BusinessMagazin

Category: Revista BM

  • Povestea tânărului care, la 31 de ani, este deja un lider în compania gigant cu afaceri uriaşe construită de familia sa în Romania şi cum crede el că poţi ajunge cel mai bun la lucrul pe care îl faci

    …spune Radu Popa, director adjunct abator, Transavia, un lider aflat la a doua generaţie într-una dintre cele mai mari afaceri antreprenoriale româneşti. De aceea, spune el, progresul necesită muncă asiduă şi dedicare zilnică, iar perseverenţa în tot ceea ce face este esenţială.

    Radu Popa

    director adjunct abator, Transavia

    Vârsta: 31 de ani

    Cifră de afaceri (2024): 1,115 mil. lei 

    Profit net (2024): 277 mil. lei

    Nr. de angajaţi (2022): 2.338

    La 31 de ani, Radu Popa este un lider din a doua generaţie a afacerii de familie Transavia. Din 2018, este director adjunct al abatorului, având un rol esenţial în gestionarea acestui sector vital al companiei. De profesie inginer în industria alimentară, cu o experienţă profesională de peste 8 ani în cadrul companiei, şi-a perfecţionat continuu competenţele profesionale şi abilităţile de leadership. Are o licenţă în Tehno-logia Prelucrării Produselor Alimentare şi un master în Sisteme de Procesare şi Controlul Calităţii Pro-duselor obţinut în cadrul USAMV. Obiectivul său principal este să aducă, spune el, plusvaloare afacerii de familie, şi să fie un pilon solid atât pentru familie, cât şi pentru echipa pe care o conduce. 

    Transavia, unul dintre cei mai mari jucători de pe piaţa cărnii de pui, a terminat anul 2024 cu o cifră de afaceri de 1,115 miliarde de lei, în creştere cu peste 10% faţă de anul precedent, arată datele de la Min-isterul de Finanţe. Pe de altă parte, profitul net al companiei din Alba s-a ridicat la 277 de milioane de lei, în creştere cu 33% faţă de anul anterior, conform calculelor ZF. De altfel, din 2015 compania nu a mai raportat niciun an de scădere a businessului, iar din 2020 profitul a crescut an de an. Compania are aproape 2.400 de angajaţi, care activează preponderent în cele 31 ferme de creştere a păsărilor şi în cele patru ferme de producţie vegetală, în fabrica de nutreţuri combinate, în cele trei abatoare de ultimă generaţie şi în fabrica de procesare a cărnii. În fermele companiei, localizate în opt judeţe din România, se produc anual peste 100.000 de tone de carne de pui. Aproximativ 30% din producţia anuală a compa-niei merge către export, în mai multe state europene şi de pe alte continente.

    Care este obiectivul de carieră pe care îl ai în prezent? 

    Obiectivul meu principal este să aduc plus-valoare afacerii noastre de familie, Transavia şi să fiu un pilon solid atât pentru familia mea, cât şi pentru echipa pe care o conduc. Îmi doresc să contribui la creşterea şi dezvoltarea durabilă a afacerii noastre, să implementez strategii inovatoare şi să ghidez echipa spre atingerea obiectivelor stabilite. Vreau să dezvolt şi să implementez strategii inovatoare care să crească continuu eficienţa noastră operaţională şi să reducă amprenta de mediu în timp ce continuăm să oferim produse sigure şi de cea mai înaltă calitate clienţilor noştri. Un alt obiectiv pe care îl urmăresc este să menţin un mediu de lucru pozitiv şi motivant pentru echipa mea, să îmi încurajez colegii să îşi dezvolte abilităţile şi să contribuie la succesul comun al afacerii noastre.

    Care sunt principalele provocări pe care le întâmpini în atingerea acestuia şi cum ţi-ai propus să le depăşeşti?

    Una dintre provocările majore este asigurarea forţei de muncă calificată şi motivată într-un mediu în care competiţia pentru talente este acerbă. Este esenţial ca echipa Transavia să fie bine pregătită şi dedi-cată, capabilă să răspundă cerinţelor tot mai exigente ale industriei alimentare şi de aceea investim constant în dezvoltarea personalului, dar şi în programe dedicate elevilor de liceu şi studenţilor, viitori lucrători în industria alimentară. O altă provocare este schimbarea continuă din industria alimentară, fie că vorbim de reglementări, de preferinţe ale consumatorilor, de evoluţii tehnologice sau inovaţii. Pentru a depăşi aceste provocări, mă informez continuu cu privire la ultimele tendinţe şi inovaţii din domeniu, colaborez cu specialişti din diverse domenii relevante şi sunt foarte atent la feedbackul clienţilor şi partenerilor noştri. Cred că este foarte important că în Transavia avem o cultură a schimbării care ne ajută să rămânem agili şi adaptabili în faţa provocărilor. În plus, în echipa mea promovez o cultură a ino-vaţiei şi îmi încurajez colegii de la abator să vină cu idei noi şi să exploreze soluţii prin care să creştem eficienţa activităţilor noastre.

    Cum arată săptămâna/ziua de lucru ideală pentru tine, în contextul actual?

    Perseverenţa în tot ceea ce fac este esenţială, iar cunoaşterea exactă a sectorului meu şi a problemelor specifice pe care le întâmpinăm este prioritară. Astfel, fiecare dimineaţă începe cu un raport detaliat pentru a identifica şi soluţiona problemele cu exactitate şi pentru a avea o imagine clară asupra situaţiei din fabrică. Un tur zilnic în abator îmi permite să cunosc exact realitatea din teren şi să rămân conectat la nevoile echipei mele şi ale afacerii noastre de familie. După programul de lucru, îmi împart timpul între familie, activităţi sportive şi hobby-uri pentru a menţine un echilibru sănătos între viaţa profesională şi cea personală. Este important pentru mine să am momente de relaxare şi recreere pentru a mă reîncăr-ca şi a fi pregătit pentru provocările viitoare.

    Cum îţi gestionezi timpul şi priorităţile într-o zi aglomerată de lucru? Ai vreo metodă sau rutină spe-cială pentru acest lucru?

    În calitate de lider, ştiu cât este de important să fiu disponibil mereu pentru colegi şi orientat către ne-voile echipei mele. Iar acest lucru înseamnă o bună gestionare a timpului şi a priorităţilor, urmarea obi-ectivelor clare şi prioritizarea sarcinilor în funcţie de importanţă şi urgenţă. Mai mult decât o rutină, buna organizare e un fel de a fi pentru mine. Planific fiecare aspect al dimineţii astfel încât să ajung la muncă pregătit şi odihnit, gata să gestionez activităţile, fără întârzieri sau scuze. Menţin o comunicare eficientă şi deleg responsabilităţi către colegi. Consider că este important ca angajaţii să găsească în mine un ex-emplu demn de urmat, aşa că sunt mereu concentrat şi dedicat soluţionării problemelor şi provocărilor zilnice. În plus, pentru mine este foarte important ca toţi colegii din echipa mea să ştie că pot veni oricând la mine pentru îndrumare şi sprijin. Ţin mult la valorile pe care le-am deprins în familie şi promovez o cultură a respectului, deschiderii şi colaborării, unde fiecare membru al echipei se simte valorizat şi susţinut în eforturile sale.

    Munca remote sau de la birou? De ce?

    Munca în domeniul producţiei cere o abordare riguroasă, la faţa locului, care necesită prezenţa fizică pentru a derula activităţile specifice. Prefer să fiu prezent în mijlocul echipei mele, să ofer suport şi în-drumare, să îmi motivez şi să îmi inspir colegii pentru a-şi atinge potenţialul maxim. Implicarea directă în activitatea de abatorizare îmi permite monitorizarea îndeaproape a proceselor, îmi dă posibilitatea să intervin rapid în cazul în care este necesar şi să vin cu soluţii inovative pentru a gestiona cât mai eficient activitatea. 

    Cum îţi dezvolţi continuu abilităţile de leadership şi management? Participi la cursuri de speciali-tate, seminare, citeşti cărţi sau ai alte modalităţi?

    Familia mea mi-a insuflat dorinţa de a învăţa şi de a evolua constant, de a aprecia şi respecta ideile şi opiniile celor din jur. Încă de la primele zile de muncă în Transavia am înţeles că progresul necesită muncă asiduă şi dedicare zilnică şi că nu există o reţetă magică prin care să devii cel mai bun peste no-apte. Aceste principii le urmez şi în ceea ce priveşte dezvoltarea mea profesională, dar mai ales în zona de leadership, unde trebuie să câştigi şi să întreţii încrederea oamenilor, să îi inspiri şi să îi motivezi ca să îşi depăşească limitele. Apreciez foarte mult diversitatea surselor de învăţare şi aplicarea lor în practică drept cheie pentru dezvoltarea mea continuă ca lider autentic şi empatic şi ca profesionist. Particip la cursuri de formare profesională pentru a-mi îmbunătăţi cunoştinţele şi competenţele, citesc articole şti-inţifice, cărţi şi materiale relevante pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente tendinţe şi practici din domeniu. Pe lângă literatura de specialitate, citesc şi beletristică, ultima carte care m-a bucurat fiind „Nostalgia” de Mircea Cărtărescu, care m-a îmbogăţit sufleteşte şi mi-a oferit o perspectivă diferită asupra aspectelor umane şi sociale. Încerc să învăţ cât de mult pot din experienţele altora, ascult cu atenţie feedbackul şi sugestiile colegilor mei şi sunt deschis la explorarea diferitelor perspective şi abordări care aduc valoare practică afacerii noastre. 

    Care este cea mai importantă lecţie pe care ai învăţat-o până acum în carieră şi cum te-a influenţat aceasta în stilul de leadership sau în abordarea muncii?

    Cea mai importantă lecţie pe care am învăţat-o în cariera mea este că succesul nu este un rezultat al hazardului sau norocului, ci rezultatul unei munci asidue, al determinării şi al perseverenţei constante, a lucrului făcut exact aşa cum trebuie. La fel ca un sportiv de performanţă, trebuie să te antrenezi zi de zi, să munceşti mult, disciplinat şi să ai şi un „antrenor” (lider) care să te susţină, să te motiveze. E nevoie de încredere în propria persoană şi în capacitatea de a lua decizii pentru a face faţă provocărilor. Şi, foarte important, în construirea relaţiilor şi a unei echipe puternice este fundamental să îi respecţi pe cei cu care lucrezi, pentru că doar aşa poţi să primeşti la rândul tău respect şi poţi primi încrederea celor pe care îi conduci. Astfel, am cultivat întotdeauna un mediu de lucru bazat pe respect reciproc, în care fiecare este valorizat şi apreciat pentru contribuţia sa.

