Category: Revista BM

  • Trenurile Chinei: Când vine vorba de propriul comerţ cu Europa, Beijingul nu mai este prieten cu Moscova

    Diplomaţilor şi oficialilor de top chinezi le place să descrie cooperarea dintre China şi Rusia ca fiind „spate în spate, umăr la umăr”, „strategică”, pentru protejarea intereselor ambelor ţări, pentru promovarea dezvoltării şi revitalizării ambelor ţări. Dar când se ajunge la preocupările Chinei faţă de exporturile sale în Europa, superputerea asiatică ar vrea ca mai degrabă să nu depindă de noua ei cea mai bună prietenă. Şi are grijă ca acest lucru să nu se întâmple. 

    În decembrie anul trecut au început oficial lucrările la o cale ferată de mai multe miliarde de dolari care trece prin Kîrgîzstan şi Uzbekistan pentru a lega China mai strâns de Europa, ocolind Rusia, scrie The Economist. Pentru China, importanţa legăturii ar putea creşte dacă escaladarea războiului comercial al preşedintelui Donald Trump îi va limita accesul la pieţele din America. Iar China vinde deja mai mult Uniunii Europene decât Americii. Crize cum sunt cele provocate de războiul din Ucraina şi atacurile asupra vapoarelor din Marea Roşie au lovit componentele centrale ale planurilor Chinei pentru o infrastructură globală mai bine conectată şi forţează Beijingul să-şi reconfigureze rutele comerciale. Dacă aceste lucruri ar ajuta China într-un viitor război cu America, de exemplu pentru Taiwan, este mai îndoielnic. Discuţiile despre construirea noii linii de cale ferată au început acum aproape 30 de ani. Dar hotărârea de a pune în practică ideea s-a consolidat numai după ce Rusia a invadat Ucraina în februarie 2022. Înainte de aceasta, principalele legături feroviare ale Chinei cu Europa treceau prin nord, prin Rusia, şi adesea prin Kazahstan. Războiul a îngreunat această rută: expeditorii europeni, preocupaţi de siguranţă şi de creşterea costurilor asigurărilor, au început să o evite. 

    Sancţiunile au afectat capacitatea Rusiei de a menţine funcţionale liniile de pe teritoriul său, mărind timpul de tranzit. De aceea, companiile de transport de marfă au început să evite rutele prin Rusia. S-au reorientat spre porturile Kazahstanului de la Marea Caspică, pe ruta „transcaspică” sau sudică, cunoscută şi sub numele de Coridorul de Mijloc. Legarea reţelei de trenuri a Chinei de cele ale Kîrgîzstanului şi Uzbekistanului ar oferi o altă rută şi mai scurtă de tipul Coridorului de Mijloc către Europa. În iunie 2024, guvernul chinez a ajuns la un acord cu cele două ţări cu privire la modul în care poate fi realizată ruta de 520 km. Chinezii nu le-au întors spatele ruşilor. Ei văd Rusia ca pe o componentă cheie a iniţiativei lor globale de construire a infrastructurii Belt and Road, care ajunge departe în vest, de la un capăt la altul al Uniunii Europene şi în Marea Britanie. Iniţiativa  a fost lansată de Xi Jinping în 2013, la un an după ce a devenit liderul Chinei. Unul dintre motive a fost acela de a crea legături feroviare cu Asia Centrală şi Rusia din motive de securitate: ţările de acolo puteau furniza energie şi materii prime în cazul unui război cu America. Acum, entuziasmul Chinei pentru Coridorul de Mijloc are la bază comerţul: exporturile alimentează creşterea economică a Chinei, care îşi pierde din viteză. 


    Discuţiile despre construirea noii linii de cale ferată au început acum aproape 30 de ani. Dar hotărârea de a pune în practică ideea s-a consolidat numai după ce Rusia a invadat Ucraina în februarie 2022. Înainte de aceasta, principalele legături feroviare ale Chinei cu Europa treceau prin nord, prin Rusia, şi adesea prin Kazahstan. Războiul a îngreunat această rută: expeditorii europeni, preocupaţi de siguranţă şi de creşterea costurilor asigurărilor, au început să o evite. Sancţiunile au afectat capacitatea Rusiei de a menţine funcţionale liniile de pe teritoriul său, mărind timpul de tranzit.


    Rutele prin Rusia rămân artere vitale pentru mărfurile chineze, inclusive pentru utilaje pentru producătorii ruşi de arme. De la invazia Ucrainei, comerţul feroviar dintre China şi Europa a scăzut, dar cel dintre China şi Rusia a crescut. Însă conexiunile feroviare alternative cu Europa oferă un acces mai rapid la pieţele continentului pentru mărfuri sensibile la timp, o şansă de a stimula influenţa chineză în ţările aflate pe parcurs şi posibile linii de aprovizionare mai rezistente. De la sfârşitul anului 2023, atacurile militanţilor houthi asupra transporturilor maritime din Marea Roşie, un canal vital pentru comerţul chinez cu Europa, au făcut China mai hotărâtă să diversifice modurile în care ajunge la clienţi. „Atacurile houthi au arătat Chinei că rutele maritime sunt încă riscante”, spune Yunis Sharifli de la China Global South Project, o organizaţie de cercetare. Trenurile nu ar putea înlocui niciodată navele oceanice – un vapor poate transporta de sute de ori mai multe containere decât un tren. În ciuda rebelilor şi piraţilor, trimiterea majorităţii mărfurilor pe mare rămâne cea mai eficientă cale din punctul de vedere al costurilor: unele nave au evitat pericolul de a fi lovite cu rachete sau drone ocolind Capul Bunei Speranţe, deşi calatoria pe acolo durează cu câteva săptămâni mai mult. Chiar şi aşa, China vrea să aibă ceva în rezervă. Va dura câţiva ani pentru a construi linia prin Kîrgîzstan şi Uzbekistan. (Kîrgîzstanul spune că China îi oferă un împrumut de 2,35 miliarde de dolari.) 

    Între timp, China şi alte ţări, cu excepţia Rusiei, au lucrat la alte îmbunătăţiri ale Coridorului de Mijloc. Deşi Coridorul de Mijloc oferă o legătură mai scurtă între China şi Europa decât ruta de nord prin Rusia, este nevoie de mai mult efort pentru a traversa pe acolo. Trebuie trecute câteva graniţe; trebuie trecută şi Marea Caspică şi, opţional, Marea Neagră, unde containerele trebuie încărcate pe nave. De la invadarea Ucrainei de către Rusia, China a început să facă presiuni pentru modernizarea rutei. Subiectul a fost unul central la primul summit China-Asia Centrală, desfăşurat în mai 2023 în oraşul chinez Xi’an. „Coridorul de Mijloc nu mai este doar o opţiune suplimentară, ci devine treptat un culoar de transport major”, au scris doi cercetători de la Universitatea Lanzhou într-un jurnal publicat anul trecut de Institutul Chinez de Relaţii Internaţionale Contemporane, din cadrul Ministerului Securităţii de Stat din China. Ei spun că „poziţia lui strategică” a crescut „în mod vizibil” din 2022. Coridorul de Mijloc este încă „cu 35% mai scump”, apreciază Korcan Tugrul, director general la Istanbul al Rhenus, o firmă germană de logistică. Dar preia tot mai mult din traficul China-Europa. Îmbunătăţirile porturilor de pe Marea Caspică, precum şi îmbunătăţirile pe ruta dintre Azerbaidjan şi Turcia şi procedurile vamale mai rapide au contribuit la reducerea timpilor de călătorie de la 38-53 de zile la 18-23 de zile, spun cercetătorii chinezi. Ruta încă este mai lungă decât cea rusă (care durează mai puţin de 14 zile, dacă totul merge bine), dar şi mult mai competitivă decât înainte (călătoria pe mare durează aproximativ o lună). 

    Între 2021 şi 2024, volumul anual de mărfuri internaţionale trimise de-a lungul rutei caspice s-a dublat. Dar a ajuns abia la volumul pe care îl pot transporta două sau trei nave de containere ultramari. Valoarea comerţului feroviar China-Europa pe toate rutele este mare. A crescut de la 8 miliarde de dolari în 2016 la aproximativ 75 de miliarde de dolari în 2021, înainte de a scădea la 57 de miliarde de dolari în 2023, potrivit datelor chineze. Totalul comerţului China-UE a fost în valoare de 518 miliarde euro anul trecut. Rămân blocajele. Unul este la Marea Caspică, unde persistă o lipsă de nave pentru transportul mărfurilor. Ruta ar putea ocoli marea trecând prin Iran, dar asta ar presupune riscuri politice asemănătoare trecerii prin Rusia.

    Deşi Turcia oferă o rută relativ sigură, infrastructura sa necesită multă muncă pentru a putea susţine volume mari de trafic de marfă. Ţara a aranjat finanţarea unei noi căi ferate peste Bosfor, iar oficialii turci spun că ar saluta implicarea Chinei. Legăturile cu Beijingul au fost tensionate de primirea de către Turcia a zeci de mii de refugiaţi uiguri din regiunea de vest a Chinei Xinjiang. Dar China, pentru care Turcia poate fi o poartă către pieţele europene, pare dornică să nu lase aceste diferenţe să stea în calea relaţiilor bilaterale. În ciuda temerilor sale cu privire la politicile industriale ale Chinei şi la creşterea asertivităţii politice, UE vrea, de asemenea, ca legăturile feroviare cu Asia Centrală şi China să fie îmbunătăţite. Se spune că ruta prin Turcia se potriveşte cu obiectivele propriei scheme de construire a infrastructurii, cunoscută sub numele de Global Gateway. Preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a participat la primul summit al UE cu liderii din Asia Centrală în Uzbekistan pe 3 şi 4 aprilie. 


