BusinessMagazin

Category: Revista BM

  • Câţi corporatişti ar vrea să crească găini?

    Pare o glumă, dar nu este. Şi, de fapt, întrebarea nu se referă neapărat doar la corporatişti, ci la toţi cei care au un nivel de trai ridicat, ceea ce, de fapt, duce cu gândul la faptul că mai toţi cei ce-şi permit preferă să plătească pentru un serviciu sau bun, decât să cheltuiască timp şi efort pentru a face curăţenie, a tunde gazonul sau a-şi cultiva fructe, legume ori a creşte găini, vaci sau oi. Şi dacă la capito-lul efort poate s-ar mai găsi resurse, pentru că adesea nivelul de trai se află în relaţie directă cu capaci-tatea de efort, în ce priveşte timpul cred că este apoape unanim sentimentul că aceasta este cea mai preţioasă resursă. Parcă niciodată timpul nu a fost mai puţin, iar drămuirea lui implică nu numai o organ-izare care atinge culmi de performanţă, ci şi veritabile tactici de gestionare. Parcă nu (mai) este nicio-dată suficient timp pentru unele sarcini de la job, timp alocat familiei, prietenilor, hobbyurilor, propriilor persoane. În acest context, cine ar fi dispus să aloce timp pentru activităţi consumatoare de timp, oricât de puţin? 

    Nivelul de trai se leagă strâns de venituri, iar salariul mediu net în România a înregistrat o creştere alertă în ultimele două decenii – de la 206 euro în 2005 la 1.050 euro în septembrie 2024, conform calculelor pe baza datelor de la Institutul Naţional de Statistică (INS). În lei, creşterea este chiar mai spectaculoasă, de la 746 lei la 5.228 lei. Şi cu siguranţă aşteptările celor mai mulţi dintre noi sunt ca acest trend să con-tinue, chiar dacă previziunile referitoare la ce urmează sunt rezevate, pe fondul mai multor factori care pot influenţa evoluţia României – de la războiul din Ucraina, politicile preşedintelui SUA, terenul câştigat în sfera economică de chinezi şi nu numai până la rezultatele alegerilor prezidenţiale din România care bat la uşă.

    Mult timp – dacă nu cumva mereu – europenii din vest au fost idealul urmărit de mulţi români, la mai toate capitolele, fie acestea prosperitate, mentalitate, educaţie şamd. Am importat, replicat şi adaptat modele economice şi sociale. Iată că acum se conturează în vest o tendinţă nouă. Tot mai mulţi oameni aleg să-şi asigure hrana crescând ei înşişi găini, de pildă. Horia Cardoş, CEO şi fondator al Agroland Business System, grup antreprenorial prezent în retail, agricultură şi alimentaţie, a spus în cadrul emisi-unii de business ZF Live că belgienii au dat năvală să cumpere găini, pentru a le creşte în propriile gospo-dării, după ce ouăle s-au scumpit cu 50% într-un timp scurt. Scumpirea acestor produse se regăseşte şi în alte ţări, cererea fiind mai mare decât oferta. Americanii au început chiar să limiteze achiziţiiile de acest fel.  Pe de altă parte, adaugă Cardoş, „În vestul Europei, dacă eşti înstărit, este o mândrie să ai găini. E scump să creşti găini acasă.“

    Pentru moment, un scenariu în care românii cu nivel de trai ridicat se vor apuca, în număr mare, să crească găini pentru că a crescut foarte mult preţul la ouă pare neverosimil. Cei mai mulţi pesemne că nici nu ştiu cât costă un ou sau un carton cu ouă, fiind mai la curent cu fenomenul scumpirii pentru că ştirea le apare în faţa ochilor când scrutează diverse platforme. Mai degrabă poate fi cool sau un exer-ciţiu de tip hobby să crească găini, să cultive ceapă, castraveţi sau căpşuni. Dar această îndeletnicire nu va avea cu siguranţă un impact major la nivelul bugetului pentru că nu este deloc uşor să cultivi pământul sau să creşti animale. Şi este imposibil să produci pe cont propriu toate alimentele consumate frecvent. Pentru că magazinele fizice şi virtuale sunt acum ticsite de tot felul de mărfuri, este greu de crezut că ne putem construi un plan alimentar exclusiv pe baza a ceea ce producem în gospodărie. Asta, evident, dacă nu suntem cumva forţaţi să facem asta. Dar într-un astfel de scenariu limitările ar veni mai degrabă din alte zone – de pildă penuria de produse sau puternice opinii personale. 

    Varii grupuri de pe Facebook sunt construite din prisma interesului pentru alimentaţie sănătoasă. Sunt consumatori în căutare de produse crescute cât mai natural, verde, organic, cu grijă pentru natură, sus-tenabil. Şi afaceri care înfloresc pe baza acestui apetit. Dar este greu de crezut că un număr important de români se vor apuca să crească găini pentru că a crescut preţul la ouă chiar de cinci ori. Sau că vor cultiva ceapă bio pentru că nu au încredere în calitatea celei pe care o găsesc la vânzare.Timpul, aşa cum spuneam, este o resursă preţioasă, iar ansamblurile imo­bi­liare de vile promovează serviciile de mentenanţă a spaţiilor comune, iar uneori chiar şi pe cele ale proprietarilor, care nu au timp sau interes să-şi întreţină singuri gazonul sau să adune frunze toamna. Voi aţi fi cumva dispuşi să creşteţi găini sau să trudiţi prin grădină?    

    Ioana Mihai-Andrei este redactor-şef Buciness Magain

  • Arta gonflabilă face valuri: Balloon Museum şi expoziţia „EmotionAir”, între emoţie şi spectacol

    Există muzee dedicate unei multitudini de subiecte, deci nu e de mirare că, în urmă cu câţiva ani, a apărut şi unul al baloanelor (Balloon Museum), specializat în lucrări de artă gonflabilă, care organizează expoziţii temporare în diverse oraşe ale lumii. Ultima astfel de expoziţie, ajunsă la San Francisco, este „EmotionAir”, a cărei idee este legătura dintre artă şi emoţie, iar lucrările incluse în ea sunt supradimensionate. Printre acestea se numără ”Somehow I Don’t Feel Comfortable” de Momoyo Torimitsu, alcătuită din doi iepuri roz ca din desene animate mari de tot care se împing în tavanul jos, de unde şi senzaţia de disconfort, „Octopus Attacks!” de Filthy Luker, în care nişte tentacule de caracatiţă gigantică ies dintr-o clădire, sau o lucrare intitulată „Wonder” de Alessandro Risuleo, care aduce cu un peisaj dintr-un parc de distracţii.

  • De la ringul de dans la galerie de artă: Sculpturi disco cu animale realizate din oglinzi

    Asociate cu discotecile, globurile reflectorizante acoperite cu bucăţele de oglindă se transformă astăzi în sculpturi sclipitoare, aşa cum se vede din creaţiile artistului londonez Nicolas Ginestet. Acesta a realizat o adevărată menajerie disco, care include pisici, rechini, zebre, gâşte sau găini, care se pot  agăţa de tavan, monta pe perete ori expune pe o suprafaţă plană. După ce realizează sculpturile în sine, artistul le acoperă cu mici fragmente de oglindă, care amintesc de sursa sa de inspiraţie. Artistul îşi expune lucrările pe TikTok (DiscoHeads) şi le comercializă online, în locuri ca Etsy.




