BusinessMagazin

Category: Revista BM

  • Cum a ajuns un atelier de hamuri, la vânzări de peste 15 miliarde de dolari

    Pornită la drum în 1821 ca o afacere specializată în hamuri, de-a lungul anilor Hermès a cunoscut o evoluţie spectaculoasă, ajungând un brand cu prezenţă în multe arii ale luxului. Produsele de sub umbrela acestui brand includ articole din piele, produse din mătase, accesorii de stil de viaţă, mobilier pentru casă, parfumuri, bijuterii, ceasuri şi îmbrăcăminte prêt-à-porter. Vânzările din 2024, la nivel mondial, au ajuns la aproape 15,78 miliarde de dolari, în creştere faţă de 2023, când s-au plasat la 14,84 miliarde de dolari.

    Thierry Hermès s-a născut în 1801, în oraşul Krefeld din Germania de astăzi, într-o regiune care făcea parte atunci din Prima Republică Franceză, fiind astfel cetăţean francez. Era al şaselea copil al familiei, iar la 20 de ani, după moartea părinţilor săi, s-a mutat în Pont-Audemer şi s-a angajat ucenic la un meşteşugar local de hamuri. 

    Ulterior a ales să-şi continue activitatea la Paris, unde a pus bazele Hermès în 1837, care iniţial era o fabrică de hamuri pentru cai, necesare pentru trăsuri, caleşti şi căruţe. S-a diferenţiat de alţi manufacturieri printr-un specific al tipului de cusătură, iar calitatea şi frumuseţea frâielor şi hamurilor Hermès erau apreciate de clientela pariziană. Printre clienţii săi se numărau chiar împăratul francez, Napoleon al III-lea, şi soţia acestuia, Eugénie de Montijo. Afacerea pe care o înfiinţase, sub conducerea succesorilor săi, s-a transformat de-a lungul generaţiilor, evoluând de la hamuri la poşete, fermoare, brandul fiind renumit acum pentru aceste produse.

    În 1828, Thierry Hermès s-a căsătorit cu Christine Pétronille Piérart (1805 – 30 aprilie 1896) şi au avut un fiu pe nume Charles-Émile, care a preluat afacerea de familie şi a mutat magazinul într-o zonă apropiată de cea în care locuiau clienţi înstăriţi. Charles-Émile a avut doi fii ai săi, Adolphe şi Émile-Maurice, care au fost implicaţi în afacerea de familie, construind o clientelă de elită în Europa, America, Africa de Nord şi Asia. Adolphe i-a încredinţat frâiele afacerii lui Émile-Maurice, crezând că firma avea un viitor limitat în era trăsurilor fără cai – începuseră deja să apară autoturismele. Émile-Maurice a observat însă dinamica în ce priveşte cererea pentru echipamente de şa, ceea ce l-a determinat să orienteze Hermès spre fabricarea produselor din piele „cusute cu şa” şi a coşurilor pentru clienţii care călătoreau cu maşina, trenul sau vaporul. 

    Din anii 1950, logo-ul brandului Hermès este o reprezentare a unei trăsuri trase de cai.

    Un moment esenţial în evoluţia firmei a fost cel în care Émile-Maurice a obţinut un brevet pentru fermoarul cunoscut sub numele de „Hermès Fastener”. Invenţia fermoarului a produs efecte şi în domeniul vestimentar, alte afaceri fiind interesate de acest produs. De pildă, una dintre afacerile din lumea modei care a inclus în producţie fermoarele este cea fondată de Coco Chanel.

    Urmaşii lui Émile Hermès, Robert Dumas-Hermès (1898-1978) şi Jean-René Guerrand-Hermès (1901-1993), au preluat conducerea afacerii în 1950. În 1993, compania a devenit publică, dar un pachet de 80% din acţiuni a rămas în mâinile membrilor familiei Hermès.

    Brandul Hermès are multe inovaţii care sunt cunoscute – şi folosite – şi în prezent. De exemplu, fermoarul Hermès, creat în 1923, este utilizat în multe dintre genţile produse în prezent. Iar mătasea Hermès folosită pentru bluzele jocheilor a dus la crearea eşarfelor din mătase, „Jeu des Omnibus et Dames blanches”, în 1923. În jurul anilor 1930, Hermès International a lansat mai multe articole care au devenit clasice, inclusiv geanta mare din crocodil cunoscută ulterior sub numele de Kelly, numită după Grace Kelly.

    Brandul s-a extins treptat în tot mai multe domenii şi pieţe. Pe plan local, s-a discutat despre aducerea francizei inclusiv despre posibilitatea ca un magazin Hermès să fie inaugurat anul acesta în zona Piaţa Revoluţiei, din Capitală, dintre Palatul Regal şi Ateneu, care atrage, conform ZF, tot mai multe branduri de lux precum Louis Vuitton şi, posibil, Cartier. 

  • Care este unul dintre motivele principale, greu de crezut, pentru care tot mai multe relaţii sau căsnicii se destramă în ţara noastră? Aproape jumătate dintre acestea se încheie din acest motiv

    Într-o era în care iubirea se exprimă, vrând-nevrând, în rate, cheltuieli neprevăzute şi planuri financiare pe termen lung, banii au devenit un test de rezistenţă pentru cupluri. Un test pe care, statistic vorbind, mulţi îl pică. Peste 40% dintre cuplurile din România se ceartă pe tema banilor, iar pentru un număr tot mai mare, acest conflict devine cauza principală a despărţirii. Nu e infidelitatea, nu e lipsa comunicării – e bugetul. De ce?

    Discuţiile despre bani nu sunt niciodată doar despre bani”, subliniază Nicoleta Deliu-Paşol, coordonatoarea programului naţional de educaţie financiară „Şcoala de Bani” al BCR, care a publicat acest studiu în luna februarie. Potrivit ei, în spatele unor certuri pe cardul comun, de exemplu, se ascund diferenţe de viziune despre viaţă: vrei casă mare sau vacanţe dese? Preferi să investeşti în educaţie sau să ai haine de brand? Într-un cuplu, fiecare răspuns diferit e o fisură în construcţia unui plan comun de viaţă. „Oamenii se tem de instabilitate.

    Iar impredictibilitatea financiară apasă direct pe fricile noastre de bază”, crede şi Adina Vlad, sociolog şi managing partner la Unlock Market Research. De altfel, în studiile din 2024, banii nu mai sunt prima cauză a destrămării relaţiilor – au fost devansaţi de infidelitate – dar rămân totuşi pe locul al doilea. O dovadă că educaţia financiară începe să-şi facă simţită prezenţa, dar mai e mult de lucrat. Şi totuşi, există şi veşti bune: tot mai multe cupluri româneşti manifestă o stare de „precauţie cu optimism”, spune Adina Vlad. Adică învaţă să-şi gestioneze mai bine banii, comunică mai eficient şi îşi construiesc împreună o relaţie financiară. Iar un semnal clar e că „fondul de urgenţă” a devenit un must-have în tot mai multe relaţii.

    CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL

  • Povestea tânărului care transformă moştenirea de două generaţii şi lucrurile pe care alţii le ignoră – ba chiar le aruncă pe foc – într-o afacere profitabilă.