    Între 2021 şi 2024, volumul anual de mărfuri internaţionale trimise de-a lungul rutei Caspice s-a dublat. Dar a ajuns abia la volumul pe care îl pot transporta două sau trei nave de containere ultramari. Valoarea comerţului feroviar China-Europa pe toate rutele este mare. A crescut de la 8 miliarde de dolari în 2016 la aproximativ 75 de miliarde de dolari în 2021, înainte de a scădea la 57 de miliarde de dolari în 2023, potrivit datelor chineze. Totalul comerţului China-UE a fost în valoare de 518 miliarde euro anul trecut.


    Modalităţile de dezvoltare a rutei trans-caspice au fost proeminente în discuţiile ei, inclusiv posibilitatea venirii unor investiţii europene de miliarde de euro. Trenurile au mai multe de transportat din China în Europa decât invers. Containerele dinspre est sunt uneori goale. Dar UE este hotărâtă să ocolească Rusia şi, nu în ultimul rând, are ochii pe materiile prime din Asia Centrală, inclusiv pământuri rare şi uraniu. Europa şi China ar putea fi de acord asupra necesităţii de a ocoli Rusia, dar nu sunt de acord cu multe altele. Rusia pentru Europa este o ameninţare existenţială; pentru China rămâne un aliat. În ciuda tuturor tensiunilor din relaţiile lor cu America, europenii ar putea să respecte un efort american de a bloca China în cazul în care izbucneşte războiul în Asia. Între timp, materiile prime esenţiale importate de China – petrol şi gaze din Rusia şi din Asia Centrală – sunt acum mai bine asigurate. Acest lucru ajută la a explica de ce, înaintea vizitei lui Xi la Moscova în mai, ministrul de externe al Chinei, Wang Yi, a descris Rusia şi China ca fiind „prieteni pentru totdeauna şi niciodată duşmani”. Marfa poate fi deviată, dar relaţia politică rămâne ferm pe drumul cel bun.  

     

    Traducere şi adaptare: Bogdan Cojocaru

  • Povestea omului care a transformat o micuţă afacere într-unul dintre cele mai mari imperii din istoria ciocolatei

    Într-un colţ elegant al Zürich-ului, în prima jumătate a secolului XIX, un cofetar elveţian cu spirit antreprenorial deschidea o mică afacere care avea să pună bazele unuia dintre cele mai mari imperii din istoria ciocolatei. Se întâmpla în 1836, iar cofetarul se numea David Sprüngli-Schwarz. Împreună cu fiul său, Rudolf Sprüngli-Ammann, a fondat o cofetărie modestă, ce s-a transformat într-un imperiu al ciocolatei care se dezvoltă şi astăzi.

    Antreprenorul a deschis cofetăria David Sprüngli & Son pe Marktgasse, în centrul oraşului vechi al oraşului Zürich. La vremea respectivă, ciocolata era încă o delicatesă rarefiată, consumată aproape exclusiv în formă lichidă – un lux rezervat celor înstăriţi. Dar tatăl şi fiul au sesizat o oportunitate: aceea de a aduce ciocolata într-o formă solidă, mai accesibilă, păstrând însă ideea de exclusivitate şi calitate. În 1845, devin unii dintre primii producători din Elveţia care reuşesc să creeze ciocolată solidă, într-o epocă în care tehnologia alimen-tară era limitată, iar metodele de procesare – rudimentare. Acest pas nu a fost doar tehno-logic, ci şi strategic: a permis standardizarea produsului, ambalarea lui, vânzarea la scară mai mare.

    A fost, fără să ştie, o primă lecţie de scalare într-un business care abia se năştea. După moartea lui David Sprüngli, Rudolf preia controlul afacerii şi o conduce timp de decenii, cu o viziune care îmbină tradiţia artizanală cu perspectiva industrială. Într-o mişcare surprinzătoare pentru finalul secolului XIX, în 1892, împarte businessul între cei doi fii ai săi: unul rămâne cu cofetăria originală, care va deveni Confiserie Sprüngli, iar celălalt, Johann Rudolf Sprüngli, moşteneşte secţiunea de producţie şi pune bazele unei fabrici moderne în Kilchberg, pe malul lacului Zürich. Dar adevărata explozie a imperiului Sprüngli vine în 1899, când Johann Rudolf face o achiziţie vizionară: cumpără afacerea şi secretele lui Rodolphe Lindt, inventatorul metodei conching.

    Această tehnică, care pre-supunea amestecarea îndelungată a ciocolatei pentru a-i rafina textura şi gustul, a trans-format produsul într-o experienţă nouă. Lindt fusese deja recunoscut ca un inovator, iar maşinile şi reţeta lui erau la acel moment un „secret industrial” de top. Achiziţia nu a fost doar tehnologică – a fost şi o decizie de branding: numele Lindt era deja asociat cu cali-tatea. Astfel, noua companie, Lindt & Sprüngli, a păstrat ambele identităţi – Sprüngli pentru moştenirea elveţiană a excelenţei şi Lindt pentru inovaţie. În deceniile care ur-mează, compania creşte organic, intră pe pieţele internaţionale şi devine un model de business integrat: de la selectarea boabelor de cacao la producţie, distribuţie şi retail pro-priu. Într-o epocă în care multe branduri externalizează totul, Lindt rămâne fidel unei filosofii interne stricte: totul trebuie controlat. Gustul, textura, ambalajul, atmosfera din magazine – fiecare detaliu este supravegheat cu rigurozitate elveţiană. Lindt & Sprüngli devine sinonim cu ciocolata premium, nu doar prin produs, ci prin mesajul luxului ac-cesibil. Portofoliul se extinde, iar achiziţiile – precum cele ale Ghirardelli (SUA) şi Russell Stover – transformă compania într-un gigant global, cu peste 14.000 de angajaţi şi prezenţă în 120 de ţări. 

    Surse: Lindt & Sprüngli – Official Company History; Swissinfo.ch; Deborah Cadbury – “The Chocolate Wars”; Lindt Home of Chocolate (Kilchberg, CH); Museum of Communication (Bern).   



    Traducere şi adaptare: Ioana Matei
  • Un tânăr din România vine cu o afacere nouă ce te ajută să câştigi timp liber. El a găsit o soluţie care îţi poate prelua din munca repetitivă şi de rutină

    Eliberarea timpului preţios din capcana taskurilor repetitive devine posibilă cu ajutorul inteligenţei artifi-ciale multiAgent, un „coleg” digital capabil să preia munca de rutină. Aceasta este viziunea Assista AI, start-up-ul fondat de Paul Burcă, care a lansat recent o soluţie ce se conectează la peste 100 de aplicaţii de productivitate. 

    Susţinută de o finanţare recentă de 100.000 de euro şi cu planuri pentru o rundă seed de 1,5 milioane de dolari destinată expansiunii, compania ţinteşte venituri lunare recurente de 30.000 de dolari şi dezvoltă funcţii avansate, inclusiv o “clonă digitală” a utilizatorului.

    „Deja am început eforturile de strângere de fonduri pentru o rundă de seed în valoare de 1,5 milioane şi ne îndreptăm către SUA. Cât despre produs, deja avem pregătite noi funcţionalităţi ca să ţinem pasul cu ce se întâmplă în toată lumea aceasta a AI-ului. Pregătim un agent de deep research care va veni în completarea agentului general, plus o clonă digitală care va fi foarte importantă pentru felul în care sunt tratate taskurile. Practic va fi ca un fel de wizard în care utilizatorul o să-şi completeze diverse date despre el, despre stilul în care comunică, despre stilul în care gestionează poate echipa ş.a.m.d., astfel încât agentul nostru să înţeleagă şi stilul de comunicare, cât şi ce îşi doreşte utilizatorul. Noi i-am spus digital twin“, a declarat Paul Burcă, fondator şi CEO al Assista AI, în cadrul emisiunii ZF IT Generation. Înainte de a demara proiectul Assista AI, el a avut o agenţie digitală în care a început să interacţioneze cu tehnologia de inteligenţă artificială (AI).