     

     

  • Călătorii solo şi somn în spaţii mici: hotelurile-capsulă, trend global în turism

    Apărut în Japonia şi destinat celor care nu voiau decât un locşor fără pretenţii unde să doarmă, hotelul-capsulă, cu camere suficient de mari cât să încapă un pat, a prins la public, iar modelul de afaceri s-a dezvoltat, scrie BBC.

    Iniţial au fost construite mai multe astfel de hoteluri în Japonia, ceea ce a atras şi turişti din alte părţi ale lumii, curioşi să vadă cum se doarme într-un asemenea loc, după care modelul a fost preluat şi adaptat de alte ţări. În plus, genul acesta de unităţi de cazare se potriveşte foarte bine cu tendinţa actuală a călătoritului de unul singur, existând deja unele doar pentru bărbaţi sau doar pentru femei, pentru un plus de siguranţă.

    Unii s-au gândit să cocoaţe capsulele pe munte, undeva la înălţime, ca în cazul Skylodge Adventure Suites din Valea Sacră a Incaşilor din apropiere de Cuzco, în Peru. Alţii le-au transformat în sfere pe care le-au împrăştiat printre coroanele copacilor, cum ar fi Free Spirit Spheres de pe Insula Vancouver, din Canada, dându-le turiştilor senzaţia că plutesc printre arbori şi păsări. În China, cineva s-a gândit că pentru un somn bun e potrivită o carte şi a lansat, într-o zonă de pădure din Tonglu, din provincia Zheijang, o combinaţie de librărie, bibliotecă a comunităţii şi hotel-capsulă, compartimentele de dormit cu paturi de o singură persoană fiind amplasate printre rafturile cu cărţi. În Columbia, în apropiere de deşertul Tatacoa, cuiva i-a venit ideea să construiască Tubo Hotel, în care capsulele de dormit au fost amenajate în foste ţevi de canalizare din beton, vopsite în culori vii, iar în Japonia, un lanţ de hoteluri-capsulă, Nine Hours, le oferă oaspeţilor posibilitatea de a înregistra date despre somnul lor pentru a identifica eventuale probleme.

  • Un ceas, o regiune, o poveste de 150 de ani: cum a început legenda discretă a luxului elveţian

    2025 este anul în care marca de ceasuri de lux Audemars Piguet sărbătoreşte 150 de ani de la înfiinţare. Tradiţie este cuvântul cheie al acestei poveşti, începută de doi prieteni ceasornicari care au pus bazele unui atelier într-un sat elveţian în care această îndeletnicire era larg răspândită. Patru generaţii mai târziu, Audemars Piguet este un brand cunoscut în lumea orologeriei de lux, iar afacerea este deţinută de urmaşii fondatorilor.

    Unele regiuni sunt renumite pentru şampanie, altele pentru brânzeturi, altele pentru cine mai ştie ce. În satul Le Brassus din zona Vallée de Joux, în Elveţia, la o aruncătură de băţ de Franţa, tradiţia se leagă de ceasornicărie. O sumedenie de meşteşugari au transmis din generaţie în generaţie, timp de secole, pasinea pentru mecanismele de ceas.

    Mulţi dintre ei au dezvoltat şi afaceri în domeniu; unele ateliere produc arcuri, angrenaje, gonguri sau ciocane de lovire, în timp ce altele taie pietre mici. Cea mai cunoscută afacere se leagă de marca de ceasuri Audemars Piguet, înfiinţată în 1875 de doi tineri ceasornicari – Jules Louis Audemars şi Edward Auguste Piguet – care aveau să înfiinţeze primul atelier Audemars Piguet. Niciunul dintre ei nu ar fi putut imagina destinul extraordinar care îi aştepta pe cei doi şi pe viitoarea lor companie. 

    Edward Auguste Piguet a crescut în Crêt-Meylan, înconjurat de ceasornicari, şi-a făcut ucenicia cu un ceasornicar talentat care era, de asemenea, preşedintele instanţei din Vallée de Joux şi primar al satului. Aici, Edward Auguste a învăţat meseria la bancul de lucru, dar şi spiritul de implicare în societate. I-a plăcut atât meşteşugul, cât şi acest spirit comunitar, iar în viaţa sa le-a combinat pe amândouă, o practică răspândită în Vallée de Joux. Ca consilier local şi membru al corului din Le Brassus şi al multor altor asociaţii, el a continuat şi întărit implicarea familiei sale în viaţa publică a regiunii.

    În paralel, a continuat să practice meseria, lucrând pentru alţi ceasornicari şi pentru sine; a colaborat şi cu un prieten din copilărie, Jules Louis Audemars.

    Jules Louis Audemars s-a născut la sfârşitul lunii martie 1851, cu o lună înainte de deschiderea Expoziţiei Universale de la Londra, unde verişorul şi vecinul său Adolphe Audemars avea să stârnească o senzaţie cu un pistol mecanic de doar 5 mm lungime.

    Prima generaţie: Jules Louis Audemars şi Edward Auguste Piguet

    A 2-a generaţie: Paul Louis Audemars şi Paul Edward Piguet

    A 3-a generaţie: Jaques Louis Audemars şi Paulette Piguet

    A 4-a generaţie: Jasmine Audemars şi Olivier Frank Edward Audemars

    Jules Louis şi-a petrecut copilăria la ferma familiei, împărţindu-şi timpul între şcoală, cai şi, bineînţeles, ceasornicărie.

    Deşi născut în Le Brassus, Jules Audemars (1851-1918) se mută într-un alt sat după ce se căsătoreşte, dar în scurt timp se întoarce în satul natal şi alături de prietenul său din copilărie asamblează mecanisme de ceas cu complicaţii, continuând astfel afacerea părinţilor săi. 

    În general, marca Audemars Piguet duce cu gândul la Royal Oak (unul din cele mai renumite modele de ceas din lume), dar firma s-a făcut cunoscută iniţial prin modelele clasice, care includ şi unul dintre celele mai subţiri mecanisme manufacturate de ceasornicarii elveţieni, legendarul mecanism mecanic Audemars Piguet 1003 de numai 2,45 mm grosime.

    La sfârşitul secolului al XIX-lea, Audemars Piguet îşi producea toate componentele şi asambla fiecare ceas în interiorul fabricii. Atenţia pentru detaliile meşteşugului a permis mărcii să producă ceasuri de mână şi de buzunar extrem de complicate. În cadrul fabricii din satul italian, unde şi azi sunt produse ceasurile de lux, a fost dezvoltat primul ceas de mână cu repetiţie a minutelor din lume în 1892; mai târziu a vândut brevetul către Omega. Şapte ani mai târziu, Jules Louis Audemars şi Edward Auguste Piguet au realizat un ceas de buzunar complicat, care includea, între altele, un calendar perpetuu, un repetor de minute, un cronograf cu fracţiune de secundă.

    De-a lungul anilor, Audemars Piguet s-a consacrat în piaţa ceasuurilor de lux şi în 2023 a ajuns la o cifră de afaceri de 2,7 miliarde de dolari.