    Cine este mentorul/persoana care te inspiră în carieră?

    Am avut privilegiul să am mentori şi modelele în familie care m-au îndrumat şi mi-au oferit sfaturi valoroase pe parcursul vieţii şi carierei mele. Valorile şi învăţăturile transmise de părinţii mei şi de cei-lalţi membri ai familiei au fost fundamentale în dezvoltarea mea ca individ şi profesionist. Exemplul lor de muncă asiduă, integritate, perseverenţă şi devotament mi-au oferit o bază solidă care îmi ghidează par-cursul în carieră şi viaţă.

    Pe lângă familia mea, caut să mă înconjor de oameni capabili, care mă inspiră, indiferent de domeniul lor de expertiză. Fie că sunt colegi de muncă, profesionişti sau, ei îmi oferă perspective noi, sfaturi valoroase şi îmi servesc ca modele de succes. Învăţ de la ei prin observaţie şi dialog, iar experienţa şi cunoştinţele pe care le dobândesc aşa mă ajută să îmi îmbunătăţesc constant abilităţile şi perfor-manţele. Sunt recunoscător pentru oportunitatea de a învăţa şi de a creşte alături alţi oameni remarca-bili care mă ajută să evoluez în carieră şi în viaţă.

    Ce hobby-uri ai şi care sunt învăţăturile de carieră desprinse din acestea?

    Sunt o fire activă, iar în timpul liber, practic golful şi am o pasiune pentru vânătoare, activităţi care îmi permit să mă relaxez şi să mă conectez cu natura într-un mod activ şi pasionat. Din ambele activităţi am învăţat cât de importante sunt răbdarea şi concentrarea pe obiectiv, planificarea şi gândirea strategică, dar şi înţelegerea faptului că eşecurile temporare sunt parte a procesului, iar învăţarea lecţiei, contin-uarea şi perseverarea sunt esenţiale pentru a avea succes.   

    BUSINESS Magazin a lansat şi anul trecut catalogul 100 TINERI MANAGERI DE TOP. Sub umbrela „Rising Stars: Cum schimbă liderii din noile generaţii businessul românesc?”, ediţia din 2024 a catalogul şi-a propus să releve faptul că liderii de afaceri din noile generaţii sunt la fel de dornici să genereze profituri ca şi generaţiile anterioare, dar nu cu orice preţ, fiind primii executivi care fac trece-rea spre o libertate şi o relaxare asumate. Radu Popa, director adjunct abator, Transavia, se numără printre cei 100 de tineri manageri pe care BM îi include la ediţia catalogului din 2024.

  • Vrei să mergi în concediu şi nu ştii unde? Iată un loc deosebit, unde poţi petrece câteva zile de neuitat şi unde au ajuns puţini români, fiind o destinaţie turistică mai puţin promovată. Se află între două lumi: una sălbatică, cu apă sărată şi valuri, cealaltă – de linişte şi verdeaţă.

    Urcarea spre vârful celei mai mari dune de nisip din Europa este o provocare în sine: 154 de trepte te aşteaptă să le înfrunţi. De la baza pădurii până sus, la creastă, e nevoie de răbdare, voinţă şi pantofi comozi. Priveliştea compensează fiecare pas: odată ajuns sus, ai oceanul Atlantic în partea dreaptă, întinzându-se nesfârşit spre orizont, şi pădurea de pini Landes în partea stângă, ca o mare verde. Dune du Pilat este un munte de nisip care merită cucerit. 

    Pe partea superioară a dunei, vântul suflă liber, nisipul îţi fuge uşor de sub picioare şi poţi merge de-a lungul crestei, între două lumi: una sălbatică, de apă sărată şi valuri, cealaltă de linişte verde. Aflat pe coasta de vest a Franţei, în apropiere de Arcachon, acest colos de nisip este o experienţă în sine, o aventură care merită fiecare pas. Această destinaţie, prea puţin cunoscută de turiştii români, se află la o oră de mers cu trenul de Bordeaux, în inima regiunii Nouvelle-Aquitaine şi poate fi ideală pentru un city break de weekend prelungit, aşa cum am tot avut în ultimul timp.  

    Cea mai uşoară cale de a ajunge aici din România este cu avionul spre Bordeaux, urmat de o călătorie de aproximativ o oră cu trenul. Eu am ales compania OUIGO – o variantă economică şi confortabilă, unde, cu o rezervare făcută din timp, biletul poate costa între 10 şi 20 de euro. Dacă alegeţi trenul, e bine să vă amintiţi că liniştea este o regulă nescrisă, respectată aproape religios. Conversaţiile sunt purtate în şoaptă, iar simplul zgomot al tastelor de laptop poate atrage priviri dezaprobatoare din partea localnicilor. Odată ajuns în Arcachon, ai la dispoziţie o varietate largă de opţiuni de cazare: hoteluri cochete cu faţade Art Deco, pensiuni de familie primitoare sau Airbnburi elegante, perfecte pentru o vacanţă liniştită. Eu am ales varianta unui Airbnb, o alegere inspirată – o casă tipic franţuzească, cu o mică piscină în curte, ideală pentru orele calde ale după-amiezei. Nu întâmplător: Franţa este ţara cu cele mai multe piscine private din Europa, iar Arcachon este una dintre destinaţiile preferate ale francezilor pentru casele lor de vacanţă. 

    Nisip cât vezi cu ochii: Se estimează că Dune du Pilat conţine aproximativ 60 de milioane de metri cubi de nisip

    Panoramă spectaculoasă: De pe creastă poţi admira atât Oceanul Atlantic, cât şi pădurea Landes, cea mai mare pădure artificială din Europa.

    Activităţi preferate: Turiştii iubesc să facă aici parapantă, să urce desculţi pe nisip sau pur şi simplu să se bucure de un apus de poveste.

    Mulţi parizieni aleg să îşi petreacă aici verile, înconjuraţi de pini, aer sărat şi nisip fin. Cu o înălţime ce poate depăşi 100 de metri şi o lungime de aproape 3 kilometri, duna este principala atracţie turistică a regiunii şi are toate motivele să fie aşa: oferă o experienţă în care natura domină complet, iar liniştea de pe creastă îţi dă senzaţia că ai ajuns pe acoperişul lumii. După o urcare, deloc uşoară, oamenii îşi iau răgaz, se aşază direct pe nisipul cald, îşi îngroapă mâinile în valurile fine de praf auriu, privesc liniştiţi spre orizont sau pur şi simplu se plimbă de-a lungul crestei, urmând poteca naturală desenată de vânt. Duna te îmbie să o străbaţi în propriul ritm – fie cu paşi lenţi, contemplativi, fie cu energia copilăriei regăsite. Unii aleargă pe versantul moale, coborând în viteză spre baza dunei, alţii se rostogolesc râzând, învolburând aerul cu nori fini de nisip. Nu m-am putut abţine şi am făcut şi eu acelaşi lucru – câteva rostogoliri rapide, uitând pentru o clipă de vârstă şi convenienţe. După aceste momente ludice, vine rândul activităţilor mai „serioase” de adult: un pahar de vin bun, o conversaţie tihnită şi privirea pierdută în apus. Un loc ideal pentru asta este La Co(o)rniche, un restaurant şi hotel de cinci stele, situat chiar lângă Dune du Pilat. Designul său, semnat de celebrul Philippe Starck, reuşeşte să integreze luxul specific francez cu spiritul sălbatic al locului. Pe terasa suspendată deasupra Atlanticului, cu vedere atât spre ocean cât şi spre pădurea Landes, poţi savura un pahar de rosé rece – alegerea perfectă după o zi de soare şi nisip.

    De la Atlantic la Pirinei, între vinuri celebre, plaje sălbatice şi patrimoniu istoric

    Nouvelle-Aquitaine, unde se află Arcachon şi Dune du Pilat, este cea mai mare regiune administrativă din Franţa, creată în 2016 prin comasarea a trei foste regiuni: Aquitaine, Limousin şi Poitou-Charentes. Numele său înseamnă literalmente „Noua Aquitanie”, o referire la vechiul teritoriu istoric Aquitania, care, în epoca romană şi medievală, era una dintre cele mai prospere şi influente regiuni ale Europei. Astăzi, Nouvelle-Aquitaine se întinde de la Atlantic până aproape de Massif Central şi de la Valea Loarei până la Munţii Pirinei, cuprinzând oraşe vibrante ca Bordeaux, Biarritz, La Rochelle sau Limoges. Regiunea este renumită pentru:

    1.Œ Plajele lungi şi sălbatice de pe Coasta de Argint (Côte d’Argent);

    2. Vasta pădure de pini Landes, cea mai mare pădure artificială din Europa;

    Ž3. Vinurile de Bordeaux, celebre în întreaga lume;

    4. Gastronomia rafinată, de la fructe de mare până la foie gras şi brânzeturi tradiţionale;

    5. Patrimoniul cultural: castele medievale, sate fortificate şi oraşe cu arhitectură Belle Époque.

    O dimineaţă în La Teste-de-Buch. Dacă vrei să simţi cu adevărat spiritul regiunii, merită să îţi rezervi o dimineaţă pentru o vizită în La Teste-de-Buch, o comună aflată la doar câţiva kilometri de Arcachon. Este locul unde turiştii sunt mai puţini, iar localnicii îşi duc viaţa de zi cu zi după ritmuri simple şi autentice. Piaţa locală de aici este o experienţă în sine: tarabe pline de roşii parfumate, brânzeturi artizanale, baghete aburinde şi, desigur, fructe de mare proaspete, aduse direct din apele golfului. La fiecare colţ de piaţă, găseşti standuri unde poţi gusta stridii deschise pe loc sau creveţi marinati în ierburi de Provence. Pentru iubitorii de gastronomie autentică, La Teste-de-Buch este un mic paradis: poţi savura un platou de fructe de mare chiar acolo, la mesele improvizate între tarabe, însoţit de un pahar de vin alb rece, sau poţi cumpăra produse proaspete pentru un picnic pe plajă, la umbra pinilor. Atmosfera este relaxată, colorată şi sinceră – fără pretenţii, doar bucuria gusturilor simple şi a conversaţiilor tihnite cu vânzătorii locali.