    Sunt tineri, au studiat fie în domeniu, fie în cu totul alt sector, au mai lucrat în domeniu sau nu, au început fie în sufrageria proprie, fie în magazia din spatele casei – acesta este „portretul robot” al tinerilor antreprenori care au pariat pe un business în domeniul mobilierului din lemn sau al decoraţiunilor din acest material. Cum au început şi ce îi ţine pe o piaţă unde preţul este cel care dictează în continuare decizia de achiziţie?

    Pentru mulţi o bucată de lemn găsită în pădure ajunge pur şi simplu pe foc, însă pentru mulţi tineri o astfel de bucată de lemn a devenit o sursă de inspiraţie atunci când au decis să meargă pe cont propriu şi să-şi deschidă un business în domeniu. Pe o piaţă unde vânzările trec de 600 de milioane de euro, dacă ar fi să luăm în calcul doar mobilierul din lemn, somiere sau scaune de exemplu, şi unde consumul este dictat de preţ în general, tinerii au spart acest tipar şi au pariat deseori pe mobilier de design, premium sau pe decoraţiuni din lemn în acelaşi registru. 

    „Am ajuns în acest domeniu înainte să vreau. Bunicul meu lucrează de peste 70 de ani în industria lemnului, tata este şi el în acelaşi domeniu. Eu nu am pornit iniţial pe drumul lemnului, ci spre arhitectură, dar ulterior am înclinat către lemn. Mi-a plăcut lucrul manual, mi-a plăcut ideea de a crea ceva cu mâinile, cu lemnul”, spunea Alexandru Dobre, fondatorul Dobrea, un atelier de mobilier high-end. În proporţie de 90-95%, el foloseşte stejar masiv certificat şi verificat, cumpărat din România. “Ceea ce-mi dă curaj este ideea pe care am avut-o. Ştiu sigur că produsele sunt ce se caută în ultima perioadă şi vrem să oferim calitate. Dacă omul vede calitate, atunci vei fi recomandat. Avem însă nevoie de timp.  Sperăm la mai multe şi la mai bine, iar eu sunt 100% implicat în asta”, a punctat el. 

    La rândul lor, Renata Dălălău şi Daniel Chindea, doi antreprenori din Piatra Neamţ, au reuşit să pună bazele propriului atelier UDBI în 2020, fiind pasionaţi de acest domeniu, iar până acum produsele create în Piatra Neamţ au ajuns în America, China, Coreea de Sud, Australia, Tanzania şi Republica Dominicană. Cei doi antreprenori creează bijuterii, rame foto sau accesorii din lemn. Pentru a ajunge la consumator, o afacere are nevoie de un mesaj, de o cale, precum social media sau Google Ads, după cum spunea Daniel Chindea. În ultimii ani, însă, lucrurile au devenit dificil de gestionat pentru că promovarea este scumpă, astfel că cei doi antreprenori mizează pe recomandări şi se îndreaptă spre promovare locală, folosindu-se de târguri. Proiectul celor doi antreprenori a pornit cu doar 3.000 de euro acum patru ani, însă pe parcurs, spune Daniel Chindea, au fost făcute investiţii suplimentare, care însumează azi peste 15.000 de euro, bani care au mers către achiziţia de utilaje pentru gravarea lemnului. Antreprenorii pariază şi pe lemn masiv, o categorie care după Revoluţie a pierdut teren în faţa celui din MDF, care este mai ieftin, dar nu la fel de durabil. Un exemplu este Daniel Miljkovic, care a creat în urmă cu circa şapte ani brandul Massif. 

    „Se produce multă mobilă din lemn în România, dar, din păcate, majoritatea merge la export către vestul Europei. România importă multă mobilă din pal din Polonia şi Turcia. Cred că este o piaţă pentru astfel de produse aici”, consideră el. În 2018, când a deschis Massif în Timişoara, a pornit la drum cu 7.000 euro. Ulterior, producţia a fost mutată într-un spaţiu mai mare, ceea ce a necesitat o investiţie de circa 170.000 de euro. Astăzi, Massif numără 100 de produse în portofoliu, în special paturi, care pot fi personalizate pe diferite culori şi dimensiuni. Capacitatea de producţie a businessului este de circa 40-50 de paturi lunar. Tot pe lemn masiv au pariat Barna Gabor din Târgu-Mureş şi Daan de Groot, doi antreprenori, de origine olandeză, care au pornit proiectul Rustic Art din pasiunea pentru lucrul cu lemnul şi au deschis un atelier în satul Chirileu din judeţul Mureş, unde creează obiecte de mobilier din lemn masiv şi lemn reciclat.

    „Stilul rustic nu merge oriunde în lume. Spre exemplu, în Olanda, oamenii preferă mobilierul finisat. Însă, în zona mediteraneană, este un stil tot mai căutat”, spuneau antreprenorii care au strâns în portofoliu peste 300 de produse lucrate manual. „Într-o lună putem produce 20 de paturi şi putem finaliza în jur de 3-4 proiecte la comandă, cum ar fi un dormitor sau o bucătărie“, a mai adăugat antreprenorul. În medie, un pat din lemn masiv făcut din grinzi porneşte de la 3.000 de lei, însă preţurile pot ajunge până la 6.000-7.000 de lei.

    Pe de altă parte, Ciprian Isacovici a creat brandul Extensio Mob, sub care produce mobilier transformabil, potrivit pentru orice tip de spaţiu.

    El poate integra într-o cameră un loc de dormit, care să se transforme, totodată, şi  într-un spaţiu de lucru. „Prin această soluţie eu vreau să le transmit oamenilor că pot să trăiască într-un apartament de două camere cu confortul de la trei camere. Practic, trăieşti într-un apartament de două camere cu confortul de la trei camere, dar achiţi rata la bancă pentru două camere şi plăteşti întreţinerea tot pentru două camere pentru că ţi-ai mobilat cum trebuie”, a spus antreprenorul. El a pornit la drum cu o investiţie de 3.000 de euro, bani pe care i-a pus deoparte pentru a pune bazele acestei afaceri. Sub brandul Extensio Mob pot fi realizate paturi, birouri, canapele şi colţare, dar şi alte piese de mobilier de care clienţii au nevoie, iar toate pot fi integrate în spaţiul de care dispune clientul respectiv, astfel încât acesta să fie cât mai bine eficientizat.

    O bucată de lemn este transformată de Emma Vasile, de la Nod în Lemn, într-un obiect care poate trăi într-o casă chiar şi câţiva ani. Lemnul salvat din pădure este tratat şi „decorat” frunză cu frunză. „Aceşti arbori nu necesită mentenanţă, nu au nevoie de apă, nu au nevoie de lumină şi rămân aşa până la cinci-zece ani. Sunt nişte soluţii sustenabile de design şi să poţi să ai natura mai aproape de tine”, povestea Emma Vasile. Astfel, micii antreprenori au idei care pot umple cu mobilier şi decoraţiuni orice tip de încăpere.  

    Pe o piaţă unde vânzările trec de 600 de milioane de euro şi unde consumul este dictat de preţ în general, tinerii au spart acest tipar şi au pariat deseori pe mobilier de design, premium sau pe decoraţiuni din lemn în acelaşi registru. 

     

  • Povestea omului care la 50 de ani a decis să-şi creeze propriul brand, cu care a şi dat lovitura, devenind unul dintre cei mai puternici oameni din domeniul său de activitate

    La vârsta de cincizeci de ani, Richard Mille a decis să-şi creeze propriul brand, cu ideea de a împinge orologeria dincolo de orice exista la acel moment, adoptând o abordare contemporană asupra acesteia. Plănuia să dezvolte un singur produs: ceasul visurilor sale, o abordare care implica operarea fără a ţine cont prea mult de costurile de producţie, care erau excesive.

