BusinessMagazin

Category: Revista BM

  • Pe urmele vinului la 60 de metri adâncime: care este povestea Podgoriei Silvania

    Pe Dealurile Silvaniei, într-un colţ vinicol din judeţul Sălaj, se ascunde Măgura Şimleului, care adăposteşte crama Podgoriei Silvania. Cu galeriile sale impresionante, aflate la o adâncime de 60 de metri sub stâncă şi întinzându-se pe o distanţă de 3,5 kilometri – o raritate în ţară – această cramă produce vinuri spumante într-un microclimat unic. Care este povestea sa?

    Podgoria Silvania este o afacere de familie, născută din dorinţa de a valorifica un brand de tradiţie, un simbol al oraşului natal – Şimleul Silvaniei (jud. Sălaj – n. red.). Această dorinţă, alături de pasiunea pentru vinuri, ne-a determinat să ne implicăm şi să contribuim la renaşterea acestui brand şi, totodată, la creşterea calităţii vinurilor româneşti”, povesteşte Delian Dregan, acţionarul majoritar (95%) al companiei Podgoria Silvania. El deţine businessul alături de Dănuţa Man.

    Crama Podgoria Silvania este situată în regiunea Dealurilor Silvaniei, iar ea a fost preluată de actualul proprietar în urmă cu un deceniu. Dregan a luat, practic, ruină fabricii de vin spumant, fostul MAT, cum îi spuneau localnicii, a investit în retehnologizare, iar anul acesta a reuşit să obţină premiul „cel mai bun vin spumant premium pentru Blanc de Blancs“ la concursul Poveşti cu vinuri româneşti, organizat de BASF Agricultural Solutions România.

    „Faptul că am investit în tehnologie şi în oameni a avut un impact important în obţinerea acestei distincţii. De asemenea, în ultimii ani am apelat la specialişti în domeniul viticol şi oenologic, cu care ne-am consultat în permanenţă şi am acordat o atenţie deosebită în tot procesul de creare a vinului, începând din podgorie”, a explicat Delian Dregan, cel care a adus un oenolog italian pentru a face vinurile pe care şi le dorea.

    El a completat că la identitatea spumantului Blanc de Blancs au contribuit şi tehnologia Champenoise, calitatea strugurilor din podgorie şi păstrarea vinului timp de trei ani în galeriile subterane ce oferă o temperatură constantă de 12°C. Galeriile acestei crame se află la 60 de metri sub stâncă şi se întind pe 3,5 kilometri, astfel de hrube adânci şi întinse precum cele de la Măgura Şimleului, nemaigăsindu-se nicăieri în ţară, potrivit datelor de pe site-ul companiei.

    Istoria acestei crame începe acum două secole, când comunitatea evreiască locală a săpat primele galerii în stâncă, cu scopul de a depozita şi a învechi vinul localnicilor. Mai târziu, datorită recoltei bogate din această zonă viticolă şi necesităţii de a asigura depozitare adecvată, galeriile au fost transformate într-o cramă impresionantă. Însemnările din jurul anului 1600 atestă chiar existenţa unui han strategic amplasat în această locaţie, la intersecţia Drumului Sării şi a altor importante rute istorice ale vremii, unde drumeţii obosiţi se puteau bucura de o carafă de vin.

    „Începând cu 1974, aici are loc producţia vinului spumant după metoda certificată Champenoise, cu fermentare în sticlă. În această perioadă, din Măgura Şimleului pleacă anual spre export 4 milioane de sticle către Germania, Rusia, Polonia şi chiar Franţa, un moment istoric de o importanţă majoră şi un record fără precedent pentru România de atunci”, se mai arată pe site-ul producătorului de vin.

    Actualii proprietari, de-a lungul timpului, au creat vinuri dedicate sectorului HoReCa şi vinuri pentru retail. În prima categorie se găsesc vinurile spumante Blanc de Blancs, Blanc de Noir, Cuvée, Regal şi Rosé, precum şi vinurile liniştite, maturate în butoi de stejar, comercializate sub denumirea Măgura Silvaniei, gamă ce este formată din cinci etichete, a menţionat Delian Dregan. Cea de-a doua categorie este formată din gama de spumante de lux şi premium, precum şi din vinuri liniştite proaspete.

    „Ca producător de vin, ne-am adaptat pentru a răspunde preocupărilor consumatorilor noştri prin diverse strategii. Am efectuat analize de piaţă pentru a înţelege preferinţele lor, am extins gama de produse pentru a satisface nevoile diverse şi am implementat practici sustenabile în procesul de producţie”, a adăugat proprietarul Podgoriei Silvania. În prezent, la Podgoria Silvania produc aproximativ 250.000 litri de vin pe an, pe o suprafaţă de 40 de hectare. 

    Momentan, nu se mai gândeşte la extinderea gamei de produse, ci la creşterea calităţii vinurilor şi la un proiect de renaştere a turismului, prin reconstruirea hanului evreiesc – cu pivniţă, terasă, sală de degustare şi fabrica deja reamenajată.

    În ceea ce priveşte recolta de struguri – materie primă foarte importantă în ecuaţia calităţii vinului – el spune că preconizează că anul acesta va fi bună. „Avem o prezenţă constantă în vie, monitorizând şi intervenind în mod activ pentru a asigura sănătatea şi calitatea strugurilor noştri.”

     

    Preferinţele consumatorilor în 2023

    „Observăm că, în acest an, consumatorii manifestă o preferinţă crescută pentru spumantele brute şi vinurile seci. Această tendinţă indică o schimbare în gusturile şi preferinţele lor, căutând vinuri mai proaspete şi mai puţin dulci”, a afirmat Delian Dregan.

    În ceea ce priveşte impactul asupra mediului, el crede că va influenţa toate industriile agricole, inclusiv industria vinului. „Am implementat practici agricole sustenabile, folosim tehnologii de producţie prietenoase cu mediul şi suntem dedicaţi conservării resurselor naturale”, a precizat antreprenorul.

    În viitor, se aşteaptă ca impactul asupra mediului să continue să influenţeze industria vinului. „Este esenţial să fim în permanenţă în căutarea de soluţii inovatoare pentru a minimiza amprenta noastră ecologică şi a contribui la sustenabilitatea pe termen lung a industriei vinului”, a conchis el.   

    „Faptul că am investit în tehnologie şi în oameni a avut un impact important în obţinerea acestei distincţii. De asemenea, în ultimii ani am apelat la specialişti în domeniul viticol şi oenologic, cu care ne-am consultat în permanenţă şi am acordat o atenţie deosebită în tot procesul de creare a vinului, începând din podgorie.“

     Debian Dregan, acţionarul majoritar (95%) al companiei Podgoria Silvania

  • Mallul online care te îmbracă protejând mediul în acelaşi timp

    Cuvântul „sustenabilitate” este pe buzele tuturor în prezent, indiferent de domeniu, industria de fashion fiind una dintre cele mai poluante la nivel mondial şi ca atare una din pieţele pe care au început să apară tot mai multe businessuri care să reducă impactul negativ al producţiei în masă. Un astfel de business este şi start-up-ul local Dressingz, care a dezvoltat o platformă online pentru vânzarea şi cumpărarea de articole fashion „pre-owned” de lux, care în doar un an a ajuns la peste 4.000 de utilizatori şi a intermediat vânzări în valoare totală de peste 100.000 de euro.

    Ambiţiile pentru dezvoltarea businessului sunt şi mai mari, planul Dressingz fiind de a încheia o serie de parteneriate cu branduri de fashion internaţionale de lux şi intrarea pe cât mai multe pieţe din Europa Centrală şi de Est. Acum, start-up-ul se află în plină campanie de finanţare pe platforma de crowdfunding Ronin. „Noi am pornit pentru primul an cu obiectivul de a atrage, în primul rând, articole în platformă. Ne-am concentrat să avem atât un număr mare, cât şi calitate a articolelor, să tragem cele mai bune produse astfel încât să putem apoi să accelerăm şi vânzările. Şi am reuşit să şi vindem bine şi să atingem peste 100.000 de euro în GMV (gross merchandises value – n.red.) de la lansare. Ne propunem evident să accelerăm în continuare. Ne dorim să accelerăm numărul de utilizatori în primul rând, să mergem către 11.000 de utilizatori în următoarele 12 luni şi să ne îndreptăm spre 1 milion de euro ca GMV“, a spus în cadrul emisiunii ZF IT Generation Romina Tăzlăoanu, cofondatoarea start-up-ului Dressingz.