    „Înainte de a începe Assista, am avut o agenţie de digital în care am acoperit diverse nevoi în zona asta – de la creare de website-uri, la produse, vânzări, marketing ş.a.m.d. Şi acela a fost şi momentul, de fapt, când am intrat în contact cu AI-ul, înainte să apară ChatGPT. Noi deja foloseam în agenţie pentru clienţii noştri AI-ul şi atunci am început să mă documentez şi să învăţ foarte multe despre AI“, a explicat an-treprenorul. Start-up-ul Assista AI a fost înfiinţat în aprilie 2023, fiind încorporat în Delaware, SUA. De atunci, soluţia a trecut prin mai multe etape şi schimbări de direcţie până la actuala soluţie multiagent AI care nu doar răspunde la întrebări, ci realizează sarcinile cerute de utilizatori. Mai exact, în prezent, soluţia dezvoltată de Assista AI are capacitatea de a se conecta la internet şi la peste 100 de aplicaţii de productivitate prentru a executa taskuri complexe prin comenzi în limbaj natural. „Practic, utilizatorul poate să intre, să-şi autorizeze aplicaţii de productivitate, precum Gmail, Slack, Asana, Trello, HubSpot, Notion – avem aproape 100 de tooluri în total, iar prin «natural language», din prompting, poţi să faci in-terogări către acele tooluri“, a explicat el, oferind şi câteva exemple concrete de utilizare. „Un exemplu ar fi: «fă-mi un meeting agenda cu Ioana în Google Doc, trimite un e-mail cu acel meeting agenda şi pune un call cu ea în calendar mâine la ora 12.00». Practic agentul nostru sparge această interogare în mai multe bucăţi, intră pe Google Docs, îţi face un document, ia linkul documentului, scrie un e-mail şi îl ataşează în e-mail şi a treia acţiune practic se duce şi pune callul în calendarul tău. Ceea ce ar fi luat cam 15-20 de minute, acum a luat 15 secunde sau chiar mai puţin.“ Un alt exemplu de utilizare menţionat de Burcă este legat de organizarea unui calendar de evenimente: „Chiar astăzi am testat un «use case» in-teresant. Am intrat în soluţie şi am cerut toate evenimentele de weekendul acesta din San Francisco, din Bay Area, care au legătură cu AI. A găsit în jur de 12 evenimente şi am zis: «ok, pune-mi-le în calendar». Şi practic, după ce a luat data, numele evenimentului şi locaţia s-a dus şi mi le-a aşezat pe toate în calen-dar.“ În ceea ce priveşte publicul ţintă, Assista AI se adresează unei plaje largi de utilizatori. „Neoficial obişnuiesc să spun că noi ne adresăm oricărei persoane care foloseşte un laptop la muncă. Oficial, mergem în zona de fondatori de start-up-uri, asemenea mie, pentru că resursele sunt de obicei limitate şi aici mă refer la resursele financiare. Şi practic venim în ajutorul fondatorilor şi al echipelor mici cu agentul nostru care poate salva poate zeci de ore pe săptămână cu un preţ aproape modic, adică e sub un angajat sută la sută“, a precizat CEO-ul Assista AI. În prezent, soluţia este optimizată pentru limba engleză, deşi poate funcţiona şi în alte limbi. „Piaţa ţintă este SUA, dar mai degrabă vorbim de vorbitorii de limba engleză, aşa că vorbim de vestul Europei, SUA şi inclusiv Africa de Sud. Deşi soluţia poate fi folosită în orice limbă, testele în principal le-am făcut numai şi numai în engleză. Se poate folosi în română fără probleme, dar nu promitem că o să meargă 100% perfect“, a menţionat fondatorul şi CEO-ul Assista AI. Referitor la modelul de business şi monetizare, start-up-ul a adoptat un model bazat pe gradul de utilizare. „Orice utilizator poate să testeze agentul nostru AI gratis. Avem un model bazat pe consum, practic cât consum se contorizează, iar primele abonamente plătite pleacă de la 20 de dolari şi se duc până în 1.000 de dolari pentru echipele mai mari“, a explicat Burcă. Echipa Assista AI, formată din 10 persoane –, toate din România, lucrează în prezent la dezvoltarea a două noi funcţionalităţi.

     usţinută de o finanţare recentă de 100.000 de euro şi cu planuri pentru o rundă seed de 1,5 milioane de dolari destinată expansiunii, compania ţinteşte venituri lunare recurente de 30.000 de dolari şi dezvoltă funcţii avansate, inclusiv o “clonă digitală” a utilizatorului.

    „Deja am început eforturile de strângere de fonduri pentru o rundă de seed în valoare de 1,5 milioane şi ne îndreptăm către SUA. Cât despre produs, deja avem pregătite noi funcţionalităţi ca să ţinem pasul cu ce se întâmplă în toată lumea aceasta a AI-ului. Pregătim un agent de deep research care va veni în completarea agentului general, plus o clonă digitală care va fi foarte importantă pentru felul în care sunt tratate taskurile. Practic va fi ca un fel de wizard în care utilizatorul o să-şi completeze diverse date despre el, despre stilul în care comunică, despre stilul în care gestionează poate echipa ş.a.m.d., astfel încât agentul nostru să înţeleagă şi stilul de comunicare, cât şi ce îşi doreşte utilizatorul. Noi i-am spus digital twin“, a declarat Paul Burcă, fondator şi CEO al Assista AI, în cadrul emisiunii ZF IT Generation. Înainte de a demara proiectul Assista AI, el a avut o agenţie digitală în care a început să interacţioneze cu tehnologia de inteligenţă artificială (AI).

    „Înainte de a începe Assista, am avut o agenţie de digital în care am acoperit diverse nevoi în zona asta – de la creare de website-uri, la produse, vânzări, marketing ş.a.m.d. Şi acela a fost şi momentul, de fapt, când am intrat în contact cu AI-ul, înainte să apară ChatGPT. Noi deja foloseam în agenţie pentru clienţii noştri AI-ul şi atunci am început să mă documentez şi să învăţ foarte multe despre AI“, a explicat an-treprenorul. Start-up-ul Assista AI a fost înfiinţat în aprilie 2023, fiind încorporat în Delaware, SUA. De atunci, soluţia a trecut prin mai multe etape şi schimbări de direcţie până la actuala soluţie multiagent AI care nu doar răspunde la întrebări, ci realizează sarcinile cerute de utilizatori. Mai exact, în prezent, soluţia dezvoltată de Assista AI are capacitatea de a se conecta la internet şi la peste 100 de aplicaţii de productivitate prentru a executa taskuri complexe prin comenzi în limbaj natural. „Practic, utilizatorul poate să intre, să-şi autorizeze aplicaţii de productivitate, precum Gmail, Slack, Asana, Trello, HubSpot, Notion – avem aproape 100 de tooluri în total, iar prin «natural language», din prompting, poţi să faci in-terogări către acele tooluri“, a explicat el, oferind şi câteva exemple concrete de utilizare. „Un exemplu ar fi: «fă-mi un meeting agenda cu Ioana în Google Doc, trimite un e-mail cu acel meeting agenda şi pune un call cu ea în calendar mâine la ora 12.00». Practic agentul nostru sparge această interogare în mai multe bucăţi, intră pe Google Docs, îţi face un document, ia linkul documentului, scrie un e-mail şi îl ataşează în e-mail şi a treia acţiune practic se duce şi pune callul în calendarul tău. Ceea ce ar fi luat cam 15-20 de minute, acum a luat 15 secunde sau chiar mai puţin.“ Un alt exemplu de utilizare menţionat de Burcă este legat de organizarea unui calendar de evenimente: „Chiar astăzi am testat un «use case» in-teresant. Am intrat în soluţie şi am cerut toate evenimentele de weekendul acesta din San Francisco, din Bay Area, care au legătură cu AI. A găsit în jur de 12 evenimente şi am zis: «ok, pune-mi-le în calendar». Şi practic, după ce a luat data, numele evenimentului şi locaţia s-a dus şi mi le-a aşezat pe toate în calen-dar.“ În ceea ce priveşte publicul ţintă, Assista AI se adresează unei plaje largi de utilizatori. „Neoficial obişnuiesc să spun că noi ne adresăm oricărei persoane care foloseşte un laptop la muncă. Oficial, mergem în zona de fondatori de start-up-uri, asemenea mie, pentru că resursele sunt de obicei limitate şi aici mă refer la resursele financiare. Şi practic venim în ajutorul fondatorilor şi al echipelor mici cu agentul nostru care poate salva poate zeci de ore pe săptămână cu un preţ aproape modic, adică e sub un angajat sută la sută“, a precizat CEO-ul Assista AI. În prezent, soluţia este optimizată pentru limba engleză, deşi poate funcţiona şi în alte limbi. „Piaţa ţintă este SUA, dar mai degrabă vorbim de vorbitorii de limba engleză, aşa că vorbim de vestul Europei, SUA şi inclusiv Africa de Sud. Deşi soluţia poate fi folosită în orice limbă, testele în principal le-am făcut numai şi numai în engleză. Se poate folosi în română fără probleme, dar nu promitem că o să meargă 100% perfect“, a menţionat fondatorul şi CEO-ul Assista AI. Referitor la modelul de business şi monetizare, start-up-ul a adoptat un model bazat pe gradul de utilizare. „Orice utilizator poate să testeze agentul nostru AI gratis. Avem un model bazat pe consum, practic cât consum se contorizează, iar primele abonamente plătite pleacă de la 20 de dolari şi se duc până în 1.000 de dolari pentru echipele mai mari“, a explicat Burcă. Echipa Assista AI, formată din 10 persoane –, toate din România, lucrează în prezent la dezvoltarea a două noi funcţionalităţi.



    Rubrica „Start-up Pitch”

    Invitată: Antonia Dumitriu, cofondatoare & CEO, Irisphera

    Ce face? A dezvoltat o platformă ce oferă magazinelor online de modă un manechin 3D pentru recoman-dări vestimentare personalizate.

    „Noi oferim magazinelor online de modă un manechin 3D customizabil care recomandă cele mai bune opţiuni vestimentare pentru shopper, ce pot fi vizualizate la 

    360 de grade înainte de a achiziţiona produsele. Nu suntem doar un instrument care oferă recomandări privind mărimea potrivită, mergem mai departe şi suntem consultantul tău de imagine gratuit. Pe lângă mărime, detectăm tipul de siluetă şi paleta de culori care ţi se potriveşte.“

     

    Invitat: Paul Burcă, fondator şi CEO al Assista AI

    Ce face? A dezvoltat o soluţie multiagent AI ce se conectează la internet şi la multiple aplicaţii de productivitate pentru automatizarea taskurilor repetitive.

    „Dorim să ajungem la 30.000 de euro venituri recurente lunare până la sfârşitul acestui an. Deja am în-ceput eforturile de strângere de fonduri pentru o rundă de seed în valoare de 1,5 milioane şi ne îndrep-tăm către SUA. Cât despre produs, deja avem pregătite noi funcţionalităţi ca să ţinem pasul cu ce se întâmplă în toată lumea aceasta a AI-ului.“



    Rubrica „Start-up Update”

    Invitat: Valentin Maior, cofondator al Kidprenor – platformă de educaţie antreprenorială şi financiară pentru copii

    Ce e nou? Start-up-ul românesc are ca obiectiv să închidă anul în curs cu 250 de copii înscrişi în cadrul programelor educaţionale.