    Richard Mille, născut pe 13 februarie 1951 în Draguignan, Franţa, şi-a început cariera în 1974 la compania locală de ceasuri Finhor. După ce Finhor a fost achiziţionată de Matra în 1981, Mille a preluat conducerea diviziei de orologerie, gestionând mărci precum Yema şi Cupillard Rième. În 1992, a părăsit Matra pentru a dezvolta segmentul de ceasuri al casei de bijuterii Mauboussin. Experienţa acumulată l-a determinat ca, la vârsta de 50 de ani, să îşi creeze propriul brand, având ca obiectiv depăşirea limitelor orologeriei tradiţionale şi adoptarea unei abordări contemporane.  În 1998, Richard Mille şi Dominique Guenat, proprietarul Montres Valgine, au pus bazele unui parteneriat strategic.

    Cei doi s-au cunoscut în 1988 şi au descoperit o pasiune comună pentru mecanică, automobile şi aviaţie. Împreună, au fondat Horométrie SA în 1999, compania care avea să gestioneze operaţiunile brandului Richard Mille. Audemars Piguet, renumita manufactură elveţiană, s-a alăturat proiectului ca partener strategic, contribuind la dezvoltarea şi producţia primelor modele. După trei ani de cercetare şi dezvoltare, Richard Mille a prezentat în 2001 modelul RM 001 Tourbillon la expoziţia Baselworld din Elveţia. Acest ceas manual evidenţia mecanismul tourbillon, un indicator de rezervă de mers şi un indicator de cuplu, toate integrate într-o carcasă transparentă care permitea observarea componentelor interne.

    Designul său ergonomic, inspirat de forma tonneau, şi utilizarea materialelor avansate au stabilit noi standarde în industria orologeră. Brandul Richard Mille s-a remarcat prin utilizarea materialelor high-tech, precum titanul şi fibra de carbon, pentru a crea ceasuri extrem de uşoare şi durabile. Colaborarea cu North Thin Ply Technology (NTPT) a dus la dezvoltarea materialelor Carbon TPT şi Quartz TPT, care oferă rezistenţă superioară şi estetică distinctivă. Aceste inovaţii au permis crearea unor modele precum RM 11-03 şi RM 74-02, care îmbină performanţa tehnică cu un design revoluţionar. De la lansare, Richard Mille a cunoscut o creştere constantă, devenind un simbol al luxului şi performanţei. În 2018, compania a vândut aproximativ 4.600 de ceasuri, cu un preţ mediu de 180.000 de euro pe unitate, generând o cifră de afaceri de 300 de milioane de franci elveţieni. În 2021, veniturile au atins 1,130 miliarde de franci elveţieni, consolidând poziţia brandului în segmentul de lux.  Richard Mille a realizat parteneriate cu personalităţi şi evenimente de prestigiu, inclusiv cu Scuderia Ferrari. În colaborare cu Ferrari, brandul a lansat modele exclusive, precum RM 43-01 Tourbillon Split-Second Chronograph, disponibil în ediţie limitată şi cu preţuri care depăşesc un milion de dolari.

    Aceste colaborări subliniază angajamentul brandului faţă de excelenţă şi inovaţie. În ciuda succesului, Richard Mille a fost subiectul unor critici legate de preţurile ridicate şi designul neconvenţional al ceasurilor sale. Unele voci din industrie consideră că aceste ceasuri sunt „exagerate” şi “inutil de extravagante”. Cu toate acestea, susţinătorii brandului apreciază abordarea inovatoare şi calitatea excepţională a produselor. Richard Mille a redefinit standardele în orologerie, combinând tradiţia elveţiană cu inovaţia tehnologică. Prin utilizarea materialelor avansate şi designul revoluţionar, brandul continuă să fie un lider în industria ceasurilor de lux, atrăgând colecţionari şi pasionaţi din întreaga lume. Brandul Richard Mille a înregistrat o evoluţie constant ascendentă a veniturilor în perioada recentă, confirmându-şi poziţia de lider în segmentul ultraluxos al orologeriei. În 2024, compania a raportat un venit de 1,55 miliarde de franci elveţieni, depăşind uşor cifra de afaceri din 2023, de 1,54 miliarde franci elveţieni. Această creştere a fost susţinută de vânzarea a 5.700 de ceasuri, faţă de 5.600 de unităţi vândute cu un an în urmă. Conform raportului realizat de Morgan Stanley şi LuxeConsult privind primele 50 de mărci elveţiene de ceasuri pentru anul 2024, Richard Mille ocupă poziţia a şasea.  

    Traducere şi adaptare: Ioana Matei

  • Coji de ouă şi fibră de cocos

    O colecţie de corpuri de iluminat şi piese de mobilier recent prezentată la un eveniment dedicat obiectelor de colecţie de la Bruxelles a atras atenţia prin materialele necaracteristice folosite, scrie Dezeen. Colecţia, creată de brazilienii de la firma de design Palma, numără unsprezece obiecte, la confecţionarea cărora s-au folosit materiale precum coji de ouă, fibră de cocos sau ambalaje de dulciuri. La veioza şi lampadarul Esfera, de exemplu, aspectul metalic este dat de straturi suprapuse de ambalaje de dulciuri, iar la abajur s-a utilizat fibră de cocos, care se regăseşte şi la un fotoliu cu model cu tablă de şah pe exterior, Xandrez, pe când scaunul Gambito are şezutul şi partea superioară a spătarului acoperite cu un mozaic din coji de ouă sparte întinse pe o suprafaţă de răşină.

  • Magazine de articole sportive altfel

    Magazinele cu echipamente pentru alergare încep să se uite atent la cele de modă şi se amenajează în consecinţă. Au început, prin urmare, să dispară stivele de cutii cu încălţări şi rafturile pline cu rucsacuri, sticle de apă sau alte articole ori băncuţele pe care se aşeza lumea să probeze pantofii sport, clienţii fiind întâmpinaţi de spaţii mai aerisite, scrie Financial Times. Într-o serie de astfel de magazine deschise în ultima vreme, clienţii găsesc mese de marmură pe care se află reviste vechi sportive, vaze cu flori şi fotolii pentru cei care vor să mai stea un pic de vorbă şi un colţ de cafenea ori zone unde se testează mersul clientului pentru a-i face recomandări personalizate. Printre magazinele de tip nou se numără Distance Atheltics in Lyon, Bandit din New York, Running Wylder din San Francisco sau Runlimited din Londra ori Mettta Running House din Ciudad de Mexico, acesta având şi locuri pentru clienţii care doresc să lucreze pe laptopuri cât beau o cafea, precum şi duşuri pentru cei care tocmai vin de la tură de jogging.




     

     

  • Vacanţă pe şine

    Luxul din unele trenuri de altădată n-a rămas doar de poveste, companii din ziua de azi propunându-şi să le arate turiştilor curioşi că în continuare se poate călători la fel. Există deja trenuri de lux lansate sau în curs de lansare pe diverse rute pe de cuprinsul lumii la care se pot rezerva călătorii pentru o mică vacanţă pe şine, scrie New York Times. 