    Ea a pornit proiectul alături de Alexandru Andrieş şi Anca Stan, la începutul anului trecut. În prezent, start-up-ul are în derulare o campanie de strângere de fonduri pe platforma de crowdfunding Ronin, sumă vizată fiind cuprinsă între 250.000 şi 500.000 euro, bani cu care ţinteşte să ajungă la 11.000 de utilizatori şi la vânzări totale intermediate de un milion de euro în următoarele 12 luni. Până în prezent, Dressingz a reuşit să atragă peste 300.000 euro pe platforma Ronin, campania fiind activă până pe data de 31 iulie. În primăvara anului trecut, start-up-ul a atras o primă finanţare, pre-seed, în valoare de 300.000 de euro, sumă care a fost folosită pentru dezvoltarea platformei – site-ul şi aplicaţia de mobil, formarea echipei şi pentru marketing. Din punct de vedere tehnic, echipa Dressingz a dezvoltat şi a implementat o serie de funcţionalităţi noi.

    „O să dau câteva exemple pentru că au fost foarte multe funcţionalităţi noi. Am lansat procesul de retur şi poate o să pară curios că vorbesc de retur, dar returul în revânzare este foarte, foarte important şi de asemenea nu este o uzanţă, nu se practică pe platformele de revânzare, din păcate. Operatorii mari globali nu oferă posibilitatea de retur, care este un punct critic pentru consumator. Există o nevoie majoră, mai ales în zona noastră şi în zona din jurul României, unde poate partea asta de revânzare este mai la început. Oamenii au nevoie de siguranţă, să ştie că atunci când accesează un produs, mai ales luxury, pre-owned, să ştie că sunt mulţumiţi şi că este ceea ce trebuie şi din pers­pectiva măsurii“, a precizat Romina Tăzlăoanu, adăugând că de asemenea start-up-ul a implementat şi funcţia de promovare a produselor pentru o vizibilitate mai mare a produselor vândute şi funcţia care permite vânzarea unor pachete de produse.

    „În plus, am lansat un mod în care îi recunoaştem pe cei care sunt top-seller, lucru foarte important pentru cumpărător, pentru că au o încredere în momentul în care văd că achiziţonează un produs de la un top-seller. de livrare. De asemenea, avem şi «badge-uri de angel» care sunt acordate vânzătorilor care aleg să doneze o sumă din banii încasaţi la vânzarea produsului respectiv.“ Totodată, start-up-ul a pus la punct şi tot procesul de logistică şi a lansat şi opţiunea de concierge pentru utilizatorii care nu vor să îşi listeze singuri produsele pe care le au de vândut în platformă şi atunci se poate ocupa de acest lucru echipa Dressingz. „Noi facem, practic, absolut toată treaba. Preluăm articolele, le pregătim, le pozăm, le listăm, le vindem, le livrăm. Deci, absolut tot, cap-coadă tot procesul. Le ţinem fie în showroom, fie în depozit şi atunci clientul este liniştit, nu are nimic de făcut decât să încaseze banii la vânzare“, a subliniat ea.

    Cele mai multe produse vândute pe platforma Dressingz sunt hainele, pantofii şi genţile, iar din punctul de vedere al valorii vânzărilor, ordinea este invers – genţi, pantofi şi haine.

    Printre brandurile cele mai vândute pe platforma Dressingz se numără Chanel, Louis Vuitton, Gucci, Prada, Valentino Garavani, Dior, Golden Goose, Zadig et Voltaire, Cartier, Michael Kors, Alexander McQueen, Yves Saint Laurent, Dolce & Gabbana, Balenciaga, Murmur, Bottega Veneta, Dsquared2, Celine, Off White, Burberry, Rick Owens, Maison Martin, Margiela, Burberry, Loewe, Marni. Pe lângă brandurile de lux, pe Dressingz se vând şi branduri mass market, produse în stare foarte bună, în special din liniile premium ale brandurilor COS, Massimo Dutti, Nike, Adidas. De asemenea, colaborările acestora cu designeri de lux sunt foarte căutate. Ca diferenţiator pe piaţă, Dressingz şi-a propus să încheie partemeriate cu branduri de fashion de lux la nivel internaţional. „Îl avem alături de noi ca shareholder pe Tavi Cornea, care vine cu o expertiză extraordinară în brandurile de lux. Actualmente este head of digital la Omega şi a lucrat în străinătate la branduri precum Chanel, Louis Vuitton, deci are un palmares deosebit. Şi alături de el, împreună cu el, ne dorim să accesăm parteneriate internaţionale. Anul acesta ne propunem să avem un parteneriat internaţional mare, iar în următorii patru ani, în care plănuim să intrăm pe mai multe pieţe din regiune, Europa Centrală şi de Est, ne dorim să închidem până la 10 parteneriate“, a conchis Romina Tăzlăoanu.   

    Urmăreşte de luni până vineri emisiunea pe www.zf.ro şi pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar de la ora 19.00 sau accesează platforma www.zf.ro/zf-it-generation

    Rubrica „Start-up Pitch”

    1. Andrei Zawrak Popescu, fondator Ophset

    Ce face? Dezvoltă o soluţie pentru captarea carbonului.

    „Tehnologia în sine se numeşte fotobioreactor. Este de fapt un sistem de tubulatură prin care circulă o cultură de alge într-un mediu, respectiv apă cu diverse substanţe. În substan­ţele respectivă băgăm dioxid de carbon – CO2, iar acel CO2 este absorbit de alge, aşadar oferim servicii de capturare a dioxidului de carbon. Iniţial, în ianuarie am pornit cu ideea de a construi un marketplace pentru certificate de carbon bazate pe carbon capturat, deci practic acel transfer asupra dreptului de proprietate al dioxidului de carbon, dar în procesul de validare cu industria de ciment, în principiu, şi cu un fond de investiţii specializat în decarbonizare, am aflat că există un interes foarte mare pen­tru tehnologii de capturare carbon, şi nu pentru partea de marketplace.“

    2. Cristian David, fondator şi CEO al Klap

    Ce face? A dezvoltat o platformă pentru comercializarea de produse electronice recondiţionate.

    „Ţintim să revindem circa 60.000 de produse anul acesta. Ţinând cont de faptul că de când am pornit businessul şi până acum am vândut peste 76.000 de produse, este o provocare destul de mare, dar suntem pe un trend ascendent. Din punct de vedere al cifrei de afaceri, ne aşteptăm să avem o triplare, având în vedere că avem şi echipa care susţină un asemenea ţel.“

    3. Raul Cojocaru, cofondator şi CEO al Move Mountains

    Ce face? Dezvoltă o platformă online prin care să pună în contact persoanele pasionate de aventuri în aer liber şi care doresc să descopere noi experienţe cu instructori specializaţi.

    „Ne dorim să atragem o primă rundă de finanţare. În următoarele patru luni am dori să atragem o finanţare de minimum 50.000 de euro pentru a putea dezvolta în continuare produsul şi pentru a scala. Momentan pe platformă se regăsesc doar instructori de schi sau snowboard şi lucrăm la a dezvolta activitatea marketplace-ului, pentru a integra şi alte evenimente care să nu fie specifice anotimpului de iarnă. Ne dorim să avem continuitate pe întreaga durată a anului, nu să ne rezumăm doar la sezonul de iarnă.“

    Rubrica „Start-up Update”

    Romina Tăzlăoanu, cofondatoare a Dressingz – platformă online pentru modă circulară.

    Urmăreşte de luni până vineri emisiunea pe www.zf.ro şi pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar de la ora 19.00 sau accesează platforma www.zf.ro/zf-it-generation

    ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF în noiembrie 2019 şi realizată în prezent împreună cu BCR Innovx, are ca ţintă descoperirea start-up-urilor hi-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvoltarea unei noi generaţii de milionari din IT ai României. După mai bine de 370 de ediţii, emisiunea are un nou format în care adăugăm o serie de rubrici pentru a aduce plus valoare în ecosistemul local de start-up-uri tech – Start-up Pitch, Start-up Update, Start-up Boost, Start-up Star, Investor Watch, Sfatul expertului şi What’s Hot.

    Dacă aveţi un proiect de start-up tech scrieţi-ne pe adresa de e-mail zfitgeneration@zf.ro.

  • Radiografia carierei de 40 de ani a femeii care a condus cel mai mare grup de asigurări din Europa Centrală şi de Est. De ce a decis să se pensioneze

    La 1 iulie 2023, Elisabeth Stadler a predat frâiele companiei Vienna Insurance Group (VIG), jucător activ şi pe piaţa locală a asigurărilor prin intermediul a trei companii, Omniasig, Asirom şi BCR Asigurări de Viaţă, lui Hartwig Löger. Cum au decurs cele patru decenii pe care austriaca le-a petrecut în piaţa de profil?

    Poziţia de CEO al celui mai mare grup de asigurări din Europa Centrală şi de Est a fost în mod evident punctul culminant al carierei mele de 40 de ani în industria asigurărilor. Îmi închei cariera, dar voi continua să fiu membru al unor consilii de supraveghere din grup şi al consiliilor de supraveghere ale unor mari companii austriece, cum ar fi Austrian Post, Petrol Group OMV şi Voest.