    Arcachon – oraşul celor patru anotimpuri

    Arcachon, locul unde se află Dune du Pilat,  mai este numit şi „Oraşul celor Patru Anotimpuri”, datorită modului în care, încă din secolul al XIX-lea, a fost împărţit în cartiere tematice, fiecare purtând numele unui anotimp: Ville d’Hiver (Oraşul de Iarnă), Ville de Printemps (Oraşul de Primăvară), Ville d’Été (Oraşul de Vară) şi Ville d’Automne (Oraşul de Toamnă). Este, astfel, o destinaţie turistică bună de vizitat indiferent de sezon, fiecare dezvăluin  un farmec aparte.

    În inima tradiţiei: Cap Ferret şi căsuţele tchanquées. Dacă ai mai mult timp la dispoziţie în Arcachon, merită din plin să dedici o zi explorării unuia dintre cele mai pitoreşti locuri de pe coastă: Le Canon sau L’Herbe, două mici sate de pescari situate pe peninsula Cap Ferret, la doar o traversare de golf distanţă de Arcachon. Dimineaţa începe bine cu o mică aventură pe apă: poţi ajunge aici cu un vaporaş de agrement care pleacă din portul Arcachon – o minicălătorie de 20–30 de minute, care îţi oferă şi o privelişte splendidă asupra golfului, asupra dunei de nisip şi asupra căsuţelor tchanquées, acele colibe de lemn suspendate pe piloni, simboluri emblematice ale regiunii. Situate în largul Île aux Oiseaux (Insula Păsărilor), căsuţele tchanquées au fost construite în secolul al XIX-lea pentru supravegherea parcurilor de stridii şi sunt astăzi protejate ca patrimoniu local. 

    Cea mai frumoasă modalitate de a le admira este să optezi pentru un tur ghidat cu barca – croazierele durează între 1 şi 3 ore şi îţi oferă privelişti spectaculoase asupra golfului şi a insulei pline de păsări migratoare. După-amiaza este perfectă pentru plimbări lente prin sătucurile pescăreşti. Aici, ai parte de culori intense: alei înguste, căsuţe vopsite în culori pastelate, grădini ascunse pline de hortensii şi terase simple, aproape de apă, unde pescarii îşi vând captura zilei. Seara, când soarele începe să coboare peste Bassin d’Arcachon, locul ideal pentru o experienţă autentică este una dintre micile cabane ostréicole – cabanele tradiţionale ale fermierilor de stridii. O cină simplă şi rafinată, în stil specific franţuzesc, este de neratat: stridii proaspăt scoase din apă, servite cu felii de pâine rustică, unt sărat şi un pahar de şampanie sau vin alb sec. Preţurile sunt prietenoase: o duzină de stridii locale costă între 10 şi 15 euro, iar atmosfera este relaxată şi lipsită de orice formalism – mesele sunt aşezate direct pe pontoane de lemn, iar în jurul tău, apusul colorează apa într-un auriu spectaculos. Acolo, în bătaia brizei, când gustul sărat al oceanului se amestecă cu aroma vinului rece, înţelegi pe deplin ce înseamnă „savoir vivre” – acel fel de a trăi simplu şi intens, caracteristic sudului Franţei.   

     

    1.Œ Ville d’Hiver este zona aristocratică şi romantică, cu vile somptuoase, alei umbrite şi arhitectură spectaculoasă, destinată odinioară celor care veneau să-şi petreacă iernile aici pentru aerul său curativ.

    2. Ville de Printemps se află spre sud-vest, aproape de plajele liniştite şi de izvoarele cu ape binefăcătoare. Este un cartier luminos, verde, ideal pentru plimbări şi relaxare în natură.

    3.Ž Ville d’Été este inima oraşului – partea cea mai animată, cu plaje largi, restaurante, promenadă şi portul turistic. Vara, aici pulsează viaţa staţiunii.

    4. Ville d’Automne este zona pescarilor şi a micilor porturi de agrement, un loc liniştit, perfect pentru a descoperi tradiţiile locale şi a savura fructe de mare proaspete.

  • Povestea tânărului din România care avea 700 de lei şi o idee: să îşi croiască singur drumul în lumea investiţiilor. Acum, la doar 23 de ani, conduce o echipă de zeci de oameni şi administrează fonduri de jumătate de milion de euro

    Rareş Gabriel Păun avea 700 de lei şi o idee: să îşi croiască singur drumul în lumea investiţiilor. În prezent, conduce o echipă de 24 de oameni la Trading Instituţional, un proiect educaţional şi operaţional de tranzacţionare financiară, şi gestionează fonduri de peste jumătate de milion de euro. Deşi are doar 23 de ani, povestea lui nu este una a norocului peste noapte, ci a unui parcurs atent planificat, clădit cu paşi mici şi o disciplină rar întâlnită la orice vârstă.

    Când i-am spus mamei că vreau să fiu antreprenor, mi-a spus că e foarte riscant”, îşi aminteşte Rareş. „Dar tocmai temerea ei m-a împins mai tare să-i arăt că este posibil.” Nu a fost o reacţie de descurajare, ci mai degrabă o grijă născută din realism, iar pentru el, o sursă de motivaţie pură, a spus într-un interviu pentru BUSINESS Magazin Rareş Gabriel Păun, în vârstă de 23 de ani, fondator al Trading Instituţional. După câteva încercări în e-commerce, a descoperit tradingul – un domeniu care, spre deosebire de vânzarea de haine, îi oferea un mediu în care matematica, analiza şi deciziile strategice contau mai mult decât orice altceva. „Nu eram pasionat de e-commerce. Nu mă regăseam. În schimb, tradingul m-a prins imediat – îmi plac cifrele, îmi place logica.”

     

    De la Excel la echipă, de la pasiune la sistem

    Pentru Rareş Gabriel Păun, succesul nu a venit peste noapte, ci a fost calculat aproape la virgulă. „Am avut o perioadă de şase-şapte ani în care am notat absolut toate cheltuielile. La final de lună ştiam exact cât pot investi”, a povestit el, adăugând că aproximativ 90% din venituri mergeau către investiţii, doar 10% spre cheltuieli personale. Abia după ce a început să genereze profituri constante a început să chel-tuie pentru el însuşi, fără să-i fie afectat bugetul de investiţii.

    Trading Instituţional a pornit din camera lui, cu o idee simplă: să împărtăşească altora ceea ce funcţiona pentru el. În primul an, în loc de 

    20 de oameni, a lucrat cu peste 300. Creşterea a fost neaşteptată şi a adus cu ea şi provocări – mai ales legate de lucrul cu oamenii. „Să învăţ să transmit eficient informaţia, să ascult toate părerile şi să nu las prejudecăţile legate de vârstă să mă afecteze – asta a fost cel mai greu”, a mai spus Rareş Gabriel Păun. Un moment de cotitură a fost aducerea primilor membri în echipă. În prezent, Trading Instituţional are o echipă de 24 de persoane şi funcţionează cu un trading floor în centrul Bucureştiului, împărţit pe depar-tamente – de la social media şi content, la echipa de traderi şi manageri de comunitate. „Un trading floor este un co-working space, un birou făcut pe un etaj, în care traderii lucrează unul lângă altul, fiecare tranzacţionând pe cont propriu. Importantă este energia care se creează între membrii trading floorului, să fie un mediu productiv, în care traderii discută şi se sprijină. Noi suntem în plină dezvoltare, echipa noastră fiind împărţită pe departamente – management,  IT, marketing, copywriting/content, contabili-tate, trading propriu-zis, departamentul de calleri. Biroul nostru se află în centrul Bucureştiului, zona Unirii.”

    Pe parcursul formării sale, Rareş Gabriel Păun a lucrat cu mentori din Letonia şi Elveţia, ultimul fiind un trader de hedge fund. „De la el am învăţat cât de mult contează mindsetul. Strategia e importantă, dar felul în care gândeşti şi acţionezi face diferenţa.” La început, a fost grăbit, a povestit Rareş Gabriel Păun, adăugând că a vrut rezultate rapide şi a plătit preţul – a pierdut zeci de mii de euro. „A fost o lecţie. Am învăţat că trebuie să construiesc lent, cu răbdare. Acum, fiecare decizie e analizată ca pe o tablă de şah.”

    Astfel, învăţând din experienţă, filosofia din spatele Trading Instituţional e simplă: realitate, muncă şi im-pact. „Nu vreau să vând iluzii cu bani rapizi. Vreau să arăt cât de complexă este piaţa, câtă disciplină cere şi cum arată un succes construit, nu mimat. În plus, vreau să cresc comunitatea, să inspir, să educ. Educaţia e totul. Fără ea, pierzi bani. Oamenii au multe prejudecăţi – unii se subestimează, alţii cred că e gambling. Dar tradingul nu e noroc, ci decizie, strategie, logică.” Deja, peste 500 de cursanţi au trecut prin programul său, iar unii au ajuns la rezultate spectaculoase – de la prime finanţări de 200.000 euro în câteva luni, până la profituri de zeci de mii generate constant. „Cei care reuşesc au experienţă, disci-plină şi îşi controlează emoţiile.”

    Pentru 2025, obiectivul este clar: dezvoltarea echipei, mai multe evenimente fizice şi extinderea inter-naţională. În următorii cinci ani, Rareş Gabriel Păun îşi vede proiectul în Miami şi Dubai, iar la orizont se conturează şi ideea unui fond de investiţii. „Ne propunem să creştem tot mai mult, să facem mai multe evenimente fizice, să ne dezvoltăm echipa, să legăm comunităţi, să ajungem la cât mai multe persoane, să oferim cât mai multe informaţii. La un moment dat mi-ar plăcea să deschidem un fond de investiţii şi ulterior să ne extindem pe piaţa internaţională. Momentan îmi doresc să creştem cât mai mult în România, iar în următorii trei ani să intrăm în SUA (Miami de exemplu) şi Dubai. Desigur, după ce ne con-solidăm în România. Vizez extinderea în Miami pentru că există loc, comparativ cu New York unde com-petiţia este uriaşă. De asemenea, în Dubai prezintă potenţial, fiind un hub de business foarte bun şi cu o taxare permisivă. Dar şi Elveţia este o opţiune.” Cât despre cei care vor să înceapă tradingul, mesajul său e direct: „Trebuie să fii sigur că vrei asta. E un drum greu, nu e o sursă de venit rapid. Să începi educaţia, să tranzacţionezi demo, să ai o sursă principală de venit şi să nu te grăbeşti. Câştigul vine cu timpul.”   

     

    Carte de vizită:

    1. Rareş Gabriel Păun a terminat Colegiul Naţional Gheorghe Şincai în 2020. Iar în 2023 a absolvit Facul-tatea de Administrarea Afacerilor în Limbi Străine (FABIZ-ASE), cu diplomă de Licenţă în Administrarea Afacerilor (BBA), Administrarea şi Managementul Afacerilor, General.