    În Europa, unele astfel de trenuri fac trimitere la Orient Expressul de odinioară, după cum o arată şi denumirea lor. La Dolce Vita Orient Express, de exemplu, va pleca de la Roma, ducând călătorii în diferite părţi ale Italiei şi înapoi. Pasagerii pot alege cabine de lux cu pereţi oglindă, dotate cu canapele care se transformă în paturi duble şi divane care pot fi folosite pe post de măsuţe de cafea sau apartamente cu paturi în toată regula, canapele, măsuţe şi fotolii.

    Venice Simplon Orient Express al companiei Belmond Train se laudă cu vagoane din anii ʹ20 şi ʹ30 restaurate şi va duce din mai pasageri de la Paris spre destinaţii din Italia, dar nu numai. Trenul are în componenţă un vagon-bar unde se poate asculta live muzică de pian, iar pentru dormit pe timpul nopţii se pot alege „cabine istorice”, cu banchete care se transformă în paturi, şi toalete comune la capăt de vagon sau apartamente. Cu un tren de lux al aceleiaşi companii se poate explora şi Marea Britanie. Mai precis, The Britannic Explorer se plimbă prin Anglia şi Ţara Galilor, pasagerii fiind găzduiţi în cabine şi apartamente. 

    Tot cu trenul de lux se poate călători şi prin Japonia, mai precis prin insula Kyushu din sudul ţării. În trenul Seven Stars sunt prevăzute zece apartamente pentru oaspeţi, magazin cu articole care să le aducă aminte acestora de călătoria lor, salon de ceai şi zone comune.

  • Trenurile albastre ale Uniunii

    „Dacă vrem o Europă mai puternică, trebuie să o conectăm mai bine”, spune Kaave Pour, fondatorul think tankului 21st Europe, proponentul construirii unei vaste reţele feroviare paneuropene care să propulseze transportul feroviar de călători în secolul XXI. Ce ar aduce nou aceste trenuri, în afară de conectarea marilor oraşe europene? 

     

    Un exemplu: vagoanele nu vor fi împărţite pe clase, ci pe spaţii pentru diferite nevoi, cum ar fi spaţii de linişte pentru muncă şi relaxare şi secţiuni destinate familiei. Se va servi şi cafea. Iar trenurile vor circula cu viteze ameţitoare, de 300-400 km/h, fără să încetinească, de la Paris la Madrid, de la Napoli la Helsinki, poate de la Amsterdam la Varşovia, fără ca pasagerii să fie deranjaţi în vreun fel. Reţeaua feroviară, botezată Starline, ar uni 39 de destinaţii din ţările Europei, liniile ajungând până în Turcia, Ucraina şi Marea Britanie. Viziunea pentru Starline propune reinventarea reţelei feroviare de mare viteză a Europei într-un sistem unic şi fluid care să rivalizeze cu transportul aerian, după cum scrie Euronews. 

    21st Europe este un think tank nou din Copenhaga care se concentrează pe idei la scară mare pentru viitorul Europei. Fondatorul său, Kaave Pour, a condus anterior laboratorul de inovaţie al Ikea Space10. Noul său proiect foloseşte designul ca lentilă pentru observarea marilor provocări şi oportunităţi pentru continentul european în secolul XXI. În Europa de mult timp pot fi parcurse de la un capăt la altul rutele propuse de Starline, dar călătoria este adesea fragmentată, făcută cu un mix de trenuri regionale şi de mare viteză. Se pierde timp şi călătorul trebuie să reziste complicaţiilor produse de trecerea graniţelor. Uneori diferă infrastructura, programele nu se aliniază, diferă până şi regulile care stabilesc programul de lucru zilnic al conductorului de tren. De un sistem unic de achiziţionare a biletelor de călătorie nici nu poate fi vorba. „Reţelele sunt bune în interiorul statelor. Franţa are o reţea de transport grozavă, dar şi Danemarca”, spune Pour. „Dar imediat ce trenurile trec graniţele, armonia începe să se destrame. Dacă nu putem călători liber din ţară în ţară, ideea pieţei unice şi a unui continent mai unit este imposibilă.” În ultimii ani au fost lansate zeci de rute feroviare internaţionale care să faciliteze transportul în interiorul Europei. 21st Europe propune ceva mai asemănător transportului cu metrolul sau prin tunel. „Un sistem feroviar cu adevărat integrat nu mai este doar ceva care să facă viaţa mai uşoară, ci o necesitate strategică pentru rezistenţa Europei în secolul XXI”, apreciază think tankul din Copenhaga. „Proiectat ca un sistem de metrou, Starline schimbă modul în care europenii îşi percep propriul continent – nu ca pe o colecţie de capitale îndepărtate, ci ca pe o reţea unică, în mişcare rapidă, în care la fiecare conexiune, pentru oameni sau mărfuri, se poate ajunge uşor.” 21st Europe are ca obiectiv crearea unei reţele funcţionale până în 2040. Este o ţintă realistă? Nu se poate nega faptul că un sistem feroviar paneuropean ar fi popular printre călători. „De la epoca de aur a trenurilor de noapte la cei peste 400.000 de utilizatori pe an ai Interrail, dorinţa pentru călătorii deschise, accesibile, este clară”, spune think tankul. „Însă, în pofida cererii din partea publicului, călătoriile internaţionale rămân fragmentate, lente şi scumpe.” În construcţie este deja Reţeaua de Transport Pan-European (TEN-T), o iniţiativă a Uniunii Europene care are ca intenţie să unifice infrastructurile de pe continent. 21st Europe spune că acesteia îi lipseşte „ambiţia şi designul”,  nu doar în ceea ce priveşte experienţa pasagerilor, unde “sistemul complex de cumpărare a biletelor, serviciile inconsistente şi gările depăşite de vremuri fac ca transportul cu trenul să fie perceput ca fragmentat”, ci şi „oportunităţile ratate de a face din calea ferată o trăsătură definitorie pentru Europa însăşi”. 

    O călătorie cu trenurile Starline de la Helsinki la Berlin ar putea dura doar 5 ore, faţă de o zi în prezent. Reţeaua Starline ar avea în total 22.000 de km. Ar uni, spre exemplu, Atena de Sofia, de Bucureşti, de Chişinău şi de Kiev. De la Amsterdam s-ar ajunge la Varşovia prin Berlin. La Berlin ar opri trenurile care pleacă din Oslo şi de acolo ar merge mai departe spre Milano.

    Organizaţia vede în unificarea designului cheia pentru o reţea paneuropeană. “Gările par deconectate, trenurile sunt proiectate diferit, iar călătoria în sine rar este considerată parte din experienţă.” Alte forme de transport, de la trenurile-glonţ ale Japoniei la aeroporturile scandinave, arată că mobilitatea poate fi atât funcţională, cât şi emblematică. O călătorie cu trenurile Starline de la Helsinki la Berlin ar putea dura doar 5 ore, faţă de o zi în prezent. Reţeaua Starline ar avea în total 22.000 km. Ar uni, spre exemplu, Atena de Sofia, de Bucureşti, de Chişinău şi de Kiev. De la Amsterdam s-ar ajunge la Varşovia prin Berlin. La Berlin ar opri trenurile care pleacă din Oslo şi de acolo ar merge mai departe spre Milano. Din capitalele statelor balcanice s-ar putea ajunge la Roma. Extremităţile vor fi Istanbul, Kiev şi Dublin. Noul sistem va fi cu 30% mai rapid decât sunt în prezent călătoriile cu maşina sau cu trenul. „De la Kiev la Berlin, până acum o călătorie de o noapte, va deveni o legătură predictibilă şi fluidă”, explică think tankul. „Milano-München, o rută lentă şi întortocheată, se transformă într-o legătură de mare frecvenţă între centre economice majore.” 