    „Sunt vicepreşedinte al Crucii Roşii Austriece şi deţin diverse funcţii şi în domeniul cultural. Toate acestea sunt sarcini foarte interesante şi importante care mă vor ţine ocupată în continuare”, a detaliat Elisabeth Stadler, fostul CEO al VIG, unul dintre ce mai mari asiguărtori internaţionali, în ultimul interviu acordat BUSINESS Magazin. Ea a decis să se pensioneze după o carieră de 40 de ani în domeniul asigurărilor, dintre care ultimii şapte ani i-a petrecut la conducerea grupului austriac, care a anunţat încă de la finalul lunii noiembrie 2022 că odată cu expirarea mandatului de CEO pe 30 iunie 2023 acesta nu va mai fi prelungit, din cauza planurilor de pensionare ale executivei. În locul ei va prelua conducerea companiei Hartwig Löger, împreună cu noi membri ai Consiliului Director. Sub conducerea fostei executive, VIG a ajuns la subscrieri de 12,6 mld. euro la finalul anului 2022, în creştere cu 14,1% faţă de anul 2021, atingând în acelaşi timp un profit net cu 24% mai mare în 2022 faţă de 2021, până la 466 mil. euro. În ceea ce priveşte primele trei luni din 2023, fostul CEO a continuat să conducă compania spre creştere, ajungând la un volum al subscrierilor de 3,87 mld. euro la finalul lunii martie 2023, în creştere cu 12,1% faţă de perioada similară a anului trecut.

     

    Un motto optimist. În ceea ce priveşte motivul pentru care executiva a decis să iasă din câmpul muncii după 40 de ani petrecuţi în industria asigurărilor, Elisabeth Stadler a recunoscut că şi-a dorit să aibă ceva mai mult timp pentru ea. „Sunt o persoană fundamental pozitivă şi abordez sarcinile într-un mod foarte structurat şi conştiincios. Motto-ul meu în viaţă este: «Fiecare zi este o nouă şansă». De relaxat, mă pot relaxa foarte bine pe terasa casei mele cu un pahar de vin bun sau jucând golf. Mă concentrez cu totul pe minge şi pe joc şi nu mă gândesc la provocările profesionale. Prin urmare, mă pot detaşa foarte bine de probleme, aşa că pentru mine golful este o sursă de reîncărcare a propriilor baterii.” Înainte de pensionare, ea îşi caracteriza agenda zilnică ca fiind bine structurată şi plină de întâlniri, „începând de dimineaţa devreme până seara pe la ora 19:00, întâlniri atât la nivel intern cât şi extern, şi, bineînţeles, mai sunt vizitele de afaceri la companiile grupului şi şedinţele Consiliului de Supraveghere. Important este să ai o echipă bună”, ne-a povestit fostul executiv, adăugând că îi place să lucreze într-o echipă funcţională, în care poate delega sarcini „cu inima uşoară, pentru că ştiu că mă pot baza pe oamenii din echipă. Încrederea reciprocă este un factor cheie pentru un leadership de succes. Îmi plăcea munca mea şi de asta a fost uşor să echilibrez munca şi viaţa privată”, a mai adăugat ea.

    În opinia sa, competenţa, atât profesională, cât şi socială, leadershipul şi gândirea structurată sunt calităţile care contează într-o poziţie de conducere. „Aceste calităţi se aplică atât bărbaţilor, cât şi femeilor. De exemplu, eu sunt un foarte bun ascultător. Ascult ideile şi opiniile colegilor mei, apoi îmi formez părerea şi iau o decizie, dar când în cele din urmă iau o decizie, mă aştept să fie acceptată şi implementată. Prin urmare, e foarte important pentru mine să am încredere în angajaţi şi să mă pot baza pe ei.”

    „Poziţia de CEO al celui mai mare grup de asigurări din Europa Centrală şi de Est a fost în mod evident punctul culminant al carierei mele de 40 de ani în industria asigurărilor. Îmi închei cariera executivă, dar voi continua să fiu membru al unor consilii de supraveghere din Grup şi al consiliilor de supraveghere ale unor mari companii austriece, cum ar fi Austrian Post, Petrol Group OMV şi Voest. Sunt Vicepreşedinte al Crucii Roşii Austriece şi deţin diverse funcţii şi în domeniul cultural. Toate acestea sunt sarcini foarte interesante şi importante care mă vor ţine ocupată în continuare.”

    Elisabeth Stadler, fost CEO al VIG, pensionată la 1 iulie 2023

    În acelaşi timp, ea povesteşte că a constatat că femeile se blochează adesea în carieră pentru că nu au suficientă încredere în ele, iar pe unele acest lucru le opreşte chiar să urmeze o carieră. „De aceea, aş sfătui tinerele femei să aibă curaj şi să fie încrezătoare. Femeile ar trebui să spună «da» mai des în profesie şi să aibă curajul să încerce ceva nou. Din punctul meu de vedere, companiile de asigurări îndeplinesc un rol foarte important şi anume să protejeze oamenii de riscuri, oferind securitate financiară. Există o mulţime de perspective şi domenii de activitate interesante.”

     

    Diversitatea, un factor-cheie. Elisabeth Stadler spune că ceea ce a învăţat de-a lungul activităţii în companie este că strategia locală multibrand a Grupului VIG şi abordarea antreprenorială a jucătorului faţă de companiile locale sunt perspective foarte diferite de cele ale altor grupuri internaţionale de asigurări şi reprezintă un avantaj competitiv real. „Din punctul meu de vedere, diversitatea noastră nu este doar un avantaj competitiv, ci şi unul care promovează şi sprijină antreprenoriatul de succes şi cultura corporativă. Este important să păstrăm această diversitate. Privind lucrurile din această perspectivă, nu aş schimba nimic, Grupul VIG este poziţionat perfect din punct de vedere strategic şi îşi va continua parcursul de succes”, a spus ea cu puţin timp înainte de a părăsi compania.

    În ceea ce priveşte timpul petrecut la cârma grupului austriac, susţine că, împreună cu echipa sa, a reuşit să îşi îndeplinească obiectivul ca VIG să fie perceput drept un partener stabil şi de încredere. „Cred că împreună cu echipa mea am reuşit să îndeplinim acest obiectiv, ceea ce se reflectă şi în evoluţia celor mai importanţi indicatori cheie, cum ar fi nivelul primelor, cel al profitului şi capitalizarea puternică a grupului. În ultimii şapte ani, atât volumul primelor cât şi profitul înainte de impozitare au crescut cu 38%, iar rata de solvabilitate este acum cu aproape 44% mai mare decât în 2016. Prin Agenda 2020 şi VIG25, am iniţiat două programe strategice majore, astfel încât grupul să fie în continuare pregătit pentru schimbările ce urmează, iar productivitatea să crească. Din punctul meu de vedere, totul a decurs conform planului, cu excepţia faptului că pandemia ne-a adus în situaţia de a ne confrunta cu ceva nou de la o zi la alta, întârziind implementarea unuia sau altuia dintre proiecte. Dar chiar şi pandemia a condus la scăderea rezultatelor financiare într-un singur an, pentru ca un an mai târziu să revenim la nivelul de dinainte de coronavirus.”

    În ciuda realizărilor pe care le-a avut din rolul de CEO, ea recunoaşte că a gestiona o companie listată este o sarcină deosebită, pentru că fiecare declaraţie are mult mai multă relevanţă pentru eventuala evoluţie a preţului acţiunilor şi trebuie urmare reguli stricte când vinde vorba de furnizarea de informaţii.

    Per total, Elisabeth Stadler este de părere că abordarea conservatoare cu care a ghidat grupul austriac în ultimii ani, plini de provocări, a dat roade, iar acest lucru demonstrează că în industria asigurărilor o abordare conservatoare şi atentă la riscuri are un efect pozitiv, mai ales în perioadele dificile. „Companiile de asigurări dau dovadă de un grad ridicat de rezistenţă şi tocmai în vremuri atât de dificile ca acestea, oamenii conştientizează mai bine cât de important este să fie asiguraţi şi protejaţi”, a încheiat ea.   

  • Cine este omul care, deşi are 100 de ani şi merge în baston, reuşeşte să zguduie întreaga lume. Acesta şi-a câştigat o aşa faimă încât nici Diavolul coborât pe pământ nu ar fi avut îndrăzneala să-l contrazică

    Rari sunt oamenii care să fi influenţat evoluţia politică a lumiI fără să fie împăraţi, regi sau preşedinţi de ţară. La 100 de ani împliniţi, Henry Kissinger este una din rarele şi bizarele apariţii în această lume a politicii plină de contradicţii, care nu a dispărut din peisaj nici atunci când şi-a încheiat cariera publică.