    2. În 2020 a devenit fondator al Trading Instituţional.

    3. La 15 ani, în clasa a IX-a, a aflat întâmplător despre ideea de antreprenoriat şi a început să se docu-menteze. Curiozitatea creştea, aşa că a început să urmărească antreprenori online şi, mai târziu, a intrat într-o comunitate unde a avut parte de mentori care l-au ajutat să-şi dezvolte abilităţi esenţiale precum vorbitul în public, negocierea şi gândirea strategică. 

    4. Atunci a făcut primul pas în lumea antreprenoriatului. Iar pasiunea pentru design l-a inspirat să lanseze un magazin online de haine de designer. Cu doar 700 de lei – bani adunaţi din colindat, de la bunici şi din bursa şcolară – a cumpărat o curea second-hand, pe care a reuşit să o vândă rapid cu 1.400 de lei. 

    5. În primul an a învăţat lecţii valoroase despre vânzare, negociere şi gestionarea atentă a fiecărui leu.

    De vorbă cu Rareş Gabriel Păun

    De ce crezi că educaţia în trading este importantă? Ce prejudecăţi întâlneşti cel mai des la oamenii care vor să înceapă să tranzacţioneze?

    Fără educaţie nu ajungi la rezultate, ceea ce se aplică în orice domeniu. Dacă nu eşti foarte bun în ceea ce faci şi nu ai educaţie, nu poţi să ajungi la nimic. Iar în trading educaţia este importantă pentru că fără ea cel mai probabil o să pierzi bani.  În ceea ce priveşte prejudecăţile, sunt foarte multe – mulţi oameni nu cred că pot învăţa, se subestimează, că este foarte complicat să tranzacţionezi, mulţi au frica de a pierde bani. În paralel, sunt persoane care abordează cu lejeritate, nu studiază, îşi asumă lucruri fără să aprofundeze. Iar alte persoane cred că tradingul este gambling, ceea ce este complet fals. Este o mare diferenţă – în trading nu este despre noroc, iar tu îţi alegi strategia, tu iei deciziile, tu faci probabilităţi, tu execuţi. Iar cu privire la mine există prejudecaţi privind vârsta, având 23 de ani, însă experienţa şi priceperea contează, astfel că odată ce discut cu oamenii dispare această prejudecată şi apare încre-derea.

    Ai avut peste 500 de cursanţi. Care sunt poveştile de succes care te-au impresionat cel mai mult?

    Persoane cu rezultate sunt destul de multe, dar cu rezultate excepţionale sunt mai puţine. Un exemplu este o persoană, cu multă experienţă de viaţă, mai în vârstă, care a avut cea mai rapidă evoluţie – după ce am lucrat împreună, în primele 4 luni a reuşit să ia o primă finanţare de 200.000 de euro. Iar după încă trei luni era deja la primele rezultate constante, la primele profituri, a avut o lună cu 11-12% profit, adică undeva la 28.000 euro în primele luni, ceea ce este foarte mult pentru început şi pentru această fi-nanţare. Pe el l-a ajutat foarte mult să scaleze foarte faptul că avea experienţa ca antreprenor, avea un business, ştia să lucreze cu bani, avea emoţiile reduse destul de mult. În general, în trading rezultatele vin după mult timp, este o activitate de durată. La fel, o altă persoană pe la 40-50 de ani, antreprenor, când am început să lucrăm avea experienţă în trading de 3 ani de zile, dar pur şi simplu nu avea re-zultatele dorite. După vreo 8-9 luni de când am început să lucrăm împreună a început să vadă lucrurile total diferit, să ţină o statistică detaliată, şi-a creat concepte şi o strategie proprie, iar după ce am ter-minat procesul de lucru, în următoarele 4 luni, a început să aibă profit de 24.000 euro, un rezultat foarte bun pentru România.

    Ce strategii aplici acum în trading şi cum diferă faţă de începuturile tale?

    Strategia mea în trading este bazată pe concepte instituţionale, care imită strategia folosită de bănci, faţă de început când foloseam strategia de retail. Acum mă bazez pe price section, pe logica din piaţă şi informaţii legate de ştiri.

    Ce sfat ai pentru cineva care vrea să înceapă să tranzacţioneze, dar nu ştie de unde să pornească?

    Cel mai important este să-şi dea seama dacă doreşte cu adevărat să intre în acest domeniu. Trebuie să îi fie foarte clar dacă vrea să înceapă această activitate. În plus, ar trebui să fie o activitate secundară, să aibă o sursă principală de venit pentru a putea tranzacţiona fără stres şi pentru a se controla emoţional ca să poată obţină câştiguri pe termen lung. Odată ce a decis că intră în domeniu, trebuie să înceapă să se înveţe domeniul, să studieze continuu şi uşor-uşor să înceapă tranzacţionarea demo.

    Cum îţi gestionezi timpul între trading, şcoală, echipa ta şi investiţiile imobiliare?

    Am terminat facultatea acum un an şi ceva, am 23 de ani. Am investit până acum în şapte proprietăţi şi lucrez cu un specialist în domeniu pentru gestionarea lor, ceea ce practic îmi ocupă trei zile pe lună. Partea de trading şi echipa, dar şi partea de conţinut pentru social media este mult mai complexă şi o gestionez având un program foarte strict – mă trezesc zilnic foarte devreme, apoi merg la birou unde lucrez până seara. Sunt aproape tot timpul pe grafice pe care le analizez, dar am şi calluri şi întâlniri. Am aceeaşi rutină în fiecare zi. Nu am o viaţă aşa interesantă, este multă rutină, este totul bine structurat şi organizat. Dar am învăţat să şi deleg foarte mult. Însă şi în vacanţe lucrez, am meetinguri, calluri, nu mă opresc. Mereu am programul full şi e com-plex, dar îl gestionez. 

    Pe lângă trading şi business, ce te motivează cel mai mult în viaţa de zi cu zi?

    Nu mai este despre motivaţie, eu nu mai am voie să am vreo zi în care să nu fiu motivat, pentru că o echipă mare de oameni depinde de mine, o comunitate foarte mare care depinde de mine. Dar îmi dor-esc să construiesc ceva mare, cu sute de angajaţi şi sisteme logistice complexe. În general, eu nu funcţionez pe bază de motivaţie, ci pe disciplină. Sunt zilnic la treabă, indiferent că sunt motivat sau nu sunt motivat.

    Dacă ai putea să te întorci la tine, cel de 15 ani, ce sfat ţi-ai da? Şi ce sfat ai pentru alţi tineri care vor să fie antreprenori? Ce atuuri trebuie să aibă pentru a reuşi în antreprenoriat? 

    Dacă ar fi să mă întorc la mine la 15 ani, mi-aş spune să nu îmi fie frică – mi-a fost foarte teamă că nu o să reuşesc, am avut multe limite, ceea ce mă ţinea pe loc cumva, am avut multe frici mai ales în primii trei ani. Mi-aş spune: Rareş, următorii ani să nu-ţi fie frică. Ai încredere în tine, ai încredere în deciziile pe care urmează să le iei, lucrează cu pasiune într-un mod în care să nu fie despre tine, ci despre perfor-manţă, despre proiect, despre calitate. 

    Iar dacă ar fi să dau un sfat cuiva care vrea să se apuce de antreprenoriat, i-aş spune să fie conştient că poate realiza orice. În viaţă dacă chiar îţi doreşti lucruri cu adevărat şi eşti pregătit să munceşti, să sac-rifici şi să dai tot ce se poate pentru a atinge acel lucru, se întâmplă. Orice om este capabil de orice. Diferenţa stă în mindset, cum gestionăm şi ce decizii luăm. Nu este aşa de greu să ajungi la un confort financiar. Să aibă încredere el şi să fie conştient că poate ajunge oriunde, cu orice fel de business, atâta timp cât e pasionat de ceea ce face, trebuie să aibă foarte multă încredere în sine, să aibă sete de cuno-aştere, să fie curios, să fie pasionat, să fie eficient şi să găsească metodele eficiente de a creştere, să studieze cât mai mult pentru a creşte.

    Ce antreprenor/antreprenori din România sau din alte ţări consideri tu că sunt modele de urmat şi de ce? 

    Nu am neapărat un model anume. Analizez mai mulţi antreprenori şi iau de la ei tot ce e mai bun. Oame-nii pe care îi am ca model nu sunt cunoscuţi, de exemplu hedge funderul, ultimul mentor cu care am lu-crat, din Elveţia.

    Cum vezi evoluţia pieţei de trading în România în următorii 5-10 ani? 

    Piaţa va evolua cu singuranţă, fiind din ce în ce mai mult interes pentru tranzacţionare. Va fi o continuă creştere pentru că e multă lichiditate în piaţă, e un domeniu digitalizat, cu tot mai multe persoane care vor investi, unii în mod profesionist, alţii 

    într-un mod mai simplist. Traderii vor fi din ce în ce mai buni, ceea ce va genera o competiţie foarte mare.

  • Valentin Neagu, managing director, Crosspoint Real Estate: Golful îmbină într-un mod aparte eleganţa, precizia şi provocarea strategică, oferind o experienţă unică, atât fizică, cât şi mentală

    Practicarea unui hobby, în special într-un cadru care încurajează timpul petrecut împreună, răbdarea şi spiritul de echipă, creează un teren fertil pentru încredere şi deschidere, punctează executivul. 

    Golful, prin natura sa, oferă exact cadrul despre care vorbeşte Valentin Neagu: un spaţiu relaxat, dar provocator, în care empatia, conversaţiile autentice şi înţelegerea reciprocă devin fireşti. Iar din acest tip de interacţiune, apar nu de puţine ori idei noi, parteneriate neaşteptate şi oportunităţi pe care, altfel, poate nu le-ai fi intuit într-un context strict profesional, punctează managing directorul Crospoint Real Estate. Compania pe care o conduce a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri de 12,4 milioane de lei, în creştere faţă de 2023 (11,8 milioane de lei). „În ultima perioadă, ne-am concentrat pe consolidarea echipei, prin atragerea unor profesionişti valoroşi, capabili să genereze business şi să aducă plusvaloare în departamentele office, land şi residential.

    În paralel, am continuat implementarea unei soluţii digitale pentru managementul datelor financiare. Credem cu tărie că cele mai bune decizii se bazează pe date clare, iar această platformă ne va ajuta să direcţionăm resursele companiei într-un mod cât mai eficient. Totodată, am reuşit să semnăm noi parteneriate de reprezentare exclusivă cu dezvoltatori importanţi din segmentul rezidenţial – un pas important pentru extinderea portofoliului nostru şi consolidarea poziţiei în piaţă.”