    „Avem în prezent 100 de copii înscrişi în academie şi vrem să încheiem anul cu 250 de copii. Nu este o creştere extraordinară, dar din 2026 încolo o să apăsăm pedala mai serios. Planurile pe 10 ani pe care le-am stabilit vizează să avem 100.000 de clienţi la care să ajungem. Şi sunt două categorii mari de audi-enţă, adică vrem 10.000 de clienţi plătitori în academie şi 90.000 de copii care să beneficieze fie de ma-teriale educaţionale, fie chiar de burse.“

    Invitat: Florentin Bota, cofondator şi CEO, Tabook – aplicaţie mobilă pentru citit 

    Ce e nou? Start-up-ul din Cluj-Napoca şi-a propus ca anul acesta să atingă pragul de 10.000 de utilizatori şi să integreze un marketplace dedicat cărţilor. În prezent, aplicaţia are peste 4.600 de utilizatori, dintre care aproape 1.000 sunt din Statele Unite, iar restul, majoritatea, din România şi din ţările învecinate. 

    „Practic noi, în acest moment, pe unele secţiuni concurăm chiar cu Instagram. Şi Instagram are peste 5 milioane de utilizatori în România, iar noi avem peste 4.000 de utilizatori. Şi atunci este nevoie de un bu-get masiv de marketing, vorbesc de peste 1 milion de euro ca să reuşim să devenim cunoscuţi la nivel global. Practic, avem nevoie de resurse financiare ca să ajungem în faţa lor şi să detronăm alte aplicaţii, precum Goodreads (principalul competitor – n. red.) ş.a.m.d.“

    Invitat: Alexandru Meseşan, fondator şi CEO, Ixaria – configurator 3D de produse

    Ce e nou? Start-up-ul din Timişoara şi-a propus să ajungă anul acesta la un portofoliu de 35-40 de clienţi şi la venituri recurente lunare (MRR) de 20.000 de euro, în condiţiile în care a demarat recent  procesul de extindere în străinătate, în special pe pieţele din Europa. În prezent, Ixaria are un portofoliu de 16 cli-enţi semnaţi, dintre care 14 sunt din România, iar doi sunt din străinătate – Italia şi Germania.

    „Noi anul acesta vrem să încheiem cu 20.000 de euro MRR. Aceasta ar fi ţinta şi este plauzibilă. Ca şi număr de clienţi, circa 35-40 de clienţi ar funcţiona perfect pentru noi.



    ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF în noiembrie 2019 şi realizată în prezent împreună cu BCR, are ca ţintă descoperirea start-up-urilor hi-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvol-tarea unei noi generaţii de milionari din IT ai României. După mai bine de 370 de ediţii, emisiunea are un nou format în care adăugăm o serie de rubrici pentru a aduce plus valoare în ecosistemul local de start-up-uri tech – Start-up Pitch, Start-up Update, Start-up Boost, Start-up Star, Investor Watch, Sfatul exper-tului şi What’s Hot. Până acum s-au difuzat peste 1.100 de ediţii ale ZF IT Generation.


    Urmăreşte de luni până vineri emisiunea pe www.zf.ro şi pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar de la ora 19.00 sau accesează platforma www.zf.ro/zf-it-generation

    Dacă aveţi un proiect de start-up tech scrieţi-ne pe adresa de e-mail zfitgeneration@zf.ro.

     

  • Cămară la purtător

    Mâncarea e redată în artă de multă vreme, dar mai recent, conţinutul frigiderului sau al cămării a ajuns sursă de inspiraţie pentru designeri de diferite obiecte sau creatorii de  modă. Se poartă tricouri cu imagini de cutii de sardele sau alte articole vestimentare cu imagini de diferite fructe şi legume sau alimente şi au succes taburete în formă de ştiulete de porumb, ori săpun cu aromă de roşii, scrie CNN. Nu lipsesc nici genţi mai scumpe sau mai ieftine în formă de croasant, cutie de paste Barilla, pachet de ketchup Heinz sau inspirate de maioneza Hellman şi dotate cu borcănel şi linguriţă ori tot felul de jucărioare în formă de produse alimentare, de la ouă la fructe şi legume sau deserturi, devenite simbol de statut. 




     

     

  • Ca o pasăre pe drum

    Cum iniţiativele care au nevoie de susţinere sunt multe, trebuie să faci cumva să atragi atenţia asupra proiectului tău, iar soluţia găsită de un britanic a fost să îmbrace în costum de pasăre şi să se plimbe aşa. Mai precis, scrie BBC, britanicul Matt Trevelian, un oficial al zonei protejate Nidderdale National Landscape din nord-estul Angliei, a dorit să atragă atenţia asupra unei specii de păsări limicole, culicul mare, afectat de pierderea habitatului şi schimbările climatice, şi să strângă bani pentru eforturile de conservare. Pentru a reuşi, acesta şi-a confecţionat un costum de culic mare din polistiren şi bambus, având deja experienţă în domeniu ca păpuşar, şi a parcurs astfel costumat o distanţă de 85 de kilometri pe durata a două zile.

  • La pisica literară

    Pisicile nu sunt tocmai străine de librării, existând destule astfel de magazine unde felinele domestice patrulează sau dorm printre cărţi. O întreprinzătoare din SUA însă a avut ideea de a înfiinţa o librărie în care nu numai să vândă cărţi, ci şi să promoveze pisici pentru adopţie către clienţi.

    Ideea de a întemeia Literary Cat Co. la Pittsburg, în statul american Kansas, i-a venit întreprinzătoarei Jennifer Mowdy, mare iubitoare de cărţi, după ce a lucrat ani de zile ca voluntară la adăposturi de animale şi a găzduit temporar pisici până la adopţie, scrie Washington Post.

    La Literary Cat sunt „angajate” trei pisici, iar alte câteva „lucrează” temporar acolo până când se găseşte cineva să le adopte. O pisică rămâne, de regulă, la librărie până la şase luni înainte să-şi găsească stăpân, dar unele pot sta mai puţin sau mai mult, iar de la deschiderea magazinului în urmă cu un an şi jumătate au fost adoptate 32. Locatarele nu sunt ţinute în cuşti, ci lăsate să umble libere, iar în zilele în care librăria este închisă vine cineva care să vadă de ele. Nu toţi cei care trec pragul Literary Cat vin neapărat cu gândul să ia o pisică de acolo însă. Unora le place doar să stea să se joace cu ele, ceea le ajută pe animăluţe să se obişnuiască cu oamenii, sau să se relaxeze citind cu o pisică în braţe sau pe lângă ei. Printre vizitatori se numără şi studenţi de la universitatea din apropiere, care vin la librărie să înveţe.




     

     

  • O nouă tendinţă în oraşele mari ale României. Ce decizie neaşteptată au luat părinţii din unul dintre cele mai mari şi importante oraşe, după ce întâmpinau tot mai multe probleme cu şcoliile şi grădiniţele copiilor

    Aglomerările urbane au mutat în ultimii ani focusul pe crearea de grădiniţe şi şcoli private, în lipsa unor investiţii de acest fel din partea statului. Oraşe mari, precum Braşov de exemplu, au cunoscut o creştere a numărului de copii, iar odată cu aceasta nevoia de grădiniţe, centre educaţionale sau de after school s-a mărit. Ce-au făcut unii părinţi? Şi-au luat inima în dinţi şi au devenit antreprenori, deschizând ei înşişi astfel de centre de educaţie. Unii dintre aceştia au trecut pragul ZF Afaceri de la Zero. Cum au reuşit?

    Grădiniţa lângă casă. Asta este de regulă dorinţa multor părinţi, iar poate sute de tineri au sesizat această nevoie şi au dezvoltat o afacere de acest tip, fie grădiniţe, centre educaţionale sau centre unde or-ganizează ateliere, pariind economiile proprii, împrumuturi de la părinţi sau rude sau chiar de la bănci. 

    „Eu sunt economist şi după ce mult timp am lucrat în bancă, 11 ani, a venit momentul acela când  am devenit mamă iar după al doilea copil m-am gândit ce aş putea să fac astfel încât să fiu cât mai aproape de ei şi să-i văd crescând. Asta a fost motivul sau declanşatorul”, a spus Laura Ciuperceanu, fonda-toarea after schoolului Wings şi managerul Grădiniţei Miniterra. Ea a fondat after schoolul Wings şi a preluat ulterior Grădiniţa Miniterra din Bucureşti, pe care a acreditat-o. Mai mult, anul acesta a mai deschis un sediu al grădiniţei şi a ajuns la 150 de copii. Centrul educaţional Wings din Bucureşti de-serveşte 80 de copii în fiecare an, după cum povestea anterior antreprenoarea. În afară de finanţare pro-prie, a beneficiat şi de fondurile din programul Start-Up Nation din 2017.

    Pe de altă parte, Mădălina Măicănescu, fondatoarea Grădiniţa Maya şi prietenii avea experienţă în do-meniu, fiind de profesie educatoare şi lucrând timp de mai mulţi ani în sistemul de stat, dar şi la grădiniţe private. Ea a început să caute împreună cu sora sa o grădiniţă potrivită pentru nepoata sa, care la acea vreme avea doar doi ani, iar în 2016 a deschis propria grădiniţă. ”Nu ne doream ca cea mică să simtă ideea de instituţie, ci ne doream o atmosferă apropiată de cea de acasă, unde copilul să se integreze uşor“, a povestit Mădălina Măicănescu.  În 2021, Mădălina Măicănescu a mai deschis o unitate în Oto-peni, iar doi ani mai târziu a mai fost deschisă o grădiniţă tot în Otopeni, ajungând astfel la trei grădiniţe.

    „Am decis să deschidem două grădiniţe în Otopeni pentru că am avut multe cereri. Tendinţa oamenilor este de a migra din Bucureşti către Ilfov, mai ales în zona de nord. Am văzut o cerere foarte mare acolo pentru grădiniţe, nu sunt multe grădiniţe“, puncta Mădălina Măicănescu. 