    Secretar de stat al Statelor Unite şi consilier pe probleme de securitate naţională în vremea preşedinţilor Nixon şi Ford, între 1968 şi 1977, Kissinger şi-a câştigat o aşa faimă încât nici Diavolul coborât pe pământ nu ar fi avut îndrăzneala să-l contrazică. Desigur că preşedintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, l-ar fi dat bucuros cu capul de pereţi pe Kissinger când acesta a spus că Occidentul nu trebuie să ajute Ucraina. Doar că, aşa cum este văzut Kissinger, căruia, la 100 de ani împliniţi, i se cere încă părerea despre soarta lumii, Zelenski ar prefera să se ia la trântă cu Satan, decât cu el. Sunt rari oamenii care să fi influenţat evoluţia politică a lumii fără să fie împăraţi, regi sau preşedinţi de ţară. Cu sute de ani în urmă, cardinalul Richelieu, prim-ministrul regelui Ludovic al XIII-lea al Franţei (anii 1600), a fost unul dintre ei, deşi nu venea dintr-o familie care l-ar fi îndreptăţit pentru aşa poziţii înalte.

    Henry Kissinger este un Richelieu modern. Richelieu a trăit însă 57 de ani. Kissinger a ajuns la 100 de ani şi încă vorbeşte şi-i scoate pe unii din minţi prin ce spune. La fel ca Richelieu, Kissinger este fie puternic contestat, fie considerat un guru. La ultimul forum de la Davos, staţiunea de lux din Elveţia unde se întâlnesc, anual, bogaţii lumii şi presupuşii lideri influenţi din politică şi pun la cale viitorul planetei, Henry Kissinger a vorbit, printr-un sistem de videoconferinţă. Şi, desigur, graţie statutului său de guru al politicii, nu putea rata o analiză a războiului din Ucraina. „Înainte de război m-am opus (aderării Ucrainei la NATO – n. red.), dar acum o Ucraină neutră nu ar avea sens”, a spus el. Ei bine, înainte el spunea taman invers, spunea că Occidentul nu trebuie să ajute Ucraina cu arme, iar  când venea vorba despre aderarea la NATO, Ucraina să-şi ia la revedere pentru multe secole de aici înainte.

    Il Tempo, cotidian italian, îl numeşte pe Kissinger „Deus ex machina”, adică „Dumnezeul din maşină”. În tragediile greceşti „deus ex machina” era un zeu care, în momentul în care intriga de pe scenă era atât de complicată întât nimeni nu-i mai dădea de capăt, cobora pe o sfoară şi rezolva problema.

    Desigur că spusele sale au provocat furie la Kiev, dar, când eşti un Socrate al timpurilor moderne, toată lumea se uită în gura ta, chiar dacă ai 100 de ani, fie că spusele tale sunt drepte sau aiureli. „Un mare strateg”, îl alintă Wall Street Jurnal, principalul cotidian de busines al Americii, într-un mare articol ce-i este dedicat la împlinirea a 100 de ani şi, desigur, îi trece în revistă previziunile, aşa cum le trece, frecvent, pe cele ale lui Warren Buffett când e vorba de burse. „Lumea va fi un glob spart de competiţia SUA-China şi ameninţată de noi arme îngrozitoare”, spune azi gurul veteran al politicii americane. Nu e de râs? Păi este, pentru că chiar el este strategul apropierii SUA de China. Politica apropierii SUA de China este a lui Kissinger şi, cu siguranţă, aceasta i-a adus faima. Acum, el spune cu totul altceva, la 50 de ani distanţă. Dacă priveşti viaţa de la 100 de ani, 50 de ani, cât aveai atunci când puneai bazele apropierii SUA de China, ţi se pare o vârstă de copil.

    Dar nu este pentru prima dată când aceşti monştri sacri ai politicii se înşală. În 1992, Francis Fukuyama, un sociolog şi politolog american, publica un eseu ce l-a făcut celebru, pe care l-a numit: „Sfârşitul istoriei şi ultimul om”, eseu care a avut o carieră uluitoare. Comunismul în estul Europei căzuse, iar Fukuyama credea că liberalismul de tip occidental va triumfa pe toată planeta. Conflictele ideologice s-au sfârşit şi cum istoria este o suită de conflicte, nemaiexistând conflixte, asta înseamnă sfârşitul istoriei, credea el. Pentru că suntem cu un război la graniţă ce ne loveşte direct, pentru că Kissinger a stârnit atâta patimă cu opiniile sale despre Ucraina, îl amintesc aici pe Zbigniew Brzezinski, un alt renumit politolog american, care vorbeşte în cartea sa „Marea tablă de şah” despre Ucraina ca despre o viitoare putere regională şi despre Rusia ca despre o ţară care nu are perspective în afara concertului european. Or, vedem clar că Rusia se îndepărtează azi de Europa. Pare că puţin îi mai pasă de Europa, deşi tânjeşte după ea încă din istorie. Foştii ţari şi prinţi ai Rusiei şi-au căutat mereu soţii din dinastiile europene, nu din cele ale Chinei.

    Ţarina Ecaterina cea Mare, marea admiraţie a ruşilor de azi, era nemţoaică 100%, nu rusoaică, nici chinezoaică. Il Tempo, cotidian italian, îl numeşte pe Kissinger „Deus ex machina”, adică „Dumnezeul din maşină”. În tragediile greceşti „deus ex machina” era un zeu care, în momentul  în care intriga de pe scenă era atât de complicată întât nimeni nu-i mai dădea de capăt, cobora pe o sfoară şi rezolva problema. Aşa să fie? Kissinger este cel care a organizat întâlnirea dintre preşedintele SUA Richard Nixon şi preşedintele Chinei Mao Tse Dong, întâlnire care a normalizat relaţiile între cele două ţări, după 20 de ani de îngheţ. Se întâmpla în 1972. Această înţelegere a permis Chinei să-şi înceapă parcursul de principală putere mondială spre care tinde azi. După ani de zile, Kissinger şi-a dat cu pumnii în cap: „Este cel mai prostesc lucru pe care l-am făcut în viaţa mea”. Dar, între timp, câştigase Nobelul pentru pace pentru contribuţia lui la încheierea războiului din Vietnam, ajunsese o vedetă  pe care nimeni nu o putea contesta, aşa cum nimeni nu ar îndrăzni să spună că Richard Gere joacă prost într-un film prost.

    La 100 de ani ai lui, Kissinger vorbeşte la Forumul de la Davos, îşi exprimă opiniile despre mersul lumii, pentru că i se cer. Dacă i se cer încă, înseamnă că el a însemnat ceva pentru lumea asta, oricât de controversate ar fi fost opiniile sale.    

  • Ţara unde dacă vrei să te căsătoreşti nu trebuie sa mai mergi la stare civilă. Totul se face pe o aplicaţie de pe telefon, prin care eşti căsătorit astfel în câteva secunde

    În Kazahstan nu este nevoie să mergi la Starea Civilă să te căsătoreşti. Pe aplicaţia naţională pe care 80% din populaţie o are pe telefon se trimite o cerere. Aplicaţia le dă îndrăgostiţilor o lună să se gândească, apoi îi întrebă dacă sunt siguri. Dacă au dat OK-ul, în secunda următoare sunt căsătoriţi cu acte în regulă. Nu poţi divorţa online, însă. În aplicaţie şi în baza de date din spatele ei se află toate actele cetăţenilor, starea lor de sănătate, contractul de muncă, ipoteca la casă. Fiecare întrebare naşte alta, dar, într-un final, una singură rămâne relevantă: care este graniţa dintre protecţia socială şi viaţa privată?

    Am colectat toate datele de la organizaţiile guvernamentale într-un bazin de date şi acum putem analiza bunăstarea familială, a fiecărei familii, prin 80 de criterii. Avem informaţii despre dacă au apartament sau nu, dacă au în familie persoane cu dizabilităţi. Cum este îngrijirea lor medicală? Ce se întâmplă cu educaţia? Dacă au studenţi sau dacă au o persoană care lucrează în familie şi toate aceste criterii au fost proiectate corespunzător cu Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD)”, spune ministrul digitalizării din Kazahstan, Bagdat Mussin, fost antreprenor în vârstă de 40 de ani. Dincolo de pandemia care a lovit toată lumea, fosta ţară sovietică Kazahstan s-a lovit în 2022 de o revoltă sângeroasă a populaţiei, care a culminat cu incendierea clădirii guvernului şi s-a soldat cu peste 200 de morţi.

