BusinessMagazin

Category: Revista BM

  • Care sunt soluţiile luate de principalele bănci din România pe timp de pandemie şi la ce trebuie să fiţi atenţi

    Izbucnirea crizei coronavirusului şi răspândirea sa globală începând din februarie 2020 au adus provocări semnificative imediate pentru societate şi riscuri pentru perspectivele economice. Deşi amploarea pe termen lung a şocului economic încă nu poate fi cuantificată, este probabil ca activitatea economică să se restrângă, după cum a avertizat şi Autoritatea Bancară Europeană. La începutul crizei coronavirusului au apărut în prim-plan recomandări ale bancherilor locali adresate clienţilor de a folosi aplicaţiile de mobile şi online banking şi de a nu face vizite în agenţii decât dacă este strict necesar şi cu respectarea regulilor privind distanţa faţă de alte persoane  sau numărul de persoane dintr-o încăpere.
    Însă, pandemia de coronavirus, care impune nu doar carantină şi izolare la domiciliu, ci şi internare pentru persoanele contaminate care au forme mai grave, sau chiar pierderea locurilor de muncă, pune şi clienţii care au credite la bănci în imposibilitatea obiectivă de a-şi achita ratele la împrumuturi. Astfel, băncile au început să creeze proceduri speciale pentru a face faţă acestor situaţii.
    Bancherii au venit cu soluţii individuale şi au decis în cele din urmă să amâne ratele la creditele persoanelor fizice cu 1, 2 sau 3 luni, în timp ce pentru companii s-au gândit să prelungească liniile de finanţare cu câteva luni luni sau chiar să reducă cu până la 100% ratele la creditele corporate pentru mai multe luni. De exemplu, Banca Transilvania, cea mai mare bancă de pe piaţa românească, a anunţat un prim set de măsuri imediate pentru susţinerea IMM-urilor şi a companiilor care lucrează cu banca şi sunt afectate de actualul context al pandemiei de coronavirus. Măsurile sunt reducerea până la 100% a ratelor de credit ale firmelor pentru următoarele 6 luni, „acolo unde se justifică şi analizând impactul imediat şi pe termen mediu”.
    În cazul persoanelor fizice, Banca Transilvania a decis să le dea posibilitatea clienţilor afectaţi de criza coronavirusului să amâne până la 3 rate pentru credite. Din punct de vedere operaţional, implementarea soluţiilor de amânare prevede prelungirea perioadei de creditare, fără niciun fel de costuri suplimentare, cu numărul de luni aferent. Excepţie este creditul Prima casă, unde amânarea înseamnă redistribuirea ratelor lunare amânate pe perioada rămasă de creditare, în contextul actual al legislaţiei. Banca a pregătit fluxuri de lucru care să elimine deplasarea clienţilor la bancă. „Băncile pot juca un rol semnificativ în propagarea comportamentelor responsabile din punct de vedere social şi economic. Împreună cu Guvernul României, Banca Naţională a României şi cu marile companii private din economie putem lua iniţiativele de care societatea are nevoie. Pe lângă măsurile de susţinere care vor fi implementate, Banca Transilvania se va plia pe planurile de susţinere ale altor bănci în cazul clienţilor comuni, acolo unde BT nu este banca principală, deoarece în acest mod poate fi susţinut un număr mai mare de firme româneşti. Banca Transilvania invită la cooperare în cadrul ecosistemului de business românesc în egală măsură băncile şi companiile. Este importantă inclusiv susţinerea reciprocă între companii pentru ca impasul generat de perioada actuală să fie depăşit cu impact cât mai mic posibil“, a declarat Ömer Tetik, directorul general al Băncii Transilvania.
    BCR, a doua cea mai mare bancă de pe piaţa locală, a arătat într-o primă fază că are soluţii concrete de reorganizare financiară a relaţiei cu banca, în funcţie de situaţia individuală, precum perioadă de graţie de trei luni la plata ratelor de credit, reducerea ratei la credit pe o perioadă limitată de timp şi extinderea perioadei de derulare a creditului, pentru a diminua suma lunară de plată, aceste soluţii putând să fie folosite de clienţi şi în contextul pandemiei de coronavirus. BCR a transmis că are pregătită deja o procedură specială pe care a mai utilizat-o într-un mod similar şi în perioada 2009-2015, când peste 200.000 de clienţi ai băncii au beneficiat de refinanţări, restructurări sau ajustări de costuri. În plus, această procedură permite gestionarea clienţilor de la distanţă, inclusiv cu semnarea de acte adiţionale, dacă aceştia nu se pot deplasa sau sunt blocaţi în anumite ţări sau zone. În cazul clienţilor persoane fizice de la Raiffeisen Bank care au credite în derulare, „majoritatea” au deja o clauză prevăzută în contract prin care pot să opteze pentru o pauză de până la 3 luni la plata ratelor. ING Bank a decis să amâne până la 2 luni ratele persoanelor fizice afectate tranzitoriu de coronavirus. Pentru IMM-uri şi microcompanii, banca prelungeşte liniile de credit cu 3 luni.
    Banca Românească, controlată de EximBank, oferă clienţilor posibilitatea de a amâna plata ratelor la creditele datorate pe o perioadă de 2 luni. Iar CEC Bank, cea mai mare instituţie de creditare controlată de statul român, amână oficial pentru o lună plata ratelor la toate creditele acordate persoanelor fizice, pe fondul epidemiei de coronavirus care transmite şocuri în întreaga economie.
    Băncile au solicitat BNR, în contextul crizei coronavirusului, modificarea reglementărilor pentru ca amânarea plăţii ratelor la creditele aflate în derulare să fie considerată excepţională şi să nu deterioreze profilul de risc al clienţilor şi aceste împrumuturi să nu intre la categoria creditelor cu probleme pentru care băncile trebuie să constituie provizioane, antrenând creşterea cerinţelor de capital. „Instituţiile bancare caută soluţiile tehnice individuale şi legale pentru a veni în întâmpinarea nevoilor clienţilor viabili, de la caz la caz, privind plata ratelor aferente creditelor aflate în derulare. Pentru a putea implementa o astfel de măsură în sprijinul clienţilor care se confruntă cu probleme de lichiditate generate de efectele pandemiei de COVID-19 este necesar ca, în urma analizei făcute cu reglementatorii şi auditorii, astfel de măsuri acordate de bănci în condiţii excepţionale să nu conducă la deteriorarea profilului de risc pentru clienţii şi expunerile respective, potrivit reglementărilor europene şi naţionale în ceea ce priveşte riscul de credit“, au anunţat Asociaţia Română a Băncilor (ARB) şi Consiliul Patronatelor Bancare din România (CPBR). ARB şi CPBR au dat asigurări că vor continua să propună măsuri suplimentare pentru a sprijini consumatorii, companiile şi economia locală, însă „cu menţiunea ca facilităţile ce ar putea fi acordate de bănci clienţilor care întâmpină dificultăţi financiare temporare, de la caz la caz în funcţie de situaţia individuală, să nu conducă la creşterea cerinţelor de capital şi a expunerilor neperformante“.

    Ce măsuri au luat băncile din România în contextul pandemiei globale (până la 18.03.2020)


    Banca Transilvania, cea mai mare bancă de pe piaţa românească, a anunţat un prim set de măsuri imediate pentru susţinerea IMM-urilor şi a companiilor care lucrează cu banca şi sunt afectate de actualul context al pandemiei de coronavirus. Măsurile sunt reducerea până la 100% a ratelor de credit ale firmelor pentru următoarele 6 luni, „acolo unde se justifică şi analizând impactul imediat şi pe termen mediu”. De asemenea, documentaţia în baza căreia se vor aplica facilităţile pentru clienţi este minimală, tocmai pentru a evita birocraţia şi deplasările, potrivit informaţiilor transmise de bancă. Banca Transilvania susţine că va coopera cu celelalte bănci, în interesul clienţilor creditaţi, acolo unde firmele au credite la mai multe instituţii financiare. Pe palierul persoanelor fizice, Banca Transilvania a decis să dea posibilitatea clienţilor afectaţi de criza coronavirus să amâne până la 3 rate pentru credite. Din punct de vedere operaţional, implementarea soluţiilor de amânare prevede prelungirea perioadei de creditare, fără niciun fel de costuri suplimentare, cu numărul de luni aferent. Excepţie este creditul Prima casă, unde amânarea înseamnă redistribuirea ratelor lunare amânate pe perioada rămasă de creditare, în contextul actual al legislaţiei. Banca a pregătit fluxuri de lucru care să elimine deplasarea clienţilor la bancă. Banca Transilvania a anunţat prelungirea perioadei de graţie pentru clienţii cu carduri de credit până în 25 mai. BT a început, de asemenea, preluarea solicitărilor de amânare la plata ratelor pentru clienţii cu credite imobiliare care au dificultăţi financiare cauzate de actualul context.


    ING Bank, sucursala locală a grupului olandez cu acelaşi nume, a decis să amâne până la 2 luni plata ratelor la credite pentru clienţii persoane fizice cu credite de nevoi personale şi imobiliare care sunt afectaţi în mod tranzitoriu de pandemia de COVID-19 şi care solicită în mod direct măsuri de sprijin. Durata creditului va fi extinsă în concordanţă, pentru a păstra acelaşi nivel pentru ratele lunare. Pe de altă parte, pentru clienţii persoane fizice care resimt un impact direct şi de durată prin circumstanţe ca pierderea locului de muncă sau probleme grave de sănătate, ING Bank susţine că va încerca să găsească pentru fiecare caz în parte soluţia potrivita reeşalonării creditului. Pentru IMM-uri şi microcompanii, care se preocupă de două ori mai mult în aceste zile – şi pentru familia lor, şi pentru afacerea lor – ING va înlesni aprobarea reînnoirii pe 3 luni a facilităţilor de finanţare a capitalului circulant, fără a fi nevoie ca ei să se prezinte la bancă. Măsura se aplică clienţilor cu scadenţă la facilităţile de credit în următoarele 3 luni şi care nu se află deja într-un proces de remediere sau de restructurare a creditelor existente. „În cazul unei afectări semnificative a businessului în contextul pandemiei COVID-19, în care măsura de mai sus nu este suficient de acoperitoare, rugăm clienţii aflaţi într-o astfel de situaţie să ne contacteze, pentru a identifica cele mai potrivite soluţii.” De asemenea, referitor la informarea trimisă către IMM-uri în data de 11.03.2020, privind modificarea comisioanelor percepute comercianţilor pentru încasările la POS de la 1 aprilie 2020, ING a transmis că a decis amânarea cu 3 luni a implementării acestei măsuri, dat fiind contextul COVID-19. „Dorim să subliniem faptul că acest comision nu afectează în niciun fel comisioanele plătite de persoanele fizice.”