  • Mihaela Feodorof, Executive Coach şi Business Consultant, Performanceway: Metamorfoza leadershipului în mileniul III

    Răspunzând mai multor întrebări care îmi sunt adresate în diverse conversaţii de business, am integrat opiniile într-un articol despre cum evoluează leadershipul nativ în funcţie de anumiţi factori motivatori şi, nu în ultimul rând, în funcţie de valorile noastre. Deseori, performanţa este subiectul de la care se naşte o discuţie cu cei care au creat şi/sau conduc companii. Cum păstrăm vie această dorinţă de a fi azi mai buni ca ieri şi mâine mai buni ca astăzi, mai ales în era AI-ului, este o altă întrebare. Inteligenţa artificială este tot produsul omului şi al acestei dorinţe de a fi mai performant. Nevoia de a se ajuta l-a adus în paradigma de a discerne ce poate lăsa pe seama 

    AI-ului, dar şi ce nu, pentru a rămâne la fel de eficace în găsirea de soluţii. Există un exerciţiu propus de Cal Newport în volumul „Deep Work”, care te ajută să înţelegi care este plusvaloarea ta în raport cu activităţile în care alegi să te implici. Acest proces simplu se reduce la numărul de luni pe care e nevoie să le aloci pentru a forma pe cineva care să preia sarcina ta. Când numărul acestora este de 1–3/6 luni, versus 36–72 luni necesare, atunci ştii cum să-ţi faci ordine în agenda zilnică, săptămânală sau cum să aloci timpul de muncă pentru un an întreg, în raport cu obiectivele propuse. Cam aşa stau lucrurile şi cu AI-ul, o pârghie necesară şi eficientă, atât timp cât ştii unde, când şi ce exerciţiu îi atribui. Pe lângă acest instrument, sunt multe alte elemente necesare unui model de leadership eficient, la douăzeci şi cinci de ani după începutul noului mileniu. 

    Creativitatea în leadership se măsoară direct prin impactul pe care îl are în poziţionare şi în exerciţiile de eficienţă.

    Ceea ce odinioară era apreciat — de exemplu, un stil eficient printr-o organizare riguroasă — se dovedeşte astăzi a fi mai degrabă o piedică în gestionarea resurselor umane din generaţia Z, dificil de încadrat în norme, reguli, proceduri. 2025 se derulează deja ca fiind anul trecerii la un alt nivel, din punctul de vedere al modelului de lider care conduce în mod natural către performanţă. Acesta întruneşte un mix de comportamente pe care şi le-a antrenat în tot acest răstimp, devenind omul care este recunoscut ca lider. Unul dintre cele mai importante aspecte este acela al umanităţii, fără ca această latură să-i afecteze claritatea şi eficienţa în obţinerea rezultatelor. Între un lider orientat pe rezultate, mânat de ambiţie şi satisfacţia de a lăsa ceva în urmă, şi un lider orientat pe date, satisfăcut de analize profunde ştiinţific-calitative, oamenii caută să identifice liderul orientat pe relaţii sociale, care dezvoltă oameni, senzitiv, altruist, un real coechipier. Doar frânturi din acest model complex nu mai sunt suficiente pentru a motiva angajatul de astăzi. Declaraţiile emfatice şi vorbitorii carismatici au nevoie de proba vieţii pentru a fi credibili. Raportul coerenţei şi al consecvenţei răstoarnă deseori căruţa afirmaţiilor. Doar în ultimele zile am citit despre studii care demonstrau că percepţia liderilor versus a angajaţilor este substanţial diferită. De exemplu, pe tema curiozităţii — care se identifică drept o necesitate pentru dezvoltarea businessurilor — 83% dintre lideri declară că o susţin, însă doar 52% dintre angajaţi confirmă acest lucru (sursa: Hacking Work, 13 martie a.c.). Apoi, despre propria eficienţă în rolul de lider, 81% dintre aceştia consideră că o au, însă doar 43% dintre angajaţi o confirmă, aşa cum reiese dintr-un studiu aplicat pe 600 de respondenţi de către RoCoach (sursa: Business Review, 14 martie a.c.). Astfel, cred că suntem pe un drum al transformării continue a modelului de leadership eficient, care are nevoie, cu prioritate, să rămână obiectiv şi în contact cu lumea angajaţilor pe care încearcă să-i inspire şi să-i motiveze. Vorbesc de inspiraţie, care stimulează motivaţia intrinsecă, şi de motivaţie, care generează motivaţia extrinsecă.

    Inteligenţa artificială este tot produsul omului şi al acestei dorinţe de a fi mai performant. Nevoia de a se ajuta l-a adus în paradigma de a discerne ce poate lăsa pe seama AI-ului, dar şi ce nu, pentru a rămâne la fel de eficace în găsirea de soluţii.

    Analizând cu pasiune profilele umane care se regăsesc în roluri de leadership, desigur că am luat în calcul şi predispoziţia de gen. În rolurile complexe, care necesită timp şi efort susţinut, găsim atât bărbaţi, cât şi femei, fără a putea face o distincţie între capabilităţile care îi recomandă pentru aceste poziţii. În pofida faptului că în industriile tehnice regăsim mai mulţi bărbaţi, asta nu înseamnă că femeile — chiar mai puţine la număr — nu se vor regăsi în poziţii de conducere. Claritatea analizelor şi eficienţa cu care folosesc datele în luarea deciziilor este un exerciţiu fără gen, aşa cum, la fel de bine, trăirea emoţiilor şi empatia pot fi atribute ale unui lider masculin. Complementaritatea stilurilor de leadership aduce plusvaloarea echipelor de board/decizionale — aceasta este formula câştigătoare. De curând, m-am aflat într-o discuţie cu acţionarul unei companii care a împlinit deja 30 de ani de activitate. Istoricul organizaţional şi industria din care face parte şi-au pus amprenta în formarea echipei strategice, iar dorinţa proprietarului este de a asigura o dezvoltare armonioasă şi eficientă a businessului şi pentru următoarea generaţie. Modul în care ne uităm la potenţialul oamenilor şi căile de maximizare ale acestuia în acord cu obiectivele este diferenţiator. 

    Creativitatea în leadership se măsoară direct prin impactul pe care îl are în poziţionare şi în exerciţiile de eficienţă. La fel faci, la fel obţii — ştim cu toţii că este o bună măsură a standardelor, dar şi o limitare a perspectivei. Împreună altfel este mottoul meu în proiectele de transformare organizaţională prin care fructificăm, antrenând fiecare resursă de potenţial. Devenirea noastră continuă este motorul dezvoltării modelelor de leadership care obţin performanţă. Închei articolul cu o poveste reală şi proaspătă, împărtăşită de o persoană cu rol organizaţional înalt în afara ţării, care nu a pregetat nimic, ani la rând, pentru a se transforma într-un lider eficient, indiferent de contextele profesionale pe care le-a traversat. Reiau aici, sub umbrela confidenţialităţii datelor, dar cu acordul ei, cele întâmplate — o imagine care ilustrează măiestria cu care putem creşte continuu în formula de leadership firesc, natural, autentic: „Azi, doamna de la recepţie, contractor extern, o femeie aproape de pensie, dar care arată de 40 de ani, venită în XXXX din XXXXX în urmă cu 38 de ani, mi-a zis că vrea să aibă o poză cu mine. Mă ţine minte de când şi eu, şi ea eram la XXXX. A zis că mereu sunt elegantă, frumoasă şi bună şi vrea să avem o poză împreună. Că ea mai are două poze cu oamenii pe care i-a admirat: XXXX şi XXX – ambii CEO XXXX – şi acum vrea o poză cu mine. Aşa că, ne-am pozat mai devreme. E copleşitor că ea m-a pus pe acelaşi nivel cu oameni aşa de valoroşi…”

    Frumuseţea stă în ochii privitorului – este o sintagmă plăcută nouă. De această dată, o aşez în procesul de măiestrie a devenirii noastre ca lideri pentru oamenii care urmează. Oamenii care îşi merită locul printre ei.   