    Din acel moment, Kazahstanul a trecut printr-un proces de transformare: a trecut de la republică prezidenţială la republică parlamentară, şi-a redefinit constituţia, a înfiinţat o Curte Constituţională, a reorganizat sistemul de alegeri. Acum Kazahstanul vrea să se poziţioneze ca un mediator între Occident şi Rusia şi, aşa cum a spus ministrul adjunct de externe, să păstreze relaţii bune cu ambele părţi. Ţara are un salariu mediu de aproape 800 de dolari, aproape de salariul mediu net din România, şi un PIB de 200 mld. dolari, cam două treimi din PIB-ul României. Populaţia este similară cu cea a României, dar ţara este mult mai întinsă. În Astana, capitala Kazahstanului, cel mai mare stat din Asia Centrală, la începutul lunii iunie se desfăşura evenimentul Astana International Forum, o reinterpretare a evenimentului statului kazah Astana Economic Forum. Grupul de jurnalişti străini, din Africa de Sud, până în Mongolia, Mexic sau Portugalia, sunt invitaţi în ziua a doua, după prânz, la sediul Ministerului Digitalizării din Kazahstan, pentru a prezenta eforturile ţării de digitalizare a serviciilor publice.

    – Ştii că aici îţi vinzi maşina în 5 minute printr-o aplicaţie? întreabă jurnalistul bulgar, în micul cerc de jurnalişti care se numeşte, în glumă, „Balkan crew”, pentru că este format dintr-o sârboaică, un bulgar şi un român.

    – Păi la noi durează cred că o lună, până mergi la Fisc, până mergi la primărie şi tot aşa, adaugă bulgarul.

    – Aşa este şi la noi, spune sârboaica.

    Ca de obicei, pufnim toţi în râs când adaug că aşa este şi la noi. Balkan crew. Drumul de la conferinţă până la sediul Ministerului Digitalizării, care face parte dintr-un complex de clădiri desprins din filmele SF, este de circa 10 minute. După ce liderul de grup, kazahul Arthur, ne invită  înăuntru, circa 50 de jurnalişti din toate colţurile lumii se înghesuiau în faţa filtrului de securitate format, în primă fază, de un dispozitiv cu recunoaştere facială. După trecerea prin acest dispozitiv, se deschid nişte uşiţe ca la metrou şi apoi urmează trecerea prin dispozitivul cu raze. Doar că nimeni nu intră şi nimeni nu iese. 50 de jurnalişti se înghesuie în faţa filtrului de securitate, iar Arthur vorbeşte cu cei responsabili cu paza. Experienţa de la Ministerul de Externe, unde am trecut printr-un filtru similar, ne spune că va dura ceva până vom ajunge în sala de conferinţe.

    – Pun pariu că în 10 minute opresc camerele, deschid uşa şi ne lasă pe toţi să intrăm şi aia e, râde bulgarul, după ce trecuseră deja vreo 20 de minute.

    – La noi aşa s-ar întâmpla cel mai probabil, adăugăm şi noi şi râdem.

    Nu ştim dacă au oprit camerele înainte, dar cu siguranţă până la urmă uşile au fost deschise şi am intrat fără niciun control.

    Sala de conferinţe în care ne aştepta ministrul digitalizării arăta ca o bucăţică din sediul NASA, pe toţi pereţii fiind proiectate ecrane cu hărţi din satelit în timp real şi probabil PowerPointurile care urmau să fie prezentate. În indicele ONU despre digitalizarea unei naţiuni, Kazahstan este pe locul 20, dar indicele se împarte în două arii principale, explică Bagdat Mussin, ministrul digitalizării: „În ceea ce priveşte serviciile online, ocupăm locul opt în lume, din cele 193 de ţări. Însă în ceea ce priveşte conectivitatea, avem de lucrat, deoarece ocupăm poziţia 65”. Guvernul kazah a construit o aplicaţie folosită de mai bine de 80% din populaţia statului. În aplicaţie se poate „merge” la notar, cetăţenii se pot căsători şi au acolo toate actele, de la paşaport la permis de conducere sau istoric medical. „Când Charles se naşte în Kazahstan, trimitem automat un mesaj SMS şi o notificare push cu felicitări din partea guvernului. În al doilea rând, cerem să se introducă numele în aplicaţia mobilă, numele celui născut. Dacă numele este introdus în aplicaţie, certificatul de naştere şi măsura de sprijin sunt emise şi banii sunt transferaţi în contul bancar al familiei. Nu este nevoie să se facă o cerere sau să se meargă undeva în acest sens”, mai spune Bagdat Mussin.

    În aplicaţie poţi să îţi vinzi maşina, continuă explicaţiile şi prezentarea ministrul şi alţi reprezentanţi. Băncile au integrat metode de plată direct în aplicaţie şi, din momentul în care doi cetăţeni se înţeleg asupra vânzării, durează circa 5 minute ca banii să fie transferaţi în contul vânzătorului, iar cumpărătorul are maşina pe nume. Un credit ipotecar se poate accesa online într-o zi. O firmă se poate înfiinţa în 5 minute. Toată lumea din sală ascultă fascinată şi şi se uită la prezentare. Jurnalistul croat însă rupe starea generală de uluire şi întreabă: „Putem discuta puţin despre confidenţialitate? Deoarece nu aş dori ca guvernul meu să aibă toate aceste date, ştiţi, şi să le poată folosi în scopuri rele”. Instituţiile unui stat, de exemplu procuratura, pot accesa toate aceste date, în caz de nevoie. Aici însă toate aceste informaţii se află adunate într-o singură aplicaţie. „În ceea ce priveşte protecţia datelor, pentru a primi orice serviciu pe platforma bancară, acordaţi în primul rând permisiunea. Adică, dacă nu doriţi să aveţi servicii publice legate de dumneavoastră pe o platformă bancară, pur şi simplu apăsaţi nu, dacă nu doriţi. Şi apoi, nu furnizăm datele dumneavoastră nimănui”, răspunde ministrul şi adaugă: „Dacă oamenii doresc să rămână pe vechiul sistem, pot continua să utilizeze vechiul sistem. Le oferim permisiunea de a-şi alege opţiunea dorită”. Ce se întâmplă dacă este o pană de curent sau de internet? întreabă jurnalistul bulgar. „Dacă treci la noua eră, întâmpini întotdeauna obstacole şi probleme de acest gen, dar nimeni nu poate prezice ce se va întâmpla în viitor”, răspunde ministrul. Cum abordaţi problema securităţii cibernetice? Dacă toate aceste date despre cetăţeni sunt într-un loc, digital, poate fi accesat de exemplu şi de guverne străine.„Ocupăm locul 31 în clasamentul ONU în ceea ce priveşte securitatea cibernetică. De aceea, timp de patru ani, am făcut investiţii masive în securitatea cibernetică”, răspunde Bagdat Mussin.

    Cum a schimbat digitalizarea conformarea la plata taxelor?

    „Toate declaraţiile fiscale sunt 100% digitalizate. Nu mai este nevoie să mergeţi la agenţia fiscală. Totul se realizează prin intermediul smartphone-urilor şi dispozitivelor digitale. În ceea ce priveşte începerea unei afaceri în Kazahstan, trebuie doar să vă identificaţi. Dacă sunteţi cetăţean, puteţi înregistra o entitate legală în cinci minute.Plăţile din Kazahstan se realizează în proporţie de 82% în sistemul digital. Acum cinci ani, 25-30% din plăţile care se realizau în Kazahstan erau digitale.“ Întrebările despre cât a costat tot sistemul în ansamblul său rămân fără un răspuns concret.  Discuţiile se încheie cu o prezentare a modului în care Kazahstanul supraveghează agricultura şi starea solului din satelit. Părerile sunt destul de împărţite printre jurnaliştii străini după prezentări. Când s-a descoperit că Facebook a început să vândă datele din online către diferite companii care le-au utilizat în scopuri electorale, s-a pus pentru prima dată problema confidenţialităţii în online şi despre cât de preţioase sunt datele respective. Este un vis frumos să nu mai stai la coadă la Fisc, la înmatriculări sau Registrul Comerţului. Să fie atât de uşoară şi de rapidă interacţiunea cu statul. Faptul că există atâtea informaţii despre fiecare cetăţean într-un singur loc, fără de care, desigur, nu se poate realiza nici interacţiunea atât facil, naşte însă mai multe întrebări şi principala întrebare rămâne: care este graniţa dintre protecţia socială din partea statului şi viaţa privată?   

    Sesiunea plenară de la Astana International Forum, la care au participat, printre alţii, emirul Qatarului Tamim bin Hamad Al Thani şi şefa FMI Kristalina Georgieva.