    Trenurile Starline vor fi uşor de recunoscut mulţumită culorii lor albastre şi îmbarcarea în ele se va face în gări noi construite în afara oraşelor mari cu conexiuni la sistemele de transport urban existente. 21st Europe vede în aceste gări centre culturale care vor avea restaurante, magazine, spaţii de aşteptare cu design special, dar şi săli de concerte, muzee, spaţii pentru sport şi pentru evenimente. Gările vor avea capacitatea aeroporturilor pentru pasageri şi vor putea funcţiona şi ca centre logistice pentru mărfuri, având în vedere apropierea lor de marile oraşe. 21st Europe vede în Starline şi un proiect pentru mediu. Transportul este una din marile provocări ale Europei în lupta cu schimbările climatice. 

    În 2022, sectorul a contribuit cu aproape 30% la emisiile totale de gaze cu efect de seră ale UE, potrivit Agenţiei Europene de Mediu. Zborurile de 1-3 ore rămân modalitatea de transport obişnuită pentru milioane de persoane, cu toate că existe servicii de transport feroviar de mare viteză, care emit cu până la 90% mai puţin CO2 per călătorie. Ţări ca Franţa şi Austria au început să restricţioneze zborurile scurte acolo unde există alternative feroviare, dar pentru un impact real „este nevoie de o abordare continentală”, crede think tankul. „O schimbare îndrăzneaţă spre trenuri de mare viteză ar putea fi cea mai bună şansă a Europei pentru a-şi îndeplini ţintele de mediu pentru 2050 asigurând totodată că mobilitatea rămâne rapidă şi verde.” 

    Viziunea pentru Starline propune reinventarea reţelei feroviare de mare viteză a Europei într-un sistem unic şi fluid care să rivalizeze cu transportul aerian, după cum scrie Euronews. 21st Europe este un think tank nou din Copenhaga care se concentrează pe idei la scară mare pentru viitorul Europei. Fondatorul său, Kaave Pour, a condus anterior laboratorul de inovaţie al Ikea Space10.

    21st Europe propune coordonare centralizată pentru trenuri, experienţă pentru pasageri şi tehnologie în timp ce companiilor feroviare din diferitele state li se va permite operarea rutelor sub un model de franciză. Proiectul va avea finanţare publică şi va fi dezvoltat de companii naţionale feroviare alese special pentru acest lucru. Autoritatea de supraveghere va fi noua Autoritate Feroviară Europeană (ERA), o instituţie a UE responsabilă cu asigurarea coordonării sistemului, a inter­opera­bilităţii şi a expansiunii pe termen lung. Pentru a funcţiona ca un sistem european, Starline va avea nevoie de acorduri de muncă armonizate, standarde tehnice comune şi aceleaşi reguli de siguranţă. „Aceasta înseamnă că operatorii de trenuri, echipele de întreţinere şi personalul gărilor vor fi pregătiţi într-un cadru european comun, asigurându-se consistenţa operaţională indiferent de ţara unde are loc activitatea.” 21st Europe crede că toate acestea pot deveni realitate până în 2040. “Acum, începem să construim reţeaua pentru a forţa schimbarea adevărată, aducându-i împreună pe legiuitori, pe proiectanţi, pe liderii industriei pentru a transforma viziunea în acţiune.” O Europă mai unită a devenit în ultimele luni mai necesară ca niciodată. În primele sale săptămâni la Casa Albă în noul său mandat, preşedintele SUA Donald Trump şi i-a îndepărtat pe aliaţii europeni, a apropiat Washingtonul de Moscova, iar liderii europeni caută putere în interiorul UE. Proiectul Starline a fost gândit înainte de apariţia acestor turbulenţe geopolitice, însă Pour spune că ideea de conexiuni mai bune între naţiunile europene şi oraşele lor este de ani buni prezentă în cercurile celor care iau decizii politice. La crearea conceptului Starline au participat  studioul de tehnologie Bakken & Bæck, experţi în mobilitate, în infrastructură şi politici europene. La bază are studii şi politici deja existente. 21st Europe exinde ambiţiile proiectului UE TEN-T.

    Proiectul Starline a fost gândit înainte de apariţia acestor turbulenţe geopolitice, însă Pour spune că ideea de conexiuni mai bune între naţiunile europene şi oraşele lor este de ani buni prezentă în cercurile celor care iau decizii politice. La crearea conceptului Starline au participat  studioul de tehnologie Bakken & Bæck, experţi în mobilitate, în infrastructură şi politici europene.




    Traducere şi adaptare: Bogdan Cojocaru

     

  • Afacerea care a luat România cu asalt şi înregistrează un succes fulminant: în doar un an de activitate, compania a atras peste 1,3 milioane de clienţi activi, care au achiziţionat aproximativ 13 milioane de produse

    România a devenit rapid cea mai mare piaţă a Trendyol din Europa Centrală şi de Est, generând 70% din baza regională de clienţi, rezultatele fiind peste aşteptări. În doar un an de activitate, compania a atras peste 1,3 milioane de clienţi activi, care au achiziţionat aproximativ 13 milioane de produse prin intermediul platformei. Pentru acest an, planurile retailerului online turcESC Trendyol, susţinut de gigantul chinez Alibaba, vizează consolidarea acestei baze şi menţinerea ritmului de creştere.

    După un prim an realmente de succes pe piaţa din România, obiectivul nostru principal aici este să continuăm să oferim o selecţie variată de produse din cele mai noi tendinţe la preţuri accesibile şi o experienţă de cumpărare excelentă clienţilor, în paralel cu integrarea noastră în ecosistemul local de e-commerce”, declară Irem Yılandil, head of international expansion, Trendyol Group. Un pas esenţial în această direcţie, spune tot ea, a fost realizat la finalul anului trecut, când au fost intergraţi în timp record primii comercianţi locali pe platformă, din categorii precum produse pentru copii, fashion, beauty şi articole pentru casă.

    În următoarele luni acest proces va fi accelerat, cu obiectivul de a integra peste 200 de comercianţi locali până la sfârşitul anului. „Totodată, după inaugurarea hubului logistic de 50.000 mp din Ştefăneşti, ne concentrăm pe optimizarea infrastructurii pentru a asigura livrări mai rapide şi mai fiabile pentru clienţii noştri din România”, adaugă Irem Yılandil. Ea mai spune că echipa companiei din regiune creşte treptat, iar în prezent sunt mai multe poziţii deschise în domenii cheie precum comercial şi operaţiuni. „În a doua jumătate a anului, plănuim deschiderea unui birou în Bucureşti, unde ne dorim să construim o echipă care să ne sprijine nu doar în dezvoltarea operaţiunilor locale, ci şi pe cele din Europa Centrală şi de Est.” Deschiderea depozitului din Ştefăneşti, deja operaţional, va implica în jur de 250 de locuri de muncă în domeniul logistic. 