    Unul dintre cele mai importante aspecte este acela al umanităţii, fără ca această latură să-i afecteze claritatea şi eficienţa în obţinerea rezultatelor. Între un lider orientat pe rezultate, mânat de ambiţie şi satisfacţia de a lăsa ceva în urmă, şi un lider orientat pe date, satisfăcut de analize profunde ştiinţific-calitative, oamenii caută să identifice liderul orientat pe relaţii sociale, care dezvoltă oameni, senzitiv, altruist, un real coechipier.

  • Creştere pe piaţa asigurărilor de viaţă: creştere de 3,6 miliarde lei. De ce sunt românii tot mai interesaţi de protecţie şi investiţii

    Asigurările de viaţă au început să prindă o tracţiune tot mai mare în ultimul an, iar acest lucru se poate observa prin cea mai mare creştere de până acum a volumului de prime subscrise de asigurători, care se traduce într-un avans de aproape 21% la finalul anului 2024, până la 3,6 mld. lei. Ce atrage cel mai mult la aceste asigurări? 

    Piaţa asigurărilor de viaţă, o zonă care până de curând nu a primit o atenţie prea mare din partea populaţiei, a început să-şi arate spaţiul de dezvoltare şi potenţialul cu creşteri consistente în ultimul an. Deşi asigurările de viaţă sunt de ani de zile disponibile pentru oricine îşi doreşte o protecţie în cazul unui eveniment neprevăzut, asigurătorii au conceput între timp produse care să joace un rol mai important pe partea de economisire şi investiţie. Promovarea a fost una destul de pronunţată în rândul companiilor de asigurări, dar tracţiunea a fost mai greoaie, principalul motiv pentru care acest segment a fost lăsat deoparte fiind haosul asigurărilor RCA, dar şi nivelul de educaţie financiară. 

    După falimentul celor mai mari asigurători RCA, City Insurance şi Euroins, piaţa de profil a intrat într-o perioadă de plafonare a tarifelor, care a oferit ocazia asigurătorilor să se uite şi pe alte segmente. Astfel, strategiile pe zona asigurărilor de viaţă s-au intensificat. 

    Benjamin Turquin, CEO al BRD Asigurări de Viaţă, spune că poliţele de tip unit-linked sunt tot mai căutate, în special zona investiţională din cadrul produsului de asigurare. „Poliţele de tip unit-linked sunt tot mai căutate. Unul din motive este faptul că acest produs vine cu avantaje diferite faţă de investiţiile propriu-zise. Cel mai important beneficiu este protecţia investiţiei în cazul apariţiei evenimentului neprevăzut şi asigurat, precum şi faptul că oferă diversitate şi flexibilitate pentru opţiunile de investiţii. Astfel, oricare ar fi profilul investiţional al clientului, acesta are o paletă largă de opţiuni din care poate alege structura investiţională a produsului de tip unit-linked. Şi nu în ultimul rând, avantajul fiscal reprezintă un beneficiu important”, afirmă Benjamin Turquin.

    El a mai explicat că asigurările de viaţă cu componentă investiţională, de tip unit-linked, au menţinut o pondere substanţială în categoria asigurărilor de viaţă. „Această evoluţie arată că interesul pentru acest tip de produs şi oferta de produse au continuat să crească şi să se îmbunătăţească, răspunzând astfel exigenţelor clienţilor. Piaţa a susţinut eforturile de subscriere în acest tip de produse, majoritatea produselor de investiţii suport evoluând pozitiv”, adaugă Benjamin Turquin.

    Din perspectiva pieţei, Benjamin Turquin consideră că asigurările de viaţă ataşate creditelor au marcat o evoluţie bună anul trecut, iar aşteptarea este că, împreună cu produsele de asigurări de viaţă cu componentă investiţională, să înregistreze şi în 2025 un ritm de creştere bun. „Interesul pentru astfel de produse este în creştere de la an la an, deoarece beneficiul este reprezentat de randamente atractive într-un context securizat (asigurări de viaţă etc.). Iar BRD Asigurări şi-a diversificat în mod constant oferta, încercând permanent să ofere produse care să corespundă aşteptărilor şi nevoilor pieţei.”

    Pe această zonă a asigurărilor de viaţă ataşate creditelor, CEO-ul companiei arată că ratele ridicate ale dobânzilor au condus la intensificarea concurenţei pe piaţa creditelor, ceea ce a făcut ca asigurările ataşate creditelor, cum ar fi asigurările de viaţă şi de locinţă, să aducă un plus. „Strategia noastră de bancassurance ne-a permis anul trecut să oferim PAD gratuit pentru primul an clienţilor de credite ipotecare BRD şi condiţii favorabile pentru creditele de consum online de la BRD. Asigurarea de viaţă cu componentă investiţională a continuat să ofere randamente puternice, susţinute de ratele de dobândă favorabile. De asemenea, perspectivele fiscale pe termen lung pot favoriza produsele de asigurări de viaţă cu componentă investiţională şi datorită cadrului fiscal pozitiv pe care îl oferă România.” 

    Piaţa asigurărilor de viaţă a ajuns la finalul anului 2024 la un volum al primelor brute subscrise de 3,6 mld. lei, înregistrând cel mai mare avans de până acum, respectiv 20,5%, faţă de anul 2023. Comparativ cu anii anteriori, ponderea asigurărilor de viaţă în totalul subscrierilor din piaţa asigurărilor a început să-şi recapete semnificaţia, ajungând la 19% faţă de 17% în 2023. La finalul anului 2024, asigurările de viaţă, anuităţi şi asigurările de viaţă suplimentare reprezentau 58% din totalul subscrierilor pentru asigurări de viaţă şi au înregistrat un avans de 23% faţă de 2023, până la aproape 2,1 mld. lei. Din perspectiva asigurărilor de viaţă legte de fonduri de investiţii, nivelul a ajuns la puţin peste 1,1 mld. lei la finalul anului trecut, în creştere cu 17%, comparativ cu anul 2023 şi reprezenta 31% din totalul subscrierilor pentru asigurări de viaţă.  

  • REPORTAJ: Destinaţia de vacanţă care s-a transformat dintr-o fostă bază militară, într-un loc de evadare ascuns între stânci, nisip şi apă

    Născut din nisipuri şi strategii militare, Sharm El-Sheikh s-a transformat într-un refugiu pentru cei care vor să se scufunde în ape limpezi, să fugă de zgomotul cotidian şi, uneori, să se regăsească. Nu are istoria tumultuoasă a marilor capitale, dar are un alt fel de poveste: una despre soare blând încă din februarie, oraşe fără claxoane şi evadări care îţi dau senzaţia că ai fugit de lume, dar ai ajuns mai aproape de tine.

    În deşertul Sinai există o stâncă. (Bine, există mai multe, dar doar aceasta este celebră.) Se spune că dacă o urci, o treci şi îţi pui o dorinţă, ea se îndeplineşte. Nu ştim dacă e doar legendă sau e ceva în aerul uscat şi tăcut al locului, dar Sharm El-Sheikh are exact genul acela de energie care te face să crezi. Şi să escaladezi stânca în râsetele fotografilor aproape personali, ce te însoţesc, vrând-nevrând, într-un safari în deşert. Aici, la doar câteva ore de zbor de România, soarele e blând şi constant chiar şi în februarie, iar liniştea nu e o promisiune de marketing, ci o realitate zilnică. Un oraş tânăr, născut pe nisipul unei foste baze militare, devenit un refugiu modern – cu recifuri de corali, excursii spre Cairo şi seri fără claxoane. Uneori, asta e tot ce îţi trebuie: un drum simplu, o dorinţă şi câţiva paşi dincolo de stâncă.