    „În ţara noastră, nimeni, de exemplu, inclusiv eu, nu poartă asupra sa documente originale, doar aplicaţia mobilă şi atât. Nu este necesar să aveţi asupra dumneavoastră permisul de conducere. Nu este necesar să aveţi asupra dumneavoastră cartea de identitate. Oriunde mergeţi, puteţi utiliza identitatea digitală, documentele digitale şi cele 24 de tipuri de documente disponibile în aplicaţie, inclusiv documentele familiei.“

    Ministrul digitalizării din Kazahstan, Bagdad Mussin

    Sala de conferinţe din Ministerul Digitalizării din Kazahstan.

  • Liviu Herman, Tazz: „Indiferent de rolul pe care îl voi avea, cert e că voi fi în continuare înconjurat de oameni faini, aşa cum sunt acum şi cum am reuşit să fiu de-a lungul întregii mele experienţe profesionale.”

    Liviu Herman este Chief Product Officer la Tazz, unde coordonează peste 70 de specialişti în IT. Înainte de a ajunge aici, a ocupat timp de peste 10 ani roluri strategice în Project & Product Management în cadrul companiilor Continental şi Haufe Group. Cum îşi imaginează el următorii ani din carieră?

     

    VIZIUNE PENTRU VIITOR:

     

    1. Ce rol v-aţi propus să aveţi în 2030?
    Aşa cum timpul a fost imprevizibil cu mine şi, în acelaşi timp, foarte generos, sunt convins că orice mi-aş propune ca rol peste 7 ani ar fi la kilometri distanţă de ceea ce voi face. Indiferent de rolul pe care îl voi avea, cert e că voi fi în continuare înconjurat de oameni faini, aşa cum sunt acum şi cum am reuşit să fiu de-a lungul întregii mele experienţe profesionale.

    2. Ce calităţi/abilităţi de leadership credeţi că trebuie să aveţi în organigrama în care inteligenţa artificială lucrează cot la cot cu angajaţii umani?
    Îmi place că întrebarea presupune din start că inteligenţa artificială va lucra cot la cot cu angajaţii umani, nu că îi va înlocui. Din perspectiva asta, cred cu tărie că abilităţile actuale vor fi exact aceleaşi necesare şi în acele momente vom fi în continuare lideri ai oamenilor, doar că unii dintre ei vor fi specialişti în inteligenţă artificială.

    3. Care vor fi principalele provocări pentru liderul anului 2030?
    Cred că, mai ales în domeniul IT, conceptul de „gig economy” îşi va spune cuvântul şi îşi va lua partea leului. Observăm deja cum colegii noştri mai tineri, dar nu doar ei, sunt mult mai flexibili, mult mai independenţi. Doar că ei au evoluat în direcţia asta înainte ca noi, liderii sau organizaţiile, să fim pregătiţi. În câţiva ani, va fi şi mai pregnant acest fenomen de dinamică rapidă a forţei de muncă şi va trebui sa ne adaptăm, nu să ne împotrivim.

    4. Dar principalele oportunităţi pe care le veţi avea ca lideri odată cu avansul tehnologiei?
    O oportunitate are legătură cu accesul la date mai multe, mai detaliate, ceea ce ne face procesele de luare a deciziilor mai complexe, dar mai sigure; o a doua are legătură cu concentrarea oamenilor cu care lucrăm pe aspecte care nu sunt repetitive (pot fi automatizate) şi petrecerea timpului productiv în moduri mai plăcute şi mai puţin de rutină, ceea ce ne va face pe mulţi dintre noi mai fericiţi.

    5. Cum vă imaginaţi că va arăta săptămâna de lucru în 2030 şi agenda unui lider din viitor?
    Dacă mă uit la cum arăta acum 7 ani şi cum arată acum, din punct de vedere structural lucrurile s-au schimbat extrem de puţin. La fel mă aştept să fie şi in următorii ani, fără schimbări majore la agendă, însă cu schimbări mari la esenţa discuţiilor. Totuşi, să nu uităm că indiferent de businessul din care facem parte şi de motivaţiile personale ale fiecăruia dintre noi, scopul principal al organizaţiilor noastre este şi va fi în continuare să facă profit, aşadar ne vom învârti în continuare in jurul acestui pol.   

     

    Liviu Herman

    chief product officer, Tazz

    39 de ani

    Cifră de afaceri (2022): +177 mil. lei

    Număr de angajaţi: 250

    BUSINESS Magazin va lansa în curând anuarul 100 TINERI MANAGERI DE TOP, EDIŢIA 2023, unde vorbim cu cea mai nouă generaţie de tineri manageri şi antreprenori cu vârsta de până în 40 de ani despre schimbările cu care se confruntă sub influenţa tot mai mare a AI. Ne-am propus ca în cadrul ediţiei de anul acesta a catalogului să analizăm modul în care cei mai tineri manageri şi antreprenori vor reuşi să conducă organizaţiie din România către un viitor în care inovaţia, eficienţa, sustenabilitatea, dar şi emoţiile umane vor defini noua lume a afacerilor. Liviu Herman, Chief Product Officer la Tazz, este unul dintre managerii al căror profil va apărea în cadrul acestui proiect.
     

     

  • Cum a transformat un cuplu o mâncare pe care o iubeau când cei doi erau copii, dar pe care o mâncau rar, într-o afacere profitabilă

    Luado Chocolate este o poveste începută, de fapt, acum 43 de ani, pe când Dorian Lungu, mic copil fiind, îşi aştepta cu nerăbdare porţia de ciocolată de casă făcută de mama lui, o ocazie cu care nu se întâlnea decât de câteva ori pe an. La ce s-a ajuns pornind de la acest răsfăţ ocazional? La o afacere în care Alina Lungu, soţia lui, dă tot ce e mai bun din resursele ei de gust şi creativitate.

    Erau vremurile comuniste, cu raţii şi multe lipsuri. De Crăciun, ciocolata de casă a mamei era nelipsită în ziua de Ajun, o făcea într-o tavă îngustă şi neagră, pe care o foloseşte şi astăzi. O lăsa să se răcească şi apoi o tăia în bucăţele paralelipipedice mici, pe care le înveleam în staniol. Acestea erau bomboanele noastre, pe care le puneam în pomul de Crăciun. Evident că le mâncam în primele două zile, dar lăsam staniolul de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat”, îşi aminteşte Dorian Lungu. Într-o noapte, împreună cu fratele lui, a mâncat o bună parte din ciocolata de casă din tavă, ceea ce a atras, de dimineaţă, cearta mamei. A fost suficient pentru Dorian să spună că atunci când se va face mare, îşi va face singur ciocolata lui. Şi aşa a început totul. Deşi astăzi gustă cu cel puţin aceeaşi plăcere ciocolata mamei.

    „Probabil că aceasta a fost pelicula care mi-a rulat de-a lungul anilor şi care, la un moment dat, m-a adus în preajma unui amic, un doctor belgian care mi-a povestit mai multe despre ciocolata belgiană şi chiar mi-a adus o carte şi câteva forme vechi, alături de un mic bol de topit ciocolata. Acestea au fost începuturile, în urmă cu mai bine de douăzeci de ani.” Au urmat călătorii în Belgia, Franţa, Elveţia, iar primele praline au ieşit pe piaţă în 2011, fără vreo intenţie de a transforma această activitate într-o afacere. Cu timpul, lucrurile au evoluat, iar lui Dorian i s-a alăturat Alina, soţia lui, principalul responsabil de produsele Luado. Ea este cea care se ocupă de producţie şi creaţie în laboratoare, împreună cu echipa lor de 21 de oameni. La finalul anului 2022, Alina a fost desemnată best woman pastry chef / chocolatier din România. „Deşi ciocolateria artizanală este departe de un boom business, 2022 a fost un nou an consecutiv pe creştere, cu o cifră de afaceri undeva la 2,3 milioane de lei (460.000 de euro – n. red.) şi un profit de 100.000 de euro.”

    Laboratorul Luado se află în Braşov, în casa părintească a lui Dorian, amenajată acum pentru producţia de ciocolată şi praline, de ecleruri şi îngheţată artizanală. Brandul Luado se vinde prin intermediul a două magazine din Braşov, al site-ului şi cu ajutorul câtorva cafenele, librării, magazine de specialitate. „Vom deschide încă o locaţie în Braşov, pe lângă cele două pe care le avem, şi vom continua să diversificăm portofoliul de produse, dar vom şi reduce din cel vechi. Pregătim un nou canal de vânzare. Ridicăm puţin ştacheta la unele produse şi vom rivaliza cu produse grand premium din Europa cunoscătoare în domeniu.”