    Dacă ea a avut experienţă în domeniu, mulţi dintre cei care au pariat pe astfel de businessuri au plecat de la o nevoie proprie şi nu au avut o istorie în acest domeniu. De exemplu, pentru Roxana Cornea şi soţul ei căutarea unei grădiniţe potrivite pentru fiica lor cea mică s-a transformat în căutarea unui loc po-trivit pentru a fonda propria grădiniţă, iar acest demers s-a concretizat în deschiderea unui centru edu-caţional în iulie 2021. „În primăvara anului 2021 am început să ne gândim la o grădiniţă, dar a fost doar o idee. Am început să vorbim cu oameni din jurul nostru şi ne-am dorit ceva ce ne-ar plăcea să facem şi pentru ea, dar şi pentru noi. Ulterior, am început să căutăm spaţiu şi am început încet-încet să creem acest loc frumos pe care ulterior l-am crescut cu pasiune şi din tot sufletul“, a povestit Roxana Cornea, fondatoarea centrului educaţional Iuladi Kids. Nici ea, nici soţul ei nu aveau experienţă în domeniul edu-caţional, ci doar de părinţi având în vedere că au doi copii. Însă, atunci când au deschis centrul edu-caţional, Roxana s-a încris la Facultatea de Ştiinţe ale Educaţiei pentru că a considerat că este im-portant să acumuleze şi cunoştinţe teoretice despre cum ar trebui să lucreze cu copiii şi nu doar să se bazeze pe experienţa de părinte. Cei doi antreprenori au investit circa 50.000-60.000 de euro în acest centru educaţional, pariind practic toate economiile pe visul lor. 

    Mai devreme de momentul găsirii unei grădiniţe potrivite pentru copil s-a gândit la propriul business An-dreea Meiroş, de profesie antrenor de dans sportiv, care a deschis grădiniţa Onix Junior din Bragadiru după ce a devenit mamă pentru a doua oară, din dorinţa de a o avea aproape pe cea mică. „Câteodată experienţa de antreprenor este grea, dar nu îmi vine să o iau la goană şi nu am avut niciodată ideea de a renunţa. Faptul că am crescut într-un an şi jumătate în toate modurile în care poate creşte un om, o femeie, o mamă, o soţie m-a făcut să vreau şi mai mult“, a povestit antreprenoarea, care se gândea să mai deschidă un sediu. Fondatoarea grădiniţei Onix Junior povestea că cel mai mare sprijin pentru a-şi duce proiectul la nivelul la care este astăzi a venit din partea familiei sale. Totodată, în dezvoltarea pro-iectului a cântărit mult şi sprijinul pe care ea l-a găsit în Stup, hubul pe care Banca Transilvania l-a creat pentru a ajuta micii antreprenori să îşi pună ideile de business în aplicare.

    Şi zona de afterschool şi ateliere s-a dezvoltat puternic în ultimii ani. De exemplu, Liana Palaş din Târ-govişte a terminat Facultatea de Marketing şi a hotărât să facă pasul către antreprenoriat cu Centrul Ca-rusel, un proiect în zona de educaţie care oferă servicii de after school, dar şi activităţi educative, pre-cum dezbatere, pictură sau limba engleză.     

    Iar în incinta complexului rezidenţial Greenfield, Casandra Dobromir, care a lucrat mai bine de un de-ceniu într-un centru educaţional de limbi străine, a pornit Satu’ lu’ Pupu, un loc dedicat copiilor între zero şi trei ani şi părinţilor lor, unde au loc ateliere pentru cei mici. Investiţia s-a ridicat la 10.000 de euro, iar banii au venit din surse proprii.

    „Este foarte important să simţi că faci parte dintr-o comunitate, că nu eşti singur, iar pentru mame, mai ales, este foarte încurajator. Îmi doresc să ajung la mamele care au nevoie de susţinere şi apreciere”, a povestit  Casandra Dobromir. Ea a reuşit să aducă la ateliere atât părinţi din zonă, cât şi din Mogoşoaia, Pipera sau Otopeni.

    Astfel, pariul părinţilor pe un business în educaţie se dovedeşte câştigător.

    Mulţi dintre cei care au pariat pe astfel de businessuri, fie că vorbim despre grădiniţe, centre edu-caţionale sau de after school, au plecat de la o nevoie proprie şi nu au avut o istorie în acest domeniu.



    Cinci idei de afaceri de la zero

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

     

    Antiform- produse de decor 

    Fondatori: Raluca Stanciu şi 

    Dragoş Cireaşă

    Număr produse: 4

    Preţ produse: de la 70 la 100 de lei 

    Plan de dezvoltare: lansarea unei noi colecţii


    Stupina Racariu – producător de miere

    Fondatori: Familia Racariu

    Număr stupi: peste 100

    Vânzări/lună bună: 50 kg de miere

    Prezenţă: magazine locale şi târguri


    Vocativ – ghid dedicat părinţilor şi profesorilor

    Fondatoare: Adriana Moscu şi 

    Florinela Iosip

    Număr abonaţi: 4.500

    Investiţii: câteva mii de euro din donaţii


    Remembrance – brand de invitaţii de nuntă

    Fondatoare: Emilia Florea

    Cifra de afaceri 2024: 50.000 de euro

    Investiţie iniţială: 200 de lei 

    Planuri de dezvoltare: deschidere de magazin online


    LEGGERO dolci e gelato – magazin cu îngheţată

    Fondatoare: Laura Anton

    Locaţii: 2

    Număr sortimente: peste 35

    Plan de dezvoltare: deschiderea a încă două locaţii


    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor an-treprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero

    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salar-iaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

  • Expat în România. Un dar aparte

    În România ritmul afacerilor pare mai dinamic şi mai flexibil în comparaţie cu Belgia, unde procesele tind să fie mai structurate şi mai formale, constată Yannick Van de Parre, country manager, Speedwell România. În plus, cu o infrastructură adecvată, ţara noastră are mare potenţial de a atrage mai multe activităţi de producţie. Pe lângă specificul zonei de afaceri, belgianul a fost atras din prima clipă de darul aparte al românilor, care de fiecare dată l-au făcut să se simtă ca acasă, prin ospitalitatea lor, disponibil-itatea de a ajuta sau preocuparea lor autentică de a stabili legături semnificative.

     

    Ajuns pentru prima dată în România în vara anului 2021, fără aşteptări foarte clare, a fost plăcut surprins, povesteşte Yannick Van de Parre, country manager al Speedwell România, companie de dezvoltări imobiliare din România axată pe proiecte rezidenţiale, office, locuinţe pentru studenţi, retail şi industriale. Belgianul spune că istoria bogată a ţării, cultura vi-brantă şi ospitalitatea caldă au ieşit imediat în evidenţă. Energia culturii locale şi, mai ales, ospitalitatea oamenilor l-au impresionat de la început. La doar câteva luni după prima vizită, a decis să se mute aici ca expat şi nu a regretat nicio clipă. 

    La început a simţit diferenţele culturale dintre România şi Belgia, dar admite el, tocmai aceste diferenţe au devenit o parte frumoasă a experienţei sale aici. „Românii sunt calzi, primitori şi pun mare preţ pe legăturile personale. Acest lucru creează un sentiment incredibil de comunitate, atât la locul de muncă, cât şi în viaţa de zi cu zi. În comparaţie cu stilul mai rezervat al Belgiei, România se simte extrem de primitoare şi deschisă.” În ultimii ani, a fost martor al evoluţiei rapide a ţării şi indică faptul că infrastruc-tura s-a îmbunătăţit considerabil – au apărut noi autostrăzi, transportul public s-a extins, iar scena ur-bană, mai ales în Bucureşti, este într-o continuă expansiune.

    Contrastele şi asemănările dintre ţara natală şi România, spune el, „au făcut ca întreaga experienţă să fie incredibil de valoroasă şi satisfăcătoare.” Ambele ţări se bucură de avantajele oferite de apartenenţa la Uniunea Europeană, care asigură un cadru de reglementare comun, favorizând astfel comerţul şi in-vestiţiile. Acest fundament european a contribuit semnificativ la îmbunătăţirea comunicării şi colaborării în mediul de afaceri din România. Totodată, adaugă Yannick Van de Parre, atât România, cât şi Belgia împărtăşesc un angajament ferm pentru inovare şi tehnologie, factori esenţiali în dezvoltarea economică modernă. „România, în special în oraşe precum Bucureşti, Cluj-Napoca şi Timişoara, a dez-voltat un sector IT şi tehnologic prosper, care îmi aminteşte de centrele tehnologice belgiene din Brux-elles şi Anvers. Cu toate acestea, ritmul afacerilor pare mai dinamic şi mai flexibil în comparaţie cu Bel-gia, unde procesele tind să fie mai structurate şi mai formale.” 

    În ceea ce priveşte oamenii, atât în România, cât şi în Belgia, povesteşte executivul, a întâlnit profesion-işti foart bine pregătiţi, în special în domenii precum inginerie, IT şi finanţe. În România, accentul puter-nic pus pe educaţia STEM a generat o forţă de muncă talentată care concurează cu cea din Belgia. „În schimb, am observat că structura ierarhică a companiilor din România e uneori mai pronunţată, deşi lu-crurile se schimbă treptat, mai ales în companiile tinere sau în startup-uri.”

    Belgianul spune că dacă ar avea o baghetă magică, ar accelera dezvoltarea infrastructurii, în special în ceea ce priveşte transportul şi serviciile publice din afara marilor oraşe. În timp ce Bucureştiul şi alte centre urbane mari au înregistrat progrese semnificative în ultimii ani, unele zone rurale şi oraşe mai mi-ci încă se confruntă cu provocări legate de starea drumurilor, transportul public şi accesul la facilităţi moderne. Îmbunătăţirea infrastructurii nu numai că ar spori calitatea vieţii locuitorilor, dar ar stimula tur-ismul şi creşterea economică în aceste regiuni, observă Yannick Van de Parre. De exemplu, o mai bună conectivitate între oraşe şi zonele rurale ar putea debloca potenţialul peisajului rural extraordinar al României, care ar putea deveni mai accesibil atât localnicilor, cât şi vizitatorilor. „Cu o infrastructură adecvată, România poate atrage mai multe activităţi de producţie. La urma urmei, este nevoie de o fundaţie solidă înainte de a putea construi ceva măreţ. În plus, investiţiile în infrastructura sustenabilă, cum ar fi proiectele de energie regenerabilă şi transportul public verde, s-ar alinia tendinţelor globale şi ar poziţiona şi mai mult România ca o ţară orientată spre viitor.”