    În arabă, „Sharm El-Sheikh” înseamnă „Golful Şeicului”. Un nume care, cu timpul, a căpătat şi el un soi de poezie turistică: evocă liniştea unui golf adăpostit, aflat sub protecţia unui lider, dar şi un loc de refugiu, de tihnă, de lumină. Ceea ce, de fapt, este. Oraşul s-a născut relativ recent, în anii ’80, ca parte a unei strategii turistice naţionale a guvernului egiptean. Aflat în sudul Peninsulei Sinai, pe malul Mării Roşii, între munţi arizi şi ape cristaline, Sharm El-Sheikh a fost iniţial o bază militară. Rămăşiţele acelui trecut se mai simt şi azi – la aterizare, turiştii sunt escortaţi de militari de la aeroport către ieşire, iar în unele zone ale oraşului prezenţa armatei este încă vizibilă, chiar dacă discretă.

    Dezvoltat ulterior ca staţiune turistică, Sharm a fost gândit de la început pentru relaxare – cu complexe turistice generoase, infrastructură modernă şi acces facil către cele mai spectaculoase recife de corali din zonă. Faima lui a crescut rapid. În anii ’90, a devenit o destinaţie favorită pentru turiştii europeni în căutarea soarelui în extrasezon. Apoi, un centru regional pentru conferinţe internaţionale, summituri diplomatice şi turism de lux. Astăzi, Sharm e unul dintre cele mai bine organizate oraşe turistice din Egipt – poate chiar cel mai modern – şi, totodată, unul dintre puţinele locuri în care poţi face snorkeling dimineaţa şi explora deşertul după-amiaza.

    Piramidele nu se arată treptat – te izbesc. Acolo, între apartamente şi câmpuri cu cămile, se ridică netulburate, ca şi cum nimic nu le poate atinge. În minte îţi vin toate filmele despre Egiptul Antic – cu hieroglife, faraoni, ritualuri, mistere. Şi, pentru o clipă, ai senzaţia că intri într-un portal.

    Între aburii hammamului şi luminile din Soho

    O călătorie ideală, la ieşirea din iarnă sau la începutul unei primăveri blânde, poate să înceapă cu diverse forme de relaxare – o experienţă de hammam, urmată de o plimbare în Soho Square. Şi poate nicio zi nu e mai potrivită pentru asta decât cea de după sosire, când corpul încă nu s-a adaptat la lumină, pielea la temperatură, mintea la pauză. Hammamul tradiţional, oferit în majoritatea hotelurilor din Sharm El-Sheikh, este mai mult decât un răsfăţ: e o formă de purificare fizică şi mentală. Aburii groşi, calzi, exfolierea atentă, masajul cu uleiuri aromatice – totul pare un ritual de desprindere de lumea din care ai venit. Timpul încetineşte. Se dizolvă. Iar când ieşi de acolo, cu pielea moale şi un fel de tăcere în gânduri, parcă îţi vine să nu mai spui nimic. Doar să mergi. Soho Square, aflat în apropiere de hotelurile mari, este locul perfect pentru asta – o plimbare lentă, printre lumini colorate, restaurante cu meniuri internaţionale, cafenele şi fântâni muzicale. Poate fi kitsch, poate fi reconfortant, poate fi amuzant – depinde cum vrei să îl vezi. Dar e şi o bucată vie din Sharm, cu turişti de toate vârstele, copii care aleargă, adolescenţi care fac poze, cupluri care se ţin de mână. Un fel de „oraş în oraş”, unde se amestecă parfumul Orientului cu un aer vag britanic. De altfel, hotelul în care am stat – Savoy 5* – se află chiar aici, la doi paşi de tot ce îţi poate oferi o seară relaxată: de la lounge baruri liniştite până la magazine cu suveniruri sau spectacole de muzică live. Totul se simte ca o tranziţie uşoară între iarnă şi vară, între viaţa de acasă şi viaţa „de vacanţă”. O trecere lentă, dar asumată. Şi uneori, asta e exact ce ai nevoie: să nu înceapă totul brusc. Să ai timp să simţi că eşti departe, dar că te întorci, cumva, mai aproape de tine. Iar asta a continuat, în cazul meu, şi a doua zi: am vizitat Parcul Naţional Ras Mohammed – o rezervaţie marină de renume mondial, situată la doar câţiva kilometri sud de Sharm El-Sheikh. Aici, la întâlnirea dintre Golful Suez şi Golful Aqaba, recifele de corali se întind ca nişte grădini suspendate sub apă, iar biodiversitatea este uluitoare. Îţi pui masca, te scufunzi şi, dintr-odată, intri într-o lume tăcută, intens colorată, în care plutesc pe lângă tine peşti-fluture, peşti-clovn, Napoleon wrasse, murene, peşti-leu.  Reciful este viu, în continuă mişcare, şi pare că are propria lui respiraţie – una lentă, profundă, liniştitoare. Nu ai nevoie de echipament sofisticat sau antrenament – snorkelingul e suficient pentru a te simţi parte din acest univers paralel. Pentru cei mai curajoşi, sunt disponibile însă şi sesiuni de scufundări asistate.

    Cairo şi piramidele: o zi într-o altă lume

    Sunt locuri în care ajungi şi simţi imediat că nu aparţii prezentului. Cairo e unul dintre ele – haotic, zgomotos, viu până la epuizare. Şi tocmai agitaţia oraşului face, paradoxal, ca tăcerea piramidelor să pară şi mai ireală. Dimineaţa începe devreme, cu un zbor scurt din Sharm El-Sheikh. În mai puţin de o oră, eşti într-un alt Egipt. Unul urban, dens, copleşitor. Drumul de la aeroport e o trecere printre straturi de timp – blocuri prăfuite, claxoane neîncetate, poduri care se unduiesc peste Nil. Prima oprire e chiar pe Nil – o croazieră scurtă, dar suficientă cât să simţi ritmul lent şi solemn al fluviului. Te laşi purtat de valuri şi de gânduri, cu mintea întoarsă la toate cărţile despre croaziere pe Nil, la poveşti de dragoste, spionaj şi mister. La Agatha Christie şi eleganţa decadentă a altor vremuri. Nimic nu e grăbit aici, şi totuşi, totul curge. Apoi urmează Muzeul de Egiptologie. O clădire veche, cu miros de timp. Şi cu o energie grea, tăcută. Aici vezi masca şi sarcofagul lui Tutankhamon – poate cele mai celebre relicve din lume. Strălucesc sub lumina galbenă a vitrinelor, într-o sală în care lumea merge mai încet, parcă pentru a nu deranja. E un moment de fascinaţie, dar şi de reverenţă. Istoria nu doar că se simte, ci te priveşte înapoi. Apoi, vine întâlnirea. Piramidele nu se arată treptat – te izbesc. Acolo, între apartamente şi câmpuri cu cămile, se ridică netulburate, ca şi cum nimic nu le poate atinge. În minte îţi vin toate filmele despre Egiptul Antic – cu hieroglife, faraoni, ritualuri, mistere. Şi, pentru o clipă, ai senzaţia că intri într-un portal. Timpul se dilată, soarele devine altfel şi chiar dacă în jur sunt turişti, selfie stickuri şi vânzători insistenţi, Piramida lui Keops îşi păstrează tăcerea şi măreţia. Te întrebi, inevitabil, cum s-a putut construi aşa ceva. Cu ce ştiinţă, cu ce forţă, cu ce credinţă? Şi mai ales, ce s-a întâmplat între acel moment de glorie şi prezentul de azi? Unde s-au dus misterele egiptenilor? Ce a rămas? Poate doar sentimentul că te afli într-un punct fix al istoriei. Şi că, pentru câteva ore, ai acces la el. Vizita include şi Sfinxul – enigmatic, obosit parcă, dar tot acolo. Te priveşte fără să-ţi răspundă, cu aceeaşi expresie de mii de ani. E o întâlnire care nu se uită uşor. Ziua în Cairo e epuizantă. Dar într-un mod bun. Te încarcă cu o energie diferită, una care vine din profunzimea unei civilizaţii care a construit pentru eternitate. Şi chiar dacă te întorci seara în Sharm El-Sheikh, la liniştea lui, ştii că o parte din tine a rămas acolo, între blocurile din Giza, vitrinele muzeului şi apele Nilului. Ai vizitat un miracol. Sau poate un memento. Un memento că omul poate crea lucruri care dăinuie. 