    Cei care cumpără de la Luado sunt atât persoane fizice fascinate de gustul ciocolatei artizanale, cât şi companii – micii, mijlocii sau mari – care comandă produse şi servicii de degustare. „Deşi suntem asimilaţi cu produse premium, iar acestea sunt de regulă privite ca fiind scumpe, avem clienţi de la copii la oameni cu vârste respectabile, care cumpără două-trei praline sau o bucăţică bark pe post de desert. În mod constant. Iar asta ne bucură cu adevărat”, spune Dorian Lungu. Produsele din ciocolată au preţuri între 300 şi 400 de lei pe kilogram, eclerurile standard costă 17 lei per bucată, iar o cupă de îngheţată de 60 de grame este 7 lei. „Învăţăm zilnic şi asta facem de peste 12 ani. Este un proces fără finalitate, accelerat mai cu seamă în ultimii trei-patru ani. Sunt destule concepte şi aspecte considerate tabu până de curând, care acum se răzvrătesc şi au parte de mutaţii greu de anticipat cu ceva timp în urmă.” Cele mai importante provocări sunt aduse de escaladarea preţurilor la materii prime şi materiale, de schimbarea profilului cumpărătorilor şi de afectarea puterii de cumpărare. Dar toate pălesc acoperite de gustul irezistibil al ciocolatei.   

    Lui Dorian Lungu i s-a alăturat Alina, soţia lui, principalul responsabil de produsele Luado. Ea este cea care se ocupă de producţie şi creaţie în laboratoare, împreună cu echipa lor de 21 de oameni.

    Produsele din ciocolată au preţuri între 300 şi 400 de lei pe kilogram, eclerurile standard costă 17 lei per bucată, iar o cupă de îngheţată de 60 de grame este 7 lei.

    Cinci idei de afaceri de la zero

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

     

    De Neagra – conserve de fructe şi legume (Bucşani, judeţul Dâmboviţa)

    Fondatori: Andreea Machidon şi Mihai Petrescu

    Investiţii: 65.000 de euro

    Prezenţă: 15 băcănii din Bucureşti Braşov, Cluj-Napoca, Sibiu

    Merero – suc de mere (Voineşti, judeţul Dâmboviţa)

    Fondator: Alexandru Ilie

    Investiţie iniţială: 10.000 de euro

    Prezenţă: Bucureşti şi judeţul Ilfov

    Dansatorii Anonimi – şcoală de dans (Iaşi)

    Fondatori: Marius Turcu şi Elena Radu

    Cifră de afaceri în 2022: 34.000 de lei (6.800 de euro)

    Prezenţă: Iaşi

    Gustul rafinat – dulceţuri, murături şi siropuri (judeţul Bihor)

    Fondatori: familia Halasz

    Investiţie iniţială: 1.500 de euro

    Prezenţă: online, naţională, într-o piaţă din Oradea, în două băcănii şi un restaurant din Oradea

    Miedăria – brand de mied (Pătârlagele, jud. Buzău)

    Fondatori: Cristina şi Mihai Negoţ

    Investiţii: 100.000 de euro

    Prezenţă: 60 de localuri din Bucureşti şi de pe Valea Buzăului

    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

  • Cum să te îmbogăţeşti din lucruri pe alţii le ignoră, calcă pe ele şi chiar le aruncă la gunoi. i Acestea sunt gratis şi trebuie doar să le iei de pe jos

    Cochiliile de melci şi scoici nu ajung doar suveniruri de la mare ori podoabe simple, ci devin şi bijuterii scumpe atunci când stimulează inspiraţia unor creatori de bijuterii de lux.

    Aceştia îşi procură materialele în timpul unor plimbări pe plajă, când cercetează atent nisipul în căutarea unor cochilii mai deosebite, de la comercianţi specializaţi sau pot ajunge să cumpere vechi bijuterii de pe care desprind cochiliile pe care le montează ulterior într-o nouă piesă.

    Scoicile sau melcii astfel obţinuţi sunt apoi adăugaţi unei combinaţii de pietre şi metale preţioase rezultând cercei sau pandantive, scrie New York Times, care se pot vinde şi pentru preţuri de zeci de mii de dolari. Printre creatorii din ziua de azi de astfel de bijuterii se numără Silvia Furmanovich, Sara Beltran sau Glenn Spiro.

     

  • Expat în România: „România îţi intră în suflet şi rămâne acolo”

    Este expresia care caracterizează cel mai bine ţara noastră, în opinia expatului francez Maxence Didier-Vial, care deţine rolul de Finance and Compliance Director al Edenred România. Ce l-a determinat să aleagă piaţa locală pentru a-şi continua cariera şi ce plusuri şi minusuri observă aici?

     

    În anul 2009 lucram pentru Accor, iar atunci am vizitat Bucureştiul pentru prima dată, cu ocazia deschiderii IBIS Sibiu. Încă de atunci, România mi-a rămas în suflet şi în gând, iar în 2017 am revenit pentru un an. Decizia finală de a mă muta în România am luat-o în anul 2021, când m-am alăturat Edenred România în calitate de finance and compliance director”, povesteşte Maxence Didier-Vial. Când a ajuns pentru prima dată în România, în anul 2009, îşi aminteşte că a fost uimit de urmele, încă vizibile, ale gloanţelor de pe pereţii din jurul hotelului, vestigiu al Revoluţiei din anul 1989. „În ceea ce priveşte schimbările care au avut loc de atunci, una dintre ele este chiar dezvoltarea Bucureştiului. Oraşul este foarte diferit faţă de cel pe care l-am văzut eu în 2009. De asemenea, cred că una dintre cele mai vizibile schimbări este reţeaua de electricitate, aici lucrurile s-au schimbat complet, se vede o evoluţie.”

    Din punctul său de vedere, România continuă să se dezvolte foarte rapid, făcând paşi impresionanţi în ceea ce priveşte creşterea performanţei economice şi a prosperităţii, raportat la ultimele două decenii. „Dacă ar fi să aleg sectoarele unde pot fi făcute îmbunătăţiri, unul ar fi transportul în comun şi locurile de parcare, cu scopul de a reduce timpul pierdut în trafic, dar şi pentru a face oraşul mai accesibil persoanelor cu dizabilităţi. De asemenea, aici aş menţiona şi spitalele publice, care ar putea fi îmbunătăţite la nivel de infrastructură. Faptul că România are medici foarte bine pregătiţi este un motiv în plus de a face paşi spre un sistem public de sănătate de calitate.”

    Iar dacă ar trebui să descrie România într-un singur cuvânt, ar folosi o expresie, mai degrabă, şi anume: „Îţi intră în suflet şi rămâne acolo.” „Încă din momentul în care am descoperit ţara şi oamenii minunaţi de aici, mi-am dorit să mă reîntorc şi să rămân. Este ca o adicţie, dar în sensul bun al cuvântului.”

    Pe români îi descrie drept nişte oameni foarte calzi, sociabili şi implicaţi în orice fac. „Poate acesta este şi motivul pentru care mă simt ca acasă. O vorbă pe care am auzit-o în România este că omul sfinţeşte locul, iar eu cred că tocmai din acest motiv îmi place atât de mult aici. De asemenea, din punct de vedere profesional, aş califica românii drept performeri de top în mai multe domenii dedicate, un exemplu fiind industria IT.” Tocmai din acest motiv, spune că grupul Edenred a decis să deschidă în Bucureşti Edenred Digital Center – primul hub dedicat pentru servicii IT.

    Cât despre figura românească pe care o admiră, dar care îl şi inspiră, aceasta este Nadia Comăneci. „Şi despre ea pot spune că este un performer de top, o emblemă a României peste hotare. Am fost uimit când am aflat că, la vârsta de 14 ani, a fost prima gimnastă care a primit punctajul perfect – 10 – la Jocurile Olimpice.”

    În ceea ce priveşte preparatele româneşti favorite, „în mod clar, nu şi foarte original, întrucât îmi plac lucrurile simple, sunt micii la grătar cu mămăligă”. Iar în topul destinaţiilor sale de vacanţă preferate din România, pe primul loc se află Delta Dunării. „Este un loc uimitor, un mix de linişte şi sălbăticie, unde te poţi relaxa şi poţi admira natura, în cea mai frumoasă formă a ei. Îmi doresc să vizitez şi mai multe oraşe şi obiective turistice din România, iar pe listă se află Castelul Bran, cu ale sale legende, Sighişoara şi Cluj.” De acasă, din ţara natală, cel mai mult îi lipseşte clasica baghetă franţuzească. „Nu există nimic care să o poată înlocui, dar din fericire mergem de aproximativ 2-3 ori pe an în Franţa, în principal în vacanţa de vară sau cea de Crăciun, iar atunci mă pot bucura de bagheta franţuzească, de care îmi este dor tot timpul anului.”