    Ce hobby aveţi şi cât timp îi dedicaţi? Când şi cum a început interesul pentru această zonă? 

    Hobby-ul meu este golful, un sport pe care l-am descoperit în anul 2000, în perioada studenţiei, în Franţa, atunci când am ales un curs opţional care avea să-mi deschidă o nouă lume. A fost o descoperire neaşteptată, dar care m-a fascinat din prima clipă – golful îmbină într-un mod aparte eleganţa, precizia şi provocarea strategică, oferind o experienţă unică, atât fizică, cât şi mentală. Chiar dacă, de-a lungul timpului, au existat perioade în care am fost mai puţin activ, mai ales în timpul pandemiei, în 2024 am revenit pe teren cu şi mai mult entuziasm. A fost o reconectare profundă cu pasiunea mea, cu natura şi cu liniştea pe care doar acest sport ţi-o poate oferi. Dacă vremea este favorabilă şi programul îmi permite, încerc să joc de câteva ori pe lună – este, pentru mine, un timp de relaxare activă, dar şi de reflecţie şi autoobservare.

    Ce corespondenţe există între acest hobby / sport şi afaceri? 

    Aşa cum se întâmplă în multe sporturi, şi în golf există două direcţii de dezvoltare: una personală, profundă – care ţine de motivaţia de a progresa în ceea ce ne pasionează şi de ritmul continuu al evoluţiei personale, indiferent dacă e vorba de succes sau eşec – şi una relaţională, care implică interacţiunea cu ceilalţi, fie că vorbim despre prietenii sau legături profesionale. Golful cere o concentrare permanentă, iar capacitatea de a anticipa este esenţială – dar trebuie ajustată constant în funcţie de realitatea jocului, de stilul partenerilor sau al adversarilor. Exact ca în afaceri. Cele 18 cupe ale unui joc de golf se parcurg într-un interval de aproximativ patru ore. Poţi începe excelent, cu un avantaj clar, dar pe parcurs pot apărea obstacole neprevăzute care schimbă complet dinamica. Nici măcar atunci nu e totul pierdut – o strategie revizuită, adaptarea la context, regăsirea concentrării şi încrederii în sine pot întoarce rezultatul în favoarea ta. Asta e, pentru mine, legătura naturală dintre golf şi business.

    Este practicarea unui hobby benefică pentru relaţiile de afaceri / pentru afacere? 

    Da, fără îndoială – mai ales atunci când vorbim despre golf, un sport care facilitează în mod natural construirea şi consolidarea unei reţele relaţionale variate şi valoroase. Este un context în care conversaţiile curg firesc, iar barierele formale dispar, permiţând oamenilor să se cunoască dincolo de titulaturi şi roluri. De foarte multe ori, această intersecţie între pasiune şi business devine un catalizator pentru relaţii de durată şi colaborări solide. Practicarea unui hobby, în special într-un cadru care încurajează timpul petrecut împreună, răbdarea şi spiritul de echipă, creează un teren fertil pentru încredere şi deschidere. Golful, prin natura sa, oferă exact acest cadru: un spaţiu relaxat, dar provocator, în care empatia, conversaţiile autentice şi înţelegerea reciprocă devin fireşti. Iar din acest tip de interacţiune, apar nu de puţine ori idei noi, parteneriate neaşteptate şi oportunităţi pe care, altfel, poate nu le-ai fi intuit într-un context strict profesional.

    Ce beneficii are hobby-ul pentru tine? 

    Pentru mine, golful este o sursă reală de bucurie, dar şi un instrument valoros de echilibru personal. Este acel tip de activitate care mă scoate complet din ritmul cotidian şi mă reconectează cu mine însumi. Îmi oferă linişte, claritate mentală şi mă ajută să-mi recentrez atenţia asupra lucrurilor care contează cu adevărat. Într-un mediu profesional adesea alert, impredictibil şi impersonal, acest timp de respiro devine esenţial pentru regenerare şi claritate decizională. 

    În plus, golful are pentru mine şi o dimensiune introspectivă – aproape terapeutică. Este un fel de barometru interior: felul în care joc reflectă, de multe ori, starea mea mentală şi emoţională din acea perioadă. Un rezultat mai puţin bun nu e doar o chestiune tehnică, ci un semnal că, poate, undeva în fundal, ceva îmi afectează concentrarea sau echilibrul interior. În acest sens, golful devine mai mult decât un simplu hobby – este un exerciţiu subtil şi constant de autocunoaştere, de ajustare şi de creştere personală.

    Există regulile aplicabile în hobby şi în afaceri? Dacă da, care? 

    În ultimii 25 de ani, am învăţat că, indiferent dacă e vorba de golf sau de afaceri, totul trebuie abordat cu bun-simţ – în sensul anglo-saxon al termenului, de „common sense”. Fie că intri într-o partidă de golf sau într-o discuţie de business, primul pas este acelaşi: să înţelegi contextul. Să te informezi despre mediul în care urmează să evoluezi, să îţi cunoşti partenerii (sau concurenţii) şi să înţelegi „terenul” pe care vei juca. Apoi vine partea de disciplină şi structură – fără ele, şansele de eşec sunt considerabil mai mari decât cele de reuşită. În ambele lumi, intuiţia e importantă, dar nu poate înlocui pregătirea riguroasă şi gândirea strategică.

    Care sunt regulile obligatorii în sport / hobby şi afaceri?

    Răspunsul este, de fapt, conţinut chiar în întrebare: indiferent că vorbim despre sport sau despre mediul de afaceri, regula de bază este aceea de a respecta regulile jocului. Şi nu doar atât – la fel de important este să-i respecţi pe cei cu care interacţionezi, fie că sunt parteneri, colegi sau chiar competitori. Atât în golf, cât şi în business, succesul de durată nu se construieşte exclusiv pe talent, fler sau noroc – oricât de importante ar fi acestea pe termen scurt. Pentru a rămâne relevant şi a performa constant, ai nevoie de o fundaţie solidă: integritate, respect pentru ceilalţi şi o conduită care inspiră încredere. 

    Credibilitatea profesională, odată câştigată, devine un avantaj esenţial. Este un atu rar, greu de construit şi uşor de pierdut, dar absolut indispensabil dacă vrei să te menţii pe termen lung într-un mediu competitiv, fie el sportiv sau de afaceri.

    Ce tip de sport / hobby nu ai practica niciodată? De ce? 

    Sunt o persoană cu un grad destul de ridicat de aversiune faţă de risc, aşa că probabil nu mă voi vedea prea curând practicând skydiving. Oricât de spectaculos ar fi, un eventual rezultat negativ ar fi… mult prea definitiv pentru gusturile mele!  

    Carte de vizită

    1. Valentin Neagu, managing director la Crosspoint Real Estate, are experienţă în investiţii imobiliare, achiziţii şi dezvoltări industriale, construindu-şi cariera la intersecţia dintre finanţe, tehnologie şi administrarea proprietăţilor.

    2. Cu o expertiză care se întinde pe mai bine de două decenii, din care zece ani în sectorul bancar – specializat în finanţarea şi restructurarea imobiliară – şi-a construit parcursul profesional în real estate-ul comercial.

    3. În prezent, în rolul său de la Crosspoint Real Estate, este dedicat promovării inovaţiei şi dezvoltării strategice, poziţionând compania ca un partener de încredere într-o piaţă aflată într-o continuă transformare.

    4. Anterior, în calitate de head of property & facility management la Globalworth România, a condus o echipă de peste 20 de profesionişti şi a gestionat un portofoliu de peste 850.000 mp de active premium din segmentul office şi industrial. Tot aici a coordonat implementarea uneia dintre cele mai avansate platforme Proptech din regiune, contribuind semnificativ la creşterea eficienţei operaţionale, a sustenabilităţii şi a performanţei ESG într-un portofoliu de 3,2 miliarde de euro.

    5. Fluent în franceză şi engleză, are experienţă profesională în România, Franţa şi Monaco.

    6. Dincolo de tendinţele pieţei şi evoluţiile tehnologice, el rămâne ferm convins că cel mai valoros activ al sectorului imobiliar sunt oamenii. O echipă puternică, susţinută de expertiză şi pasiune, reprezintă cheia atingerii performanţei şi a modelării viitorului acestei industrii.

  • „Mă motivează să iau iniţiativa şi să nu aştept ca lucrurile să se întâmple”

    …spune Gabriela Simion, General Manager, Revolut Bank UAB sucursala România. După aproximativ 20 de ani de experienţă în afaceri, a ajuns la concluzia că fericirea nu se găseşte, ci se creează – în echipă, în business şi în viaţă. Inspirată de artă, natură şi cultura japoneză, îşi propune nu doar să conducă, ci să deschidă drumuri pentru următoarea generaţie de lideri.

     

    Gabriela Simion, director general Revolut Bank UAB sucursala România, s-a alăturat echipei Revolut România în martie 2021. Este licenţiată în economie şi managementul afacerilor şi absolventă a programului Executive MBA al Kennesaw State University – Coles College of Business, Atlanta, Georgia, USA executive MBA în cadrul ASEBUSS România. Gabriela are o experienţă de peste 20 de ani în banking, ocupând poziţii manageriale C-level (ABN AMRO, RBS, Citibank, BRD, Intesa Sanpaolo). Ea şi-a descris atât viziunea profesională, cât şi aspectele personale ce îi aduc echilibrul în interviul acordat pentru suplimentul 100 CELE MAI PUTERNICE FEMEI DIN BUSINESS:

    Care este citatul cheie care îţi defineşte viziunea profesională?

    Un citat care mă ghidează în mod constant este: „Fericirea nu se găseşte, se crează.” Acest principiu îmi reaminteşte că fiecare zi este o oportunitate de a aduce un impact pozitiv în propria viaţă şi în vieţile celor din jur. Mă motivează să iau iniţiativa şi să nu aştept ca lucrurile să se întâmple, ci să îmi asum activ responsabilitatea de a crea o cultură şi un mediu de lucru în care toţi cei din echipă se simt împliniţi şi motivaţi.

    Cum arată „imaginea centrală” de pe vision boardul tău? 