     

    1.001 de nopţi şi 1.0001 de influenceri

    Un alt fel de memento – culinar am experimentat în toate zilele petrecute în Sharm. Deşi multe resorturi din Sharm El-Sheikh oferă regim all inclusive, oraşul merită explorat şi dincolo de graniţele hotelului – mai ales când vine vorba de restaurante. De la cele pe plajă la localuri suspendate pe stâncă, Sharmul oferă o varietate de gusturi şi influenţe: egipteană, mediteraneană, libaneză, indiană, italiană sau chiar asiatică, într-o combinaţie perfectă pentru turiştii curioşi. În zona Naama Bay, poţi lua masa la Tam Tam, un restaurant egiptean clasic, cu preparate tradiţionale precum molokhia, kofta şi mix grill servite pe terasă cu vedere spre promenadă. Dacă eşti în căutare de fine dining, Rangoli – situat în incinta hotelului Movenpick – aduce savoarea bucătăriei indiene într-un decor elegant, cu vedere panoramică spre mare. Pentru sushi şi preparate japoneze rafinate, Sushi Lounge din Soho Square e o alegere populară printre turiştii tineri şi familiile cu copii. Dacă vrei ceva mai relaxat, dar totuşi autentic, încearcă El Masrien din Old Market – un restaurant simplu, frecventat şi de localnici, cu porţii generoase şi gust autentic. Iar pentru deserturi orientale – baklava, basbousa sau kunafa cu brânză – opreşte-te la Alaa El Din, o patiserie artizanală aproape de centrul vechi. Dar poate cel mai cunoscut loc – şi cu siguranţă cel mai fotografiat – rămâne Farsha Cafe. Aşezată pe o stâncă, cu vedere directă spre Marea Roşie, cafeneaua nu are nevoie de reclame – e suficient să urci în trepte printre lămpi orientale, baldachine, perne, covoare şi felinare aprinse ca-ntr-un bazar suspendat. Aici, fiecare colţ pare pregătit pentru o fotografie, iar influenceri din toată lumea vin special să surprindă apusul de pe terasa cu vedere la mare şi rămân cu multă după scufundarea soarelui în mare. Povestea locului e simplă şi poetică: un antreprenor local a construit spaţiul inspirându-se din decorurile orientale şi din filmele copilăriei – Aladdin e adesea pomenit ca reper vizual. Nimeni nu se grăbeşte, iar personalul te lasă să rămâi cât vrei, fără să simţi presiunea timpului – deşi ar avea toate motivele să o facă. La Farsha sunt cozi la intrare aproape tot timpul, turişti care vin cu ore înainte de apus, doar pentru a prinde un loc bun printre perne şi felinare.

    O reprezentare a zeiţei egiptene Sekhmet, una dintre cele mai puternice figuri din mitologia Egiptului antic.

    Scribul egiptean şezând – o figură celebră din Arta Egiptului Antic, care apare şi pe bancnota de 10 lire egiptene. 
     

    Ce rămâne la finalul excursiei? O combinaţie neaşteptată de confort, simplitate şi descoperire – într-un oraş de doar 40 de ani, dar care pare că a învăţat deja ce înseamnă răgazul. Sharm El-Sheikh nu promite revelaţii spectaculoase, ci altceva mai subtil: senzaţia că, departe de lume, ai ajuns – poate pentru prima oară în mult timp – mai aproape de tine.  

     

    Întrebări frecvente şi curiozităţi utile despre Sharm El-Sheikh

    Cum ajungi cel mai uşor în Sharm El-Sheikh?

    Sharm El-Sheikh este genul de destinaţie unde, fără escale, ai deocamdată posibilitatea să ajungi doar prin intermediul unui tour operator (eu am ajuns acolo cu tour operatorul ucrainean Join UP!, care operează zboruri directe către Sharm El-Sheikh din Bucureşti, Iaşi, Cluj-Napoca, Timişoara şi, începând din acest an, Oradea. Dacă preferi să-ţi organizezi vacanţa pe cont propriu, poţi ajunge în Sharm şi prin zboruri de linie cu escală, de obicei prin Istanbul (Turkish Airlines), Viena (Austrian Airlines) sau Cairo (EgyptAir). E o opţiune utilă dacă vrei mai multă flexibilitate, dar poate implica timpi de călătorie mai lungi şi costuri mai mari decât pachetele oferite de tour operatori.

    Ce hoteluri găseşti în staţiune?

    Sharm El-Sheikh are un portofoliu diversificat de hoteluri: de la resorturi de lux (precum Savoy 5* sau Parrotel Beach Resort 5*) la hoteluri cu aqua park, destinate mai ales familiilor cu copii sau pentru tineri dornici de distracţie.

    Când e cea mai bună perioadă să vizitezi Sharm El-Sheikh?

    Clima este caldă şi uscată tot anul. Iarna (decembrie–martie) e ideală pentru o vacanţă cu soare fără temperaturi extreme. Vara este fierbinte, dar briza mării face căldura mai suportabilă.

    Ai nevoie de viză pentru a intra în Egipt?

    Da, dar e simplu. Dacă stai doar în Sharm El-Sheikh, primeşti o viză gratuită „Sinai Only”, valabilă 15 zile. Pentru excursii în afara peninsulei, cum ar fi spre Cairo sau Luxor, ai nevoie de viză turistică – se cumpără direct la aeroport, costă 25 USD şi se plăteşte cash.

    Ştiaţi că un blister de ibuprofen costă doar 5–7 lire egiptene?

    Adică aproximativ 1 leu. Farmaciile sunt bine aprovizionate şi multe medicamente comune se pot lua fără reţetă. Totuşi, e bine să cunoşti denumirea internaţională a substanţei active.

    Ce monedă se foloseşte şi cum e mai bine să plăteşti?

    Lira egipteană (EGP). Poţi schimba euro sau dolari la faţa locului. E bine să ai numerar pentru cheltuieli mici şi bacşişuri, dar poţi plăti şi cu cardul în multe hoteluri şi magazine, deşi cursul valutar nu e întotdeauna avantajos.

    Se mănâncă bine în Egipt?

    Da. În resorturi vei găsi preparate internaţionale, dar merită să încerci şi mâncăruri locale: koshari, shawarma, falafel, humus, dulciuri arabe şi fructe proaspete. 

    Se organizează safari în deşert?

    Da, este una dintre cele mai populare excursii opţionale. Include plimbare cu ATV-ul, vizită la un sat beduin, cină în deşert şi spectacol tradiţional. Costă în jur de 30–50 de euro de persoană.

