pe care s-au concentrat în ultimul an şi jumătate – complexul rezidenţial One Herăstrău Park din Bucureşti; unul dintre criteriile alegerii acestuia a fost proximitatea de clienţii aflaţi în clădire. ”Vedeam genul acesta de birouri plimbându-mă pe străzi, în marile oraşe. Se vedea că este un spaţiu pentru arhitecţi, designeri – mi-am spus că dacă vreodată ne luăm un spaţiu mai mare, genul acesta de loc trebuie să fie, în care să îţi doreşti să vii să munceşti, iar clientul să se simtă bine“, descrie Cristina Căpitanu locul în care ne aflăm.

    Acesta este reprezentativ pentru afacerea condusă de cele două surori: Lemon Interior Design este un butic de amenajări interioare destinat mai ales persoanelor fizice; au lucrat însă la cerere şi pentru amenajarea unor spitale, spaţii de birouri şi restaurante. În prezent, alături de ele lucrează alţi doi angajaţi, iar veniturile firmei se îndreaptă anul acesta spre 2 milioane de euro. Modelul lor de business presupune că designul este un serviciu pe care nu îl taxează; clienţii plătesc doar mobilierul, selectat prin intermediul celor aproximativ 30 de furnizori cu care lucrează buticul de design. Printre proiectele la care au lucrat se află circa 60-70% din cele aflate în complexul rezidenţial One Herăstrău Park, unde există aproximativ 100 de apartamente. 

    Pentru această clădire, s-au ocupat şi de alegerea finisajelor, de realizarea băilor personalizate ale tuturor clienţilor, precum şi de designul pentru spaţiile comune din cadrul clădirii. În prezent, au în lucru şi proiectele One Charles de Gaulle şi One Herăstrău Plaza, ale aceluiaşi dezvoltator (One United Properties). în afara acestor proiecte, a unor case în ţară, precum şi a unor apartamente timp penthouse în Bucureşti, în ultimele două luni nu au mai preluat alte proiecte, fiindcă, spune Cristina Căpitanu, nu au capacitatea să se ocupa de ele.

    Cristina Căpitanu descrie intrarea în afacerea designului de interior drept o întâmplare pentru ea şi asociata sa, Elena Oancea, care este, de altfel şi sora ei. Niciuna dintre cele două surori nu şi-a propus de la început să se axeze pe acest domeniu: Căpitanu a absolvit Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii, iar sora ei, Dreptul. ”Noi suntem complementare, cred că de aceea a şi funcţionat să lucrăm astfel; fiind de mici împreună, ne cunoaştem şi ne completăm. înainte să terminăm sau să facem un concept, analizăm amândouă proiectul respectiv.“

    În timpul facultăţii şi după facultate, Căpitanu a lucrat în cadrul a două companii ca manager de import-export, iar apoi ca account manager în cadrul magazinelor TCM; dar şi-a dorit o schimbare. în căutarea a ceva care să le placă, au intrat în businessul decoraţiunilor şi mobilierului de interior, dar în retail, prin achiziţia unui lanţ de magazine în care se comercializau astfel de produse (Lemon Interior Design). Când au preluat afacerea, aceasta era formată din trei magazine, iar ulterior au mai deschis două. Cristina Căpitanu povesteşte însă că la momentul preluării acestea aveau stocuri foarte mari, foarte mulţi angajaţi, depozit, preluarea nefiind divizată.

    Au funcţionat aşa, în retail, până în 2013 – deschizând şi închizând magazine, până când au început să se reorienteze spre produsele de design, ca urmare a solicitărilor primite de la clienţii care le cereau sfaturi. Au înţeles astfel că de fapt, în loc să aibă cinci magazine cu stocuri şi angajaţi, le place mai mult să meargă la târguri, să vadă colecţiile şi apoi să facă vânzare, astfel a venit ideea afacerii de amenajare. ”Este foarte greu să faci retail, mai ales pe nişa obiectelor mici – există pierderi foarte mari, existau produse care se puteau sparge, fura. în timp, ne-am dat seama că ne regăsim mai mult pe partea amenajărilor interioare; a venit ideea, dar şi necesitatea ne-a dus în direcţia aceasta, a unui butic de design.“

    Până în 2013, magazinele s-au aflat în mai multe centre comerciale din Bucureşti, precum şi în Piaţa Victoriei, cel mai recent închis fiind în centrul comercial Băneasa. Şi-au propus să continue cu vânzarea produselor de mobilier, dar nu printr-un showroom, la fel ca al unor branduri mari de pe piaţă, prin care să vândă din stocuri şi să se ocupe de toate aspectele pe care le presupun această activitate. Buticul de design oferă un concept de design şi o amenajare completă, iar clienţii cărora li se adresează sunt cei care nu au timp pe care să-l dedice amenajării unei locuinţe. ”Sunt oameni ocupaţi, care călătoresc, care câştigă prin muncă aceşti bani, înţeleg valoarea banilor şi vin la noi în căutarea unui sprijin pentru realizarea unui spaţiu în care să se simtă bine, în care să se relaxeze după o zi de muncă“, descrie antreprenoarea profilul clienţilor.

    Ea spune că sunt deopotrivă persoane cu bugete mici, cât şi unii cu foarte bugete mari – ”poţi să ai un apartament superb mobilat cu un buget foarte mic – şi pot să îl ai urât realizat, cu un buget foarte mare. Nu ţine de buget, ci de ce îşi doreşte omul respectiv să aibă la el în casă“. Oferă ca exemplu de la clienţii care, cu 15.000 de euro, şi-au amenajat un apartament, format dintr-un dormitor şi un living, până la cei care au dedicat câteva sute de mii de euro amenajării unei case. ”Contează foarte mult momentul în care ei vin să îşi facă locuinţa. Una este când vin să îşi facă prima casă şi altfel când sunt la a treia; contează foarte mult momentul în care sunt ei şi ce îşi doresc, poate nu ştiu exact ce piesă vor într-un anumit loc“, descrie Căpitanu filosofia pe care se axează în amenajare, care nu încurajează trendurile noi, ci preferinţele clienţilor.

    Iar un stil care va rămâne atemporal este, potrivit ei, cel modern elegant. Din rândul preferinţelor mai puţin obişnuite, oferă exemplul unui client care şi-a dorit să-şi amenajeze casa cu verde şi oranj şi povesteşte că au reuşit să ducă proiectul la capăt, în pofida combinaţiei atipice de culori. Durata amenajării unei locuinţe poate varia, pentru apartamentele mai mici, care nu presupun şi pereţi şi finisaje băi, de la minimum 4-5 săptămâni şi până la opt luni – în cazul proiectelor mari, unde realizează totul.

    În ceea ce priveşte provocările pe piaţa pe care activează, Cristina Căpitanu menţionează munca cu echipele care realizează proiectele: ”Noi cerem un anumit nivel de finisaje, de montaj, suntem foarte atente la detalii şi este foarte greu să explici acest lucru oamenilor care fac operaţiuni simple, să monteze un tapet, de exemplu, fiind atenţi la detalii de fineţe. Ştiu că este mai uşor să faci o amenajare standard, dar ştiu că se poate şi altfel fiindcă alţii, în afară, au făcut. Dacă alţii au putut şi se poate, trebuie să putem şi noi.“

  • Cronică de film: Marvel îşi reintră în ritm

    Black Panther explică originile personajului şi se ţine departe de celelalte evenimente din Universul Marvel – un punct pentru regizor şi scenarişti.

    Mă cam plictisisem să-l văd pe Iron Man în toate filmele care n-aveau nicio legătură directă cu el; înţeleg că Robert Downey Jr. aduce bani, dar parcă prea mult strică.

    Acţiunea începe în momentul în care T’Chaka, regele Wakandei, îşi pierde viaţa în urma unui atentat comis la sediul Naţiunilor Unite. T’Challa (ştiu, Stan Lee nu a fost foarte inspirat) devine noul rege, ca unic fiu, şi decide să răzbune un atentat ce avusese loc în urmă cu vreo 20 de ani. Lucrurile se complică atunci când aflăm că mai există un pretendent la tron, iar T’Challa trebuie să salveze Wakanda.

    Noua producţie Marvel are şi mult mai multe scene de luptă între oameni – fără roboţi, nave spaţiale sau mai ştiu eu ce nebunii (există şi nave, dar într-un ”gramaj“ corespunzător), iar asta le mai aduce un punct celor responsabili.

    Regizorul Ryan Coogler, intrat în atenţia publicului după ce a regizat Creed, face o treabă minunată în spatele camerei: cadrele sunt luate impecabil şi sunt pe alocuri ameţitoare – ajută, desigur, şi că filmul e gândit pentru o vizionare la IMAX. |ncă un punct.

    Despre actori nu o să vorbesc prea mult, dar o să spun totuşi că m-a impresionat Chadwick Boseman (T’Challa). De restul distribuţiei, numai de bine.

    Nu pot să trec mai departe fără să remarc coloana sonoră, una dintre cele mai reuşite combinaţii muzicale din ultima vreme. Kendrick Lamar (aţi citit bine, e chiar rapperul recompensat cu 12 premii Grammy) a compus şi interpretează majoritatea cântecelor din film, în vreme ce Ludwig Göransson a semnat coloana sonoră propriu-zisă. Göransson a lucrat până acum la toate filmele lui Coogler şi pare că asistăm la o nouă colaborare de succes, aşa cum e cea dintre Damien Chazelle şi Justin Horowitz (La La Land, Whiplash şi multe altele).

    Importanţa filmului pentru persoanele de culoare din Statele Unite a fost subliniată de revista Time, care a dedicat coperta unui amplu material numit ”De ce Black Panther e un moment definitoriu pentru populaţia afro-americană din America“. E posibil să fie aşa, dar mie mi s-a părut că producătorii au apelat cam des la clişeele legate de subjugarea celor slabi; acesta e şi singurul lucru pe care aş putea să-l reproşez filmului.

    Concluzionez spunând că Black Panther mi-a readus apetitul pentru eroii Marvel, iar asta e mare lucru având în vedere notele pe care le-am dat producţiilor anterioare.


    Notă: 8,5/10