    Imaginea centrală de pe vision boardul meu este un copac mare, verde, cu rădăcini adânci şi ramuri care se extind către cer. Acest copac simbolizează creşterea, stabilitatea şi interconexiunea. Mă inspiră să mă concentrez asupra dezvoltării personale şi profesionale, dar şi asupra modului în care pot contribui la creşterea şi prosperitatea echipei şi comunităţii. Această imagine îmi reaminteşte că succesul nu este un rezultat individual, ci un efort colectiv, construit pe fundaţii puternice.

    Cum îţi foloseşti influenţa şi leadershipul pentru a genera un impact social sau pentru a susţine alte femei în business?

    Consider că, prin activitatea si interacţiunile mele, pot să promovez iniţiative care susţin femeile în afaceri, cum ar fi organizarea de workshopuri şi evenimente de networking. De asemenea, mă implic activ în proiecte care vizează educaţia financiară, pentru a oferi resurse femeilor aspirante în carieră. Cred cu fermitate că sprijinul reciproc şi partajarea experienţelor sunt esenţiale în construirea unei comunităţi puternice.

    Cum îţi integrezi  valorile personale în modul în care conduci echipa sau compania? 

    Verticalitate, autenticitate şi curaj. Întotdeauna am fost un team player şi un profesionist care susţine diversitatea în echipă. Caut provocările şi îmi place să duc la bun sfârşit tot ceea ce încep, dar pentru a-mi atinge obiectivele, întotdeauna am contat pe echipă şi pe inovaţia cu valoare adăugată pentru client, generată de colaborarea în echipă. Iar la Revolut am întâlnit una dintre cele mai incluzive şi mai deschise culturi organizaţionale, care aduce împreună aproape 10.000 de talente din toată lumea, construind zi de zi unul dintre cele mai inovatoare produse din bankingul digital la nivel global.

    Ce hobby-uri sau activităţi te ajută să te relaxezi?

    Îmi place să petrec timp în natură, fie că este vorba de drumeţii, plimbări în parc sau grădinărit. Aceste activităţi mă ajută să mă deconectez de la stresul zilnic şi să îmi limpezesc mintea. De asemenea, cititul este o pasiune care îmi modelează gândirea şi îmi reîncarcă energia creativă.

    Există o carte, un film sau o piesă de artă care te-a influenţat? 

    O operă de artă care m-a influenţat profund este „Noapte Înstelată” de Vincent van Gogh. Această pictură are o forţă emoţională incredibilă, iar culorile sale vibrante şi mişcările pline de viaţă reuşesc să evoce o gamă largă de sentimente, de la melancolie la speranţă. Pentru mine, „Noapte Înstelată” simbolizează frumuseţea găsită în haosul vieţii. Van Gogh a reuşit să-şi transforme propriile sale frământări interioare în artă, iar acest lucru mă inspiră să privesc provocările nu ca pe obstacole, ci ca pe oportunităţi de a crea ceva frumos. În cariera mea, am învăţat că, în ciuda complexităţii mediului financiar, determinarea de a aduce lumină în situaţii întunecate este esenţială. Această lucrare mă încurajează să continui să caut soluţii inovatoare şi să inspir pe cei din jur să facă la fel, promovând astfel o cultură a creativităţii şi optimismului în echipă.

    Dacă ai putea să înveţi o nouă abilitate sau să explorezi un nou hobby, ce ai alege? 

    Aş alege cu siguranţă să învăţ dansul contemporan. Într-o lume atât de rapidă şi tehnologizată, am ajuns să ne pierdem în agitaţia zilnică. Dansul este o formă magică de exprimare care uneşte corpul şi sufletul, iar prin dans se pot explora emoţii şi idei într-un mod profund şi personal. În plus, cred că dansul contemporan promovează creativitatea şi libertatea individuală, valori esenţiale în orice mediu profesional. În plus, implicarea în dans mă ajută să mă deconectez de la rutina zilnică şi să îmi eliberez mintea, aducându-mi claritate şi inspiraţie. Este, de asemenea, o oportunitate de a socializa şi de a forma legături cu oameni noi, ceea ce consider esenţial în orice parcurs profesional.

    Ce loc din lume te inspiră cel mai mult şi de ce? 

    Un loc care mă inspiră profund este Japonia. Această destinaţie este plină de tradiţie, frumuseţe naturală şi un respect profund pentru istorie şi cultură. Trăsătura sa principală, armonia dintre natură şi arhitectură, îmi reaminteşte de importanţa echilibrului în viaţa personală şi profesională. Visez să o explorez pentru a învăţa din înţelepciunea japoneză, care valorizează răbdarea şi atenţia la detalii – calităţi pe care le consider esenţiale pentru succesul oricărei iniţiative în mediul de afaceri.

    Ce te motivează să continui drumul spre excelenţă în ciuda provocărilor? 

    Motivaţia mea de a continua drumul spre excelenţă este alimentată de dorinţa de a crea un impact pozitiv asupra vieţii altora. Cred cu tărie că educaţia şi mentoratul sunt chei esenţiale în dezvoltarea viitoarelor generaţii de lideri. Principiul pe care mă bazez constant este integrarea valorilor de onestitate şi respect în tot ceea ce fac. Fiecare provocare întâmpinată devine astfel o oportunitate de a învăţa şi de a creşte. Aceste valori sunt ancorele mele, care îmi oferă resursele mentale şi emoţionale necesare pentru a merge mai departe, chiar şi în momente dificile. Această abordare mă ajută nu doar să vizualizez succesul, ci şi să îi inspir şi pe ceilalţi să aspire la excelenţă.    

    Ce te motivează în fiecare dimineaţă?

    În fiecare dimineaţă, ceea ce mă motivează este dorinţa de a contribui la o lume mai bună, atât în mediul profesional, cât şi în viaţa personală. Viziunea de a inspira şi a susţine următoarea generaţie de lideri mă determină să fiu cel mai bun lider şi mentor care pot fi. Într-un domeniu atât de dinamic precum cel financiar, provocările sunt parte integrantă a parcursului. Dar am învăţat să le percep ca pe nişte oportunităţi de dezvoltare. Ce mă determină să continui este dorinţa de a lăsa o moştenire pozitivă şi de a inspira alte femei să-şi descopere şi să-şi revendice locul în leadership. Fiecare pas pe acest drum, fiecare provocare depăşită, mă face mai puternică şi mai determinată să îmi ating obiectivele.

    BUSINESS Magazin a lansat recent catalogul 100 Cele mai puternice femei din business, ediţia 2025. Ne-am propus ca în cadrul ediţiei de anul acesta a proiectului să punem accentul pe conceptul Vision Board, un instrument utilizat de liderii din întreaga lume pentru a-şi vizualiza obiectivele şi aspiraţiile. Gabriela Simion este una dintre doamnele prezente în ediţia din acest an a catalogului.

     

  • Cine este românca specializată în microbiologie, un adevărat pionier al industriei cosmetice din România, şi ce probleme a întâmpinat aceasta cu afacerea ei?

    Specialist în microbiologie, un pionier al industriei cosmetice din România, Adriana Goleanu a ales calea antreprenoriatului de peste un sfert de secol. A construit afacerea Lotus Cosmetics şi a înfRuntat tot soiul de dificultăţi, dar n-ar ezita nicio clipă să o ia din nou de la capăt, pentru că „iubeşte infinit acest domeniu”. Şi, povesteşte ea, antreprenoriatul nu înseamnă numai investiţie, cheltuială, vânzare, venit, profit, taxe interminabile. Înseamnă libertatea de a comunica într-un fel inedit cu consumatorii.

    „Nu ai voie să dormi”, în sensul figurat al exprimării – este cea mai importantă lecţie pe care a învăţat-o în antreprenoriat Adriana Goleanu, care în parcursul său a întâmpinat o gamă variată de piedici – de la cele legate de a-şi pune produsele pe rafturi până la finanţări, a ţine pasul cu legislaţia în permanentă schimbare sau chiar percepţia consumatorilor, în ochii cărora produsele de import sunt de calitate mai bună decât cele fabricate local. În ciuda momentelor în care a crezut că pierde tot ce reuşise să construiască, nu numai că a răzbit, ci are planuri de investiţii, în continuare.

    Una dintre ele – de dimensiuni mai mici prin prisma valorii de investiţie, declară antreprenoarea –  este actualizarea aparaturii de măsură şi control, actualizarea softului şi a aparatelor de skin-diagnostic din laboratorul CTC (control al calităţii). Iar cel mai mare proiect este relocarea spaţiului de producţie pe o suprafaţă mai mare şi deschiderea unui institut de beauty – de diagnosticare şi tratamente personalizate”, afirmă fondatoarea Lotus Cosmetics. Cât priveşte rezultatele financiare de anul trecut, antreprenoarea nu dă detalii, dar spune: „Aş fi vrut mai mult.

    Un profit pe măsura eforturilor, dar suntem într-o piaţă care, cumva, este insuportabil de nedreaptă. Nedreaptă pentru că, oricât de bun este un produs cosmetic românesc, încă primează produsele de import. Consumatorul trebuie să ştie că, din punctul de vedere al legislaţiei de fabricaţie, al controlului, evaluării siguranţei produsului, al ingredientelor, cosmeticele româneşti au proceduri identice cu cele ale marilor branduri internaţionale. Consumatorul mai trebuie să ştie că termenul de garanţie al produselor cosmetice româneşti este la început.” O altă dificultate – nu numai pentru Lotus Cosmetics, ci şi pentru alte firme din industrie, conform antreprenoarei – se leagă de procesul de penetrare a pieţelor externe.

    Cum a fost drumul până aici? „Dacă privesc în profunzimea amintirilor mele, pot spune că din momentul în care am descoperit, în 1980, magia fabricării produselor cosmetice, mi-am dorit şi în adâncul meu am decis să-mi scriu propriul drum în această industrie. Dorinţa s-a prefăcut în realitate în 1995 când am început să creez primele schiţe ale propriei mele linii de cosmetice. Entuziasmul, bucuria de a-mi crea propria linie de produse cosmetice a fost mai mare decât cea de a controla balanţa financiară pentru punerea în mişcare a tot ceea ce însemna producţie – vânzare”, îşi aminteşte zâmbind Adriana Goleanu. 

    Antreprenoarea spune că a ţinut cont, permanent, de noutăţile din industria producătorilor de ingrediente active şi a materiilor prime. Înainte de a formula un produs cosmetic, studiază foarte bine documentele şi cercetările ce stau la baza efectului dovedit al ingredientelor active şi le coroborează cu nevoile de îngrijire şi igienă ale consumatorilor

    Cheltuielile de la debutul afacerii au fost mari, etapizate pe măsura dezvoltării şi, ca în orice început, profitul oricât de mic sau mare ar fi fost, cerea mereu chibzuire şi reinvestire în următorii paşi de dezvoltare. „Am urmat cu sfinţenie această regulă, am reuşit în timp să achiziţionăm sediul de producţie, am reuşit să cumpărăm utilaje, să le modernizăm, să cumpărăm propria flotă, să investim în dezvoltarea laboratorului de analiză şi control.