    Pot vizita piramidele dacă sunt cazat în Sharm?

    Da. Se organizează excursii de o zi spre Cairo, cu avionul. Sunt mai scumpe (circa 200–250 euro de persoană), dar includ zbor, ghid, intrare la piramide şi prânz. 

    Este Sharm El-Sheikh o destinaţie sigură?

    Aşa pare. Zona turistică este bine păzită, iar hotelurile au propriile sisteme de securitate. Excursiile se fac cu ghizi autorizaţi. Respectând regulile locale, poţi să ai parte de o vacanţă relaxată şi în siguranţă.

  • Tărâmul unde banii pot face pui sau pot dispărea brusc

    XTB a pornit la drum pentru a se transforma dintr-o casă de brokeraj într-o aplicaţie universală, la nivel global. În România, creşte deopotrivă numărul de clienţi care aleg să-şi înmulţească banii prin investiţii la bursă, dar şi apetitul lor de a investi în EFT-uri. Mai mult, dacă până nu de mult domeniul brokerajului trezea mai cu seamă interesul bărbaţiilor, România are cel mai mare număr de femei care aleg să mizeze pe tehnici de investiţii care să le sporească averea. Ce face diferenţa între câştig şi pierdere?

    „Instrumentele bursiere, mai ales cele cu levier, pot fi impresionante în ceea ce priveşte posibilitatea lor de a amplifica profiturile. Ceea ce înseamnă că, la o privire de ansamblu asupra portofoliilor clienţilor câştigători ai XTB, am putea rămâne foarte impresionaţi. Însă să nu uităm că întotdeauna probabilitatea de câştig este proporţională cu riscul de pierdere şi că, în acelaşi timp, sunt clienţi care, dacă nu abordează astfel de investiţii într-o manieră echilibrată şi foarte bine documentată, îşi asumă inclusiv riscul de a pierde toată investiţia iniţială”, general manager al XTB România.

    Tot ea adaugă că XTB este recunoscută pentru abordarea sa onestă şi prezentarea cât mai echilibrată a riscurilor investiţiilor, nu numai a beneficiilor. „XTB a militat mereu pentru transparenţă şi corecta informare a investitorilor, pentru darâmarea miturilor care susţin îmbogăţirea peste noapte sau că investiţiile sunt o joacă. Este foarte important ca investitorii să înţeleagă că investiţiile se fac responsabil şi numai după suficientă documentare prealabilă şi o completă înţelegere a instrumentelor financiare în care doreşte să investească, precum şi după înţelegerea asumată a potenţialelor riscuri”, adaugă reprezentanta companiei.

    Fondată în urmă cu mai bine de 20 de ani în Polonia, XTB este o companie fintech globală, care oferă celor care vor să facă investiţii pe bursă acces instantaneu la pieţele financiare internaţionale. Casa de brokeraj este autorizată de Autoritatea de Supraveghere din Polonia (KNF) şi înscrisă în registrele celor mai importante autorităţi de supraveghere din lume printre care şi Autoritatea de Supraveghere Financiară din România. Irina Cristescu spune că XTB este o companie creată pentru oameni, accesibilă, cu specialişti gata să răspundă oricând întrebărilor tuturor clienţilor, un veritabil one-stop shop. „Ne dorim să răsturnăm imaginea pe care o au oamenii în legătură cu o eventuală «răceală a brokerilor». Nu suntem deloc aşa.” Compania are, în prezent, peste 1 milion de clienţi la nivel global.

    „Suntem compania de brokeraj care a investit cel mai mult în România (încă din 2008) în activităţi şi resurse de educare financiară, accesibile oricărei persoane interesate de investiţii, indiferent de nivelul prealabil de cunoştinţe sau experienţă. De ce? Pentru că toţi avem visuri, obiective financiare pe termen scurt, mediu sau lung şi toţi ne dorim o viaţă mai bună. De asemenea, educaţia financiară este necesară şi esenţială pentru optimizarea personală şi creşterea calităţii vieţii oricui. Sute de webinare şi mii de materiale video sau articole sunt disponibile gratuit pe site-ul nostru”, afirmă Irina Cristescu.

    În aceste vremuri incerte, alimentate de conflictele geopolitice, de criza financiară, de instabilitatea politică sau modificările legislative, este firesc ca oamenii să îşi dorească stabilitate şi planuri financiare pe termen lung, adaugă executivul. Mulţi aceşti oameni au înţeles că planificarea inteligentă poate fi cheia pentru obiectivele financiare pe care şi le stabilesc – fie un fond de pensii generos, o locuinţă sau chiar o vacanţă. Or, aici planurile de investiţii pot reprezenta o strategie inteligentă, în special pentru cei care preferă să investească pasiv. Cu alte cuvinte, banii sunt puşi să „muncească” pentru investitor, iar această strategie despre care vorbim se poate dovedi una extrem de eficientă. „Consider că unul dintre avantajele importante ale unui astfel de instrument financiar este acela că, de fapt, planul de investiţii se adaptează la investitor, nu investitorul – chiar este unul cu experienţă sau nu – este cel care trebuie să depună efort pentru a se adapta”, declară executivul.

    CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL

  • Povestea unei familii din România care a dus călătoriile la un alt nivel şi astfel s-a născut o idee pe care au transformat-o într-o afacere profitabilă

    Andreea Maier şi soţul ei aveau peste zece ani de experienţă în accesarea şi implementarea proiectelor pe fonduri europene când au luat decizia să deschidă propriul business cu suveniruri personalizate pentru obiectivele turistice din România inspiraţi din călătoriile în care mergeau şi din care veneau de fiecare dată cu un mic obiect–amintire. Care este povestea Craftlaser şi ce aşteptări au fondatorii pentru următorii ani?

    Pentru mine şi soţul meu, călătoriile au fost mereu mai mult decât simple vacanţe – au fost experienţe care ne-au inspirat, ne-au format şi ne-au conectat cu locuri şi poveşti extraordinare. De fiecare dată când ajungeam într-un oraş nou, aveam un mic ritual: căutam un tablou metalic pe care să-l adăugăm în colecţia noastră de pe terasa casei. În timp, am realizat că nu privim doar nişte obiecte, ci retrăim momente, emoţii, locuri dragi”, povesteşte Andreea Maier, cofondatoare a Craftlaser. Aşa a apărut practic ideea de a crea un business care oferă şi în România astfel de suveniruri. 

    În 2016, lucrau amândoi în domeniul fondurilor europene, ajutând alţi antreprenori să îşi transforme ideile în afaceri când l-au întâlnit pe Adrian Samoilă, un artist talentat care crea hărţi turistice desenate manual. „Când i-am văzut lucrările, am ştiut că asta e ceea ce căutăm: o modalitate de a transforma suvenirurile în poveşti vizuale. Tot atunci, printr-o coincidenţă (sau poate un semn că eram pe drumul cel bun), am aflat că cineva din Hunedoara vindea un gravator laser. Nu era ceva ce aveam pe listă, dar am simţit că trebuie să-l luăm. Fără un spaţiu de producţie, l-am instalat în living şi acolo a început totul”. 

    Aşa a luat naştere Craftlaser – dintr-o combinaţie de pasiune, oportunitate şi multă determinare, după cum mai spune Andreea Maier.  De atunci, ea şi soţul ei au creat suveniruri personalizate pentru cele mai frumoase atracţii turistice din România, colaborând direct cu obiectivele turistice şi oferind turiştilor o modalitate autentică de a lua acasă o parte din experienţele lor. „Şi nu ne-am mai oprit. Nici din călătorit, nici din creat amintiri pentru alţi oameni”, mai spune Andreea, care alături de soţul ei în activitatea de accesare şi implementare de fonduri europene au ajutat peste 100 afaceri să intre pe piaţă şi să se dezvolte.