    Carte de vizită:

    Maxence Didier-Vial, 39 de ani, Finance and Compliance Director, Edenred România

    1. În 2010, s-a alăturat echipei Edenred şi a avut ocazia să lucreze la birourile din Franţa, Republica Cehă, iar acum în România;

    2. De-a lungul anilor, a avut funcţii precum CFO, CFO regional sau controlor financiar;

    3. Înainte de a lucra la Edenred, a lucrat în cadrul Accor, în rolul de controlor de gestiune;

    4. Printre hobby-urike sale se numără schiul, rugby-ul şi cinematografia.

     

    Românii, performeri de top în mai multe domenii. Din punctul de vedere al pieţei de business şi al angajaţilor, făcând o comparaţie între piaţa locală şi Franţa, el spune că vorbim despre două ţări similare, fără diferenţe uriaşe. „Acest lucru ne face pe noi, francezii, să ne simţim foarte bine în România, ca acasă. Într-adevăr, cultura diferă puţin, dar nu este nici ea foarte departe de cea din Franţa. Am locuit şi în Republica Cehă, iar diferenţa dintre Franţa şi Cehia era sesizabilă.”

    Aici apreciază, de asemenea, foarte mult mindsetul angajaţilor, pe care îl vede zi de zi la colegii din Edenred România, şi care consideră că se reflectă şi în piaţă. „Implicarea, angajamentul şi «going the extra mile» sunt doar câteva dintre caracteristicile pe care le observ la angajaţii din România. Într-adevăr, uitându-mă la piaţă şi la angajaţi observ, poate, o fluctuaţie mai mare a personalului, însă aceasta poate fi o tendinţă generală. Cred cu tărie şi sper ca soluţiile pe care le propunem noi, la Edenred, pentru angajaţi şi angajatori, să mărească şi nivelul de retenţie în companii.”

     

    Un lider transformaţional. Despre sine îi place să creadă că este un lider transformaţional, partener de business şi strateg.

    „În ceea ce priveşte valorile pe care ar trebui să le posede un lider, cea mai importantă este simplitatea. De ce am ales astfel? Pentru că, de fapt, nu este atât de uşor să faci lucrurile simplu, dar într-un mod excepţional.” În rolul pe care îl deţine în prezent spune că cea mai mare provocare a fost gestionarea transformării departamentului pe care îl conduce. „Aceasta a început în urmă cu doi ani şi încă nu s-a finalizat, pentru că se bazează pe trei piloni importanţi. Vorbim, în primul rând, de oameni – ai nevoie de oamenii potriviţi, la locul potrivit, ca să folosesc o altă expresie auzită în România. Practic, consider că este important ca fiecare angajat să fie potrivit pentru rolul pe care îl ocupă, astfel încât beneficiile să fie maxime. În al doilea rând, vorbim despre procesele interne – trebuie să vedem dacă procesele noastre sunt eficiente şi dacă sunt în concordanţă cu strategia companiei. Aici este nevoie de multă răbdare şi pasiune pentru a vedea cele mai bune calităţi ale fiecărui angajat şi cum pot ajuta departamentul să crească. Nu în ultimul rând, avem automatizarea procedurilor globale, cu scopul de a câştiga eficienţă, dar şi scalabilitate.”

    „Implicarea, angajamentul şi «going the extra mile» sunt doar câteva dintre caracteristicile pe care le observ la angajaţii din România.”

    Maxence Didier-Vial, Finance and Compliance Director, Edenred România

    El consideră că cel mai bun mod de a evita stresul şi presiunea este de a prioritiza sarcinile, dar şi scopul acestora. „Este important să păstrăm doar subiectele urgente şi importante, într-o primă etapă, într-un mod cât mai structurat. Obiectivele mele de zi cu zi sunt de a încerca să păstrez nivelul de stres pentru mine şi de a nu-l transfera echipei mele. Fac acest lucru pentru că echipa este sursa mea de energie, iar cu cât aceasta este mai echilibrată, cu atât lucrurile se vor rezolva şi mai rapid.” În plus, adaugă că să fii lider poate fi o provocare, „dar este partea care îmi aduce cele mai mari satisfacţii profesionale în rolul pe care îl ocup”.

    O agendă zilnică standard nu are, „dar am câteva puncte pe care mă străduiesc să le bifez zilnic. În primul rând, îmi propun să ajung la birou în intervalul 8:30 – 9:00, să petrec timp cu echipa mea şi cu colegii, să discutăm împreună despre taskurile zilei. Pentru mine este foarte important să răspund la e-mailuri în prima parte a zilei, pentru a mă asigura că toate lucrurile sunt sub control”. De asemenea, un alt aspect peste care nu îi place să treacă este prânzul. „Încerc tot timpul să îmi iau pauza de prânz şi să mănânc cât mai sănătos posibil. Face parte din valorile mele şi mă bucur că lucrez la o companie care promovează activ un stil de viaţă echilibrat, prin campanii care susţin oamenii să-şi prioritizeze starea de bine.” Spre sfârşitul programului se asigură că a rezolvat toate situaţiile urgente, iar ulterior, în drum spre casă, încearcă să rememoreze momentele cheie ale zilei şi să se gândească dacă a gestionat bine anumite situaţii, analizând totodată şi cum ar fi putut să le gestioneze şi mai bine. „Când ajung acasă, mă deconectez de la tot ce înseamnă job şi petrec timpul cu familia mea. Consider că este necesar să avem un echilibru între viaţa privată şi cea profesională şi să încercăm, pe cât se poate, să ne facem joburile cât mai bine. Fie că vorbim despre jobul de Finance and compliance director sau cel de membru al familiei.”

    La final, Maxence Didier-Vial le transmite altor tineri aflaţi la început de carieră că „cel mai important este să fii  team-player, ca în sport, şi să lucrezi cu oameni care sunt mai buni decât tine, pentru că aşa vei învăţa şi progresa mai repede decât îţi poţi imagina.”    

  • Profil de investitor: În ce mai investim

    Investitori mici şi mari, profesionişti şi debutanţi deopotrivă, care activează în domenii dintre cele mai diverse, pun pe tapet strategii de investiţii şi lecţii învăţate în timp pentru a întări zicala „bursa este pentru toţi” şi a mări rândurile investitorilor din piaţa locală. Toate sfaturile sunt adunate în seria de materiale „Profil de investitor” găzduită de Business MAGAZIN.

    Energie

    SNGN Romgaz este cel mai mare producător şi principalul furnizor de gaze naturale din România, controlat de stat în proporţie de 70%. Compania este listată pe Bursa de Valori Bucureşti sub simbolul bursier SNG din 2013, fiind admisă la tranzacţionare şi la Bursa din Londra.

    Romgaz face explorare geologică în scopul descoperirii de noi zăcăminte gazifere, produce gaz metan prin exploatarea zăcămintelor din portofoliul companiei, depozitează subteran gaze naturale, efectuează intervenţii, reparaţii capitale şi operaţii speciale la sonde şi asigură servicii profesioniste de transport tehnologic.

    În 2013, compania şi-a extins domeniul de activitate prin asimilarea centralei termoelectrice de la Iernut, devenind astfel şi furnizor de energie electrică. Recent, Romgaz şi OMV Petrom au anunţat că vor transmite împreună, spre confirmare, către Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, planul de dezvoltare a două zăcăminte comerciale din perimetrul Neptun Deep.

    Petrom şi Romgaz vor investi până la 4 miliarde de euro pentru faza de dezvoltare a proiectului. Prima producţie este estimată în 2027. Proiectul va putea atinge un platou de producţie de aproximativ 8 miliarde metri cubi, timp de aproape 10 ani. România va deveni astfel cel mai mare producător de gaze din Uniunea Europeană.

    Romgaz Black Sea Limited deţine 50% din participaţia în perimetrul XIX Neptun, zona de apă adâncă, iar cealaltă cotă de participaţie de 50% este deţinută de Petrom, care este şi operator al proiectului Neptun Deep. Neptun Deep este cel mai mare proiect de gaze naturale din zona românească a Mării Negre şi va asigura un volum estimativ de gaze naturale de 100 de miliarde de metri cubi.

    În primele trei luni din 2022, grupul Romgaz a înregistrat un profit net de 970 mil. lei, cu 1% mai mic faţă de rezultatul net din T1/2022, la afaceri de 2,9 mld. lei, în scădere cu 25,9%, pe fondul reducerii volumelor livrate cu 5,7%.

    Romgaz are o capitalizare de 16,2 miliarde de lei, după ce acţiunile SNG s-au apreciat cu 11,5% de la începutul anului, pe fondul unor tranzacţii de 245,3 mil. lei, arată datele BVB. Pentru profitul aferent anului 2022, Romgaz va plăti din 27 iulie acţionarilor un dividend brut de 3,42 de lei pe acţiune, care, la preţul curent de tranzacţionare, presupune un randament de 8,1%.

    ! Acesta este un material informativ şi nu reprezintă o recomandare sau o ofertă de investiţie. Performanţele anterioare nu reprezintă o garanţie a realizărilor viitoare. Este recomandată documentarea temeinică înainte de a investi.