    Pe lângă dotări, mijloace de producţie, o altă investiţie extrem de importantă a fost implicarea în studii de cercetare cu privire la evoluţia ingredientelor active, a materiilor prime, a cerinţelor şi nevoilor consumatorilor, a trendului în domeniu şi, să nu uităm, identificarea pieţelor de desfacere.” Producţia de produse cosmetice este un proiect mare, costisitor şi asumat. Asumat, pentru că un produs cosmetic trebuie să răspundă cerinţelor şi să respecte legile în vigoare. „Mai mult, consumatorilor trebuie să le oferi produse de igienă şi îngrijire care să corespundă nevoilor şi aşteptărilor lor, conform recomandărilor de pe ambalajul cosmeticelor”, punctează antreprenoarea.

    În dezvoltarea companiei, conform Adrianei Goleanu, cel mai nebunesc, dar şi decisiv pas a fost atunci când a hotărât să se desprindă de tot şi toate şi să facă ceea ce ştia mai bine. „Restul, priorităţile dezvoltării, a venit mai mult sau mai puţin ordonat. Spun asta, pentru că în acei ani de început, când balanţa cerere/ofertă era înclinată către ofertă şi consumatorul era mai mult aplecat şi dornic de produse de import decât româneşti, cucerirea unui loc pe piaţă a fost o adevărată luptă. Ambalaje competitive nu existau, designeri, nici pe departe. Produsul cosmetic românesc era eclipsat de cel de import. Conţinutul produselor cosmetice româneşti era foarte bun, însă imaginea încă amintea de epoca pe care foarte mulţi o doreau uitată.”

    Din punct de vedere financiar, un pas esenţial a fost intrarea în primul lanţ de supermarketuri, moment în care produsele au devenit mai vizibile, iar ulterior au fost căutaţi şi de alte lanţuri de retail în momentul intrării lor pe piaţa românească. Dezvoltarea lanţurilor de supermarketuri a schimbat total faţa procedurilor de vânzare, a fost începutul modernizării, dar şi al maturizării companiei ca producător.

    Important a fost şi momentul achiziţionării spaţiului de producţie. „Atunci, am avut o reducere a cheltuielilor, de la chiriaş am devenit proprietar responsabil, gestionând direct consumurile cu utilităţile, costuri care se reflectau şi se reflectă direct în preţ.”

    Antreprenoarea povesteşte că la început a mizat pe produse al căror preţ (dar nu şi calitate) era destinat pentru cei cu venituri mici – a fost o nişă în acest segment de piaţă şi mai uşor de accesat, dar nu foarte inspirat din punct de vedere al profitului. Pentru a face profit cu preţuri mici ai nevoie de volume de vânzări, dar chiar şi aşa nu e suficient pentru dezvoltare şi investiţie. „Prin urmare, eşti obligat să susţii activitatea cu alte surse – în general, linii de credit.” A pornit pe drumul antreprenoriatului cu 15 produse şi foarte repede portofoliul a ajuns la 120, vândute în magazine de profil, în Bucureşti şi ţară, cu agenţi comerciali şi firme de distribuţie şi, povesteşte Adriana Goleanu, a căutat să ofere cât mai multe produse pe care le cerea piaţa. Pe lângă şampoane, balsam, creme de tratament, apă de colonie, fond de ten, detergenţi, antigel – a realizat cam tot ce ştia să facă pe structura cererilor de atunci, a anilor ’80-95. În momentul apariţiei hipermarketurilor, registrul de produse a fost modificat pe profilul sortimentului dorit de magazin, cât şi al trendului din industrie. „În pandemie, am produs igienizanţi şi dezinfectanţi. Industria cosmetică este una evolutivă, inovativă alertă, chiar mai alertă decât cea de fashion.

    Astăzi, avem în portofoliu 74 de produse active pe lanţurile de supermarket şi eMAG, şi 15 produse pe segmentul Luxury. În martie, la Cosmoprof Bologna, am lansat o gamă nouă de dermatocosmetice – RoutinoDerm care, pentru început, are 12 produse.” O altă linie de produse create recent este şi cea dedicată animăluţelor de companie (şampoane, produse de întreţinere). Compania a lansat recent gama Natural Botulinic, creată pentru a oferi o rutină completă de îngrijire a tenului şi, spune Adriana Goleanu, „este alternativa vegană şi sustenabilă la soluţiile invazive, cum ar fi Botoxul. Ingredientele active susţin bioritmul natural al pielii, oferind un efect restructurant şi revigorant. Fiecare produs pe care l-am creat spune o poveste, o poveste despre viaţă, timp şi armonie. Gama Natural Botulinic este rezultatul pasiunii mele pentru ştiinţă şi al respectului pentru natură. Cred cu tărie că frumuseţea naturală nu e doar o alegere, ci un dialog constant între cunoaştere, inovaţie şi dorinţa de a oferi soluţii sigure şi eficiente.” 

    Antreprenoarea spune că a ţinut cont, permanent, de noutăţile din industria producătorilor de ingrediente active şi a materiilor prime. Înainte de a formula un produs cosmetic, studiază foarte bine documentele şi cercetările ce stau la baza efectului dovedit al ingredientelor active şi le coroborează cu nevoile de îngrijire şi igienă ale consumatorilor. „La elaborarea unei reţete de produs am mare grijă ca funcţia de produs să fie susţinută de ingrediente atent studiate şi selecţionate pe criterii ştiinţifice. De exemplu, pentru o cremă hidratantă, antirid, de noapte sau de zi, caut să folosesc mai multe ingrediente active ale căror acţiune sinergică şi cumulativă fac ca produsul să fie potrivit pentru consumator.”

    În opinia Adrianei Goleanu, piaţa produselor cosmetice a evoluat foarte frumos, în sensul că oamenii au realizat că folosirea produselor cosmetice este necesară pentru menţinerea sănătăţii lor şi pentru conturarea frumuseţii. Oamenii au înţeles că folosirea un produs cosmetic nu este un moft, ci o necesitate. Accesul la informaţii a fost şi este o sursă bună de învăţare şi selectare în orice domeniu.

    Astăzi, când circulaţia informaţiei este atât de rapidă, când progresul tehnologic este de mare ajutor în fabricarea produselor cosmetice, în testarea şi diagnosticarea pielii sau a părului, putem vorbi despre produsele cosmetice personalizate pe tipuri de probleme identificate, pe tipuri de efecte, pe vârstă şi, nu în ultimul rând, de produse cosmetice strict personalizate. „Faci un skin-diagnostic şi îţi comanzi exact produsul destinat rezolvării problemei tale. Putem defini şi alege o rutină cosmetică începând de la întrebările: de ce, pentru ce, când, cum, cât şi ce aleg? Când mă gândesc la acest lucru, realizez cât de mult iubesc ceea ce fac, cât de mult îmi iubesc meseria. Viitorul, aşa cum îl privesc eu şi prin prisma AI, pot spune că este unul promiţător. Toţi ne dorim să fim tineri, frumoşi şi, mai presus de orice, sănătoşi. Eu cred că bătrâneţea tegumentară sau organică este o boală şi sunt multe soluţii pentru a o trata. Mai cred că tinereţea vine din interior şi trebuie întreţinută din exterior!”, conchide Adriana Goleanu.   

     

    Carte de vizită

    1. Adriana Goleanu, specialist în microbiologie, un pionier al industriei cosmetice din România, a făcut parte din echipa care a pus bazele primului laborator modern de microbiologie cosmetică în anii ’80.

    2. Studiile sale au început la Universitatea Pierre et Marie Curie din Paris şi au continuat cu Facultatea de Biologie din Bucureşti. Ulterior, a petrecut 14 ani la Miraj, cea mai modernă fabrică de produse cosmetice din România la acea vreme. Miraj a contribuit la formarea unei expertize solide în controlul calităţii şi formularea produselor.

    3. În 1995, Adriana Goleanu a fondat Lotus Cosmetics cu dorinţa de a lăsa în urmă o moştenire bazată pe cunoştinţele sale de biologie şi biochimie.

     

    De vorbă cu Adriana Goleanu

    Care sunt cele mai importante decizii pe care le-ai luat de-a lungul timpului?

    Decizii au fost multe, dar cea mai importantă a fost cea de a-mi responsabiliza angajaţii, de a-i face să iubească şi să respecte produsele noastre, să înţeleagă că suntem o familie, că munca şi atenţia lor este nevoie să fie de calitate.

    Care au fost cele mai mari dificultăţi cu care te-ai confruntat de-a lungul timpului? Cum le-ai depăşit?

    Producţia este grea, dar vânzarea şi mai grea.

    Munca de a convinge un buyer că produsul tău este bun, că este nevoie de el pe raft, că este competitiv în raport calitate/preţ, că răspunde nevoilor unui segment de consumatori este, de cele mai multe ori, emoţionant de grea. Spun emoţionant, pentru că nu de multe ori, după o întâlnire de contractare fie eram în al nouălea cer de fericire, fie durerea nereuşitei era aşa de copleşitoare, încât mă sufocam. Retrăiesc şi acum cu strângere de inimă acele momente. Dar şi mai greu de suportat este avalanşa de întrebări ce-ţi inunda mintea – ce am greşit, de ce nu am convins, ce fac cu angajaţii, trebuie să le asigur salarii, taxele au crescut, preţurile la materii prime au crescut, îmi trebuie vânzare mai mare.

    „Ce fac?” este întrebarea la care trebuie găsit urgent răspunsul. Şi, ulterior, de pus în practică soluţia. Tot urgent.

    Care sunt cele mai importante lecţii pe care le-ai învăţat în antreprenoriat?

    În primul rând, că „nu ai voie să dormi”, apoi nu ai voie să spui că tu ştii totul. E obligatoriu să cunoşti legislaţia ce implică bunul mers al afacerii, să cunoşti şi să apelezi cât se poate de mult la programele de susţinere antreprenorială derulate de ministerele economiei, dezvoltării şi fondurilor europene. Ceea ce regret cel mai mult este faptul că nu am avut din şcoală sau din facultate o educaţie minimă antreprenorială. Această educaţie făcută din mers este de cele mai multe ori greoaie şi poate cu lipsuri!