    BCR, a doua cea mai mare bancă de pe piaţa locală, are soluţii concrete de reorganizare financiară a relaţiei cu banca, în funcţie de situaţia individuală, precum perioadă de graţie de trei luni la plata ratelor de credit, ·reducerea ratei la credit pe o perioadă limitată de timp şi extinderea perioadei de derulare a creditului, pentru a diminua suma lunară de plată, aceste soluţii putând să fie folosite de clienţi şi în contextul pandemiei de coronavirus.
    BCR are pregătită deja o procedură specială pe care a mai utilizat-o într-un mod similar şi în perioada 2009-2015, când peste 200.000 de clienţi ai băncii au beneficiat de refinanţări, restructurări sau ajustări de costuri. În plus, această procedură permite gestionarea clienţilor de la distanţă, inclusiv cu semnarea de acte adiţionale, dacă aceştia nu se pot deplasa sau sunt blocaţi în anumite ţări sau zone. În cazul întreprinderilor mici şi mijlocii, în linie cu autorităţile de reglementare, BCR va prelungi facilităţile de creditare pentru capital de lucru care au scadenţă până la sfârşitul lunii iunie, astfel încât să le ajute să îşi desfăşoare activitatea normal în această perioadă dificilă.


    BRD-SocGen a treia cea mai mare bancă de pe piaţa românească, a anunţat măsurile luate pentru susţinerea clienţilor săi în contextul crizei coronavirus care constau în amânarea plăţii a trei rate pentru clienţii persoane fizice şi prelungirea cu 3 luni a duratei facilităţilor pentru micro-întreprinderi. BRD oferă pentru clienţii persoane fizice ale căror venituri sunt afectate temporar de efectele pandemiei de Covid-19, proceduri de amânare la plată pentru 1-3 rate, în concordanţă cu nevoile lor.
    Pentru micro-companii (companii cu cifra de afaceri sub 1 mil.  euro) şi clienţii persoane fizice autorizate (PFA) care sunt afectaţi temporar de efectele pandemiei de Covid-19, BRD a pregătit măsuri de sprijin care susţin continuarea fără întreruperi a activităţii, aplicate la cerere, în funcţie de situaţia individuală a acestora. Astfel, BRD prelungeşte cu 3 luni facilităţile de credit pe termen scurt care expiră în următoarele 3 luni şi amână ratele împrumuturilor pe termen mediu şi lung, pentru o perioadă de până la 3 luni.


    Raiffeisen Bank
    În cazul clienţilor persoane fizice de la Raiffeisen Bank care au credite în derulare, „majoritatea” au deja o clauză prevăzută în contract prin care pot să opteze pentru o pauză de până la 3 luni la plata ratelor.
    În acelaşi timp, pentru clienţii care nu au o astfel de opţiune, dar au dificultăţi temporare la plata ratelor, banca va găsi soluţii individualizate. Raiffeisen roagă  clienţii să utilizeze aplicaţiile de mobile şi online banking şi să nu meargă în agenţii decât dacă este strict necesar. În ceea ce priveşte corporate şi IMM, Raiffeisen discută de la caz la caz cu clienţii pentru a înţelege situaţia lor şi a stabili soluţii, „cu prioritate pentru companiile din industrie cel mai afectate pe termen scurt”. Pentru clienţii persoane juridice, banca a eliminat comisioanele pentru plăţile la POS-uri până la 30 aprilie 2020.


    Banca Românească
    Clienţii persoane fizice de la Banca Românească pot beneficia de suspendarea temporară, de până la 2 luni, a plăţii ratelor datorate. Astfel, pentru credite ipotecare, consum cu ipotecă, sau nevoi personale, pe baza solicitărilor clienţilor făcute prin call center, plata ratelor poate fi amânată pentru una sau două luni. Acest lucru înseamnă că ratele nu vor deveni scadente în perioada solicitată. Măsurile sunt luate în contextul eforturilor depuse de întreaga comunitate din România şi de autorităţi pentru prevenirea infecţiei cu coronavirus şi are în vedere limitarea deplasărilor clienţilor Băncii Româneşti în sucursale.  Această facilitate este acordată tuturor clienţilor persoane fizice, indiferent de situaţia lor, nu doar celor aflaţi în autoizolare la domiciliu sau în carantină, susţine Banca Românească. Pentru clienţii care deţin unul dintre produsele Card de credit MasterCard Standard sau Card de credit MasterCard Gold, Banca Românească extinde automat, până pe 15 mai 2020, perioada de graţie. Facilitatea este acordată tuturor clienţilor persoane fizice, indiferent de situaţia lor, nu doar celor aflaţi în autoizolare la domiciliu sau în carantină“, transmit reprezentanţii băncii.


    CEC Bank, cea mai mare instituţie de creditare controlată de statul român, amână oficial pentru o lună plata ratelor la toate creditele acordate persoanelor fizice, pe fondul epidemiei de coronavirus care transmite şocuri în întreaga economie. Amânarea ar consta în faptul că sumele pe care nu le poţi achita luna aceasta trebuie plătite luna următoare, odată cu rata obişnuită, potrivit unor surse. Măsura se aplică automat tuturor clienţilor care nu dispun în conturile deschise la bancă, la data scadenţei, de sumele aferente plăţii ratelor la credite şi limite de credit prin carduri, fără a fi necesare demersuri suplimentare şi este valabilă pentru toate creditele pentru locuinţe, pentru consum sau pentru limite de credit prin carduri. În acelaşi timp, banca sfătuieşte clienţii care au acces la soluţii de plăţi la distanţă (internet banking sau/şi mobile banking), să îşi ramburseze ratele chiar şi în această perioadă, având în vedere că la următoarea scadenţă vor avea o presiune mai mare asupra bugetului, având de rambursat şi rata amânată, şi rata scadentă din luna respectivă.

  • Crama de lângă castelul Sturdza, unde tradiţia întâlneşte businessul

    „Provin dintr-o familie de viticultori, am crescut în sânul celei de a treia generaţii, de unde am deprins acest meşteşug. Bunicul şi străbunicul meu au fost viticultori, cu suprafeţe mari de vie, şi acolo am învăţat să apreciez viţa, am înţeles pasiunea pentru arta vinificaţiei”, povesteşte fondatorul businessului. Absolvent al Facultăţii de Drept „A. I. Cuza” din Iaşi, ideea înfiinţării cramei Strunga Winery i-a venit în jurul vârstei de 20 de ani, după ce a vizitat un târg de vinuri din Germania. „Aveam un bagaj plin de ţeluri, dar şi multe întrebări, aşa că am plecat în lume să caut răspunsurile.” La respectivul târg a descoperit producători aflaţi şi la a şasea generaţie, fapt care l-a făcut să se întrebe dacă nu ar putea să aducă şi el din nou la viaţă povestea locului în care a crescut. „Astfel, din poveste în poveste am ajuns să descopăr lumea şi misterele vinului.”

    Vinurile Strunga provin din arealul viticol Dealurile Moldovei, considerat printre cele mai valoroase din ţară, şi înglobează numeroase plantaţii din spaţiul predominant deluros-colinar cuprins între Subcarpaţii Moldovei, Carpaţii de Curbură, valea Prutului şi valea Siretului Inferior. Viile cramei se întind pe aproximativ 42 de hectare, strugurii fiind culeşi de pe dealurilor Calda şi Pârjolita. Plantaţia viţei de vie la Strunga a început în 2014, iar fondurile pentru investiţii au fost accesate prin programul de reconversie şi restructurare în viticultură.

    „Am pornit în anul 2014 pe vechiul amplasament, unde se aflau într-o perioadă îndepărtată vii. Era un teren pe care nu se mai cultivase nimic de mult şi a fost o mare provocare. Am făcut multe studii pentru a vedea tipicitatea fiecărui soi şi pretabilitatea în funcţie de structura şi încărcătura solului”, descrie antreprenorul începuturile businessului.

    Construcţia cramei a început mai târziu, în anul 2017, anul în care au obţinut şi primul rod, şi se află în prezent în plin proces de expansiune, deoarece proprietarii au în plan dezvoltarea turismului viticol în zona Moldovei şi îşi doresc să realizeze „o adevărată experienţă senzorială”, prin care să le ofere oaspeţilor „momente de răsfăţ, cu preparate culinare desăvârşite de gustul istoriei şi vinuri Strunga”. Unul dintre marile atuuri ale cramei, spune Stegariu, este poziţionarea acesteia, crama Strunga fiind situată pe DN28, la doar 40 minute distanţă de Iaşi, 25 minute de Roman, iar drumul până la castelul Sturdza de la Miclăuşeni durează doar câteva minute şi poate fi parcurs şi cu bicicleta, accesul fiind aşadar foarte facil.

    În 2018 a început comercializarea efectivă, iar în prezent din portofoliul businessului fac parte cinci soiuri româneşti, aflate pe rod: Fetească Albă, Fetească Neagră, Muscat Ottonel, Chardonnay şi Busuioacă de Bohotin. „Vinul pe care îl facem are o personalitate puternică, un omagiu adus tradiţiei locurilor, într-o interpretare contemporană. Noul şi vechiul, tradiţia şi modernul se reunesc la Strunga, într-un vin cu gust bogat, rotund şi echilibrat, care duce legendele strămoşilor mai departe”, notează antreprenorul. Anual, compania produce circa 100.000 de litri de vin. Potrivit lui Stegariu, volatilitatea condiţiilor climatice şi sezoniere determină variaţiile subtile ale aromei şi gustului, de la un an la altul, însă, cum „enologul nostru suprem este natura, care produce experienţe irepetabile”, vinurile Strunga „se maturizează şi îşi câştigă, odată cu trecerea timpului, locul la masă, lângă vinurile cu tradiţie din ţară şi nu numai”.