    Provocat să descrie România într-un cuvânt, spune că este greu, având multe lucruri frumoase de spus. Totuşi, dacă ar fi să se limiteze la un singur cuvânt ar alege „rezilientă”, pentru că, notează el, istoria României este marcată de perioade de provocări şi transformări, însă oamenii au demonstrat în mod constant o capacitate incredibilă de adaptare, perseverenţă şi prosperitate. Această rezilienţă se re-flectă în dezvoltarea rapidă a ţării din ultimele decenii şi în cultura sa vibrantă. 

    Belgianul povesteşte că îşi structurează agenda zilnică în aşa fel încât să îi ofere un echilibru între productivitatea şi bunăstarea personală. De obicei, îşi începe ziua devreme, dedicând primele câteva ore sarcinilor de lucru care necesită atenţie deplină, atunci când energia şi concentrarea mea sunt la cote maxime. „Pentru mine, o rutină matinală eficientă îmi oferă un ton pozitiv pentru restul zilei. În tim-pul programului de lucru, îmi găsesc câteva minute de relaxare, o plimbare rapidă, o pauză de cafea sau un moment de discuţie cu colegii, care mă ajută să-mi menţin concentrarea.” 

    După-amiaza o dedică unor sarcini mai relaxate sau unor activităţi de colaborare, precum discuţiile cu echipa sau sesiunile de brainstorming. „Este momentul perfect pentru a explora idei noi, a împărtăşi perspective şi a învăţa unii de la alţii. Totodată, profit de acest timp pentru a mă conecta cu tendinţele din industrie şi pentru a investi în dezvoltarea mea profesională.” Prioritatea sa, povesteşte Yannick Van de Parre, este să rămână activ, mai ales când vremea este plăcută. În zilele în care nu plouă, îi place să alerge, să practice un sport sau pur şi simplu să facă o plimbare lungă în aer liber. Activitatea fizică este o modalitate excelentă de a-şi limpezi mintea, de a rămâne sănătos şi de a se bucura de frumuseţea par-curilor şi a spaţiilor verzi din România.

    Despre stilul său de leadership spune că este ancorat puternic atât la nivel de încredere, cât şi de re-sponsabilitate, deoarece consideră că acestea sunt pietrele de temelie ale unei echipe performante şi motivate. Se concentrează pe responsabilizarea membrilor echipei, oferindu-le autonomia de a-şi asuma responsabilitatea pentru munca lor. În acelaşi timp, pune accentul pe responsabilitate. „Este foarte important să mă asigur că fiecare înţelege impactul contribuţiilor sale asupra obiectivelor co-mune. Le ofer aşteptări clare, feedback regulat şi sprijinul necesar pentru a-i ajuta să reuşească, în timp ce mă responsabilizez şi pe mine ca lider”, afirmă Yannick Van de Parre.


    Carte de vizită

    1. Are peste şapte ani de experienţă în coordonarea proiectelor, inginerie şi leadership în domeniul construcţiilor şi al dezvoltării imobiliare. 

    2. S-a alăturat companiei în octombrie 2021, în calitate de development coordinator, iar anterior a ocu-pat diverse funcţii în ţări din Europa. La Renewi, a coordonat proiecte axate pe tranziţia către o econo-mie circulară. În perioada petrecută la ExxonMobil, a fost responsabil de gestionarea costurilor, pro-gramării şi activităţilor de construcţie pentru proiecte regionale din Regatul Unit, Ţările de Jos şi alte ţări europene. În cadrul Strabag Belgium, a acumulat experienţă în gestionarea proiectelor de infrastructură de mare amploare, ocupându-se de analize tehnice şi financiare.

    3. Deţine un masterat de la Universitatea din Anvers, având o teză de absolvire despre degradarea bet-onului în condiţii de mediu, precum şi un master în Administrarea Afacerilor (MBA).


    În ceea ce priveşte valorile, crede că fiecare lider ar trebui să acorde prioritate integrităţii, transparenţei şi împuternicirii. „Integritatea creează încredere şi este esenţial ca liderii să acţioneze cu onestitate şi consecvenţă, în special în situaţii dificile. Transparenţa favorizează comunicarea deschisă şi garantează alinierea cu obiectivele şi viziunea echipei. Responsabilizarea înseamnă să le oferiţi membrilor echipei instrumentele, încrederea şi libertatea de a excela, ceea ce nu numai că determină rezultate, dar cultivă şi un sentiment de apartenenţă şi mândrie faţă de munca lor. În plus, apreciez rezilienţa – atât la mine, cât şi la echipa mea – deoarece ne permite să facem faţă provocărilor, să ne adaptăm la schimbare şi să devenim mai puternici împreună. Cheia succesului este să rămânem stabili, chiar şi atunci când lucru-rile devin dificile.”

    În ce priveşte tendinţele din industrie, subliniază că sustenabilitatea este pe primul loc. În opinia sa, ESG nu este o tendinţă – este noul standard. Clădirile verzi, energia regenerabilă şi dezvoltarea responsabilă sunt elemente obligatorii, nu „de dorit”.  Investitorii, chiriaşii şi utilizatorii finali solicită clădiri eficiente din punct de vedere energetic şi dezvoltări responsabile faţă de mediu. Această schimbare remodelează modul în care sunt concepute şi executate proiectele, cu un accent puternic pe certificările ecologice şi pe sustenabilitatea pe termen lung.

    „Dezvoltările cu utilizare mixtă sunt, de asemenea, uriaşe. Urbanizarea şi schimbarea stilurilor de viaţă determină cererea de spaţii integrate în care oamenii pot locui, lucra şi se pot relaxa fără a fi nevoiţi să călătorească mult. Această abordare nu numai că îmbunătăţeşte confortul, dar se aliniază şi obiective-lor mai largi de sustenabilitate prin reducerea timpului de navetă şi a amprentei de carbon”, declară Yannick Van de Parre.

    În plus, mai observă tot el, digitalizarea transformă totul, de la modul în care sunt proiectate spaţiile la modul în care sunt gestionate. Noile soluţii îmbunătăţesc eficienţa operaţională, experienţa clienţilor şi procesul decizional bazat pe date. De la tururile virtuale ale proprietăţilor la sistemele inteligente de ges-tionare a clădirilor, tehnologia joacă un rol în procesul de transformare. „În cele din urmă, observăm un accent sporit pe flexibilitate şi adaptabilitate. Indiferent că vorbim despre spaţii de birouri sau proiecte rezidenţiale, oamenii caută medii care să se potrivească nevoilor lor în continuă schimbare. Dezvoltatorii care reuşesc să anticipeze şi să se adapteze acestor tendinţe vor rămâne lideri într-o piaţă aflată mereu în transformare”, adaugă executivul.

    Cât priveşte activitatea firmei al cărei country manager este, anul trecut „a fost atât o provocare, cât şi o recompensă pentru activitatea noastră. Una dintre principalele provocări a fost navigarea prin mediul economic volatil, marcat de inflaţie, creşterea costurilor de construcţie şi perturbări ale lanţului de aprovizionare. Aceşti factori au pus la încercare capacitatea noastră de a menţine eficienţa costurilor, asigurând în acelaşi timp livrarea la timp a proiectelor, fără a compromite calitatea. În ciuda acestor provocări, am atins, de asemenea, etape importante.” Anul trecut, compania a închiriat integral SpacePlus Chitila, primul proiect logistic din portofoliul Speedwell Development, dedicat IMM-urilor. De asemenea, a obţinut autorizaţia de construcţie pentru proiectul premium Glenwood Estate, construcţia fiind demarată la începutul acestui an. În plus, a început construcţia ultimei clădiri a proiectului Triama Residence. „În 2025, la nivelul industriei, consider că accentul va continua să fie pus pe sustenabilitate şi inovare. Principiile ESG vor deveni şi mai bine înrădăcinate în sectorul imobiliar, cadrele de reglemen-tare devenind mai stricte, iar părţile interesate solicitând mai multă transparenţă şi acţiune. Certificate-le pentru clădiri ecologice, proiectele eficiente din punct de vedere energetic şi integrarea energiei re-generabile vor impulsiona piaţa”, estimează Yannick Van de Parre.   


    De vorbă cu Yannick Van de Parre

     

    Care este felul tău preferat de mâncare românească?

    Fără îndoială, ciorba! Bolul de ciorbă îmi trezeşte un sentiment de nostalgie şi emoţie – parcă aş simţi gustul de acasă. Fie că este ciorbă de burtă, ciorbă de perişoare sau ciorbă de legume, fiecare lingură îmi aminteşte de cinele din copilărie de la bunicii mei. Aromele picante şi savuroase, adesea combinate cu un strop de ierburi proaspete şi o porţie de smântână, fac din această ciorbă un fel de mâncare plăcut şi îmbietor în acelaşi timp. Nu e de mirare că ciorba ocupă un loc atât de special în bucătăria românească şi în inima mea.

    Dar destinaţia ta preferată de vacanţă în România?