    Ar fi excelent ca programa de liceu să cuprindă şi ore de antreprenoriat.

    A fost vreun moment în dezvoltarea afacerii când ai avut impresia că nu o mai poţi scoate la capăt? Ai regretat vreodată că ai mizat pe antreprenoriat?

    Ooo, da. Momente când am crezut că totul se prăbuşeşte. În astfel de clipe mă întreb ce aş face şi ce aşteptări aş avea dacă m-aş afla în prima zi de producţie şi de vânzare. După aceste întrebări, reuşesc să privesc mai cu încredere şi speranţă totul.

    Antreprenoriatul mi-a dat libertatea de a formula, inova produse cosmetice aşa cum eu le-am gândit prin prisma profesiei mele de biolog cu specializare în biochimie. Antreprenoriatul nu înseamnă numai investiţie, cheltuială, vânzare, venit, profit, taxe interminabile. Înseamnă libertatea de a comunica într-un fel inedit cu cei cărora te adresezi prin codul CAEN ales. Antreprenoriatul înseamnă să laşi ceva în urma ta.

    Dacă ai fi din nou în momentul T zero, ai alege acelaşi domeniu?

    Categoric! Iubesc la infinit acest domeniu.

    Cred că tot ceea ce fac mă reprezintă, este modul meu de a mă exprima, de a comunica şi mă bucur când văd că mai sunt şi alţii care-mi împărtăşesc dragostea de a crea frumos pentru suflet şi chip. În plus, nu mă sperie concurenţa, ştiu că generează calitate, mă obligă să creez şi mai mult calitate. În România, istoria a arătat că industria produselor cosmetice a fost un brand de ţară şi aşa trebuie să rămână!

    Nu uitaţi, „dragostea de frumuseţe este Gust, crearea de frumuseţe este Artă” (Ralph Waldo Emerson).

    Trei generaţii, aceeaşi poveste. Antreprenoarea Adriana Goleanu, alături de fiica sa, Ana Maria Goleanu, implicată în conducerea firmei şi mama sa, Maria Niculescu care i-a oferit sprijin permanent

  • Povestea omului născut la o fermă, într-o familie cu nouă fraţi, care a construit unul dintre cele mai mari lanţuri hoteliere din lume. Cu ce se ocupa firma la începuturi, de fapt?

    În spatele celui mai mare lanţ hotelier din lume se află povestea unui bărbat născut într-o fermă din Utah, care a crescut învăţând rigoarea muncii şi puterea credinţei. Prima afacere a pornit-o de la o idee simplă: băuturi reci vara şi mâncare caldă iarna. Cum s-a transformat aceasta în una dintre cele mai mari reţele de ospitalitate din lume?

    John Willard Marriott, cunoscut mai ales ca J. Willard Marriott, s-a născut în 1900 într-o familie mormonă modestă, cu nouă copii. De mic, a muncit cot la cot cu părinţii pe plantaţia de sfeclă de zahăr şi a vândut lămâiţă în sat pentru a-şi cumpăra haine de şcoală. Lecţia antreprenoriatului a învăţat-o în câmp, nu în sălile de clasă. După ce a absolvit Universitatea din Utah, a plecat cu doar câteva sute de dolari în buzunar spre Washington, D.C., unde a deschis, în 1927, un mic stand de root beer (băutură carbogazoasă din extracte de plante). Dar gândea deja dincolo de paharul de bere fără alcool: voia să ofere o experienţă completă. Aşa a apărut Hot Shoppe, un local care servea rapid mâncare caldă la preţuri accesibile.

    Afacerea a crescut repede, iar în anii ’30, Marriott semna primul contract de catering cu compania aeriană Eastern Airlines – o mişcare vizionară care a transformat firma într-un actor important pe piaţa serviciilor alimentare. În 1957, la 57 de ani, Marriott a deschis primul său hotel, Twin Bridges Motor Hotel, în Arlington, Virginia. „N-am avut niciodată un plan să intru în hoteluri”, avea să spună mai târziu, „dar am avut întotdeauna un plan să urmez oportunităţile”. Hotelul avea 365 de camere şi punea accent pe curăţenie, confort şi predictibilitate – lucruri care, la acea vreme, nu erau garantate în industria ospitalităţii.

    Ce l-a făcut diferit pe Marriott ca antreprenor? Era obsedat de detalii – inspecta camerele, verifica mâncarea, testa personalul. Credea în leadershipul prin exemplu – nu cerea niciodată ceva ce el nu era dispus să facă. Era, de asemenea, un pionier al culturii organizaţionale – spunea mereu că „angajaţii mulţumiţi creează clienţi mulţumiţi”. A încurajat inovaţia prudentă – primul hotel a avut aer condiţionat în toate camerele, un lux rar în anii ’50. În 1964, a predat frâiele afacerii fiului său, Bill Marriott Jr., dar a rămas activ în conducere până la moartea sa, în 1985. Sub conducerea ambilor, compania a evoluat de la o afacere de familie la o multinaţională prezentă în peste 130 de ţări, cu branduri de la lux (Ritz-Carlton, St. Regis) la economy (Courtyard by Marriott, Moxy). În al treilea trimestru din 2024, Marriott International a raportat venituri totale de 6,26 miliarde de dolari şi un profit net de 584 de milioane de dolari, în scădere cu 22% faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent, în principal din cauza cererii mai slabe din China şi a unui sezon estival mai temperat în SUA. Totuşi, EBITDA ajustat a crescut la 1,23 miliarde de dolari, semn că structura operaţională rămâne solidă. Venitul pe cameră disponibilă (RevPAR) a înregistrat o creştere globală de 3%, cu 5,4% în pieţele internaţionale şi 2,1% în SUA şi Canada. Compania a adăugat aproximativ 16.000 de camere în portofoliu în acest trimestru, ajungând la un total de peste 9.100 de proprietăţi şi 1,675 milioane de camere la nivel global. În primele nouă luni ale anului, Marriott a returnat acţionarilor 3,9 miliarde de dolari prin dividende şi răscumpărări de acţiuni, demonstrând o capacitate puternică de generare a cashflow-ului chiar şi într-un context global volatil. Brandul Marriott este prezent în România din anul 2000, când a fost inaugurat JW Marriott Bucharest Grand Hotel, marcând prima apariţie a lanţului în ţară. Situat în centrul Bucureştiului, hotelul oferă 402 camere şi suite, fiind recunoscut pentru facilităţile sale de lux, inclusiv restaurante, spa, centru de fitness şi un cazinou. 

    Traducere şi adaptare: Ioana Matei

    Surse: Marriott International – About Us, J.W. Marriott Biography – Marriott Heritage, The New York Times – J.W. Marriott Sr. Obituary, Forbes Company Profile – Marriott International, Wikipedia – J. Willard Marriott.

  • Rezervări pentru mers pe jos

    După ani şi ani în care s-au dotat cu maşinuţe speciale care să plimbe jucătorii unde aveau treabă pe teren, diverse cluburi de golf încep să le refuze acestora accesul la respectivele vehicule, punându-i să se deplaseze pe picioarele lor, scrie Wall Street Journal. Acestea promovează binefacerile mersului pe jos, iar iniţiativa lor a fost bine primită după pandemia care a forţat oamenii să stea prea mult în casă, lista de aşteptare la unele cluburi fiind lungă de mai bine de un an. Bineînţeles, cine optează să se deplaseze pe propriile picioare pe terenul de golf nu trebuie să se chinuie să-şi care echipamentul dacă nu doreşte, având la dispoziţie genţi tot mai uşoare şi cărucioare de golf, mai ales din cele electrice care, cu ajutorul unei telecomenzi, pot fi puse să meargă înaintea sau în urma utilizatorului.


     

     

  • Refugiu la fermă

    O vacanţă la ţară nu presupune neapărat o reducere a nivelul de confort cu care sunt obişnuiţi turiştii, după cum încearcă s-o demonstreze o serie de ferme din Marea Britanie, scrie Financial Times. 

    Astfel, proprietarii unei ferme din Shepton Mallet, Somerset, Pennard Hill, care ofereau spaţiu de glamping pe perioada festivalului Glastonbury, s-au gândit să extindă oferta pentru cei care vor un sejur mai lung. Aceştia au transformat un vechi şopron pentru tractoare într-un spaţiu de luat masa, au instalat corturi sferice în copaci şi au construit o cabană ascunsă în pădure, precum şi câteva căsuţe pe proprietatea lor. La Maghera, în Irlanda de Nord, un arhitect, Patrick Bradley, s-a gândit să folosească în scop turistic ruinele unei case de piatră de secol XIX care i-a aparţinut unui străunchi, Barney. Acesta a construit o casă modernă în consolă, cu ferestre foarte mari şi a transformat fostul domiciliu al taurului într-un spaţiu de cazare, creând astfel Barneys Ruins. Wraxall Yard din Lower Wraxall, Dorset este o fermă adaptată şi accesului celor în scaun cu rotile, spaţiile de cazare fiind împărţite în cinci căsuţe cu un singur nivel. Ferma este dotată şi cu livadă, iar turiştii sunt duşi la plimbare în grup organizat, unde li se prezintă păsări, plante şi animale din zonă. La o veche fermă din apropiere de Bridport, în Dorset, a fost amenajat de noii proprietari complexul Louma, cu dormitoare elegante pentru turişti, grajduri şi hambare restaurate şi căsuţe de ciobani. Ferma, ca şi multe altele deschise turiştilor, funcţionează în continuare, oaspeţii putând hrăni animalele sau aduna ouă din cuibar, merge în plimbări în pădure sau la stupii de albine, ori alege să se relaxeze în hambarul de welness, dotat cu piscină, unde au parte şi de şedinţe de yoga sau masaj.

  • Peisaj de carte

    Când cărţile nu mai sunt dorite de cititori, se bucură altcineva să le primească. Un artist canadian stabilit în Brazilia, Guy Laramée, preia cărţi vechi de care lumea doreşte să scape şi le foloseşte pentru proiectul său „Bookwork”, prin care le transformă în sculpturi ce amintesc de peisaje montane sau de bucăţi de stâncă. Acesta îndepărtează coperţile şi sculptează în cărţi cu ajutorul unui jet de apă cu presiune mare, dând apoi forma finală creaţiilor sale după ce s-a uscat hârtia, şi astfel apar stânci sau culmi împădurite de munţi printre altele. Ultima serie de lucrări, intitulată „Livros”, are ca material cărţi care au fost înainte de utilizarea la proiectul artistic enciclopedii sau dicţionare.