    „Românii sunt printre cei mai activi şi avizaţi cumpărători online din regiune. Pe lângă faptul că aceştia reprezintă 70% din baza noastă de clienţi din Europa Centrală şi de Est, Bucureştiul s-a clasat în top trei oraşe internaţionale din reţeaua multi-regională a Trendyol (ce cuprinde 15 ţări) în ceea ce priveşte numărul de comenzi din ultimul trimestru al anului, după Baku şi Riad”, conform reprezentantei retailerului turc.

    Ea punctează că înţelegerea comportamentului consumatorilor din diferite regiuni este un pilon esenţial al strategiei. Selecţiaeste adaptată pe specificul fiecărei pieţe în baza unor cercetări ample şi a perspectivelor locale, pentru a fi relevante în diferite zone. „Deşi există diferenţe minore în obiceiurile de cumpărare – cum ar fi frecvenţa, momentul achiziţiei sau preferinţele pentru anumite produse – aşteptările de bază rămân constante: clienţii din toate pieţele noastre caută o selecţie variată a celor mai noi tendinţe, la preţuri accesibile, însoţită de o experienţă de cumpărare impecabilă, de la uşurinţa procesului de achiziţie, multiple opţiuni şi livrare sigură”, declară Irem Yılandil. 

    Oferta retailerului se axează prioritar pe fashion, articole precum rochii, pulovere şi bluze numărându-se printre cele mai vândute produse în România pe parcursul anului trecut. Dincolo de fashion, executivul observă o cerere tot mai mare pentru categorii precum cosmetice, articole pentru casă, jucării şi electronicele de uz casnic.

    În ultimul an, selecţia de produse disponibile în România pe platforma retailerului turc a crescut la peste 4 milioane de articole provenind de la mai bine de 6.600 de comercianţi activi, inclusiv branduri locale precum Mini Prix (modă), Gerovital, Mayie (beauty), Drool şi Bebeluc (produse pentru copii). Irem Yılandil spune că până la sfârşitul anului trecut au fost înrolaţi pe platformă peste 20 de comercianţi locali într-un interval scurt de timp, iar obiectivul este ca pe parcursul acestui an să fie adăugate încă 200 de nume locale pe platformă. „Tendinţele din industrie indică o creştere a cererii pentru diversificarea categoriilor de produse, adoptarea rapidă a soluţiilor de plată digitală şi opţiuni de livrare fără întreruperi – domenii în care echipele noastre inovează constant pentru a rămâne în avangarda pieţei locale”, conform reprezentantei companiei.

    Piaţa locală de e-commerce a atins anul trecut un nou record, valoarea totală a produselor fizice achiziţionate online situându-se la 7,7 miliarde de euro, în creştere cu 8% faţă de valoarea înregistrată în 2023, potrivit studiului eCommerce Insights 2025 realizat de MerchantPro. Iar pentru anul curent perspectiva este tot de creştere, valoarea pieţei de e-commerce urmând să depăşească 8 miliarde de euro, conform estimărilor. Deşi creşterea înregistrată anul trecut de piaţa de e-commerce locală este semnificativă, aceasta este moderată comparativ cu alte ţări din regiune. Polonia conduce piaţa regională (reprezentând 100% în comparaţiile din raport), urmată de Cehia (31,6%), România (25%), Ungaria (10,5%) şi Bulgaria (7%).

    Irem Yılandil afirmă că piaţa locală este foarte atractivă pentru Trendyol, cu numeroase oportunităţi de creştere. „România, în mod special, ne-a depăşit aşteptările pe toate verticalele. În ceea ce priveşte provocările, preferăm să le abordăm ca pe oportunităţi. La fel ca în orice altă piaţă, aspectele de luat în considerare includ mediul economic care impactează consumatorii, oferta de produse şi designul platformei şi, poate cel mai important aspect, experienţa pusă la dispoziţia clienţilor.”

    Trendyol, fondată la Istanbul în 2010, este prima companie din Turcia evaluată la peste 10 mld. de euro (decacorn). Platforma conecteazâ în prezent peste 250.000 de comercianţi şi branduri cu mai mult de 40 de milioane de clienţi prin intermediul aplicaţiilor dedicate în limbile locale din multiple ţări, inclusiv Turcia, Germania, Azerbaidjan, statele din Golf, România, Cehia, Slovacia, Polonia, Ungaria, Bulgaria şi Grecia.   

     

    BIO

    1. İrem Çağrı Yılandil ocupă funcţia de head of international expansion la Trendyol Group, coordonând operaţiunile din Azerbaidjan, ţările din Golf şi Europa Centrală şi de Est. 

    2. S-a alăturat companiei în 2017, având iniţial rolul de a gestiona strategiile de marketing, comunicarea corporativă şi colaborarile cu influenceri. 

    3. Înainte de Trendyol, a activat în domeniul dezvoltării afacerilor la Zomato, Yemeksepeti şi Rocket Internet.

    De vorbă cu Irem Yılandil

    Care este strategia pe care o aveţi pe termen mediu? Care sunt pilonii pe care vă construiţi strategia?

     Viziunea noastră este să devenim un partener de încredere pentru consumatori şi un catalizator pentru mediul de ecommerce local. Suntem dedicaţi investiţiilor pe piaţă, iar depozitul logistic şi biroul local pe care le deschidem anul acesta sunt doar începutul. 

    Extindem oferta de produse dincolo de fashion, introducând noi categorii pentru a răspunde nevoilor în continuă evoluţie ale clienţilor. Şi foarte important, ne propunem să introducem modelul nostru unic de marketplace, oferind comercianţilor locali o platformă inovatoare prin care să îşi dezvolte afacerile. 

    De câte pieţe sunteţi responsabilă? Cât de des veniţi în România? 

    Supervizez activităţile noastre de expansiune în 15 pieţe, inclusiv Germania, Europa de Est, Azerbaidjan şi regiunea Golfului. România se remarcă prin creşterea rapidă, clienţi care au adoptat rapid shoppingul online, şi comercianţi dornici să se extindă. Am fost primiţi cu multă căldură încă de la lansarea pe piaţa locală, lucru care a impactat pozitiv întreaga noastră experianţă de aici.  

    Ce apreciaţi la această ţară şi care sunt aspectele care credeţi că pot fi îmbunătăţite?

    Desigur, ca orice piaţă în creştere rapidă, există aspecte care pot fi îmbunătăţite, precum infrastructura logistică şi digitală. Însă energia şi deschiderea către noi oportunităţi fac din România un loc ideal pentru a construi pe termen lung. Ne conectăm frecvent cu echipa noastră, partenerii şi ecosistemul mai larg pentru a naviga prin aceste dinamici şi a creşte împreună.

    Care sunt pieţele pe care înregistraţi cel mai mare ritm de creştere?

    Încă de anul trecut, moment care a marcat lansarea operaţiunilor noastre în Europa Centrală şi de Est, România a devenit rapid una dintre pieţele cu cea mai mare creştere la nivel internaţional, consolidându-şi în final poziţia de cea mai mare piaţă Trendyol din regiune. Traiectoria de creştere de aici este similară cu începuturile noastre în Arabia Saudită, care între timp a devenit cea mai mare piaţă a noastră în afara Turciei, generând o creştere semnificativă în regiunea Golfului. Scena de e-commerce din România, extrem de dinamică, are un potenţial similar.

    Preferaţi cumpărăturile online sau offline? 

    Personal, prefer cumpărăturile online datorită confortului, diversităţii şi eficienţei. Consider că, pentru consumatori, comerţul electronic oferă beneficii imbatabile: acces la o gamă largă de produse, la preţuri diverse, oricând şi oriunde, economisind timp şi efort. Recenziile clienţilor ajută la luarea unor decizii informate, iar opţiunile diverse de plată şi livrare asigură o experienţă de cumpărare fără sincope. 

    Din perspectiva consumatorului, e-commerce-ul oferă acces facil la milioane de produse, compararea rapidă a preţurilor şi livrarea directă la uşă, economisind timp şi bani. În România, clienţii noştri au acces la peste 4 milioane de produse oferite de 6.600 de comercianţi, inclusiv branduri internaţionale de renume, dar şi nume locale şi turceşti.

    Care credeţi că sunt avantajele şi dezavantajele e-commerce-ului, atât din perspectiva clientului, cât şi ca model de business?

    Din perspectiva businessului, e-commerce-ul deschide oportunităţi uriaşe pentru IMM-uri, permiţându-le să se extindă dincolo de limitele locaţiei fizice şi să ajungă la o audienţă globală. Noi, ca platformă digitală cu acces la tehnologie de ultimă generaţie, le oferim comercianţilor toate instrumentele şi cunoştinţele necesare pentru a-şi scala businessurile şi a ajunge la un public global. Spre exemplu, în Turcia, am ajutat sute de mii de comercianţi, în principal IMM-uri fără prezenţă digitală anterioară, să îşi pună produsele la dispoziţia clienţilor, atât pe plan local, cât şi internaţional. Avem acelaşi obiectiv şi în România.   

  • HOBBY DE CEO. Jan Demeyere, cofondator, Speedwell Development: Execuţia fără pregătire duce la eşec, indiferent cât de talentat eşti

    Belgienii Didier Balcaen şi Jan Demeyere sunt asociaţi în cadrul firmei de dezvoltări imobiliare Speedwell Development şi povestesc cum pasiunile pe care le au îi ajută să găsească inspiraţie, claritate şi corespondenţe cu zona de business.

     

    „Unele proiecte au nevoie de ani de zile pentru a prinde viaţă, iar echilibrul dintre viziune şi rezilienţă este cel care ne face să mergem mai departe”, spune Jan Demeyere, cofondator al Speedwell Development. Compania de dezvoltări imobiliare din România este axată pe proiecte rezidenţiale, office, locuinţe pentru studenţi, retail şi industriale. În prezent, portofoliul companiei include peste 160.000 mp de spaţii de birouri şi retail, aproape 5.500 de unităţi rezidenţiale şi peste 23.000 mp de dezvoltări industriale, totalizând aproximativ 2 miliarde de euro. În 2024, compania s-a extins pe piaţa din Polonia, dezvoltând proiecte în Varşovia şi Gdansk. Cifra de afaceri a companiei a crecut de la 18,2 milioane de lei în 2022 la aproape 21 milioane de lei în 2023. Expansiunea a venit la pachet cu o creştere semnificativă a costurilor, în special a celor legate de materialele de construcţie, şi cu investiţii în dezvoltarea de noi proiecte, ceea ce a condus la o scădere a profitului, punctează Didier Balcaen, CEO şi par­tener, Speedwell Development. Tot el spune că firma „se concentrează pe proiecte ambiţioase, sustenabilitate şi de extindere regională. Un reper central în portofoliul dezvoltatorului este Queens District, o dezvoltare cu destinaţie mixtă situată într-o zonă căutată atât de companii cât şi de familii tinere, care caută echilibrul între viaţa personală şi profesională. Cu un mix de spaţii de birouri, retail, rezidenţial şi medical, proiectul se numără printre puţinele clădiri cu zero emisii de carbon care urmează să fie livrate în următorii doi ani.” Anul trecut, dezvoltatorul a închiriat integral SpacePlus Chitila, primul proiect logistic din portofoliul companiei dedicat IMM-urilor. Până la finalul acestui an, compania anunţă că va finaliza SpacePlus Popeşti-Leordeni, al doilea proiect logistic. Tot anul acesta dezvoltatorul pregăteşte un nou proiect mixed-use în Timişoara, pe locul fostei fabrici de textile 1 Iunie S.A., care va oferi unităţi rezidenţiale şi spaţii mici de birouri pentru IMM-uri. În Braşov, compania va demara lucrările de construcţie pentru proiectul mixt TINO, care îşi propune să devină casa unei comunităţi tinere, dinamice şi sustenabile. Anul trecut, dezvoltatorul a primit autorizaţia de construcţie pentru proiectul premium Glenwood Estate, pentru care va demara lucrările de construcţie în acest an, şi a început lucrările de construcţie pentru a treia şi ultima clădire a proiectului Triama Residence. Recent, compania i-a recrutat pe Maria Jianu, care este acum leasing director, şi Andreea Comşa, noul director comercial.

     

    Ce hobby aveţi şi cât timp îi dedicaţi? Când şi cum a început interesul pentru această zonă?

    Didier: Pasiunea mea pentru cursele de maşini a prins contur încă din adolescenţă, moment în care am descoperit farmecul vitezei, eleganţa preciziei şi emoţia competiţiei. Chiar dacă nu este deloc simplu să menţin un echilibru între viaţa profesională şi cea personală, în ultimii trei ani am reuşit să îmi dedic timpul şi energia necesare acestui vis. Pentru mine acesta nu este doar un hobby, este o modalitate de a mă autodepăşi şi de a experimenta bucuria autentică a adrenalinei şi libertăţii absolute. Fiecare clipă petrecută la volan este nepreţuită. 

    Jan: Eu îmi găsesc entuziasmul în arhitectură, urbanism şi artă contemporană. Acum ceva vreme obişnuiam să alerg la maraton, dar acum prefer activităţile care îmi aduc momente de relaxare. Gătitul, de exemplu, este de asemenea, o pasiune de-a mea care, la fel ca în cazul curselor, necesită îndemânare, răbdare şi o sincronizare perfectă. În timp ce Didier îşi perfecţionează abilităţile pe pistă, eu explorez creativitatea în moduri diferite – dar, la sfârşitul zilei, amândoi apreciem măiestria şi detaliile în ceea ce facem.

     

    Ce corespondenţe există între acest hobby / sport şi afaceri?

    Didier: La fel ca în cazul dezvoltărilor imobiliare şi competiţiile se bazează pe pregătire şi precizie. Succesul pe pistă depinde în primul rând, de o maşină bine calibrată, de o echipă ageră şi de înţelegerea fiecărui detaliu, de la presiunea pneurilor la condiţiile de pe pistă. Un şofer poate fi priceput, dar fără o echipă puternică la boxe, nu poate câştiga. În mod similar, în afaceri, echipa potrivită, planificarea strategică şi atenţia la detalii fac diferenţa. 

    Jan: Dezvoltarea urbană cere viziune, planificare strategică şi agilitatea de a răspunde prompt provocărilor. Fie că este vorba de arhitectură, planificare urbană sau execuţia unui proiect, micile detalii pot avea un impact enorm asupra rezultatului final. Aşa cum pregătirea temeinică este esenţială în curse, înţelegerea unui proiect înainte de execuţie devine cheia succesului în business.

     

    Este practicarea unui hobby benefică pentru relaţiile de afaceri / pentru afacere?

    Didier: Absolut! Timpul pe care îl dedic pasiunii mele pentru curse îmi permite să mă deconectez, să mă reîncarc şi să găsesc mereu noi perspective de dezvoltare. De asemenea, în cazul meu, competiţiile îmi deschid oportunităţi de networking – pe pistă, întâlnesc oameni din industrii diferite, schimb idei şi chiar discut despre afaceri într-un cadru mai relaxat. Sunt de părere că, unele dintre cele mai bune conversaţii de business au loc atunci când nu eşti într-o sală de şedinţe, ci într-un mediu în care oamenii sunt cu adevărat pasionaţi de ceea ce fac. Jan şi cu mine discutăm adesea despre afaceri în afara biroului şi am observat că unele dintre cele mai bune idei apar atunci când suntem în afara biroului.

    Jan: Sunt complet de acord. Pauza de la rutina zilnică şi implicarea în activităţi diferite deschid noi perspective şi moduri de gândire. Fie că vizitez o galerie de artă, gătesc pentru prieteni sau citesc despre planificarea urbană, aceste momente devin, la finalul zilei, surse de inspiraţie şi creativitate. Aşa cum spunea şi Didier, unele dintre cele mai valoroase discuţii profesionale apar atunci când permitem ideilor să curgă liber şi natural.

     

    Ce beneficii are hobby-ul pentru voi?

    Didier: Competiţiile mă ajută să rămân concentrat, organizat şi să îmi menţin ritmul alert în ceea ce fac. În plus, mă ajută să îmi păstrez calmul sub presiune, pentru că, atunci când atingi viteze mari pe pistă, fiecare decizie poate face diferenţa, chiar şi într-o fracţiune de secundă. Această abilitate se reflectă direct în activitatea mea profesională, unde rapiditatea şi acurateţea în luarea deciziilor sunt extrem de importante. 

    Jan: Activităţile care îmi aduc bucurie îmi oferă şi un sentiment profund de echilibru. Fiind arhitect, consider că cititul cărţilor despre urbanism îmi stimulează şi mai mult creativitatea, în timp ce gătitul îmi permite să încetinesc ritmul alert şi să trăiesc cu adevărat fiecare moment, iar pasiunea pentru arta contemporană îmi păstrează mereu perspectiva proaspătă şi deschisă către inovaţie. Fie că experimentez noi arome în bucătărie, fie că descopăr noi artişti, aceste experienţe îmi influenţează în mod direct modul în care percep designul şi spaţiile.

     

    Există regulile aplicabile în hobby şi în afaceri? Dacă da, care?

    Didier: Cu siguranţă. Adaptabilitatea este extrem de importantă. Pe circuit sau în afaceri, condiţiile se pot schimba în orice moment, iar abilitatea de a reacţiona rapid face diferenţa. Un alt principiu comun este importanţa muncii în echipă; pe circuit, succesul unui pilot depinde de coor­donarea inginerilor, mecanicilor şi strategilor care lucrează la boxe pentru a asigura victoria. La fel este şi în afaceri, succesul este rezultatul unei echipe puternice, bine coordonate şi unite de un scop comun.

    Jan: În ambele domenii există o structură de urmat, dar şi loc pentru creativitate. În arhitectură şi planificare urbană este esenţial să înţelegi regulile înainte de a putea depăşi limitele. La fel, un pilot de curse experimentat ştie exact când trebuie să îşi asume riscurile, în timp ce un dezvoltator imobiliar ştie când trebuie să inoveze, păstrând, în acelaşi timp, funcţionalitatea spaţiului. Şi eu şi Didier operăm în cadrul unor sisteme bine definite, dar ceea ce face cu adevărat diferenţa este modul în care abordăm provocările.

     

    Care sunt regulile obligatorii în sport / hobby şi afaceri?

    Didier: Aş puncta aici două aspecte, ambele la fel de importante: inspiraţia şi pregătirea. Inspiraţia stimulează inovaţia, în timp ce pregătirea asigură execuţia. Fie că este vorba de o cursă cu miză mare sau de un proiect de dezvoltare complex, efortul depus în prealabil este cel care deter­mină rezultatul final. Cele mai eficiente strategii, fie că sunt aplicate pe circuit sau în business apar atunci când există un echilibru între o planificare riguroasă şi creativitate.

    Jan: Şi de aceea punem întotdeauna accentul pe planificare în activitatea noastră. Execuţia fără pregătire duce la eşec, indiferent cât de talentat eşti. O altă regulă cheie? Perseverenţa. Unele proiecte au nevoie de ani de zile pentru a prinde viaţă, iar echilibrul dintre viziune şi rezilienţă este cel care ne face să mergem mai departe.

    Ce tip de sport / hobby nu aţi practica niciodată? 

    Didier: Nu rezonez şi nu am înţeles niciodată sporturile care nu implică concentrare absolută sau spirit competitiv. Dacă nu există nicio provocare, niciun obiectiv spre care să mă îndrept, atunci îmi pierd repede interesul. Competitivitatea este cea care mă motivează în business sau atunci când sunt pe circuit. Cu toate acestea, trebuie să recunosc că admir profund răbdarea şi atenţia lui Jan. În timp ce eu prefer deciziile rapide şi acţiunea imediată, capacitatea lui de a analiza în profunzime şi de a gândi strategic pe termen lung este un aspect pe care îl respect şi îl consider esenţial în colaborarea noastră.

    Jan: Aşa cum punctam anterior, eu prefer hobby-urile care îmi oferă spaţiu pentru reflecţie. Totuşi, am un respect profund pentru perspectivele şi abordările noastre diferite. Cine ştie, poate într-o zi vom face schimb de roluri – deşi mă îndoiesc că aş putea rezista unui tur de circuit, iar Didier nu cred că ar avea răbdarea să urmărească un curs de arhitectură!   

     

    BIO Jan Demeyere

    Œ A absolvit Universitatea Sint Lucas Ghent din Belgia în 1991, ca arhitect specializat în planificare urbană, iar în prezent are o experienţă de peste 20 de ani pe piaţa internaţională a construcţiilor şi imobiliarelor, dintre care peste 15 ani în România. 

     În 2014, împreună cu Didier Balcaen, a fondat compania de dezvoltare imobiliară Speedwell.

    Ž Este implicat în fiecare etapă a procesului şi lucrează îndeaproape cu echipa internă de arhitecţi pentru a se asigura că fiecare clădire este unică, sustenabilă, are un design în ton cu standardele arhitecturale din secolul XXI şi este proiectată punând nevoile comunităţii în prim plan. Deşi Jan este la bază arhitect, gândeşte ca un dezvoltator.

    BIO Didier Balcaen

    Œ Cu o experienţă de aproape 30 de ani pe piaţa internaţională a construcţiilor şi a imobiliarelor, din care 17 ani i-a petrecut în România, este CEO şi partener în cadrul Speedwell Development.

     A lucrat timp de cinci ani în domeniul contractării în Belgia şi a explorat pieţe globale precum Emiratele Arabe Unite, Singapore, Arabia Saudită, Indonezia, Qatar şi Mauritius. După această perioadă, a preluat rolul de director de operaţiuni în dezvoltarea imobiliară în Polonia, Rusia şi, în cele din urmă, România, unde, în 2014 a fondat Speedwell Development.