    Cât despre destinaţii, Transfăgărăşanul este de departe preferatul meu. Pentru un pasionat de maşini ca mine, este pură adrenalină. Drumurile care şerpuiesc printre peisaje de vis, priveliştea care îţi taie respiraţia şi senzaţia de libertate te cuprinde la fiecare viraj – este ca şi cum ai conduce într-un peisaj desprins dintr-o carte poştală. Indiferent de câte ori vei lua acele viraje, nu te vei plictisi niciodată. Să străbaţi Munţii Carpaţi, înconjuraţi de multă verdeaţă, lacuri glaciare şi stânci spectaculoase în jurul tău, este o experienţă unică. Drumul în sine este o minune a ingineriei, iar sentimentul de libertate şi aventură pe care îl oferă este de neegalat. Pentru mine, Transfăgărăşanul este un loc în care natura şi adrenalina se îmbină perfect. 

    Cum ai descrie poporul român şi ce personalitate admiri cel mai mult?

    Românii au una dintre cele mai primitoare, reziliente şi calde comunităţi. Din momentul în care am ajuns, am fost impresionat de generozitatea şi deschiderea lor. Românii au un dar aparte, nu ştiu cum fac, dar de fiecare dată, te fac să te simţi ca acasă, fie că este vorba de ospitalitatea lor, de disponibili-tatea de a ajuta sau de preocuparea lor autentică de a stabili legături semnificative. Există aici o mândrie faţă de cultură şi tradiţii, dar fără aroganţă – oameni calzi, modeşti, dar foarte conectaţi la comunitatea din jur. Am observat, de asemenea, un puternic simţ al comunităţii şi al valorilor familiale, care se re-flectă în modul în care se sprijină reciproc atât în mediul personal, cât şi în cel profesional. În ciuda provocărilor cu care s-au confruntat de-a lungul istoriei, românii sunt rezilienţi şi găsesc mereu mo-dalităţi de a se adapta şi de a prospera. Optimismul şi determinarea lor sunt adevărate  surse de in-spiraţie.

    Ce îţi lipseşte cel mai mult din ţara ta natală şi cât de des te duci acasă? 

    Sunt la o distanţă de doar 3 ore cu avionul faţă de Belgia, aşadar pot spune că mă consider destul de no-rocos. Să călătoresc în ţara mea natală, fie că este vorba de un weekend sau o vacanţă, îmi oferă echilibrul perfect – îmi permite să rămân aproape de cei dragi, dar şi să mă bucur de experienţele pe care România mi le oferă. Este un ritm care mi se potriveşte de minune şi care mă ţine ancorat în prezent.

    Care sunt avantajele vs. provocările tale ca expat?

    Viaţa în străinătate te provoacă şi te dezvoltă în moduri neaşteptate, iar dinamismul României mă inspiră constant să dau tot ce am mai bun. Am avut norocul să întâlnesc oameni extraordinari – atât localnici, cât şi expatriaţi – care mi-au deschis noi orizonturi şi mi-au lărgit perspectiva asupra lumii. Una dintre cele mai mari recompense este îmbogăţirea culturală ce vine natural odată cu imersiunea într-un mediu nou şi vibrant. Pe plan profesional, experienţa de aici m-a provocat să-mi depăşesc limitele, să dezvolt abilităţi noi şi să mă adaptez unui mediu de afaceri în continuă schimbare – o provocare pe cât de in-tensă, pe atât de satisfăcătoare. Networkingul a fost o parte esenţială a acestui parcurs, oferindu-mi ocazia să leg conexiuni valoroase cu oameni din medii diverse.

    Cu siguranţă, cea mai mare provocare este limba română, care încă mă mai poate deruta şi desigur, confruntarea cu birocraţia care pare o misiune dintr-o poveste de aventuri. Dar perseverenţa (şi simţul umorului) te ajută să treci peste. 

    Care au fost cele mai importante lecţii pe care le-ai învăţat de-a lungul carierei şi ce sfat le-ai da tinerilor aflaţi la început de drum?

    Nu înceta niciodată să înveţi. În clipa în care simţi că ştii totul, ai pierdut. Este foarte important să îţi păstrezi curiozitatea vie şi fii deschis la noi experienţe, chiar dacă te scot din zona ta de confort. În plus, am învăţat să fiu răbdător, dar proactiv.

    Cred că indiferent cât de experimentat devii, există întotdeauna ceva nou de învăţat – fie că este vorba de o abilitate, o perspectivă sau o modalitate de adaptare la schimbare. A rămâne curios şi receptiv la progres a fost esenţial pentru dezvoltarea mea. O altă lecţie importantă este valoarea rezilienţei. Provocările şi eşecurile sunt inevitabile, dar ele sunt, de asemenea, oportunităţi preţioase de învăţare. Nu vă temeţi de eşecuri – învăţaţi mult mai multe dintr-o greşeală decât dacă aţi sta pe loc. Desigur, cu o excepţie – când ajungi pe Transfăgărăşan, acolo chiar vrei să rămâi pe traseu!

  • „Cred în oameni, în asumare, tenacitate şi curaj”

    …spune Cecilia Tudor, managing director, Renault South Eastern Europe. De aceea, argumentează ea, mereu a pus pe primul loc echipa, care este, în opinia sa, cel mai important asset al unei companii, în care a fost mereu dispusă să investească şi care i-a şi oferit cele mai mari satisfacţii până în acest punct al carierei sale.

    de Ioana Mihai-Andre

    „Am mereu în minte partea pozitivă a lucrurilor. Şi acest fapt se reflectă şi în atitudinea mea în activi-tatea curentă: sunt optimistă şi încerc să proiectez acest lucru şi celor din jur”, afirmă Cecilia Tudor, managing director al Renault South Eastern Europe, rol prin care coordonează activitatea pentru marca Renault la nivelul clusterului SEE. Ea are peste 20 de ani de experienţă în Renault Group România, în comerţ, marketing şi comunicare, atât pentru marca Dacia, cât şi pentru Renault. A condus, pe rând, de-partamentele de Distribuţie Comercială, Vânzări Reţea Renault, Vânzări Vehicule Electrice – Vehicule de Ocazie – Vehicule Utilitare. În 2017 a fost numită director al direcţiei vânzări speciale a Renault Com-mercial Roumanie, iar în martie 2020 a preluat funcţia de director comunicare & CSR Renault Group România; un an mai târziu a preluat rolul actual. În 2022, Renault Commercial Roumanie a avut o cifră de afaceri de 4,75 miliarde de lei şi un profit net de 41,6 milioane de lei. 

    Absolventă a Academiei de Studii Economice din Bucureşti, are studii postuniversitare, în cadrul Institu-tului Universitar Profesional din Clermont Ferrand (Franţa), unde a obţinut o diplomă în Comerţ şi Man-agement, şi a urmat un Program de Management Executiv la ESCP Business School Europe.

    Care este citatul cheie care îţi defineşte viziunea profesională sau personală? Cum te motivează acesta în activitatea zilnică?

    Aş cita-o pe Billie Jean King, marea campioană a tenisului mondial, care spunea: „Campionii continuă să joace până când reuşesc.” Sunt convinsă că nicio performanţă nu se obţine uşor şi că în viaţă trebuie să fii perseverent, să îţi urmăreşti obiectivul, personal şi profesional deopotrivă. 

    Cum arată „imaginea centrală” de pe vision boardul tău? Ce simbolizează pentru tine şi ce rol joacă în drumul profesional şi personal?

    Nu pot spune că am o imagine anume, dar când mă gândesc la viitor, am mereu în minte partea pozitivă a lucrurilor. Şi acest fapt se reflectă şi în atitudinea mea în activitatea curentă: sunt optimistă şi încerc să proiectez acest lucru şi celor din jur. Dacă vorbim de zona profesională, optimismul vine la pachet cu o pregătire foarte atentă. Ştim că putem obţine rezultate foarte bune, dar pentru ele, ştim şi că trebuie să ne pregătim, să anticipăm riscuri, să identificăm oportunităţi. 

    În plan personal, încerc să am mereu în faţă, într-un orizont nu foarte îndepărtat, o activitate planificată alături de familia mea, pentru sufletul meu. Acest lucru mă face să merg cu drag şi optimism mai departe. 

    Care sunt cele mai importante trei obiective pe care ţi le-ai propus pentru următorii cinci ani în business şi în viaţa personală?

    Pentru business, e clar – vreau să meţinem performanţa pe care o avem în România, aceea de a fi în con-tinuare lider al mărcilor importate. Îmi doresc să fim relevanţi pentru un shift în comportamentul con-sumatorilor – adoptarea de tehnologii prietenoase cu mediul, ceea ce Renault face deja de multă vreme – să nu uităm că a fost printre prionierii vehiculelor electrice în Europa şi în lume. Şi tot legat de business, îmi doresc să ţin aproape echipa pe care am construit-o, să creştem împreună şi să ne bucurăm de reuşite. 

    Pe plan personal, vreau să fac mai mult sport şi să joc mai bine tenis. Îmi propun să petrec mai mult timp cu familia, să avem împreună vacanţe interesante şi relaxante şi, poate, cel mai concret şi imediat obi-ectiv este să trecem cu bine de examenul de capacitate al fiicei mele.

    Ce te inspiră cel mai mult atunci când iei decizii importante pentru compania pe care o conduci? Ex-istă un moment definitoriu sau o persoană care a influenţat acest stil de leadership?

    Nu iau niciodată decizii fără a înţelege foarte bine care sunt datele problemei. Încerc să le clarific cât de mult posibil; dacă sunt multe, încerc să le simplific până la esenţial. Acest lucru poate fi comparat, dacă vreţi, cu clasicul funnel. Filtrez de la o etapă la alta, până ajung la lucrurile esenţiale, foarte clare, care ajută de fapt la luarea unei decizii eficiente. Nu cred în detalierea de dragul detalierii, nu îmi place să di-vaghez şi încerc să fiu concentrată pe ce fac, să nu mă pierd în lucruri minore. Din momentul în care totul este clar, pot comunica astfel şi celor implicaţi şi împreună decidem ce e mai bine de făcut. 