    La început, Craftlaser a fost un proiect pe care l-au construit în paralel cu activitatea de consultanţa pe fonduri europene, dar astăzi aceasta reprezintă doar 15% din timpul celor doi antreprenori. „Soţul meu este partea tehnică şi creativă a businessului, mereu orientat spre inovaţie şi execuţie. Eu sunt cea care dezvoltă strategia pe termen lung şi mă ocup de relaţiile cu clienţii şi colaboratorii. Învăţ continuu şi cred cu tărie în dezvoltarea personală – am urmat multiple cursuri de branding, marketing şi psihologie aplicată în business, sunt coach acreditat şi am certificare NLP. Aceste cunoştinţe mă ajută să construiesc relaţii solide, atât cu furnizorii, cât şi cu clienţii noştri”, a menţionat Andreea. 

    Pentru a gestiona eficient imaginea şi promovarea, au învăţat şi partea de fotografie şi editare vizuală. ”Deţinem propriul studio foto, unde realizăm atât fotografii de produs, cât şi conţinut creativ pentru social media”. Cei doi lucrează direct cu principalele obiective turistice din România, printre care Castelul Peleş, Castelul Corvinilor, Cetatea Alba Carolina, Castelul Bran, Cetatea de Scaun a Sucevei, Cetatea Sighişoara şi multe altele. De anul trecut şi-au extins echipa  creativă şi colaborează cu mai mulţi artişti din ţară, pentru a aduce şi mai multă diversitate în designul suvenirurilor. „Pentru noi, Craftlaser nu este doar un business, ci o misiune: să contribuim la promovarea turismului românesc prin produse de calitate, care să transmită emoţie şi autenticitate”. 

    Când au început Craftlaser, totul s-a rezumat la un singur gravator laser, cumpărat prin leasing operaţional şi instalat direct în living, pentru că nu aveam alt spaţiu. În 2019, au investit 

    într-un al doilea gravator laser, de data asta printr-un credit bancar. „A fost momentul în care ne-am dat seama că afacerea nu mai e doar un proiect pe lângă job, ci un business care creşte şi are nevoie de resurse”. În 2022, au mers şi mai departe, accesând fonduri europene pentru a achiziţiona o imprimantă UV. 

    „Asta ne-a permis să adăugăm mai multă culoare şi detalii pe produsele noastre, să ducem totul la un alt nivel”.

    Iar în 2024, au câştigat premiul în cadrul programului She’s Next (program finanţat de ING Bank, împreună cu Visa, în colaborare cu Impact Hub Bucureşti), iar cu banii primiţi şi-au extins gama de produse investindu-i într-o imprimantă pentru textile (sacoşe, tricouri, folosind din nou doar grafică creată de ei). 

    „Cea mai valoroasă resursă a noastră este partea creativă. Fiecare suvenir pe care îl creăm are la bază o grafică şi desene realizate manual. Nu cumpărăm desene generice, nu folosim imagini luate de pe internet. Fiecare obiectiv turistic pe care îl reprezentăm este desenat de la zero, într-un stil unic, care reda exact esenţa locului. Avem peste 500 de desene originale în portofoliu, fiecare creat special pentru a transforma un simplu obiect într-o amintire autentică”, a punctat ea. De altfel, cei doi antreprenori spun că investesc continuu fără să se grăbească, iar una dintre investiţiile importante o reprezintă şi oamenii. 

    Astăzi, gama de produse a Craftlaser include mai multe colecţii de magneţi de frigider, semne de carte din lemn şi plută (gravate / acuarelă), tablouri personalizate (gravate / acuarelă / canvas), brelocuri, suport de pahare şi agende de călătorie din material de plută, tablouri metalice suvenirw, căni suvenir, dar şi globuri personalizate din lemn şi urmează din iunie să lanseze şi sacoşe din bumbac. 

    Cât despre 2024, Andreea Maier spune că a fost un an definitoriu pentru ea, atât din perspectiva personală, cât şi a afacerii, iar unul dintre momentele cheie a fost vizita la Casa Albă din Washington, iar al doilea a fost participarea la programul She’s Next. 

    „Pentru 2025, avem un plan clar, unul care ne inspiră şi ne motivează zi de zi. Vrem să devenim un brand reprezentativ pentru România, un brand asociat cu turismul autentic şi cu suveniruri care spun poveşti”. Cei doi antreprenori îşi doresc să se asocieze cu alte organizaţii şi asociaţii din turism, pentru a schimba mentalităţile şi abordările în acest domeniu. „Împreună, putem pune experienţa turistului pe primul loc, putem atrage mai mulţi vizitatori şi le putem oferi amintiri unice, autentice”. 

    Un alt obiectiv pentru 2025 este să diversifice oferta de suveniruri. „În plus, vrem să devenim un partener important pentru companiile din România care doresc să ofere cadouri corporate cu adevărat speciale. Oferim acces la toate desenele şi grafica noastră originală, realizate de artişti locali, fără costuri suplimentare. Companiile pot alege din modelele deja existente pe site sau putem crea un design personalizat, care să reflecte identitatea lor – de la logo-uri la mesaje speciale”, a menţionat antreprenoarea, care vrea să transforme Craftlaser într-un brand de ţară. Iar pe termen lung planul este să crească organic, să extindă gama de produse, să integreze noi tehnici de producţie şi să diversifice oferta pentru a ajunge la tot mai mulţi turişti din diferite colţuri ale lumii. Zona corporate este iarăşi un segment pe care vor să devină un jucător important. 

    „Ne vedem, de asemenea, într-o colaborare mai strânsă cu alţi actori din turism, creând o reţea de promovare a tradiţiilor şi culturii româneşti într-un mod autentic şi inovativ. Ne dorim să colaborăm cu obiective turistice, muzeele, organizaţiile şi companiile din domeniu pentru a crea o voce mai puternică, care să pună în prim-plan experienţa turistică reală şi amintirile autentice”.   

    Andreea Maier, cofondatoare Craftlaser: „Vrem să devenim un brand reprezentativ pentru România, un brand asociat cu turismul autentic şi cu suveniruri care spun poveşti.“

    Cinci idei de afaceri de la zero

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

     

    Nonna’s Tiramisu – laborator de deserturi 

    Fondatori: Diana Şchiau şi soţul ei 

    Investiţie extensie business: 10.000 de euro 

    Investiţie estimată punct de vânzare: 30.000 de euro

    Deka Dance Academy – şcoală 

    de dans latino

    Fondator:Dorin Mocanu

    Investiţie:20.000 de euro

    Proiect adiacent: B2B Dance Festival

    Flori de Sare – salină

    Fondatoare: Raluca Chişu

    Investiţie: 30.000 de euro

    Alte proiecte: KinetoBebe (centre de recuperare pediatrică)

    Număr angajaţi KinetoBebe: 60 de terapeuţi, psihologi etc.

    Bucătăria Sportivilor – restaurant 

    Fondator: Ionuţ Munteanu

    Profil: susţinerea copiiilor cu posibilităţi reduse

    Investiţie:30.000 de euro

    Dia Buga Design – atelier de corpuri de iluminat

    Fondatoare: Diana Buga

    Anul fondării: 2016

    Plan de dezvoltare: mărirea echipei

    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero. 

    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.