    „Dacă adăugăm tradiţia locului, cultura bogată a Strungăi şi încărcătura istorică a acestor plaiuri, descoperim un vin care vorbeşte prin gustul său despre esenţa românului şi rădăcinile sale.” Antreprenorul se mândreşte cu distincţiile primite de la concursuri naţionale şi internaţionale de profil, printre care se numără International Wine Contest Bucharest (2018), Concursul Naţional al Somelierilor din România (2018) şi „International Wine Contest Bucharest” (2019).

    Executivul spune că modul de a face lucrurile, luând decizii temeinic studiate şi punând calitatea înainte de toate, a reprezentat cheia succesului afacerii, şi crede că doar cel care nu a avut un vis nu ştie că nerăbdarea de a-ţi vedea obiectivul materializat, atunci când ai o chemare, poate fi copleşitoare. „Însă nu am lăsat niciodată impulsurile de moment să ne abată de la drumul nostru. Pun accentul pe calitate, nu pe cantitate. De aceea ţin ca via să fie cât mai aerisită, să pot să intervin, să-mi fac lucrările la timp, pentru că urmez ceva organic, sezonier. Vinul este o băutură vie, cu multe provocări pe drum. Dar pentru făurirea unui vin memorabil niciun preţ nu este prea mare.”

    Pentru a produce un vin de calitate, Florin Stegariu spune că este necesar să se pună accentul pe calitatea fitosanitară a strugurilor, procesul de sortare fiind unul extrem de meticulos, atât în câmp cât şi în cramă, iar recoltarea la Strunga este una târzie şi se realizează manual, în lăzi de 15 kilograme. „Procedăm în acest mod întrucât ne dorim să avem un control foarte amănunţit asupra lăzii, să avem strugurele în faţă, să ştim ce ajunge în paharele clienţilor noştri.” Evident, lucrurile bune vin cu un preţ, adaugă el, pe care este însă dispus să îl plătească: costurile sunt ridicate, iar forţa de muncă este greu de găsit. „Am avut zile când am cules şi cu zece oameni, dar rezultatele au meritat toate eforturile.” În prezent echipa companiei numără cinci membri, alături de o serie de colaboratori. „Ne înrudesc scopul comun şi pasiunea pe care o punem în fiecare zi, în fiecare strugure, în fiecare sticlă.”

    Deoarece reprezentanţii businessului şi-au dorit să fie „la îndemâna omului care vrea să bea un vin corect, indiferent de ocazia sau locul în care preferă să îşi cinstească un moment din viaţă cu o selecţie din colecţia noastră”, produsele companiei sunt listate deopotrivă atât în restaurante – în prezent cel mai important canal de distribuţie –, în supermarketurile Carrefour, prin patru etichete din gama introductivă, cât şi în magazinul Strunga Winery, aflat la doi kilometri de cramă. „Prezenţa noastră în retail este un element de noutate şi un prilej de bucurie. Acest lucru se datorează faptului că Strunga şi-a câştigat locul la raft, alături de alţi producători regionali şi naţionali extrem de apreciaţi, în cadrul unui proiect marca Carrefour, ce are ca scop promovarea cramelor mici, ce produc vinuri de calitate şi dezvoltarea antreprenoriatului românesc.” Vinurile Strunga pot fi achiziţionate însă şi de pe platforma companiei, preţurile fiind cuprinse între 35
    şi 50 de lei.

    Cel mai căutate sortimente din portofoliul businessului sunt roze-urile, „vinuri extrem de apreciate în special de femei”, unul dintre acestea fiind Reveria. ,,Reveria surprinde plăcut prin faptul că iese din plutonul roze-urilor aromatice specifice zonei şi se îndreaptă mai mult spre o zonă complexă, gastronomică. Mirosul este fin, cu nuanţe florale de bujor, dar şi fructate, proaspete (fructe de pădure, fragi, mure). Acestea nu se regăsesc complet în gust, care impresionează prin mineralitate ridicată şi o corpolenţă rară la roze-uri”, îl descrie executivul.

    Pentru a face vinurile Strunga cunoscute în toată România, planurile pe termen mediu şi lung ale companiei constau în dezvoltarea cramei, astfel încât să poată oferi o gamă variată de servicii, de la vizitarea viilor la degustarea vinurilor. „Somelierii noştri vor face recomandări culinare pentru fiecare vin din portofoliu şi vor oferi îndrumări în asocierea aromelor şi buchetelor cu gusturile şi savoarea preparatelor culinare, pe care oaspeţii le vor putea servi în fiecare vizită la Strunga.” În plus, spune Stegariu, iubitorii de fotografie şi frumos pot găsi aici „cadrul perfect pentru a realiza shootinguri memorabile în inima naturii”.

    În ceea ce priveşte competiţia din industria viti-vinicolă locală, executivul spune că, într-adevăr, există competiţie în acest domeniu, însă, „la fel ca oamenii, vinurile se exprimă diferit de la o regiune la alta. De aceea, credem că fiecare vin este o experienţă senzorială unică şi irepetabilă”.

    „Strunga s-a poziţionat pe o piaţă matură şi se adresează cunoscătorilor şi iubitorilor acestei licori, care pun accentul pe calitatea vinului şi potrivirea sa cu momentul degustării”, adaugă el. Fiecare producător, spune antreprenorul, se străduieşte să livreze produse la standarde cât mai ridicate, iar acest lucru nu poate fi decât în folosul consumatorilor, „care se bucură de o experienţă viticolă la superlativ”. 

  • De la un butic, la un business de miliarde. Cine a fost fondatorul lanţului de retail vestimentar Mango

    Isak Andic s-a născut în 1953, într-o familie de evrei din Istanbul. În 1969, familia sa a emigrat din Turcia în Barcelona, Spania, unde Isak şi fratele său, Nahman, au început să vândă tricouri brodate manual şi saboţi. Mai târziu, cei doi fraţi au deschis două magazine, în Barcelona şi Madrid, vânzându-şi produsele întâi sub un brand propriu – Isak jeans; ulterior, au introdus în portofoliu şi alte branduri.
    În 1984, Isak Andic împreună cu fratele său şi un coleg, Enric Cusí, au rebranduit magazinele sub denumirea Mango, numele fiind ales după ce antreprenorul gustase acest fruct într-o călătorie în Filipine şi aflase că respectivul cuvânt este pronunţat la fel în orice limbă.
    În 2006, el a fost numit director al Banco Sabadell şi este, de asemenea, membru al Biroului de Publicitate Interactivă (IAB) al IESE Business School din Barcelona. Antreprenorul a fost căsătorit cu Neus Raig Tarragó, cu care are trei copii: Jonathan, pe care l-a numit drept succesor în 2012, Judith, care lucrează la rândul său în cadrul companiei, şi Sarah.
    Primul website al companiei Mango a fost creat în 1995, iar în 2000 a fost deschis primul magazin online al brandului. În 2008, businessul a lansat H. E. by Mango, o linie pentru bărbaţi, redenumită Mango Man în 2014.
    În prezent compania are peste
    16.000 de angajaţi şi îşi livrează produsele în peste 80 de ţări prin intermediul platformei online, care în 2018 a înregistrat 550 de milioane de vizite. De asemenea, businessul deţine aproximativ 2.200 de magazine fizice răspândite în 110 ţări şi, cu toate că cea mai mare piaţă a companiei este Spania, cel mai mare număr de unităţi Mango sunt în Istanbul.
    În 2017, ultimul an pentru care există date disponibile, retailerul a înregistrat venituri de peste 2 miliarde de euro. În România, businessul a intrat în anul 2013 în sistem de franciză, în prezent ajungând la un număr de 13 unităţi – opt în Capitală şi câte una în oraşele Galaţi, Iaşi, Timişoara, Cluj şi Sibiu.
    Potrivit publicaţiei internaţionale Forbes, Isak Andic are în momentul de faţă o avere de 1,4 miliarde de dolari.

  • Casă la cutie

    Astfel de locuinţe pot fi construite dintr-un singur container sau din mai multe, scrie The Guardian, şi pot avea chiar şi etaj. Cei care şi le amenajează într-un singur container o fac pentru uşurinţa mutării, cei care folosesc mai multe la noua lor locuinţă o fac pentru uşurinţa lucrului cu aceste „cărămizi”. Alţii sunt atraşi de faptul că, utilizând un astfel de material de construcţie, contribuie la reducerea poluării. Mai sunt şi cei care au locuit pe diverse ambarcaţiuni sau au avut posibilitatea de a se plimba ceva vreme pe ele şi atunci apreciază containerele pentru legătura lor cu mările şi oceanele. Mulţi dintre amatorii de astfel de locuinţe se află în Australia, unde există şi persoane sau companii care oferă servicii de construire şi amenajare de case din containere celor care-şi doresc aşa ceva, dar parcă nu s-ar înhăma la muncă. Containerul se dovedeşte interesant şi pentru retail, apărând malluri temporare cum ar fi Boxpark, la Londra, ori Re:START, construit în Noua Zeelandă, la Christchurch după cutremurul din 2011 şi care a funcţionat până în 2018, fiind o atracţie turistică. El poate fi şi înnobilat sub formă de cameră de hotel de lux pentru spaţii de cazare temporare în zone viticole, de pildă.

  • Mihaela Mitroi, EY: „Oportunităţi există întotdeauna când eşti femeie. cu condiţia să fii conştientă de calităţile tale şi să le foloseşti”

    ∫ Care au fost cele mai recente realizări profesionale?
    Mutarea la EY, după 22 de ani la o altă companie de servicii profesionale. Am găsit aici o echipă foarte drăguţă, m-am simţit bine primită. Lider regional am fost şi înainte, în cealaltă companie, însă aici am în plus alte ţări, precum Grecia, Cipru, Malta.

    ∫ Ce v-aţi propus pentru anul în curs?
    Ceea ce mi-am propus din clipa în care am venit aici este creşterea businessului atât în România, cât şi în regiunea de care sunt responsabilă.

    ∫ Aţi identificat dezavantaje ale faptului că sunteţi femeie în cariera dvs.? Dar oportunităţi?
    Asta a fost pe vremuri. Sunt în profesia aceasta de ceva timp şi am participat activ la transformarea societăţii noastre, întâlnind şi această problemă a recunoaşterii femeilor îndeosebi în poziţii de conducere. Mai sunt, sigur, câteva reminiscenţe, însă în general situaţia s-a schimbat. Ba chiar aş putea spune că această dorinţă în creştere de a promova cât mai multe femei mă face să cred că există o uşoară discriminare a bărbaţilor în anumite organizaţii. Oportunităţi există întotdeauna când eşti femeie cu condiţia să fii conştientă de calităţile tale şi, evident, să le foloseşti. În trecut am considerat că am nevoie de masculinitate ca să pot fi acceptată în anumite cercuri, însă în timp mi-am dat seama ce mult contează în business să îţi foloseşti feminitatea.

    ∫ În ce situaţii din parcursul dvs. profesional aţi fi fost tratată diferit dacă aţi fi fost bărbat?
    După cum spuneam, în trecut au fost situaţii în care m-aş fi conectat mai bine cu anumite cercuri de indivizi dacă eram bărbat. Până şi chestiunile aparent neimportante contează în stabilirea unei relaţii profesionale, cum ar fi, spre exemplu, conversaţiile cu privire la fotbal. Ca femeie, pot spune că în acea perioadă am simţit că am muncit mai mult decât un bărbat. 

    ∫ Ce calităţi poate aduce o femeie într-o afacere pe care nu le poate aduce un bărbat?
    Depinde de femeie, însă în general femeile sunt intuitive şi atente la detalii. Eu nu sunt întru totul aşa. Nu îmi plac detaliile, însă îmi place să îi inspir pe alţii şi să schimb lucrurile, să ies din modul tradiţionalist de management. Îmi place să învăţ şi citesc foarte mult. Recent am primit cadou o carte pe care o citesc cu interes – „Organizaţii exponenţiale“, de Salim Ismail, o recomand cu căldură. Este vorba de schimbarea organizaţiilor, afacerile se construiesc rapid prin inovaţie şi, aşa cum spune Salim, „acum competiţia nu este nu ştiu ce organizaţie multinaţională, ci tipul sau tipa din garajul X din Mumbai care foloseşte cele mai noi unelte online pentru a proiecta şi a imprima prin cloud cea mai nouă inovaţie a lui/ei”.

    ∫ Echilibrul între viaţa personală şi profesională: mit sau obiectiv?
    Este cel mai important lucru. Nu este mit! Eu personal am greşit, dar aşa erau timpurile atunci, m-am concentrat pe carieră, desigur, pentru că iubeam nespus ceea ce făceam şi fac. Însă acasă mă aştepta un băieţel care suferea întrucât nu eram cu el şi veneam foarte târziu noaptea, obosită, iar a doua zi o luam de la capăt. Nici acum Alexandru, băiatul meu, nu poate să uite momentele acelea, deşi spune că nu mai contează. Sfatul meu este să vă bucuraţi de copii şi de familia voastră.

    ∫ Sfatul dvs. pentru o tânără care îşi începe acum parcursul profesional.
    În primul rând să fie atentă ce profesie îşi alege – trebuie să îţi placă să faci acel lucru. Pentru că dacă îţi place, atunci eşti curios, dornic să înveţi cât mai mult şi continuu şi, astfel, te dezvolţi profesional. Apoi aş sfătui-o să ajute oamenii de lângă ea, îndeosebi pe măsură ce înaintează în profesie sau în vârstă, să îi ajute să se dezvolte profesional şi în viaţă, să împărtăşească şi să dăruiască. Şi, în cele din urmă, să nu uite să se bucure de viaţă şi de familia ei.

    Mihaela Mitroi este una dintre femeile din managementul românesc care au  responsabilităţi şi la nivel regional. Profilul ei  va apărea în catalogul 105 Cele mai puternice femei din business
    Funcţie: partener, asistenţă fiscală şi juridică, EY România, lider al activităţii de consultanţă fiscală şi juridică în clusterul de sud al regiunii EY Europa Centrală şi de Sud-Est şi Asia Centrală (CESA)
    Companie: EY
    Venituri*: 36,4 mld. dolari
    Număr de angajaţi: 284.000 la nivel internaţional, dintre care peste 800 în România şi Republica Moldova
    Detalii despre companie: Prezentă pe piaţa locală din 1992, EY furnizează servicii integrate de audit, asistenţă fiscală, asistenţă în tranzacţii şi servicii de asistenţă în afaceri către companii multinaţionale şi locale. Compania are birouri în Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi şi Chişinău.
    * la nivel internaţional, în anul fiscal încheiat la 30 iunie 2019

    Urmează lansarea noului anuar dedicat femeilor din businessul românesc

  • Mereu cu ochii pe piaţă

     „2019 a fost anul în care am împlinit un sfert de secol de activitate, dar şi anul în care ne-am reconfirmat strategia de creştere în condiţii de eficienţă. Ceea ce părea, iniţial, o decizie foarte riscantă sau, eufemistic vorbind, curajoasă, anume retragerea din mari centre comerciale şi reorientarea către oraşele medii şi mici din ţară, a fost, în fapt, o mutare foarte bună, şi la propriu, şi la figurat. Magazinele de dimensiuni mai reduse, cu vad bun, în oraşe în care retailul modern de tip electro-IT încă nu ajunsese, au dat şi dau rezultate foarte bune, reflectate în rata noastră curentă de profitabilitate”, a spus Dragoş Sîrbu, CEO al Flanco Retail, în cadrul unei conferinţe de presă.
    În 2019, Flanco a înregistrat vânzări de 1,21 miliarde de lei (250 de milioane de euro), în creştere cu 13,1% faţă de anul precedent şi cu mult peste media de creştere a pieţei, care a fost de aproximativ 6,5%, conform studiilor independente. De asemenea, profitul net al companiei a cunoscut o creştere de 87% la finalul anului 2019 faţă de 2018, ajungând la 21,4 milioane de lei (44 de milioane de euro).
    La aceste rezultate a contribuit mai ales strategia axată pe expansiune a companiei, care s-a concentrat în continuare pe prezenţa din oraşele mici şi medii. La finalul lui 2019, reţeaua de magazine Flanco număra 156 de unităţi deschise în România. Acest număr a fost atins în urma a 30 de deschideri de magazine şi a şapte închideri, desfăşurate pe parcursul anului, completate cu reamenajarea a patru magazine.
    „Anul trecut am deschis 30 de magazine. Deschidem în zone de proximitate, această proximitate poate însemna magazine stradale în oraşe medii sau mici, sau poate să însemne mallul dintr-un oraş mai important dacă magazinele deschise în acel mall au rezultate eficiente. Anul trecut am investit 14,3 milioane de lei în propriile resurse – în dezvoltarea reţelei digitale şi platformei online”, a menţionat Dragoş Sîrbu. El a explicat că în 2017 Flanco a trecut printr-o restructurare a reţelei de magazine, în urma căreia a închis câteva unităţi aflate în mallurile din România.
     „În 2017 am făcut o restructurare masivă de reţea şi am ieşit din câteva malluri mari la acel moment, deoarece nu ne mai permiteam costurile de închiriere a spaţiului, care erau prea mari. Asta s-a repetat şi anul trecut, când am închis cele şapte magazine. Intrăm şi în malluri în măsura în care indicatorii pe care îi dorim arată că vom fi eficienţi. Dar asta înseamnă să fii retailer, trebuie să urmăreşti mereu piaţa, închizi anumite magazine, deschizi în alte zone. Din cele 156 de magazine din reţeaua Flanco, jumătate sunt magazine stradale, iar jumătate sunt deschise în centre comerciale.”
    În paralel cu reţeaua de magazine fizice, oferta online a Flanco a crescut şi ea – retailerul urmărind să menţină un echilibru între vânzările online şi cele offline, în ideea acoperirii optime a cerinţelor pieţei. Astfel, rezultatele unui studiu realizat de companie arată că 25% din vânzări au fost generate de tranzacţiile cu cardul, însă peste 30% dintre clienţii Flanco aleg să rezerve produsul online şi să îl ridice personal din magazine.
     „Aproximativ 25% din vânzările Flanco sunt tranzacţii cu cardul. Din acest procent putem spune că 60% sunt tranzacţii cu card de debit, iar 40% cu card de credit. În urma unor studii, am observat că aproximativ 64% din traficul din magazinele noastre este generat de mediul online, din care 46% de pe mobil. Clienţii intră în Flanco după ce deschid site-ul online al companiei pe telefonul mobil. 80% din clienţi se informează online şi jumătate din aceştia vin în magazin, acestea sunt rezultatele unor studii pe care le-am făcut şi noi şi alţi jucători. Trendul este în creştere pentru cei care se informează online şi în scădere pentru cei care ajung în magazine. De asemenea, 5% din vânzările online sunt generate prin platforma eMAG.”
    Dragoş Sîrbu a povestit despre problemele cu care s-a confruntat compania pe parcursul anului 2019. Astfel, CEO-ul Flanco a spus că la începutul anului trecut activitatea companiei a fost „deranjată” de mai mulţi factori, printre care aminteşte intrarea în vigoare a Ordonanţei de Urgenţă 114 (OUG 114). „Pe zona de electro-IT am avut acea OUG 114, care a intrat în vigoare în decembrie 2018 şi care ne-a afectat în sensul în care o parte din vânzările noastre sunt susţinute de cardurile de credit. În urma OUG 114 băncile au avut o atitudine rezervată până în primul trimestru al anului 2019. Tot cu impact negativ, la începutul anului trecut, Banca Naţională a schimbat modul de calcul al coşurilor de cumpărături la birourile de rată. Dacă în 2018 ritmul de creştere la creditele de consum era undeva la 10%, în 2019, cel puţin în prima parte a fost zero, -1%, -3% sau -5%. În concluzie, am avut un impact negativ în urma celor două norme”, a spus Dragoş Sîrbu.
    Pe de altă parte, programul Rabla pentru electrocasnice şi TV a împins veniturile companiei spre creşteri. „Un impact pozitiv a avut programul Rabla pentru electrocasnice şi TV. E un program bun pentru că stimulează achiziţia produselor care consumă mai puţină energie. Piaţa de electrocasnice mari a crescut cu 10% anul trecut, iar principalul motiv a fost legat de programul Rabla pentru electrocasnice. Oamenii au preferat să achiziţioneze produse care să le satisfacă nevoi complementare, spre exemplu uscătoare de rufe, maşini de spălat vase. În 2019 s-au vândut 650.000 de maşini de spălat; peste 40% din acestea au fost de capacitate mare, peste 8 kg.”
    Tot pe parcursul anului trecut, reprezentantul Flanco a observat şi o schimbare a consumului, deoarece consumatorii acordă atenţie altor „nevoi”, spre exemplu vacanţelor.
    „S-au mai schimbat sezonalităţile, adică pentru noi august era o lună foarte bună de vânzări, în sensul în care cei care s-au stabilit în afara României veneau în vacanţă şi mergeau cu rudele la cumpărături, cheltuiau bani. În magazinele noastre se cheltuiau o mare parte din acei bani. În schimb, anul trecut, luna august nu a mai fost atât de bună, pentru că oamenii care au venit din afară şi-au luat rudele şi au plecat în vacanţă. Vânzările din august s-au mutat parţial în luna septembrie. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în decembrie. Anul trecut, luna decembrie a fost printre cele mai slabe luni din istoria Flanco. În schimb, în primele două săptămâni din luna ianuarie vânzările au început iar să crească”, a povestit CEO-ul Flanco. Planurile companiei pentru anul în curs vizează continuarea extinderii la nivel naţional, prin deschiderea a 12 noi magazine în oraşe mici şi medii din ţară, reamenajarea a patru magazine existente şi dezvoltarea platformei online, prin adăugarea unor noi funcţii spre exemplu, magazinul din care doreşti să ridici un produs rezervat online. Pentru deschiderea celor 12 locaţii şi reamenajarea celor patru magazine, Flanco va investi circa 7,5 milioane de lei (1,5 milioane de euro).
    „Suma bugetată pentru planurile din acest an se ridică la 11 milioane de lei (2,2 milioane de euro). Investim în dezvoltarea platformei online, în deschideri de noi magazine, în reamenajări de magazine şi în angajaţii companiei”, a spus Dragoş Sîrbu. De asemenea, în cele 12 noi magazine care vor fi deschise anul acesta de Flanco vor lucra între 120 şi 150 de persoane. „În medie, într-un magazin Flanco lucrează între 10 şi 12 persoane. Pentru noile magazine o să angajăm între 120 şi 150 de persoane de pe piaţa locală”, a adăugat executivul. El a spus că veniturile angajaţilor Flanco sunt cu aproximativ 10% peste media pieţei. „Nu vreau să dau o cifră efectivă, dar am văzut cifrele publice care sunt date în presă, iar noi putem spune că suntem peste media pieţei cu 10% – 12%. Dar e greu de făcut o medie pentru că sunt multe funcţiuni, iar media te fură, adică din 1.500 de oameni sunt 150 de manageri de magazine, poate 1.000 de consultanţi de vânzări, nu ar fi o cifră medie reprezentativă.” În ceea ce priveşte atragerea şi reţinerea forţei de muncă în companie, Dragoş Sîrbu a menţionat că „patru din zece angajaţi pleacă pe parcursul unui an”.
    „Noi ne confruntăm în continuare cu retenţia de personal, aici cheltuim destul de mult timp. Deschizând aceste magazine în oraşe medii şi mici, am plecat de la premisa că ne va fi uşor să atragem forţă de muncă locală. A fost exact pe dos, avem cele mai mari probleme de a popula organigramele în oraşele medii şi mici pentru că oamenii sunt plecaţi în străinătate”, a conchis CEO-ul Flanco.

  • Partea murdară a energiei curate

    În timp ce combustibilii clasici precum petrolul poluează prin ardere, sursele de energie regenerabilă generează la rândul lor deşeuri care trebuie colectate, sortate şi procesate pentru a realiza într-adevăr o tranziţie energetică curată. Spre exemplu, în producţia panourilor solare şi a turbinelor eoliene sunt necesare resurse naturale precum minerale rare, care trebuie extrase din sol. Potrivit datelor organizaţiei Clear Energy Alliance, China deţine 95% din piaţa extracţiei de minerale rare necesare în producţia acestor elemente, iar modul în care operează chinezii generază lacuri întregi de lichid toxic sau chiar radioactiv.

    În acelaşi timp, fermele eoliene afectează ecosistemul, care nu este obişnuit cu prezenţa turbinelor gigant. Doar turbinele eoliene omoară circa 600.000 de păsări pe an şi aproximativ un milion de lilieci – care sunt esenţiali în ecosistem pentru că sunt necesari în procesul de polenizare. Mai mult, sursele de energie regenerabilă ocupă mai mult teren. Informaţiile publicate de Administraţia pentru Informaţii din Energie, un braţ al biroului de statistică din SUA, arată că gazul şi cărbunele au nevoie de 5 hectare per MW produs, în timp ce pentru energia solară este nevoie de 20 de hectare per MW produs, sau chiar 30 de hectare per MW produs în cazul energiei eoliene.

    Cu siguranţă, sursele de energie regenerabilă poluează mai puţin decât combustibilii fosili, însă recunoaşterea impactului real pe care îl au acestea pentru mediu va face ca dialogul public să fie mai eficient şi mai aplicat pe realitatea pieţei.  

    România şi-a luat angajamentul că se vor instala în ţară capacităţi adiţionale de producere de energie din surse regenerabile de 6,9 GW până în 2030, ceea ce aduce mai multe oportunităţi economice pentru companiile din piaţă. Pentru un exemplu al deşeurilor periculoase generate de energia regenerabilă, compania românească de consultanţă de mediu Blumenfield menţionează un parc eolian pe care l-a observat şi analizat. „Un studiu de caz pe care îl avem este un parc eolian cu o capacitate de 84 MW, generată de aproximativ 100 de turbine eoliene. Trebuie să avem în vedere faptul că aceste turbine sunt echipamente care necesită mentenanţă.

    Din aceste activităţi de mentenanţă sunt generate aproximativ 1.400 de tone de deşeuri periculoase pe parcursul unui an de funcţionare, în mare parte uleiuri şi antigel. Nu am dat întâmplător acest exemplu. În România la această oră avem undeva la 3.000 MW putere instalată în centrale eoliene, iar dacă multiplicăm exemplul pe întreaga putere vedem ce cantităţi de deşeuri pot fi generate de aceste parcuri”, a povestit Gabriela Stanciu, director general al companiei Blumenfield. Compania a realizat un studiu de caz şi asupra unei sonde de explorare din Marea Neagră, analizând deşeurile generate de aceasta şi potenţiala reutilizare a acestora.

    „Un studiu de caz îl avem dintr-o sondă de exploare de gaze din Marea Neagră. Este un proiect care s-a desfăşurat pe o perioadă de 50 de zile. Doar din activitatea aceasta de foraj, de explorare, au fost generate aproximativ 420 de tone de deşeuri, din care 84% sunt deşeuri periculoase – nămol de foraj, noroaie de foraj cu conţinut de hidrocarburi. Pe baza caracterizării acestor deşeuri am reuşit să găsim soluţii pentru valorificarea acestora. Una dintre soluţii o reprezintă chiar industria materialelor de construcţii”, a explicat reprezentanta Blumenfield. Ea a dat ca exemplu fabricile de ciment în care se produce clincherul (n.red.: produs obţinut la fabricarea cimentului prin încălzirea materiei prime şi prin transformarea ei într-o masă compactă şi dură). „Aceste soluţii chiar există în România. În Constanţa avem o astfel de instalaţie de producere a cimentului şi în ţară mai sunt câteva.”

    Blumenfield atrage atenţia asupra importanţei pe care o are analiza deşeurilor pentru a putea identifica oportunităţile economice care reies din această piaţă. „A şti exact ce tip de deşeu generezi în activitate este un lucru care ţine de responsabilitatea fiecăruia, pentru că până la urmă trebuie să ne gândim la un management performant pentru ce înseamnă gestionarea deşeurilor. Cunoscând exact categoria de deşeu pe care o generezi, poţi găsi soluţii optime pentru tratarea acestuia, pentru valorificarea sa mai departe”, spune ea.

    Dar şi odată identificate soluţiile, mai există o problemă, apetitul relativ mic pentru a investi în scoaterea acestora din laborator şi integrarea în procese de masă. „Cel mai dificil aspect este transferul de cunoştinţe şi tehnologie. Poţi să identifici soluţii în laborator, dar să nu găseşti investitorul care să ducă soluţia mai departe în zona economică şi spre beneficiul companiilor din sectorul energetic”, a mai spus Gabriela Stanciu. Blumenfield, companie cu capital 100% românesc, susţine că în România există astăzi peste 200 de situri contaminate şi circa 1.100 de situri potenţial contaminate cu deşeuri ca rezultat al activităţii industriale.

    Potrivit specialiştilor citaţi, statul român poate realiza o hartă la nivel naţional a siturilor contaminate, care să ia în calcul de la început conţinutul deşeurilor pe care fiecare industrie le generează şi modul în care acestea pot fi valorificate. Eforturile de a îndrepta economia spre neutralitatea climatică trebuie încurajate printr-un astfel de cadru. În prezent, autorităţile dezvoltă un astfel de proiect care se poate concretiza într-o hartă a deşeurilor din piaţa locală.

    „Acum se desfăşoară o acţiune a Ministerului Mediului privind tot ce înseamnă agenţii economici care desfăşoară activităţi cu potenţial impact. Scopul este ca aceştia să-şi facă o caracterizare a deşeurilor generate din activitate. Indiferent că vorbim despre industria extractivă de resurse minerale sau chiar industria energetică, toate aceste companii trebuie să îşi caracterizeze foarte clar deşeurile pentru a face această hartă.” În prezent, proiectul Green Deal – pactul european care promite neutralitate climatică până în 2050 – este pus astăzi în dezbatere publică. Politicile europene impun României un anumit nivel de emisii, însă specialiştii din piaţa locală atrag atenţia că emisiile României sunt sub media europeană.

    „Nu se vorbeşte deloc despre acest lucru. România este o ţară care produce 3,8 tone de emisii de CO2 per capita, în timp ce media europeană este de 4,8 tone. Germania produce aproape de nivelul de 10 tone, Marea Britanie aproape 9 tone, iar Ungaria 5,5 tone per capita. Deci România este în momentul de faţă printre ţările care contribuie la scăderea mediei globale de emisii de CO2”, a spus Răzvan Nicolescu, partener la Deloitte, lider pentru Europa Centrală, responsabil de industria gazelor naturale, petrolului şi produselor chimice. Nicolescu, fost ministru al energiei în guvernul Ponta, a spus că România este printre ţările care nu şi-au încălcat până acum niciun angajament internaţional în ceea ce priveşte schimbările climatice, în timp ce alte economii dezvoltate rămân în urmă pe ţintele pentru 2020.

    „România este printre ţările care îşi vor respecta ţintele Uniunii Europene pentru 2020. Pare un lucru simplu, dar dacă vreţi exemplu de o ţară care nu şi le va respecta avem Olanda – ţara morilor de vânt – care nu îşi poate respecta ţinta privind promovarea energiei regenerabile pentru anul acesta. Acestea sunt realităţi, sunt date care nu pot fi puse sub semnul întrebării şi care ne arată unde nea poziţionăm la nivel internaţional. Nu suntem noi cei mai prietenoşi cu mediul, dar din punctul de vedere al emisiilor contribuim la scăderea mediei internaţionale şi nu la creşterea ei”, a declarat Nicolescu.

    Petrolul, încă principala sursă de energie din lume
    Combustibilii fosili conduc lumea în continuare încă de la ultima revoluţie industrială. Cu un procent de 37%, petrolul reprezintă încă cea mai utilizată sursă de energie la nivel global, potrivit datelor agregate la finalul anului 2019 de Clear Energy Alliance. Gazul natural reprezintă un procent de 29%, în timp ce cărbunele are 15%, energia nucleară 9%, iar sursele de energie regenerabilă 10% – dintre care circa 7,4% reprezintă energie hidro, biomasă şi geotermală, iar energia solară şi eoliană contribuie cu 2,6%. 

  • Reticenţa, principalul obstacol în asigurări

    România este o piaţă mare în care asigurările au o rată de penetrare foarte scăzută raportat la celelalte state ale Uniunii Europene, însă piaţa locală are un potenţial extraordinar de dezvoltare pe segmentul asigurărilor de viaţă, este de părere Sînziana Maioreanu, CEO-ul Aegon România. 
    Portofoliul Aegon este alcătuit în proporţie de 68% din asigurări de viaţă cu componentă de economisire, 18% sunt asigurări pentru sănătate, 5% sunt asigurări unit linked (produse care combină caracteristicile asigurărilor de viaţă cu cele ale unor produse de investiţie), iar restul de 10% sunt alte tipuri de produse de asigurări tradiţionale, a mai spus Sînziana Maioreanu. Compania a înregistrat o valoare a primelor brute subscrise la finalul anului 2018, cel mai recent an pentru care există informaţii publice disponibile, de 96 de milioane de lei, în creştere cu 22% faţă de anul 2017. „Piaţa asigurărilor din România este într-un proces de stabilizare, riguros reglementată atât prin legislaţia locală cât şi prin directive europene, iar acest lucru ar trebui să inspire încredere consumatorilor. După o perioadă de modificări majore la nivelul cadrului legal, anul 2020 se anunţă a fi unul cu oportunităţi care sper că vor fi fructificate la maximum.”
    CEO-ul a explicat în continuare că în prezent se observă o deschidere mai mare a oamenilor faţă de posibilitatea de a încheia o poliţă de asigurare şi, mai mult decât atât, o conştientizare crescută a nevoii de a-şi face o asigurare. „Principalele obstacole ţin de reticenţa românilor atunci când vine vorba de un produs precum asigurările de viaţă, pe care le văd mai degrabă ca pe «asigurări de moarte». Oamenii se gândesc la moarte, la boală, la accidente în sine, şi nu la faptul că un produs ca asigurarea de viaţă îţi oferă o plasă de siguranţă, ţie şi familiei, şi te ajută să treci mai uşor peste episoade neplăcute care mai devreme sau mai târziu apar în viaţa noastră”, a explicat Sînziana Maioreanu. Ea mai observă şi că românii preferă de multe ori să nu se gândească la scenariile negative şi de aceea discuţiile cu agenţii de asigurare pornesc adesea dintr-un punct nevralgic. 
    „Ar trebui să existe un curs de educaţie sau alfabetizare financiară, care să fie inclus în programa şcolară obligatorie şi predat de la vârste fragede. Astfel, copiii vor deprinde o disciplină financiară şi vor învăţa care sunt instrumentele necesare pentru o bună gestionare a resurselor financiare.” O altă problemă pe care CEO-ul Ageon România o vede în rândul oamenilor este aceea a înţelegerii nevoii, care nu este întotdeauna suficient de clar explicată. „Noi avem o abordare puternic concentrată pe om, în care încercăm să avem un limbaj cât mai uşor de înţeles şi să vedem omul înainte de orice, dincolo de potenţialul client. Este foarte important să ştii care sunt temerile şi care este mediul în care trăieşte şi lucrează persoana cu care porţi o discuţie. Sunt oameni cărora le este foarte teamă de boli grave, alţii au o îngrijorare mai degrabă legate de accidente. În cele din urmă, orice om trebuie să aibă o discuţie punctuală cu un agent de asigurări de viaţă, astfel încât acesta să înţeleagă ceea ce îl frământă, dacă şi cum îl poate ajuta pe client.”
    În acest sens, Sînziana Maioreanu subliniază că pentru Aegon România, societate de asigurări parte a grupului internaţional Aegon, 2020 va fi un an al centrării pe om şi pe nevoile lui, mai mult decât până acum. „Ne dorim să comunicăm mai mult şi să facem informaţia mai accesibilă, ajutându-ne în felul acesta clienţii să îşi facă un plan financiar şi să îşi asigure viitorul. Cred că anul acesta va fi bun în special pentru asigurările de sănătate şi de viaţă, segmente pe care am observat o efervescenţă ridicată încă din a doua jumătate a anului 2019. Ne propunem o creştere cu 15% a volumului primelor brute subscrise în 2020 faţă de 2019 ”, a descris Sînziana Maioreanu obiectivele companiei pe care o reprezintă pentru anul în curs.  
    Piaţa asigurărilor de sănătate a avut o creştere susţinută a vânzărior de poliţe în ultimii ani, ajungând la un volum al primelor brute subscrise de 300 de milioane de lei la finalul anului 2019, în creştere cu 30% faţă de perioada similară a anului 2018. Luând în calcul nivelul segmentului asigurărilor de viaţă, volumul subscrierilor la finalul primelor nouă luni din 2019 era de circa 1,7 miliarde de lei, în creştere cu 5% faţă de aceeaşi perioadă din anul precedent. „Piaţa asigurărilor traversează o perioadă bună de creştere. Potrivit cifrelor noastre, în primele nouă luni din 2019 volumul primelor totale subscrise s-a situat la circa 8,13 miliarde de lei, cu aproape 9% mai mult decât în perioada similară din 2018. Segmentul asigurărilor de viaţă a avut la rândul său o traiectorie ascendentă cu o majorare de aproape 5%”, a detaliat Sînziana Maioreanu.
    Obiectivele principale al societăţii Aegon România sunt creşterea, diversificare şi transformarea, susţine CEO-ul. „Acestea sunt cuvintele care sintetizează planurile noastre pentru acest an. Pe lângă creşterea organică a volumului de vânzări, în 2020 vom continua să explorăm posibilitatea achiziţionării de companii sau portofolii de asigurări de viaţă, ne vom diversifica portofoliul de produse, vom rămâne fideli planurilor de creştere continuă a gradului de satisfacţie a clienţilor şi vom implementa un nou sistem IT. Anul trecut, Aegon s-a concentrat pe dezvoltarea canalului de vânzare prin brokeri, pe extinderea societăţii, precum şi pe consolidarea relaţiilor cu reprezentanţii marilor jucători din piaţă. 2019 a fost un an foarte intens, cu mult efort de implementare a cerinţelor legislative legate de IDD (Insurance Distribution Directive), GDPR, pregătirea profesională continuă şi certificarea vânzătorilor de asigurări. De asemenea, ne-am concentrat pe dezvoltarea canalului de vânzare prin brokeri, prin extinderea echipei interne dedicate, prin intensificarea promovării produselor pe care le vindem prin acest canal, dar şi prin solidificarea relaţiilor cu reprezentanţii marilor jucători de pe această piaţă”, a explicat Sînziana Maioreanu. 
    „După părerea mea, pentru a putea creşte cu adevărat, avem nevoie de încrederea, responsabilizarea şi educarea clienţilor. În prezent, piaţa se află într-un proces de stabilizare, iar în următorii doi ani va continua să crească în mod temperat, după toate probabilităţile. Putem câştiga încrederea clienţilor prin transparenţă, precum şi prin simplificarea terminologiei şi a proceselor specifice industriei, iar aceste lucruri le putem realiza prin eforturi interne şi cu sprijinul ASF (Autoritatea de Supraveghere Financiară)”, descrie Sînziana Maioreanu perspectiva sa asupra modului în care s-ar putea îmbunătăţi dezvoltarea pieţei. De asemenea, ea punctează că piaţa asigurărilor poate fi influenţată major prin educarea şi responsabilizarea consumatorilor. „România are o nevoie acută în această zonă. Dincolo de iniţiativele lăudabile şi constante ale ASF şi ISF, pe care Aegon România le susţine, este necesară crearea şi implementarea unor planuri naţionale de educaţie financiară pentru populaţie. Este nevoie de eforturi concentrate ale jucătorilor statului, pentru că educaţia financiară ţine de foarte mulţi factori la nivel naţional.” 
    Sînziana Maioreanu a mai spus că o soluţie ar putea fi cursurile de educaţie financiară pentru copii, al căror rezultat ar putea duce la înţelegerea disciplinei şi responsabilităţii financiare, dar şi la conştientizarea intrumentelor pe care le au la dispoziţie pentru a-şi organiza viaţa din punct de vedere financiar. „Sunt generaţii cărora le este dificil să se mai pregătească în mod corespunzător pentru pensie, tocmai pentru că nu au învăţat la timp aceste lucruri, dar şi generaţii tinere care nu au avut de la cine să înveţe până acum, dar care au încă timp să o facă.” 

    Produsele Aegon România
    Principalele produse oferite de Aegon România sunt asigurările de viaţă cu componentă de economisire. În acest sens, asigurătorul distribuie asigurări de viaţă prin intermediul Băncii Transilvania, cu trei tipuri de pachete care au o valoare a primei lunare minime cuprinsă între 120 şi 500 de lei pe lună. Sumele despăgubite de aceste tipuri de pachete sunt cuprinse între 12.000 şi 30.000 de lei în caz de deces. 
    Valoarea primei lunare diferă în funcţie de partenerul prin care asigurătorul alege să îşi distribuie produsele. Astfel, distribuţia produselor prin Alpha Bank vine cu prime lunare de 160, 260, 550 şi 1.050 de lei pe lună, în funcţie de client, dar şi în funcţie de suma pe care îşi propune să o economisească în perioada în care este asigurat. 

    Cine este Sînziana Maioreanu, CEO-ul Aegon România
    Sînziana Maioreanu a terminat Universitatea Politehnica din Bucureşti, dar a început să-şi construiască un parcurs profesional diferit imediat după Revoluţie. Ea spune însă că studiile au ajutat-o în construirea unui anumit timp de gândire, orientat către cercetare, documentare şi organizarea proceselor, lucruri pe care povesteşte că le aplică şi acum. A făcut trecerea spre economie şi asigurări acum peste 20 de ani. Şi-a început cariera în ING Bank şi în NN România, a continuat ca director comercial al Interamerican Asigurări şi director general adjunct al Interamerican Pensii, ulterior devenit Eureko România, a pus bazele companiei de asigurări Signal Iduna, iar în 2010 s-a alăturat Aegon România pentru că au interesat-o în mod deosebit modelul de business, dar mai ales provocarea de a conduce o companie de asigurări, în Cluj. „Cele mai dragi şi mai provocatoare proiecte de până acum au fost lansarea primei asigurări de sănătate şi a primului spital privat din România, Euroclinic, astăzi parte din reţeaua Regina Maria, proiectul Pilonului II Pensii la Eureko, lansarea companiei de asigurări private de sănătate Signal Iduna şi, în prezent, conducerea Aegon, singura companie specializată în bancassurance din ţara noastră, preferată de clienţi pentru calitatea serviciilor şi recunoscută cu premiul Consumer Choice Winning Brand, în 2019 şi în 2020.” În peste două decenii de carieră, povesteşte că a întâlnit multe provocări, de la reorientarea carierei sale după Revoluţie la reforma pensiilor şi lansarea Pilonului II de pensii private, precum şi deschiderea şi conducerea primei companii de asigurări de sănătate, în plină criză financiară. De asemenea, povesteşte că o provocare majoră a fost reorganizarea şi creşterea singurei companii de asigurări specializată în bancassurance din ţară, Aegon, deschisă chiar în timpul crizei financiare. 

  • Va fi ucisă globalizarea de coronavirus?

    Criza financiară din 2007-2008 şi recesiunea mondială care i-a urmat nu au adus nicio atingere globalizării, dar au ajutat să ajungă la putere lideri precum Donald Trump, preşedintele SUA, care propovăduieşte inversarea acesteia. Coronavirusul dă şi mai multă putere argumentelor lor. Un think tank, Foreign Policy In Focus, aminteşte că gripa spaniolă a ajutat la prăbuşirea primului val al globalizării moderne.
    Tendinţele de deglobalizare erau vizibile înainte de izbucnirea epidemiei din China, notează The New York Times. Administraţia de la Casa Albă a ordonat multinaţionalelor americane să abandoneze China şi să-şi producă bunurile în fabricile americane. Marea Britanie a părăsit Uniunea Europeană, ceea ce va duce aproape sigur la reapariţia controalelor vamale de pe ambele părţi ale Canalului Mânecii. O creştere a numărului de refugiaţi care fugeau din unele dintre cele mai periculoase locuri de pe pământ – Siria, Afganistan, America Centrală – a produs o reacţie împotriva imigrării în multe ţări dezvoltate. În Europa, criza refugiaţilor a fost o trambulină pentru ascensiunea partidelor de extremă dreapta, care promit că vor închide porţile. Preşedintele Trump voia construirea unui zid de-a lungul graniţei cu Mexicul în timp ce căuta să-i împiedice pe musulmani să intre în ţară. Discursuri antimusulmani pot fi auzite şi în Europa. Premierul Ungariei, Viktor Orban, îşi creează imaginea de cavaler care apără cultura creştină de presiunile musulmane. Orban a construit chiar garduri la graniţe pentru a-i ţine pe refugiaţi afară din ţară. Coronavirusul a accelerat şi intensificat presiunile contra conexiunilor globale. Epidemia a semănat haos în lanţurile de aprovizionare globale care leagă fabricile peste graniţe şi oceane permiţând uzinelor de produse finite să aducă piese, componente şi materii prime din întreaga lume. Multe companii caută acum furnizori alternativi în ţări care par mai puţin vulnerabile la perturbări.

    Epidemia a oferit partidelor de dreapta ale Europei o nouă oportunitate de a suna alarma cu privire la frontierele deschise. Virusul ţine blocaţi milioane de oameni în comunităţile lor şi chiar în casele lor, oferindu-le timp să reflecteze dacă globalizarea este într-adevăr o idee atât de grozavă.
    „Întăreşte toate temerile legate de frontierele deschise”, spune Ian Goldin, profesor de globalizare şi dezvoltare la Universitatea Oxford şi autor al unei cărţi din 2014 care a anticipat un atac asupra liberalismului prin intermediul unei pandemii, „Defectul fluturelui (The Butterfly Defect): globalizarea creează riscuri de sistem şi ce să faci în acest caz“.
    „În America de Nord şi Europa există o recalibrare, o dorinţă de angajare pe o bază mai selectivă”, a explicat el. Goldin apreciază că virusul este doar ultima forţă care dezvăluie deficienţele globalizării aşa cum aceasta s-a dezvoltat în ultimele decenii – o formă de interconectare insuficient reglementată şi plină de complicaţii care a lăsat comunităţile vulnerabile la o serie de ameninţări puternice. De la criza financiară mondială din 2008 şi până la schimbările climatice, oamenii obişnuiţi au ajuns la concluzia că nu pot avea încredere în autorităţi pentru protejarea siguranţei lor. Acest lucru le-a permis politicienilor să atace probleme legitime cu soluţii simpliste, cum ar fi protecţionismul comercial şi blindarea frontierelor.
    Acum spaima creată de coronavirus a agravat tendinţa. „Nu cred că vreun perete nu poate fi suficient de înalt pentru a oferi protecţie faţă de o pandemie sau o schimbare climatică sau oricare dintre celelalte mari ameninţări cu care se va confrunta umanitatea în viitor”, a spus Goldin. Procesul de globalizare este departe de a se fi terminat. Legăturile comerciale care produc bunurile din epoca modernă, de la computere la automobile, implică atât de multe persoane care coordonează atât de multe procese încât o industrie doar locală pare acum de neimaginat la scară extinsă. Coronavirusul în sine nu respectă frontierele, necesitând coordonare internaţională, proces facilitat de infrastructura globalizării.
    Dar, pe măsură ce măştile chirurgicale devin obiecte tot mai rare şi dorite, în timp ce şcolile din Japonia şi până în Irlanda stau închise, pe măsură ce companiile aeriene suspendă zborurile internaţionale, show-urile comerciale sunt anulate şi pieţele bursiere se prăbuşesc, producând pierderi de miliarde de dolari, panica pare să modifice contururile globalizării.
    Cel mai evident impact este asupra comerţului. Epidemia a determinat o reexaminare a dependenţei lumii de China ca punct central pentru producţie, o tendinţă care se manifesta deja în timpul războiului commercial pornit de Trump contra Beijingului. Pentru Trump, orice produs importat din China în SUA înseamnă un muncitor american fără activitate.
    Războiul comercial nu a reuşit să creeze locurile de muncă promise de preşedinte, rezultând în schimb o încetinire a producţiei în Statele Unite. Unele companii multinaţionale au mutat producţia din China în Vietnam, Bangladesh şi Mexic.
    Oficialii administraţiei Trump au considerat epidemia de coronavirus ca fiind un impuls pentru a-şi creşte presiunea asupra companiilor de a părăsi China. „Va ajuta la accelerarea revenirii locurilor de muncă în America de Nord”, a declarat secretarul de stat pentru comerţ, Wilbur Ross, la sfârşitul lunii ianuarie. Zilele trecute, principalul consilier comercial al lui Trump, Peter Navarro, care a scris o carte numită „Moarte prin intermediul Chinei”, a folosit coronavirusul ca pe un avertisment că Statele Unite au permis prea multă producţie industrială să părăsească teritoriile americane. „O mare parte din ea este în China“, a spus el pentru Fox News. „Trebuie să o recuperăm.” Mesaje asemănătoare, dar mai moderate, au putut fi auzite şi de la oficiali francezi, frustraţi de faptul că Franţa importă măşti chirurgicale din China. Mulţi din lumea manufacturieră resping astfel de discuţii ca fiind demagogie politică cu aromă de politică economică. Indiferent de ceea ce se va întâmpla, este foarte puţin probabil ca americanii să se bată pe locuri de muncă în care vor sta în spatele maşinilor de cusut sau aplecaţi peste liniile de asamblare a plăcilor cu circuite electrice. Însă este posibil să accelereze o mutare marginală a muncii de la fabricile chineze la cele din alte ţări cu salarii mici.
    „Oamenii au înţeles din războiul comercial că nu se pot baza prea mult pe China”, spune Sebastien Breteau, directorul executiv al Qima, o companie din Hong Kong care inspectează fabrici de îmbrăcăminte, electronice şi de alte bunuri produse pentru mărci internaţionale importante. De la începutul anului, a explicat el, numărul inspecţiilor făcute de Qima a crescut cu jumătate atât în ​​Vietnam, cât şi în Bangladesh.
    Epidemia a evidenţiat că fabricile şi operaţiunile de retail din întreaga lume au devenit atât de dependente de China încât o criză acolo se poate transforma rapid în probleme aproape peste tot. Economiştii presupun că în săptămânile şi lunile următoare vor apărea penurii de piese după epuizarea stocurilor.

    Producătorii din India şi Japonia se bazează pe China pentru 60% din componentele lor electronice importate, potrivit Fitch Ratings. Producătorii americani cumpără din China aproximativ jumătate din piesele electronice importate. În Italia, autorităţile au pus în carantină comunităţile industriale de la sud de Milano deoarece coronavirusul s-a răspândit acolo, ameninţând să amplifice problemele lanţurilor mondiale de aprovizionare. Italia este un furnizor major de piese auto, ceea ce înseamnă că perturbările din fabricile sale vor fi probabil resimţite în Germania şi în restul Europei.
    Însă, spun economiştii, morala acestei poveşti nu este că globalizarea e în mod obligatoriu periculoasă, ci că forţele pieţei lăsate nesupravegheate au devenit un pericol. O parte a vulnerabilităţii lumii la întreruperea lanţului de aprovizionare provine din îmbrăţişarea excesivă a aşa-numitului mod de producţie just-in-time: în loc să păstreze depozitele pline cu piesele necesare, asigurând că există suficiente rezerve orice s-ar întâmpla, fabrica modernă foloseşte internetul pentru a comanda piese pe măsură ce apare nevoia, în timp ce se bazează pe reţele globale de transport aerian şi maritim pentru a le livra sincron cu producţia. La fel cum criza financiară a demonstrat că băncile împrumutau sume uriaşe de bani fără a păstra rezerve suficiente pentru acoperirea creditelor toxice, coronavirusul a evidenţiat modul în care producţia globală a funcţionat prea neatentă, fără a ţine cont de riscuri precum cutremure, epidemii şi altele dezastre. Această situaţie este rezultatul direct al supremaţiei intereselor acţionarilor în economia globală, cu tot ceea ce produce profituri pe termen scurt, lăsând pe plan secund consideraţiile prudente cu privire la riscurile pe termen lung.
    „Costă să ai pe stoc”, a spus Goldin, expertul de la Oxford. „Ai presiunea pieţei şi raportări trimestriale, iar analiştii îţi respiră în ceafă. Nu poţi spune: «Bine, avem profituri mai mici, dar mai multă rezistenţă».” Dar, dacă unii sunt înclinaţi să folosească coronavirusul ca o oportunitate pentru a scrie epitaful globalizării, alţii spun că acest lucru ar ignora faptul că focarul a apărut într-un centru de producţie global, a fost propulsat de călătoriile aeriene moderne şi răspândit de impulsul uman de a se deplasa. „Acesta e doar un indiciu că globalizarea este ceea ce este“, a declarat Maria Demertzis, economist şi director adjunct la Bruegel, o instituţie de cercetare din Bruxelles. „Oamenii vor dori întotdeauna să călătorească. Ei vor dori întotdeauna să facă comerţ. Răspunsul este să nu construiţi din nou ziduri. Aveţi nevoie de mai multă cooperare şi informaţii clare.”
    Pentru Will Hutton, editorialist la The Guardian, coronavirusul înseamnă că o formă de globalizare, de piaţă liberă nereglementată, cu predispoziţie la crize şi pandemii, este cu siguranţă pe moarte. Însă se naşte o altă formă care recunoaşte interdependenţa şi primatul acţiunii colective bazate pe dovezi.

  • Biroul de lângă mall

    „Continuăm strategia de proiecte mixte, care presupune construirea de clădiri de birouri clasa A în proximitatea mallului, astfel încât acestea să se deservească reciproc”, descrie Emma Toma, head of office division în cadrul AFI Europe România, proiectele diviziei pe care o conduce. Aceasta are un portofoliu operaţional şi în curs de dezvoltare în valoare de 213 milioane de euro, la care se va adăuga şi portofoliul de birouri recent cumpărat de la NEPI, odată cu finalizarea tranzacţiei anunţate anul trecut. Estimată de reprezentanţii pieţei la o valoare record de peste 300 de milioane de euro, potrivit ZF, aceasta viza achiziţia diviziei de birouri a Nepi de către dezvoltatorul israelian AFI Europe. „Prin această tranzacţie, care de altfel a fost cea mai mare tranzacţie din piaţa imobiliară anul trecut, continuăm să ne consolidăm poziţia pe piaţă explorând noi teritorii prin diversificarea portofoliului. Practic, facem un pas mai departe în strategia noastră de business şi în viziunea noastră de extindere.”
    Emma Toma spune că în prezent sunt în curs de obţinere a autorizaţiilor pentru mai multe proiecte, ce urmează strategia prin care şi-au dezvoltat prezenţa pe piaţa locală. AFI derulează două noi proiecte pe segmentul de office, în Bucureşti, AFI Tech Park Business Campus din zona de Centru-Vest a Capitalei şi în Braşov, în proximitatea Palatului Parlamentului şi a Pieţei Unirii. „În cazul ambelor oraşe vorbim de campusuri de birouri clasa A, amplasate în inima oraşului, care sunt investiţii inteligente, de viitor, ce răspund nevoilor companiilor aflate în căutarea unui sediu cât mai central şi accesibil pentru angajaţii lor”, spune Emma Toma.
    Proiectul de birouri din Bucureşti este, potrivit ei, unul dintre cele mai complexe proiecte de birouri din zonă, care va oferi trei clădiri având în total o suprafaţă de 70.000 de mp închiriabili şi care se va realiza în etape. Prima clădire, având 22.000 mp închiriabili, a fost finalizată la finalul anului 2018, iar construcţia pentru a doua etapă a proiectului, având 24.500 mp închiriabili, va începe în luna aprilie a acestui an. „Suntem extrem de mândri de acest proiect, cu atât mai mult cu cât el a primit recent certificare LEED Platinum (Leadership in Energy and Environmental Design), care atestă AFI Tech Park 1 drept o clădire sustenabilă – de exemplu, tehnologiile moderne care stau la baza construcţiei, de la echipamentele încorporate până la elementele de design, fac posibilă reutilizarea a 75% din deşeurile provenite din activitatea clădirii, iar certificarea de clădire «verde» aduce multiple beneficii chiriaşilor”, descrie Emma Toma una dintre particularităţile proiectului.
    În ceea ce priveşte proiectul AFI Park Braşov, care va fi inaugurat în primăvara anului 2020, acesta va fi alcătuit dintr-un mall şi din două clădiri de birouri adiacente. Proiectul, cu privelişte înspre muntele Tâmpa, va avea o suprafaţă de 25.000 de metri pătraţi în clădirile de birouri şi 45.000 de metri pătraţi în centrul comercial.
    „Îţi trebuie curaj şi viziune pentru a realiza proiecte de birouri de succes, închiriate aproape 100%, situate în alte zone decât nordul Bucureştiului, iar AFI Europe este un dezvoltator care are în mod clar aceste atribute. Credem în proiecte complexe şi ne place provocarea de a fi pionieri în businessul nostru”, descrie Emma Toma poziţionarea companiei. În acest context, alături de strategia AFI de a miza pe proiecte mixte, spune că şi-au propus să aducă pe piaţă proiecte inovatoare prin zonele în care sunt amplasate şi prin facilităţile pe care le oferă. „Toate proiectele noastre operaţionale şi în curs de dezvoltare sunt situate în zone uşor accesibile, unde traficul nu reprezintă o problemă, aceste proiecte fiind de asemenea situate în vecinătatea principalelor zone rezidenţiale unde locuiesc majoritatea angajaţilor”, descrie ea strategia companiei. Toma oferă exemplul AFI Tech Park, care are, potrivit ei, un accesul extrem de facil în momentele cele mai aglomerate ale zilei. Emma Toma spune că sunt deschişi şi posibilităţii de expansiune a segmentului de proiecte de birouri în provinicie. „În prezent ne concentrăm pe finalizarea proiectelor AFI Park Braşov, AFI Tech Park 2-3, iar odată cu finalizarea tranzacţiei cu NEPI, vom fi prezenţi şi în Timişoara. Braşov şi Timişoara sunt două oraşe dezvoltate şi care pot fi uşor accesate din orice colţ al ţării, cu un potenţial de business şi un raport foarte eficient între costuri şi rezultate financiare”, spune ea.  
    Cât priveşte piaţa per ansamblu, Emma Toma consideră că aceasta îşi va continua trendul crescător în continuare. „Este o piaţă în creştere, care avansează către maturitate. Vom vedea proiecte noi complexe, progrese majore privind tehnologiile folosite, respectiv inovaţii în infrastructura clădirilor şi tot mai multe imobile sustenabile, cu certificat «verde».” 

    Cine este Emma Toma, head of office division a AFI Europe
    Emma Toma are o experienţă de aproximativ 20 de ani în piaţa imobiliară. După ce a absolvit Academia de Studii Economice cu o diplomă în management, a lucrat timp de 13 ani pe segmentul rezidenţial, într-o perioadă în care piaţa din România era în formare, şi a participat la dezvoltarea primelor ansambluri rezidenţiale  de lux şi, mai târziu, a proiectelor de apartamente noi construite în Bucureşti în perioada 2000-2012. Din echipa AFI Europe România face parte de peste şapte ani şi jumătate, când s-a angajat în poziţia de leasing manager office division în 2012, fiind responsabilă de închirierea proiectelor AFI Park 1-5, AFI Tech Park 1-3 şi AFI Park Braşov, de unde a evoluat apoi în rolul curent.
    Potrivit celui mai recent raport public, la finalul anului 2017 mallul AFI Palace Cotroceni avea o valoare de 495 mil. euro, la care se adaugă cele cinci clădiri de birouri ale proiectului AFI Park, în valoare de 165 de milioane de euro.