    Structura aceasta o am din adolescenţă, învăţată de la profesoarea mea de matematică din liceu, care încerca întotdeauna să ne transmită informaţia cât mai organizat, să elimine balastul şi să ne facă să gâ-ndim cât mai logic. 

    Cum îţi foloseşti influenţa şi leadershipul pentru a genera un impact social sau pentru a susţine alte femei în business?

    Sunt două direcţii la care mă gândesc – prima vizează acţiunile şi programele pe care le avem deja în ca-drul Renault Group România, prin care susţinem femeile, avem implementate soluţii pentru combaterea discriminării de orice tip. Suntem semnatarii unor acorduri internaţionale împotriva discriminării – pre-cum Principiile ONU – Women Empowerment Principles, iar eu sunt parte din reţeaua internă Women @Renault, dedicată promovării femeilor în cadrul grupului. A doua direcţie vizează strict activitatea mea, nu de puţine ori focusată pe acest aspect. Am făcut, de-a lungul anilor, multiple sesiuni de coaching cu tinere din interiorul şi din afara companiei şi mă bucur când ne reîntâlnim şi regăsesc interlocutoare cu funcţii de înaltă responsabilitate în diverse industrii. 

    Care este cea mai mare realizare personală de care eşti mândră, dincolo de cariera profesională?

    Pe plan personal consider că cea mai mare reuşită rămâne familia mea, care mă susţine, care îmi oferă liniştea şi energia deopotrivă. Şi mai sunt mândră şi de faptul că am reuşit să mă apuc mai serios de tenis.

    Cum integrezi valorile personale în modul în care conduci echipa sau compania? 

    Cred în oameni, în asumare, tenacitate şi curaj. Mereu am pus pe primul loc echipa. Mi se pare că este cel mai important asset al unei companii, în care am fost mereu dispusă să investesc şi care mi-a şi oferit cele mai mari satisfacţii până în acest punct al carierei mele. Nu aş putea lega o pasiune foarte concretă din sfera personală de business, dar factorul comun, cu siguranţă, este reprezentat de inter-acţiunea umană. Din liceu mi-am dorit să lucrez într-un domeniu care îmi permitea să fiu printre oameni – să lucrăm, să dezbatem, să ne provocăm, să învăţăm şi să construim împreună. 

    Ce te motivează în fiecare dimineaţă să mergi mai departe? Este o persoană, o dorinţă personală sau o aspiraţie care te conduce?

    Mă bucur de susţinerea familiei mele, care înţelege complexitatea activităţii pe care o desfăşor şi încerc să le întorc, de câte de multe ori pot, timpul pe care l-am alocat uneori preponderent businessului. Până în acest moment, cred că am reuşit. De cealaltă parte, la birou, mă motivează echipa mea, colegii alături de care îmi petrec cel mai mult timp, ei sunt motorul Renault în România. Şi, bineînţeles, re-zultatele foarte bune pe care le obţinem împreună – să fii lider pe piaţa mărcilor importate doi ani la rând nu este puţin lucru.  


    LANSARE

    Noul model Renault Austral, disponibil în trei echipări, este dispopnibil pentru comenzi în România în-cepând de săptămâna trecută. Preţurile pentru noul Austral, prin programul Rabla, încep de la 26.100 euro cu TVA pentru versiunea Evolution mild hybrid 160 CP şi ajung până la 33.600 Euro cu TVA pentru Esprit Alpine full hybrid E-Tech


    Ce hobby-uri sau activităţi te ajută să te relaxezi şi să te reîncarci cu energia necesară pentru a face faţă provocărilor din business?

    Încerc să fac mult sport, în general, tenis şi alergat în parc, în special. Îmi place la fel de mult să fac plimbări în parc cu fiica mea.

    Care este locul sau activitatea care te inspiră cel mai mult atunci când ai nevoie de o pauză pentru a-ţi clarifica viziunea?

    Plimbarea în parc îmi dă liniştea, claritatea şi, în acelaşi timp, gradul de concentrare care să mă ajute să revin cu bateriile încărcate. 

    Există o carte, un film sau o piesă de artă care te-a influenţat profund şi care reflectă valorile sau vi-ziunea ta? Dacă da, de ce?

    Aş recomanda un film, „The Great Debaters” (2007) – cu Denzel Washington. O poveste inspirată din fapte reale, despre cât de important este să mergi mai departe, indiferent de obstacolele întâlnite, despre tenacitate şi toleranţă. 

    Dacă ai putea să înveţi o nouă abilitate sau să explorezi un nou hobby, ce ai alege şi de ce?

    Aş experimenta lucrurile pe care le adoptă noua generaţie, din simpla dorinţă de a păstra pasul cu ei şi de a-i înţelege mai bine. 

    Ce loc din lume te inspiră cel mai mult şi de ce? Există o destinaţie pe care visezi să o vizitezi în viitor?

    Marea mă inspiră, în general, din două motive care dau o combinaţie foarte interesantă: îmi conferă atât linişte, cât şi energie. 

    Ce te motivează să continui drumul spre excelenţă în ciuda provocărilor? Există o valoare sau un principiu personal care îţi oferă această putere?

    Oamenii din jurul meu şi faptul că în fiecare zi se întâmplă lucruri bune, noi, frumoase, care ne arată că viaţa e interesantă, merită trăită din plin, cu bucurie. 


    BUSINESS Magazin a lansat de curând catalogul 100 Cele mai puternice femei din business, ediţia 2025. Ne-am propus ca în cadrul ediţiei de anul acesta a proiectului să punem accentul pe conceptul Vision Board, un instrument utilizat de liderii din întreaga lume pentru a-şi vizualiza obiectivele şi aspiraţiile. Cecilia Tudor, managing director, Renault South Eastern Europe, este una dintre doamnele prezentate în ediţia din acest an a acestui proiect.

  • Cine sunt românii din spatele primului hotel de cinci stele de pe litoralul românesc şi care este locul în care îşi va aştepta clienţii la răsfăţ?

    Primul hotel de cinci stele din judeţul Constanţa prinde contur pe malul Lacului Siutghiol, sub semnătura Nicoletei şi lui Alexandru Manea, cu experienţă în zona imobiliarelor de lux din Capitală. Cu o investiţie de peste 75 de milioane de euro şi în parteneriat cu Radisson Blu, proiectul îmbină ospitalitatea premium cu viziunea branded residences. Este, totodată, pariul lor pentru un litoral activ tot anul şi o piaţă imobiliară matură.

    Nu vrem să reinventăm roata – vrem să o facem să funcţioneze impecabil, cu un partener de încredere, într-un loc care are nevoie de un nou standard de ospitalitate”, descrie antreprenoarea Nicoleta Manea, cofondatoarea ANG Luxury Properties, dar şi a Monarc Properties, filosofia din spatele celui mai ambiţios proiect hotelier din judeţul Constanţa.

    Alături de soţul ei, Alexandru Manea, dezvoltă primul hotel de cinci stele din zonă, în parteneriat cu lanţul internaţional Radisson Blu – un proiect care îmbină ospitalitatea de top cu inovaţia în real estate prin introducerea segmentului branded residences. După ani de activitate în zona de real estate de lux, Nicoleta şi Alexandru Manea fac un pas major spre piaţa hotelieră, cu un proiect care promite să schimbe regulile jocului pe litoralul românesc. Prin Monarc Properties, compania de dezvoltare fondată împreună, cei doi lucrează la implementarea primului hotel de cinci stele din judeţul Constanţa – sub umbrela unui brand recunoscut internaţional: Radisson Blu. „Am simţit că piaţa locală e pregătită pentru acest tip de produs.

    Ne-am făcut temele, dar şi partenerii noştri internaţionali au venit cu studii şi analize clare. A fost un proces de validare reciprocă – iar concluzia a fost simplă: Constanţa are nevoie de un hotel de cinci stele, deschis 12 luni pe an.” Situat în Mamaia, hotelul va include nu doar camere şi servicii de lux, ci şi cea mai mare sală de conferinţe din judeţ – cu o capacitate de 700 de persoane – şi un spa balneo de 900 de metri pătraţi, gândit pentru funcţionare permanentă, indiferent de sezon. „Radisson Blu din Bucureşti are o rată de ocupare de peste 80%, datorată în mare parte segmentului business.

    Am vrut să replicăm această sinergie între leisure şi business şi în Constanţa, să oferim o experienţă completă – cu spa, conferinţe, evenimente, relaxare.” Una dintre inovaţiile-cheie ale proiectului este componenta de branded residences – apartamente premium operate în regim hotelier, care oferă investitorilor un produs „la cheie”. „În România nu există încă un ecosistem bine pus la punct pentru property management.

    Aşa că, în branded residences, totul este operat de hotel: închirierea, mentenanţa, serviciile. Este o soluţie ideală pentru investitorii care vor să-şi plaseze banii fără bătăi de cap.” Clădirile vor fi construite pe malul lacului Siutghiol, într-o zonă liniştită, cu acces la apusuri spectaculoase şi o intimitate rar întâlnită în staţiune. Proiectul include şi terase ample, iar în planul viitorilor ani există şi o marină privată, pentru a completa experienţa de lux. „Ne dorim să oferim o experienţă integrată. Vrem ca omul care ajunge acolo să nu fie nevoit să iasă din resort pentru nimic – să aibă totul la dispoziţie, de la wellness şi dining, la evenimente şi cazare.” Dezvoltarea unui hotel de cinci stele în judeţul Constanţa nu este doar o ambiţie personală pentru Nicoleta şi Alexandru Manea, ci un proiect complex, cu o arhitectură financiară atent construită, un brand internaţional în spate şi o filosofie clară: să redefinească litoralul românesc ca destinaţie viabilă în orice sezon. „Suntem dezvoltatorii proiectului, iar terenul aparţine companiei noastre, Monarc.

    CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL